-- MySQL dump 9.11
--
-- Host: localhost Database: rowikibooks
-- ------------------------------------------------------
-- Server version 4.0.22-log
--
-- Table structure for table `cur`
--
CREATE TABLE cur (
cur_id int(8) unsigned NOT NULL auto_increment,
cur_namespace tinyint(2) unsigned NOT NULL default '0',
cur_title varchar(255) binary NOT NULL default '',
cur_text mediumtext NOT NULL,
cur_comment tinyblob NOT NULL,
cur_user int(5) unsigned NOT NULL default '0',
cur_user_text varchar(255) binary NOT NULL default '',
cur_timestamp varchar(14) binary NOT NULL default '',
cur_restrictions tinyblob NOT NULL,
cur_counter bigint(20) unsigned NOT NULL default '0',
cur_is_redirect tinyint(1) unsigned NOT NULL default '0',
cur_minor_edit tinyint(1) unsigned NOT NULL default '0',
cur_is_new tinyint(1) unsigned NOT NULL default '0',
cur_random double unsigned NOT NULL default '0',
cur_touched varchar(14) binary NOT NULL default '',
inverse_timestamp varchar(14) binary NOT NULL default '',
UNIQUE KEY cur_id (cur_id),
KEY cur_title (cur_title(20)),
KEY cur_timestamp (cur_timestamp),
KEY cur_random (cur_random),
KEY name_title_timestamp (cur_namespace,cur_title,inverse_timestamp),
KEY user_timestamp (cur_user,inverse_timestamp),
KEY usertext_timestamp (cur_user_text,inverse_timestamp),
KEY namespace_redirect_timestamp (cur_namespace,cur_is_redirect,cur_timestamp),
KEY jamesspecialpages (cur_is_redirect,cur_namespace,cur_title,cur_timestamp),
KEY qry_checktouched (cur_id,cur_is_redirect,cur_namespace,cur_title,cur_touched)
) TYPE=InnoDB PACK_KEYS=1;
--
-- Dumping data for table `cur`
--
INSERT INTO cur VALUES (2,4,'Toate_paginile_după_titlu','
\n','',0,'24.29.135.164','20040813130133','sysop',0,0,0,0,0.701918745135813,'20040813130133','79959186869866');
INSERT INTO cur VALUES (3,0,'Pagina_principală','__FARAEDITSECTIUNE__\n__FARACUPRINS__\nBun venit in ro.WikiBooks - Biblioteca ta on .net !
\nTe rugam sa te [[Special:Userlogin|LOGHEZI]] - sau in cazul in care nu ai cont, sa iţi faci unul, [[Special:Userlogin|AICI]] - din urmatoarele [[De ce sa ai cont?|MOTIVE]].\n\n\n\n[[Categorie:raft IT|\'\'raft IT\'\']]--\'\'raft IT\'\'--\n[[C -/--/-]] - manual despre C++ si programarea OOP.([[Imagine:100%.png]]) \n[[Java]] - limbajul de programare Java (Prof.dr.ing. Severin Bumbaru)([[Imagine:25%.png]])\n\n[[Categorie:raft Stiinta (generala)|\'\'raft Stiinta (generala)\'\']]--\'\'raft Stiinta (generala)\'\'--
\n[[Moisa Dorin Teodor - Creierul, O Enigma Descifrata]] - in sfarsit, cineva care sa descifreze adevaratele sensuri ale creierului uman.([[Imagine:100%.png]]) \n\n[[Categorie:raft Fizica/Matematica|\'\'raft Fizica/Matematica\'\']]--\'\'raft Fizica/Matematica\'\'--
\n\n[[Categorie:raft Chimie/Biologie|\'\'raft Chimie/Biologie\'\']]--\'\'raft Chimie/Biologie\'\'--
\n[[Charles Darwin - The Descendent of Man|Charles Darwin - The Descendent of Man]] ... studiaza omul ca organism, si evolutia sa in timp.([[Imagine:100%.png]]) \n\n[[Categorie:raft Literatura|\'\'raft Literatura\'\']]--\'\'raft Literatura\'\'-- \n[[Ion Luca Caragiale - 1 Aprilie|Ion Luca Caraginale - 1 Aprilie - Un Tanar]] - haha 100% :) ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Ion Luca Caragiale - Conul Leonida fata cu Reactiunea|Ion Luca Caragiale - Conul Leonida fata cu Reactiunea]] - haha no.2 ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Ion Luca Caragiale - Incepem]] - eternicul I.L.Caragiale ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Ion Luca Caragiale - Nuvele si Schite]] ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Ion Luca Caragiale - O Noapte Furtunoasa]] ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Ion Luca Caragiale - O Scrisoare Pierduta]] ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Ion Luca Caragiale - O Soacra]] ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Ion Luca Caragiale - Publicistica I]] ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Ion Luca Caragiale - Publicistica II]] ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Ion Luca Caragiale - Versuri]] ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Edgar Borroughs - Tarzan of the Apes]] ( var. engleza ) ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Jules Verne - Twenty Thousand Leagues Under the Seas]] .. doua`j de mii de lieghie sub apa ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Aristotel - Categories]] - ideile lui, despre \'lucruri\' ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Tom Clancy - The Hunt For Red October]] - goana dupa Octombrie Rosu. Probabil ca filmul l-ati vazuti, dar cartea ?([[Imagine:100%.png]]) \n[[Tom Clancy - Red Storm Rising]] - \"dah sa traiesti camarade, tovarase, ca esti de-al nostru\", mai pe scurt([[Imagine:100%.png]]) \n[[Daen Koontz - Demon Seed]] - samanta demonului :) - si nimic mai mult([[Imagine:100%.png]]) \n[[Daen Koontz - False Memory]] - unde memoria ma lasa ...([[Imagine:100%.png]]) \n[[Daen Koontz - The Mask]] - chipul sa-mi acopar ...([[Imagine:100%.png]]) \n\n[[Categorie:raft Istorie/Antichitate|\'\'raft Istorie/Antichitate\'\']]--\'\'raft Istorie/Antichitate\'\'--
\n[[Niccolo Machiavelli - The Prince]] - ( var. engjelza ) - toti am auzit de \"Principele\" lui Machiavelli([[Imagine:100%.png]]) \n\n[[Categorie:raft Geografie/Geologie/Arheologie|\'\'raft Geografie/Geologie/Arheologie\'\']]--\'\'raft Geografie/Geologie/Arheologie\'\'--
\n\n[[Categorie:raft Religie/Creationism/Evolutionism|\'\'raft Religie/Creationism/Evolutionism\'\']]--\'\'raft Religie/Creationism/Evolutionism\'\'--
\n[[Biserica Ortodoxa Romana|Biserica Ortodoxa Romana (B.O.R)]] - o carte despre evolutia Bisericii Ortodoxe Romane de la inceputuri, pana acum - tratand si diferite perioade prin care B.O.R a trecut.([[Imagine:100%.png]])\n\n[[Categorie:raft Civica/Acte/Legalitate|\'\'raft Civica/Acte/Legalitate\'\']]--\'\'raft Civica/Acte/Legalitate\'\'--
\n[[Special:Categories|mai mult ...]]\n | \n\n\'\' Intr-o incercare autodidacta, sau intr-un avant spre cunoastere, puteti sa dati buzna direct in [[Special:Allpages|Biblioteca]] - sau sa va uitati, printre [[Special:Categories|toate rafturile]] - de pe ro.Wikibooks.org. \'\'\n\n\'\'Wikibooks - este un proiect [http://en.wikimedia.org WikiMedia] - inceput pe 10 Iulie 2003. Varianta .ro a WikiBooks - este inca in primii ani ai existentei - deci [[Chemare|VA chemam]] - la dezvoltarea [http://ro.wikibooks.org WikiBooks Romania] - in cel mai mare proiect [[Open Manual|Open Manual]](open textbook, open book) - existent.\'\'\n\n=====Proiecte inrudite :=====\n{| border=\"0\" width=\"100%\" align=\"center\" cellpadding=\"2\"\n|- valign=\"top\"\n| [[Image:Wikimedia without text.png|35px|Meta-Wiki]]\n| [[m:Main Page|\'\'\'Meta-Wiki\'\'\']] Coordination of all wikimedia projects\n| [[Image:Wikipedia without text.png|35px|Wikipedia]]\n| [[w:Main Page|\'\'\'Wikipedia\'\'\']] The free encyclopedia\n| [[Image:Commons without text.png|35px|Wikimedia Commons]]\n|class=plainlinks| [http://commons.wikimedia.org/ \'\'\'Commons\'\'\'] Shared media repository\n| [[Image:Wiktionary-logo-en-35px.png|]]\n|class=plainlinks| [http://en.wiktionary.org/ \'\'\'Wiktionary\'\'\'] Dictionary and thesaurus\n|- valign=\"top\"\n| [[Image:Wikiquote without text-35px.png|]]\n|class=plainlinks| [http://en.wikiquote.org/ \'\'\'Wikiquote\'\'\'] Collection of quotations\n| [[Image:Wikisource-logo-35px.jpg|]]\n|class=\"plainlinks\" | [http://wikisource.org/wiki/Main_Page:English \'\'\'Wikisource\'\'\'] Free source documents\n| [[Image:Wikispecies without text.png|35px|Wikispecies]]\n|class=\"plainlinks\" | [http://wikispecies.org/ \'\'\'Wikispecies\'\'\'] Directory of species\n| [[Image:Wikinews-logo2-35px.png|]]\n| class=\"plainlinks\" | [http://en.wikinews.org/ \'\'\'Wikinews\'\'\'] Free content news\n|}\n\n[[Wikibooks:La Hanul lui Manuc|La Hanu` lui Manuc]] - se doreste a fi un loc de discutii libere - pe o varietate de teme, ce au in centrul lor - proiectul [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania] - sau proiectele Wiki inrudite.\n\'\'Rasfoire\'\' placuta !
\nAfla [http://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremurul_din_Oceanul_Indian_din_2004/Dona%C5%A3ii Cum ii poti Ajuta] pe cei afectati de recentul [http://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremurul_din_Oceanul_Indian_din_2004 Cutremur din Oceanul Indian]. Orice ajutor - salveaza o viata.
\n[http://www.google.ro/search?num=100&hl=ro&safe=active&q=ro.wikibooks.org+-site%3Awikipedia.org+-site%3Awikimedia.org+-site%3Awikimediafoundation.org+-zh.wikibooks.org+-site%3Atrafic.ro&btnG=Caut%C4%83&meta= Wikibooks pe Google!] \n\nPt. cine observa, in cartile publicate ( in romana ) - absenta \"sh\"-urilor si \"tz\"-urilor - ( ş - ţ ) - si doreste ca AJUTE la romanizarea textului, este rugat sa faca aceste modificari textelor, inlocuind caracterele lipsa cu s / t sau ş / ţ. Va multumim. \n\n\'\'\'\'\'Ajuta la [[Promovarea WikiBooks Romania|Promovarea WikiBooks Romania]] - in toate mediile mass-media. Iţi multumim !\'\'\'\'\' \n\n\'\'\'\'\'Drag Vizitator\'\'\'\'\', [[Wikibooks:Bun Venit|bine ai venit]] la [http://ro.wikibooks.org WikiBooks Romania]. Ne bucurăm că te-ai alăturat muncii pe WikiBooks, o enciclopedie [[Wikibooks:Libertate|liberă]], multilinguală, creată prin colaborarea oricui. Te invităm să citeşti [[Categorie:Ajutor|pagina de ajutor]] pentru a obţine mai multă informaţie despre felul în care funcţionează [[Wikibooks:Despre|WikiBooks Romania]]. Dacă ai orice întrebare, nedumerire sau nesiguranţă întreabă [[Wikibooks:La Hanul lui Manuc|La Hanul lui Manuc]], chiar dacă nu are nici o tangenţă cu Wikipedia. Sau ne poţi trimite un e-mail la [[Wikibooks:Contact]]. Pentru a începe explorarea prin Wikibooks, îţi recomandăm să vizitezi [[Wikipedia:Community_Portal|Portalul Comunităţii]]. Aici vei găsi legături către tot ceea ce este Wikipedia. De asemenea îţi recomandăm să vezi pagina [[Wikibooks:Articole de calitate|Articole de calitate]], unde se află o listă de articolele considerate a fi bine documentate şi bine scrise. Ai mai putea trece şi prin pagina de [[Wikibooks:Actualităţi]], pentru a afla mai multe evenimente cotidiene, pe la [[m:Ştiri|Noutăţi Wiki]], pentru a afla mai multe despre modul de dezvoltare al [[ro.wikibooks]].\'\'\n\n\'\'Te rugăm de asemenea să te înscrii pe pagina [[Wikibooks:Wikipedian]], unde se află o listă a Wikipediştilor vorbitori de limbă română din întreaga lume (România, Republica Moldova, Voivodina, Ucraina, Statele Unite, Israel, etc.) şi să participi la un [[Wikibooks:Autointerviu]]\'\'\n\n\'\'În plus, te rugăm în vederea colaborărilor tale viitoare la Wikibooks să respecţi licenţa [[GNU FDL|GNU pentru Documentaţie Liberă]], aşa cum ai mai făcut şi până acum. \'\' |
\n\n\'\'[[Wikibooks:Întreabă-l pe bibliotecar|Întreabă bibliotecarii după ajutor]]\'\' -- \'\'[[Wikibooks:Pagini dorite|Pagini dorite]]\'\' -- \'\'[[Listă de manuale|Lista tuturor manualelor]]\'\' -- \'\'[[Wikibooks:La Hanul lui Manuc|La Hanu` lui Manuc]]\'\'\n\n\'\' \'\'\'Notă:\'\'\' Pătrăţelele ([[Imagine:patrat.png]]) indică stadiul in care un anume manual / carte se afla. 1 patratel indica faptul ca acel manual / carte se afla in stadiu primar ( cateva pagini / articole ) - in timp ce 4 patratele indica faptul ca acel manual / carte se afla in ultim stadiu / sau e terminat.\'\' Astfel :\n\n{| align=center style=\"background-color: #f2fff2; border: 1px solid #bfffbf;\"\n!colspan=4 style=\"background-color: #bfffbf; text-align: center;\"|[[Help:Stadii_de_Dezvoltare|Wikibook Stadii de Dezvoltare ]]\n|-\n|style=\"border-right: 1px solid #CCCCCC; padding: 0px 3px;\"| \'\'Carte inceputuri :\'\' [[Image:25%.png]]\n|style=\"border-right: 1px solid #CCCCCC; padding: 0px 3px;\"| \'\'Carte partiala :\'\' [[Image:50%.png]]\n|style=\"border-right: 1px solid #CCCCCC; padding: 0px 3px;\"| \'\'Carte aprox. completa :\'\' [[Image:75%.png]]\n|style=\"padding: 0px 3px;\"| \'\'Carte Completa :\'\' [[Image:100%.png]]\n|}\n\n\'\'Wikibooks\'\' este un proiect al Fundaţiei [[:w:ro:Wikimedia|Wikimedia]], ce s-a născut pe 10 iulie 2003. De atunci a strâns {{NUMBEROFARTICLES}} de capitole de manuale cu conţinut liber. \n\nJucaţi-vă puţin cu editarea pe [[Wikibooks:Zona de probă|zona de probă]]. Acolo puteţi încerca toate funcţiile [[:w:en:Wiki|wiki]] ce se găsesc în [[Wikibooks:Cum să editezi o pagină|instrucţiunile de editare]]. Mergeţi şi la [[:en:Wikibooks:Mailing lists|Lista de mail-uri]] din engleză pentru a discuta despre [[Planul de Manuale|Planul de Manual]]. \nÎn [[Wikibooks:La Hanul lui Manuc|La Hanu` lui Manuc]] sunt discutate şi problemele actuale, legate de ro.Wikibooks - de manuale - etc.\n\n[[Wikibooks:De ce manuale cu conţinut deschis?|De ce manuale cu conţinut deschis?]] - [[Wikibooks:De ce să contribui?|De ce să contribui?]] - [[Wikibooks:Standardele manualelor|Standardele manualelor !]]\n\n== \'\'Proiecte înrudite\'\' ==\n[http://ro.wikipedia.org Wikipedia pentru vorbitorii de română] - Wikipedia dedicata vorbitorilor de limba romana. Cea mai completa enciclopedie in limba romana.
\n[http://ro.wiktionary.org/wiki/Pagina_principală Wikţionar] - Probleme la engleza / franceza / spaniola, sau cine stie ce alte limbi ? ro.Wiktionary e solutia - ce s-a dovedit in sute de cazuri, benefica.
\n[http://ro.wikiquote.org Wikiquote] - Emil Cioran : \"Doua lucruri m-au umplut neincetat de o isterie metafizica : un ceas care sta, si un ceas care umbla.\" ( citatele unor oameni mari, cu idei pe masura )
\n[http://meta.wikipedia.org/wiki/Pagina_principală Meta-Wikipedia] - Acolo unde \"ne\" este coordonata viata, si cei ce au facut acestea posibile.
\n[http://sep11.wikipedia.org 9/11 Memorial Wiki] - In memoria celor ce au murit la 9/11 - si ceea ce ar trebui sa traga un semn de alarma, si sa porneasca o lupta anti-terorista.
\n[http://sources.wikipedia.org/wiki/Main_Page:Română Wikisource] - sursa \"vietii\" - inca de la creearea lumii - pana astazi. ( in general \"book sources\" sau \"Computer Program Sources\". )
\n\n===\'\'Carti si popoare\'\'===\n----\n\n\'\' Oamenii sunt diferiţi! Unii se aşează stânjeniţi pe jos şi atunci când ies la iarbă verde, alţii privesc scaunul ca o proteză. Unii mănâncă peştele crud, alţii nici nu vor să creadă că, pregătit şi după cele mai gurmande reţete, este într-adevăr comestibil. Unii conduc cu volanul pe dreapta, alţii nu înţeleg cum de poate un om să meargă atât de ciudat pe şosea. Unii comandă o bere şi primeasc fix o jumătate de litru, alţii sunt mulţumiţi cu cei 0,47317647 litri pe care îi primesc.\'\'\n\n\'\' Nici cititul nu înseamnă acelaşi lucru. De la a fi o activitate interzisă la pasiunea pentru citit şi până la considerarea lui ca o activitate desuetă, totul este acceptabil pe planeta asta. \'\'\n\'\'Şi, atunci când citim, nu citim cu interes şi plăcere aceleaşi lucruri. Pentru unii este normal să deschidă cărţi de rugăciune, pentru alţii cartea trebuie să te înveţe ceva, iar o altă categorie o consideră un simplu divertisment. Nu vorbesc de oameni, ci de popoare!\nEste şi motivul pentru care, puse pe raft şi privite de la distanţă, de acolo de unde nu se mai distinge că sunt scrise de la dreapta la stânga, de sus în jos, cu caractere latine sau nu, cărţile sunt atât de diferite. Nu numai prin materiale, scumpe sau ieftine, după cât este de burduşit portofelul cititorilor, ci şi prin formă şi grafică. Mai preţios spus, prin design. \'\'\n\'\' Cum industria tipografică modernă are rădăcini comune, indiferent de ţară, e limpede că diferenţele în felul în care arată cărţile de larg consum apar din cauza gustului. Exact a acelui gust pe care suntem obişnuiţi „să nu-l discutăm“.\nÎn ţările anglo-saxone cărţile sunt mici şi groase, prea groase pentru numărul paginilor, hârtia este reciclată iar copertele sunt negre, lucioase, cu o pată roşie, strălucitoare. N-or avea bani pentru ceva mai bun? Au, dar cartea trebuie să fie atractivă, să nu distrugă pădurile şi să poată fi uitată în tren. \'\'\n\'\' În Europa Centrală cărţile sunt pătrăţoase, cu coperte în culori terne, cenuşii, dar din materiale spectaculoase când ajungi să le pipăi. Iar grafica este ciudată, atât de ciudată că greu poţi să spui altceva decât că este elitistă. Acolo cartea este o valoare în sine. Nimeni nu o uită în tren şi toţi o folosesc ca element distinctiv, ca blazon cultural. Şi poate că nu întâmplător, aşa cum inovaţia în estetică şi filozofie este la ea acasă, cartea germană este, ca design, cea mai spectaculoasă.\nÎn Asia cărţile sunt lunguieţe şi subţiri, foarte subţiri. Iar desenul, aşa cum îl înţelegem noi, europenii, este înlocuit de scrisul caligrafic, la fel de sugestiv pentru oamenii locului. Cartea comunică acolo idei, induce stări, invită la meditaţie. Cu puţine cuvinte, ca pentru iniţiaţi. \'\'\n\'\' Cărţile noastre, ale românilor? Nu, nu mai sunt sărăcăcioase. Dar nici nu au, încă, o personalitate. Încă imităm sau adoptăm reţete pentru o necesară rentabilitate. \'\'\n\'\'Cum ar oglindi ele mai bine, prin formă, cultura noastră? Probabil că ar fi bine să fie „potrivite“ ca formă şi grosime. Aşa cum ne plac toate cele! Pentru că, să nu uităm, ca obiect, cartea a fost întotdeauna mai puţin preţioasă decât conţinutul ei.\'\'\nVlad T. Popescu |
\n===\'\'Valoarea unei carti\'\'===\n----\n\n\'\'Probabil, ca la o varsta frageda, de 15 - 16 - 17 ani - ne imaginam, pierduti in propriul inconstient, ca pt. ce ne trebuie carti ? Ca tot avem Inter.netul la dispozitie - ca nu mai trebuie sa invatam / sa ne documentam / sa analizam - caci totul ne este oferit pe tava.\'\' \n\'\'Probabil, ne vorbim, unul altuia : \"Dar ce bah, cine invata ?\" / \"Ce mah ? Esti tocilar?\" / \"Mah, n-auzi, ce-s cu cartile astea pe tine ? si toate intr-un singur raft ! Ce draq, eu le tin toate intr-un singur cos, ala de gunoi !\". Asa ramanem, in inconstientul nostru - separati de cultura / separati de diversitatea pe care o carte ti-o poate oferii. Probabil ca niciodata nu ne-a venit acel impuls, de a pune mana, pe 2 coperti prafuite, sa deschidem cateva pagini roase de vreme, si sa incercam sa descifram tainele autorului. \'\'\n\'\'Ma uit acum, in dreapta, la raftul meu de carti - si vad acolo, colectii de Eminescu, \"Ciocoii Vechi si Noi\" de Nicolae Filimon, \"Alexandru Lapusneanu\" de C. Negruzii, \"Padurea Spanzuratilor\" de Liviu Rebreanu, scriitori de marca, unii ramasi in istorie, datorita valorii artistice / sau documentare ale cartilor scrise. Si ma mai uit, si vad acolo, pe vechii Cronicari : Grigore Ureche, Miron Costin, si Ion Neculce. Intrevad si un D. Cantermir, sus-numitul \"culmea umanistilor\".\'\'\n\'\'Casc ochii, si ma mir : \"Ce arta, ce cultura, ce documentatie - si toata la mana mea !\" ... \'\'\n\'\'Deodata, pe fata mea, un zambet de tristete ... si totusi, ATAT de PUTINE !\'\'\nZamfir C. Alexandru \'\'( DeceaseD )\'\' |
\n\n\'\'[[Utilizator:D.evil|D.evil]] 14 Ian 2005 19:08 (UTC)\'\'','',7,'D.evil','20050214052121','move=sysop:edit=sysop',0,0,0,0,0.789825537144,'20050214052121','79949785947878');
INSERT INTO cur VALUES (4,6,'Go_To_A_Random_Page_.png','','',1,'Danutz','20040802221102','',0,0,0,1,0.760064477808834,'20040802221150','79959197778897');
INSERT INTO cur VALUES (5,4,'Raport_de_trimitere_fişiere','- 2 Aug 2004 22:41 [[Utilizator:Danutz|Danutz]] trimis \"[[:Imagine:Wiki.png|Wiki.png]]\"
\n- 2 Aug 2004 22:19 [[Utilizator:Danutz|Danutz]] trimis \"[[:Imagine:Patrat.png|Patrat.png]]\"
\n- 2 Aug 2004 22:15 [[Utilizator:Danutz|Danutz]] trimis \"[[:Imagine:100%25.png|100%25.png]]\"
\n- 2 Aug 2004 22:13 [[Utilizator:Danutz|Danutz]] trimis \"[[:Imagine:Lista_de_manuale.png|Lista_de_manuale.png]]\"
\n- 2 Aug 2004 22:12 [[Utilizator:Danutz|Danutz]] trimis \"[[:Imagine:Pagina_aleatoare.png|Pagina_aleatoare.png]]\"
\n- 2 Aug 2004 22:11 [[Utilizator:Danutz|Danutz]] trimis \"[[:Imagine:Go_To_List_of_All_Textbooks_.png|Go_To_List_of_All_Textbooks_.png]]\"
\n- 2 Aug 2004 22:11 [[Utilizator:Danutz|Danutz]] trimis \"[[:Imagine:Go_To_A_Random_Page_.png|Go_To_A_Random_Page_.png]]\"
\n\n
','trimis \"Wiki.png\"',1,'Danutz','20040802224109','sysop',0,0,0,0,0.694566184370374,'20040802224109','79959197775890');
INSERT INTO cur VALUES (6,6,'Go_To_List_of_All_Textbooks_.png','','',1,'Danutz','20040802221114','',0,0,0,1,0.192637519159017,'20040802221150','79959197778885');
INSERT INTO cur VALUES (7,6,'Pagina_aleatoare.png','','',1,'Danutz','20040802221254','',0,0,0,1,0.879489073417605,'20050114190808','79959197778745');
INSERT INTO cur VALUES (8,6,'Lista_de_manuale.png','','',1,'Danutz','20040802221334','',0,0,0,1,0.81953284034462,'20050114190808','79959197778665');
INSERT INTO cur VALUES (9,6,'100%25.png','','',1,'Danutz','20040802221543','',0,0,0,1,0.459197012203929,'20040802221543','79959197778456');
INSERT INTO cur VALUES (10,6,'Patrat.png','','',1,'Danutz','20040802221935','',0,0,0,1,0.837386570719431,'20050214052132','79959197778064');
INSERT INTO cur VALUES (11,4,'Cum_să_editezi_o_pagină','__FARAEDITSECTIUNE__\nAcest articol documentează formatul surselor Wikibooks. Pentru o introducere de bază în interfaţa Wikibooks, vă rugăm vizitaţi [[:w:ro:Editare (interfaţa)|secţiunea Editare]].\n\nPentru a edita o pagină trebuie doar să apăsaţi apăsat textul \'\'\'Editează această pagină\'\'\' de la sfârşitul paginii. Cuvintele scrise cu roşu sau care au un semn de întrebare în dreapta fac legătura către articole încă neîncepute.\n\n==Secţiuni, paragrafe, liste şi linii==\n\n\nCum arată | \nCum se scrie | \n
\n\nÎncepeţi secţiunile cu titluri adecvate:\n== Secţiune nouă ==\n=== Subsecţiune ===\n==== Sub-subsecţiune ====\n | \n\n== Secţiune nouă ==\n\n=== Subsecţiune ===\n\n==== Sub-subsecţiune ==== \n | \n
\n\nÎn general o singură [[Wikibooks:linie nouă|linie nouă]] nu\nproduce nici un efect vizibil.\nIată\nun\nexemplu.\nÎn felul acesta se pot separa\npropziţiile în cadrul unui paragraf,\nfără ca afişarea paragrafulului\nsă fie afectată.\nUnii editori găsesc această\nmodalitate de a separa propoziţiile\ncomodă pentru editare, şi în plus această\nmetodă ajută la folosirea funcţiei \'\'diff\'\'.\n\nPe de altă parte, o linie albă în text\nproduce un nou paragraf. Nu uitaţi să citiţi\nşi [[Wikibooks:Manual de stil|Manual de stil]] pentru detalii\nlogice de formatare.\n | \nÎn general o singură linie nouă nu\nproduce nici un efect vizibil.\nIată\nun\nexemplu.\nÎn felul acesta se pot separa\npropziţiile în cadrul unui paragraf,\nfără ca afişarea paragrafulului\nsă fie afectată.\nUnii editori găsesc această\nmodalitate de a separa propoziţiile\ncomodă pentru editare, şi în plus această\nmetodă ajută la folosirea funcţiei \'\'diff\'\'.\n\nPe de altă parte, o linie albă în text\nproduce un nou paragraf. Nu uitaţi să citiţi\nşi Manual de stil pentru detalii\nlogice de formatare.\n | \n
\n\nPuteţi împărţi textul în linii \nşi fără a începe un nou paragraf.\n\n:\'\'Încercaţi să evitaţi această forţare a împărţirii textului în linii - folosiţi-o doar dacă este strict necesară.\'\'\n | \nPuteţi împărţi textul în linii \nşi fără a începe un nou paragraf.\n | \n
\n\nListele sunt uşor de creat:\n* Începeţi linia cu un asterisc\n** Mai multe asteriscuri reprezintă nivele mai adânci\nDar la toate tipurile de liste, o singură linie nouă\nreprezintă începutul unui nou paragraf.\n: \'\'Reţineţi această regulă simplă: pentru toate tipurile de formatare care necesită ca linia să inceapă cu un caracter anume, o singură linie nouă reprezintă începutul unui nou paragraf care nu mai foloseşte tipul precedent de formatare. Motivul este simplu: linia nouă nu mai începe cu acel caracter.\'\'\n | \n* Începeţi linia cu un asterisc\n** Mai multe asteriscuri reprezintă nivele mai adânci\nDar la toate tipurile de liste, o singură linie nouă\nreprezintă începutul unui nou paragraf.\n | \n
\n\n# Şi listele numerotate sunt uşor de folosit\n## şi folosesc acelaşi concept.\n## Observaţi cum numerotarea se păstrează corect\n# la diverse nivele de imbricare,\n## exact aşa cum este de aşteptat\n# din partea unei liste generate automat,\n\n# câtă vreme nu apare un nou paragraf care să producă o renumerotare.\n | \n# Şi listele numerotate sunt uşor de folosit\n## şi folosesc acelaşi concept.\n## Observaţi cum numerotarea se păstrează corect\n# la diverse nivele de imbricare,\n## exact aşa cum este de aşteptat\n# din partea unei liste generate automat,\n\n# câtă vreme nu apare un nou paragraf care să producă o renumerotare.\n | \n
\n\n* Puteţi chiar crea liste combinate,\n*# care se vor întrepătrunde\n*#* aşa cum se vede în acest exemplu.\n | \n* Puteţi chiar crea liste combinate,\n*# care se vor întrepătrunde\n*#* aşa cum se vede în acest exemplu.\n | \n
\n\n: Două puncte vor indenta întreg paragraful.\nO singură linie nouă va începe un nou paragraf.\n:\'\'Această facilitate este în principal creată pentru conţinutul articolelor, însă este folosită şi în [[paginile de discuţii]]\'\'\n | \n: Două puncte vor indenta întreg paragraful.\nO singură linie nouă va începe un nou paragraf.\n | \n
\n\n; Punct şi virgulă vor începe : o listă\n: de definiţii\n | \n; Punct şi virgulă vor începe : o listă\n: de definiţii\n | \n
\n\n Dacă începeţi linia cu un spaţiu,\n textul va fi formatat\n exact\n aşa\n cum este scris în sursă; liniile\n\n nu se vor împături automat.\n\n Această funcţionalitate poate fi\n utilă pentru:\n - a cita text preformatat,\n - descrieri de algoritmi,\n - surse de programe,\n - artă ASCII\n\n: \'\'Datorită faptului că textul pe care îl scrieţi în acest fel nu permite împăturirea automată a liniilor, puteţi ajunge accidental în situaţia în care liniile de text să ajungă foarte lungi, rezultatul final fiind o [[lăţire exagerată a paginii]]. Aveţi grijă să nu începeţi accidental linii normale de text cu un spaţiu.\'\'\n | \n Dacă începeţi linia cu un spaţiu,\n textul va fi formatat\n exact\n aşa\n cum este scris în sursă; liniile\n nu se vor împături automat.\n\n Această funcţionalitate poate fi\n utilă pentru:\n - a cita text preformatat,\n - descrieri de algoritmi,\n - surse de programe,\n - artă ASCII\n | \n
\n\nText centrat\n | \nText centrat\n | \n
\n\nLinie separatoare:\n----\n\n:\'\'Cel mai des folosită pentru separarea mesajelor distincte în [[paginile de discuţii]].\'\'\n | \nLinie separatoare:\n----\n | \n
\n
\n\n==Link-uri, URL-uri, imagini==\n\n\nCum arată | \nCum se scrie | \n
\n\nAcest text este scris în [[germană]].\n\n:\'\'\'\'\'Observaţi următoarele:\'\'\'\'\'\n:*\'\' Prima literă a link-ului este capitalizată automat\'\'\n:*\'\' Spaţiile din link sunt schimbate automat în [[underscore]] (teoretic puteţi scrie chiar Dvs. underscore în loc de spaţiu, dar nu este recomandat);\'\'\n:*\'\' Adresa la care duce link-ul este validă, deşi arată ciudat (uitaţi-vă şi acum la adresa paginii pe care o citiţi, nu este inteligibilă dar funcţionează).\'\'\n\n:\'\'Aşadar adresa la care vă duce link-ul de mai sus este http://ro.wikibooks.org/wiki/Limba_germană, şi anume pagina dedicată limbii germane la Wikibooks\'\'\n | \nAcest text este scris în [[germană]].\n | \n
\n\nAcelaşi link, alt text: text în [[limba română|chineză]].\n:\'\'Formatul este [[text link|text de afişat]] - în cazul nostru, \"text de afişat\" este \"chineză\", de aceea vedem mai sus cuvântul \"chineză\", însă \"text link\" este \"germană\", şi de aceea link-ul duce la aceeaşi pagină ca şi exemplul anterior.\'\'\n | \nAcelaşi link, alt text: text în [[limba germană|chineză]].\n | \n
\n\nFinalul cuvântului se transformă în link: studiul [[limbi]]lor.\n | \nFinalul cuvântului se transformă în link: studiul [[limbi]]lor.\n | \n
\n\nCând adăugaţi text în [[paginile de discuţii]],\neste recomandat să vă semnaţi.\nPuteţi face asta simplu inserând trei tilde în text:\n\n: [[Utilizator:Gutza|Gutza]]\n\n... sau inserând patru tilde pentru a include şi data:\n\n: [[Utilizator:Gutza|Gutza]] 00:06 16 Jul 2003 (UTC)\n | \nCând adăugaţi text în [[paginile de discuţii]],\neste recomandat să vă semnaţi.\nPuteţi face asta simplu inserând trei tilde în text:\n\n: ~~~\n\n... sau inserând patru tilde pentru a include şi data:\n\n: ~~~~\n | \n
\n\nTextele din paranteză sunt ascunse automat:\nmuzică [[clasică (muzică)|clasică]].\n\n[[:w:ro:Wikipedia:secţiune Wikipedia|Secţiunile Wikibooks]] sunt ascunse automat:\n[[Wikibooks:Cum să editezi o pagină|Cum să editezi o pagină]]\n\n: \'\'\'\'\'Observaţii\'\'\'\'\':\n:* \'\'Nu uitaţi bara verticală la sfârşitul link-ului; fără ea formatul este invalid şi veţi avea suprize de genul [[clasică (muzică)]] sau [[Wikibooks:Cum să editezi o pagină]]\'\'\n:* \'\'Atât pentru această funcţionalitate cât şi pentru exemplul anterior cu semnătura, Wikibooks va transforma în mod activ sursa textului la salvare, astfel că în sursa acestei pagini veţi vedea în dreptul coloanei acesteia sursele finale. Ele au fost generate însă automat din sursele vizibile în coloana din dreapta.\'\'\n | \nTextele din paranteză sunt ascunse automat:\nmuzică [[clasică (muzică)|]]\n\nSecţiunile Wikibooks sunt ascunse automat:\n[[Wikibooks:Cum să editezi o pagină|]]\n\n | \n
\n\n[[Vremea în Bacău]] este o pagină care încă nu există.\n\n:\'\'Puteţi crea acea pagină apăsând pe un astfel de link. Acesta este de altfel cea mai comodă metodă de a crea pagini noi:\'\'\n:# \'\'Editaţi o pagină existentă, creând un link către pagina încă inexistentă;\'\'\n:# \'\'Salvaţi pagina existentă pentru a include link-ul;\'\'\n:# \'\'Apăsaţi pe link-ul nou creat. Pagina nouă se va deschide direct în mod editare.\'\'\n: \'\'Nu uitaţi să consultaţi secţiunile [[Wikibooks:cum să creezi o pagină|cum să creezi o pagină]] şi [[Wikibooks:convenţii pentru nume|convenţii pentru nume]] înainte de a începe pagini noi.\'\'\n: \'\'După ce aţi creat pagina, verificaţi dacă este într-adevăr legată corect de restul paginilor din Wikibooks efectuând o căutare după titlu.\'\'\n | \n[[Vremea în Bacău]] este o pagină care încă nu există.\n | \n
\n\n[[:w:ro:Wikipedia:redirectare|Redirectaţi]] un articol către un altul introducând acest text ca prima linie a articolului \"alias\".\n | \n#REDIRECT [[Muzică]]\n | \n
\n\nPentru link-uri care trebuie să arate versiunea unui articol în altă limbă, vedeţi secţiunea [[:w:ro:Wikipedia:alte traduceri|alte traduceri]]. Un exemplu este dat alăturat pentru referinţă, dar dacă nu ştiţi despre ce este vorba citiţi articolul.\n | \n[[en:Wikibooks:How to edit a page]]\n | \n
\n\n[[Wikipedia:redirectare|Redirectaţi]] un articol către un altul introducând acest text ca prima linie a articolului \"alias\".\n | \n#REDIRECT [[Muzică]]\n | \n
\n\nLink extern:\n* Cu text: [http://www.nupedia.com Nupedia]\n* Fără text: http://www.nupedia.com\n: \'\'Adresele de Internet nu pot conţine alte caractere decât A-Z a-z 0-9 ._\\/~%-+?!=()@ \\x80-\\xFF. Dacă aveţi nevoie să folosiţi alte caractere, trebuie să le convertiţi; de exemplu ^ se reprezintă ca %5E (uitaţi-vă la articolul [[ASCII]] pentru referinţă).\'\'\n | \nLink extern:\n* Cu text: [http://www.nupedia.com Nupedia]\n* Fără text: http://www.nupedia.com\n | \n
\n\nO imagine:\n\n[[Imagine:Wiki.png|Wikipbooks - Gândeşte liber. Învaţă gratis.]]\n\n: \'\'Numai imaginile încărcate în Wikibooks pot fi afişate. Utilizaţi pagina de [[:w:ro:Wikipedia:încărcare imagini|încărcare imagini]] în acest scop\'\'.\n | \nO imagine:\n\n[[Imagine:Wiki.png]]\n\n sau cu text alternativ (\'\'\'varianta recomandată\'\'\'):\n\n[[Imagine:Wiki.png|Wikibooks - Gândeşte liber. Învaţă gratis.]] \n \n: \'\'Când un browser nu afişează o imagine din diverse motive, acesta foloseşte textul alternativ în locul ei. Acest lucru se poate întâmpla din multe motive: se foloseşte o conexiune slabă de Internet şi încărcarea imaginilor este oprită de utilizator; pagina este citită într-un browser text; pagina este citită de un motor de căutare; pagina îi este citită unui utilizator de către calculator (utilizare folosită nu numai pentru nevăzători, dar şi pentru situaţii particulare în care văzul nu este o opţiune momentană). Vezi [[:w:ro:Wikipedia:titluri alternative pentru imagini|titluri alternative pentru imagini]] pentru sugestii legate de alegerea textului alternativ.\'\'\n | \n
\n\nLink către pagina de informaţii asociată unei imagini: [[:Imagine:Wiki.png]]\n | \n[[:Imagine:Wiki.png]]\n | \n
\n\nPentru link-uri către elemente multimedia fără a le afişa în pagină, folosiţi acest format: [[media:Wiki.png]]. Acelaşi format trebuie folosit şi pentru fişiere de sunet.\n | \n[[media:Wiki.png]]\n | \n
\n\nPentru link-uri către cărţi, scrieţi direct codul ISBN al cărţii: ISBN 0123456789X\n | \nISBN 0123456789X\n | \n
\n
\n\n== Formatare ==\n\n\nCum arată | \nCum se scrie | \n
\n\n\'\'Accentuare\'\',\n\'\'\'accentuare mai puternică\'\'\',\n\'\'\'\'\'accentuare extrem de puternică\'\'\'\'\'\n\n:\'\'\'\'\'Observaţii:\'\'\'\'\'\n:* \'\'Toate caracterele pe care le vedeţi în jurul textelor din dreapta sunt apostrofuri, nu ghilimele. Ghilimelele nu vor funcţiona în acest scop şi vor apărea aşa cum le-aţi scris.\'\'\n:* \'\'Pentru primul caz se folosesc două apostrofuri, pentru al doilea - trei, iar pentru ultimul, care este combinaţia vizuală a primelor două, 2 + 3 = 5 apostrofuri\'\'\n | \n\'\'Accentuare\'\',\n\'\'\'accentuare mai puternică\'\'\',\n\'\'\'\'\'accentuare extrem de puternică\'\'\'\'\'\n | \n
\n\nPuteţi scrie şi italic sau aldin,\ndacă efectul dorit este un efect anume în mod\nexplicit, aşa cum poate fi cazul pentru formule:\n\nF = ma\n\n:\'\'\'\'\'Observaţii:\'\'\'\'\'\n:* \'\'Diferenţa între cele două metode de accentuare este în general invizibilă în rezultatul final, drept care multă lume preferă să folosească aceeaşi metodă tot timpul. Dacă vă este indiferent pe care o folosiţi, prima metodă este preferabilă.\'\'\n:* \'\'Dacă aveţi nevoie să folosiţi a doua metodă, aveţi grijă să închideţi tag-urile în ordine inversă decât ordinea în care le-aţi deschis: Corect şi nu Incorect.\'\'\n | \nPuteţi scrie şi italic sau aldin,\ndacă efectul dorit este un efect anume în mod\nexplicit, aşa cum poate fi cazul pentru formule:\n\nF = ma\n | \n
\n\nEfect de maşină de scris pentru termeni tehnici.\n | \nEfect de maşină de scris pentru termeni tehnici.\n | \n
\n\nText micşorat pentru\nexplicaţii asociate desenelor.\n | \nText micşorat pentru\nexplicaţii asociate desenelor.\n | \n
\n\nBară peste text\npentru texte şterse şi\nsubliniere pentru texte noi.\n | \nBară peste text\npentru texte şterse şi\nsubliniere pentru texte noi.\n | \n
\n\n\'\'Varianta în limba engleză conţine aici exemple de caractere speciale. Acestea nu sunt necesare pentru Wikibooks în română deoarece această versiune foloseşte [[Unicode]], drept care nu este necesară folosirea entităţilor HTML pentru reprezentarea caracterelor speciale. Lipiţi-le direct din clipboard, sau produceţi-le în conformitate cu sistemul de operare pe care îl folosiţi.\'\'\n\n\'\'Dacă citiţi această variantă a indicaţiilor pentru a edita Wikibooks în limba engleză atunci \'\'\'aveţi\'\'\' nevoie de entităţi HTML - referiţi-vă la varianta în engleză a paginii pentru această secţiune (vedeţi alte variante la începutul şi sfârşitul acestei pagini).\'\'\n | \n
\n\nIndici (scriere \'\'sub\'\' text):\nx2\n\nPuteri (scriere dea\'\'sup\'\'ra textului):\nx2 sau x² şi x³\n\n:\'\'Observaţi că cele două variante de puteri arată puţin diferit. A doua variantă nu există decât pentru pătrat şi cub (² şi ³). Dacă nu aveţi de scris decât pătrat sau cub, este de preferat să folosiţi această variantă fiindcă arată mai bine. Pentru orice alte puteri folosiţi prima variantă.\'\'\n | \nIndici (scriere \'\'sub\'\' text):\nx2\n\nPuteri (scriere dea\'\'sup\'\'ra textului):\nx2 sau x² şi x³\n | \n
\n\nx2 ≥ 0 Adevărat.\n:* \'\'Pentru a spaţia textul, folosiţi spaţii forţate\'\'\n:* \'\' este util şi fiindcă este un spaţiu tratat ca o literă la împăturirea textului - nu va permite împăturirea în dreptul lui.\'\'\n | \nx2 ≥ 0 Adevărat.\n | \n
\n\nFormule complicate: \n\n\n:\'\'Vezi şi [[:w:ro:Wikipedia:formatul TeX|formatul TeX]]\'\'\n | \n\n | \n
\n\nForţaţi Wikibooks să nu interpreteze combinaţiile normale de caractere când vreţi să documentaţi acele combinaţii:
\n\nÎncearcă să foloseşti \'\'\'apostrofuri\'\'\' ca să scrii texte aldine\n | \n\"Încearcă să foloseşti\n\'\'\'apostrofuri\'\'\'\nca să scrii texte aldine\"\n | \n
\n\nAdăugaţi comentarii în sursă, invizibile în pagină:\n\n\n\n:\'\'aici e un comentariu, dar nu apare\'\'\nUtil pentru a lăsa comentarii în sursă, pentru editări viitoare\n | \nAdăugaţi comentarii în sursă, invizibile în pagină:\n\n\n\n:\'\'aici e un comentariu, dar nu apare\'\'\n | \n
\n
\n\n==Tabele==\nTabelele HTML pot fi utile în multe ocazii. Pentru detalii legate de folosirea lor şi de momentele când sunt recomandate, vezi [[:w:ro:Wikipedia:folosirea tabelelor|folosirea tabelelor]].\n\n\n[[Categorie:Ajutor]]','',7,'D.evil','20050205191251','move=sysop:edit=sysop',0,0,0,0,0.37969780405,'20050206133724','79949794808748');
INSERT INTO cur VALUES (12,6,'Wiki.png','','',1,'Danutz','20040802224109','',0,0,0,1,0.809341847719012,'20050115094618','79959197775890');
INSERT INTO cur VALUES (22,4,'Zona_de_probă','__FARAEDITSECTIUNE__\n[[Categorie:Ajutor]]\n\n\'\'\'Faceţi clic [http://ro.wikibooks.org/w/wiki.phtml?title=Wikibooks:Zona_de_probă&action=edit§ion=new aici] pentru a începe să vă jucaţi, apoi apăsaţi \"Salvează pagina\" şi căutaţi în noua pagină textul scris de dumneavoastră!\'\'\'\n\n\n\'\'Zona de probă este o ciornă pentru editarea încercărilor. Simţiţi-vă liber să încercaţi [[Wikibooks:Cum să editezi o pagină|noul şi interesantul nostru stil]] aici (mă rog, nu chiar aşa de noul), unde nimeni nu va striga la dvs., pentru că aţi încurcat articolul.\'\'\n\'\'Orice act de vandalism in afara Zonei de Proba va fi sanctionat pe masura.\'\'\n\n====\'\' Vă rugăm editaţi doar sub linie. \'\'====\n----','',7,'D.evil','20050205191707','',0,0,0,0,0.346975151611,'20050205191707','79949794808292');
INSERT INTO cur VALUES (24,3,'Danutz','\'\'I\'m sorry. Why were this two pages deleted: Wikibooks:De ce manuale cu conţinut deschis? and Wikibooks:De ce să contribui? ?\'\'\nThe pages are not deleted. Try not to create pages with question marks in them. Please move the following pages to not have question marks, for them to work with a plain link. Use these links: [http://en.wikibooks.org/w/wiki.phtml?title=Wikibooks:De_ce_manuale_cu_con%C5%A3inut_deschis%3F] [http://en.wikibooks.org/w/wiki.phtml?title=Wikibooks:De_ce_s%C4%83_contribui%3F] \n\nThanks [[Utilizator:210.50.16.100|210.50.16.100]] 3 Aug 2004 08:57 (UTC) ([[en:User:Dysprosia]])','they aren\'t deleted',0,'210.50.16.100','20040803085759','',0,0,0,1,0.702606601036,'20040803085759','79959196914240');
INSERT INTO cur VALUES (29,8,'1movedto2','$1 a fost mutată la $2','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (30,8,'1movedto2_redir','$1 moved to $2 over redirect','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (31,8,'Monobook.css','/*\n\n*/\n\na { text-decoration: underline; }\n\n/* Donations link to be uncommented during fundraising drives */\n#siteNotice {\n margin-top:5px;\n padding-left: 4px;\n font-style: italic;\n text-align: center;\n}\n\n/****************************/\n/* BEGIN LIGHT BLUE SECTION */\n/****************************/\n/* Make all non-namespace pages have a light blue content area. This is done by\n setting the background color for all #content areas to light blue and then\n overriding it for any #content enclosed in a .ns-0 (main namespace). I then\n do the same for the \"tab\" background colors. --Lupo */\n\nbody {\n font-family: \"Trebuchet MS\", Georgia, \"sans-serif\";\n}\n\n#content {\n background: #F8FCFF; /* a light blue */\n font-size: 100%;\n -moz-border-radius-topleft: .9em;\n -moz-border-radius-topright: .9em;\n -moz-border-radius-bottomleft: .9em;\n -moz-border-radius-bottomright: .9em;\n}\n\n#content div.thumb {\n border-color: #F8FCFF;\n}\n\n.ns-0 * #content {\n background: white;\n}\n\n#mytabs li {\n background: #F8FCFF;\n}\n\n.ns-0 * #mytabs li {\n background: white;\n}\n\n#mytabs li a {\n background-color: #F8FCFF;\n text-decoration: underline;\n}\n\n.ns-0 * #mytabs li a {\n background-color: white;\n\n}\n\n#p-cactions li a {\n background-color: #F8FCFF;\n}\n\n.ns-0 * #p-cactions li a {\n background-color: white;\n}\n\n.ns-0 * #content div.thumb {\n border-color: white;\n}\n\n/**************************/\n/* END LIGHT BLUE SECTION */\n/**************************/\n\n/* Display \"From Wikipedia, the free encyclopedia\" */\n#siteSub {\n display: inline;\n font-size: 100%;\n font-weight: italic;\n}\n\n#bodyContent #siteSub a {\n color: #000;\n text-decoration: none;\n background-color: transparent;\n background-image: none;\n padding-right: 0;\n}\n\n/* Bold \'edit this page\' link to encourage newcomers */\n#ca-edit a { font-weight: bold !important; }\n\n/* Display \"User $1, you are already logged in!\"\n ([[MediaWiki:Alreadyloggedin]]) in red and bold */\ndiv.alreadyloggedin { color: red; font-weight: bold; }\n\n@media print {\n /* Do not print edit link in templates using Template:Ed\n Do not print certain classes that shouldn\'t appear on paper */\n .editlink, .noprint, .metadata, .dablink { display: none }\n}\n\n\n/* Style for \"notices\" */\n.notice {\n text-align: justify;\n margin: 1em 0.5em;\n padding: 0.5em;\n}\n\n#disambig {\n border-top: 3px double #cccccc; \n border-bottom: 3px double #cccccc;\n}\n\n\n/* Accessibility experiment: make diff changes not just colour-based */ \n\n.diffchange {\n font-weight: bold;\n background-color: inherit;\n}\n\ntd.diff-addedline, td.diff-deletedline, td.diff-context {\n font-size: 85%;\n color: inherit;\n}\n\n#pt-login {\n font-weight: bold;\n font-size: 110%;\n}\n\nform#userlogin {\n float: left;\n padding: 1em 1em .7em 1em;\n background-color: #ffffe6;\n border: 2px solid #fc6;\n color: #000;\n margin-right: 2em;\n}\n\nform#userlogin table {\n float: left;\n background-color: #ffffe6;\n color: #000;\n}\n\np.error {\n font-weight: bold;\n}\n\n/* Class styles */\n\n/* .toccolours added here because version in \n monobook/main.css wasn\'t being used by the print style */\n.toccolours { \n border:1px doted #aaaaaa;\n background-color:#f9f9f9;\n padding:5px;\n font-size: 100%;\n}\n\n\n/* Experiment: slightly fade inactive tabs */\n\n#p-cactions a {\n filter: alpha(opacity=90);\n}\n\n#p-cactions a:hover, #p-cactions .selected a {\n filter: none;\n}\n\n\n#p-nav h5 {\n display: none;\n}\n\n.portlet a {\n text-decoration: underline;\n font-size:100%;\n}\n\n#p-nav .pBody {\n padding-right: 0;\n}\n\n#p-nav a {\n display: block;\n width: 100%;\n}\n\n.portal-box {\n border: thin dotted #003366;\n padding: 0.5em;\n margin-bottom: 0.5em;\n}\n.portal-box h2 {\n color: white;\n background-color: #005588;\n border: 0;\n padding: 0.3em 0.5em 0.2em 1em;\n font-size: 1.2em;\n}\n.portal-box .editsection, .portal-box .editsection a {\n color: white;\n}\ndiv.thumb div div.thumbcaption {\n text-align: center;\n}\n\n#navbox ul li {\n list-style: none;\n margin-left: -1em;\n}\n#navtree ul {\n border-left: thin dotted gray;\n padding-left: .5em;\n}\n.pBody {\n padding: 0.3em 0.1em;\n -moz-border-radius-topright: .5em;\n}\n.portlet h5 {\n background-color: #e0e3e6;\n border: thin solid silver;\n -moz-border-radius-topleft: .7em;\n -moz-border-radius-topright: .7em;\n}\n\n\n/*\n
\n*/','',7,'D.evil','20050206114622','sysop',0,0,0,0,0,'20050206114622','79949793885377');
INSERT INTO cur VALUES (32,8,'Monobook.js','/* tooltips and access keys */\nta = new Object();\nta[\'pt-userpage\'] = new Array(\'.\',\'Pagina mea de Utilizator\');\nta[\'pt-anonuserpage\'] = new Array(\'.\',\'Pagina de utilizator pt. IP-ul de pe care editati \');\nta[\'pt-mytalk\'] = new Array(\'n\',\'Pagina mea de Discutii\');\nta[\'pt-anontalk\'] = new Array(\'n\',\'Discutie pt. editarile venit de la acest IP\');\nta[\'pt-preferences\'] = new Array(\'\',\'Preferintele Mele\');\nta[\'pt-watchlist\'] = new Array(\'l\',\'Lista paginilor pe care le urmaresti, pt. schimbari\');\nta[\'pt-mycontris\'] = new Array(\'y\',\'Lista contributiilor Mele.\');\nta[\'pt-login\'] = new Array(\'o\',\'Esti incurajat sa te LOGHEZI (vrem noi), desi nu e obligatoriu.\');\nta[\'pt-anonlogin\'] = new Array(\'o\',\'Esti incurajat sa te LOGHEZI (vrem noi), desi nu e obligatoriu\');\nta[\'pt-logout\'] = new Array(\'o\',\'Iesire Cont.\');\nta[\'ca-talk\'] = new Array(\'t\',\'Discutie despre continutul acestei pagini.\');\nta[\'ca-edit\'] = new Array(\'e\',\'Puteti edita aceasta pagina. Va rog sa dati un PreView inainte de salvare.\');\nta[\'ca-addsection\'] = new Array(\'+\',\'Adauga un comentariu acestei discutii\');\nta[\'ca-viewsource\'] = new Array(\'e\',\'Aceasta pagina este protejata, puteti doar sa ii vedeti sursa.\');\nta[\'ca-history\'] = new Array(\'h\',\'Versiuni ( vechi ) ale acestei pagini.\');\nta[\'ca-protect\'] = new Array(\'=\',\'Protejeaza aceasta pagina.\');\nta[\'ca-delete\'] = new Array(\'d\',\'Sterge aceasta pagina.\');\nta[\'ca-undelete\'] = new Array(\'d\',\'Restaureaza editarile acestei pagini, inainte sa fie stearsa.\');\nta[\'ca-move\'] = new Array(\'m\',\'Muta aceasta pagina.\');\nta[\'ca-nomove\'] = new Array(\'\',\'Nu ai accesul sa muti aceasta pagina.\');\nta[\'ca-watch\'] = new Array(\'w\',\'Adauga aceasta pagina spre Monitorizare.\');\nta[\'ca-unwatch\'] = new Array(\'w\',\'Scoate aceasta pagina de la Monitorizare.\');\nta[\'search\'] = new Array(\'f\',\'Cauta in Acest Wiki\');\nta[\'p-logo\'] = new Array(\'\',\'Pagina Principala\');\nta[\'n-mainpage\'] = new Array(\'z\',\'Vizitati Pagina Principala\');\nta[\'n-portal\'] = new Array(\'\',\'Despre Proiect. Ce poti face, unde poti gasii informatii.\');\nta[\'n-currentevents\'] = new Array(\'\',\'Gaseste informatii de fundal, despre evenimentele curente.\');\nta[\'n-recentchanges\'] = new Array(\'r\',\'Lista schimbarilor recente in Wiki\');\nta[\'n-randompage\'] = new Array(\'x\',\'Incarca o pagina Aleatoare ! ( random )\');\nta[\'n-help\'] = new Array(\'\',\'Locul unde poti Afla !\');\nta[\'n-sitesupport\'] = new Array(\'\',\'Oferiti-ne un Support !\');\nta[\'t-whatlinkshere\'] = new Array(\'j\',\'Lista tuturor Wiki-urilor, care au link aici.\');\nta[\'t-recentchangeslinked\'] = new Array(\'k\',\'Schimbari recente in paginile link-ate de aici.\');\nta[\'feed-rss\'] = new Array(\'\',\'Feed RSS pt. aceasta pagina ( recomandat )\');\nta[\'feed-atom\'] = new Array(\'\',\'Feed ATOM pt. aceasta pagina ( recomandat )\');\nta[\'t-contributions\'] = new Array(\'\',\'Vezi lista de contributii ale acestui utilizator.\');\nta[\'t-emailuser\'] = new Array(\'\',\'Trimite un mail acestui utilizator.\');\nta[\'t-upload\'] = new Array(\'u\',\'Incarca Imagini sau fisiere Media. ( video, audio, etc. )\');\nta[\'t-specialpages\'] = new Array(\'q\',\'Lista tuturor paginilor Speciale.\');\nta[\'ca-nstab-main\'] = new Array(\'c\',\'Vezi pagina de Continut.\');\nta[\'ca-nstab-user\'] = new Array(\'c\',\'Vezi pagina Utilizatorului.\');\nta[\'ca-nstab-media\'] = new Array(\'c\',\'Vezi pagina Media.\');\nta[\'ca-nstab-special\'] = new Array(\'\',\'Aceasta este o pagina speciala. Nu puteti modifica continutul acestei pagini.\');\nta[\'ca-nstab-wp\'] = new Array(\'a\',\'Vezi pagina proiectului.\');\nta[\'ca-nstab-image\'] = new Array(\'c\',\'Vezi pagina de imagini.\');\nta[\'ca-nstab-mediawiki\'] = new Array(\'c\',\'Vezi mesajele sistemului.\');\nta[\'ca-nstab-template\'] = new Array(\'c\',\'Vezi Template-ul.\');\nta[\'ca-nstab-help\'] = new Array(\'c\',\'Vezi pagina de Ajutor.\');\nta[\'ca-nstab-category\'] = new Array(\'c\',\'Vezi pagina Categoriei.\');','',7,'D.evil','20050205112753','sysop',0,0,0,0,0,'20050205112753','79949794887246');
INSERT INTO cur VALUES (33,8,'About','Despre','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (34,8,'Aboutpage','Project:Despre','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (35,8,'Aboutsite','About {{SITENAME}}','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (36,8,'Accesskey-compareselectedversions','o','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (37,8,'Accesskey-minoredit','m','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (38,8,'Accesskey-preview','p','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (39,8,'Accesskey-save','s','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (40,8,'Accesskey-search','c','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (41,8,'Accmailtext','Parola pentru \'$1\' a fost trimisă la $2.','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (42,8,'Accmailtitle','Parola a fost trimisă.','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (43,8,'Acct_creation_throttle_hit','Ne pare rau, deja ai creat $1 cont. Nu mai poti crea alte conturi.','',7,'D.evil','20050205190632','sysop',0,0,0,0,0,'20050205190632','79949794809367');
INSERT INTO cur VALUES (44,8,'Actioncomplete','Acţiune finalizată','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (45,8,'Addedwatch','Adăugată la lista de pagini urmărite','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (46,8,'Addedwatchtext','Pagina \"$1\" a fost adăugată la lista ta de articole urmărite.\nModificările viitoare ale acestei pagini şi a paginii asociate de discuţii\nvor fi listate aici, şi în plus ele vor apărea cu caractere îngroşate în pagina de modificări recente pentru evidenţiere.\n\nDacă doreşti să elimini această pagină din lista ta de pagini urmărite\nîn viitor, apasă pe \"Nu mai urmări\" în bara de comenzi în timp ce această pagină este vizibilă.','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (47,8,'Addgroup','Adauga Grup','',7,'D.evil','20050205190743','sysop',0,0,0,0,0,'20050205190743','79949794809256');
INSERT INTO cur VALUES (48,8,'Addsection','+','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (49,8,'Administrators','Project:Administratori','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (50,8,'Affirmation','Afirm că persoana care deţine drepturile de autor asupra acestui fişier este de acord cu termenii licenţei $1.','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (51,8,'All','toate','',0,'MediaWiki default','20050219234437','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234437','79949780765562');
INSERT INTO cur VALUES (52,8,'Allarticles','Toate Articolele','',7,'D.evil','20050205190806','sysop',0,0,0,0,0,'20050205190806','79949794809193');
INSERT INTO cur VALUES (53,8,'Alllogstext','Afisarea combinata, a upload-urilor, stergerilor, protectiilor, blocarilor, si log-uri ale sysop-ilor. Puteti selecta un anumit tip de log, pe baza de nume de utilizator, sau pagina afectata.','',7,'D.evil','20050205190917','sysop',0,0,0,0,0,'20050205190917','79949794809082');
INSERT INTO cur VALUES (54,8,'Allmessages','Toate_mesajele','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (55,8,'AllmessagesnotsupportedDB','Special:AllMessages not supported because wgUseDatabaseMessages is off.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (56,8,'AllmessagesnotsupportedUI','Your current interface language $1 is not supported by Special:AllMessages at this site. ','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (57,8,'Allmessagestext','Aceasta este lista completă a mesajelor disponibile în domeniul \"MediaWiki:\"','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (58,8,'Allpages','Toate paginile','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (59,8,'Allpagesformtext1','Display pages starting at: $1','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (60,8,'Allpagesformtext2','Choose namespace: $1 $2','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (61,8,'Allpagesnamespace','All pages ($1 namespace)','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (62,8,'Allpagesnext','Next','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (63,8,'Allpagesprev','Previous','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (64,8,'Allpagessubmit','Go','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (65,8,'Alphaindexline','$1 către $2','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (66,8,'Alreadyloggedin','Eşti deja autentificat ca $1!
\n','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (67,8,'Alreadyrolled','Nu se poate reveni peste ultima editare a [[$1]]\nfăcută de către [[Utilizator:$2|$2]] ([[Discuţie utilizator:$2|Discuţie]]); altcineva a editat articolul sau a revenit deja.\n\nUltima editare a fost făcută de către [[Utilizator:$3|$3]] ([[Discuţie utilizator:$3|Discuţie]]).','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (68,8,'Ancientpages','Cele mai vechi articole','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (69,8,'And','şi','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (70,8,'Anontalk','Discuţia pentru această adresă IP','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (71,8,'Anontalkpagetext','---- \'\'Aceasta este pagina de discuţii pentru un utilizator care nu şi-a creat un cont încă, sau care nu s-a autentificat. De aceea trebuie să folosim [[adresă IP|adresa IP]] pentru a identifica această persoană. O adresă IP poate fi împărţită între mai mulţi utilizatori. Dacă eşti un astfel de utilizator şi crezi că îţi sunt adresate mesaje irelevante, te rugăm să-ţi [[Special:Userlogin|creezi un cont sau să te autentifici]] pentru a evita confuzii cu alţi utilizatori anonimi în viitor.\'\'','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (72,8,'Anonymous','Utilizator(i) anonimi ai {{SITENAME}}','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (73,8,'Apr','Apr','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (74,8,'April','April','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (75,8,'Article','Articol','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (76,8,'Articleexists','O pagină cu acelaşi nume există deja,\nsau numele pe care l-ai ales este invalid. Te rugăm să alegi un alt nume.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (77,8,'Articlenamespace','(articles)','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (78,8,'Articlepage','Vezi articolul','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (79,8,'Asksql','Query SQL','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (80,8,'Asksqlpheading','asksql level','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (81,8,'Asksqltext','Foloseşte chestionarul de mai jos pentru a efectua un query direct către baza de date {{SITENAME}} (MySQL).\nFolosiţi apostrofuri (\'în felul acesta\') pentru a delimita şiruri de text.\nAceastă funcţionalitate poate solicita în mod deosebit server-ul,\naşa că te rugăm să nu o foloseşti în exces.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (82,8,'Aug','Aug','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (83,8,'August','August','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (84,8,'Autoblocker','Autoblocat fiindcă foloseşti aceeaşi [[adresă IP]] ca şi \"$1\". Motivul este \"$2\".','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (85,8,'Badarticleerror','Această acţiune nu poate fi efectuată pe această pagină.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (86,8,'Badfilename','Numele imaginii a fost schimbat; noul nume este \"$1\".','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (87,8,'Badfiletype','\".$1\" nu este un format recomandat pentru imagini.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (88,8,'Badipaddress','Adresa IP este invalidă.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (89,8,'Badquery','Căutare invalidă','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (90,8,'Badquerytext','Căutarea ta nu a putut fi procesată.\nAsta se întâmplă probabil din cauză că ai încercat să cauţi un cuvânt cu mai puţin de trei litere.\nE posibil şi să fi scris greşit o expresie sau un nume, cum ar fi \"Mircea cel cel Bătrân\".\nTe rugăm să încerci încă o dată.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (91,8,'Badretype','Parolele pe care le-ai introdus diferă.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (92,8,'Badtitle','Titlu invalid','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (93,8,'Badtitletext','Titlul căutat a fost invalid, gol sau o legătură invalidă inter-linguală sau inter-wiki.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (94,8,'Blanknamespace','(Principală)','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (95,8,'Block_compress_delete','Can\'t delete this article because it contains block-compressed revisions. \nThis is a temporary situation which the developers are well aware of, and should be fixed within a month or two. \nPlease mark the article for deletion and wait for a developer to fix our buggy software.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (96,8,'Blockedtext','Utilizatorul sau parola ta au fost blocate de $1.\nMotivul oferit pentru blocare a fost:
\'\'$2\'\'
Îl poţi contacta pe $1 sau pe unul dintre ceilalţi\n[[Project:administratori|administratori]] pentru a discuta această blocare.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (97,8,'Blockedtitle','Utilizatorul este blocat','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (98,8,'Blockip','Blocheză adresa IP','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (99,8,'Blockipsuccesssub','Utilizatorul a fost blocat','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (100,8,'Blockipsuccesstext','Adresa IP \"$1\" a fost blocată.\n
Vezi [[Special:Ipblocklist|lista de adrese IP blocate]] pentru a revizui adresele blocate.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (101,8,'Blockiptext','Foloseşte chestionarul de mai jos pentru a bloca\nla scriere o adresă IP. Această funcţie trebuie folosită numai pentru\na preveni vandalismul conform [[Project:Politica|politicii {{SITENAME}}]].\nInclude un motiv specific mai jos (de exemplu citează paginile care\nau fost vandalizate de acest utilizator).','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (102,8,'Blocklink','blochează','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (103,8,'Blocklistline','$1, $2 a blocat $3','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (104,8,'Blocklogentry','blocat \"$1\"','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (105,8,'Blocklogpage','Jurnal_blocări','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (106,8,'Blocklogtext','Acesta este un jurnal al acţiunilor de blocare şi deblocare.\n[[Adresă IP|Adresele IP]] blocate automat nu sunt afişate.\nVezi [[Special:Ipblocklist|Lista de adrese blocate]] pentru o listă explicită a adreselor blocate în acest moment.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (107,8,'Blockpheading','block level','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (108,8,'Bold_sample','Text aldin','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (109,8,'Bold_tip','Text aldin','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (110,8,'Booksources','Surse de cărţi','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (111,8,'Booksourcetext','Dedesubt găseşti o listă de surse de cărţi noi şi vechi, şi e posibil să găseşti şi informaţii adiţionale legate de titlurile pe care le cauţi.\n{{SITENAME}} nu este afiliat(ă) nici uneia dintre aceste afaceri,\niar lista de mai jos nu constituie nici un fel de garanţie sau validare a serviciilor respective din partea {{SITENAME}}.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (112,8,'Brokenredirects','Redirijări greşite','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (113,8,'Brokenredirectstext','Următoarele redirijări conduc spre articole inexistente.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (114,8,'Bugreports','Raportare probleme','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (115,8,'Bugreportspage','Project:Rapoarte_probleme','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (116,8,'Bureaucratlog','Raport_birocrat','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (117,8,'Bureaucratlogentry','Drepturile pentru utilizatorul \"$1\" setate \"$2\"','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (118,8,'Bureaucrattext','Acţiunea pe care ai încercat-o poate fi realizată \ndoar de administratori cu statut de \"birocrat\".','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (119,8,'Bureaucrattitle','Necesită acces de birocrat','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (120,8,'Bydate','după dată','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (121,8,'Byname','după nume','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (122,8,'Bysize','după mărime','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (123,8,'Cachederror','Aceasta este o versiune din cache a paginii cerute şi este posibil să nu fie ultima variantă a acesteia.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (124,8,'Cancel','Renunţă','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (125,8,'Cannotdelete','Nu s-a putut şterge pagina sau imaginea (poate a şters-o altcineva deja?)','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (126,8,'Cantrollback','Nu se poate reveni; ultimul contribuitor este autorul acestui articol.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (127,8,'Categories','Categorii de pagini','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (128,8,'Categoriespagetext','The following categories exists in the wiki.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (129,8,'Category','categorie','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (130,8,'Category_header','Articole din categoria \"$1\"','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (131,8,'Categoryarticlecount','There are $1 articles in this category.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (132,8,'Categoryarticlecount1','There is $1 article in this category.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (133,8,'Changepassword','Schimbă parola','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (134,8,'Changes','schimbări','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (135,8,'Clearyourcache','\'\'\'Note:\'\'\' After saving, you have to clear your browser cache to see the changes: \'\'\'Mozilla:\'\'\' click \'\'Reload\'\' (or \'\'Ctrl-R\'\'), \'\'\'IE / Opera:\'\'\' \'\'Ctrl-F5\'\', \'\'\'Safari:\'\'\' \'\'Cmd-R\'\', \'\'\'Konqueror\'\'\' \'\'Ctrl-R\'\'.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (136,8,'Columns','Coloane','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (137,8,'Compareselectedversions','Compară versiunile selectate','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (138,8,'Confirm','Confirmă','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (139,8,'Confirmcheck','Da, chiar vreau să şterg.','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (140,8,'Confirmdelete','Confirmă ştergere','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (141,8,'Confirmdeletetext','Eşti pe cale să ştergi permanent o pagină\nsau imagine din baza de date, împreună cu istoria asociată.\nTe rugăm să îţi confirmi intenţia de a face asta, faptul că\nînţelegi consecinţele acestei acţiuni şi faptul că o faci\nîn conformitate cu [[Project:Politica]].','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (142,8,'Confirmprotect','Confirmă protejare','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (143,8,'Confirmprotecttext','Eşti sigur(ă) că doreşti să protejezi pagina?','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (144,8,'Confirmunprotect','Confirmă deprotejarea','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (145,8,'Confirmunprotecttext','Eşti sigur(ă) că doreşti să deprotejezi pagina?','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (146,8,'Contextchars','Numărul de caractere per linie','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (147,8,'Contextlines','Numărul de linii per rezultat','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (148,8,'Contribslink','contribuţii','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (149,8,'Contribsub','Pentru $1','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (150,8,'Contributions','Contribuţii ale utilizatorului','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (151,8,'Copyright','Continutul este disponibil sub licenta $1.','',7,'D.evil','20050115192156','sysop',0,0,0,0,0,'20050115192156','79949884807843');
INSERT INTO cur VALUES (152,8,'Copyrightpage','Project:Drepturi_de_autor','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (153,8,'Copyrightpagename','Drepturi de autor în {{SITENAME}}','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (154,8,'Copyrightwarning','
Reţineţi că toate contribuţiile la Wikipedia sunt considerate ca respectând licenţa GNU Free Documentation License\n(vezi $1 pentru detalii).\nDacă nu doriţi ca ceea ce scrieţi să fie editat fără milă şi redistribuit în voie, atunci nu trimiteţi materialele respective aici.
\nDe asemenea, trimiţând aceste materiale aici vă angajaţi că le-aţi scris Dvs. sau că sunt copiate dintr-o sursă care permite includerea materialelor sub această licenţă.
\nNU TRIMITEŢI MATERIALE PROTEJATE DE DREPTURI DE AUTOR FĂRĂ PERMISIUNE!','',7,'D.evil','20050115193640','sysop',0,0,0,0,0,'20050115193640','79949884806359');
INSERT INTO cur VALUES (155,8,'Copyrightwarning2','Please note that all contributions to {{SITENAME}}\nmay be edited, altered, or removed by other contributors.\nIf you don\'t want your writing to be edited mercilessly, then don\'t submit it here.
\nYou are also promising us that you wrote this yourself, or copied it from a\npublic domain or similar free resource (see $1 for details).\nDO NOT SUBMIT COPYRIGHTED WORK WITHOUT PERMISSION!','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (156,8,'Couldntremove','Elementul \'$1\' nu a putut fi şters...','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (157,8,'Createaccount','Creează cont nou','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (158,8,'Createaccountmail','după e-mail','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (159,8,'Createaccountpheading','createaccount level','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (160,8,'Creditspage','Page credits','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (161,8,'Cur','actuală','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (162,8,'Currentevents','Discută la cafenea','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (163,8,'Currentevents-url','Current events','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (164,8,'Currentrev','Versiunea curentă','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (165,8,'Currentrevisionlink','view current revision','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (166,8,'Data','Data','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (167,8,'Databaseerror','Eroare la baza de date','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (168,8,'Dateformat','Formatul datelor','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (169,8,'Dberrortext','A apărut o eroare în execuţia query-ului.\nAceasta se poate datora unui query ilegal (vezi $5),\nsau poate indica o problemă în program.\nUltimul query încercat a fost:\n
$1
\nîn cadrul funcţiei \"$2\".\nMySQL a returnat eroarea \"$3: $4\".','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (170,8,'Dberrortextcl','A apărut o eroare de sintaxă în query.\nUltimul query încercat a fost:\n\"$1\"\ndin funcţia \"$2\".\nMySQL a returnat eroarea \"$3: $4\".\n','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (171,8,'Deadendpages','Pagini fără legături','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (172,8,'Debug','Debug','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (173,8,'Dec','Dec','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (174,8,'December','December','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (175,8,'Default','default','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (176,8,'Defaultns','Caută în aceste secţiuni implicit:','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (177,8,'Defemailsubject','E-mail {{SITENAME}}','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (178,8,'Delete','Ştergere','',0,'MediaWiki default','20050219234438','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234438','79949780765561');
INSERT INTO cur VALUES (179,8,'Deletecomment','Motiv pentru ştergere','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (180,8,'Deletedarticle','\"$1\" a fost şters','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (181,8,'Deletedrevision','Deleted old revision $1.','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (182,8,'Deletedtext','\"$1\" a fost ştearsă.\nVezi $2 pentru o listă a elementelor şterse recent.','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (183,8,'Deleteimg','şterg','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (184,8,'Deleteimgcompletely','şterg','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (185,8,'Deletepage','Şterge pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (186,8,'Deletepheading','delete level','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (187,8,'Deletesub','(Şterg \"$1\")','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (188,8,'Deletethispage','Şterge pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (189,8,'Deletionlog','raport de ştergeri','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (190,8,'Dellogpage','Raport_ştergeri','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (191,8,'Dellogpagetext','Găseşti dedesubt o listă a celor mai recente elemente şterse. Toate datele/orele sunt listate în timp universal (UTC).\n\n','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (192,8,'Developertext','Acţiunea pe care ai încercat-o necesită drepturi de dezvoltator.\nVezi $1.','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (193,8,'Developertitle','Ai nevoie de acces ca dezvoltator','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (194,8,'Diff','diferenţă','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (195,8,'Difference','(Diferenţa dintre versiuni)','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (196,8,'Disambiguations','Pagini de dezambiguizare','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (197,8,'Disambiguationspage','Project:Legături_către_paginile_de_dezambiguizare','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (198,8,'Disambiguationstext','Următoarele articole conţin legături către cel puţin o pagină de dezambiguizare. Legăturile respective ar trebui făcute către paginile specifice.
O pagină este considerată ca fiind de dezambiguizare dacă există o legătură în ea dinspre $1.
Legăturile dinspre alte secţiuni {{SITENAME}} nu sunt luate în considerare aici.','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (199,8,'Disclaimerpage','Project:General_disclaimer','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (200,8,'Disclaimers','Disclaimer','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (201,8,'Doubleredirects','Redirijări duble','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (202,8,'Doubleredirectstext','Atenţie: Această listă poate conţine articole care nu sunt în fapt duble redirijări. Asta înseamnă de obicei că există text adiţional sub primul #REDIRECT.
\nFiecare rând care conţine legături către prima sau a doua redirijare, ca şi prima linie din textul celei de-a doua redirijări, de obicei conţinând numele \"real\" al articolului ţintă, către care ar trebui să arate prima redirijare.','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (203,8,'Edit','Editează pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (204,8,'Editcomment','Comentariul de editare a fost: \"$1\".','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (205,8,'Editconflict','Conflict de editare: $1','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (206,8,'Editcurrent','Editarea versiunii curente a acestei pagini','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (207,8,'Editgroup','Edit Group','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (208,8,'Edithelp','Ajutor pentru editare','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (209,8,'Edithelppage','Project:Cum_să_editezi_o_pagină','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (210,8,'Editing','Editare $1','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (211,8,'Editingcomment','Editing $1 (comment)','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (212,8,'Editingold','ATENŢIE! Editezi o variantă mai veche a acestei pagini! Orice modificări care s-au făcut de la această versiune şi până la cea curentă se vor pierde!\n','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (213,8,'Editingsection','Editing $1 (section)','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (214,8,'Editsection','editează','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (215,8,'Editthispage','Editează pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (216,8,'Editusergroup','Edit User Groups','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (217,8,'Emailflag','Dezactivează serviciul de e-mail de la alţi utilizatori','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (218,8,'Emailforlost','Dacă ţi-ai pierdut parola, poţi cere să ţi se trimită una nouă la adresa de e-mail.','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (219,8,'Emailfrom','De la','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (220,8,'Emailmessage','Mesaj','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (221,8,'Emailpage','E-mail către utilizator','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (222,8,'Emailpagetext','Dacă acest utilizator a introdus o adresă de e-mail validă în pagina de preferinţe atunci formularul de mai jos poate fi folosit pentru a-i trimte un mesaj prin e-mail.\nAdresa pe care ai introdus-o în pagina ta de preferinţe va apărea ca adresa\nde origine a mesajului, astfel încât destinatarul să îţi poată răspunde direct.','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (223,8,'Emailsend','Trimite','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (224,8,'Emailsent','E-mail trimis','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (225,8,'Emailsenttext','E-mailul tău a fost trimis.','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (226,8,'Emailsubject','Subiect','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (227,8,'Emailto','Către','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (228,8,'Emailuser','Trimite e-mail acestui utilizator','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (229,8,'Emptyfile','The file you uploaded seems to be empty. This might be due to a typo in the file name. Please check whether you really want to upload this file.','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (230,8,'Enterlockreason','Introdu motivul pentru blocare, incluzând o estimare a termenului de deblocare a bazei de date','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (231,8,'Error','Eroare','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (232,8,'Errorpagetitle','Eroare','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (233,8,'Exbeforeblank','conţinutul înainte de golire era:','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (234,8,'Exblank','pagina era goală','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (235,8,'Excontent','conţinutul era:','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (236,8,'Explainconflict','Altcineva a modificat această pagină de când ai început să o editezi.\nCaseta de text de sus conţine pagina aşa cum este ea acum (după editarea celeilalte persoane).\nPagina cu modificările tale (aşa cum ai încercat să o salvezi) se află în caseta de jos.\nVa trebui să editezi manual caseta de sus pentru a reflecta modificările pe care tocmai le-ai făcut în cea de jos.\nNumai textul din caseta de sus va fi salvat atunci când vei apăsa pe \"Salvează pagina\".\n','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (237,8,'Export','Exportă pagini','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (238,8,'Exportcuronly','Include numai versiunea curentă, nu şi toată istoria','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (239,8,'Exporttext','Poţi exporta textul şi istoria unei pagini anume sau ale unui grup\nde pagini în XML. Acesta poate fi apoi importat în alt Wiki care rulează software MediaWiki,\npate fi transformat sau păstrat pur şi simplu fiindcă doreşti tu să-l păstrezi.','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (240,8,'Extlink_sample','http://www.exemplu.ro titlul legăturii','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (241,8,'Extlink_tip','Legătură externă (nu uita prefixul http://)','',0,'MediaWiki default','20050219234439','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234439','79949780765560');
INSERT INTO cur VALUES (242,8,'Faq','Întrebări frecvente','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (243,8,'Faqpage','Project:Întrebări frecvente','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (244,8,'Feb','Feb','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (245,8,'February','February','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (246,8,'Feedlinks','Feed:','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (247,8,'Filecopyerror','Fişierul \"$1\" nu a putut fi copiat la \"$2\".','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (248,8,'Filedeleteerror','Fişierul \"$1\" nu a putut fi şters.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (249,8,'Filedesc','Sumar','',7,'D.evil','20050115193203','sysop',0,0,0,0,0,'20050115193203','79949884806796');
INSERT INTO cur VALUES (250,8,'Fileexists','A file with this name exists already, please check $1 if you are not sure if you want to change it.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (251,8,'Filemissing','File missing','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (252,8,'Filename','Nume fişier','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (253,8,'Filenotfound','Fişierul \"$1\" nu a putut fi găsit.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (254,8,'Filerenameerror','Fişierul \"$1\" nu a putut fi mutat la \"$2\".','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (255,8,'Filesource','Sursa','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (256,8,'Filestatus','Statutul drepturilor de autor','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (257,8,'Fileuploaded','Fişierul \"$1\" a fost trimis.\nTe rugăm să vizitezi această legătură: ($2) pentru a descrie fişierul şi pentru a completa informaţii despre acesta, ca de exemplu de unde provine, când a fost creat şi de către cine, cât şi orice alte informaţii doreşti să le adaugi.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (258,8,'Formerror','Eroare: datele nu au putut fi trimise','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (259,8,'Friday','Friday','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (260,8,'Geo','GEO coordinates','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (261,8,'Getimagelist','încarc lista de imagini','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (262,8,'Go','Du-te','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (263,8,'Googlesearch','
| |
|
| |
Poţi folosi următoarea legătură pentru a crea un articol cu acest titlu, sau pentru a edita respectivul articol în caz că există: $1
Notă: Îţi recomandăm să cauţi pe WikiBooks înainte de a crea un articol, pentru a evita duplicarea unuia existent, care ar putea avea alt nume.','',7,'D.evil','20050115192710','sysop',0,0,0,0,0,'20050115192710','79949884807289');
INSERT INTO cur VALUES (264,8,'Guesstimezone','Încearcă determinarea automată a diferenţei','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (265,8,'Headline_sample','Text de titlu','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (266,8,'Headline_tip','Titlu de nivel 2','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (267,8,'Help','Ajutor','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (268,8,'Helppage','Project:Ajutor','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (269,8,'Hide','ascunde','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (270,8,'Hidetoc','ascunde','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (271,8,'Hist','istorie','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (272,8,'Histlegend','Legendă: (actuală) = diferenţe faţă de versiunea curentă,\n(prec) = diferenţe faţă de versiunea precedentă, M = editare minoră','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (273,8,'History','Versiuni mai vechi','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (274,8,'History_copyright','-','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (275,8,'History_short','Istoric','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (276,8,'Historywarning','Atenţie! Pagina pe care o ştergi are istorie: ','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (277,8,'Hr_tip','Linie orizontală (foloseşte-o cumpătat)','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (278,8,'Ignorewarning','Ignoră atenţionarea şi salvează.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (279,8,'Illegalfilename','The filename \"$1\" contains characters that are not allowed in page titles. Please rename the file and try uploading it again.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (280,8,'Ilshowmatch','Arată imaginile ale căror nume includ','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (281,8,'Ilsubmit','Caută','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (282,8,'Image_sample','Exemplu.jpg','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (283,8,'Image_tip','Inserează imagine','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (284,8,'Imagelinks','Legăturile imaginii','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (285,8,'Imagelist','Lista imaginilor','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (286,8,'Imagelisttext','Dedesubt găseşti lista a $1 imagini ordonate $2.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (287,8,'Imagemaxsize','Limit images on image description pages to: ','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (288,8,'Imagepage','Vezi pagina imaginii','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (289,8,'Imagereverted','S-a revenit la o versiune veche.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (290,8,'Imgdelete','şterge','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (291,8,'Imgdesc','desc','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (292,8,'Imghistlegend','Legendă: (actuală) = versiunea curentă a imaginii, (şterg) = şterge această versiune veche, (rev) = revino la această versiune veche.\n
Apasă pe dată pentru a vedea versiunea trimisă la data respectivă.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (293,8,'Imghistory','Istoria imaginii','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (294,8,'Imglegend','Legendă: (desc) = arată/editează descrierea imaginii.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (295,8,'Import','Importă pagini','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (296,8,'Importfailed','Import eşuat: $1','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (297,8,'Importhistoryconflict','Există istorii contradictorii (se poate să fi importat această pagină înainte)','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (298,8,'Importnotext','Gol sau fără text','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (299,8,'Importsuccess','Import reuşit!','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (300,8,'Importtext','Te rog exportă fişierul din sursa wiki folosind funcţia Special:Export, salvează-l pe discul tău şi încarcă-l aici.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (301,8,'Info_short','Information','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (302,8,'Infobox','Apasă acest buton pentru a vedea un exemplu de text','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (303,8,'Infobox_alert','Introdu textul pe care vrei să-l formatezi.\n Va apărea în infobox pentru copiere şi lipire.\nExemplu:\n$1\nva deveni:\n$2','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (304,8,'Infosubtitle','Information for page','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (305,8,'Internalerror','Eroare internă','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (306,8,'Intl','Legături între limbi','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (307,8,'Ip_range_invalid','Serie IP invalidă.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (308,8,'Ipaddress','Adresa IP','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (309,8,'Ipb_expiry_invalid','Dată de expirare invalidă.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (310,8,'Ipbexpiry','Expiră','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (311,8,'Ipblocklist','Lista de adrese IP blocate','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (312,8,'Ipbreason','Motiv','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (313,8,'Ipbsubmit','Blochează această adresă','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (314,8,'Ipusubmit','Deblochează adresa','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (315,8,'Ipusuccess','Adresa IP \"$1\" a fost deblocată','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (316,8,'Isbn','ISBN','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (317,8,'Isredirect','pagină de redirijare','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (318,8,'Italic_sample','Text cursiv','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (319,8,'Italic_tip','Text cursiv','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (320,8,'Iteminvalidname','E o problemă cu elementul \'$1\', numele este invalid...','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (321,8,'Jan','Jan','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (322,8,'January','January','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (323,8,'Jul','Jul','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (324,8,'July','July','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (325,8,'Jun','Jun','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (326,8,'June','June','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (327,8,'Largefile','Este recomandat ca imaginile să nu depăşească 100 KB ca mărime.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (328,8,'Last','prec','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (329,8,'Lastmodified','Ultima modificare $1.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (330,8,'Lastmodifiedby','This page was last modified $1 by $2.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (331,8,'Lineno','Linia $1:','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (332,8,'Link_sample','Titlul legăturii','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (333,8,'Link_tip','Legătură internă','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (334,8,'Linklistsub','(Lista de legături)','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (335,8,'Linkshere','Următoarele pagini conţin legături către aceasta:','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (336,8,'Linkstoimage','Următoarele pagini leagă la această imagine:','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (337,8,'Linktrail','/^([a-z]+)(.*)$/sD','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (338,8,'Listadmins','Admins list','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (339,8,'Listform','listă','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (340,8,'Listingcontinuesabbrev',' cont.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (341,8,'Listusers','Lista de utilizatori','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (342,8,'Loadhist','Încarc istoria versiunilor','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (343,8,'Loadingrev','se încarcă diferenţa dintre versiuni','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (344,8,'Localtime','Ora locală','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (345,8,'Lockbtn','Blochează baza de date','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (346,8,'Lockconfirm','Da, chiar vreau să blochez baza de date.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (347,8,'Lockdb','Blochează baza de date','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (348,8,'Lockdbsuccesssub','Baza de date a fost blocată','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (349,8,'Lockdbsuccesstext','Baza de date {{SITENAME}} a fost blocată la scriere.\n
Nu uita să o deblochezi după ce termini operaţiunile administrative pentru care ai blocat-o.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (350,8,'Lockdbtext','Blocarea bazei de date va împiedica pe toţi utilizatorii\nsă editeze pagini, să-şi schimbe preferinţele, să-şi editeze listele de\npagini urmărite şi orice alte operaţiuni care ar necesita schimări\nîn baza de date.\nTe rugăm să confirmi că intenţionezi acest lucru şi faptul că vei debloca\nbaza de date atunci când vei încheia operaţiunile de întreţinere.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (351,8,'Locknoconfirm','Nu ai confirmat căsuţa de confirmare.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (352,8,'Log','Logs','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (353,8,'Login','Autentificare','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (354,8,'Loginend','Pentru a crea un cont de utilizator, introdu [[Project:Nume de utilizator|numele de utilizator]] şi parola, apoi fă clic pe \"Creează cont nou\". Evită folosirea numelui unei personalităţi politice, militare sau religioase, sau a unui eveniment. Evită numele de utilizator care sunt ofensive, dăunătoare sau confuze. Te rugăm să alegi un nume citeţ, nu doar un număr. \n\nDacă ai nevoie de mai multe informaţii asupra modului de înregistrare, vezi articolul [[Project:Cum mă înregistrez|Cum mă înregistrez]].
\n\nDupă ce te înregistrezi, pentru a te autentifica dăţile viitoare când vizitezi {{SITENAME}}, va trebui să introduci doar numele de utilizator şi parola.
\n\n*Introducerea unei adrese de e-mail este opţională, nefiind necesară o confirmare pe e-mail în prealabil. Totuşi, aceasta permite oamenilor să te contacteze prin intermediul acestui sit web, fără să ţi-o afle şi te ajută şi în cazul în care ţi-ai uitat parola.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (355,8,'Loginerror','Eroare de autentificare','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (356,8,'Loginpagetitle','Autentificare utilizator','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (357,8,'Loginproblem','A fost o problemă cu autentificarea ta
Încearcă din nou!','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (358,8,'Loginprompt','Trebuie să ai modulele cookie activate pentru a te autentifica la {{SITENAME}}.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (359,8,'Loginreqtext','Trebuie să te [[special:Userlogin|autentifici]] pentru a vizualiza alte pagini.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (360,8,'Loginreqtitle','Necesită Autentificare','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (361,8,'Loginsuccess','Ai fost autentificat în {{SITENAME}} ca \"$1\".','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (362,8,'Loginsuccesstitle','Autentificare reuşită','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (363,8,'Logout','Închide sesiunea','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (364,8,'Logouttext','Sesiunea ta în {{SITENAME}} a fost închisă.\nPoţi continua să foloseşti {{SITENAME}} anonim, sau poţi să te reautentifici ca acelaşi sau ca alt utilizator.\n','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (365,8,'Logouttitle','Sesiune închisă','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (366,8,'Lonelypages','Pagini orfane','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (367,8,'Longpages','Pagini lungi','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (368,8,'Longpagewarning','ATENŢIE! Conţinutul acestei pagini are $1 KB; unele browsere au probleme la editarea paginilor în jur de 32 KB sau mai mari.\nTe rugăm să iei în considerare posibilitatea de a împărţi pagina în mai multe secţiuni.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (369,8,'Mailerror','Eroare la trimitere e-mail: $1','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (370,8,'Mailmypassword','Trimite-mi parola pe e-mail!','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (371,8,'Mailnologin','Nu există adresă de trimitere','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (372,8,'Mailnologintext','Trebuie să fii autentificat\nşi să ai o adresă validă de e-mail în preferinţe\npentru a trimite e-mail altor utilizatori.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (373,8,'Mainpage','Pagina principală','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (374,8,'Mainpagedocfooter','Vezi [http://meta.wikipedia.org/wiki/MediaWiki_i18n documentaţia asupra costumizării interfeţei]\nşi [http://meta.wikipedia.org/wiki/MediaWiki_User%27s_Guide Ghidul de utilizator] pentru ajutor de utilizare şi configurare.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (375,8,'Mainpagetext','Programul Wiki a fost instalat cu succes','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (376,8,'Maintenance','Pagina administrativă','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (377,8,'Maintenancebacklink','Înapoi la pagina administrativă','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (378,8,'Maintnancepagetext','Această pagină conţine diverse unelte create pentru administrare cotidiană. Unele dintre acestea solicită în mod deosebit baza de date, aşa că vă rugăm să evitaţi suprasolicitarea lor.','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (379,8,'Makesysop','Fă dintr-un utilizator un administrator','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (380,8,'Makesysopfail','Utilizatorul \"$1\" nu a putut deveni administrator. (Ai introdus numele corect?)','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (381,8,'Makesysopname','Numele utilizatorului:','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (382,8,'Makesysopok','Utilizatorul \"$1\" este acum administrator','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (383,8,'Makesysopsubmit','Fă din acest utilizator un administrator','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (384,8,'Makesysoptext','Acest formular este utilizat de birocraţi pentru a transforma utilizatori de rând în administratori. \nTastează numele utilizatorului în cutie şi apasă butonul pentru a face din utilizator un administrator','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (385,8,'Makesysoptitle','Fă dintr-un utilizator un administrator','',0,'MediaWiki default','20050219234440','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234440','79949780765559');
INSERT INTO cur VALUES (386,8,'Mar','Mar','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (387,8,'March','March','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (388,8,'Markaspatrolleddiff','Mark as patrolled','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (389,8,'Markaspatrolledlink','[$1]
','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (390,8,'Markaspatrolledtext','Mark this article as patrolled','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (391,8,'Markedaspatrolled','Marked as patrolled','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (392,8,'Markedaspatrolledtext','The selected revision has been marked as patrolled.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (393,8,'Matchtotals','Căutarea \"$1\" a produs $2 rezultate în titluri de articole şi $3 rezultate în texte de articole.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (394,8,'Math','Aparenţă formule','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (395,8,'Math_bad_output','Nu se poate crea sau nu se poate scrie în directorul de ieşire pentru formule matematice','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (396,8,'Math_bad_tmpdir','Nu se poate crea sau nu se poate scrie în directorul temporar pentru formule matematice','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (397,8,'Math_failure','Nu s-a putut interpreta','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (398,8,'Math_image_error','Conversiune în PNG eşuată','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (399,8,'Math_lexing_error','eroare lexicală','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (400,8,'Math_notexvc','Lipseşte executabilul texvc; vezi math/README pentru configurare.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (401,8,'Math_sample','Introdu formula aici','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (402,8,'Math_syntax_error','eroare de sintaxă','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (403,8,'Math_tip','Formulă matematică (LaTeX)','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (404,8,'Math_unknown_error','eroare necunoscută','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (405,8,'Math_unknown_function','funcţie necunoscută ','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (406,8,'May','May','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (407,8,'May_long','May','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (408,8,'Media_sample','Exemplu.mp3','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (409,8,'Media_tip','Legătură la fişier media','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (410,8,'Minlength','Numele imaginilor trebuie să aibă cel puţin trei litere.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (411,8,'Minoredit','Aceasta este o editare minoră','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (412,8,'Minoreditletter','m','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (413,8,'Mispeelings','Pagini conţinând greşeli comune','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (414,8,'Mispeelingspage','Lista de greşeli frecvente','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (415,8,'Mispeelingstext','Următoarele pagini conţin unele dintre greşelile obişnuite de scriere care apar la $1. Forma corectă poate fi dată (în acest fel).','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (416,8,'Missingarticle','Textul \"$1\" nu a putut fi găsit în baza de date, aşa cum ar fi trebuit. Aceasta nu este o problemă legată de programul care gestionează baza de date, ci probabil o problemă in programul care administrează {{SITENAME}}. Te rugăm să raportezi această problemă unui administrator, incluzând şi adresa acestei pagini.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (417,8,'Missingimage','Imagine lipsă
$1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (418,8,'Missinglanguagelinks','Legături inexistente către alte limbi','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (419,8,'Missinglanguagelinksbutton','Caută limbi inexistente pentru','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (420,8,'Missinglanguagelinkstext','Aceste articole nu se leagă către perechile lor din $1. Redirijările şi sub-paginile nu apar aici.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (421,8,'Monday','Monday','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (422,8,'Moredotdotdot','Altele...','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (423,8,'Move','Mutare','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (424,8,'Movearticle','Mută pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (425,8,'Movedto','mutată la','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (426,8,'Movenologin','Nu eşti autentificat','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (427,8,'Movenologintext','Trebuie să fi un utilizator înregistrat şi să te autentifici\npentru a muta o pagină.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (428,8,'Movepage','Mută pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (429,8,'Movepagebtn','Mută pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (430,8,'Movepagetalktext','Pagina asociată de discuţii, dacă există, va fi mutată\nautomat odată cu aceasta \'\'\'afară de cazul că\'\'\':\n* Mutaţi pagina în altă secţiune a {{SITENAME}}\n* Există deja o pagină de discuţii cu conţinut (care nu este goală), sau\n* Nu confirmi căsuţa de mai jos.\n\nÎn oricare din cazurile de mai sus va trebui să muţi sau să unifici\nmanual paginile de discuţii, dacă doreşti acest lucru.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (431,8,'Movepagetext','Poţi folosi formularul de mai jos pentru a redenumi\no pagină, mutându-i toată istoria sub noul nume.\nPagina veche va deveni o pagină de redirijare către pagina nouă.\nLegăturile către pagina veche nu vor fi redirijate către cea nouă;\nnu uita să [[Special:Maintenance|verifici]] dacă nu există redirijări duble sau invalide.\n\nTe rugăm să reţi că tu eşti responsabil(ă) pentru a face legăturile vechi să rămână valide.\n\nReţine că pagina \'\'\'nu va fi mutată\'\'\' dacă există deja o\npagină cu noul titlu, afară de cazul că este complet goală sau este\no redirijare şi în plus nu are nici o istorie de editare.\nCu alte cuvinte, vei putea muta înapoi o pagină pe care ai mutat-o\ngreşit, dar nu vei putea suprascrie o pagină validă existentă prin\nmutarea alteia.\n\nATENŢIE!\nAceasta poate fi o schimbare drastică şi neaşteptată pentru o pagină populară;\nte rugăm, asigură-te că înţelegi toate consecinţele înainte de a continua.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (432,8,'Movetalk','Mută şi pagina de \"discuţii\" dacă se poate.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (433,8,'Movethispage','Mută această pagină','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (434,8,'Mw_math_html','HTML if possible or else PNG','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (435,8,'Mw_math_mathml','MathML if possible (experimental)','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (436,8,'Mw_math_modern','Recommended for modern browsers','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (437,8,'Mw_math_png','Always render PNG','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (438,8,'Mw_math_simple','HTML if very simple or else PNG','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (439,8,'Mw_math_source','Leave it as TeX (for text browsers)','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (440,8,'Mycontris','Contribuţiile mele','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (441,8,'Mypage','Pagina mea','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (442,8,'Mytalk','Discuţiile mele','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (443,8,'Navigation','Navigare','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (444,8,'Nbytes','$1 octeţi','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (445,8,'Nchanges','$1 modificări','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (446,8,'Newarticle','(Nou)','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (447,8,'Newarticletext','Ai ajuns la o pagină care nu există.\nPentru a o crea, începe să scri în caseta de mai jos\n(vezi [[Project:Ajutor|pagina de ajutor]] pentru mai multe informaţii).\nDacă ai ajuns aici din greşeală, întoarce-te folosind controalele browser-ului tău','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (448,8,'Newbies','newbies','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (449,8,'Newimages','New images gallery','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (450,8,'Newmessages','Ai $1.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (451,8,'Newmessageslink','mesaje noi','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (452,8,'Newpage','Pagină nouă','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (453,8,'Newpageletter','N','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (454,8,'Newpages','Pagini noi','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (455,8,'Newpassword','Parola nouă','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (456,8,'Newtitle','Titlul nou','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (457,8,'Newusersonly',' (doar pentru utilizatori noi)','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (458,8,'Newwindow','(opens in new window)','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (459,8,'Next','următoarea','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (460,8,'Nextdiff','Go to next diff →','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (461,8,'Nextn','următoarele $1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (462,8,'Nextpage','Next page ($1)','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (463,8,'Nextrevision','Newer revision→','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (464,8,'Nlinks','$1 legături','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (465,8,'Noaffirmation','Trebuie să afirmi că fişierul pe care îl trimiţi nu violează drepturi de autor (trebuie să bifezi căsuţa aferentă de pe pagina anterioară).','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (466,8,'Noarticletext','\'\'\'WikiBooks nu are încă un articol cu acest nume\'\'\'\n* Pentru a începe articolul, fă clic pe \'\'\'[{{SERVER}}{{localurl:{{NAMESPACE}}:{{PAGENAME}}|action=edit}} editează pagina asta]\'\'\'.\n* Poate există o intrare cu numele [[w:ro:{{PAGENAME}}|{{PAGENAME}}]] în proiectul nostru frate, în [http://ro.wikipedia.org Wikipedia Romania]\n
','',7,'D.evil','20050206130434','sysop',0,0,0,0,0,'20050206130434','79949793869565');
INSERT INTO cur VALUES (467,8,'Noblockreason','Trebuie să incluzi un motiv pentru blocare.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (468,8,'Noconnect','Nu s-a putut conecta baza de date pe $1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (469,8,'Nocontribs','Nu a fost găsită nici o modificare care să satisfacă acest criteriu.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (470,8,'Nocookieslogin','{{SITENAME}} foloseşte module cookie pentru a autentifica utilizatorii. Browser-ul tău are modulele cookie dezactivate. Te rugăm să le activezi şi să încerci din nou.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (471,8,'Nocookiesnew','Contul a fost creat, dar tu nu eşti autentificat(ă). {{SITENAME}} foloseşte module cookie pentru a reţine utilizatorii autentificaţi. Browser-ul tău are modulele cookie dezactivate. Te rugăm să le activezi şi să te reautentifici folosind noul nume de utilizator şi noua parolă.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (472,8,'Nocreativecommons','Metadatele Creative Commons RDF dezactivate pentru acest server.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (473,8,'Nocredits','There is no credits info available for this page.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (474,8,'Nodb','Nu s-a putut selecta baza de date $1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (475,8,'Nodublincore','Metadatele Dublin Core RDF sunt dezactivate pentru acest server.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (476,8,'Noemail','Nu este nici o adresă de e-mail înregistrată pentru utilizatorul \"$1\".','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (477,8,'Noemailtext','Utilizatorul nu a specificat o adresă validă de e-mail,\nsau a ales să nu primească e-mail de la alţi utilizatori.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (478,8,'Noemailtitle','Fără adresă de e-mail','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (479,8,'Nogomatch','Nici o pagină cu acest titlu nu a fost găsită, încearcă să căuţi textul şi în pagini. ','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (480,8,'Nohistory','Nu există istorie pentru această pagină.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (481,8,'Noimages','Nothing to see.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (482,8,'Nolinkshere','Nici o pagină nu se leagă aici.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (483,8,'Nolinkstoimage','Nici o pagină nu se leagă la această imagine.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (484,8,'Noname','Numele de utilizator pe care l-ai specificat este invalid.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (485,8,'Nonefound','Notă: căutările nereuşite sunt în general datorate căutării unor cuvinte prea comune care nu sunt indexate, sau cautărilor a mai multe cuvinte (numai articolele care conţin \'\'toate\'\' cuvintele specificate apar ca rezultate).','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (486,8,'Nonunicodebrowser','WARNING: Your browser is not unicode compliant, please change it before editing an article.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (487,8,'Nospecialpagetext','Ai cerut o pagină specială care nu este recunoscută de {{SITENAME}}.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (488,8,'Nosuchaction','Această acţiune nu există','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (489,8,'Nosuchactiontext','Acţiunea specificată în adresă nu este recunoscută de {{SITENAME}}.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (490,8,'Nosuchspecialpage','Această pagină specială nu există','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (491,8,'Nosuchuser','Nu există nici un utilizator cu numele \"$1\".\nVerifică dacă ai scris corect sau foloseşte această pagină pentru a crea un nou utilizator.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (492,8,'Nosuchusershort','There is no user by the name \"$1\". Check your spelling.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (493,8,'Notacceptable','Serverul wiki nu poate oferi date într-un format pe care clientul tău să-l poată citi.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (494,8,'Notanarticle','Nu este un articol','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (495,8,'Notargettext','Nu ai specificat nici o pagină sau un utilizator ţintă pentru care să se efectueze această operaţiune.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (496,8,'Notargettitle','Lipsă ţintă','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (497,8,'Note','Notă: ','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (498,8,'Notextmatches','Nici un rezultat în textele articolelor','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (499,8,'Notitlematches','Nici un rezultat în titlurile articolelor','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (500,8,'Notloggedin','Nu eşti autentificat','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (501,8,'Nov','Nov','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (502,8,'November','November','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (503,8,'Nowatchlist','Nu ai ales să urmăreşti nici un articol.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (504,8,'Nowiki_sample','Introdu text neformatat aici','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (505,8,'Nowiki_tip','Ignoră formatarea wiki','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (506,8,'Nstab-category','Categorie','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (507,8,'Nstab-help','Ajutor','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (508,8,'Nstab-image','Imagine','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (509,8,'Nstab-main','Articol','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (510,8,'Nstab-media','Media','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (511,8,'Nstab-mediawiki','Mesaj','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (512,8,'Nstab-special','Special','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (513,8,'Nstab-template','Format','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (514,8,'Nstab-user','Pagină de utilizator','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (515,8,'Nstab-wp','Despre','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (516,8,'Numauthors','Number of distinct authors (article): $1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (517,8,'Numedits','Number of edits (article): $1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (518,8,'Numtalkauthors','Number of distinct authors (discussion page): $1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (519,8,'Numtalkedits','Number of edits (discussion page): $1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (520,8,'Numwatchers','Number of watchers: $1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (521,8,'Nviews','$1 accesări','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (522,8,'Oct','Oct','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (523,8,'October','October','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (524,8,'Ok','OK','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (525,8,'Oldpassword','Parola veche','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (526,8,'Orig','orig','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (527,8,'Orphans','Pagini orfane','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (528,8,'Othercontribs','Bazat pe munca lui $1.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (529,8,'Otherlanguages','În alte limbi','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (530,8,'Others','others','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (531,8,'Pagemovedsub','Pagina a fost mutată','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (532,8,'Pagemovedtext','Pagina \"[[$1]]\" a fost mutată la \"[[$2]]\".','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (533,8,'Pagetitle','- WikiBooks Romania','',7,'D.evil','20050211233339','sysop',0,0,0,0,0,'20050211233339','79949788766660');
INSERT INTO cur VALUES (534,8,'Passwordremindertext','Cineva (probabil tu, de la adresa $1)\na cerut să ţi se trimită o nouă parolă pentru {{SITENAME}}.\nParola pentru utilizatorul \"$2\" este acum \"$3\".\nEste recomandat să intri pe {{SITENAME}} şi să-ţi schimbi parola cât mai curând.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (535,8,'Passwordremindertitle','Amintirea parolei în {{SITENAME}}','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (536,8,'Passwordsent','O nouă parolă a fost trimisă la adresa de e-mail a utilizatorului \"$1\".\nTe rugăm să te autentifici în {{SITENAME}} după ce o primeşti.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (537,8,'Perfcached','Datele următoare au fost păstrate în cache şi s-ar putea să nu fie la zi:','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (538,8,'Perfdisabled','Ne pare rău! Această opţiune a fost dezactivată temporar în timpul orelor de vârf din motive de performanţă. Te rugăm să revi la altă oră şi să încerci din nou.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (539,8,'Perfdisabledsub','Iată o copie salvată de la $1:','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (540,8,'Personaltools','Personal tools','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (541,8,'Popularpages','Pagini populare','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (542,8,'Portal','Portalul comunităţii','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (543,8,'Portal-url','Portal comunitate','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (544,8,'Postcomment','Adaugă comentariu','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (545,8,'Poweredby','{{SITENAME}} foloseşte [http://www.mediawiki.org/ MediaWiki], un motor wiki open source.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (546,8,'Powersearch','Caută','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (547,8,'Powersearchtext','\nCaută în secţiunile:
\n$1
\n$2 Redirijări Căutări după $3 $9','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (548,8,'Preferences','Preferinţe','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (549,8,'Prefs-help-userdata','* Numele tău real (opţional): Dacă decizi să introduci numele real aici, acesta va fi folosit pentru a vă atribui munca.
\n* Adresa de e-mail (opţional): Permite altor utilizatori să te contacteze folosind {{SITENAME}}, fără a fi necesar să le pui la dispoziţie adresa reală de mail. În plus, aici ţi se poate trimite o nouă parolă în caz că o pierzi pe cea existentă.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (550,8,'Prefs-misc','Diverse reglări','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (551,8,'Prefs-personal','Date de utilizator','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (552,8,'Prefs-rc','Recent changes and stub display','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (553,8,'Prefslogintext','Eşti autentificat ca \"$1\".\nNumărul intern de identificare este $2 (nu trebuie să-l reţi decât dacă ai probleme).','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (554,8,'Prefsnologin','Neautentificat','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (555,8,'Prefsnologintext','Trebuie să fii autentificat\npentru a-ţi putea salva preferinţele.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (556,8,'Prefsreset','Preferinţele au fost resetate.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (557,8,'Preview','Previzualizare','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (558,8,'Previewconflict','Această pre-vizualizare reflectă textul din caseta de sus, respectiv felul în care va arăta articolul dacă alegi să-l salvezi acum.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (559,8,'Previewnote','Reţine că aceasta este doar o previzualizare - articolul încă nu este salvat! Trebuie să apeşi butonul \"Salvează pagina\" de sub caseta de editare pentru a salva. Nu uita să introduci şi o descriere sumară a modificărilor!','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (560,8,'Previousdiff','← Go to previous diff','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (561,8,'Previousrevision','←Older revision','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (562,8,'Prevn','anterioarele $1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (563,8,'Printableversion','Versiune tipărire','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (564,8,'Printsubtitle','(De la http://ro.{{SITENAME}}.org)','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (565,8,'Protect','Protejare','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (566,8,'Protectcomment','Motiv pentru protejare','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (567,8,'Protectedarticle','protejat [[$1]]','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (568,8,'Protectedpage','Pagină protejată','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (569,8,'Protectedpagewarning','ATENŢIE! Această pagină a fost blocată şi numai utilizatorii\ncu privilegii de administrator o pot edita. Te rugăm să urmezi sugestiile\n[[Project:Pagină_protejată|despre pagini protejate]] când editezi.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (570,8,'Protectedtext','Această pagină a fost protejată la editare;\nexistă mai multe motive posibile pentru aceasta, vezi\n[[Project:Pagină protejată]].\n\nPoţi vedea şi copia sursa acestei pagini:','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (571,8,'Protectlogpage','Jurnal_protecţii','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (572,8,'Protectlogtext','Dedesubt găseşti lista de blocări/deblocări ale paginilor.\nVezi [[Project:Pagină protejată]] pentru mai multe informaţii.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (573,8,'Protectmoveonly','Protect from moves only','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (574,8,'Protectpage','Protejează pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (575,8,'Protectreason','(dă un motiv)','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (576,8,'Protectsub','(Protejând \"$1\")','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (577,8,'Protectthispage','Protejează pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (578,8,'Proxyblocker','Blocaj de proxy','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (579,8,'Proxyblockreason','Adresa ta IP a fost blocată pentru că este un proxy deschis. Te rugăm, contactează provider-ul tău de servicii Internet sau tehnicieni IT şi informează-i asupra acestei probleme serioase de securitate.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (580,8,'Proxyblocksuccess','Realizat.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (581,8,'Pubmedurl','http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/query.fcgi?cmd=Retrieve&db=pubmed&dopt=Abstract&list_uids=$1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (582,8,'Qbbrowse','Răsfoieşte','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (583,8,'Qbedit','Editează','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (584,8,'Qbfind','Găseşte
\nDiacritice: ă â î ş ţ','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (585,8,'Qbmyoptions','Opţiunile mele','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (586,8,'Qbpageinfo','Informaţii ale paginii','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (587,8,'Qbpageoptions','Opţiuni ale paginii','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (588,8,'Qbsettings','Setări pentru quickbar','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (589,8,'Qbsettingsnote','This preference only works in the \'Standard\' and the \'CologneBlue\' skin.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (590,8,'Qbspecialpages','Pagini speciale','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (591,8,'Querybtn','Trimite query','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (592,8,'Querysuccessful','Query efectuat','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (593,8,'Randompage','Pagină aleatoare','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (594,8,'Randompage-url','Special:Randompage','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (595,8,'Range_block_disabled','Abilitatea dezvoltatorilor de a bloca serii de adrese este dezactivată.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (596,8,'Rchide','în $4 form; $1 editări minore; $2 namespace-uri secundare; $3 editări multiple.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (597,8,'Rclinks','Arată ultimele $1 modificări din ultimele $2 zile.','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (598,8,'Rclistfrom','Arată modificările începând de la $1','',0,'MediaWiki default','20050219234441','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234441','79949780765558');
INSERT INTO cur VALUES (599,8,'Rcliu','; $1 editări operate de utilizatori autentificaţi','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (600,8,'Rcloaderr','Încarc ultimele modificări','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (601,8,'Rclsub','(cu pagini legate de la \"$1\")','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (602,8,'Rcnote','Dedesubt găseşti ultimele $1 modificări din ultimele $2 zile.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (603,8,'Rcnotefrom','Dedesubt sunt modificările de la $2 (maxim $1 de modificări sunt afişate - schimbă numărul maxim de linii alegând altă valoare mai jos).','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (604,8,'Rcpatroldisabled','Recent Changes Patrol disabled','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (605,8,'Rcpatroldisabledtext','The Recent Changes Patrol feature is currently disabled.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (606,8,'Readonly','Baza de date este blocată la scriere','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (607,8,'Readonlytext','Baza de date {{SITENAME}} este momentan blocată la scriere, probabil pentru o operaţiune de rutină, după care va fi deblocată şi se va reveni la starea normală.\nAdministratorul care a blocat-o a oferit această explicaţie:\n$1','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (608,8,'Readonlywarning','ATENŢIE! Baza de date a fost blocată pentru întreţinere,\ndeci nu vei putea să salvezi editările în acest moment. Poţi copia textul\nîntr-un fişier text local pentru a modifica conţinutul în {{SITENAME}} când va fi posibil.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (609,8,'Recentchanges','Schimbări recente','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (610,8,'Recentchanges-url','Special:Recentchanges','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (611,8,'Recentchangescount','Numărul de articole pentru schimbări recente','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (612,8,'Recentchangeslinked','Modificări corelate','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (613,8,'Recentchangestext','Aceată pagină permite vizualizarea ultimelor modificări ale paginilor Wikipedia în română.\n\n[[Wikibooks:Bun Venit|Bun Venit pe Wikibooks]]! Nu ezitaţi să vizitaţi secţiunile de [[Wikibooks:întrebări frecvente|întrebări frecvente]], [[Wikibooks:politica|politica Wikibooks]] (în special [[Wikibooks:convenţii pentru denumiri|convenţii pentru denumiri]] şi [[Wikibooks:punct de vedere neutru|punct de vedere neutru]]), şi cele mai comune [[Wikibooks:greşeli frecvente|greşeli în Wikibooks]].\n\nEste foarte important să nu adăugaţi în Wikipedia materiale protejate de [[drepturi de autor]]. Problemele legale rezultate ar putea prejudicia în mod serios proiectul în întregime, aşa că vă rugăm insistent să aveţi grijă să nu faceţi asta.\n\nPt. alte probeleme [[Wikibooks:La Hanul lui Manuc|La Hanu` lui Manuc]]','',7,'D.evil','20050207070219','sysop',0,0,0,0,0,'20050207070219','79949792929780');
INSERT INTO cur VALUES (614,8,'Redirectedfrom','(Redirijat de la $1)','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (615,8,'Remembermypassword','Reţine-mi parola între sesiuni.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (616,8,'Removechecked','Elimină elementele bifate din lista de pagini urmărite','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (617,8,'Removedwatch','Ştearsă din lista de pagini urmărite','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (618,8,'Removedwatchtext','Pagina \"$1\" a fost eliminată din lista de pagini urmărite.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (619,8,'Removingchecked','Se elimină elementele cerute din lista de articole urmărite...','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (620,8,'Resetprefs','Resetează preferinţele','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (621,8,'Restorelink','$1 editări şterse','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (622,8,'Resultsperpage','Numărul de rezultate per pagină','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (623,8,'Retrievedfrom','Adus de la \"$1\"','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (624,8,'Returnto','Înapoi la $1.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (625,8,'Retypenew','Repetă parola nouă','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (626,8,'Reupload','Re-trimite','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (627,8,'Reuploaddesc','Întoarcere la formularul de trimitere.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (628,8,'Reverted','Revenit la o versiune mai veche','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (629,8,'Revertimg','rev','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (630,8,'Revertpage','Revenit la ultima editare de către $1','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (631,8,'Revhistory','Istoria versiunilor','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (632,8,'Revisionasof','Versiunea de la data $1','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (633,8,'Revisionasofwithlink','Revision as of $1; $2
$3 | $4','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (634,8,'Revnotfound','Versiunea nu a fost găsită','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (635,8,'Revnotfoundtext','Versiunea mai veche a paginii pe care ai cerut-o nu a fost găsită. Te rugăm să verifici legătura pe care ai folosit-o pentru a accesa această pagină.\n','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (636,8,'Rfcurl','http://www.faqs.org/rfcs/rfc$1.html','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (637,8,'Rights','Drepturi:','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (638,8,'Rollback','Editări de revenire','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (639,8,'Rollback_short','Revenire','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (640,8,'Rollbackfailed','Revenirea nu s-a putut face','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (641,8,'Rollbacklink','revenire','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (642,8,'Rows','Rânduri','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (643,8,'Saturday','Saturday','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (644,8,'Savearticle','Salvează pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (645,8,'Savedprefs','Preferinţele tale au fost salvate.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (646,8,'Savefile','Salvează fişierul','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (647,8,'Savegroup','Save Group','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (648,8,'Saveprefs','Salvează preferinţele','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (649,8,'Saveusergroups','Save User Groups','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (650,8,'Search','Caută','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (651,8,'Searchdisabled','
Ne pare rău! Căutarea după text a fost dezactivată temporar, din motive de performanţă. Între timp poţi folosi căutarea prin Google mai jos, însă aceasta poate să dea rezultate învechite.
','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (652,8,'Searchquery','Pentru căutarea \"$1\"','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (653,8,'Searchresults','Rezultatele căutării','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (654,8,'Searchresultshead','Setări de căutare','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (655,8,'Searchresulttext','Pentru mai multe detalii despre căutarea în {{SITENAME}}, vezi $1.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (656,8,'Sectionlink','→','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (657,8,'Selectnewerversionfordiff','Selectează o versiunea mai nouă pentru comparare','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (658,8,'Selectolderversionfordiff','Selectează o versiunea mai veche pentru comparaţie','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (659,8,'Selectonly','Alte query-uri în afară de \"SELECT\" sunt accesibile numai pentru dezvoltatorii {{SITENAME}}.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (660,8,'Selflinks','Pagini cu legături ciclice','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (661,8,'Selflinkstext','Următoarele pagini conţin legături către ele însele, ceea ce n-ar trebui să se întâmple.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (662,8,'Sep','Sep','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (663,8,'September','September','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (664,8,'Seriousxhtmlerrors','Tidy a detectat mai multe erori grave de marcaj xhtml.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (665,8,'Servertime','Ora serverului (UTC)','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (666,8,'Set_rights_fail','Nu au putut fi acordate drepturi de utilizator lui \"$1\". (Ai introdus numele corect?)','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (667,8,'Set_user_rights','Acordă drepturi de utilizator','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (668,8,'Setbureaucratflag','Acordă şi drepturi de birocrat','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (669,8,'Sharedupload','This file is a shared upload and may be used by other projects.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (670,8,'Shortpages','Pagini scurte','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (671,8,'Show','arată','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (672,8,'Showbigimage','Download high resolution version ($1x$2, $3 KB)','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (673,8,'Showhideminor','$1 editări minore','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (674,8,'Showingresults','Mai jos apar $1 rezultate începând cu numărul $2.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (675,8,'Showingresultsnum','Mai jos apar $3 rezultate începând cu numărul $2.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (676,8,'Showlast','Arată ultimele $1 imagini ordonate $2.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (677,8,'Showpreview','Arată previzualizare','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (678,8,'Showtoc','arată','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (679,8,'Sig_tip','Semnătura ta datată','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (680,8,'Siteadminpheading','siteadmin level','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (681,8,'Sitenotice','-','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (682,8,'Sitesettings','Site Settings','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (683,8,'Sitesettings-caching','Page caching','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (684,8,'Sitesettings-cookies','Cookies','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (685,8,'Sitesettings-debugging','Debugging','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (686,8,'Sitesettings-features','Features','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (687,8,'Sitesettings-images','Images','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (688,8,'Sitesettings-memcached','Memcache Daemon','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (689,8,'Sitesettings-performance','Performance','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (690,8,'Sitesettings-permissions','Permissions','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (691,8,'Sitesettings-permissions-banning','User banning','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (692,8,'Sitesettings-permissions-miser','Performance settings','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (693,8,'Sitesettings-permissions-readonly','Maintenance mode: Disable write access','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (694,8,'Sitesettings-permissions-whitelist','Whitelist mode','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (695,8,'Sitesettings-wgAllowExternalImages','Allow to include external images into articles','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (696,8,'Sitesettings-wgDefaultBlockExpiry','By default, blocks expire after:','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (697,8,'Sitesettings-wgDisableQueryPages','When in miser mode, disable all query pages, not only \"expensive\" ones','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (698,8,'Sitesettings-wgHitcounterUpdateFreq','Hit counter update frequency','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (699,8,'Sitesettings-wgMiserMode','Enable miser mode, which disables most \"expensive\" features','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (700,8,'Sitesettings-wgReadOnly','Readonly mode','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (701,8,'Sitesettings-wgReadOnlyFile','Readonly message file','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (702,8,'Sitesettings-wgShowIPinHeader','Show IP in header (for non-logged in users)','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (703,8,'Sitesettings-wgSysopRangeBans','Sysops may block IP-ranges','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (704,8,'Sitesettings-wgSysopUserBans','Sysops may block logged-in users','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (705,8,'Sitesettings-wgUseCategoryBrowser','Enable experimental dmoz-like category browsing. Outputs things like: Encyclopedia > Music > Style of Music > Jazz','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (706,8,'Sitesettings-wgUseCategoryMagic','Enable categories','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (707,8,'Sitesettings-wgUseDatabaseMessages','Use database messages for user interface labels','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (708,8,'Sitesettings-wgUseWatchlistCache','Generate a watchlist once every hour or so','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (709,8,'Sitesettings-wgWLCacheTimeout','The hour or so mentioned above (in seconds):','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (710,8,'Sitesettings-wgWhitelistAccount-developer','Developers may create accounts for users','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (711,8,'Sitesettings-wgWhitelistAccount-sysop','Sysops may create accounts for users','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (712,8,'Sitesettings-wgWhitelistAccount-user','Users may create accounts themself','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (713,8,'Sitesettings-wgWhitelistEdit','Users must be logged in to edit','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (714,8,'Sitesettings-wgWhitelistRead','Anonymous users may only read these pages:','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (715,8,'Sitestats','Statisticile sitului','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (716,8,'Sitestatstext','Există un număr total de $1 pagini în baza de date.\nAcest număr include paginile de \"discuţii\", paginile despre {{SITENAME}}, pagini minimale (\"cioturi\"), pagini de redirijare şi altele care probabil că nu intră de fapt în categoria articolelor reale.\nÎn afară de acestea, există $2 pagini care sunt probabil articole (numărate automat, în funcţie strict de mărime).\nÎn total au fost $3 vizite (accesări) şi $4 editări\nde la ultima actualizare a programului (July 20, 2002).\nÎn medie rezultă $5 editări per pagină sau $6 vizualizări la fiecare editare.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (717,8,'Sitesubtitle','Enciclopedia liberă','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (718,8,'Sitesupport','Donaţii','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (719,8,'Sitesupport-url','Project:Site support','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (720,8,'Sitetitle','WikiBooks Romania','',7,'D.evil','20050202065557','sysop',0,0,0,0,0,'20050202065557','79949797934442');
INSERT INTO cur VALUES (721,8,'Siteuser','Utilizator {{SITENAME}} $1','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (722,8,'Siteusers','Utilizator(i) {{SITENAME}} $1','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (723,8,'Skin','Aparenţă','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (724,8,'Spamprotectionmatch','The following text is what triggered our spam filter: $1','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (725,8,'Spamprotectiontext','Pagina, pe care doreşti să o salvezi, a fost blocată de filtrul Spam. Aceasta se datorează probabil unei legături spre un sit extern. Ai putea verifica următoarea expresie regulată:','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (726,8,'Spamprotectiontitle','Filtru de protecţie spam','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (727,8,'Special_version_postfix',' ','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (728,8,'Special_version_prefix',' ','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (729,8,'Specialpage','Pagină Specială','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (730,8,'Specialpages','Pagini speciale','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (731,8,'Spheading','Pagini speciale','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (732,8,'Sqlislogged','Reţine că toate query-urile sunt reţinute în server (logged).','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (733,8,'Sqlquery','Introdu query','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (734,8,'Statistics','Statistici','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (735,8,'Storedversion','Versiunea curentă','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (736,8,'Stubthreshold','Limita de caractere pentru un ciot','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (737,8,'Subcategories','Subcategorii','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (738,8,'Subcategorycount','There are $1 subcategories to this category.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (739,8,'Subcategorycount1','There is $1 subcategory to this category.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (740,8,'Subject','Subiect/titlu','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (741,8,'Subjectpage','Vezi subiectul','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (742,8,'Successfulupload','Fişierul a fost trimis','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (743,8,'Summary','
Sumar','',7,'D.evil','20050115193751','sysop',0,0,0,0,0,'20050115193751','79949884806248');
INSERT INTO cur VALUES (744,8,'Sunday','Sunday','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (745,8,'Sysoptext','Acţiunea pe care ai încercat-o necesită drepturi de operator.\nVezi $1.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (746,8,'Sysoptitle','Ai nevoie de acces ca operator','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (747,8,'Tableform','tabel','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (748,8,'Tagline','De la WikiBooks Romania - Biblioteca ta on .net !','',7,'D.evil','20050115215347','sysop',0,0,0,0,0,'20050115215347','79949884784652');
INSERT INTO cur VALUES (749,8,'Talk','Discuţie','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (750,8,'Talkexists','Pagina în sine a fost mutată, dar pagina de discuţii\nnu a putut fi mutată deoarece deja există o alta cu acelaşi nume. Te rugăm\nsă unifici manual cele două pagini de discuţii.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (751,8,'Talkpage','Discută pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (752,8,'Talkpagemoved','Şi pagina de discuţii asociată a fost mutată.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (753,8,'Talkpagenotmoved','Pagina asociată de discuţii nu a fost mutată.','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (754,8,'Talkpagetext','','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (755,8,'Templatesused','Templates used on this page:','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (756,8,'Textboxsize','Dimensiunile casetei de text','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (757,8,'Textmatches','Rezultate în textele articolelor','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (758,8,'Thisisdeleted','Vezi sau recuperează $1?','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (759,8,'Thumbnail-more','Extinde','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (760,8,'Thursday','Thursday','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (761,8,'Timezonelegend','Time zone','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (762,8,'Timezoneoffset','Diferenţa','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (763,8,'Timezonetext','Introdu numărul de ore diferenţă între ora locală şi ora serverului (UTC, timp universal - pentru România, cifra este 3).','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (764,8,'Titlematches','Rezultate în titluri de articole','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (765,8,'Toc','Cuprins','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (766,8,'Tog-editondblclick','Edit pages on double click (JavaScript)','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (767,8,'Tog-editsection','Enable section editing via [edit] links','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (768,8,'Tog-editsectiononrightclick','Enable section editing by right clicking
on section titles (JavaScript)','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (769,8,'Tog-editwidth','Edit box has full width','',0,'MediaWiki default','20050219234442','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234442','79949780765557');
INSERT INTO cur VALUES (770,8,'Tog-hideminor','Hide minor edits in recent changes','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (771,8,'Tog-highlightbroken','Format broken links like this (alternative: like this?).','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (772,8,'Tog-hover','Show hoverbox over wiki links','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (773,8,'Tog-justify','Justify paragraphs','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (774,8,'Tog-minordefault','Mark all edits minor by default','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (775,8,'Tog-nocache','Disable page caching','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (776,8,'Tog-numberheadings','Auto-number headings','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (777,8,'Tog-previewonfirst','Show preview on first edit','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (778,8,'Tog-previewontop','Show preview before edit box and not after it','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (779,8,'Tog-rememberpassword','Remember password across sessions','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (780,8,'Tog-showtoc','Show table of contents
(for pages with more than 3 headings)','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (781,8,'Tog-showtoolbar','Show edit toolbar','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (782,8,'Tog-underline','Underline links','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (783,8,'Tog-usenewrc','Enhanced recent changes (not for all browsers)','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (784,8,'Tog-watchdefault','Add pages you edit to your watchlist','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (785,8,'Toolbox','Trusa de scule','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (786,8,'Tooltip-compareselectedversions','Vezi diferenţele între cele două versiuni selectate de pe această pagină. [alt-v]','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (787,8,'Tooltip-minoredit','Marchează această editare ca fiind minoră [alt-i]','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (788,8,'Tooltip-preview','Previzualizarea modificărilor tale, foloseşte te rugăm înainte de a salva! [alt-p]','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (789,8,'Tooltip-save','Salvează modificările tale [alt-s]','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (790,8,'Tooltip-search','Căutare în această wiki [alt-f]','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (791,8,'Tuesday','Tuesday','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (792,8,'Uclinks','Vezi ultimele $1 modificări; vezi ultimele $2 zile.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (793,8,'Ucnote','Găseşti dedesubt ultimele $1 modificări ale utilizatorului din ultimele $2 zile.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (794,8,'Uctop',' (sus)','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (795,8,'Unblockip','Deblochează adresă IP','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (796,8,'Unblockiptext','Foloseşte chestionarul de mai jos pentru a restaura\ndrepturile de scriere pentru o adresă IP blocată anterior..','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (797,8,'Unblocklink','deblochează','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (798,8,'Unblocklogentry','deblocat \"$1\"','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (799,8,'Uncategorizedcategories','Uncategorized categories','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (800,8,'Uncategorizedpages','Uncategorized pages','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (801,8,'Undelete','Recuperează pagina ştearsă','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (802,8,'Undelete_short','Recuperare','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (803,8,'Undeletearticle','Recuperează articol şters','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (804,8,'Undeletebtn','Recuperează!','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (805,8,'Undeletedarticle','\"$1\" a fost recuperat','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (806,8,'Undeletedrevisions','$1 revisions restored','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (807,8,'Undeletedtext','Articolul [[$1]] a fost recuperat.\nVezi [[Project:Raport_ştergeri]] pentru o listă a ştergerilor şi recuperărilor recente.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (808,8,'Undeletehistory','Dacă recuperezi pagina, toate versiunile asociate\nvor fi adăugate retroactiv în istorie. Dacă o pagină nouă cu acelaşi nume\na fost creată de la momentul ştergerii acesteia, versiunile recuperate\nvor apărea în istoria paginii, iar versiunea curentă a paginii nu va\nfi înlocuită automat de către versiunea recuperată.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (809,8,'Undeletepage','Vizualizează şi recuperează pagini şterse','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (810,8,'Undeletepagetext','Următoarele pagini au fost şterse dar încă se află în\narhivă şi pot fi recuperate. Reţine că arhiva se poate şterge din timp în timp.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (811,8,'Undeleterevision','Versiunea ştearsă la $1','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (812,8,'Undeleterevisions','$1 versiuni arhivate','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (813,8,'Unexpected','Valoare neaşteptată: \"$1\"=\"$2\".','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (814,8,'Unlockbtn','Deblochează baza de date','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (815,8,'Unlockconfirm','Da, chiar vreau să deblochez baza de date.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (816,8,'Unlockdb','Deblochează baza de date','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (817,8,'Unlockdbsuccesssub','Baza de date a fost deblocată','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (818,8,'Unlockdbsuccesstext','Baza de date {{SITENAME}} a fost deblocată.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (819,8,'Unlockdbtext','Deblocarea bazei de date va permite tuturor utilizatorilor\nsă editeze pagini, să-şi schimbe preferinţele, să-şi editeze listele de\npagini urmărite şi orice alte operaţiuni care ar necesita schimări\nîn baza de date.\nTe rugăm să-ţi confirmi intenţia de a face acest lucru.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (820,8,'Unprotect','Deprotejare','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (821,8,'Unprotectcomment','Motiv pentru deprotejare','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (822,8,'Unprotectedarticle','deprotejat [[$1]]','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (823,8,'Unprotectsub','(Deprotejând \"$1\")','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (824,8,'Unprotectthispage','Deprotejează pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (825,8,'Unusedimages','Pagini neutilizate','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (826,8,'Unusedimagestext','Te rugăm ţine cont de faptul că alte situri, inclusiv alte versiuni de limbă {{SITENAME}} pot să aibă legături aici fără ca aceste pagini să fie listate aici - această listă se referă strict la {{SITENAME}} în română.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (827,8,'Unwatch','Nu mai urmări','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (828,8,'Unwatchthispage','Nu mai urmări','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (829,8,'Updated','(Actualizat)','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (830,8,'Upload','Trimite fişier','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (831,8,'Uploadbtn','Trimite fişier','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (832,8,'Uploadcorrupt','The file is corrupt or has an incorrect extension. Please check the file and upload again.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (833,8,'Uploaddisabled','Ne pare rău, trimiterea de imagini este dezactivată.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (834,8,'Uploadedfiles','Fişiere trimise','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (835,8,'Uploadedimage','trimis \"$1\"','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (836,8,'Uploaderror','Eroare la trimitere fişier','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (837,8,'Uploadfile','Trimite fişier','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (838,8,'Uploadlink','Trimite imagine','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (839,8,'Uploadlog','raport de trimitere fişiere','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (840,8,'Uploadlogpage','Raport de trimitere fişiere','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (841,8,'Uploadlogpagetext','Găseşti mai jos lista ultimelor fişiere trimise.\nToate datele/orele sunt afişate ca timp universal (UTC).\n
\n','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (842,8,'Uploadnologin','Nu eşti autentificat','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (843,8,'Uploadnologintext','Trebuie să fi autentificat\nca să trimiţi fişiere.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (844,8,'Uploadtext','STOP! Înainte de a trimite un fişier aici,\nte rugăm să citeşti şi să respecţi politica de utilizare a imaginilor.\nPentru a vizualiza sau căuta imagini deja trimise, mergi la lista de imagini.\nFişierele noi şi cele şterse sunt contorizate pe paginile de raport de trimiteri.\n
Foloseşte formularul de mai jos pentru a trimite imagini noi\npe care le vei putea folosi pentru a ilustra articolele.\nÎn majoritatea browserelor vei vedea un buton \"Răsfoire...\" (sau \"Browse...\")\ncare va deschide fereastra standard dialog a sistemului tău de operare\npentru alegerea de fişiere.\nCând alegei un fişier în acest fel, caseta de dialog se va completa cu calea locală către acesta.\nEste de asemenea necesar să bifezi căsuţa asociată textului\nîn care confirmi că nu violezi nici un drept de autor trimiţând această imagine.\nÎn final, apasă pe butonul \"Trimite\" petru a trimite efectiv fişierul.\nAceastă operaţiune poate dura, mai ales dacă ai o legătură lentă la Internet.\n
Formatele preferate sunt JPEG pentru imagini fotografice,\nPNG pentru desene şi alte imagini cu contururi clare şi OGG pentru fişiere de sunet.\n\nTe rugăm să foloseşti nume explicite pentru fişiere ca să eviţi confuziile.\nPentru a include o imagine într-un articol, foloseşti o legătură de forma [[imagine:fişier.jpg]] sau [[imagine:fişier.png|text alternativ]]\nsau [[media:fişier.ogg]] pentru fişiere de sunet.\n
Te rugăm reţine că, la fel ca şi în cazul celorlalte secţiuni din {{SITENAME}}, alte persoane pot edita sau şterge fişierele pe care le trimiţi dacă e în interesul enciclopediei, şi ţi se poate chiar bloca accesul la trimiterea de fişiere dacă abuzezi de sistem.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (845,8,'Uploadwarning','Avertizare la trimiterea fişierului','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (846,8,'Usenewcategorypage','1\n\nSet first character to \"0\" to disable the new category page layout.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (847,8,'User_rights_set','Drepturi de utilizator pentru \"$1\" actualizate','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (848,8,'Usercssjsyoucanpreview','Sfat: Foloseşte butonul \'Arată previzualizare\' pentru a testa noul tău css/js înainte de a salva.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (849,8,'Usercsspreview','\'\'\'Reţine că urmăreşti doar o previzualizare a css-ului tău de utilizator, acesta nu este încă salvat!\'\'\'','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (850,8,'Userexists','Numele de utilizator pe care l-aţi introdus există deja. Încercaţi cu un alt nume.','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (851,8,'Userjspreview','\'\'\'Reţine că urmăreşti doar un test/o previzualizare a javascript-ului tău de utilizator, acesta nu este încă salvat!\'\'\'','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (852,8,'Userlevels','User levels management','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (853,8,'Userlevels-addgroup','Add group','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (854,8,'Userlevels-editgroup','Edit group','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (855,8,'Userlevels-editgroup-description','Group description (max 255 characters):
','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (856,8,'Userlevels-editgroup-name','Group name: ','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (857,8,'Userlevels-editusergroup','Edit user groups','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (858,8,'Userlevels-group-edit','Existent groups: ','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (859,8,'Userlevels-groupsavailable','Available groups:','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (860,8,'Userlevels-groupshelp','Select groups you want the user to be removed from or added to.\nUnselected groups will not be changed. You can unselect a group by using CTRL + Left Click','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (861,8,'Userlevels-groupsmember','Member of:','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (862,8,'Userlevels-lookup-group','Manage group rights','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (863,8,'Userlevels-lookup-user','Manage user groups','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (864,8,'Userlevels-user-editname','Enter a username: ','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (865,8,'Userlogin','Autentificare','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (866,8,'Userlogout','Închide sesiunea','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (867,8,'Usermailererror','Obiectul de mail a dat eroare:','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (868,8,'Userpage','Vezi pagina utilizatorului','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (869,8,'Userrightspheading','userrights level','',0,'MediaWiki default','20050219234443','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234443','79949780765556');
INSERT INTO cur VALUES (870,8,'Userstats','Statistici legate de utilizatori','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (871,8,'Userstatstext','Există un număr de $1 utilizatori înregistraţi.\nDintre aceştia $2 sunt administratori (vezi $3).','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (872,8,'Val_article_lists','List of validated articles','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (873,8,'Val_clear_old','Clear my other validation data for $1','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (874,8,'Val_form_note','Hint: Merging your data means that for the article\nrevision you select, all options where you have specified no opinion\nwill be set to the value and comment of the most recent revision for which you\nhave expressed an opinion. For example, if you want to change a single option\nfor a newer revision, but also keep your other settings for this article in\nthis revision, just select which option you intend to change, and\nmerging will fill in the other options with your previous settings.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (875,8,'Val_merge_old','Use my previous assessment where selected \'No opinion\'','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (876,8,'Val_no_anon_validation','You have to be logged in to validate an article.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (877,8,'Val_noop','No opinion','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (878,8,'Val_page_validation_statistics','Page validation statistics for $1','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (879,8,'Val_percent','$1%
($2 of $3 points
by $4 users)','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (880,8,'Val_percent_single','$1%
($2 of $3 points
by one user)','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (881,8,'Val_stat_link_text','Validation statistics for this article','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (882,8,'Val_tab','Validate','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (883,8,'Val_table_header','
Class | $1Opinion | $1Comment |
\n','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (884,8,'Val_this_is_current_version','this is the latest version','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (885,8,'Val_total','Total','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (886,8,'Val_user_validations','This user has validated $1 pages.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (887,8,'Val_validate_article_namespace_only','Only articles can be validated. This page is not in the article namespace.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (888,8,'Val_validate_version','Validate this version','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (889,8,'Val_validated','Validation done.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (890,8,'Val_version','Version','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (891,8,'Val_version_of','Version of $1','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (892,8,'Val_view_version','View this version','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (893,8,'Validate','Validate page','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (894,8,'Variantname-zh','zh','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (895,8,'Variantname-zh-cn','cn','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (896,8,'Variantname-zh-hk','hk','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (897,8,'Variantname-zh-sg','sg','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (898,8,'Variantname-zh-tw','tw','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (899,8,'Version','Versiune','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (900,8,'Viewcount','Această pagină a fost vizitată de $1 ori.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (901,8,'Viewprevnext','Vezi ($1) ($2) ($3).','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (902,8,'Viewsource','Vezi sursa','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (903,8,'Viewtalkpage','Vezi discuţia','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (904,8,'Wantedpages','Pagini dorite','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (905,8,'Watch','Urmărire','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (906,8,'Watchdetails','($1 pagini urmărite în afară de paginile de discuţie;\n$2 pagini editate în total;\n$3...\nlista completă.)','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (907,8,'Watcheditlist','Aceasta este lista alfabetică a tuturor paginilor pe care le urmăreşti.\nBifează căsuţele corespunzătoare paginilor pe care doreşti să le elimini din lista de\npagini urmărite şi apasă pe butonul corespunzător din partea de jos a paginii.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (908,8,'Watchlist','Articole urmărite','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (909,8,'Watchlistcontains','Lista de articole urmărite conţine $1 pagini','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (910,8,'Watchlistsub','(pentru utilizatorul \"$1\")','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (911,8,'Watchmethod-list','căutarea paginilor urmărite pentru schimbări recente','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (912,8,'Watchmethod-recent','căutarea schimbărilor recente pentru paginile urmărite','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (913,8,'Watchnochange','Nici unul dintre articolele pe care le urmăreşti nu a fost modificat în perioada de timp afişată.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (914,8,'Watchnologin','Nu eşti autentificat','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (915,8,'Watchnologintext','Trebuie să fii autentificat\npentru a-ţi modifica lista de articole urmărite.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (916,8,'Watchthis','Urmăreşte această pagină','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (917,8,'Watchthispage','Urmăreşte pagina','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (918,8,'Wednesday','Wednesday','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (919,8,'Welcomecreation','Bun venit, $1!
A fost creat un cont pentru tine\nNu uita să-ţi personalizezi preferinţele în {{SITENAME}}.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (920,8,'Whatlinkshere','Ce se leagă aici','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (921,8,'Whitelistacctext','Trebuie să te [[Special:Userlogin|autentifici]] şi să ai permisiunile corecte pentru a crea conturi.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (922,8,'Whitelistacctitle','Nu ai dreptul de a crea conturi','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (923,8,'Whitelistedittext','Trebuie să te [[Special:Userlogin|autentifici]] pentru a edita articole.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (924,8,'Whitelistedittitle','Este necesară autentificarea pentru a edita','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (925,8,'Whitelistreadtext','Trebuie să te [[Special:Userlogin|autentifici]] pentru a citi articole.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (926,8,'Whitelistreadtitle','Este necesară autentificarea pentru a citi','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (927,8,'Wikipediapage','Vezi pagina meta','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (928,8,'Wikititlesuffix','{{SITENAME}} în română','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (929,8,'Wlnote','Dedesubt găseşti ultimele $1 schimbări din ultimele $2 ore.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (930,8,'Wlsaved','Aceasta este o versiune salvată a listei tale de pagini urmărite.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (931,8,'Wlshowlast','Arată ultimele $1 ore $2 zile $3','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (932,8,'Wrong_wfQuery_params','Număr incorect de parametri pentru wfQuery()
\nFuncţia: $1
\nQuery: $2\n','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (933,8,'Wrongpassword','Parola pe care ai introdus-o este greşită. Te rugăm să încerci din nou.','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (934,8,'Yourdiff','Diferenţe','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (935,8,'Youremail','Adresa de e-mail (opţional)*','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (936,8,'Yourlanguage','Interface language','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (937,8,'Yourname','Numele de utilizator','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (938,8,'Yournick','Versiune scurtă a numelui, pentru semnături','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (939,8,'Yourpassword','Parola','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (940,8,'Yourpasswordagain','Repetă parola','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (941,8,'Yourrealname','Numele dvs. Adevarat*','',7,'D.evil','20050205191105','sysop',0,0,0,0,0,'20050205191105','79949794808894');
INSERT INTO cur VALUES (942,8,'Yourtext','Textul tău','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (943,8,'Yourvariant','Language variant','',0,'MediaWiki default','20050219234444','sysop',0,0,0,0,0,'20050219234444','79949780765555');
INSERT INTO cur VALUES (944,4,'Cerere_de_Admin','\'\'Ca in orice comunitate - un administrator va avea puterea, ca orice user : de a edita pagini, de a adauga pagini, de a muta - si alte asemenea actiuni - oferite de interfata de user. Insa ca administrator - un anumit user - va putea in cele din urma sa BLOCHEZE unele articole de la modificare - va putea in cele din urma sa modereze articole / si cere ca un administrator sa se dedice in toata masura acestui proiect.\'\'\n\nCererile de administratori vor fi aprobate doar userilor care :\n\n- au cat de cat o vechime in comunitate( 2 luni / 100 de contributii de calitate )
\n- sunt vazuti in ochii comunitatii ca \"oameni de calitate\"
\n- au la activ cel putin 5 carti publicate - de calitate ( egaleaza cele 100 de contributii de calitate)
\n- se pot dedica intr-o masura mai mare acestui proiect numit [ro.wikibooks.org WikiBooks Romania]
\n\nCererile se fac de forma : USER ( : - spatiu - si 4 de ~ )\n\nPt. o lista a administratorilor : [[Special:Listadmins]]
\n==\'\'[[Utilizator:D.evil|D.evil]] 14 Ian 2005 19:53 (UTC)\'\'==\n\nCred ca sunt in stare sa ma dedic TOTAL proiectului [ro.Wikibooks.org Wikibooks Romania] - avand atat timp liber la dispozitie - cat si documentatia aferenta - spre a face din acest proiect - unul dintre cele fruntase in .net.\nVoi oferii Romaniei - cea mai mare biblioteca de calitate \"romaneasca\" - posibila - cu o multitudine de carti din toate domeniile.\n:Hi. Since this project is rather small, I made D evi a sysop with no waiting for a full voting cession. In case of a problem with him being a sysop, please contact a steward on meta. Thanks. [[m:user:Anthere]]\n\n[[Categorie:Ajutor]]','',7,'D.evil','20050206141958','',0,0,0,0,0.947341931649,'20050206141958','79949793858041');
INSERT INTO cur VALUES (945,2,'D.evil','__FARAEDITSECTIUNE__\n
\n\'\'Nume : Zamfir Catalin Alexandru \n\'\'Age : 17 \'\'\n\'\'Liceul : Liceul Teoretic Lucian Blaga \'\'\n\'\'Alte Proiecte : Redactor - Sef si ProjectManager al www.develz.ro \'\'\n\'\'Biografie : Nascut pe 21.06.1988 - ca ultimul Gemeni din zodia sa. Stand sub semnul lui Mercur - mesagerul zeilor - are o mare afinitate pt. cuvinte, si tot ce inseamna cultura. Se vor observa incercari sporadice de scriitor inca din primii ani de scoala - finalizand intr-un proiect de anvergura, la varsta de 17 ani - in postul de redactor-sef al [http://www.develz.ro Develz.RO]. Desi adept al cuvintelor - va fi pasionat in general de IT - si posibilitatile nemarginite pe care acestea le ofera CARTILOR / si informatiei. Traieste in prezent fericit.\'\'\n\n====\'\'About Me\'\'==== \n[http://demoniku.blogspot.com/ d.EVIL`s Blog] - locul unde - din cand in cand - imi vars inspiratia ...
\n\'\'Carti Publicate\'\' \n*[http://demoniku.blogspot.com/2004/12/aristotle-on-dreams-book.html Aristotle - On Dreams - book] \n*[http://demoniku.blogspot.com/2004/12/isaac-asimov-reason-book.html Isaac Asimov - Reason - book] \n*[http://demoniku.blogspot.com/2004/12/isaac-asimov-machine-that-won-war-book.html Isaac Asimov - The Machine That Won the War - book] \n*[http://demoniku.blogspot.com/2004/12/jules-verne-arroun-world-in-80-days.html Jules Verne - Arroun the world in 80 days] \n*[http://demoniku.blogspot.com/2004/12/charles-darwin-descendent-of-man-book.html Charles Darwin - The Descendent of Man - the book] \n\n====\'\'Contact ME\'\'====\n*[http://ro.wikibooks.org/w/index.php?title=Special:Emailuser&target=D.evil Send ME a mail!] \n*[http://profiles.yahoo.com/cyberorg2001 Yahoo Messenger : cyberorg2001] \n*[http://profiles.yahoo.com/cyberorg2001 Yahoo e-mail : cyberorg2001 a rond yahoo dot com] \n*[http://www.develz.ro My Work Project!] \n\n[[w:utilizator:D.evil]]\n=====\'\'My Motto\'\'=====\n\'\'\'\'\'Doua lucruri m-au umplut neincetat de o isterie metafizica : un ceas care sta, si un ceas care umbla.\'\'\'\'\'\n | [[Imagine:ZamfCatAlx.jpg|thumb|320px|Someone just got me by surprise in one of my best of moments !]] [[Imagine:Img-20041110-1234240795.jpg|thumb|320px|I look better this WAY ! I think !]]\n |
\n\n\n===\'\'Valoarea unei carti\'\'===\n----\n\n\'\'Probabil, ca la o varsta frageda, de 15 - 16 - 17 ani - ne imaginam, pierduti in propriul inconstient, ca pt. ce ne trebuie carti ? Ca tot avem Inter.netul la dispozitie - ca nu mai trebuie sa invatam / sa ne documentam / sa analizam - caci totul ne este oferit pe tava.\'\' \n\'\'Probabil, ne vorbim, unul altuia : \"Dar ce bah, cine invata ?\" / \"Ce mah ? Esti tocilar?\" / \"Mah, n-auzi, ce-s cu cartile astea pe tine ? si toate intr-un singur raft ! Ce draq, eu le tin toate intr-un singur cos, ala de gunoi !\". Asa ramanem, in inconstientul nostru - separati de cultura / separati de diversitatea pe care o carte ti-o poate oferii. Probabil ca niciodata nu ne-a venit acel impuls, de a pune mana, pe 2 coperti prafuite, sa deschidem cateva pagini roase de vreme, si sa incercam sa descifram tainele autorului. \'\'\n\'\'Ma uit acum, in dreapta, la raftul meu de carti - si vad acolo, colectii de Eminescu, \"Ciocoii Vechi si Noi\" de Nicolae Filimon, \"Alexandru Lapusneanu\" de C. Negruzii, \"Padurea Spanzuratilor\" de Liviu Rebreanu, scriitori de marca, unii ramasi in istorie, datorita valorii artistice / sau documentare ale cartilor scrise. Si ma mai uit, si vad acolo, pe vechii Cronicari : Grigore Ureche, Miron Costin, si Ion Neculce. Intrevad si un D. Cantermir, sus-numitul \"culmea umanistilor\".\'\'\n\'\'Casc ochii, si ma mir : \"Ce arta, ce cultura, ce documentatie - si toata la mana mea !\" ... \'\'\n\'\'Deodata, pe fata mea, un zambet de tristete ... si totusi, ATAT de PUTINE !\'\'\nZamfir C. Alexandru \'\'( multipart/form-data )\'\' |
','',7,'D.evil','20050206163548','move=sysop:edit=sysop',0,0,0,0,0.006848421661,'20050206163548','79949793836451');
INSERT INTO cur VALUES (946,6,'ZamfCatAlx.jpg','Imagine D.evil','Imagine D.evil',7,'D.evil','20050114211814','',0,0,0,1,0,'20050221000716','79949885788185');
INSERT INTO cur VALUES (947,3,'D.evil','__FARAEDITSECTIUNE__\n[[Imagine:ZamfCatAlx.jpg|thumb|right|320px|Someone just got me by surprise in one of my best of moments !]]\n[http://ro.wikibooks.org/w/index.php?title=Discu%C5%A3ie_Utilizator:D.evil&action=edit§ion=new Lasa-mi un Mesaj Nou]
\n[http://ro.wikibooks.org/wiki/Utilizator:D.evil Pagina mea de User]
\n[http://ro.wikibooks.org/w/index.php?title=Special:Contributions&target=D.evil Contributiile Mele]
\n\'\'\'Incercari de romane :\'\'\'
\n[[Discu%C5%A3ie_Utilizator:D.evil/Despre_Felul_de_%27A_fii%27|Despre Felul de \'A fii\']] ( obiectiv )
\n[[Discu%C5%A3ie_Utilizator:D.evil/Singur de 14 Februarie|Singur de 14 Februarie]] ( subiectiv )
\n\n===\'\'Valoarea unei carti\'\'===\n----\n\n\'\'Probabil, ca la o varsta frageda, de 15 - 16 - 17 ani - ne imaginam, pierduti in propriul inconstient, ca ce ne trebuie carti ? Ca tot avem Inter.netul la dispozitie - ca nu mai trebuie sa invatam / sa ne documentam / sa analizam - caci totul ne este oferit pe tava.\'\' \n\'\'Probabil, ne vorbim, unul altuia : \"Dar ce bah, cine invata ?\" / \"Ce mah ? Esti tocilar?\" / \"Mah, n-auzi, ce-s cu cartile astea pe tine ? si toate intr-un singur raft ! Ce draq, eu le tin toate intr-un singur cos, ala de gunoi !\". Asa ramanem, in inconstientul nostru - separati de cultura / separati de diversitatea pe care o carte ti-o poate oferii. Probabil ca niciodata nu ne-a venit acel impuls, de a pune mana, pe 2 coperti prafuite, sa deschidem cateva pagini roase de vreme, si sa incercam sa descifram tainele autorului. \'\'\n\'\'Ma uit acum, in dreapta, la raftul meu de carti - si vad acolo, colectii de Eminescu, \"Ciocoii Vechi si Noi\" de Nicolae Filimon, \"Alexandru Lapusneanu\" de C. Negruzii, \"Padurea Spanzuratilor\" de Liviu Rebreanu, scriitori de marca, unii ramasi in istorie, datorita valorii artistice / sau documentare ale cartilor scrise. Si ma mai uit, si vad acolo, pe vechii Cronicari : Grigore Ureche, Miron Costin, si Ion Neculce. Intrevad si un D. Cantermir, sus-numitul \"culmea umanistilor\".\'\'\n\'\'Casc ochii, si ma mir : \"Ce arta, ce cultura, ce documentatie - si toata la mana mea !\" ... \'\'\n\'\'Deodata, pe fata mea, un zambet de tristete ... si totusi, ATAT de PUTINE !\'\'\nZamfir C. Alexandru \'\'( DeceaseD )\'\' |
\n\n====\'\'[[Utilizator:D.evil|D.evil]] 14 Ian 2005 21:25 (UTC)\'\'====\n\nHi, you should now have admin rights here. [[Utilizator:Anthere|Anthere]] 15 Ian 2005 01:40 (UTC)\n\n== thanks ==\n\nthanks. Yes i have. I`ve contacted some of the ro.WikiPedia.org community ( which is quite larger then this one ) - to come here on ro.WikiBooks.org - to start building up this project.\nI have a question :\n\non ro.WikiPedia.org - some Admins / Users ( Danutz, Gutza ) have the power to edit some of the files on ro.WikiPedia.org - how is that possible ? ( for ex. they added an extra bar to the default Wiki editor - the same bar that can be ported here - as we are in the same country code )\n\nk, my mistake - just looked around the \"request sysop/bureucrat\" - and seen that i was made a sysop because of the project beeing to small.\n\ngotta go. Need to start working. --[[Utilizator:D.evil|D.evil]] 15 Ian 2005 07:22 (UTC)\n== Întrebările tale ==\n\n*Salut D.evil! Voi revenii în decursul zilei. Voi fii şi pe irc://irc.freenode.net/ro.wikipedia. [[Utilizator:Gangleri|Gangleri]] | [{{SERVER}}{{localurl:Discuţie Utilizator:Gangleri|action=history}} Di] | [[{{ns:User_talk}}:Gangleri|D]] 15 Ian 2005 08:53 (UTC) Vezi [[w:ro:Discuţie Utilizator:D.evil]]. 15 Ian 2005 11:34 (UTC)\n\n== Rezolvare ==\n\n*never mind - m-am invartit in sus si in jos - si am dat de interfata de administrare a ro.wikibooks.org ...\n[[Utilizator:D.evil|D.evil]] 15 Ian 2005 10:50 (UTC)\n\n== Wikisource/Wikibooks ==\n\nSalut. Proiectul \'\'\'Wikibooks\'\'\' are rolul de a crea cărţi originale, nu de a fi incluse cărţi de literatură deja publicate. Pentru aceasta există proiectul \'\'\'Wikisource\'\'\'. Vezi: http://wikisource.org/wiki/Main_Page:Română \n\nŞi încă o observaţie: de obicei cărţile mai vechi de anii 1930 au copyrightul expirat, restul au drept de copyright încă valabil, şi nu este permisă publicarea lor pe un site fără acceptul autorilor. Vezi mai mult la: http://en.wikipedia.org/?title=Public_domain\n\nDeci, este OK să fie pe site piesele lui Caragiale, dar nu e OK pentru poeziile Anei Blandiana.\n\n(Bogdan; dar nelogat)\n\n== k, am inteles ... ==\n\nWikiSource, ar trebui sa fie destinat altor scopuri.\n\n: Nu, chiar ăsta e scopul lui.\n\nMa rog. Ideea care e : orice autor de literatura, ar trebui, sa isi ofere cartile, spre publicare, in domeniul public. Si nu vad vreun autor, care sa isi fi dat cartea, unei singure edituri. \n\n: Copyrightul e al autorului, nu al editurii. Autorul îi dă unei edituri dreptul de a face còpii ale cărţii lui. În mod evident, autorii au dreptul să încheie contracte cu una sau mai multe edituri.\n\nIn al doilea rand, sursa de unde am cartile, NU are copyright. Poate sa fie din manuscrisul oficial, sau reeditat. Deci, din moment ce in textul original, nu era (c) - nu vad de ce putem fi acuzati de asa ceva. \n\n: O operă are copyright indiferent dacă are semnul (c) sau nu. Aşa spune legea. (şi-n România şi-n Statele Unite)\n\nIn primul rand, autorii NU pun copyright pe piesele lor. \n\n: Cum să nu ? În mod implicit, o operă are copyright. Nu este nevoie să te duci undeva să o înregistrezi.\n:: \'\'Opera de creatie intelectuala este recunoscuta si protejata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar neterminata.\'\' ([http://www.legi-internet.ro/lgdraut.htm Articolul 1, Legea dreptului de autor din România]) \n\nAsta pun editurile, iar sincer, cine STABILESTE domeniile de (c) - trebuie sa se gandeasca mai bine.\nO sa fac modificarile in timp. [[Utilizator:D.evil|D.evil]]\n\n==Vezi [[Discuţie:Pagina principală]] ==\nŢi-am scris [[Discuţie:Pagina principală|acolo]] ce pagini trebuiesc şterse. [[Utilizator:193.231.116.73|193.231.116.73]] 21 Feb 2005 00:07 (UTC)','',0,'193.231.116.73','20050221000716','move=:edit=',0,0,0,0,0.003656533002,'20050221000716','79949778999283');
INSERT INTO cur VALUES (948,6,'Img-20041110-1234240795.jpg','Imagine D.evil #2','Imagine D.evil #2',7,'D.evil','20050114220939','',0,0,0,1,0,'20050114221249','79949885779060');
INSERT INTO cur VALUES (949,2,'Anthere','Hello, please leave me message on [[m:user:anthere]]\n\n[[image:Hoggar4.jpg]]','',8,'Anthere','20050115014157','',0,0,0,0,0.497110752293,'20050115014157','79949884985842');
INSERT INTO cur VALUES (950,2,'Gangleri','Vezi: [[w:ro:Utlizator:Gangleri]]','',9,'Gangleri','20050115113600','',0,0,1,0,0.024549668699,'20050115113623','79949884886399');
INSERT INTO cur VALUES (951,4,'Ajutor','Aceasta esta pagina generală de \'\'\'ajutor\'\'\' din Wikipedia. În funcţie de problema pe care o aveţi, alegeţi una dintre legăturile de mai jos:\n\n* [[Wikipedia:Explorare|Cum explorez Wikipedia]]\n* [[Wikipedia:Editare (interfaţa)|Pe ce apăs ca să editez]] (explicarea interfeţei)\n* [[Wikipedia:Cum să editezi o pagină|Ce scriu ca să apară ce doresc]] (explicarea formatului surselor)\n* [[Wikipedia:Manual de stil|Manual de stil]] (explicarea formatelor standard pentru diverse tipuri comune de date -- măsurători, titluri, localităţi, date, perioade, etc.)\n* [[Wikipedia:Întrebări frecvente|Întrebări frecvente]] (o listă deja existentă)\n* [[Wikipedia:Cafenea|Unde pot să întreb ceva]] (aici puteţi pune Dvs. întrebări în mod explicit despre orice neclaritatea aveţi în legătură cu orice subiect din lumea aceasta)\n* [[Wikipedia:Cafenea|Unde pot să întreb lucruri legate strict de WikiBooks]] (aici puteţi pune Dvs. întrebări în mod explicit, \'\'\'referitoare numai la proiectul WikiBooks\'\'\')\n* [[Wikipedia:Texte speciale|Texte speciale]] Texte speciale, cum ar fi anul curent, numărul de articole ş.a.m.d.\n* [[Wikipedia:Mesaje speciale MediaWiki|Mesaje speciale MediaWiki]] Mesaje speciale, aşa cum este mesajul pentru cioturi sau cel cu articolul săptămânii\n\n[[cy:Wicipedia:Help]]\n[[da:Wikipedia:Hjælp]]\n[[de:Wikipedia:Hilfe]]\n[[el:Wikipedia:Help]]\n[[en:Wikipedia:Help]]\n[[eo:Vikipedio:Helpo]]\n[[es:Wikipedia:Ayuda]]\n[[fr:Wikipédia:Aide]]\n[[he:ויקיפדיה:עזרה]]\n[[it:Aiuto:Aiuto]]\n[[ja:Wikipedia:ヘルプ]]\n[[no:Wikipedia:Hjelp]]\n[[pl:Wikipedia:Pomoc]]\n[[simple:Wikipedia:Help]]\n[[sl:Wikipedija:Pomoč]]\n[[sr:Википедија:Помоћ]]\n[[sv:Wikipedia:Hjälp]]\n[[vi:Wikipedia:Trợ giúp]]\n[[zh-cn:Help:帮助]]\n[[zh-min-nan:Help:Bo̍k-lio̍k]]\n[[zh-tw:Help:幫助]]','',7,'D.evil','20050115103653','',0,0,0,0,0.873282397663,'20050216225820','79949884896346');
INSERT INTO cur VALUES (952,4,'Explorare','Este foarte simplu să exploraţi Wikipedia, şi întreg sistemul este gândit cât mai intuitiv posibil. În funcţie de ce urmăriţi, puteţi alege una dintre următoarele metode, listate aici pentru referinţă:\n\n* Alegeţi orice legătură de pe pagina principală şi urmăriţi în continuare legăturile de la o pagină la alta;\n* Folosiţi caseta de căutare din menu pentru a identifica un articol anume;\n* Alegeţi un articol aleator folosind legătura Pagină aleatoare din menu;\n* Apăsaţi pe legătura Schimbări recente în menu pentru a vedea ce s-a mai schimbat de curând în Wikipedia;\n* Folosiţi funcţia de urmărire de articole şi apăsaţi în menu pe Articole pe care le urmăresc pentru a monitoriza articolele Dvs. de interes;\n* Folosiţi legătura contextuală Ce se leagă aici pentru a urmări legăturile inverse către articolul curent;\n* Vedeţi articolele nou create folosind legătura Pagini noi din menu;\n* Pentru o listă completă a paginilor, alegeţi legătura Pagini speciale din menu, iar în acea pagină alegeţi Toate paginile după titlu','',7,'D.evil','20050115102013','',0,0,0,0,0.473792287589,'20050115102013','79949884897986');
INSERT INTO cur VALUES (953,4,'Editare_(interfaţa)','Wikipedia permite editarea aproape oricărei pagini - de altfel, aceasta este principala calitate a proiectului din punct de vedere tehnic, calitatea care îl face un proiect colaborativ, comunitar. De aceea, primul pas este să învăţaţi să editaţi o pagină. Acest proces de învăţare este format din două părţi: în primul rând trebuie să ştiţi pe ce să apăsaţi pentru a edita o pagină, iar în al doilea rând să ştiţi ce să scrieţi pentru a obţine efectele scontate. În această pagină vom discuta numai prima parte a acestui proces, odată ce învăţaţi asta treceţi la pagina Cum să editezi o pagină pentru detalii legate de format.\n\nSă trecem la instrucţiunile propriu-zise. Pentru experimentele propuse mai jos vă recomandăm să deschideţi legătura Cutia cu nisip într-o fereastră nouă, şi să aplicaţi acolo cunoştinţele nou învăţate chiar pe măsură ce citiţi această pagină. Acea pagină e o pagină specială, destinată explicit experimentelor - acolo puteţi strica sau şterge orice fără grijă că distrugeţi munca cuiva.\n\nAproape orice pagină din Wikipedia (inclusiv aceasta) conţine în partea de jos o legătură cu numele \"Editează această pagină\". Apăsând pe acea legătură ajungeţi pe o pagină care conţine nişte text informativ în partea de sus, după care urmează o casetă mare de text, şi în partea de jos încă nişte controale. În caseta mare de text veţi recunoaşte în general textul original al paginii, deşi uneori complicat de nişte caractere şi formate curioase. Deocamdată ignoraţi aceste complicaţii, în acest articol ne vom concentra numai asupra metodei practice de editare.\n\nDacă deschideţi Cutia cu nisip în altă fereastră, cum recomandam mai sus, atunci puteţi experimenta cu textul paginii: mai întâi coborâţi în caseta de text până la sfârşitul textului (în general puteţi face asta uşor selectând caseta şi apoi apăsând simultan tastele CTRL şi END). Acum introduceţi două linii goale după ultima linie de text şi scrieţi câteva cuvinte de probă, cum ar fi \"[Numele tău] a trecut pe aici!\".\n\nOdată introdus un text de probă, puteţi cere o previzualizare a paginii apăsând pe butonul \"Arată previzualizare\" de sub caseta de text (faceţi asta acum). Dacă reuşiţi să vă identificaţi textul în pagina care rezultă, felicitări, aţi reuşit să vă scrieţi prima contribuţie în Wikipedia!\n\nFelicitările ca felicitările, dar după cum spune şi textul cu roşu de la începutul paginii, ce vedeţi nu este decât o previzualizare, nu aţi reuşit decât ce spuneam mai sus, să scrieţi primul text în Wikipedia, dar nu şi să-l salvaţi în Wikipedia. Diferenţa dintre cele două este că în acest moment doar Dvs. vedeţi rezultatul modificărilor pe care le-aţi făcut, însă dacă altcineva vizitează pagina pe care tocmai o editaţi o să vadă versiunea dinainte de modificările pe care tocmai le-aţi făcut. Observaţi că fereastra în care aţi ajuns continuă să conţină caseta de editare de text în partea de jos. Pentru a salva efectiv modificările, trebuie să apăsaţi pe butonul alăturat \"Salvează pagina\" (NU faceţi asta acum!).\n\nCa un editor care se respectă, este elegant să adăugaţi un rezumat al modificărilor pe care le faceţi unui text. Acest pas nu este necesar din punct de vedere tehnic, însă este un gest de curtoazie pentru ceilalţi contribuitori. Pentru a termina acest exerciţiu, introduceţi-vă numele (sau un pseudonim, nu contează, e important doar să recunoaşteţi textul pe care-l scrieţi) în caseta mică de text intitulată \"Sumar\" care se află imediat sub caseta mare de text în josul paginii. Acum apăsaţi în sfârşit pe butonul \"Salvează pagina\".\n\nAcum aţi ajuns la pagina pe care aţi editat-o, însă de data aceasta este \"pe bune\": nu mai sunteţi în mod editare, caseta mare de text nu mai apare, nici textul cu roşu: aceasta nu este o previzualizare, ci este rezultatul final. Reuşiţi să vă regăsiţi textul în pagină? FELICITĂRI! Acum chiar v-aţi lăsat definitiv amprenta în Wikipedia: textul pe care tocmai l-aţi scris va apărea oricui vizitează acea pagină!\n\nSă vedem acum ce era cu sumarul acela. Dacă apăsaţi pe legătura \"Versiuni mai vechi\" a paginii respective (legătura apare în partea de jos a paginii, după text), veţi observa că ultima editare (sau printre ultimele - lista este ordonată de sus în jos de la cea mai nouă la cea mai veche versiune) apare textul pe care l-aţi scris ca sumar. Dacă o să vă uitaţi la restul listei în jos o să vedeţi cât de comod este să vă daţi seama cine ce a făcut dacă a existat un sumar reprezentativ al modificărilor.\n\nCe aţi văzut mai sus a fost lista versiunilor unei anume pagini. Acum să vedem istoria recentă a întregii Wikipedia: apăsaţi pe legătura Schimbări recente din menu-ul Wikipedia (sub caseta de căutare intitulată \"Găseşte\", undeva în partea de sus a paginii). Aici vedeţi ultimele modificări în întreaga Wikipedia, ordonate la fel ca mai adineauri (cele mai recente sunt cele mai de sus). Observaţi că apăreţi şi aici, şi apare şi aici sumarul editărilor, aşa cum l-aţi scris mai devreme.\n\nGata, acum aţi învăţat elementele de bază ale editării în Wikipedia, puteţi trece la pasul doi: învăţaţi care este formatul surselor Wikipedia în pagina Cum să editezi o pagină. Este recomandat să citiţi măcar o dată şi acea pagină, chiar dacă nu reţineţi decât puţin din ea la prima citire - veţi şti ce se poate face, şi veţi şti unde să căutaţi informaţiile. În mod ideal ar trebui să experimentaţi formatele descrise acolo tot în Cutia cu nisip - puteţi folosi la infinit funcţia de previzualizare fără a afecta pagina respectivă, verificându-vă astfel succesul fără a vă plimba între pagina de editare şi pagina finală.','',7,'D.evil','20050115102104','',0,0,0,1,0.052608167042,'20050115102104','79949884897895');
INSERT INTO cur VALUES (955,4,'Manual_de_stil','__FARACUPRINS__\n__FARAEDITSECTIUNE__\n[[da:Wikipedia:Stilmanual]] [[en:Wikipedia:Manual of Style]] [[es:Wikipedia:Manual de Estilo]] [[zh:Wikipedia:格式指南]]\n\'\'\'Manualul de stil\'\'\' a fost creat pentru a vă asista în crearea şi editarea paginilor. Consideraţi-l ca pe un îndrumar, o colecţie de sugestii, nu are un caracter de constrângere atât cât are scopul de a vă clarifica îndoielile legate de formatare.\n\n\'\'Reţineţi întotdeauna că fondul este mai important decât forma - un articol clar, riguros, documentat şi prezentat fără părtinire, însă formatat altfel decât se specifică în acest \"manual\" este considerabil mai valoros decât un articol fără calităţile de fond, dar respecând riguros sugestiile prezentate aici.\'\'\n\nPentru modalitatea tehnică de producere a diverselor stiluri recomandate aici, vezi articolul [[Wikipedia:Cum să editezi o pagină|Cum să editezi o pagină]].\n\n== Diacritice ==\nToate articolele de pe Wikipedia în limba română trebuie să conţină [[diacritice]] acolo unde este cazul. Motivul este simplu: [[Wikipedia:limba română conţine diacritice|limba română conţine diacritice]].\n\n== Începutul unui articol ==\nTitlul unui articol trebuie să apară \'\'\'aldin\'\'\' (îngroşat) pe prima linie. Titlul sau subiectul unui articol este în general parte din prima frază a unui articol în mod natural, însă unele articole au pur şi simplu nume.\n\n* \'\'\'Teorema lui Pitagora\'\'\' are numele şi îi este atribuită filozofului şi matematicianului grec [[Pitagora]].\n** \'\'\'Teorema lui Pitagora\'\'\' are numele şi îi este atribuită filozofului şi matematicianului grec [[Pitagora]].\n* \'\'\'Tom şi Jerry\'\'\' - pereche apărută în \'\'Viaţa în Londra\'\' a lui [[Pierce Egan]].\n** \'\'\'Tom şi Jerry\'\'\' - pereche apărută în \'\'Viaţa în Londra\'\' a lui [[Pierce Egan]].\n\nDacă obiectul articolului este cunoscut sub mai multe nume, toate acestea trebuie să fie accentuate:\n* \'\'\'Hidroxid de sodiu\'\'\' ( [[sodiu|Na]][[oxigen|O]][[hidrogen|H]] ), cunoscut şi ca \'\'\'sodă caustică\'\'\' sau \'\'\'leşie\'\'\'.\n** \'\'\'Hidroxid de sodiu\'\'\' ([[sodiu|Na]][[oxigen|O]][[hidrogen|H]]), cunoscut şi ca \'\'\'sodă caustică\'\'\' sau \'\'\'leşie\'\'\'.\n\nÎn general este preferabil să se stabilească contextul generic al articolului încă din primele cuvinte:\n* În [[fizica cuantică]], \'\'\'principiul lui Heisenberg\'\'\'\n** În [[fizica cuantică]], \'\'\'principiul lui Heisenberg\'\'\'\n\n:Vezi şi [[Wikipedia:Manual de stil (titluri)]], [[Wikipedia:Convenţii pentru denumiri]]\n\n== Articole biografice ==\nIată câteva cazuri comune de listări biografice:\n* \'\'\'Carl Sandburg\'\'\' ([[6 ianuarie]] [[1878]] - [[22 iulie]] [[1967]])\n* \'\'\'Seamus Heaney\'\'\' (născut [[13 aprilie]] [[1939]])\n\nPentru alte formate vezi [[Wikipedia:Manual de stil (biografii)]]\n\n== Date, numere, greutăţi şi dimensiuni ==\nVezi [[Wikipedia:Manual de stil (date şi numere)]]\n\n== Titluri de secţiune ==\nPentru titluri de secţiune folosiţi formatul ==, nu \'\'\'. Pentru detalii vezi [[Wikipedia:Manual de stil (titluri de secţiune)]]\n\nDacă titlurile rezultate vi se par prea mari vizual, aceasta este o problemă estetică, nu de conţinut - este mai important ca secţiunile să fie structurate corect decât să arate pe gustul tuturor (este greu de găsit un format vizual care să satisfacă pe toată lumea datorită diferenţelor obiective de context - browser, mărime de ecran, configurare, etc).\n\nAvantajele folosirii formatului == pentru titlurile de secţiune derivă din faptul că Wikipedia recunoasşte liniile formatate corect ca titluri. Astfel, utilizatorii care decid să activeze această opţiune vor avea titlurile numerotate automat de către Wikipedia, textele din titlurile astfel formatate vor avea prioritate în funcţiile de căutare (inclusiv la indexarea de către motoare de căutare, cum ar fi Google), şi în plus structurează pagina vizual mai bine decât simpla utilizare a accentuărilor.\n\nEvitaţi să introduceţi link-uri în titluri, unii utilizatori vor avea probleme de compatibilitate. Cel mai bine este să introduceţi astfel de link-uri în primul paragraf de după titlu.\n\n== Liste ==\nVezi [[Wikipedia:Manual de stil (liste)]]\n\n== Titluri de lucrări ==\nVezi [[Wikipedia:Manual de stil (titluri)]] (este vorba despre formatarea titlurilor de cărţi, filme, melodii, etc).\n\n== Adnotări ==\nImaginile trebuie să fie adnotate dacă nu sunt deja adnotate (cum este de pildă cazul fotografiilor de album; practica în sine nu este recomandată fiindcă presupune includerea textului în imagine într-o anume limbă, dar este acceptată).\n\nAdnotările trebuie făcute cu italice, folosind text normal acolo unde ar apărea italice în mod normal:\n* \'\'O mare parte a populaţiei în vârstă a Rusiei este nostalgică după epoca lui Stalin\'\'\n** \'\'O mare parte a populaţiei în vârstă a Rusiei este nostalgică după epoca lui Stalin\'\'\n* \'\'Al Johnson în\'\' Cântăreţul de jazz\n** \'\'Al Johnson în\'\' Cântăreţul de jazz\n\n== Stiluri pentru discutat cuvinte ==\nAtunci când în discuţie este un cuvânt oarecare, evidenţiaţi-l cu italice pentru claritate:\n* Cuvântul \'\'mulţumesc\'\' provine din prescurtarea expresiei \'\'la mulţi ani\'\'\n** Cuvântul \'\'mulţumesc\'\' provine din prescurtarea expresiei \'\'la mulţi ani\'\'\n* Litera \'\'E\'\' este cea mai frecventă literă în [[limba engleză]]\n\n== Reguli de punctuaţie ==\nÎn general, folosiţi [[reguli de punctuaţie|regulile normale de punctuaţie]] ale limbii române literare.\n\nCâteva sublinieri cu caracter tehnic, specifice Wikipedia, ale regulilor din articolul menţionat:\n* Folosiţi întotdeauna ghilimele pentru citate de orice natură - folosirea apostrofurilor în loc de ghilimele (\'gaiţă\' în loc de \"gaiţă\") va face textul dintre apostrofuri să nu fie găsit la căutări decât dacă se cere în mod explicit căutarea lui între apostrofuri, ceea ce nu este cazul dacă folosiţi ghilimele. Motivul este foarte logic: în toate limbile în care este folosit, apostroful este parte din cuvinte, nu are rol \"oficial\" de ghilimele, deşi se întâmplă să fie folosit pentru asta ocazional (de exemplu l\'accent în franceză, it\'s în engleză sau D\'ale carnavalului în română).\n\n* Spre deosebire de regulile oficiale ale limbii române, pentru uniformitate şi pentru a evita complicaţii ulterioare, folosiţi întotdeauna apostrofuri şi ghilimele drepte în articolele din Wikipedia (\' şi \") în loc de apostrofuri şi ghilimele \"curbate\" (smart quotes), sau apostroful invers (‘ ’ “ ” `). Dacă folosiţi Microsoft Word pentru editare şi apoi copiaţi şi lipiţi textul în Wikipedia, nu uitaţi să configuraţi Word-ul să nu folosească astfel de ghilimele şi apostrofuri (opţiunea respectivă se găseşte în meniul AutoFormatare în versiunea română de Word, AutoEdit, dacă folosiţi versiunea engleză de Word).\n\n== Stilul ştiinţific ==\n* Pentru unităţi de măsură folosiţi \'\'\'\'\'întotdeauna\'\'\'\'\' unităţile din [[SI]]. Nu este necesar să convertiţi unităţile de măsură în unităţi imperiale nici măcar cu titlu informativ, afară de cazul că valorile imperiale ale măsurătorilor respective au vreo importanţă anume în context. Motivul este că prea puţini vorbitori de română sunt mai familiarizaţi cu unităţile imperiale decât cu cele din SI, deci nu are rost să aglomeraţi articolul cu date inutile. Dacă traduceţi articole din engleză în care se folosesc unităţi imperiale, folosiţi această [http://www.onlineconversion.com/ pagină de conversii] pentru a le traduce în unităţi SI.\n* Pentru compuşi chimici folosiţi întotdeauna formula chimică a compusului, în afară de titlul articolului şi prima frază de prezentare, unde este recomandată listarea tuturor numelor sub care este cunoscut compusul (vezi şi exemplul de mai sus cu acidul sulfuric).\n* Pentru grupurile elementelor din tabelul lui Mendeleev, sper să vină cineva cu cunoştinţe de chimie să facă o recomandare (i.e. să editeze acest paragraf). În varianta engleză a acestei pagini se recomandă folosirea terminologiei \"noi\" (notaţie cu cifre arabe, \"Grupa 4\") în loc de cea veche (cu numere romane, \"Grupa IV\"), însă nu sunt în măsură să adaptez această recomandare, fiindcă nu sunt la curent cu tendinţa în România. --[[Utilizator:Gutza|Gutza]] 00:01 17 Jul 2003 (UTC)\n* Pentru matematici şi formule matematice vezi [[Wikipedia:Manual de stil (matematică)]]\n\n== Citate ==\nVezi [[Wikipedia:Citează sursele]]\n\n== Link-uri libere ==\nEste încurajată folosirea aşa-numitelor \"link-uri libere\" către alte articole, cum ar fi [[România]]. Folosiţi astfel de link-uri cu judecată, pentru toţi termenii şi cuvintele ale căror articole aferente merită citite pentru a pătrunde articolul la care lucraţi. Totuşi nu exageraţi, nu creaţi link-uri pentru absolut fiecare apariţie a unui aceluiaşi termen. În mod oficial se recomandă ca link-ul să apară doar la prima folosire a unui termen, însă dacă aveţi un articol lung şi un anume termen apare doar de câteva ori la distanţe considerabile, puteţi să faceţi link-uri de mai multe ori. Ca de obicei, folosiţi-vă judecata pentru a face articolul clar şi uşor de folosit fără a-l aglomera inutil.\n\nLink-urile care respectă [[Wikipedia:Convenţii pentru denumiri|convenţiile pentru denumiri]] au cele mai mari şanse să devină valide, şi în plus ajută editorii să creeze articole cu nume valide dacă articolul nu există deja.\n\nEste încurajată şi folosirea link-urilor cu nume schimbat dacă aceasta face textul mai fluent (\"Încercaţi să respectaţi [[Wikipedia:Convenţii pentru denumiri|convenţiile pentru denumiri]]\" în loc de \"Încercaţi să respectaţi regulile listate în articolul [[Wikipedia:Convenţii pentru denumiri]]). Astfel de link-uri sunt încurajate numai dacă forma vizibilă a link-ului lasă de înţeles care este conţinutul paginii la care se face referire fără a fi nevoie ca aceasta să fie vizitată - şi aici scopul este uşurinţa de folosire, chiar dacă în defavoarea formei.\n\nÎncercaţi să creaţi link-uri corecte. Dacă aţi făcut un link şi articolul nu pare să existe, verificaţi executând o căutare - e posibil ca articolul să existe dar să aibă numele puţin diferit.\n\n== Referinţe informative ==\nDe multe ori este necesară crearea unor referinţe informative în afara textului articolului. De obicei sunt preferate formele\n:Vezi şi [[limba engleză]], [[limba română]]\npentru liste scurte, sau creaţi o secţiune separată intitulată \'\'Alte legături\'\' pentru liste mai consistente, de obicei la sfărşitul articolului (pentru un exemplu vezi ultima secţiune a acestui articol).\n\n== Legăturile externe ==\nWikipedia nu este o colecţie de link-uri, şi articolele care conţin numai link-uri externe sunt descurajate. Cu toate acestea, link-urile către site-uri care conţin informaţii mai detaliate asupra subiectului sunt binevenite, cu atât mai mult dacă site-ul respectiv a fost o sursă consistentă de date pentru articolul în cauză.\n\nPentru posibilităţile de formatare a link-urilor externe vezi [[Wikipedia:Cum să editezi o pagină]]. Forma preferată de link este cea în care adresa efectivă este ascunsă şi înlocuită de un text explicativ ([http://ro.wikipedia.org/wiki/Special:Recentchanges Schimbări recente pe Wikipedia] în loc de http://ro.wikipedia.org/wiki/Special:Recentchanges), deoarece în cele mai multe cazuri adresele sunt neinformative şi inestetice. Informaţia despre adresa efectivă nu se pierde nici în cazul tipăririi articolului, deoarece formatul pentru tipărire conţine şi adresa chiar în cazul în care aceasta este ascunsă în mod normal.\n\nDacă este fezabilă fără a afecta calitatea articolului, cea mai elegantă soluţie de a lista legăturile externe este includerea lor într-o secţiune separată la sfârşitul articolului:\n\n== Legături externe ==
\n* [http://www.google.com/ Google]
\n* [http://www.yahoo.com/ Yahoo]\n\n== Nu exageraţi ==\nScopul principal al acestui proiect este claritatea şi uşurinţa de folosire. Nu folosiţi combinaţii complexe de stiluri pentru a face articolul la care lucraţi să devină cel mai \"frumos\" articol din Wikipedia. Un articol în care informaţia este bine structurată, clară şi lizibilă este mai valoros decât unul la care se minunează toată lumea cum a putut fi imaginat vizual.\n\n== Alte legături ==\nPentru alte sugestii legate de editarea articolelor din Wikipedia, vezi şi următoarele surse de informaţie:\n* [[Wikipedia:Bun venit|Bun venit pe Wikipedia]] este o introducere pentru nou veniţi\n* [[Wikipedia:Politica|Politica Wikipedia]] exprimă politica generică a Wikipedia\n* [[Wikipedia:Nu ezitaţi să editaţi|Nu ezitaţi să editaţi]] arată care ar trebui să fie atitudinea unui utilizator în privinţa editării articolelor existente\n* [[Wikipedia:Greşeli frecvente|Greşeli frecvente]] este o pagină în care sunt identificate cele mai frecvente greşeli făcute de nou-veniţi pe Wikipedia\n* [[Wikipedia:Cum să editezi o pagină|Cum să editezi o pagină]] explică partea tehnică a obţinerii stilului dorit\n* [[Wikipedia:Articolul ciot perfect|Cioturi]] arată care este minimul de date pe care ar trebui să-l conţină un articol\n\n[[Categorie:Ajutor|Manual de stil]]','',7,'D.evil','20050115102804','',0,0,0,1,0.357954595879,'20050206133724','79949884897195');
INSERT INTO cur VALUES (956,4,'Limba_română_conţine_diacritice','Absolut orice vorbitor de limbă română care nu este analfabet este de acord că limba română conţine diacritice. Cu toate acestea, majoritatea utilizatorilor români de calculator încearcă să evite folosirea acestora în medii informatice, în măsura posibilului. Acest articol discută acest fenomen atât în sens generic cât şi în legătură cu Wikipedia în limba română.\n[editează]\n\nCauzele\n\nCea mai imediată cauză a evitării folosirii diacriticelor în limba română în mediul informatic este lipsa obişnuinţei: atât lipsa obişnuinţei de a scrie cât şi lipsa obişnuinţei de a citi diacritice în medii informatice. Evident, din cele două rezultă un cerc vicios: cei care creează situri în română nu scriu cu diacritice fiindcă nu sunt obişnuiţi s-o facă, cei care citesc situri îşi pierd obişnuinţa firească de a le folosi, când ajung să creeze sau să contribuie la situri în română o fac fără a folosi diacritice; astfel se închide cercul.\n\nAcest cerc a fost însă iniţiat în anii 1980 când au pătruns în România primele calculatoare. Foarte primitive faţă de standardele actuale, acestea nu permiteau sub nici o formă scrierea cu diacritice româneşti. Evident nu existau nici tastaturi româneşti în acest context. Spre sfârşitul anilor 1980, odată cu întroducerea PC-urilor a apărut conceptul diacriticelor localizate în ASCII. Din păcate sistemul era greoi, suportul pentru scriere în română limitat, tastaturile româneşti încă inexistente şi interesul practic absent. Spre sfârşitul anilor 1990 a fost însă introdus sistemul Unicode de codificare a caracterelor; acesta permite flexibilitate practic nelimitată în combinarea textelor în diverse limbi, astfel creându-se bazele practice şi pentru folosirea diacriticelor în limba română. Cu toate acestea, cercul vicios psihologic descris în paragraful anterior este încă destul de puternic pentru a face situri respectabile de pe piaţa românească să continue să ignore folosirea diacriticelor şi pe consumatori să nu ia în seamă această lipsă.\n[editează]\n\nEfectele\n\nCel mai evident efect în lumina capitolului anterior este continuarea cercului vicios: atâta timp cât foarte puţină lume va folosi în mod curent diacriticele, utilizatorii noi vor învăţa să le ignore.\n\nEfectul practic al nefolosirii diacriticelor este ambiguitatea (\"un tanc de 12 ani\", \"un roman nascut la Roma\", etc.) şi lipsa de profesionalism în cazul aplicaţiilor comerciale. Şi mai important pe termen lung, aceasta duce la lipsa de standardizare internă - dacă nimeni nu foloseşte diacritice, standardele sunt impuse în lipsă de sugestii de către foruri internaţionale, nu de ergonomia practică a folosirii unei tastaturi româneşti. Aceasta adânceşte şi mai puternic tendinţa de a evita folosirea practică a diacriticelor.\n[editează]\n\nDiacriticele în Wikipedia\n\nWikipedia este o enciclopedie. Nu este admisibil ca o enciclopedie să folosească alte reguli de scriere decât regulile limbii în care este scrisă. Drept urmare, articolele din Wikipedia în limba română trebuie în mod necesar să conţină diacritice. Aceasta nu este o chestiune discutabilă, cuvinte ca \"stiinta\", \"pamant\" sau \"invatatoare\" nu există în limba română.\n\nCapitolele anterioare încearcă să explice fenomenul datorită căruia mulţi contribuitori ai Wikipedia în română au o reticenţă practică în a folosi diacriticele în limba română. Dacă sunteţi unul dintre aceştia, capitolele de mai sus sunt destinate să vă arate că lipsa diacriticelor este artificială şi aleatorie în scris, nu prezenţa şi utilizarea lor curentă.\n\nDacă nu vă este la îndemână standardul oficial al tastaturii româneşti, puteţi încerca să folosiţi această variantă de aranjare a tastaturii (http://www.moongate.ro/products/Romanian_Keyboard/) dacă folosiţi Windows XP sau mai nou ca sistem de operare.','',7,'D.evil','20050115102922','',0,0,0,1,0.156538222758,'20050115102922','79949884897077');
INSERT INTO cur VALUES (957,4,'Texte_speciale','Această pagină conţine lista completă a textelor speciale din Wikipedia în limba română. Toate textele speciale pot apărea în orice poziţie în sursa articolului, mai puţin primul (#redirect) care trebuie în mod necesar să fie la începutul paginii pentru a avea efect. Vezi şi pagina [[Wikipedia:Mesaje speciale MediaWiki]] pentru mesaje MediaWiki.\n\n* \'\'\'#redirect\'\'\' - dacă apare acest text special la începutul unei pagini, combinat cu o legătură către un articol face ca utilizatorul care ajunge la pagina respectivă să fie redirectat în mod automat către articolul din legătură.\n:: \'\'Exemplu:\'\' #redirect [[România]]\n* \'\'\'__FARACUPRINS__\'\'\' - tabelul de cuprins care apare în mod normal nu va mai apărea.\n* \'\'\'__FARAEDITSECTIUNE__\'\'\' - legăturile de forma \"[editează]\" care apar în mod normal în dreapta titlului fiecărei secţiuni nu vor mai apărea.\n* \'\'\'{{NUMARLUNACURENTA}}\'\'\' - în locul acestui text special va apărea luna curentă ca număr (1..12)\n:: \'\'Exemplu:\'\' {{NUMARLUNACURENTA}}\n* \'\'\'{{NUMELUNACURENTA}}\'\'\' - în locul acestui text special va apărea luna curentă ca nume (ianuarie..decembrie)\n:: \'\'Exemplu:\'\' {{NUMELUNACURENTA}}\n* \'\'\'{{NUMARZIUACURENTA}}\'\'\' - în locul acestui text special va apărea ziua curentă din lună (1..31)\n:: \'\'Exemplu:\'\' {{NUMARZIUACURENTA}}\n* \'\'\'{{NUMEZIUACURENTA}}\'\'\' - în locul acestui text special va apărea ziua curentă din săptămână ca nume (Luni..Duminică)\n:: \'\'Exemplu:\'\' {{NUMEZIUACURENTA}}\n* \'\'\'{{ANULCURENT}}\'\'\' - în locul acestui text special va apărea anul curent\n:: \'\'Exemplu:\'\' {{ANULCURENT}}\n* \'\'\'{{ORACURENTA}}\'\'\' - în locul acestui text special va apărea ora curentă [[GMT]]\n:: \'\'Exemplu:\'\' {{ORACURENTA}}\n* \'\'\'{{NUMARDEARTICOLE}}\'\'\' - în locul acestui text special va apărea numărul curent de articole din Wikipedia în limba română\n:: \'\'Exemplu:\'\' {{NUMARDEARTICOLE}}\n* \'\'\'{{NUMELUNACURENTAGEN}}\'\'\' - în locul acestui text special va apărea numele generic (în engleză) al lunii curente\n:: \'\'Exemplu:\'\' {{NUMELUNACURENTAGEN}}\n\n[[Categorie:Ajutor|Texte speciale]]','',7,'D.evil','20050115103705','',0,0,0,1,0.449037515157,'20050115103756','79949884896294');
INSERT INTO cur VALUES (958,4,'Mesaje_speciale_MediaWiki','Aceasta este lista tuturor mesajelor create după instalarea [[en:Wikipedia:MediaWiki namespace|MediaWiki namespace]]. Mesajele originale pot fi găsite la [[en:Wikipedia:MediaWiki namespace text]]. Puteţi afla mai multe despre domeniul MediaWiki pe această pagină în engleză: [[meta:MediaWiki namespace|MediaWiki namespace]]. Vezi şi [[Wikipedia:Texte speciale]] pentru mesaje speciale Wikipedia.\n\nPentru a crea un nou mesaj special, nu este nevoie decât să creaţi o pagină în domeniul MediaWiki (cu alte cuvinte numele paginii trebuie să înceapă cu \"MediaWiki:\"), după care scrieţi în continuarea numelui un nume pentru mesajul special.\n\nExistă două metode de a include mesajele speciale în articole, folosind SUBST sau MSJ. SUBST copiază textul mesajului în articol, în vreme ce MSJ înlocuieşte în mod dinamic textul mesajului în articol. Diferenţa este mai uşor de explicat presupunând un articol în care s-a folosit un mesaj al cărui text a fost ulterior modificat în domeniul MediaWiki: dacă mesajul a fost inclus folosind MSJ atunci noul mesaj apare în cadrul articolului, în vreme ce dacă s-a folosit SUBST atunci articolul nu este afectat retroactiv de schimbarea textului mesajului.\n\nCa idee, mesajele scurte, efemere ar trebui incluse folosind SUBST deoarece acesta produce un mesaj uşor de văzut şi de şters în sursa articolului, în timp ce mesajele de durată care pot rămâne şi luni de zile ataşate articolului ar trebui incluse cu MSJ.\n\n\nDiscuţie | Nume\n | Textul curent | Unde\n\n |
---|
[[MediaWiki talk:Ciot|Discuţie]] | {{msj:[[MediaWiki:Ciot|ciot]]}}\n | {{MSJNOU:Ciot}} | Sfârşitul articolului\n\n |
[[MediaWiki talk:vpş|Discuţie]] | {{subst:[[MediaWiki:vpş|vpş]]}}\n | {{MSJNOU:vpş}} | Începutul articolului\n\n |
[[MediaWiki talk:PDVN|Discuţie]]\n | {{SUBST:[[MediaWiki:PDVN|PDVN]]}} {{subst:[[MediaWiki:PDVN|PDVN]]}}\n | {{MSJNOU:PDVN}} | Începutul articolului\n\n |
[[MediaWiki talk:deambig|Discuţie]] | {{MSJ:[[MediaWiki:deambig|deambig]]}} \n | {{MSJNOU:deambig}} | Sfârşitul articolului\n\n |
[[MediaWiki talk:spoiler|Discuţie]] | {{MSJ:[[MediaWiki:spoiler|spoiler]]}} \n | {{MSJNOU:spoiler}} | Spre începutul articolului\n\n |
[[MediaWiki talk:ipş|Discuţie]] | {{SUBST:[[MediaWiki:ipş|ipş]]}} \n | {{MSJNOU:ipş}} | Începutul articolului\n\n |
[[MediaWiki talk:CompactTOC|Talk]] | {{subst:[[MediaWiki:CompactTOC|compactTOC]]}} \n | {{MSGNW:CompactTOC}} | Articles near top\n\n |
[[MediaWiki talk:Test|Talk]] | {{subst:[[MediaWiki:Test|test]]}} \n | {{MSGNW:test}} | Talk varies\n\n |
[[MediaWiki talk:Legal|Talk]] | {{msg:[[MediaWiki:Legal|legal]]}} \n | {{MSGNW:legal}} | Articles near top\n\n |
[[MediaWiki talk:Medical|Talk]] | {{msg:[[MediaWiki:Medical|medical]]}} \n | {{MSGNW:medical}} | Articles near top\n\n |
[[MediaWiki talk:1911|Talk]] | {{subst:[[MediaWiki:1911|1911]]}} \n | {{MSGNW:1911}} | Articles near bottom\n\n |
[[MediaWiki talk:risk|Talk]] | {{msg:[[MediaWiki:risk|risk]]}} \n | {{MSGNW:risk}} | Articles near top\n\n |
[[MediaWiki talk:inuse|Talk]] | {{msg:[[MediaWiki:inuse|inuse]]}}\n | see message [[MediaWiki:inuse|inuse]], includes table that doesn\'t render well. | Articles top \n\n |
[[MediaWiki talk:Opentask|Talk]] | {{msg:[[MediaWiki:Opentask|opentask]]}} \n | To-do list updated as necessary | Talk middle\n\n |
[[MediaWiki talk:Mnl|Talk]] | {{subst:[[MediaWiki:Mnl|mnl]]}} \n | template/example for external links section for municipalities in the Netherlands, for use with subst only, because it requires editing (experimental) | end\n\n |
[[MediaWiki talk:ilcomment|Talk]] | {{subst:[[MediaWiki:ilcomment|ilcomment]]}} \n | {{MSGNW:ilcomment}} | Before interlanguage links\n\n |
[[MediaWiki talk:FOLDOC|Talk]] | {{subst:[[MediaWiki:FOLDOC|FOLDOC]]}} \n | {{MSGNW:FOLDOC}} | Articles near bottom\n\n |
[[MediaWiki talk:battles|Talk]] | {{msg:[[MediaWiki:battles|battles]]}} | [[History]] -- [[Military history]] -- [[List of battles]] | Articles at top\n\n |
\n\n[[Categorie:Ajutor|Mesaje speciale MediaWiki]]\n[[da:Wikipedia:Brugerdefinerede beskeder]]\n[[de:Wikipedia:MediaWiki-Textbausteine]]\n[[simple:Wikipedia:MediaWiki custom messages]]\n[[zh:Wikipedia:MediaWiki定制消息]]\n[[en:Wikipedia:MediaWiki_custom_messages]]','',7,'D.evil','20050115103754','',0,0,0,1,0.183007276646,'20050115103754','79949884896245');
INSERT INTO cur VALUES (959,4,'Community_Portal','Portalul comunităţii ro.WikiBooks.org - este momentan în stadiu de dezvoltare. Vă rugăm sa reveniţi.','',7,'D.evil','20050206143859','',0,0,0,0,0.288057866567,'20050206143859','79949793856140');
INSERT INTO cur VALUES (960,4,'Chemare','\'\'\'\'\'Ajuta la dezvoltarea ro.WikiBooks.org\'\'\'\'\'\n
\nWikibooks - este un proiect [en.wikimedia.org WikiMedia] - inceput pe 10 Iulie 2003. Varianta .ro a WikiBooks - este inca in primii ani ai existentei - deci VA chemam - la dezvoltarea WikiBooks Romania (http://ro.wikibooks.org) - in cel mai mare proiect Open Manual - existent.
\n\'\'Devoltarea inseamna :\'\'
\n- traducerea unor carti deja existente pe celelalte wikibooks.org
\n- transcrierea unor carti PERSONALE - pe care le aveti in biblioteca - sau format electronic ( e-book, pdf, chm, Microsoft Reader )
\n- publicare de articole - aprecieri critice - ale unor manuale DEJA existente
\n- discutii pe diverse manuale publicate.
\n- promovarea ro.WikiBooks.org - in toate mediile de discutii existente ( in forum-uri / in diferite medii Mass-Media / Instant Messaging ) - spre atragerea altor membrii in comunitatea WikiBooks Romania.\n\n\'\'Editare inseamna :\'\'
\n- cartile in .ro - fara diacritice - sa fie transcrise in Limba Romana cu Diacritice
\n- greselile de transcriere sa fie corectate.
\n- editarea propriei pagini de USER - care sa contina contributii de calitate. Alti utilizatori, care vor sa vada realizarile / contributiile dvs. - sa aiba un loc de referinta BUN.
\n- greseli de exprimare / PunctDeVedereNeutru / sau altfel de greseli - sa fie reparate.
\n- un text dezorganizat / sau pur si simplu care, grafic, arata URAT - sa fie reeditat - reasezat in pagina - si optimizat spre placerea utilizatorului de \'a citi\'.
\n\n\'\'De o groaza de timp - Biblioteca Romaneaca a stat in umbra Bibliotecii straine ( de obicei anglicane / americane ). E timpul SA aratam de ce SUNTEM buni.\'\'\n\n[[Categorie:Ajutor]]','',7,'D.evil','20050205191153','',0,0,0,0,0.04339800854,'20050221115230','79949794808846');
INSERT INTO cur VALUES (961,3,'Gangleri','Vezi: [[w:ro:Discuţie Utlizator:Gangleri]]','',9,'Gangleri','20050115113623','',0,0,0,1,0.263468472629,'20050115113623','79949884886376');
INSERT INTO cur VALUES (962,4,'Open_Manual','===\'\'Ce inseamna\'\'===\n\nProbabil ca ne-am obisnuit, ca orice material de ordin documentativ, sa ne coste $. Contra acestei idei s-a nascut conceptul de Open Manual - sau \'free, open content textbooks\' - ce ofera posibilitatea oricarui cititor - accesul la materialul documentativ - fara vreun cost in plus - fara necesitatea de a cheltui, pt. a-si satisface nevoia de autodidact.\nOpen Manual - inseamna ca orice utilizator - are dreptul - si daca are cunostintele necesare - sa aduca imbunatatiri actualelor manuale, sa il reediteze, sa il faca mai accesibil, mai pe intelesul incepatorilor, sau profesionistilor. Orice utilizator poate sa aduca acele mici imbunatatiri, prin imagini, idei, concepte, sau articole - care ii dau diversitate - si calitate actualului manual.\n\nro.Wikibooks.org - sau pe scurt [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania] - inseamna CALITATE - inseamna diversitate. Vrem sa ajungem cea mai mare biblioteca on .net - asa ca iti cerem ajutorul.\n\nProbabil ca ne-am obisnuit ca cele mai mari carti - ca cele mai apreciate carti - scrise de autori ca Machiavelli - Aristotel - sau scriitori de marca : Isaac Asimov - Edgar Allan Poe - Paulo Coelho - sa fie pur si simplu in engleza, sau alta limba. E timpul sa fie si la noi, in varianta romaneasca, ca-i mai buna decat toate !\n\nVREM carti traduse in ROMANA - vrem CALITATE !
\n\nAcest articol - si conceptul de Open Manual / sau definirea acestui concept se poate discuta aici : [http://ro.wikibooks.org/w/index.php?title=Discu%C5%A3ie:Open_Manual&action=edit Discuss THIS article !]\n\n[[Categorie:Ajutor]]','',7,'D.evil','20050205191218','',0,0,0,0,0.094628889952,'20050221115227','79949794808781');
INSERT INTO cur VALUES (963,4,'Drepturi_de_autor','__FARAEDITSECTIUNE__\n===\'\'Drepturi de Autor\'\'===\n\nTot materialul de pe [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania] se afla sub licenta [http://www.gnu.org/copyleft/fdl.html GNU/GPL Documentation License]. Cere utilizatorilor WikiBooks sa NU trimita manuale care se afla sub copyright - si care INTERZIC redistribuirea lor - in orice maniera.\n\nCe se considera Open Manual ( free, open content textbook ):\n\n- literatura : orice scriitor de beletristica - orice carte a sa - este considerat prin conventie - ca apartinand licentei GNU / GPL Documentation License - si poate fi publicata in paginile [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania]. Ideea care sta la baza acestei conventii - este aceea ca literatura - sub orice forma - necesita promovare - si o larga cat mai mare de raspandire.\n\n- Tehnologie / Informatie - sunt acceptate DOAR manualele - in copyright-ul carora se specifica CLAR ca acest manual poate fi folosit in scopuri informative - FARA intentia de a se castiga bani de pe manual. Cum [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania] - prin definitie inseamna non-profit - astfel de manuale - au acordul administratorilor - sa fie publicate in paginile http://ro.wikibook.org\n\n- Other - asta incluzand ALTE TIPURI de manuale ( stiinta / biologie / chimie - etc. ) - se aplica aceeasi regula ca la Tehnologie / Informatie.\n\nTermenii de publicare a manualelor se pot discuta aici : [http://ro.wikibooks.org/w/index.php?title=Discu%C5%A3ie_Wikipedia:Drepturi_de_autor&action=edit Discuss THIS article !]','',0,'82.76.162.72','20050115175025','',0,0,0,0,0.321869144706,'20050115175025','79949884824974');
INSERT INTO cur VALUES (964,4,'De_ce_manuale_cu_conţinut_deschis?','====\'\'De ce carti ?\'\'====\n\n Oamenii sunt diferiţi! Unii se aşează stânjeniţi pe jos şi atunci când ies la iarbă verde, alţii privesc scaunul ca o proteză. Unii mănâncă peştele crud, alţii nici nu vor să creadă că, pregătit şi după cele mai gurmande reţete, este într-adevăr comestibil. Unii conduc cu volanul pe dreapta, alţii nu înţeleg cum de poate un om să meargă atât de ciudat pe şosea. Unii comandă o bere şi primeasc fix o jumătate de litru, alţii sunt mulţumiţi cu cei 0,47317647 litri pe care îi primesc.\n\n Nici cititul nu înseamnă acelaşi lucru. De la a fi o activitate interzisă la pasiunea pentru citit şi până la considerarea lui ca o activitate desuetă, totul este acceptabil pe planeta asta.\nŞi, atunci când citim, nu citim cu interes şi plăcere aceleaşi lucruri. Pentru unii este normal să deschidă cărţi de rugăciune, pentru alţii cartea trebuie să te înveţe ceva, iar o altă categorie o consideră un simplu divertisment. Nu vorbesc de oameni, ci de popoare! Este şi motivul pentru care, puse pe raft şi privite de la distanţă, de acolo de unde nu se mai distinge că sunt scrise de la dreapta la stânga, de sus în jos, cu caractere latine sau nu, cărţile sunt atât de diferite. Nu numai prin materiale, scumpe sau ieftine, după cât este de burduşit portofelul cititorilor, ci şi prin formă şi grafică. Mai preţios spus, prin design.
\n Cum industria tipografică modernă are rădăcini comune, indiferent de ţară, e limpede că diferenţele în felul în care arată cărţile de larg consum apar din cauza gustului. Exact a acelui gust pe care suntem obişnuiţi „să nu-l discutăm“. În ţările anglo-saxone cărţile sunt mici şi groase, prea groase pentru numărul paginilor, hârtia este reciclată iar copertele sunt negre, lucioase, cu o pată roşie, strălucitoare. N-or avea bani pentru ceva mai bun? Au, dar cartea trebuie să fie atractivă, să nu distrugă pădurile şi să poată fi uitată în tren.
\n În Europa Centrală cărţile sunt pătrăţoase, cu coperte în culori terne, cenuşii, dar din materiale spectaculoase când ajungi să le pipăi. Iar grafica este ciudată, atât de ciudată că greu poţi să spui altceva decât că este elitistă. Acolo cartea este o valoare în sine. Nimeni nu o uită în tren şi toţi o folosesc ca element distinctiv, ca blazon cultural. Şi poate că nu întâmplător, aşa cum inovaţia în estetică şi filozofie este la ea acasă, cartea germană este, ca design, cea mai spectaculoasă. În Asia cărţile sunt lunguieţe şi subţiri, foarte subţiri. Iar desenul, aşa cum îl înţelegem noi, europenii, este înlocuit de scrisul caligrafic, la fel de sugestiv pentru oamenii locului. Cartea comunică acolo idei, induce stări, invită la meditaţie. Cu puţine cuvinte, ca pentru iniţiaţi.
\n Cărţile noastre, ale românilor? Nu, nu mai sunt sărăcăcioase. Dar nici nu au, încă, o personalitate. Încă imităm sau adoptăm reţete pentru o necesară rentabilitate.\nCum ar oglindi ele mai bine, prin formă, cultura noastră? Probabil că ar fi bine să fie „potrivite“ ca formă şi grosime. Aşa cum ne plac toate cele! Pentru că, să nu uităm, ca obiect, cartea a fost întotdeauna mai puţin preţioasă decât conţinutul ei.\n\nVlad T. Popescu\n\n[[Categorie:Ajutor]]','',7,'D.evil','20050205191441','',0,0,0,0,0.020319998412,'20050205191441','79949794808558');
INSERT INTO cur VALUES (965,4,'De_ce_să_contribui?','__FARAEDITSECTIUNE__\n__NOTOC__\n{| cellspacing=10\n|-\n|valign=top width=70% colspan=2|\n\n
În 2005, avem doar un ţel pentru Wikipedia.
\'\'\'Să informăm mai bine românii!\'\'\'
\n
Din cauza asta am început Campania \'\'\'Trăiască 2005. Trăiască informaţia românilor.\'\'\'
\n
Prin ajutorul tău, această campanie vrea să creeze nu doar o enciclopedie simplă pe internet, dar o comunitate de informaţie pentru beneficiul tuturor. În acest fel, tot ce cerem de la tine este să ne ajuţi \'\'\'o dată pe săptămână\'\'\', prin multele feluri listate mai jos.
\n
\n\n|-\n|valign=top width=70% style=\"border: 1px solid #E60000; background: #FFFAFA; padding: 10px; margin-right: 6px;\"|\n===Cum ne poţi ajuta===\n\nAici sunt nişte feluri prin care poţi să ajuţi Wikipedia:\n\n{| valign=\"top\" style=\"padding: 5px 5px 12px 5px;\"\n|- \n|\n===Pentru cei cărora le place informaţia...===\n\nDacă îţi place informaţia, tot ce cerem de la tine este să împărtăşeşti \'\'\'un articol pe săptămână\'\'\' despre orice subiect care te pasionează. Poţi să scrii despre un interes sau hobby, despre ceva din domeniul carierei tale, despre localitatea ta natală sau despre ceva important pentru tine. Alegerea este a ta... doar Wikipedia este o enciclopedie \'\'liberă\'\'!\n\nDacă articolul pe care ai vrea să-l scrii există deja, atunci nici o problemă! Poţi să scrii despre altceva, sau, mai bine, să îmbunătăţeşti şi să adaugi informaţii la articolul existent.\n\n\'\'\'[[Campania Trăiască 2005/Scrie un articol nou pe săptămână|Vreau să ajut...]]\'\'\'\n\n|\n|\n\n===Pentru cei creativi...===\n\nDacă nu prea te pasionează scrisul, atunci poţi să ajuţi Wikipedia în 2005 şi să faci \'\'\'o fotografie pe săptămână\'\'\' cu camera ta digitală, care ne-o poţi trimite nouă să o folosim într-un articol, sau o poţi adăuga tu la orice articol vrei.\n\nAlegerea este a ta - poţi să faci şi să trimiţi o poză cu localitatea ta, cu un parc preferat, sau cu orice obiect. De exemplu, o poză cu o ceaşcă de cafea, cu telefonul tău mobil, sau cu parcul Cişmigiu, care se poate adăuga la articolul despre [[Bucureşti]]. \n\n\'\'\'[[Campania Trăiască 2005/Fotografie|Vreau să ajut...]]\'\'\'\n|-\n|\n\n===Pentru cei cărora le plac limbile străine...===\n\nDacă ştii o limbă străină, poţi să \'\'\'traduci, doar odată pe săptămână, un articol la alegerea ta\'\'\' de la un proiect Wikipedia în altă limbă. Wikipedia există în peste 100 de limbi, incluzând [[:en:|engleză]], [[:fr:|franceză]], [[:de:|germană]], [[:es:|spaniolă]], [[:it:|italiană]] şi [[:hu:|maghiară]].\n\nDe exemplu, poţi să traduci în română un articol despre [[:en:Hollywood|Hollywood]] din Wikipedia engleză. Sau un articol despre [[:es:Ibiza|Ibiza]] din Wikipedia spaniolă. Pentru studenţi de limbi străine, aceast articol tradus va şi îmbunătăţi experienţa în traducere în limba română din altă limbă.\n\n\'\'\'[[Campania Trăiască 2005/Traduce un articol|Vreau să ajut...]]\'\'\'\n|\n|\n\n===Pentru cei care vor să satisfacă dorinţelor altor Wikipedişti...===\n\nDacă nu vrei să traduci un articol sau să faci o fotografie pe săptămână, şi nici nu mai ai subiect despre care vrei să scrii, poţi să creezi un articol dorit. Adică, un articol care a fost cerut de alt Wikipedist. \n\nDe multe ori, articolele dorite sunt despre subiecte generale care încă nu au fost incorporate în Wikipedia. Dar dacă tu eşti în posesia oricărei informaţii despre un subiect dorit, adaugă ce ştii şi ajută-ne să construim informaţia românilor!\n\n\'\'\'[[Campania Trăiască 2005/Cere un articol|Vreau să ajut...]]\'\'\'\n|}\n\n===Cere un articol===\n\nVrei să ştii mai multe despre ceva care încă nu este inclus în Wikipedia? Nici o problemă... scrie subiectul mai jos şi colaboratorii noştri vor încerca să creeze un articol corespunzător cerinţei tale şi să te informeze mai bine. Doar ţelul nostru pentru 2005 este să informăm mai bine cititorii noştri!\n\n\n|valign=top width=30% style=\"border: 1px solid #001CEF; background: #F6F6FF; padding: 10px;\"|\n\n===Întrebări frecvente===\n\n====De ce să contribui la Wikipedia? Cu ce va ajuta?====\n\nWikipedia, fiind o enciclopedie liberă şi gratuită pentru toţi, va ajuta toţi românii care au acces la Internet să se informeze mai bine. Wikipedia este deja folosită de milioane de utilizatori în toată lumea, nu numai în limba română, ci în peste 100 de limbi. Cu cât creşte numărul informaţiilor, Wikipedia va deveni din ce în ce mai completă, ceea ce înseamnă că va fi o sursă din ce în ce mai bună pentru tot mai multe informaţii.\n\nContribuţia ta săptămânală va ajuta mult în acestă direcţie. Dacă doar 500 de persoane din cei 4 milioane de utilizatori de internet din România ar contribui cu un articol pe săptămâna, asta ar înseamna 500 de articole pe săptămână, deci peste 70 de articole pe zi. 70 de fapte noi, care sunt disponibile liber pentru toţi românii!\n\n====Eu ce beneficiez din asta?====\n\nWikipedia este o comunitate şi prin ajutorul tău, ştii că ai luat şi tu parte la creerea celei mai mari enciclopedii pe Internet din lume! În plus, poţi să scrii despre teme care te pasionează pe \'\'tine\'\', să împarţi cu tot internetul cunoştinţele tale!\n\nÎn final, avem nişte butoane pe care la poţi folosi pe site-ul tău, care informează toată lumea că ai participat la îmbogăţirea informaţiei românilor, cu o legătură care indică articolele cu care ai contribuit!\n\n====Nu am timp prea mult, dar vreau să colaborez! Ce să fac?====\n\nDacă vrei să faci parte din campania \'\'\'Trăiască 2005. Trăiască informaţia românilor\'\'\', tot ce trebuie să faci este să contribui cu un articol sau cu o fotografie, o dată pe săptămână. Nu trebuie să-ţi ia foarte mult timp... poţi să scrii doar un articol scurt, care nu trebuie să dureze mai mult de 10-15 minute. Participarea în această campanie nu trebuie tratată ca o \'\'obligaţie\'\'! Toată lumea colaborează atât cât vrea şi cât are timp! Important este ca informaţia oferită să fie completă, succintă şi bine redactată. Atenţie la stil! Suntem într-o enciclopedie, asta presupune ţinută ştiinţifică şi o limbă românească clară.\n\n====Vreau să fac parte din această campanie. Care este următorul pas?====\n\nÎn primul rând, citeşte articolul ...\n\nDupă aceea, alege modul în care vrei să faci parte din această Campanie.\n\n*Dacă vrei să scrii un articol nou pe săptămână: [[citeşte aici]] \n*etc etc\n|}\n\n\n\n-------\n\n==Note==\n\n*Scrie un articol pe săptămână. Doar un articol, despre ce subiect vrei - un subiect care te pasionează, te interesează sau despre care ai mai multe cunoştinţe. De exemplu, poţi să scrii despre ceva în domeniul tău profesional, despre localitatea ta natală, despre un interes sau hobby. Pe scurt, alegerea este a ta.\n\nNotă: Dacă articolul pe care ai vrea să-l scrii este deja scris, atunci poţi să-l îmbunătăţeşti cu mai multe informaţii. Dacă nu ai chef să scrii un articol nou, atunci nici o problemă! Poţi să scrii un articol dorit sau să traduci din altă Wikipedie.\n\n*Adăugă o poză pe săptămână la Wikipedia. Pentru cei mai creativi, cărora nu le place în mod deosebit să scrie articole: faceţi o poză pe săptămână cu camera digitală şi trimiteţi-o la Wikipedia unde poate fi folosită pentru un articol. Iarăşi, alegerea este a voastră - puteţi face o poză cu propria localitatea, cu un obiect, cu un parc preferat...\n\n==Întrebări frecvente==\n\nDe ce să contribui? etc etc Ce este Wikipedia? etc\n\n----\n\nAlte chestii care trebuie incluse:\n\n*Logo\n*Ajutor despre cum se foloseşte Wikipedia - instrucţiuni (fă cont de utilizator, cum se crează articol nou, Wiki markup, etc.)\n*Mesaj în Sitenotice - Trăiască 2005. Trăiasca informaţia românilor. Ajută-ne în campania noastră pentru Anul Nou!\n\n==Îmbunătăţirea calităţii==\n\nO.K. \"Trăiască 2005 !\" Pentru îmbunătăţirea articolelor, destinate informaţiei publiculului, numărul este mai puţin important (\'\'non multa, sed multum\'\'), propun în mod concret următoarele:\n* Reducerea numărului de \"cioturi\".\n* Crearea unei pagini de \'\'Cleanup\'\' (Vezi Wikipedia engleză: http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Cleanup) cu articole care trebuie îmbunătăţite: gramatical, ortografic, articole incomplete în conţinut, insuficiente, lipsite de sens, obscure, nu corespund normelor Wikipediei ca formă şi fond etc. Se fixează un termen pentru ameliorare, la care poate contribui în primul rând autorul sau oricare alt utilizator voluntar. Pagina este ţinută la zi. Dacă articolul nu este îmbunătăţit în cadrul termenului fixat, se supune unui vot al utilizatorilor, pentru a fi şters (de ex. de administratori). Amănunte de organizare mai putem discuta.\n* Este necesară formarea unui grup restrâns de \'\'\"standard supervisors\"\'\'.\n* Pentru includerea în pagina [[Articole de calitate]], se fac propuneri, care sunt supuse votului utilizatorilor. \"La mulţi ani!\" [[Utilizator:Moby Dick|Moby Dick]], 1 ian 2005, 11:22 (UTC)\n** Nu ştiu dacă toate strategiile din alte Wikipedii pot fii preloate sau nu. Există mai multe sisteme şi preferinţe. Ieri am trecut pe la articolul [[Iaşi]] şi am constatat nefolosirea în multe locuri ale semnelor speciale ale limbii române. Azi am întrodus o remarcă \'\'\'{{ortografie}}\'\'\' în acest articol. Asemenea introduceri pot fi detectate prin lincul: \'\'\'[http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Special:Whatlinkshere&target=Format%3AOrtografie Whatlinkshere]\'\'\'. Aşi fi bucuros, dacă le-aţi putea corecta. Salutări [[Utilizator:Gangleri|Gangleri]] 5 Ian 2005 20:53 (UTC)\n**\'\'\'Îmbunătăţirea calităţii\'\'\' se referă şi la calitatea software. După crearea unor articole \'\'\'noi\'\'\' am constatat faptul, că \"Salvează pagina\" nu arată pagina creată anterior. \"Comportamentul\" diferă (eventual) de numărul activării de \"Arată previzualizare\". [[Utilizator:Gangleri|Gangleri]] 5 Ian 2005 21:56 (UTC)\n**Articolul [[Alfabetul român]] ? [[Utilizator:Gangleri|Gangleri]] 5 Ian 2005 21:59 (UTC)\n**Unele \"articole\" conţinînd formatul \'\'\'{{şterge}}\'\'\', pot fi şterse. Vezi \'\'\'[http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Special:Whatlinkshere&target=Format%3A%C5%9Eterge Whatlinkshere]\'\'\'. [[Utilizator:Gangleri|Gangleri]] 7 Ian 2005 13:20 (UTC)\n\n\n[[Categorie:Ajutor]]','',7,'D.evil','20050206163734','',0,0,0,0,0.328308154116,'20050206163734','79949793836265');
INSERT INTO cur VALUES (966,4,'Standardele_manualelor','Momentan nu s-a luat nici o decizie in privinta unor standarde, asa ca adresati-va urmatorelor locuri de discutie :\n\n[http://ro.wikibooks.org/w/index.php?title=Discu%C5%A3ie:Wikibooks:Standardele_manualelor&action=edit Discuss \"Standardele Manualelor\"]\n\n==Standarde de formatare==\n\n* un manual / carte / articol - sa AIBA in \'footer\'-ul articolului urmatoarea REGULA : \n\n#[[Categorie:(numele_categoriei_din_cele_deja_existente)]]\n\n* un manual / carte - ar trebui sa fie organizat pe capitole, si recurent, articole. Orice Articol / Capitol - sa aiba in nume, numele cartii - astfel :\n\nAna Blandiana - Autoportret cu Palimpest ( = cartea )
\nAna Blandiana - Autoportret cu Palimpest - cap 1, cap 2 ( = capitolele / articolele )\n\n* Capitolele / Articolele sa fie despartite de CARTE prin semne ca : / - sau in cele din urma | \\\n\n* imaginile incluse in paginile cartilor - sa fie aliniate in dreapta, sau stanga, de obicei in top-ul paginii, sau frumos aranjate, in restul paginii.\n\n* sa se updateze STATUSUL cartii - prin imaginile 25% / 50% / 75% / 100% - disponibile in WikiBooks Romania. Orice neupdatare, va duce la o desincronizare intre carte/manual si celelalte pagini.\n\n==Standarde de continut==\n\n* sa fie sub licenta publica, GFDL, sau ACORDUL in scris al proprietarului, SA fie INCLUS in primele pagini ale manualului.\n* continut bogat in TEXT - si media. Orice ciot-uri de capitole, vor fi sterse. Includeti in cat mai putine pagini, cat mai mult continut.\n* Este de recomandat, ca manualul, sa se afle pe o singura pagina, cu sectiunile aferente, sau organizat, pe diferite capitole ( pagini diferite ).\n* O carte inceputa, va fi dusa spre terminare. Cartile lasate in paragina, pt. mai mult de 6 luni, vor fi in final, sterse.\n* Se doreste o organizare media / continut, cat mai buna, atragatoare, si usor de intretinut. Modul, ramane la indemana utilizatorilor. Exemplu de organizare continut / media : [[Ana_Blandiana_-_Autoportret_cu_Palimpsest|Ana Blandiana - Autoportret cu Palimpsest]].\n* Conventii pt. Titluri : fiecare cuvant din titlu, sa inceapa cu o majuscula. ( ex : I.L. Caragiale - Nuvele si Schite ).\n\nVa multumim !\n\n[[Categorie:Ajutor]]','/* Standarde de continut */',7,'D.evil','20050207073120','',0,0,0,0,0.26353645427,'20050214051425','79949792926879');
INSERT INTO cur VALUES (967,0,'Planul_de_Manuale','#REDIRECT [[Wikibooks:Standardele manualelor]]','',7,'D.evil','20050115180643','',0,1,0,0,0.149436384608,'20050115180643','79949884819356');
INSERT INTO cur VALUES (968,4,'La_Hanul_lui_Manuc','===\'\'Despre Hanu` Lui Manuc\'\'===\n\n\'La Hanu` Lui Manuc\' - este locul de discutie pt. toti utilizatorii [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania].\n\nAici pot fi discutate - probleme legate de :\n\n*interfata [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania]. Imbunatatiri / optimizari, etc.\n*standardele / temele abordate de [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania].\n*actele de vandalism de pe [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania] pot fi semnalizate aici - unde se vor lua si decizii asupra banarii diferitelor adrese IP care vandalizeaza [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania].\n*discutii despre lansarea unor noi proiecte - si numirea adminilor noilor proiecte ( ex : ro.Wikinews.org - dezvoltarea ro.Wikibooks.org - sau a altor asemenea proiecte )\n\nVa lasam libertatea. Just Talk.\n\n[[Categorie:Ajutor]]','',7,'D.evil','20050205191624','',0,0,0,0,0.022085494358,'20050205191624','79949794808375');
INSERT INTO cur VALUES (969,4,'Listă_de_manuale','Spre deosebire de Biblioteca - care contine extensia \'Special:AllPages\' - care contine o lista a tuturor paginilor / capitolelor / articolelor prezente in [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania] - utilizatorii pot sa ISI publice in aceasta lista - MANUALE - in functie de urmatoarele rafturi :\n\nPT. Discutarea adaugarii unor noi RAFTURI - va rugam :\n\n[http://ro.wikibooks.org/w/index.php?title=Discu%C5%A3ie:List%C4%83_de_manuale&action=edit Discuss THIS article !] - un administrator va lua la cunostinta cererile dvs. - si daca gaseste argumentele dvs. VIABILE - va construi un nou RAFT. \n\nAveti la dispozitie cateva rafturi GENERALE. Va rugam nu faceti ALTELE - fara sa anuntati un administrator. ( schimbarile de AICI - nu se vor vedea si pe pagina principala - din aceste motive - orice interventie la rafturi - trebuie facuta de un administrator )\n\nVa Multumim !\n\nEDITATI SUB LINIE :\n----\n\n\n\'\'raft IT\'\'\n\n\n\'\'raft Stiinta (generala)\'\'\n\n\n\'\'raft Fizica / Matematica\'\'\n\n\n\'\'raft Chimie / Biologie\'\'\n\n\n\'\'raft Literatura\'\'\n\n\n\'\'raft Istorie / Antichitate\'\'\n\n\n\'\'raft Geografie / Geologie\'\'\n\n\n\'\'raft Religie / Creationism / Evolutionism\'\'\n\n\n\'\'raft Civica / Acte / Legalitate\'\'\n | \n\n\n[[Categorie:Ajutor]]','',7,'D.evil','20050205191207','',0,0,0,0,0.638834963039,'20050221115355','79949794808792');
INSERT INTO cur VALUES (970,12,'Stadii_de_Dezvoltare','Urmatoarele stadii de dezvoltare sunt existente :\n\n{| align=center style=\"background-color: #f2fff2; border: 1px solid #bfffbf;\"\n!colspan=4 style=\"background-color: #bfffbf; text-align: center;\"|[[Help:Stadii_de_Dezvoltare|Wikibook Stadii de Dezvoltare ]]\n|-\n|style=\"border-right: 1px solid #CCCCCC; padding: 0px 3px;\"| \'\'Carte inceputuri :\'\' [[Image:25%.png]]\n|style=\"border-right: 1px solid #CCCCCC; padding: 0px 3px;\"| \'\'Carte partiala :\'\' [[Image:50%.png]]\n|style=\"border-right: 1px solid #CCCCCC; padding: 0px 3px;\"| \'\'Carte aprox. completa :\'\' [[Image:75%.png]]\n|style=\"padding: 0px 3px;\"| \'\'Carte Completa :\'\' [[Image:100%.png]]\n|}\n\n*Carte inceputuri : 1, 2, 3 capitole publicate.
\n*Carte partiala : 20 - 30 capitole publicate.
\n*Carte aprox. completa : 1, 2, 3 capitole pana la publicarea completa.
\n*Carte Completa : toata cartea / tot manualul - in TOT cuprinsul sau - a fost publicat.
\n\nPuteti sa discutati acest articol : [http://ro.wikibooks.org/w/index.php?title=Discu%C5%A3ie_Ajutor:Stadii_de_Dezvoltare&action=edit Discuss THIS article !]','',7,'D.evil','20050115182630','',0,0,0,0,0.596753236502,'20050115182630','79949884817369');
INSERT INTO cur VALUES (971,4,'Pagini_dorite','Unii dintre noi, de exemplu eu ( [[Utilizator:D.evil|D.evil]] 15 Ian 2005 18:34 (UTC) ) detin o Biblioteca impresionanta de peste 2000 si ceva de carti electronice ( e-book-uri / pdf-uri - .chm - Microsoft Reader ).\nDesi este peste puterea mea sa public in timp foarte scurt TOATA aceasta documentatie - pot, la cererea utilizatorilor - sa selectez, dupa dorintele lor - ce e mai bun din Biblioteca - si sa le public - spre folosul si beneficiul lor si al comunitatii.\n\nVa rugam sa va formulati cererile tinand cont de :\n\n*Autor - Nume Carte / Opera ( nuvela, roman, etc. )\n*Posibile edituri pe unde ati observat cartea.\n*Anul Publicarii / Anul scrierii.\n*Domeniul de definitie. ( IT / Beletristica Ro / Beletristica Straina - etc. )\n\nSta peste puterea mea, sau a oricarui utilizator care poate aduce o contributie catre [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania] - sa stim ce autor / ce carte doriti sa apara in pagini WikiBook Romania. Aceste standarde de a FORMULA o cerere sunt necesare, pt. a se stii exact care sunt cererile comunitatii romane, in materie de CARTE.\n\nOrice utilizator care VEDE o cerere - si ARE varianta tradusa in romaneste, a cartii CERUTE - este rugat sa o publice - in categoria aferenta - cat mai repede. Contributiile sale la dezvoltarea [http://ro.wikibooks.org WikiBook Romania] - nu vor fi trecute cu vederea. ( posibilitati de promovare - in functie de calitatea - activitatea pe WikiBook Romania )\n\nCererile se depun aici :\n\n[http://ro.wikibooks.org/w/index.php?title=Discu%C5%A3ie:Wikibooks:Pagini_dorite&action=edit Ask for a Book !] - Cere o CARTE !\n\n[[Categorie:Ajutor]]','',7,'D.evil','20050205191639','',0,0,0,0,0.298004773025,'20050205191639','79949794808360');
INSERT INTO cur VALUES (972,4,'Întreabă-l_pe_bibliotecar','Inainte de a formula o intrebare in :\n\n[http://ro.wikibooks.org/w/index.php?title=Discu%C5%A3ie:Wikibooks:%C3%8Entreab%C4%83-l_pe_bibliotecar&action=edit Intreaba-l pe Bibliotecar] va rugam sa incercati urmatoarele :\n\n*Consultarea : [http://ro.wikibooks.org/wiki/List%C4%83_de_manuale Listei de Manuale]\n*Cautarea dupa : [http://ro.wikibooks.org/wiki/Special:Booksources ISBN]\n*Consultarea : [http://ro.wikibooks.org/wiki/Special:Ancientpages Paginilor Vechi]\n*Cautarea in : [http://ro.wikibooks.org/wiki/Special:Allpages Toate Paginile]\n\nVa Multumim !\n\n[[Categorie:Ajutor]]','',7,'D.evil','20050205191716','',0,0,0,0,0.537398063849,'20050205191716','79949794808283');
INSERT INTO cur VALUES (973,1,'Pagina_principală','__FARAEDITSECTIUNE__\nComentarii si propuneri pt. STILUL / ASPECTUL paginii principale pot fi facute aici.\n=====\'\'[[Utilizator:D.evil|D.evil]] 15 Ian 2005 19:12 (UTC)\'\'=====\n\n==Pagini de şters==\n\nUrmătoarele pagini trebuie şterse:\n\n*[[Charles Darwin - The Descendent of Man]] - în engleză, nu are ce căuta la secţiunea în limba română\n*[[Ion Luca Caragiale - 1 Aprilie]] - trebuie mutată la wikisource\n*[[Ion Luca Caragiale - Conul Leonida fata cu Reactiunea]] - trebuie mutată la wikisource\n*[[Ion Luca Caragiale - Incepem]] - trebuie mutată la wikisource\n*[[Ion Luca Caragiale - Nuvele si Schite]] - trebuie mutată la wikisource\n*[[Ion Luca Caragiale - O Noapte Furtunoasa]] - trebuie mutată la wikisource\n*[[Ion Luca Caragiale - O Scrisoare Pierduta]] - trebuie mutată la wikisource\n*[[Ion Luca Caragiale - O Soacra]] - trebuie mutată la wikisource\n*[[Ion Luca Caragiale - Publicistica I]] - trebuie mutată la wikisource\n*[[Ion Luca Caragiale - Publicistica II]] - trebuie mutată la wikisource\n*[[Ion Luca Caragiale - Versuri]] - trebuie mutată la wikisource\n*[[Edgar Borroughs - Tarzan of the Apes]] - în engleză, nu are ce căuta la secţiunea în limba română\n*[[Jules Verne - Twenty Thousand Leagues Under the Seas]] - în engleză, nu are ce căuta la secţiunea în limba română\n*[[Aristotel - Categories]] - în engleză, nu are ce căuta la secţiunea în limba română\n*[[Tom Clancy - The Hunt For Red October]] - violare drept de autor (copyvio)\n*[[Tom Clancy - Red Storm Rising]] - violare drept de autor (copyvio)\n*[[Daen Koontz - Demon Seed]] - violare drept de autor (copyvio)\n*[[Daen Koontz - False Memory]] - violare drept de autor (copyvio)\n*[[Daen Koontz - The Mask]] - violare drept de autor (copyvio)\n*[[Niccolo Machiavelli - The Prince]] - în engleză, nu are ce căuta la secţiunea în limba română\n*[[Biserica Ortodoxa Romana]] - trebuie mutată la wikisource\n[[Utilizator:193.231.116.73|193.231.116.73]] 21 Feb 2005 00:06 (UTC)\n\nDe asemenea, de şters:\n* [[C -/--/-]] şi celelalte - copyvio de la [http://www.biosfarm.ro/~dragos/papers/C++-Book/cap2.html]\n* [[Java]] - copyvio de la [http://www.juvesoft.3x.ro/docu/javaI/incepatori/Cuprins.html]\n[[Utilizator:Bogdan|Bogdan]] 21 Feb 2005 11:50 (UTC)\n\nşi astea:\n*[[Ana Blandiana - Autoportret cu Palimpest - ÎNMULŢIREA PRIN SCIZIPARITATE]] (copyvio)\n*[[Ana Blandiana - Autoportret cu Palimpest - O PAGINĂ IDILICĂ]] (copyvio)\netc.\n\n== hmm ... ==\n\nof, NU ca as avea ceva impotriva, insa in ROMANIA - nu avem lume, care sa faca Open Text Book de calitate. Or sa fie mutate in timp, la wikisource ( cele care trebuie ).\nurasc birocratia :) - si faptul ca s-a ales WikiSource ca loc de bastina a textelor / decat WikiBooks. Dar na !','hmm ...',7,'D.evil','20050223194244','',0,0,0,0,0.613327331469,'20050223194244','79949776805755');
INSERT INTO cur VALUES (974,14,'Raft_IT','Raftul de IT - contine TOATE manualele ce au legatura cu domeniul tehnic, IT, Development ! Se accepta publicare unor carti - pt. orice limbaj existent - fara sa tinem cont de vechimea lor. Va multumim !','',7,'D.evil','20050116192449','',0,0,0,0,0.374449421373,'20050303042425','79949883807550');
INSERT INTO cur VALUES (975,0,'C_-/--/-','__FARAEDITSECTIUNE__\n== Istorie ==\nIn jurul anilor \'60, au aparaut o serie de limbaje de programare noi, precum ALGOL 60 - care lua de la FORTRAN - conceptele de programare structurata, care putea fi folosit, in sfarsit, de CPL si succesorii sai ( de ex. C++ ). Mai tarziu, ALGOL 68 avea sa influenteze direct, tipurile de date, specifice C++. Cu toate ALGOL a fost un limbaj nespecific, iar abstractizarea lui era putin practica.\n\nIn 1963 a aparut CPL ( Combined Programming Language ) cu ideea de a fi un limbaj, mult mai concret decat ALGOL. Fara indoiala, acest lucru l-a facut un limbaj de succes, dar si greu de invatat si implementat.\n\nIn 1967, Marin Richards, a dat drumul la BCPL ( Basic Combined Programming Language ) - care opta pt. o simplificare a limbajului CPL - luand doar cele mai bune lucruri oferite de el. Dar a continuat sa fie un limbaj mult prea abstract, putin portabil, si greu de adaptat unor situatii concrete.\n\nIn 1970 Ken Thompson, a inceput creearea lui UNIX la Bell Labs, unde a creat limbajul B. A fost o portare a lui BCPL - pt. o masina specifica ( DEC PDP-7 si UNIX ) - fiind adaptat necesitatilor, si particularitatilor masinii. Rezultatul a fost, inca odata, o simplificare a vechiului limbaj CPL, de altfel, dependent de sistem. Limbajul avea limitari enorme, cum ar fi :\n\n- nu se compila in cod executabil si numai in \'threaded-code\' - insa aceasta metoda era incetinea mult executia programelor.\n\nIn 1971, Denis Ritchie, a luat vechiul limbaj B, rezolvand printre altele si problema compilarii, si construind un nou compilator, numind programul : \"Noul B\" - care s-a numit in final C, si care aduce in scena noi concepte, cum ar fi \'tipurile de date\'.\n\n[[Categorie:Raft IT]]','',7,'D.evil','20050303042410','',0,0,0,0,0.480821069339,'20050303042410','79949696957589');
INSERT INTO cur VALUES (981,14,'Raft_Literatura','Cuvântul literatură (din latinescul litteratura « scriitură », « gramatică », « cultură ») si desemnează ansamblul operelor scrise sau orale dintr-o limbă care comportă şi o dimensiune estetică (spre deosebire de operele didactice sau ştiintifice )sau activităţile legate de producerea sau studiul acestor opere.\n\nCuvântul este câteodată utilizat într-un sens foarte larg incluzând toate textele publicate, inclusiv cele fără dimensiune estetică. Se vorbeşte astfel despre o literatură ştiinţifică. Aceasta utilizare în sens lărgit nu face însă obiectul articolului de faţă.\n\nLiteratura conform primului ei sens este o artă. Într-o manieră generală înţelegem prin literatură totalitatea operelor care au un scop estetic sau o formă estetică specială. Aceasta exclude deci operele filosofice, politice sau istorice.','',7,'D.evil','20050206171807','',0,0,0,0,0.729528036581,'20050214052132','79949793828192');
INSERT INTO cur VALUES (982,14,'Raft_Religie/Creationism/Evolutionism','Cuvântul religie vine din limba latină (religare - a lega, a îmbina) şi este înţeles în mod clasic drept legătura umanului cu divinul. Religia poate fi definită ca un sistem de valori bazat pe încercarile oamenilor de a explica universul şi fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeităţi sau alte forţe supranaturale. În mod obişnuit, religiile evoluează din/către mitologie şi au drept caracteristici necesitatea credinţei şi un mod specific de a gândi şi a acţiona pe care credincioşii sunt îndemnaţi să le respecte.','',7,'D.evil','20050206171923','',0,0,0,0,0.287729780905,'20050214052132','79949793828076');
INSERT INTO cur VALUES (983,0,'Biserica_Ortodoxa_Romana','Ajutati la transcrierea acestei carti : [http://www.crestinism-ortodox.ro/html/index.html Sursa CARTE]\n\n====\'\'Cuprins Carte\'\'====\n\n*Capitolul I : [[Biserica Ortodoxa Romana - Viata Religioasa din Romania|Viata Religioasa din Romania]] \n*Capitolul II : [[Biserica Ortodoxa Romana - Calendarul Crestin Ortodox si Sinaxar|Calendarul Crestin Ortodox si Sinaxar]]\n*Capitolul III : [[Biserica Ortodoxa Romana - Invatatura Ortodoxa|Invatatura Ortodoxa]]\n*Capitolul IV : [[Biserica Ortodoxa Romana - Istoricul Crestinismului|Istoricul Crestinismului]]\n*Capitolul V : [[Biserica Ortodoxa Romana - Sfanta Scriptura sau Biblia|Sfanta Scriptura sau Biblia]] \n*Capitolul VI : [[Biserica Ortodoxa Romana - Teologia Patristica in Biserica Ortodoxa Romana|Teologia Patristica in Biserica Ortodoxa Romana]] \n*Capitolul VII : [[Biserica Ortodoxa Romana - Preotul|Preotul]]\n*Capitolul VIII : [[Biserica Ortodoxa Romana - Formarea Poporului Roman Crestin Ortodox|Formarea Poporului Roman Crestin Ortodox]]\n*Capitolul IX : [[Biserica Ortodoxa Romana - Manastiri si Sihastrii Ortodoxe|Manastiri si Sihastrii Ortodoxe]]\n*Capitolul X : [[Biserica Ortodoxa Romana - Vietile Sfintilor Romani si de Alt Neam, Legati de Biserica Noastra Ortodox|Vietile Sfintilor Romani si de Alt Neam, Legati de Biserica Noastra Ortodox]]\n*Capitolul XI : [[Biserica Ortodoxa Romana - Biserica Ortodoxa si Fiii Ei|Biserica Ortodoxa si Fiii Ei]]\n*Capitolul XII : [[Biserica Ortodoxa Romana - Teologia Parintelui Dumitru Staniloae|Teologia Parintelui Dumitru Staniloae]]\n\n[[Categorie:Raft Religie/Creationism/Evolutionism]]','',7,'D.evil','20050116193408','',0,0,0,0,0.088956091397,'20050118190906','79949883806591');
INSERT INTO cur VALUES (984,0,'Biserica_Ortodoxa_Romana_-_Viata_Religioasa_din_Romania','==Biserica Ortodoxa Romana==\n\n===Popas Aniversar===\n\nSuntem la inceputul unui nou mileniu crestin! Intram in acest mileniu cu ganduri si nazuinte deosebite. Poporul roman cu firea sa plina de optimism, pastrator credincios al datinilor strabune, a dat straluciri si intelesuri bogate despre credinta si obarsia sa, despre statornicia si vrednicia sa, despre rolul si cultura sa in spatiul carpato-danubiano-pontic.\n\nPrecedata de marea sarbatoare crestina a Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos si urmata de Boboteaza, amandoua bogate in intelesuri dumnezeiesti si datini, sarbatoarea Anului Nou, cu luminile ei, a fost pentru noi o incununare a bucuriei agonisite si o deschidere a celor nadajduite. Temeiul l-am aflat in Sfanta Scriptura unde, in marea sa intelepciune, Sf. Apostol Pavel scrie crediniciosilor din Filipi: \"Fratilor, uitand cele ce sunt in urma mea si tinzand catre cele dinainte, alerg la tinta, la rasplata chemarii de sus, a lui Dumnezeu intru Hristos Iisus\" (Filipeni III, 14).\n\nDaca in anii trecuti in zorii Anului Nou suflarea crestina multumea Tatalui ceresc pentru binefacerile dobandite, laudand pe Dumnezeu cu inima curata, 01 ianuarie 2001 i-a gasit pe multi crestini in biserici. La chemarea ierarhilor si a preotilor din toata tara bunii nostri credinciosi au raspuns cu adevarat crestineste, aflandu-se la miezul noptii – la cumpana dintre ani – fie in bisericile parohiale alaturi de preoti, fie in manastiri alaturi de obstile de monahi si de monahii, fie in catedrale alaturi de ierarhi. Atat de intens a fost traita noaptea Anului Nou incat intunericul nu a mai avut putere ci totul a devenit o adevarata zi plina de evocarea invataturii crestine despre lumina cea neanserata, dar mai ales despre \"Lumina cunostintei\", Hristos Dumnezeu, Cel nascut in ieslea din Bethleem. Iar caldura cu care Biserica s-a rugat la inceput de an ca \"Dumnezeu sa binecuvanteze cununa anului\" radiaza curaj, optimism, fratietate si pace.\n\nCu numai o saptamana inaintea Anului Nou, fiii Bisericii noastre s-au aflat, de asemenea, in biserici pentru a primi binecuvantarea Bethleemului. Icoana Nasterii Mantuitorului Hristos a fost purtata de preot din casa in casa si primita cu evlavie de credinciosi, fiecare camin devenind astfel lacasul slavit al Nasterii Domnului, fiecare suflet invrednicindu-se sa-L primeasca pe pruncul Iisus si sa fie in felul acesta partas iubirii lui Dumnezeu.\n\nDatinile noastre stravechi si colindele au slavit in stihuri si urari adevarul si lumina obarsiei noastre ca Biserica, neam si limba, alcatuind numai impreuna, impletite ca acele trei fire de la braul Dragomirnei, coloana dainuirii si rodirii noastre pe vatra strabuna. Traindu-le, ne-am simtit mereu acasa pe taramul spiritualitatii noastre nemuritoare, taram imbogatit de-a lungul secolelor de priceperea, maiestria si simtirea generatiilor de stramosi. Acest nepieritor tezaur, prezent pe toate planurile romanesti, din Maramures si pana la Marea cea mare, de o parte si de alta a lantului carpatic, sta marturie neclintita – alaturi de multe altele – adevarului ca predica Sf. Apostol Andrei ne-a gasit stapani pe aceste plaiuri. Poezia, colindele, muzica, plugusorul ca si alte datini si obiceiuri, sunt exprimate sugestiv, cu toata bogatia, mai ales la sate dar si la orase. Daca am lua de pilda colindele, vom vedea ca in textul si muzica lor sunt exprimate adevarurile de credinta ale Bisericii noastre, in toata profunzimea lor, ca si adevarurile de traire duhovniceasca. Colindele duc – din casa-n casa – mesajul de pace, de traire in buna intelegere, intrajutorare si apropiere, fratietate si iubire jertfelnica. Colindele exprima si adevarul formarii si crestinarii noastre, fiintarea noastra ca popor crestin, cultivarea valorilor evanghelice care au caracterizat neamul nostru intotdeauna in istorie. Seminaristii si studentii Bisericii noastre, fie ca au fost la Sala Radio, la alte posturi de radio si TV, fie ca au fost in alte sali de concerte, fie ca au colindat prin casele crestinilor, dar si prin spitale, orfelinate, penitenciare, camine de batrani, au pus in valoare tot acest tezaur.\n\nBoboteaza a venit de asemenea cu randuieli si datini care au dat la iveala statornicia in credinta a fiilor Bisericii noastre stramosesti. Lumina Aratarii Mantuitorului Hristos in apele Iordanului, Botezul primit de la Sfantul si Inaintemergatorul Ioan, si adeverirea Dumnezeirii Sale strabat intreaga viata crestina.\n\nAdevarul acesta se raspandeste in lume, iata, de aproape 2000 de ani, iar apa sfintita atunci de \"Mielul lui Dumnezeu\" constituie rauri de apa vie, invatatura dreapta pentru toti cei ce marturisesc ca Iisus e \"Fiul Cel iubit al lui Dumnezeu intru care El a binevoit\". Stravechea randuiala ca preotul sa sfinteasca cu aghiazma casele credinciosilor isi are originea in aceasta sarbatoare, una din cele mai vechi ale Bisericii si una din cele mai legate de inima si evlavia credinciosilor. Milioane de credinciosi s-au aflat si anul acesta in ziua de Boboteaza in biserici, manastiri si catedrale la Sfanta Liturghie, iesind apoi in multe parti ale tarii pentru sfintirea apei la rauri sau la Dunare.\n\nPutem concluziona, asadar, ca acest triptic de sarbatori imparatesti a fost trait de credinciosi in toata adancimea lor teologica si duhovniceasca, realizandu-se o desavarsita armonie intre divin si uman, intre vesnic si trecator, intre valorile sacre si cele cerute de viata pentru implinirile ei firesti.\n\nBunul Dumnezeu sa binecuvanteze cununa noului mileniu crestin, aducand \"pe pamant pace si intre oameni bunavoire\".\n\n===Biserica Ortodoxa Romana===\n\nPoporul roman - popor romanic, asa cum o dovedeste si limba, in toate elementele ei - este singurul din Europa de Est ce apartine popoarelor latine. Formarea sa este rezultatul simbiozei populatiei autohtone traco-geto-dace cu cea romana si a asimilarii treptate a altor neamuri stabilite veremelnic pe intinsa vatra pe care el s-a plamadit. Aici, crestinismul a inceput sa patrunda inca din timpul apostolic. In Dobrogea - fosta Scytia Minor - Cuvantul Evangheliei a fost propovaduit, in cea de a doua jumatate a secolului I d.H., de catre Sfantul Apostol Andrei. Dupa cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman (106 d.H.), numarul credinciosilor din nordul Dunarii a inceput sa creasca, fie prin venirea aici a unor adepti ai noii credinte, plecati din mijlocul populatiilor romanizate de la sud de Dunare, fie prin cei sositi in aceste locuri odata cu colonistii, armata, minerii si negustorii, trimisi in noua sa provincie de Imperiul Roman. In marea lor majoritate, acestia proveneau din provincii deja \"misionate de apostolii Domnului\".\n\nDupa retragerea, in anul 271 d.H., a administratiei si armatei romane din nordul Dunarii, crestinii, nemaitemandu-se de autoritatea pagana a Romei, care-i urmarea si pedepsea pentru credinta lor, s-au inmultit si au inceput sa se organizeze bisericeste.\n\nMarele numar al martirilor daco-romani de la Dunarea de Jos din timpul persecutiei imparatului Diocletian (284-305), care a platit cu viata marturisirea credintei in Hristos, probeaza raspandirea crestinismului, in acel timp, prin aceste parti. Totodata, intareste convingerea ca, in aceasta zona, crestinismul era cu mult mai vechi, de vreme ce in timpul perioadei romane existau episcopi si preoti.\n\nCrestinismul a luat avant deosebit la stramosii nostri, atat din sudul, cat si din nordul Dunarii, in timpul Pacii Constantine, care a urmat edictului de toleranta religioasa de la Milan, din anul 313 d.H. Ca urmare, la Dunarea de Jos se intalnesc functionand numeroase centre episcopale, unele desigur mult mai vechi. Printre acestea s-a aflat si Episcopia Tomisului, infiintata - foarte probabil - in ultima parte a secolului al III-lea, cu autoritate canonica atat in dreapta, cat si in stanga Dunarii. Ridicata, in veacul al V-lea, la rangul de arhiepiscopie autocefala si apoi de mitropolie, aceasta a avut independenta canonica, in secolul urmator, 14 scaune episcopale.\n\nIn secolul al VI-lea, imparatul Justinian (527-565) a readus stapanirea bizantina in stanga Dunarii, reunind acest teritoriu, si bisericeste, cu cel din dreapta fluviului, prin punerea sa sub autoritatea canonica a Arhiepiscopiei Justiniana Prima, pe care o infiintase in anul 535. Ajutata de astfel de imprejurari, crestinatatea nord-dunareana a facut progrese insemnate. Bazilici si alte numeroase vestigii paleocrestine descoperite pana acum pe aproape intreg cuprinsul tarii noastre confirma acest lucru.\n\nTerminologia crestina din limba romana, mai cu seama aceea care exprima notiunile fundamentale de credinta, constituie, la randul sau, un indiciu ca stramosilor nostri li s-a vestit Cuvantul Evangheliei si in limba latina, pe care, ca populatie romanizata, o intelegeau.\n\nIn concluzie, atunci cand poporul roman a aparut in istorie ca popor de sine statator si de ginta latina, el era deja crestin, fiind astfel unul dintre putinele neamuri care, fara a avea o data fixa a increstinarii lor, s-a nascut crestin si asa a ramas pana astazi, fiind singurul popor latin de credinta ortodoxa si , totodata, cel mai vechi neam crestin din aceasta parte a Europei. Mai mult, ca propovaduitor al Cuvantului Evangheliei, el a pregatit pe bulgari si slavi pentru increstinare. La randul sau, silit de imprejurari istorice, a trebuit, ulterior, sa primeasca limba slava in cultul Bisericii sale, folosind-o pana prin secolul al XVII-lea.\n\nIn secolul al XIV-lea, dupa formarea statelor feudale romanesti de la sud si est de Carpati - Tara Romaneasca si Moldova - ca o proba a deplinei lor independente politice, s-a pasit si la organizarea lor bisericeasca. In anul 1359 a luat fiinta in Tara Romaneasca o mitropolie cu sediul la Curtea de Arges, iar in anul 1401, in Moldova, a fost confirmata de Patriarhia de la Constantinopol mitropolia cu sediul la Suceava.\n\nIn anul 1370, in Tara Romaneasca se infiinteaza o noua mitropolie la Severin, iar la inceputul secolului al XVI-lea cate o episcopie la Ramnicu Valcea si Buzau. La est de Carpati, in secolul al XV-lea s-au infiintat episcopiile de la Roman si Radauti, iar in secolul al XVI-lea episcopia de la Husi si in 1864 episcopia Dunarii de Jos.\n\nSi in Transilvania au existat centre episcopale ortodoxe: mai intai la Dabaca, apoi la Vad, Feleac, Geoagiu, Balgrad (Alba Iulia), Ienopolea, Caransebes, Arad, Oradea si Sighetul Marmatiei. Mitropolia Ortodoxa a Transilvaniei, desfiintata in anul 1701, a fost reactivata, ca episcopie noua, in anul 1761. In anul 1864, a fost ridicata la rangul de mitropolie, asa cum este si astazi.\n\nMitropolitii Tarii Romanesti si ai Moldovei, impreuna cu Bisericile lor, au stat intotdeauna in legatura canonica cu Patriarhia ecumenica din Constantinopol si s-au bucurat de o deosebita cinste din partea lumii ortodoxe.\n\nIn anul 1885, Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a semnat tomosul de recunoastere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane, care, consacrandu-i acesteia deplina egalitate in drepturi cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, o mentinea totodata in interdependenta cu ele din punct de vedere dogmatic, canonic si liturgic. Tomosul patriarhal, semnat si de ceilalti membri ai Sfantului Sinod Ecumenic, era al treilea document de acest fel, dupa cele din 1850 (emis pentru Biserica Greciei) si din 1873 (emis pentru Biserica Sarba).\n\nRidicarea Bisericii Ortodoxe Romane, in anul 1925, la rangul de Patriarhie a fost urmarea pe plan religios a desavarsirii unitatii statale de la 1 Decembrie 1918, precum si o ilustrare fireasca a rolului jucat de Biserica in istoria poporului roman. Este unanim recunoscut ca in momentele cardinale ale istoriei romanilor Biserica Ortodoxa a fost un factor primordial in pastrarea si afirmarea identitatii nationale. Primele carti in limba romana au fost tiparite in cadrul asezamintelor bisericesti; primele scoli romanesti au fost cele organizate in cadrul asezamintelor bisericesti.\n\nPrimul Patriarh, Miron Cristea, inscaunat la 1 noiembrie 1925, a fost urmat de patriarhii Nicodim Munteanu (1939-1948), Justinian Marina (1948-1977) si Justin Moisescu (1977-1986). La 16 noiembrie 1986 urca in scaunul patriarhal Mitropolitul de atunci al Moldovei, Prea Fericitul Teoctist, hirotonit arhiereu din anul 1950.\n\nRecensamantul populatiei din anul 1992 a evidentiat existenta a circa 19,8 milioane de credinciosi ortodocsi (86,8%) din populatia tarii, ceea ce situeaza Biserica Ortodoxa Romana, din punct de vedere numeric, pe locul doi intre bisericile ortodoxe, dupa Biserica Rusa care are circa 50 milioane de credinciosi.\n\nBiserica Ortodoxa Romana isi desfasoara activitatea pe baza statutului de organizare si functionare aprobat de Sfantul Sinod in anul 1948 si recunoscut de Prezidiul Marii Adunari Nationale prin Decretul nr. 233 din 23 februarie 1949. De asemenea, sunt in vigoare 10 regulamente bisericesti pentru reglementarea diferitelor sectoare de activitate (organele deliberative si executive ale unitatilor bisericesti, monahismul, numirea si transferarea clerului, invatamantul teologic, cimitirele confesionale etc.).\n\nStatutul de organizare si functionare a Bisericii Ortodoxe Romane si regulamentele de aplicare au suferit, de-a lungul vremii, importante modificari si adaugiri. Modificarile operate de conducerea B.O.R. dupa decembrie 1989 nu au mai fost supuse aprobarii organelor de stat.\n\nBiserica Ortodoxa Romana este organizata ca Patriarhie, cu titulatura Patriarhia Romana. Cea mai inalta autoritate a Bisericii Ortodoxe Romane pentru toate problemele dogmatice si canonice, precum si pentru cele bisericesti de orice natura date in competenta sa, este Sfantul Sinod. Acesta se compune din patriarh si arhiereii in functiune (mitropoliti, arhiepiscopi, episcopi, episcopi vicari si arhierei vicari). Intre sesiunile Sfantului Sinod, problemele ivite sunt solutionate de Sinodul Permanent, alcatuit din Patriarh si mitropolitii in functiune.\n\nCa organ reprezentativ central al Bisericii Ortodoxe Romane, pentru toate problemele administrative si economice si pentru cele care nu sunt de competenta Sfantului Sinod, functioneaza Adunarea Nationala Bisericeasca, compusa din cate trei reprezentanti ai fiecarei eparhii (un cleric si doi mireni), desemnati de adunarile eparhiale respective pe termen de patru ani. Organul suprem administrativ, atat al Sfantului Sinod, cat si al Adunarii Nationale Bisericesti este Consiliul National Bisericesc. Acesta este alcatuit din trei clerici si sase mireni, alesi de Adunarea Nationala Bisericeasca pe termen de patru ani si din consilierii administrativi patriarhali ca membri permanenti.\n\nIn cadrul fiecarei eparhii (episcopie sau arhiepiscopie) functioneaza Adunarea eparhiala, ca organ deliberativ pentru toate problemele ei bisericesti, administrative, culturale si economice. Adunarea eparhiala se compune din reprezentantii clerului si credinciosilor, in proportie de o treime, respectiv doua treimi. Organul executiv al Adunarii eparhiale este Consiliul eparhial din care fac parte chiriarhul locului, vicarul eparhial si consilierii administrativi ca membri permanenti si noua membri (trei clerici si sase mireni), alesi pe patru ani de catre Adunarea eparhiala.\n\nParohia, unitatea de baza a bisericii are ca organ deliberativ Adunarea parohiala, alcatuita din toti barbatii majori din parohie. Organul executiv este Consiliul parohial ales de Adunarea parohiala pe o durata de patru ani. Tot Adunarea parohiala alege Comitetul parohial, compus mai ales din femei, care are atributii filantropice.\n\nParohiile din eparhie sunt organizate in protopopiate (protoierii) care sunt unitati administrative ce cuprind cateva zeci de parohii. Acestea sunt conduse de un protopop ce urmareste pe teren buna desfasurare a activitatii pastorale si administrative a preotilor si a parohiilor.\n\nManastirea este un asezamant in care traieste o comunitate religioasa de calugari sau de calugarite care si-au consacrat viata rugaciunii, saraciei, infranarii si ascultarii. Conducatorul manastirii este chiriarhul locului, reprezentat de staret, care este ajutat de soborul manastiresc, consiliul duhovnicesc si consiliul economic.\n\nDin punct de vedere administrativ, Patriarhia Romana cuprinde cinci Mitropolii in tara, la care se adauga Mitropolia Basarabiei (reactivata in decembrie 1992) si Mitropolia Romana a Germaniei si Europei Centrale.\n\nLa 31 decembrie 1998 functionau: 10 arhiepiscopii si 13 episcopii, 143 de protopopiate, 10.069 parohii si 3.334 filii, 347 manastiri, 124 schituri si 5 metocuri. In acestea slujeau, la 31 decembrie 1998, 10.068 preoti si 161 diaconi, ajutati de 3.382 cantareti bisericesti. In asezamintele monahale vietuiau 2.482 calugari si 4.246 calugarite. In 1998, Biserica Ortodoxa Romana dispunea de 13.627 lacasuri de cult (23 catedrale, 9.878 biserici parohiale, 2.794 biserici filiale, 353 biserici de cimitir, 353 biserici manastiresti, 123 paraclise manastiresti, 46 de capele de manastiri si 129 capele patriarhiale) si de 5.220 case parohiale. Circa 2.400 de lacasuri de cult sunt monumente istorice si de arhitectura. In anul 1998 au fost construite 145 de biserici, alte 731 fiind in constructie.\n\nIn cuprinsul patriarhiei Romane functioneaza 19 scoli de cantareti bisericesti, cu o durata de 3 ani, in care invata circa 1.700 de elevi, 9 scoli postliceale teologice-sanitare, 39 de seminarii teologice liceale (dintre care sase monahale), in care invata circa 6.000 elevi. Pentru invatamantul universitar, in 14 centre universitare (Alba Iulia, Arad, Baia Mare, Bucuresti, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Pitesti, Sibiu, Targoviste si Timisoara) functioneaza si cate o facultate de teologie, cu una sau mai multe specializari: Teologie pastorala (10 centre), Teologie-filologie (14), Teologie-asistenta sociala (8), Teologie-patrimoniu cultural (3) si Teologie-arheologie crestina (1). In total, in aceste facultati invata circa 6.700 studenti. La facultatile din Bucuresti, Iasi, Sibiu si Cluj sunt organizate cursuri de studii aprofundate (master), cu o durata de un an, precum si cursuri de doctorat.\n\nDupa 1989, un avant deosebit a luat-o activitatea editoriala si publicistica. In anul 1998 apareau 43 de reviste si publicatii, cinci centrale, 38 eparhiale si parohiale). Tot in anul trecut au fost publicate 50 de titluri de carte teologica, religioasa, de istorie si spiritualitate. Buletinul Oficial al Patriarhiei Romane este \"Biseria Ortodoxa Romana\" si apare de 115 ani. Cea mai veche publicatie religioasa este bilunarul \"Telegraful Roman\", editat de Arhiepiscopia Sibiu, care apare de 146 de ani. Reviste de studii si cercetari teologice importante sunt: \"Studii teologice\", \"Ortodoxia\", \"Glasul Bisericii\", \"Revista teologica\", \"Mitropolia Olteniei\", \"Teologie si viata\", \"Altarul Banatului\" s.a.\n\nIn cadrul Patriarhiei Romane functioneaza un Institut Biblic si de Misiune Ortodoxa care coordoneaza activitatea editoriala si activitatea atelierelor centrale eparhiale. In afara de tipografia Institutului Biblic, mai functioneaza tipografii bisericesti la Manastirea Neamt, Sibiu, Timisoara, Iasi, Cluj, Ramnicu Valcea, Oradea, Alba Iulia, Beius, Manastirea Sihastria. In aceste tipografii au fost tiparite, in zeci de mii de exemplare, lucrari fundamentale, in primul rand Sfanta Scriptura, apoi Noul Testament, Psaltirea, Mica Biblie, carti de invatatura crestina, catehism, vietile sfintilor, carti de rugaciune, lucrari teologice, traduceri din Sfintii Parinti, manuale scolare si tratate universitare.\n\nIn cadrul Bisericii Ortodoxe Romane sunt organizate 95 de colectii muzeale de arta si centre pentru conservarea cartii de patrimoniu si a obiectelor vechi bisericesti: 11 la centre eparhiale, 44 la manastiri, 26 la parohii si 14 la protopopiate si alte locuri.\n\nIn cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane exista valoroase bibilioteci, dintre care mentionam: Biblioteca Sfantului Sinod, Biblioteca Mitropoliei Sinodului si bibliotecile de la Manastirile Neamt si Cernica.\n\nDupa 1989, Biserica Ortodoxa Romana si-a reluat activitatea de asistenta religioasa in armata, penitenciare, spitale si in asezamintele filantropice (orfelinate, azile de batrani s.a). la 31 decembrie 1998 existau 87 lacase de cult in spitale - deservite de 125 preoti, 30 in penitenciare-cu 37 preoti, 38 in armata-deservite de 42 preoti, 13 in cadrul unor unitati scolare-deservite de 46 preoti si 7 in azile si orfelinate - deservite de 3 preoti.\n\nPentru sprijinirea celor nevoiasi, a orfanilor, varstnicilor neajutorati si a persoanelor cu handicap, Biserica Ortodoxa Romana a infiintat o serie de asezaminte, cum ar fi: caminele de batrani de la Suceava, Manastirea Recea, parohia Tocile (judetul Brasov), satul Campeni, comuna Amaru, (judetul Buzau), asezamintele pentru orfani de la Valea Plopului (judetul Prahova), Sfanta Maria (Bucuresti), parohia Stavropoleos (Bucuresti), Iasi, Sfantul Sava (judetul Buzau), Manastirea Ramet (judetul Alba). De asemenea, Biserica a organizat cabinete medicale la Bucuresti (parohia Sfantul Ilie), Iasi, Timisoara, Braila, Manastirea Recea, Sibiu.\n\nDupa Revolutia din decembrie 1989 au fost reinfiintate sau infiintate asociatii sau fundatii care sa sprijine lucrarea misionara si caritativa a Bisericii. Au fost reactivatei: Oastea Domnului (infiintata de preotul Iosif Trifa, in anul 1926, la Sibiu), Fratia Ortodoxa, Societatea Nationala a Femeilor Ortodoxe Romane. Au fost create si alte organizatii ca: Liga Tineretului Ortodox, Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani, Sfantul Stelian (Bucuresti), Sfantul Sava (Buzau), Civica (Timisoara), Sfantul Mare Mucenic Mina (Constanta), Precista Mare (Roman), Sfantul Nicolae (Bacau si Sibiu), Sfantul Grigore Palama (Bucuresti), Episcopul Grigorie Leu (Bucuresti), Fundatia Episcopul Melichisedec (Roman), Asociatia crestin-culturala Miron Cristea ( Sf. Gheorghe, judetul Covasna) s.a.\n\nBiserica Ortodoxa Romana intretine relatii cu aproape toate bisericile crestine din lume, in primul rand cu Bisericile ortodoxe surori. Au avut loc vizite reciproce si contacte in cadrul organizatiilor bisericesti internationale, cu Bisericile Vechi Orientale, Biserica Romano-Catolica, Biserica Anglicana, Bisericile protestante din tarile europene si din America.\n\nBiserica Ortodoxa Romana este membra in Consiliul Mondial (Ecumenic) al Bisericilor si in Conferinta Bisericilor Europene. Participa, de asemenea, la activitatea organizatiilor internationale crestine ale tineretului, femeilor s.a.\n\nIn afara hotarelor tarii se afla cateva milioane de romani ortodocsi, organizati in unitati bisericesti, care, datorita conditiilor vitrege ale istoriei postbelice, se afla in parte sub jurisdictie canonica straina. Cea mai mare parte se afla in Mitropolia Basarabiei si in partea de nord a Bucovinei. Biserica Ortodoxa Romana nu a recunoscut niciodata ruperea acestor parti din trupul sau si trecerea lor sub alta jurisdictie. In anul 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane a reactivat Mitropolia Basarabiei autonoma si pe stil vechi, cu sediul la Chisinau (Republica Moldova). Mitropolit a fost ales Petru Padurar, fost episcop de Balti.\n\nIn anul 1993 a fost infiintata Mitropolia Ortodoxa Romana a Germaniei si Europei Centrale si de Nord, cu sediul la Berlin. Mitropolit a fost ales Serafim Joanta.\n\nIn afara acestora, peste hotare mai sunt si urmatoarele eparhii: Arhiepiscopia Ortodoxa Romana pentru Europa Occidentala, cu sediul al Paris (din 1998 arhiepiscop este Iosif Pop), Arhiepiscopia Misionara Ortodoxa in America si Canada, cu sediul la Detroit (arhiepiscop Victorin Ursachi), Episcopia Ortodoxa Romana de la Gyula (Ungaria, episcop Sofronie Drencec) si Episcopia Ortodoxa Romana de la Varset (Iugoslavia).\n\nIn unele tari sunt parohii romanesti sau asezaminte care se afla sub jurisdictia directa a Patriarhiei. Astfel, in Israel, se afla Asezaminte ortodoxe romane de la Ierusalim si Iordan, in Australia si Noua Zeelanda sunt cinci parohii si trei filii, iar in Bulgaria o parohie la Sofia.\n\nIn afara jurisdictiei Patriarhiei Romane exista Episcopia Ortodoxa Romana din America si Canada, cu sediul la Grey Tower, condusa de Nathaniel Pop, Episcopia Ortodoxa Romana din Europa, cu sediul la Paris si Episcopia ortodoxa a romanilor liberi, cu sediul la Freiburg (Germania).\n\nMitropoliile din tara ale Bisericii Ortodoxe Romane sunt: Mitropolia Munteniei si a Dobrogei, Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Mitropolia Ardealului, Crisanei si a Maramuresului, Mitropolia Olteniei si Mitropolia Banatului.\n\nMITROPOLIA MUNTENIEI SI A DOBROGEI\n\nA fost infiintata in anul 1359 sub titulatura de Mitropolia Ungrovlahiei, cu resedinta la Curtea de Arges. Primul mitropolit a fost Iachint. De-a lungul vremii, sediul mitropoliei s-a mutat de la Curtea de Arges la Targoviste (1517), iar apoi la Bucuresti (1668), unde se afla si in zilele noastre. Actuala denumire a fost adoptata dupa anul 1990. Are sediul in Bucuresti, mitropolitul este totodata si patriarh. In componenta sa sunt urmatoarele eparhii:\n\nArhiepiscopia Bucurestilor, are in compunere trei protopopiate in Bucuresti, unul in judetul Ilfov, doua in judetul Giurgiu si patru in judetul Prahova. In total sunt 735 parohii, in care slujesc circa 1.000 de preoti. Numarul lacasurilor este de cult este de circa 1.000, dintre care aproximativ 400 sunt monumente istorice.\n\nArihiepiscopia Targovistei. A fost infiintata in anul 1991. Are in componenta patru potopopiate (Gaesti, Titu, Pucioasa si Targoviste), toate in judetul Dambovita. Pentru cele 267 de parohii sunt circa 300 de preoti care slujesc in cele circa 325 de lacasuri de cult, dintre care 38 sunt monumente istorice.\n\nArhiepiscopia Tomisului. Infiintata ca episcopie in anul 1923, a fost desfiintata in timpul comunismului, fiind reinfiintata ca arhiepiscopie in anul 1990. In componenta ei intra cinci protopopiate: Constanta, Medgidia si Harsova (judetul Constanta) si Tulcea si Babadag (judetul Tulcea).\n\nIn total, acestea au 243 parohii si 284 lacasuri de cult, in care slujesc circa 250 preoti.\n\nEpiscopia Argesului. La Curtea de Arges a fiintat, la inceputurile ei, Mitropolia Ungrovlahiei, apoi, aici a ramas doar sediul unei episcopii, desfiintata in timpul comunismului si refacuta in anul 1990. Este alcatuita din cinci protopopiate: (Curtea de Arges, Campulung Muscel, Pitesti, Topoloveni si Costesti) toate in judetul Arges. In cele 429 parohii slujesc circa 450 preoti. Resedinta este la Curtea de Arges.\n\nEpiscopia Buzaului. Dateaza din anul 1500. Este alcatuita din cinci protopopiate: Buzau, Ramnicu Sarat si Patarlagele, in judetul Buzau, si Focsani si Panciu in Judetul Vrancea. Cele 520 parohii au circa 700 biserici, in care slujesc circa 500 preoti.\n\nEpiscopia Dunarii de Jos. A fost infiintata in anul 1864. Resedinta este la Galati. Are in componenta cinci protopopiate: Galati, Tecuci si Tg. Bujor, in judetul Galati, si Braila si Faurei in judetul Braila. Pentru cele 386 parohii sunt 360 biserici (din care 14 sunt monumente istorice) si circa 330 preoti.\n\nEpiscopia Sloboziei si Calarasilor. A fost infiintata in anul 1993. Are in componenta sase protopopiate: Ialomita, Fetesti, Slobozia si Urziceni, in judetul Ialomita, si Oltentia si Lehliu in judetul Calarasi. Pentru cele 306 parohii sunt circa 300 preoti care slujesc in 312 biserici, dintre care 11 sunt monumente istorice.\n\nEpisocpia Alexandriei si Teleormanului. A fost infiintata in anul 1996. Are in compunere patru protopopiate: Alexandria, Videle, Rosiorii de Vede si Turnu Magurele, toate in judetul Teleorman. Pentru cele 253 parohii sunt 242 biserici (35 monumente istorice), in care slujesc circa 280 preoti.\n\nMITROPOLIA MOLDOVEI SI BUCOVINEI\n\nA fost recunoscuta de Patriarhia Eumenica in anul 1401, cand sediul era la Suceava, primul mitropolit fiind Iosif. Ulterior, pe la mijlocul sec. XVII, resedinta a fost mutata la Iasi, unde se afla si astazi.\n\nArhiepiscopia Iasilor. Este formata din 13 protopopiate: Iasi I, Iasi II, Pascani si Harlau, in judetul Iasi, Botosani, Dorohoi, Darabani, Trusesti si Saveni, in judetul Botosani, Roznov, Piatra Neamt, Targu Neamt si Ceahlau in judetul Neamt. In cele 814 parohii slujesc circa 650 preoti. In eparhie sunt 103 biserici monument istoric.\n\nArhiepicopia Sucevei si Radautilor. Este alcatuita din patru protopopiate: Suceava, Campulung Moldovenesc, Radauti si Falticeni, toate in judetul Suceava. Acestea au 385 parohii si 433 biserici (56 monumuente istorice), in care slujesc circa 400 preoti.\n\nEpiscopia Romanului. Dateaza din sec. XV. Are in componenta cinci protopopiate: Roman (judetul Neamt), Bacau I si Bacau II, Moinesti si Onesti (judetul Bacau), cu 388 parohii, in care slujesc circa 400 preoti.\n\nEpiscopia Husilor. A fost intemeiata in anul 1598, apoi, dupa ce in timpul comunismului fusese desfiintata, a fost reinfiintata in anul 1996. Cuprinde cinci protopopiate: Husi, Barlad, Vaslui, Negresti si Falciu (toate in judetul Vaslui), cu 289 parohii, in care slujesc circa 300 preoti.\n\nMITROPOLIA ARDEALULUI, CRISANEI SI MARAMURESULUI\n\nMitropolia romanilor transilvaneni dateaza din a doua jumatate a sec. XVI. Primul mitropolit a fost Efitimie. La sfarsitul sec. XVII, Mitropolia Ortodoxa de la Alba Iulia isi inceteaza activitatea odata cu trecerea mitopolitului Atanasie Anghel, urmat de o parte din cler si credinciosi, la Biserica Catolica. Mitropolia Ortodoxa din Ardeal va fi reinfiintata abia in anul 1864, cu resedinta la Sibiu, primul mitropolit fiind Andrei Saguna.\n\nArhiepiscopia Sibiului. A fost infiintata, ca episcopie, in anul 1761. Este alcatuita din opt protopopiate: Sibiu, Medias, Agnita, Saliste si Avrig, in judetul Sibiu, Brasov, Fagaras si Rupea, in judetul Brasov. In cele 468 parohii sunt 510 lacasuri de cult, in care slujesc circa 500 preoti.\n\nArhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului. A fost infiintata dupa 1 Decembrie 1918, in anul 1921. Este alcatuita din sapte protopopiate: Cluj, Dej, Turda, Huedin si Gherla (judetul Cluj) si Bistrita si Nasaud (judetul Bistrita-Nasaud). Acestea au 621 parohii si 637 biserici (166 sunt monumente istorice), in care slujesc circa 525 preoti.\n\nArhiepiscopia Alba Iulia. A fost reinfiintata in anul 1975, iar in anul 1998 ridicata la rangul de arhiepiscopie. Are in componenta 10 protopopiate: Alba Iulia, Aiud, Blaj, Campeni si Sebes, in judetul Alba si Targul Mures, Ludus, Reghin, Sighisoara si Tarnaveni in judetul Mures.\n\nArhiepiscopia are 603 parohii si 653 biserici (127 sunt monumente istorice) in care slujesc cca. 650 preoti.\n\nEpiscopia Oradea. A fost reinfiintata in anul 1920, dupa ce timp de 200 ani (1692-1920) nu mai functionase. Nu se cunoaste data intemeierii. Cuprinde sapte protopopiate: Oradea, Beius, Marghita si Tinca (in judetul Bihor) si Zalau, Jibou si Simleul Silvaniei (in judetul Salaj).\n\nEpiscopia are 614 parohii si 690 biserici, din care 139 sunt monumente istorice in care slujesc cca. 500 preoti.\n\nEpiscopia Maramuresului si Satmarului. Infiintata in anul 1937, cu sediul la Sighet, desfiintata in timpul regimului comunist si reinfiintata in anul 1990, cu sediul in Baia Mare. Cuprinde sapte protopopiate: Baia Mare, Lapus, Sighet, Chioar si Viseu (in judetul Maramures) si Satu Mare si Carei (in judetul Satu Mare). Episcopia cuprinde 367 parohii.\n\nEpiscopia Covasnei si Harghitei. A fost infiintata in anul 1994, cu sediul la Miercurea Ciuc. Cuprinde doua protopopiate: Miercurea Ciuc (judetul Harghita) si Sfantu Gheorghe (judetul Covasna), care au 115 parohii in care slujesc cca. 75 de preoti. Din cele 107 biserici existente, 47 sunt monumente istorice.\n\nMITROPOLIA OLTENIEI\n\nA fost infiintata in anul 1370, primul sediu fiind la Severin, dar a avut o existenta scurta, fiind transformata in episcopie cu sediul la Ramnicu Valcea. A fost reinfiintata ca mitropolie in anul 1939, cu sediul la Craiova, desfiintata in anul 1945 si reinfiintata in anul 1949.\n\nCuprinde doua eparhii:\n\nArhiepiscopia Craiovei. Are sapte protopopiate: Bailesti, Craiova I si Craiova II (in judetul Dolj), Targu Jiu si Carbunesti (in judetul Gorj) si Drobeta-Turnu Severin si Strehaia (in judetul Mehedinti). Arhiepiscopia are 787 parohii, in care slujesc cca. 700 preoti.\n\nEpiscopia Ramnicului. Are sediul la Ramnicu Valcea si este formata din sase protopopiate: Ramnicu Valcea, Dragasani si Horezu (in judetul Valcea), Slatina, Caracal si Corabia (in judetul Olt). Episcopia are 541 parohii, in care slujesc cca. 550 preoti.\n\nMITROPOLIA BANATULUI\n\nA fost infiintata in anul 1974, cu sediul la Timisoara. Cuprinde eparhiile:\n\nArhiepiscopia Timisoarei. A fost infiintata in anul 1939. Are in componenta patru protopopiate: Timisoara, Deta, Faget si Lugoj, toate in judetul Timis. Arhiepiscopia numara 265 parohii si 230 lacasuri de cult (din care 36 sunt monumente istorice) in care slujesc cca. 300 preoti.\n\nEpiscopia Aradului. A fost infiintata in anul 1706. Cuprinde noua protopopiate: Arad, Lipova, Ineu si Sebis, (in judetul Arad), Brad, Deva, Hateg, Orastie si Petrosani (in judetul Hunedoara). Eparhia are 442 parohii si 695 biserici in care slujesc cca. 500 preoti.\n\nEpiscopia Caransebesului. Nu se cunoaste data infiintarii acestei episcopii, despre care avem stiri sigure la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul celui de al XVI-lea. In 1750, prin mutarea la Varset (azi in Iugoslavia) a episcopului Ioan Georgevici, Caransebesul nu mai apare ca sediu episcopal de sine statator. In anul 1865 episcopia este reinfiintata printr-o diploma a imparatului Francisc Iosif. Desfiintata in timpul regimului comunist, a fost reinfiintata in anul 1994. Este formata din patru protopopiate din judetul Caras-Severin: Caransebes, Resita, Oravita si Baile Herculane. Episcopia are 200 de parohii si 220 biserici (din care 28 sunt monumente istorice), in care slujesc 200 preoti.','',7,'D.evil','20050116082946','',0,0,0,1,0.08272831594,'20050116082946','79949883917053');
INSERT INTO cur VALUES (985,0,'Biserica_Ortodoxa_Romana_-_Calendarul_Crestin_Ortodox_si_Sinaxar','Denumirile lunilor In Biserica Ortodoxa Romana - Calendarul Crstin Ortodox si Sinaxar :\n\nIANUARIE - GERAR\n\nFEBRUARIE - FAURAR\n\nMARTIE - MARTISOR\n\nAPRILIE - PRIER\n\nMAI - FLORAR\n\nIUNIE - CIRESAR\n\nIULIE - CUPTOR\n\nAUGUST - GUSTAR\n\nSEPTEMBRIE - RAPCIUNE\n\nOCTOMBRIE - BRUMAREL\n\nNOIEMBRIE - BRUMAR\n\nDECEMBRIE - UNDREA\n \n\nSinaxar\n\nIANUARIE - GERAR\n\nFEBRUARIE - FAURAR\n\nMARTIE - MARTISOR\n\nAPRILIE - PRIER\n\nMAI - FLORAR\n\nIUNIE - CIRESAR\n\nIULIE - CUPTOR\n\nAUGUST - GUSTAR\n\nSEPTEMBRIE - RAPCIUNE\n\nOCTOMBRIE - BRUMAREL\n\nNOIEMBRIE - BRUMAR\n\nDECEMBRIE - UNDREA','',7,'D.evil','20050116193458','',0,0,0,1,0.424779835294,'20050116193458','79949883806541');
INSERT INTO cur VALUES (986,0,'Biserica_Ortodoxa_Romana_-_Invatatura_Ortodoxa','==\'\'Crestinismul\'\'==\nIntroducere\n\nCrestinismul este religia revelata, intemeiata de Iisus Hristos sau Mintuitorul Hristos (Mesia, Unsul lui Dumnezeu). Aceasta religie s-a raspindit, incetul cu incetul, la toate popoarele lumii, prin misonar, dar nu cuprinde pe toti oamenii din lume. Totusi este religia care numara cei mai multi credinciosi, daca se face comparatie cu oricare alta religie contemporana. Cuvintul crestinism este derivat din numele - Christus - Unsul, adica Cel uns sa fie Mintuitorul lumii. Iisus Hristos este Dumnezeu Fiul intrupat pentru mintuirea lumii. Numele de crestin s-a dat mai intii credinciosilor din Antiohia (azi Antakia), potrivit textului din Faptele Apostloilor 11, 26, desi cei dintii ucenici ai lui Isus Hristos au facut parte din poporul evreu din Palestina secolului I. Cum era si firesc, misiunea crestina a inceput din centrul vietii religioase a evreilor de atunci, Ierusalimul, si a ajuns curind in marile metropole ale lumii antice mediterneene si pontice. Invatatura crestina s-a raspindit mai intii in mediile urbane, iar mai tarziu a patruns si in mediile rurale. In acestea din urma, credintele religioase idolatre au persistat indelung, iar raspindirea noii rleigii s-a facut adeseori prin martiriu: propagatorii noii credinte erau ucisi, uneori dupa chinuri prelungite, de catre adepti ai vechilor credinte idololatre. Si in prezent, in unele tinuturi ale pamantuli crestinismul se raspandeste de catre misionari care, uneori, risca sa plateasca chiar cu viata curajul lor de a vesti bastinasilor Evanghelia.\n\nIzvoare\n\nDespre crestinism se poate afla mai in amanunt din Scrierile sacre ale sale: Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament sau Biblia si cartile ce compun Sfanta Traditie si Traditia Bisericii (traditie dogmatica, liturgica si canonica).\n\na. Sfanta Scriptura cuprinde, in Vechiul Testament, urmatoarele carti:\n\nFacerea, Iesirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul (care formeaza Pentateuhul sau Cartile lui Moise), Iosua Navi, Judecatorii, Rut, 1 Regi, 2 Regi, 3 Regi, 4 Regi, 1 Paralipomena, (1 Cronici), 2 Paralipomena (2 Cronici), 1 Ezdra, Neemia (2 Ezdra), Estera, Iov, Psalmii, Pildele lui Solomon, Ecclesiastul, Cintarea Cintarilor, Isaia, Ieremia, Plingerile lui Ieremia, Iezechiel, Daniel, Osea, Amos, Miheia, Ioil, Avdie, Ioana, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia, Maleahi. Urmeaza o serie de carti socotite drept <>: Cartea lui Tobit, Cartea Iuditei, Cartea lui Baruh, Epistola lui Ieremia, Cintarea celor trei tineri, Cartea a treia a lui Ezdra (a patra este socotita apocrifa), Cartea intelepciunii lui Solomon, Cartea lui Iisus, fiul lui Sirah (Ecclesiastul), Istoria Suzanei, Istoria omoririi balaurului si a sfarimarii lui Bel, Cartea intii a Macabeilor, Cartea a doua a Macabeilor, Cartea a treia a Macabeilor, Rugaciunea regelui Manase.\n\nIn Noul Testament se cuprind cartile: Sfanta Evanghelie dupa Matei, Sfanta Evanghelie dupa Marcu, Sfanta Evanghelie dupa Luca, Sfanta Evanghelie dupa Ioan, Faptele Sfintilor Apostoli, Epistolele Pauline (catre: Romani, Corinteni I si II, Tit, Filimon si Evrei); Epistolele sobornicesti (a Sf. Apostoli Iacob, Petru I si II, a Sf. Ioan I, II si III; a Sf. Iuda) si Apocalipsa sau Revelatia (Descoperirea facuta Sf. Ioan Teologul si Evanghelistul).\n\nb. Sfanta Traditie propriu-zisa este formata din continutul invataturii de credinta insusit de Sfintii Apostoli direct de la Mintuitorul Iisus Hristos in decursul predicii Sale si consumnat in scris in Sfintele Evanghelii si in celelalte scrieri ale Noului Testament, scrieri care nu au putut cuprinde tot: Ioan 21, 25.\n\nc. Traditia Bisericii. Cuprinde tot ceea ce s-a scris si s-a retinut, sub inspiratie dumnezeiasca, dupa moartea Apostolilor, si a ucenicilor lor (in mare parte), astfel incat noua credinta, credinta adevarata, sa straluceasca puternic in bezna idolatriei si sa intoarca pe oameni la credinta in adevaratul Dumnezeu. Amintim aici scrierile Parintilor apostolici, ale Sfintilor Parinti si scriitori bisericesti, ale ascetilor si, mai ales, ale martirilor, ale teologilor si marilor inspirati de Dumnezeu (imnologi, liturgisti si canonisti).\n\nEvident, esenta crestinismului nu poate fi cunoscuta decit din Evanghelii, deoarece acolo sint citate ipsa verba Domini (insesi cuvintele Domnului).\n\nInvatatura\n\nDumnezeu este unul singur in fiinta, dar intreit in persoane; Tatal, Fiul si Sfintul Duh. Dumnezeu-Tatal este principiul dumnezeirii, naste din veci pe Fiul si purcede din veci pe Duhul Sfint. Fiul Se mai numeste si Cuvintul sau Logosul Tatalui. Prin El s-au creat toate. El S-a intrupat de la Duhul Sfint si din Fecioara Maria, pentru noi oamenii, a patimit, a fost rastignit, a murit si S-a ingropat, dar a inviat omorind moartea si eliberind din iad pe toti dreptii Vechiului Testament, de la Adam si Eva (primii oameni) si pina atunci. S-a inaltat la cer si sta de-a drepta Tatalui. Va veni iarasi (la sfirsitul veacurilor) sa judece viii si mortii. Va intemeia o imparatie vesnica, dumnezeiasca, intr-un pamant nou si un cer nou. Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos, a trimis pe Duhul Sfint in lume pentru a-i continua lucrarea pina la a doua venire. Prin Duhul Sfint s-a intemeiat cea dintii mare comunitate crestina la Ierusalim, in jurul Apostolilor, Biserica. Biserica era condusa de Apostoli, prin Duhul Sfint. Ea a propovaduit si propovaduieste lumii adevarul dumnezeisc, noua religie si disparitia inchinarii la idoli.\n\nLumea a fost creata din nimic, prin Cuvintul lui Dumnezeu. Mai intii au fost creati ingerii, in zece cete. Una dintre cete, impreuna cu mai marele ei, Lucifer, s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu vrind sa fie ca Dumnezeu. Trudindu-se, acestia au cazut din vrednicia pe care au avut-o si si-au inrait firea devenind diavoli. Lucifer, impreuna cu ingerii sai, lucreaza raul in lume. Ei vor fi pedepsiti si trimisi in focul iadului dupa judecata universala.\n\nDin toata lumea materiala numai omul nu a fost creat prin cuvint. Trupul sau a fost modelat din tarina de catre Dumnezeu si i s-a dat suflare de viata sau suflet. Intii a fost adus la existenta barbatul ( Adam ) si dupa aceea femeia, dintr-o coasta a lui, pe cind Adam dormea. Cea dintii pereche de oameni a primit porunca sa ramina in rai ( Eden) , sa stapineasca peste toate vietuitoarele pamantului, sa ingrijeasca raiul, sa manince din oricare pom in afara de pomul cunostintei binelui si raului. Diavolul, prefacut in sarpe, a indemnat mai intii pe Eva sa manince din pomul oprit. Eva a dat apoi si lui Adam sa manince. Astfel, cei dintii oameni au calcat porunca lui Dumnezeu. Ei au fost alungati din rai, unde avusesera toate de-a gata, si au fost lasati sa-si cistige existenta (pe pamantul saracacios si blestemat) prin sudoarea fruntii. Cei dintii oameni au primit insa fagaduinta unui Mintuitor. Aceasta fagaduinta, pastrata cu greu in sufletele oamenilor, a fost mereu reamintita lumii prin patriarhii si profetii Vechiului Testament, prin Ioan Botezatorul - ultimul profet al Vechiului Testament. Fagaduinta mintuirii s-a implinit cind la Roma domnea imparatul Augustus si cind Palestina se afla sub stapinire romana. Atunci S-a nascut Iisus Hristos (Mesia ), Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, Mintuitorul lumii.\n\nFiecare om care crede in Iisus Hristos trebuie sa se boteze in numele Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sfintul Duh, si sa nu mai pacatuiasca. Prin Botez i se sterge pacatul stramosesc si devine parte din Trupul lui Hristos - Biserica. In afara Bisericii nu exista mintuire pentru ca oricine se afla in afara Bisericii nu este in Iisus Hristos. El a recapitulat intreg neamul omenesc in Sine. Pentru cresterea lui Hristos, dupa Botez, Biserica pune la dispozitia credinciosilor inca sase Sfinte Taine: Mirungerea ( Pecetluirea sau insemnarea cu pecetea harului Duhului Sfint), Pocainta ( celor ce au gresit dupa Botez si au nevoie de iertare pentru a reintra in comuniune cu Hristos), Sfanta Impartasanie sau Cuminecatura ( impartasirea cu Hristos sub forma piinii si a vinului devenite Trupul si Singele lui Hristos prin puterea Sfintului Duh), Nunta (Cununia sau Casatoria), Preotia ( in trei trepte: arhiereu, preot si diacon, pentru cei pregatiti special in vederea slujirii preotesti) si Maslul ( pentru vindecarea trupului si a sufletului, prin rugaciunea preotilor Bisericii si prin ungere cu untdelemn sfintit).\n\nPentru sfintirea naturii inconjuratoare se oficiaza diverse slujbe speciale sau lucrari sfintitoare, desemnate cu termenul general de ierurgii, provenit din cuvantul grecesc .\n\nIbidem, pag. 324-325\n\n\nObservatii asupra crestinismului in general si in raport cu alte religii\n\nCrestinismul actual cunoaste trei mari confesiuni: Ortodoxa, Romano-Catolica si Protestanta. Confesiunea Ortodoxa sau Biserica Ortodoxa cuprinde acele Biserici care au pastrat nestirbit tezaurul de credinta primit direct de la Mintuitorul prin Sfintii Apostoli. De aceea, in Biserica Ortodoxa conducerea este sinodala (sau colegiala). Confesiunea sau Biserica Romano-Catolica inglobeaza acea parte din crestinism care a evoluat in traditia apuseana de limba latina, avind centrul la Roma. Conducerea Bisericii este monarhica, piramidala, avind in virf pe episcopul Romei, intitulat Papa si socotit <> ( Vicarius Christi). Clerul este celib. In Confensiunea Protestanta cunoastem mai multe Biserici, rupte din romano-catolicism prin reformele initiate de Martin Luther, Jean Calvin, Ulrich Zwingli, Henric al VIII-lea (Anglia), John Wesley (Anglia). Anglicanismul si Bisericile luterane scandinave au o ierarhie similara romano-catolicismului, dar cu dreptul de a se casatori.\n\nDin Protestantism au aparut o multime de denominatiuni, care mai de care mai independente si lipsite de ierarhia traditionala.\n\nIn prezent exista o tendinta generala crestina spre refacerea unitatii, prin eforturi conjugale. Consiliul Ecumenic al Bisericilor, Conferinta Bisericilor Europene, Conferinta Crestina pentru Pace, Federatia Mondiala Lutherana si Alianta Mondiala Reformata sint doar principalele organisme crestine vizind refacerea unitatii.\n\nFata de celelalte religii, crestinismul constituie o noutate extraordinara in viata religioasa a umanitatii. Raportul dintre om si Dumnezeu se schimba prin insasi legatura creata intre Dumnezeu si om prin intruparea Fiului lui Dumnezeu, intrupare reala, atestata istoric. De aici inainte Dumnezeu Se reveleaza ca partas la viata omului, in masura in care omul vrea ca Dumnezeu sa Se faca partas la viata Lui si intelege rostul comuniunii cu Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu, a doua persoana a Sfintei Treimi, asumindu-Si firea omeneasca prin intrupare, devine Hristosul (Unsul, Mesia cel asteptat) si reface, restaureaza fiintial (ontologic) firea oamenilor. Acest lucru nu este intrevazut in nici una dintre religiile lumii, in afara de crestinism. Omul devine co-partas la iubirea dumnezeiasca. El nu mai este robul idolilor care, prin hidosenia lor, inspirau groaza si acte cultice dintre cele mai singeroase. De asemenea, intreaga viata spirituala si cultica se transforma intr-un suvoi de iubire lucratoare, de pace si buna intelegere intre oameni, spre deosebire de impulsurile razboinice prezente in toate mitologiile vechi. Iarasi, relatiile dintre oameni, bazate in primul rind pe modul de a gindi despre Dumnezeu se schimba total in crestinism. Semenul nostru poarta in sine chipul lui Dumnezeu. Crestinismul inseamna restaurarea omului, asezarea omului in starea lui dintii, ba, mai mult, indumnezeirea lui prin har. Natura umana ramine creaturala, dar viata omului poate dainui in vesnicia fericita la care omul a fost chemat de catre Dumnezeu.\n\nOriginea divina a religiei crestine. Una dintre caracteristicile esentiale si fundamentale ale crestinismului o constituie originea sa dumnezeiasca. Aceasta caracteristica sau trasatura este evidentiata expres in cuvintele de inceput ale Evangheliei dupa Ioan, unde se specifica si se marturiseste totodata co-eternitatea Fiului, a Cuvintului lui Dumnezeu cu Tatal. Acelasi Cuvint sau Logos din veci si Dumnezeu a venit in lume, S-a intrupat si i-a invatat pe ai Sai, strapungind si risipind intunericul necunostintei ca o Lumina. Acelasi Cuvint sau Logos intrupat pentru mintuirea noastra, a oamenilor, a venit din Cer pe pamant, coborindu-Se ca piine a vietii, ca Piinea Vie datatore de viata: <> (Ioan 6, 38, 51, 54).\n\nDumnezeirea Mintuitorului nostru Iisus Hristos a fost clar descrisa in cele patru Evanghelii, precum si in toate celelalte scrieri din care este alcatuit Noul Testament. Mai intii, Evangheliile arata ca intruparea si Nasterea intre oameni a Fiului lui Dumnezeu a avut loc la plinirea vremii prezise de Duhul Sfint prin gura proorocilor Vechiului Testament. Faptul a fost precedat de incunostiintare prin inger, pentru a se intelege ca Fiul nascut fara de mama, din veci, din Tatal, ia trup si Se naste fara tata pamantesc din Fecioara Maria. De aceea, Intruparea Fiului, venirea Logosului in lume constituie un moment crucial in istoria mintuirii. Pe tot parcursul vietii Sale printre oameni ca Dumnezeu adevarat si om desavirsit, Domnul nostru Iisus Hristos a vestit credinciosilor intemeierea imparatiei lui Dumnezeu, imparatie spirituala in care pot intra efectiv, prin Botez, toti cei care vor sa se mintuiasca. Imparatia lui Dumnezeu este imparatia cerurilor, ea nu este din lumea aceasta, dar este pentru oamenii din lumea aceasta. Ea este imparatia care va sa vina si <>, cum se afirma in Simbolul credintei.\n\nIntreaga Sa invatatura a fost pecetluita prin fapte reale, prin minuni la care au fost de fata Sf. Apostoli si oameni de tot felul si in diverse prilejuri. De aceea, Mintuitorul a usurat povara suferintelor fizice si morale ale unora dintre credinciosii care veneau la El: a vindecat bolnavi, orbi, schiopi, slabanogi, indraciti. De asemenea, El a inviat morti (tinarul din Nain, fiica lui Iair si pe Lazar) numai ca sa se preamareasca si sa se cunoasca puterea lui Dumnezeu. Mai mult, minunile savirsite de Mintuitorul si relatate in amanunt de cei patru evanghelisti s-au petrecut in fata oamenilor, nu intr-ascuns, tocmai pentru ca ele sa fie de netagaduit. Marea si vintul s-au linistit la cuvintul-porunca al Fiului lui Dumnezeu Intrupat, trupul Sau si-a dezvaluit stralucirea in transfigurare la Schimbarea la Fata, dar a si inviat din morti dupa Patima cea de buna voie. Iar toate acestea s-au facut tocmai pentru a dezvalui taina iubirii netarmurite fata de lume a lui Dumnezeu cel unul in Treime: Tatal, Fiul si Sfintul Duh. Caci insusi Tatal va iubeste pe voi, fiindca voi M-ati iubit pe Mine si ati crezut ca de la Dumnezeu am iesit. Iesit-am de la Tatal si am venit in lume: iarasi las lumea si ma duc la Tatal>> (Ioan 16, 27-28).\n\nApostolii au retinut sensul dumnezeiesc al minunilor savirsite de Mintuitorul Hristos in lume si s-au convins ei insisi de dumnezeirea Lui si a religiei pe care o intemeia: <> (Ioan 16, 30).\n\nScopul misiunii Fiului lui Dumnezeu intrupat pe pamant, in lumea de aici a fost si a ramas in continuare un scop dumnezeiesc. Astfel, intr-o lume in care curajul, vitejia omului, se masura prin capacitatea lui de a rapune intr-un fel sau altul pe aproapele si semenul sau, Iisus Hristos aduce dorul dupa viata vesnica, dupa cunoasterea lui Dumnezeu si a iubirii Sale fata de toti oamenii, fata de cei drepti si fata de cei cazuti in pacat. <> (Ioan 17, 3). Acest adevar a fost prezis prin profeti: <> (Matei 13, 35).\n\nDumnezeu S-a inomenit pentru ca omul sa se indumnezeiasca - asa cum spune un sfint parinte al Ortodoxiei crestine. De aceea se poate afirma direct ca in crestinism inaltarea omului spre Dumnezeu este posibila tocmai pentru ca Dumnezeu, prin intruparea Fiului, a venit in lume ca sa refaca legatura cea dintii dintre Sine si om, dar si pentru ca printr-o cale dumnezeiasca si omeneasca totodata sa faca din om o fiinta cu totul vrednica de <> pe calea continua a desavirsirii.\n\nAsa cum lesne se observa, crestinismul inseamna indumnezeirea omului prin Dumnezeu intrupat, prin Fiul lui Dumnezeu intrupat, pirga omenitatii indumnezeite, veriga unirii noastre prin har cu Dumnezeu in Hristos cel ce a fost rastignit, a murit si inviat.\n\nCertitudinea dumnezeirii Mintuitorului Hristos inseamna in acelasi timp certitudinea posibilitatii indumnezeirii celor ce s-au imbracat prin moarte si inviere cu Hristos la Botez, adica la intrarea lor in crestinism. Prin urmare, crestinismul nu este o simpla religie: el inseamna traire in Hristos, in Dumnezeu intrupat, biruitorul mortii si datatorul vietii vesnice.\n\nPr. Conf. Dr. Al. Stan si Prof. Dr. Remus Rus,\n\n\"Istoria religiilor\", manual pentru invatamantul preuniversitar, Bucuresti 1991, pag. 321-325, 332-336.\n\n==\'\'Biserica si Sfanta Scriptura\'\'==\nSfanta Scriptura este, in teologia ortodoxa, primul izvor al descoperirii dumnezeiesti, al aratarii lui Dumnezeu \"cu toata puterea Sa de ajutor si de dragoste\". Ea a ramas o marturie permanenta despre indemnul la continua apropiere intre semeni, dat de Mantuitorul ucenicilor Sai. Venirea Lui in lume inseamna posibilitatea progresului moral, prin renuntarea la patimile egoiste, fiindca prin El am fost pusi in legatura cu viata lui tainica de jertfa. Viata Lui este tainica atat sub aspectul bogatiei ei, ce provine din indumnezeirea naturii umane asumate de ea, cat si sub cel al aducerii dragostei jertfelnice intre oameni.Sfintele Evanghelii proclama si accentueaza caracterul tainic al vietii de jertfa a Mantuitorului, ca izvor al vietii noastre de jertfa. Crestinii au toti tezaurul comun al cuvantului lui Dumnezeu, pastrat in Scriptura. Din el ne tragem invataturile mantuitoare si la El apelam pentru orientarea pe o cale crestina in lume. Iar prin Biserica, patrundem in intelesurile mereu noi si esentiale ale rostirilor scripturistice, tocmai pentru ca Biserica traieste viata intemeietorului Sau, talmacita in Sfanta Scriptura. Biserica este \"invatatoare si folositoare\" pentru ca ne leaga de viata lui Hristos cel infatisat prin cuvantul Scripturii. Mantuitorul insusi a intemeiat Biserica pentru ca membrii ei sa ajunga urmatori ai Cuvantului, madulare ale trupului Sau tainic. Aici sta intelesul cuvintelor \"nu va trece neamul acesta pana ce nu veti vedea Imparatia lui Dumnezeu venind intru slava\".\n\n \n\nI. Sfanta Scriptura da marturie despre Biserica existenta inainte de ea\n\nInceputul Bisericii este legat de momentele iconomiei divine si de promisiunile care insoteau orice act al descoperirii dumnezeiesti. Dupa inaltarea Domnului, apostolii asteptau increzatori implinirea fagaduintei lui Dumnezeu, transmisa lumii prin Iisus Hristos (Fapte I, 4). Fagaduinta a fost ca, prin Duhul, ei il vor avea pe Hristos viu pana la sfarsitul veacurilor. Ea a avut efectul nu numai de a produce, in martorii vietii pamintesti si ai invierii Mintuitorului, o stare de asteptare a vietii vesnice, pe care o vor introduce si in Biserica, si o asteptare a intelegerii \"tainei celei din veac\"; \"Dupa evenimentul invierii, inaltarii, pogoririi Sfintului Duh si dupa efectul urias al predicii despre Iisus si al lucrarii Sfintului Duh, aratat in intemeierea comunitatilor, Apostolii au vazut momentele vietii Lui intr-o alta lumina.\" 1 (Cf. Ioan XII, 16)\n\nPogorirea Sfintului Duh in chipul limbilor de foc (Fapte II, 3) a fost si inceputul Bisericii ca unitate a celor ce credeau si propovaduiau, luminati de indrazneala cunoasterii adevarului. Cuvintele \"indrazniti, Eu am biruit lumea\". (Ioan XVI, 33) arata efectele rascumparatoare ale operei lui Hristos, dar si misiunea pentru care sunt chemati Apostolii sa-si depuna tot zelul lor. Acest zel este incalzit de darul Sfantului Duh. Biserica se intemeiaza si se extinde prin coborarea Sfantului Duh. Ea se naste ca marturisitoare a faptelor, a vietii, invierii si inaltarii Mantuitorului si ca participanta la ele. Marturisind sacramental si doctrinal pe Capul ei, Biserica este incheierea Revelatiei neo-testamentare si devine posesoare a descoperirii dumnezeiesti. Acesta este efectul esential al coborarii Sfantului Duh. Acum apostolii inteleg pe deplin predica lui Iisus si sensurile adanci ale iconomiei. Prin Biserica, Hristos ridica lumea decazuta prin vina lui Adam. Intemeierea Bisericii inseamna valorificarea revelatiei dumnezeiesti ca forta de inaltare a credinciosilor spre Dumnezeu. Biserica insasi urmareste ridicarea membrilor ei pe culmile indumnezeirii, caci ea devine propovaduitoare a descoperirii divine. Cei ce primesc pe Hristos devin prin Biserica \"lumina lumii, sarea pamantului\" (Matei V, 13-14). Patrunsi de Sfantul Duh, Apostolii fac sa creasca zilnic Biserica prin predicarea lui Iisus cel inviat. Constituirea Bisericii ca scop al revelatiei dumnezeiesti aduce o lumina deosebita si asupra revelatiei care pune in evidenta puterea ei de reliefare a dispozitiei credinciosului de maxima apropiere de Dumnezeu. Samanta aruncata de Apostoli a dat nastere Bisericii pentru ca a gasit pamant roditor. Acest pamant a fost fertilizat de asteptarea intretinuta atat de fagaduinta desavarsirii viitoare, dar si de continutul cuprins in revelatie. O imagine mai completa a fagaduintei, o dobandeste revelatia lui Dumnezeu, prin constituirea poporului israel in Biserica a vechiului Testament. Aceasta Biserica a fost pregatitoare a Bisericii Noului Testament prin caracterul ei mesianic. Ea reprezinta o etapa a realizarii descoperirii dumnezeiesti, caci nu se bucura de caracterul teandric al Bisericii. Caci \"legea prin Moise s-a dat, dar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos\" (Ioan I, 17). De aceea, din Vechiul Testament, lipseste ideea de biserica in intelesul crestin, de organ al harului. Dar ideea de neam ales anticipeaza Biserica in care se implineste revelatia lui Dumnezeu. Momentele realizarii revelatiei divine din Vechiul Testament au premers fixarii lor in scris, fiindca Dumnezeu a facut prin ele repetate alegeri dintre oameni pe care ii trimitea in numele lui pentru a pregati in acest chip masa din care sa se aleaga primitorii revelatiilor ulterioare 2 .Este explicabil de ce Revelatia vechitestamentara este astfel strans unita cu istoria unui popor a carui istorie prefigura implinirile viitoare din Biserica. Noul Testament reia ideea de neam (I Petru II, 9), considerand Biserica mijlocul mantuirii si evidentiind universalitatea ei. Biserica crestina continua Biserica Vechiului Testament fiindca asteptarea din Vechiul Testament ramane si in Biserica crestina. Ceea ce face deosebirea intre poporul israel si Biserica este caracterul sacramental-tainic al Bisericii, dar mai ales functia marturisitoare a ei, in fata tuturor. S-ar parea ca predica profetilor largeste comunitatea poporului ales. Cateva consideratii asupra misiunilor profetice aduc lumina in aceasta privinta. Profetia este o harisma a Duhului, acordata unor persoane la momente cruciale din istoria poporului evreu, fara a adauga prin aceasta elemente esential-noi in Revelatia si alegerea lui Dumnezeu. Profetii tin sa precizeze aceasta cand spun ca Dumnezeu a vazut necazurile sau faradelegile lor (Exod III,7; Estera VIII, 6; Isaia LVII, 18; Avacum I, 13) si nu-i paraseste , trimitandu-i pe profeti, pentru a-i redresa . Profetii predica, in primul rand, impotriva abaterilor fiilor lui Israel de la calea Domnului. Ei prevad si pedepsele pentru neascultare, dar totodata, arata ca Dumnezeu este credincios fagaduintelor Sale mesianice. Dar ei nu extind propovaduirea la alte popoare. Predica lor nu largeste comunitatea lui Israel si n-o ridica din starea de asteptare, ci doar o readuce la conformarea cu prescriptiile anterioare ale Legii. Tendintele de raspandire a religiei mozaice nu se vor ivi decat in epoca sincretismului religios. Religia Vechiului Testament este marcata mai mult de elementul etnico-teocratic. Ea nu predica legea si proorocii la \"popoarele ce erau intru intuneric\" (Isaia IX, 2). De abia la plinirea vremii\" (Galateni IV, 4) s-a vazut ca Dumnezeu \"putea sa ridice fii ai lui Avraam si din pietre\" (Matei III, 9), adica din neamurile care nu vedeau si nu marturiseau fagaduinta. De aici se explica neintelegerea iudeilor pentru extinderea universala a revelatiei neotestamentare in Biserica asa cum cere Iisus Hristos 3 , pentru largirea perspectivei Imparatiei cerurilor, in vadit contrast cu intelegerea rigida a Imparatiei. Intemeierea bisericii inseamna intruchiparea ideii de Imparatie a lui Dumnezeu. Incepe aratarea slavei divine, prin lucrarea deosebita a Duhului si prin unirea cu El, a celor ce dobandesc indrazneala din priceperea rostului si naturii operei Mantuitorului.\n\nVazand pe Invatatorul prins, panica si frica ii cuprind pe Apostoli, fiindca nu s-au legat de El prin intelegerea deplina a iconomiei divine. Poate cuvantul Apostolului Petru, \"nu-L cunosc pe omul acesta\" (Matei XXVI, 12) reprezinta mai mult decat o timorare in fata precipitarii evenimentelor care duc la rastignirea Domnului.\n\nInvierea si Inaltarea, insa, au avut darul de a edifica pe apostoli: prin viata Lui, s-a pus inceputul mantuirii. De aceea primul efect al pogorarii Sfantului Duh a fost ca \"parti si mezi si cei ce locuiau in Mesopotamia...si romani in treacat, iudei si prozeliti, cretani si arabi\" (Fapte II, 9-11) au inteles si au primit cuvantul propovaduirii apostolice. Prin Duhul Sfant Apostolii lucreaza spre inmultirea credintei in invierea neamului omenesc. Prima etapa a insusirii credintei este auzirea (Rom. X, 17), caci prin auzire sufletul devine receptiv la cuprinsul Evangheliei. Biserica inseamna insusirea comuna a credintei, patrunderea tainica a revelatiei in suflete. Ea este martora permanenta (si prin aceasta mereu apostolica) a operei Mantuitorului. Ea este incredintata de valorificarea Revelatiei cuprinsa in Sfanta Scriptura. \"Inmultindu-se cu ajutorul Duhului Sfant\" (Fapte IX, 31), Biserica se afirma ca unitate in duh, viata si credinta, fiindca pretutindeni ea trebuie sa pastreze in sine pe acelasi Hristos si sa traiasca din aceeasi revarsare de har din El.\n\nDupa inaltarea Domnului, se punea problema predicarii cuvantului la cei ce nu l-au auzit, precum si a mentinerii viitoarelor comunitati in unitatea de doctrina si de viata. Predicarea cuvantului de misionari singuratici impunea un plus de autoritate a predicatorului, printr-o precizare scrisa si rezumativa a Revelatiei.\n\nAsa s-au nascut Sfintele Evanghelii. Cat priveste epistolele, este evidenta destinatia lor bisericeasca. Problemele rezolvate in ele sunt ridicate de o intensa viata bisericeasca. Elementele urmatoare ne indreptatesc sa acceptam ca epistolele apostolilor accentueaza ideea de Biserica ca realitate spre care se orienteaza toata activitatea Apostolilor.\n\nApostolii au cautat ca noua comunitate sa nu se resimta de starile vremii 4.\n\nIncepand cu Faptele Apostolilor, Noul Testament ne vorbeste despre biserici constituite, evidentiind si duhul de rugaciune fratesc ce le strabatea. Scriptura Noului Testament s-a dat dupa constituirea comunitatilor si pentru comunitati. Cand s-a constituit prima comunitate bisericeasca (la Cincizecime), nu aparuse inca vreo carte nou-testamentara.\n\nIn scrierile lor, Apostolii tin la unitatea Bisericii (Rom. X, 12; I Cor. I, 10-17; Filip. III, 2-3; Colos. II, 1-8; II Tes. II, 1-12; I Tim. I, 3-7; IV, 1-3; II Tim. I, 13-15; II, 16-18; Tit. III, 9-11; II Petru ii, 1-3; I Ioan II, 18-24; II Ioan I, 9-10), amenintata de schisme si erezii. Constituindu-se prin predica orala 5 , comunitatile isi insusesc pe aceasta cale credinta in Hristos si impartasirea de El. Se vadeste astfel caracterul ocazional si partial al scrierilor nou-testamentare 6 . Partile doctrinale ale epistolelor reiau unele probleme implicate in credinta Bisericii, dar insuficient de lamurite.\n\nIn sfarsit, chiar ideea de Biserica comporta in epistole precizari. Biserica era un fapt, o comunitate de credinciosi 7 , staruind in rugaciuni, in frangerea painii, in impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, in fapte de caritate. Fara indoiala, credinciosii aveau imaginea bisericii detinatoare a harului impartasit lor prin Euharistie si credeau ca formeaza toti un trup in Hristos. Cuvintele Sfantului Apostol Pavel, \"au nu stiti ca trupurile voastre sunt madularele lui Hristos?\" (I Cor. VI, 15; Efes. V, 23) confirma aceasta convingere a Bisericii primare.\n\nSfanta Scriptura lamureste taina Bisericii in epistola Sf. Pavel catre Efeseni, cap. IV. Numind-o trupul lui Hristos 8 , Apostolul o arata drept sursa teandrica a binefacerilor lui Hristos (IV, 10-11). Ea este trupul, iar noi madularele lui Hristos, care traim viata Lui intr-un mod specific (IV, 16).\n\nScrierea Noului Testament trebuie conceputa ca un proces determinat de necesitatea marturisirii de credinta a Bisericii 9 si de mentinerea unitatii diferitelor comunitati crestine, cu Biserica de la Cincizecime. Apelurile Apostolilor la unitate, retinute in scrisul lor, reflecta constiinta adunarii tuturor in aceeasi viata a Bisericii, in aceeasi credinta si propovaduire, toate comunitatile avand aceeasi credinta 10 .\n\nInca inainte de aparitia primelor scrieri ale Apostolilor, Biserica exista, intemeiata de Apostoli, iar desele referiri ale Scripturii la un cult al Bisericii, la organizare, la invatatura si mai ales la credinta ca Biserica este trupul lui Hristos, ne intaresc convingerea ca Scriptura Noului Testament a aparut pentru Biserica.\n\n \n\nII. Nevoia Bisericii de Scriptura\n\nIncheindu-se procesul de fixare in scris a Scripturii, aceasta devine un bun al Bisericii, menit sa intretina constiinta Revelatiei in Biserica. Prin nimic n-ar putea sa-si exercite Biserica functiunile sale invatatoare, sfintitoare si conducatoare, decat prin mentinerea permanentei legaturi cu Hristos care singur sfinteste, invata si conduce prin tainele Bisericii. Revelatia va ramane in Biserica, cu atat mai mult cu cat Biserica este incheierea Revelatiei. Crestinul traieste in Biserica gama raporturilor posibile intre el si Dumnezeu, a simtamintelor religioase produse de situatiile principale ale vietii 11 .\n\nA. Scriptura in cultul si viata Bisericii. - Credinciosul ramane in cadrul Bisericii, numai cand ea ii pune la indemana un \"mediu\" de realizare, \"accesibil naturii omenesti si, in acelasi timp, compatibil cu spiritualitatea divina\" 12 . Cultul bisericii este mediul cel mai potrivit, fiindca, prin el, Biserica lucreaza mantuirea credinciosilor, identificand lucrarea sa cu expresia revelatiei divine din Sfanta Scriptura, continuand prin taine, faptele mantuitoare din perioada vietii lui Hristos 13 . Biserica traieste in cultul sau Revelatia divina in doua moduri: prin introducerea Scripturii in cult si prin simbolismul liturgic. Primul mod accentueaza diferitele momente ale descoperirii dumnezeiesti, al doilea exprima orientarea intregii Revelatii in timp. Astfel, tot ceea ce este omenesc participa la divin, dar intr-o varietate de manifestare si de noi determinari ale momentelor scripturistice, intelese in lumina Duhului din Biserica. Valoarea scripturistica a cultului se descopera pe masura inaintarii omului credincios in Revelatia care prezinta pe Dumnezeu transcendent-imanent, chiar in persoana Domnului Iisus Hristos. Sfanta Scriptura este cultica prin originea, destinatia si cuprinsul ei. Caracterul ei cultic se reflecta in definirea cultului ca un dialog intre credinciosi si Dumnezeu, in care partea omeneasca si divina se sustin in comuniune. Rugaciunea credinciosului este legata de har, deoarece harul insusi este raspunsul divin la solicitarile credinciosilor. Rugaciunea apare ca principalul element constitutiv al cultului. Insa, intemeiata scripturistic, ea dobandeste o mai mare eficienta. Rugaciunea scripturistica este staruitoare si verificata cu adevarul Revelatiei.\n\nDestinatia Sfintei Scripturi spre folosul credinciosilor indreptateste folosirea ei in cult, in scop didactic-sacramental. Cultul Bisericii ne pune in legatura cu invatatura si viata Mantuitorului si formeaza un adevarat izvor al darurilor ce curg din memorabilele pilde scripturistice. Functia educativa si invatatoare, Biserica o indeplineste intr-un mod superior prin cultul sau. Cultul isi are o origine in buna parte biblica, deoarece el urmareste reluarea momentelor Revelatiei si actualizarea lor intr-o forma umana edificatoare. Momentele cultului corespund unor necesitati mai adanci ale sufletului crestin. Aducerea la intelegerea credinciosilor a adevarurilor revelate nu ramane prin aceasta o actiune de natura pur intelectuala, ci cauta sa dezvaluie semnificatiile lor afectiv-voluntare, dupa caracterul imboldului divin, cuprins in Revelatie. Astfel intruparea si toate evenimentele vietii lui Hristos ar aparea fara inteles, sau chiar in intrupare, jertfa Lui s-ar exclude de la inceput. Dumnezeu a dat pe Fiul Sau sa moara pentru pacatele oamenilor. Coplesiti de iubirea lui Hristos, noi Il urmam, retraind starea lui de suferinta, moarte si inviere. Aceasta inseamna sa conformam in cult viata noastra dupa viata lui Iisus. Asa ajungem sa exprimam constiinta crestina a comunitatii si a Bisericii 14 , sa auzim cuvantul Domnului, sa retraim istoria Lui 15 , sa ne aflam aproape total in tainele Revelatiei 16 . De fapt, in Biserica Ortodoxa primul contact cu Biblia, credinciosul nu-l ia prin lectura ei, ci prin doxologia cultului, dupa cum observa un autor protestant: \"primul contact al unui credincios al Bisericii Ortodoxe cu Biblia se face prin mijlocirea Liturghiei\" 17 . Credinciosul ortodox traieste tainele iconomiei divine prin participarea activa la cultul divin in care se citesc pericope din Vechiul si Noul Testament. Prin folosirea Sfintei Scripturi in cult, i se da acesteia cinstea cuvenita, de prim izvor al credintei si al cultului 18 .\n\nDespartindu-se de sinagoga, Biserica si-a format cultul propriu fara sa renunte la principiul scripturistic al cultului. Instituirea cultului pe baze scripturistice a impus valorificarea frumoaselor modele de rugaciune din Sfanta Scriptura. Psalmii lui David, care formeaza partea principala a rugaciunii scripturistice 19 , introduc spiritul Revelatiei dumnezeiesti in cultul public si privat, corespunzator cu diferitele momente ale cultului divin 20 . Prin ei, se exprima toate momentele esentiale ale simtamantului religios 21 si cautarile omului pentru satisfacerea celor mai adanci nazuinte ale spiritului sau 22 . Caci speranta cu care se leaga crestinul de toate actele lui Dumnezeu in raport cu semenii sai 23 se intregeste in psalmi prin viziunea despre Dumnezeu ca Tata si Stapan. In psalmi, gasim atmosfera de rugaciune crestina, in care \"grija cea lumeasca\" este depasita de semnificatiile teandrice ale rugaciunii care uneste pe om cu Hristos.\n\nPreluarea Vechiului Testament in cultul crestin 24 raspundea nevoii cultice a Bisericii, la inceputul ei de organizare. Lecturile si cantarile scripturistice reamintesc, reactualizeaza si lamuresc momentele iconomiei dumnezeiesti. Unele din cartile Sfintei Scripturi se citesc in cult permanent inca din perioada de inceput a Bisericii, adaptate lucrarii liturgice pastorale. Sfanta Scriptura n-a fost niciodata un text oarecare, ci un cuvant citit (Colos.IV, 16) si predicat in Biserica, deci interpretat 25 . Integrata in constitutia Bisericii 26 , ea explica Biserica si fixeaza calea si scopul spre care va merge.\n\nSimbolismul liturgic prezinta o semnificatie deosebita pentru Biserica, intrucat Biserica se considera pe sine trup tainic al lui Hristos. Prin cultul sau, Biserica traieste \"taina mantuirii noastre\" 27 de la creatie pana la intemeierea ei, ca organ teandric al mantuirii. Cultul repeta, prin realismul sau simbolic, Revelatia lui Dumnezeu in Iisus Hristos. Liturghia Bisericii nu numai ca ne uneste cu Hristos, si in El, ci aminteste neincetat si actualizeaza venirea si jertfa fiului lui Dumnezeu 28 . Dar, pe cand Revelatia in Hristos este unica, actualizarea ei in cult are un caracter ciclic. Aceasta din necesitatea ca timpul liturgic al Bisericii sa se umple de multimea harurilor Revelatiei. Hristos domina intreaga istorie spirituala a lumii 29 tocmai datorita semnificatiilor pe care revelatia le aduce si le descopera. \"Sa se bucure faptura, cerurile sa se veseleasca\", \"marea a vazut si a fugit, Iordanul s-a intors inapoi\", \"pamantul pestera celui neapropiat aduce\", \"ziua invierii sa ne luminam popoare\", se aude cand amintirea faptelor mantuitoare se uneste cu bucuria fireasca a celor ajunsi la intelegerea tainelor credintei. Actualizand si sensibilizand actul suprem din sacerdotiul Mantuitorului 30 , liturghia prelungeste in invizibil intelesurile simbolice 31 ale lumii pe care Dumnezeu o umple de puteri innoitoare. Repetarea liturgica a Revelatiei are scopul de a ne uni total cu Hristos si cu intregul lant al momentelor operei Fiului lui Dumnezeu si nu este deci o simpla repetare ciclica exterioara. Noi suntem uniti permanent cu Hristos, in toate starile vietii Lui pamantesti si traim continuu in ambianta eshatologica a lui Hristos cel inviat. Aceasta ne da constiinta unei stari de inviere si inaltare pana la \"statura plinatatii lui Hristos\" (Efes.IV, 13). Cu fiecare retraire a planului revelatiei, castigam in intelegerea scripturii si ne fixam pe linia induhovnicirii. In Biserica intelegem Scriptura ca o dovada a interesului divin pentru om 32 si a coborarii lui Dumnezeu la noi, prin intrupare. Folosita in cult, ea devine un factor de viata in Biserica 33 si aseaza cultul pe baza teandrica a Bisericii. De asemenea sustine misiunea propovaduitoare a Bisericii necesara permanentei sale identitati.\n\nB. Scriptura, temei al invataturii ortodoxe. - In definirea Bisericii ca trup tainic al Domnului, notiunea de adevar dobandeste semnificatiile revelationale ale Noului Testament. Intr-adevar, propovaduirea lui Hristos se contureaza ca o invatatura spre viata lumii, de vreme ce Domnul se numeste pe Sine \"calea, adevarul si viata\" (Ioan XIV, 6). Prin adevarul vietii Lui, noi ajungem la intelegerea lui Dumnezeu ca suprema persoana. Toate se umplu de lumina, privind la aratarea \"tainei celei din veac\", fiindca Dumnezeu ne invredniceste de viata vesnica, prin reala Sa pasire intre oameni. Vointa lui Dumnezeu de a mantui lumea si toate actele prin care se implineste ea corespund unui plan divin de apropiere a creaturii, de redescoperire a chipului si de realizare a asemanarii ei cu Dumnezeu.\n\nCunoasterea lui Dumnezeu e unul din scopurile Scripturii, daca ne gandim ca mantuirea adusa de Dumnezeu este participarea la El. Persoana Cuvantului ne aduce dragostea lui Dumnezeu care-L marturiseste credinciosilor, care-L proslavesc. Predicarea revelatiei inseamna, in primul rand, invatarea credinciosilor despre viata pe care ne-o da Dumnezeu iar fundamentarea ei ontologic-divina se intregeste cu o viziune despre Dumnezeu si lume. Prin oferirea unor cunostinte despre Dumnezeu, Revelatia dumnezeiasca se completeaza cu ratiunile vesnice ale lui Dumnezeu de a crea lumea si de a o tine in planul sau, manifestandu-si structura sa de relatie suprema. Prin iubirea Sa cea mare, Dumnezeu intra in dialog inaltator cu iubirea credinciosului. Dar aceasta in acord cu \"caracterul sau personal-treimic\" si prin persoana Cuvantului purtatoare a ratiunilor divine din lumea creata. Cuvantul a descoperit dispozitia lui Dumnezeu spre comuniunea cu omul credincios, \"s-a facut trup si s-a salasluit intre noi\" (Ioan I, 4). Cuvantul apropie catre omul credincios, in modul cel mai potrivit, structura de comuniune personala a lui Dumnezeu prin calitatea de Fiu al lui Dumnezeu. Sfanta Scriptura il marturiseste ca Fiu al lui Dumnezeu, legand sperantele mantuitoare de indoita sa filiatie: divina si umana. Proorocul Isaia in capitolul IX prevesteste bucuria adusa de Parintele veacurilor si de Domnul pacii prin intruparea Sa pentru oameni, ca un cuvant al Domnului catre Israel (IX, 7). Pacea Lui fara hotar (IX, 6) covarseste toate, fiindca este deplina stabilire intre credinciosi ai comuniunii lui Dumnezeu, prin care acestia se ridica la cunoasterea de Dumnezeu. Dogmatizarea face din invataturile Scripturii un factor de viata deplin inteles si determina o sinteza iconomica a multimii datelor Revelatiei. Intregeste, totodata, viziunile scripturistice prin marturia Duhului de viata si Biserica. Intregirea diferitelor date ale Revelatiei in procesul dogmatizarii exprima iconomia divina in baza structurii si a atributelor eterne ale lui Dumnezeu.\n\nProclamand dogme, Biserica se va baza pe Scriptura care contine esentialul descoperirii dumnezeiesti. Unele din invataturile de credinta sunt expuse cu toata claritatea in insasi Sfanta Scriptura (ex. invatatura despre creatie). Dar dezvoltarea Scripturii in formule clare dogmatice pentru conservarea adevarului 34 o aseaza in dreptul de izvor sigur, permanent si inspirat al Revelatiei. Adancimea marturiei sale ii confera plinatatea adevarului 35 , conform naturii si vointei divine. Invatatura Bisericii se intemeiaza pe Evanghelie 36 , ca exprimare a marturisirii de credinta a Bisericii apostolice 37 din nevoia ca adevarul ei sa aiba autoritatea originii divine. Dogmatizarea si fixarea invataturii pe baze scripturistice introduc Scriptura si mai mult in viata Bisericii si asigura baza bisericeasca a exegezei biblice. Scriptura detine un primat asupra Traditiei, prin caracterul sau normativ initial: \"Sfanta Scriptura a avut totdeauna un loc special in Biserica Ortodoxa si a constituit totdeauna temelia prima si principala a credintei\" 38 .\n\n \n\nIII. Scriptura are nevoie de Biserica.\nA. In Biserica s-a alcatuit Scriptura. Indicatiile epistolelor apostolice despre Biserici constituite, carora li se adresau, pun problema raportului de origine intre Biserica si Scriptura.\n\nComunitatile crestine, constituite la aparitia epistolelor se imbogatesc din lumina precizarii scrise a continutului revelat, de catre martorii si urmatorii Cuvantului. Scriptura s-a alcatuit in sanul Bisericii si e marturie a Bisericii, dovada a experientei si credintei ei 39 . Scriptura s-a alcatuit dintr-o necesitate bisericeasca, din grija Bisericii ca descoperirea dumnezeiasca sa rodeasca in nasterea de noi comunitati in acelasi duh de viata si cu acelasi fond al Revelatiei. Asadar scrierile nou-testamentare pot fi considerate daruri ale unei comunitati bisericesti pentru alta comunitate, miscandu-se in aria de crestere a Bisericii. Constiinta originii apostolice a comunitatilor evidenta in scrierile nou-testamentare, permite fixarea scrierii Noului Testament in aria propovaduirii apostolice ce a dat nastere Bisericii. Calitatea apostolica este considerata in multe cazuri norma autoritatii Bisericii. Apostolul Pavel tine mult la unitatea tuturor in Hristos. Apostolicitatea are menirea de a sustine fiinta unitara a Bisericii pe temelia unitatii apostolice. Apostolii scriu ca intemeitori de comunitati, dar modul lor de atestare lasa sa se intrevada spiritul sobornicesc, intarit de vestirea credintei in toata lumea (Rom. I, 8).\n\nProcesul de formare a Scripturii tine de natura divina si de caracterul apostolic al Bisericii 40 si urmareste intarirea acestui caracter prin mesajul apostolilor in Biserica spre preintampinarea dezordinelor si pacatelor ivite in lipsa lor 41 . Felul de adresare duce la intelegerea hotararii Apostolilor de a lasa inscrise dovezile apostolice ale Bisericii. Apostolul lui Hristos scrie Bisericii pentru a lamuri problemele ridicate de unele framantari ale ei. Cel \"chemat de Domnul, randuit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu\" (Rom. I, 1-2; Efes. I, 2; Colos. I, 1), \"prin voia lui Dumnezeu\"(I Cor. I, 1; II Cor. I, 1) \"prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal\"(Galat. I, 2), cel care \"mustra, cearta, indeamna\"(II Tim. II, 23) nu este mai mult decat un Apostol (folosirea nearticulata a cuvantului Apostol are aceeasi insemnatate) care vesteste \"ce era dintru inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si mainile noastre au pipait\" (I Ioan I, 1) in concordanta deplina cu marturia comuna, prelungita in impartasirea tuturor de viata de veci cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos (I Ioan I, 2-3). Punerea in scris a celor referitoare la Iisus si marturiile Apostolilor se face in viata de comuniune a Bisericii. Alcatuirea canonului nou-testamentar se prezinta drept o dovada despre natura comunitar-harica initiala a Bisericii. E o grija a Bisericii \"ca sa fie asigurate generatiilor viitoare, nu numai formele scurte ale marturisirii de credinta (memorabile datorita expunerii lor scurte si rezumative si datorita ravnei credinciosilor-n.n.), cat si cele dezvoltate, care nu puteau fi tinute minte si predate cu fidelitate oral, de la om la om si de la generatie la generatie 42 . Aparuta la oarecare timp dupa intemeierea Bisericii 43 , Sfanta Scriptura se determina prin invatatura, predica si viata traite deplin in Biserica. Cuprinsul Scripturii creste din trasaturile doctrinale si de viata definitivate ale Bisericii. Baza bisericeasca a scrierilor neo-testamentare se vadeste in caracterul lor ocazional 44 si in comunicarile lor reciproce intre comunitati 45 . Fixarea in scris a Noului Testament vizeaza efectele lucrarii Apostolilor, credinta in Hristos si in iconomia divina ca o orientare ziditoare pe calea imbogatirii spirituale a aptitudinilor receptive si deci de valorificare a Revelatiei. Alcatuirea Sfintei Scripturi tine de natura teandrica a Bisericii 46 , iar inspiratia autorului trebuie legata de procesul de desfasurare a Bisericii. Sfantul Apostol Pavel staruie ca prin toate \"sa se zideasca si sa se intareasca Biserica\" (I Cor. XIV, 5) pe aceeasi temelie pusa de Hristos prin rastignire (I Cor. I, 23), Inviere si Inaltare. Fagaduita sub numele de Imparatia lui Dumnezeu, Biserica cuprinde in sine pe cei in care amintirea si trairea faptelor mantuitoare au creat fapturi noi (Galat. VI, 15). Argumentarea Apostolilor prin exemplificari dovedeste inca o data zelul lor pentru edificarea Bisericii si incadreaza Scriptura in opera misionara a celor ce au inteles la Cincizecime taina vietii divinului Intemeietor al Bisericii.\n\nB. Biserica a dat marturie despre Scriptura. - Alcatuirea Sfintei Scripturi in Biserica, duce in mod firesc la intrebarea rolului si recunoasterii ei in Biserica. Apostolii au scris spre zidirea Bisericii dand o orientare misionara scrierilor lor (Evangheliile) dar tinand seama si de cresterea fiintei Bisericii. Tainele, disciplina de cult , organizarea Bisericii formeaza imaginea unitatii teandrice a ei. In Scriptura Biserica recunoaste principiile identitatii sale si anume: unitatea, sfintenia, sobornicitatea si apostolicitatea, asa cum va stabili mai tarziu sinodul al II-lea ecumenic. Aceasta inseamna recunoasterea unui cadru teandric si identificarea principiilor Bisericii in orice act al sau. Solutiile scripturistice la problemele Bisericii sunt doar aspecte si norme ale dezvoltarii Bisericii, dar in intregul lor reunesc principiile teandrice ale Bisericii. Recunoasterea si marturia Bisericii referitoare la Scriptura intra in constitutia ei. Prin Scriptura ajungem la Biserica si prin Biserica la Scriptura deoarece numai Biserica a identificat Scriptura 47 care s-a nascut din unitatea credintei ei 48 . Marturia Bisericii despre Scriptura este diferita dupa aspectele conformarii sale cu Scriptura. Marturia prima si hotaratoare in viata Bisericii este recunoasterea inspiratiei biblice si fixarea canonului neo-testamentar. De aici rezulta pozitia de autoritate a Scripturii in Biserica. Biserica a recunoscut cartile neo-testamentare si a fixat canonul scripturistic dupa criteriul inspiratiei. Esenta criteriului l-a constituit adecvatia cuprinsului scrierii cu continutul unitar-comunitar al vietii si doctrinei comunitatilor crestine deplin coerente si confirmate de Duhul lui Hristos pastrat de la Apostoli. Criteriul inspiratiei conduce la apostolicitatea comuna Scripturii si Bisericii. Introducand mereu pe credinciosi in opera de mantuire 49 Sfanta Scriptura indeplineste rolul de calauza a credintei in care este asezata prin judecata si interpretarea continutului ei de catre Biserica 50 . De fapt, interpretarea si judecarea continutului Scripturii de catre Biserica incepe chiar cu recunoasterea inspiratiei prin care Biserica dobandeste prerogativa infailibilitatii si mentine autoritatea Scripturii. Recunoasterea inspiratiei ca o convingere intima a Bisericii despre adecvatia dintre cuprinsul Scripturii cu continutul vietii si doctrinei ei, ne apropie de formula lui Vicentiu de Lerin \"quod semper quod ubique, quod ab omnibus creditum est\", completata cu motivarea normativa a canonicitatii Noului Testament. In fond, in ideea de continuitate din formula lui Vicentiu, gasim atitudinea Bisericii de a se referi in toate manifestarile ei la norma ce si-a recunoscut-o 51 . Viata, cultul si invatatura Bisericii sunt roadele cuvantului scripturistic altoit pe asteptarile omenirii dupa mesajul salvator, iar Traditia este miscarea Scripturii in varietatea de posibilitati formale ale implinirii necesitatilor omenesti. Prin introducerea Scripturii in cult, prin predica ei, prin fixarea caracterului normativ pentru credinta al continutului Scripturii, Biserica marturiseste ponderea deosebita a cuvantului scris, destinat pastrarii permanente. Ea manifesta prin aceasta o grija deosebita pentru precizie si consecventa. Prin aceasta cuvantul scris si-a pastrat importanta revelationala si de inspiratie in toate confesiunile. Aceasta fiindca, pe langa o preocupare intensa a autorului uman, de a reda fidel descoperirea pastrata in Biserica, asupra lui se exercita si indemnul si supravegherea Sfantului Duh. Indicatiile eclesiologice ale Scripturii deschid perspectivele unei continui dezvoltari doctrinale si cultice in Biserica sub forma Traditiei. Traditia bisericeasca reprezinta, sub forma unui raspuns uman dezvoltat marturia vesnicei posibilitati a spiritului scripturistic de a mentine pe credincios deschis spre deschiderea divina. In cult, in doctrina, in viata Bisericii, invatatura Scripturii introduce in realismul eficient al evenimentelor revelatiei.\n\nC. Biserica invioreaza Scriptura.- Ramas in Biserica drept norma de credinta si de viata, cuvantul Scripturii castiga din viata Bisericii. Biserica aduce Scriptura la cunostinta credinciosilor, nedespartita de formele vii de transmitere a vietii divine 52 si apropiata de nevoile credinciosilor 53 . Aducerea Scripturii la intelegerea credinciosilor echivaleaza cu o reliefare a momentelor evanghelice ca fapte ale adresarii divine catre om. Prin amintire, \"toate cate ne-a facut noua Dumnezeu\" apropie pe om de evenimentele biblice, cu speranta Invierii, il arata situat in bunavointa divina, si il indeamna la trairea faptelor lui Iisus dupa modelul Apostolilor 54 . Amintirea actiunii lui Dumnezeu pentru oameni se face in Biserica, tinandu-se seama de incheierea Revelatiei si de faptul ca in Biserica revelatia capata o lumina aparte prin care se valorifica posibilitatea de maxima apropiere de Dumnezeu. Cuvantul Scripturii aduce rod si creste in Biserica 55 , iar constiinta Bisericii se dezvolta ca reflex al experientei teandrice a comunitatii care adanceste tezaurul revelatiei 56 , dupa natura ei sacramentala 57 . Sacramentalitatea conformeaza lucrarea Bisericii la cuprinsul Revelatiei. Amintirea faptelor si vietii Mantuitorului se intregeste in cult prin identificarea in alt plan a efectelor vietii pamantesti a Intemeietorului Bisericii. Trairea intr-o constiinta colectiva a amintirii Patimilor 58 , dar nepatrunsa de harul Sfantului Duh, nu adauga nimic la sensul rastignirii lui Hristos. Abia prin evenimentul invierii si al inaltarii, Apostolii au ajuns sa cunoasca efectul patimilor ca har, ca un har pentru inviere, prezent in Biserica prin Sfantul Duh. Acest har face posibila asemanarea noastra cu Hristos, dupa masura chenozei Lui si a inaltarii Trupului tainic prin identificarea noastra ca madulare tainice ale Trupului lui Hristos. Ridicarea la indumnezeire, posibila prin folosirea mijloacelor oferite de intruparea Cuvantului, se realizeaza prin impartasirea de harurile momentelor mantuitoare care ne transpun in aceleasi stari prin care a trecut firea umana a lui Hristos, care s-a dovedit apta de patima si indumnezeire. Patima mantuitoare ridica pe credincios la starea de daruire jertfelnica prin desfiintarea inchiderii in sine. \"Toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam\" sunt cuvinte creatoare de o dispozitie capabila sa-si insuseasca starea de jertfa a lui Hristos prin impartasirea de jertfa euharistica. Cultul Bisericii nu reproduce Revelatia in mod simplu imitativ, ci o actualizeaza prin identificarea omului cu evenimentele Revelatiei. Scriptura folosita in cult devine un factor de viata cu Hristos in Biserica, face permanent posibile si vii momentele Revelatiei. Cuvantul ei dobandeste autoritatea marturisirii de credinta comuna prin insusirea posibilitatilor lui de indumnezeire a comunitatii bisericesti. Biserica face vie Scriptura si prin staruirea in infaptuirea prescriptiilor morale ale Noului Testament prin care e imitat Hristos. Virtutile crestine si teologice ale credinciosului ridicat pana la acceptarea lui Dumnezeu cel Atotputernic in sine, au entuziasmat pe Apostoli, au intarit pe marturisitori si mentin pe crestini in comunitate de dragoste si rugaciune. Biserica e ea insasi comunitate de dragoste si simtire a celor care se unesc cu Hristos prin credinta si eforturile de depasire a egoismului. Tainele Bisericii conduc viata credinciosului spre modelul lui Hristos. Ele ajuta efortul spre induhovnicire intarind hotararea de imbunatatire morala in Biserica. Inscrierea credinciosului in descoperirea dumnezeiasca se face printr-o anumita redescoperire si realizare autentica a sa, mai precis a capacitatii sale de inaintare continua spre modelul sau divin. Inaintarea se face in Biserica unde sufletul se innoieste prin puterea daruita de Duhul Sfant. Trecand in Biserica prin toate etapele mantuirii, credinciosul se invredniceste de darul tuturor momentelor operei lui Hristos. Interesul lui Dumnezeu fata de credincios il atrage pe acesta 59 , prin lucrarea puterii Lui revendicative. Hristos insusi este revelatia ca permanenta relatie dinamica intre Dumnezeu si om ca izvor infinit de har. Prin Biserica Hristos se salasluieste in intreaga umanitate primitoare a realitatii Sale intrupate si inviate, iar dispozitiile omenesti de comuniune se convertesc dupa modelul dragostei lui Hristos. Lucrarea lui Hristos, actualizata in Biserica, apare ca un dar ce intareste dorinta de a lucra pentru intalnirea cu Dumnezeu, ce transpune pe cel credincios in toate starile lui Hristos. Pe Hristos Il putem numi \"darul invierii noastre\". Biserica avand forta ce duce spre Inviere, produce in fiecare membru al sau starea de inviere dand o orientare ascendenta faptelor vietii proprii. Doua sunt metodele imbunatatirii moral-spirituale in Biserica. In primul rand, ridicarea firii omenesti a Mantuitorului pana la Inviere, ofera modelul cel mai potrivit pentru viata crestinului, confruntata cu multe prilejuri de verificare a calitatii de crestin. Situarea pe o pozitie egoista, atitudinea de conformare a faptelor cu propriul interes sau incadrarea in circumstantele contextuale sunt eliminate de la inceput. In al doilea rand, motivarea suprema si unica a faptelor crestine, - iubirea - duce la efortul de intoarcere a tot lucrul spre bine, de convertire a raului in fapte de apropiere si intelegere (\"nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele\" Romani XII, 21) Biserica face aceasta prin mentinerea Scripturii in amintire, prin oferirea spre meditatie a pildelor scripturistice. Pildele Scripturii strabatute de caldura puterii divine sunt tot atatea invitatii de a intra in dragostea Tatalui prin fapte vrednice de aceasta dragoste.\n\nIV. Biserica, Scriptura si Revelatia.\n\nA. Biserica si Scriptura ca produse si pastratoare ale Revelatiei.- Scopul principal al revelatiei este mantuirea tuturor celor ce cred in Hristos. El se implineste prin primirea de catre credinciosi a cuvantului evanghelic in comunitatea celor ce au recunoscut pe Mantuitorul in persoana lui Iisus Hristos 60 . Predica Evangheliei mantuitoare are ca prim efect constituirea comunitatii crestine 61 , iar Biserica exista mai departe in cadrul de invatatura revelata si de har. Propriu-zis, harul sacramental al lui Hristos este prezent numai in comunitatea de credinta realizata in conditiile Bisericii, care primeste Scriptura pentru mentinerea naturii sale revelationale. Se petrece astfel in Biserica nu numai o aplicare 62 a Revelatiei, ci si o precizare a naturii Bisericii ca permanenta mijlocitoare a harurilor revelatiei. Constiinta de sine a Bisericii, ca intruchipare omeneasca a revelatiei, castiga in intensitate odata cu deschiderea caii spre mantuire. Biserica are constiinta de sine a ei ca depozitara a tezaurului revelat si ca mijlocitoare a harului innoitor. Intemeierea Bisericii dovedeste exceptionalitatea evenimentelor de pana la Cincizecime cu care incepe in istorie epoca de intoarcere la armonia initiala prin Biserica. In Biserica credinciosii merg pe calea efortului inaltator spre Cuvantul Intrupat. Aceasta permite formarea unei teologii ca rezultat al capacitatii de interpretare a Bisericii. Biserica s-a considerat pe sine o unitate de actiune dar numai in cadrul revelat. Revelatia s-a dat spre folosinta tuturor credinciosilor si de aceea apare imperioasa pastrarea nealterata a intregului sau cuprins precum si valorificarea lui in timp prin transmitere. Pentru impacarea acestor cerinte intervine actiunea Bisericii, de precizare a esentei descoperirii dumnezeiesti. Revelatia se actualizeaza haric in Biserica prin invatatura, viata si cult. Detinerea de catre Biserica a harurilor principalelor momente ale Revelatiei o aseaza ca loc de condensare a Revelatiei Vetero- si neo-testamentara si ca loc permanent de lucrare a Sfantului Duh. Biserica ramane credincioasa mesajului divin revelational pe care il considera principalul element constitutiv al sau. Desigur, nu este vorba de un paralelism care ar permite noi determinari in sfera notiunii de Biserica, ci de stabilirea unui raport necesar intre cuprinsul descoperirii dumnezeiesti si structura teandrica a Bisericii. Mai ales raportul din perioada de formare permite identificarea Bisericii veacurilor cu Biserica Apostolilor fiindca mentinerea Bisericii prin acelasi duh si continut constitutiv ofera putinta pastrarii identitatii ei. Aceasta intelegerea a Bisericii prin principalul sau act constitutiv o da Revelatia dumnezeiasca, fiindca Apostolii au intemeiat Biserica prin predica lor despre interventia lui Dumnezeu in lume 63 , prin predicarea descoperirii depline a lui Dumnezeu prin intrupare. Posibilitatea maxima a initiativelor relationale, aratata odata cu intruparea, devine prezenta in Biserica intemeiata prin primirea descoperirii dumnezeiesti. Mai mult, structura sacramentala a Bisericii repeta Revelatia si o oglindeste in actiune, in lucrarea de intemeiere a Bisericii si de mentinere si dezvoltare a raporturilor intime dintre subiectul divin si uman 64 . Ideea de legamant, prezent la toata Scriptura 65 , se exprima in Biserica in lucrarea ei sacramentala, in definirea ei ca organ al mantuirii prin impartasirea de harurile lui Hristos. Biserica este martorul permanent al adevarului si al semnificatiei depline a mesajului revelat, intrucat ea insasi apartine Revelatiei ca Trup al Cuvantului. Ea ne descopera permanent si reda credinciosilor prin actualizarea Revelatiei in viata sa, Cuvantul lui Dumnezeu pastrat in Scriptura. Mantuirea anuntata in Scriptura este actualizata in Biserica prin prezenta continua a lui Hristos ca Rascumparator si Cap al ei 66 . Partea integranta a Revelatiei, Biserica foloseste Scriptura, are Scriptura care cuprinde esenta descoperirii dumnezeiesti, deci si temeiurile revelate ale existentei Bisericii. Evenimentele istorico-religioase retinute de Scriptura sunt izvorul credintei si nadejdii crestine, iar predarea lor de catre Biserica nu este o simpla amintire, ci intra in lucrarea de zidire a Bisericii, cu atat mai mult cu cat ea exista print-o initiativa divina. Destinata pentru luminarea credinciosilor, Scriptura cuprinde descoperirea dumnezeiasca ce-si are izvorul in iubirea treimica. Iar contributia omeneasca din Sfanta Scriptura se arata nu numai in dubla ei origine ci si in prezenta continua a ideii largi de legamant 67 . Legamantul ultim este facut cu Biserica fara de care n-am avea astazi o revelatie autentica sigura si demna de incredere 68 .\n\nB. Rolul Traditiei in Biserica si Scriptura. - Rolul Traditiei incepe dupa moartea Apostolilor, cand Revelatia divina era incheiata si nu se mai putea repeta. Se impunea o precizare a continutului Revelatiei 69 si realizarea acesteia infaptuita prin Traditia Bisericii credincioase cuprinsului revelat. In ce masura se identifica Traditia cu viata Bisericii, ne-o arata cercetarea notiunii de Traditie. Termenul traditie in acceptia cea mai proprie inseamna incredintare 70 , adica transmiterea unui fond cu pastrarea identitatii nealterate. Constiinta deplinei identitati vine din insusirea totala a cuprinsului Revelatiei pentru a-l reda fidel prin marturisirea lui permanenta in fata lumii. Notiunea Traditiei bisericesti trebuie legata de originea Bisericii, deoarece Apostolii au predicat ceea ce si ei au vazut si au auzit (I Ioan I, 1). Ei au transmis iar Bisericile au primit prin harul Sfantului Duh 71 , predica lor despre viata si invatatura si opera Mantuitorului. Aceasta transmitere nu este totusi numai mentinerea esentei descoperirii dumnezeiesti, care se pastreaza in Scriptura ca Revelatia restransa (cristalizata), fiindca Biserica s-a format in cadre concrete, iar nazuintele ei de intindere peste tot pamantul au impus primirea in sine a nenumarate multimi de forme si materii din lumea inconjuratoare 72 . Strabatand un drum maret 73 Biserica primara incepe un proces de invatare a credintei si a mostenirii duhovnicesti a Apostolilor 74 . Odata cu continutul Revelatiei se transmitea prin taine plinatatea vietii harice 75 . La baza Traditiei sta Revelatia 76 dar Traditia nu consta in simplul act de transmitere a cuvintelor si faptelor Domnului, consemnate la un moment dat in scrierile scripturistice 77 , ci exercita o influenta considerabila asupra modului de a intelege Cuvantul divin 78 . Traditia asigura Bisericii posibilitatea adaptarii la concret a continutului descoperirii dumnezeiesti, mentinandu-i totusi integritatea prin realizarea in timp a lecturii Sfintei Scripturi 79 . Traditia arata Scriptura ca o parte restransa a ei si nascandu-se din necesitatea transmiterii autentice a Revelatiei generatiilor urmatoare de crestini. Caracterul permanent si viu al Traditiei asigura identitatea Bisericii si Scripturii si stabileste raportul dintre acestea. Din Traditie stim ca Scriptura s-a nascut in Biserica si pentru Biserica si deci insertiunea exegezei biblice in Traditie este necesara 80 , prin Traditie Biblia intrand in viata concreta a Bisericii 81.\n\nSfanta Scriptura ca forma principala de pastrare si transmitere a Revelatiei dumnezeiesti nu trebuie despartita de intreaga lucrare mantuitoare a Bisericii. Prin insusirea descoperirii dumnezeiesti dintr-insa, se ajunge la cunoasterea tainei Bisericii. Predica permanenta a Bisericii este predica Scripturii, ea este o continua oferire spre meditare a invataturii dumnezeiesti. Din Sfanta Scriptura activata in Biserica ne imbogatim de darurile Revelatiei fiindca lucrarea Bisericii este necontenita actualizare a descoperirii si forma concreta de raspuns la indemnurile scripturistice. Cunoscand imprejurarile aparitiei Scripturii si nasterii Bisericii, ne convingem ca Biserica si Scriptura sunt necesare una celeilalte in mod complementar. Mijlocul prin care Biserica exprima adresarea divina, cu posibilitatile de zidire a credinciosului, este sfanta traditie ca forma vie a vietii Bisericii sustinute de Sfantul Duh. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie sunt tezaurul integral al descoperirii dumnezeiesti pe care se intemeiaza Biserica. Stabilirea canonului scripturistic este un act al Bisericii pe cand Traditia este insasi viata Bisericii fara nevoia unei sanctionari de autoritate. Traditia arata Biserica in nazuintele imbogatirii si avand Scriptura ca baza, justificare si continut permanent.\n\nDrd. Varlan Ioan,\n\n\"Glasul Bisericii\", nr. 11-12, pag. 1082-1094.\n\n* Lucrare de seminar sustinuta in cadrul pregatirii doctoratului in teologie si intocmita sub indrumarea P. C. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, care a dat si avizul pentru publicare.\n1. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Sfanta Traditie. Definirea notiunii si intinderii ei, in \"Ortodoxia\", XVI (1964), nr. 1, p. 77\n2. E. Jacquier, Le Nouveau Testament dans l\'Eglise chretienne, tome I, Paris, 1911, p. 15.\n3. Alfred Loisy, L\'Evangile et l\'Eglise, Bellevue, 1903, p. 135.\n4. A. Boni, Le probleme de l\'Eglise, Lausanne, 1934, p.95\n5. Antoniades, M. E., Die Orthodoxen Hermeneutischen Grundprinzipien und Methoden der Auslegung des Neuen Testaments und ihre teologischen Voraussetzungen in \"Proces Verbaux du premier congres de theologie orthodoxe a Athenes, 29 Novembre -6 Decembre 1936\". Athenes, 1939, p. 146.\n6. Ibidem, p. 147\n7. Vezi Fapte II, 46-47; VIII, 3; XIV, 23; Rom. XVI, 1, 5, 23; I Cor. I, 2; VI, 4; X, 32; XI, 18-22; XIV, 4-5; XII, 23-40; XV, 9, XVI, 19; Gal. I, 13; Efes. III, 10, 21; Filip. III, 6; IV, 15; Col. IV, 15-16; Filimon I, 2; Apoc. I, 4; XI, 20; II, 1; XXII, 17.\n8. Denumirile izolate fara comentarii prin alte locuri scripturistice cum ar fi: I Cor. III, 16; XII, 27; VI, 15; XII, 12; Efes. 1, 23; V, 23; Col. I, 18, 24; Apoc. XIX, 7; XXI, 9; XXII, 17-dovedesc ca exista deja constiinta Bisericii de trup al lui Hristos.\n9. Diac. Asist. Ion Bria, Scriptura si Traditie, in \"Studii Teologice\", XXII (1970), nr. 5-6, p. 385.\n10. Prot. P. Gnedici, Despre sensul ortodox al Traditiei, in \"Jurnal Moscovscoi Patriarhii\", 1963, nr. 3, p. 46\n11. Dr. Vasile Mitrofanovici, Prelegeri despre Liturgica Bisericii dreptcredincioase rasaritene, prelucrate, completate si editate de Prof. Dr. Teodor Tarnavschi, 1909, p. 299.\n12. Petre Vintilescu, Misterul liturgic, Bucuresti, 1929, p. 3.\n13. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 52.\n14. Dr. Vasile Mitrofanovici, op. cit., p. 383.\n15. Ibidem, p. 382\n16. Max Thurian, L\'unite visible des chretiens et la Tradition, Paris, 1961, p.64.\n17. S. de Dietrich, Le Renouveau biblique, ed. II-eme, 1949, p. 111, apud Pr. Prof. Vladimir Prelipcean si Pr. Prof. Gr. T. Marcu, Cuvantul lui Dumnezeu in Viata Bisericii, in \"Studii Teologice\", XXII (1971), nr. 1-2, p. 39.\n18. Dr. Vasile Mitrofanovici, op. cit., p.383\n19. Ibidem, p. 299.\n20. Ibidem, p. 292.\n21. Ibidem, p. 299.\n22. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Revelatia ca dar si fagaduinta, in \"Ortodoxia\", XXI (1969), nr. 2, p. 187.\n23. Idem, Revelatia prin acte, cuvinte si imagini, in \"Ortodoxia\", XX (1968), nr. 3, p. 349.\n24. Diac. Asist. Ion Bria, op. cit., p. 386.\n25. Thurian Max, op. cit., p. 64.\n26. Bria I., op. cit., p. 385.\n27. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Sfanta Traditie…, p. 76.\n28. Petre Vintilescu, op. cit., p. 8.\n29. Ibidem, p. 10.\n30. Ibidem, p. 17.\n31. Ibidem, p. 25.\n32. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Pozitia d-lui Lucian Blaga fata de crestinism si Ortodoxie, Sibiu, 1942, p. 62\n33. Idem, Sfanta Traditie…, p. 92.\n34. Ibidem, p. 54.\n35. Ibidem, p. 74.\n36. Diac. Asist. Ion Bria, op cit., p. 38.\n37. Ibidem, p. 393.\n38. Gherasim Papadopulos, The Revelatory character of the New Testament and Holy Tradition in the Orthodox Church, in \"The Greek Orthodox Theological Review\", Brookline, Mass., Vol. II, ian. 1956,\np.41, apud Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Sfanta Traditie, p. 57.\n39. Archipretre G. Florovsky, La Bible et l\'Eglise, in \"Contacts\", 1958, nr. 24 nov.-dec. p. 103.\n40. Diac. Asist. I. Bria, op. cit., p. 385.\n41. C. Constantinov, Sfanta Scriptura a Noului Testament despre Traditia apostolica, in \"Jurnal Moscovscoi Patriarhii\", 1957, nr. 9, p. 47.\n42. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Sfanta Traditie…, p. 74.\n43. P. Gnedici, op. cit., p. 45.\n44. C. Constantinov, op. cit., p. 47.\n45. E. Jacquier, op. cit., p. 18.\n46. Diac. Asist. I. Bria, op. cit., p. 385.\n47. M. E. Antoniades, op. cit., p. 149.\n48. M. Thurian, op. cit., lp. 49.\n49. Pr. Prof. D. Staniloae, Sfanta Traditie…, p. 77\n50. M. E. Antoniades, op. cit., p. 149.\n51. A. Loisy, op. cit., p. 160.\n52. C. Constantinov, op. cit., p. 49.\n53. A. Loisy, op. cit., p. 159.\n54. Pr. Prof. D. Staniloae, Sfanta Traditie…, p. 84.\n55. C. Constantinov, op. cit., p. 46.\n56. Pr. Prof. D. Staniloae, Revelatia ca dar…, p. 193.\n57. Idem, Sfanta Traditie…, p. 67.\n58. M. Thurian, op. cit., p. 51.\n59. G. Florovsky, op. cit., p. 100\n60. Pr. Prof. D. Staniloae, Sfanta Traditie…, p. 72\n61. Diac. Asist. I. Bria. Op. cit., p. 389.\n62. Pr. Prof. D. Staniloae, Sfanta Traditie…, p. 82.\n63. G. Florovsky, op. cit., p. 100, vezi si Diac. Asist. I. Bria, op. cit., p. 389.\n64. Ibidem.\n65. Ibidem, p. 101\n66. Ibidem, p. 104.\n67. Ibidem, Passim.\n68. M. E. Antoniades. Op. cit., p. 150.\n69. P. Gnedici, op. cit., p. 47.\n70. Ibidem, cf. Sf. Irineu.\n71. Ibidem.\n72. Kartaschoff, Die Freiheit der teologischwissenschaftlicher Forshung und die Kirchliche Autoritat, in \"Proces-verbaux\"…, p. 177, vezi si G. Florovsky, op. cit., p. 100\n73. Kartaschoff, op. cit., p. 100.\n74. C. Constantinov, op. cit., p. 45.\n75. Pr. Prof. D. Staniloae, Sfanta Traditie…, p. 75.\n76. C. Constantinov, op. cit., p. 44.\n77. E. Jacquier, op. cit., p. 17-18.\n78. A. Loisy, op. cit., p. 160.\n79. M. Thurian, op. cit., p. 11.\n80. Ibidem, p. 12.\n81. P. Gnedici, op. cit., p. 47.\n\n==\'\'Revelatia si Sfanta Scriptura\'\'==\nMantuitorul ne-a invatat ca Dumnezeu este iubire (I Ioan IV, 8), oceanul de iubire, si din pricina acestei iubiri El se descopera celor pe care-i iubeste; caci El este lumina cea mai presus de fire, cu care-i invaluie (Ioan VII, 12) si adevarul (Ioan XIV, 6), care-i duce la viata vesnica.\n\nDupa chipul si asemanarea Creatorului sau fiind, omul poate primi aceasta descoperire de la Dumnezeu, pe care-L doreste; ba inca sufera din lipsa Lui, in diferite imprejurari ale schimbatoarei vieti pamantesti si suspina in rugaciunea sa ca Fericitul Augustin murmurand: “Pentru Tine ne-ai facut si nelinistit este sufletul nostru pana ce se va odihni intru Tine!\"1. Psalmistul marturiseste cu lacrimi acest dor mistuitor al sau, dupa Dumnezeul cel viu: “In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Insetat-a sufletul meu de Dumnezeu cel viu; cand voi veni si ma voi arata fetei lui Dumnezeu?\" (XLI, 1-2). “O, daca ai sfasia Tu cerurile si ai cobori jos!\" striga evanghelistul Vechiului Testament (Isaia LXIV, 1). La acest strigat disperat Tatal a raspuns: Cerurile s-au deschis; Duhul Sfant care se purta peste ape la creatie “a grait prin prooroci\" si, in cele din urma, Imparatul cerurilor a coborat printre noi, facandu-se trup. Aceste evenimente ne sunt rezumate de Epistola catre Evrei, care ne aminteste ca “Dupa ce Dumnezeu, odinioara, in multe randuri si in multe chipuri a vorbit Parintilor nostri prin Prooroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul\" (I, 1-2).\n\nMinunata este aceasta dezvaluire a Creatorului fata de creatura Sa! Intr-adevar, Revelatia dumnezeiasca este multiforma si mai ampla decat cosmosul insusi: Ea s-a facut prin lucrari, prin cuvant, semne si minuni – toate acestea umpland Sfanta Scriptura, unde sunt expuse prin cuvinte, adica intr-o forma theandrica. Iar cand Revelatorul insusi se face din iubire inefabila, Revelatia, ea capata desavirsirea suprema.\n\nDin mila lui Dumnezeu Revelatia devine astfel dialogul iubirii la care omul indumnezeit prin har poate participa, in inspiratie, prin vedere si cuvant – daruri care coplesesc putinta de intelegere omeneasca si cuvant (Acest fapt a impus pentru teologi si problema raportului spiritual dintre auz si vedere in Revelatie).\n\nNu numai in trecutul indepartat, si anume ca o fagaduinta a ceea ce avea sa fie (Deuter. V, 4, de pilda), ci mai ales la plinirea vremii (Gal. IV, 4, de pilda), Revelatia s-a facut sub toate formele, dar la urma am primit-o in plinatatea ei de har si de adevar: “Pentru ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, care este in sinul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut\" (Ioan, I, 17-18).\n\n1. Revelatia s-a facut prin cuvant , care are multe sensuri. De el s-a folosit Dumnezeu in Vechiul Legamint, pentru a consola pe omul cazut, prin fagaduintele Sale (Rom. IX, 4); iar in cel Nou pentru realizarea lor in Cuvantul lui Dumnezeu facut trup –, singurul lucru nou sub soare, cum l-a proclamat Sfantul Ioan Damaschinul. Repetam ca in afara de cuvintele descoperitoare din Vechiul Testament si de Cuvantul descoperit in cel Nou, divinul coborindu-se tot mai mult la nivelul creaturii, Revelatia s-a facut si prin lucrari minunate, minuni (semne si aratari; toate acestea au fost adaptate la puterea omeneasca de receptivitate (Exod, XXXIII, 21 ; Mat. V, 8 etc.), - asa cum o demonstreaza, de altfel, istoria spiritualitatii crestine in general si Palamismul in special).\n\nVechiul Testament este pregatitor al celui Nou si “calauza catre Hristos\" (Gal. III, 24), iar descoperirile date prin cuvinte in aceasta parte a Revelatiei se refera la Cuvantul lui Dumnezeu cel vesnic, care va cobori la noi ca sa ne mantuiasca si sa prefaca cerul si pamantul in cer nou si pamant nou.\n\nIn acest scop Profetii sunt trimisi (Is. VI, 6, 9 ; Ieremia XXV, 4) ; Domnul pune cuvintele Lui in gura lor (Ier. I, 9) si ele sunt foc mistutor (Ier. XX, 8-9; cf. I Cor. IX, 16): Sunt o forta (Isaia, VI, 9-13 ; Ier. I, 10), judecata (Intelepciune XVIII, 14-18 ; Ps. CXIX), Lege (Deut. XXX, 15-20 ; Ieremia VI, 19 etc.), viata (Deut. VIII ; Ps. CXIX etc.). Prin cuvantul Domnului s-a savirsit creatia si conservarea lumii (Gen. I ; Ps. XXXIII, 6-9) etc. Pretutindeni aflam astfel theandrismul acesta biblic, amintit de mai multe ori de Sfantul Pavel; de pilda, in I Tes. II, 13: “Multumim neincetat lui Dumnezeu ca luand voi cuvantul ascultarii de Dumnezeu de la noi, nu ati luat cuvant omenesc, ci, precum este adevarat, cuvantul lui Dumnezeu, care si lucreaza intru voi cei ce credeti\". (Din Noul Testament nu e nevoie sa mai amintim decat inceputul Evangheliei Sfantului Ioan, “inima Noului Testament\").\n\n2. Cuvantul revelat devine Scriptura, potrivit invataturii Vechiului si Noului Testament. In Vechiul Testament aflam ca Dumnezeu a scris Decalogul (Deut. IV, 13 ; X, 1-4). Incepind cu Moise, Profetii scriu cele descoperite de Dumnezeu poporului sau (Exod XXIV, 4), continuind cu Isaia (XXX, 8 etc.), cu Ieremia (XXXVI, 10, 11 etc.), Ezechiel (care inghite ruloul scris de Domnul, dupa (II, 9-10) etc. Neemia si Iuda Macabeul aduna scrierile sfinte, asa cum citim in II Macabei (II, 13-15), fiindca Legea Domnului incinta inima si lumineaza ochii (Ps. XIX, 8-9). Scripturile Sfinte sunt templul Sau, casa pe care si-a zidit-o Intelepciunea (Prov. IX, 1) si Profetii le numesc cand “Cartea lui Iahve\" (Isaia, XXXIV, 15), cand “Cartea Aliantei\" (Exod. XXIV, 7 etc.), cand “cartea Legii lui Iahve\" (Ios. XXIV, 26 etc.), “ta Biblia ta hagia\" (I Mac. XII, 9) si in sfarsit, “hiera Biblos\" (II Mac. VIII, 23).\n\nNoul Testament identifica, de asemenea, Revelatia cu Scriptura (Matei XXI, 42, etc. ; Marcu XII, 24 etc. ; Luca XXIV, 27 etc. ; Ioan V, 39 ; Fapte XVII, 2 etc. ; I Cor. XV, 3 etc. ; II Petru III, 16 si I, 20).\n\nAutoritatea dumnezeiasca a Sfintelor Scripturi ale Vechiului Testament este invocata in toate problemele grele ale Crestinismului apostolic, asa cum se poate vedea mai ales din Fapte. Scrierile Noului Testament le citeaza pentru a dovedi realizarea in noul eon a ceea ce s-a profetit poporului ales (“ca sa se implineasca Scripturile... ceea ce a spus prin Prooroci...\"), sau pentru a dovedi ca Mantuitorul este Mesia cel asteptat. Scripturile Vechiului Testament sunt astfel folosite mai ales in Sfanta Evanghelie dupa Matei, care se adresa Evreilor, in Epistola catre Evrei, in cea catre Romani (cf. XI, 4) etc., intrucit sunt inspirate (II Tim. III, 16) ca “Scripturi Sfinte\" (Romani I, 2).\n\nDe aceeasi autoritate deplina se bucura de la inceput scrierile Noului Testament: De pilda cele ale Sfantului Pavel, care sunt puse alaturi de cele ale Vechiului Testament (in II Petru III, 16), sau Evanghelia Sf. Luca (X, 7), pusa alaturi de Deuteronom (XXV, 4), in I Tim. V, 18 etc.2.\n\nAici se poate aminti in treacat si faptul ca Biserica crestina nuanteaza importanta epocilor si a Revelatiei , ca reprezentind felurite trepte in urcusul omenirii pana la desavirsirea cunoasterii “tainei crestinatatii\", adica a mijloacelor dumnezeiesti de mantuire.\n\nMantuitorul insusi pune, de altfel, fata in fata cele doua Legaminte (Matei V, 17-18 etc.) ; Sfintii Apostoli procedeaza la fel (Evr. I, 2 ; Efes I, 9-10 etc.). Cercetand trecutul si viitorul omenirii credincioase, Sf. Grigorie Teologul caracterizeaza schimbarile intamplate ca niste cutremure de pamant, descriindu-le astfel: “Cele doua Testamente sunt doua cutremure, dintre care unul face trecerea de la idolatrie la Legea lui Moise, iar celalalt de la Legea lui Moise la Evanghelie. Dar mai exista si al treilea, care este mutarea din aceasta viata in cealalta\"3.\n\nIn sfarsit, aceasta identificare intre cele doua Legaminte este curenta in epoca apostolica nu numai prin citarea Scripturilor, ca fiind autoritatea dumnezeiasca suprema, ci si prin afirmarea cu putere a credintei prin care Cuvantul intrupat se manifesta si in Cuvantul lui Dumnezeu din Scripturi (Gal. III, 8), de dupa Inviere (Ioan XV, 5, 7).\n\nAceasta identificare a Cuvantului intrupat cu Cuvantul lui Dumnezeu din Scripturi, ca si autoritatii dumnezeiesti a celor doua Testamente au un fundament comun: acela dupa care intreaga Scriptura vorbeste despre Hristos, adica despre mantuirea noastra prin El. In acest sens ne indeamna Fericitul Augustin sa cautam pe Hristos cu ardoare in Sfintele Scripturi: “Ne putea inchipui Sfanta Scriptura, scrie el4, ca o campie pe care voim sa cladim ceva. Sa nu fim lenesi, nici multumiti de ceea ce e la suprafata. Sa sapam in adincime, ca sa ajugem la piatra. Caci piatra e Hristos\". In alta parte scrie: “Citeste toate cartile profetice; daca nu gasesti acolo pe Hristos, exista ceva mai prostesc si mai fara sens? Vezi-L acolo pe Hristos! Numai asa vei gusta ceea ce citesti, dar vei fi uluit de aceasta; detaseaza-ti mintea de cele materiale, ca sa-ti uiti trecutul si aspira la cele viitoare!\"5\n\nIata de ce se spunea ca pentru a intelege Scriptura trebuie sa traiesti cu si in Hristos, adica, dupa Origen, sa te apleci pe pieptul lui ca Sfantul Ioan Evanghelistul6. Evanghelia afirma ca ucenicii n-au putut intelege Scripturile decat dupa ce au inteles ca ele se refereau la Hristos: “Atunci Iisus le-a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile\" (Luca XXIV, 45).\n\n3. In epoca post-apostolica aceasta identificare a Cuvantului lui Dumnezeu cu Sfintele Scripturi se prelungeste in Cuvantul facut trup si apoi in Domnul euharistic. Sfintii Parinti au proclamat cu evlavie aceasta perpetua omniprezenta in evenimentele cele mai de seama ale vietii crestine. Se aminteste, in acest sens, fraza expresiva din Epistola lui Clement (LIII, 1): “Voi cunoasteti cu adevarat Scripturile Sfinte ( tas Hieras Graphas ) , le cunoasteti bine, prea iubitilor, si ati aprofundat cuvintele lui Dumnezeu ( ta Logia tou Theou )\". Expresii similare aflam la Parintii latini care adauga la aceasta denumire, altele ca: “ chirographum Dei\" si “divina bibliotheca\".\n\nDar Origen va aprofunda mai mult aceasta identificare prin paralelismul dintre Cuvantul facut om si Cuvantul, care se face Scriptura, prin aceea “ensomatosis\". Intr-adevar, dupa cum Hristos cel ascuns a venit in trup, tot asa toata Scriptura dumnezeiasca este intrupata\" (“Sicut Christus celatus venit in corpore, sic est et omnis Scriptura divina incorporata\")7. Marele alexandrin vede in Trupul Domnului ca si in Sfanta Scriptura, locasul sau, templul Sau, care ni-l face prezent: “Cuvantul lui Dumnezeu, scrie el, nu are nici carne, nici trup: Dupa firea Sa dumnezeiasca El nu poate fi nici pronuntat, nici vazut; dar de indata ce se intrupeaza, poate fi vazut si scris. Aceasta din pricina ca Cuvantul s-a facut trup si ca exista o carte a genealogiei lui Iisus Hristos (Matei I, 1)8.\n\nAcelasi paralelism cu Cuvantul il stabileste Origen si intre Euharistie si Scriptura . El ne implora sa avem acelasi zel in impartasirea din Cuvantul revelat, ca si fata de Sfanta Impartasanie: “Voi va socotiti vinovati si pe drept cuvant credeti asa, daca din greseala voastra cade vreo particica. Atunci cum credeti voi ca ar fi o greseala mai mica daca sunteti neglijenti fata de Cuvantul lui Dumnezeu, decat cand esti asa fata de Trupul Lui?\"9.\n\nAccentuind aceasta identificare el poate spune in mod alegoric, in alta parte, ca “noi bem singele lui Hristos nu numai in ritul sacramental, ci si cand primim cuvintele Sale, care au in ele viata\"10.\n\nTraditia veche a Bisericii crestine a reliefat cu multa pietate faptul ca Cuvantul lui Dumnezeu si Tainele sunt cele doua cai prin care primim pe Hristos , in cadrul acelorasi slujbe sfinte.\n\nIn consensul acestei identificari a Cuvantului lui Dumnezeu cu Scriptura, in cadrul slujbei Sf. Liturghii a Bisericii Ortodoxe, la “iesirea cu Sfanta Evanghelie\" (“Vohod\"), ea este dusa in mod solemn la altar, unde ramane pana ce este citita de diacon, care o duce in acest scop, de asemenea, cu mare evlavie. Citirea ei devine manifestarea liturgica a Domnului insusi, caruia i se canta si la inceputul si la sfarsitul ei: “Slava tie, Doamne, slava Tie!\"\n\nIn cadrul aceleiasi evlavii, Sinoadele Ecumenice erau socotite ca fiind prezidate de Capul cel nevazut (al Trupului Tainic al Sau) –, neavand un cap vazut. De aceea, Sfantul Chiril al Alexandriei scrie, de asemenea, identificand Sfanta Scriptura cu Mantuitorul: “Sfantul Sinod, adunat in Biserica sfanta inchinata Mariei, a conferit, ca sa zicem asa, lui Hristos calitatea de membru al Adunarii si de capetenie a ei. Ca urmare, Evanghelia a fost asezata pe un tron sfintit\"11.\n\nS-a mers inca mai departe cu acest paralelism, aplicandu-l celor doua firi ale Cuvantului intrupat si Cuvantul dumnezeiesc si celui omenesc din Scriptura, - Cuvantul dumnezeiesc manifestindu-se prin cuvantul omenesc, iar cel omenesc fiind astfel in acelasi timp Cuvantul lui Dumnezeu12.\n\n4. In privinta relatiei Cuvantului lui Dumnezeu cu Scriptura luam ca punct de plecare atitudinea ambigua a teologilor romano-catolici dupa Conciliul II Vatican, care au acceptat doua formule: Dupa una, care este de acord cu faza actuala a rezultatelor criticii protestante, Scripturam continere Verbum Dei ; dar, dupa cealalta, Scripturam esse Verbum Dei . In sprijinul primei formule se amintesc unele pareri personale ale Apostolului Pavel, privitoare la casatorie, vaduvie etc. (in cap. VII din I Corint.), sau privitoare la Filimon etc. ; se mai poate cita invocarea Cuvantului Domnului de catre Prooroci, precum si autoritatea Lui in Cuvantul scris, pe care-l transcende, datorita neputintei mijloacelor omenesti de a expune dumnezeiescul in mod desavirsit etc. Mentionam, de asemenea, ca cea de a doua formula se sustine prin faptul ca Scriptura este insuflata de Sfantul Duh si ca in cele cuprinse in ea nu se poate deosebi cu precizie ce e dumnezeiesc de ceea ce este omenesc in ce priveste continutul.\n\nS-ar putea spune ca toata problematica criticii moderne si actuale este cuprinsa in relatia dintre Scriptura si Cuvantul lui Dumnezeu.\n\nDupa Conciliul II Vatican mai ales teologia romano-catolica si-a insusit in linii mari rezultatele criticii biblice si speculeaza moderat, in acest cadru nou (care i-a fost refuzat celui mai mare exeget francez catolic al veacului nostru, J.-M. Lagrange, caruia i-a fost pus la index comentariul asupra Judecatorilor, fiindca indica sursele Exateuhului13). Unii dintre teologii biblicisti ortodocsi s-au apropiat cu prudenta de aceasta arie14; majoritatea urmeaza sa ia o pozitie conforma cu Traditia dumnezeiasca si bisericeasca, dar numai dupa ce se va stabili un deplin consens teologic ortodox.\n\n5. Ca urmare a problematicii raportului Cuvantului lui Dumnezeu cu Scriptura s-au pus din nou si acelea ale inerentei Scripturii si adevarului evanghelic in vremea noastra.\n\nInerenta Scripturii a fost amplu discutata de teologia protestanta, care a reliefat limitarea posiblitatilor omenesti de exprimarea adevarului absolut, de pregatirea intelectuala, sau de ambianta vremii in general etc. –, fapte accentuate partial si de Sfintii Parinti in comentariile biblice (In vremea noastra s-a amintit pozitia moderna a Conciliului II Vatican, care admite ca Sfanta Scriptura invata fara eroare, dar ca in aprecierea invataturii scripturistice trebuie sa tinem seama de tema principala a pericopelor, ca si de genul literar in care e incadrata Revelatia acolo etc.). Dupa Sfantul Pavel, noi cunoastem totul ca printr-o oglinda in viata aceasta pamanteasca; pe cand dincolo vom cunoaste toate fata catre fata – fapt care nu include anihilarea temei principale a Palamismului.\n\n \n\n* Referat prezentat la Truro - Cornwall in Anglia, in cadrul dialogului ortodox-anglican, la 7-11.VII.1975\n1. Fericitul Augustin, Marturisiri, I, 1 ; Migne, P. L. XXXII, col. 601\n2. Pentru temeiurile biblice privind cuvintul revelat se poate folosi expozeul mai pe larg din vol. II din \"Mysterium salutis\" Dogmatique de l\'histoire du salut, de P. Lengsfeld, H. Haag, G. Hasenhuttl (Les edition du Cerf), Paris, 1969, p. 73-92.\n3. Sfintul Grigorie Teologul, Cuvintul V teologic, 25, Migne, P. G. XXXVI, col. 160 D, 161 A.\n4. La Evanghelia Sf. Ioan, XXIII, 1.\n5. Ibidem, I, 9.\n6. Ibidem, I, 6. Pentru aceasta parte, vezi Dom Anselme Stolz, L\'Ascese chretienne, Chevetogne, 1940, p. 227 sq\n7. Origen, Comentar la Ev. Sf. Matei, 27 (45, 19), Migne, P. G. XIII, 1633 B, cit. dupa \"Mysterium salutis\", vol. II, p. 80.\n8. Origen, Comentar la Ev. Sf. Matei, P. G. XIII, 41, citat ibidem.\n9. Origen, Omilii la Exod, XIII, 3, citat, ibidem, p. 90.\n10. Origen, Omilii asupra cartii Numeri, XVI, 9, ibidem, p. 90.\n11. Sf. Chiril al Alexandriei, Apologie catre imparatul Theodosiu, Migne, P. G. LXXVII, 472 A-B, cit. ibidem, p. 91.\n12. Cf. \"Mysterium salutis\", 2, cit. supra, p.91-92.\n13. Cf. Michael Schmauss, Dogma1: God im Revelation (Sheed and World, Inc. New York, 1968), p. 190-203.\n14. Amintim din aceasta categorie pe profesorul iugoslav Veselin Kesich de la Academia Teologica Sf. Vladimir, cu interesantul volum: The Gospel image of Christ - The Church Modern criticism (St. Vladimir\'s Seminary Press, Crestwood, New York, 1972). Profesorul George Galitis, de la Facultatea de teologie din Salonic, a declarat in cursul dezbaterilor acestei probleme, in cadrul dialogului anglicano-ortodox, care s-a tinut la Academia patriarhala din Creta in iulie 1974, ca Biserica n-a luat masuri oficiale privitoare la aceasta problema; ca ortodocsii care cred in existenta surselor Pentateuhului, a celor 3 Isaii sint acceptati ca prof. in universitatile ortodoxe si a conchis ca \"e limpede ca in Ortodoxie e loc pentru diferite puncte de vedere in asemenea probleme\" (v. \"Minutes\", p. 4).\n\n==\'\'Sfanta Scriptura\'\'==\nDumnezeu l-a creat de la inceput pe om, cununa creatiei Sale vazute, cu trupul si sufletul nemuritor. Cu sufletul, omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, fiind inzestrat cu ratiune, cu dreapta socotinta, cu logica intelegerii faptelor sale si a raspunderii de faptele sale in constiinta sa, care este oglinda sufletului sau nemuritor. Prin ratiunea sau logosul sau, omul a avut putinta, ca si ingerii de a cunoaste pe Dumnezeu, Creatorul sau, Ratiunea intregii existente, Logosul divin, de a fi in dialog cu Dumnezeu si de a se bucura in fericirea harului divin cu care era inzestrat sufletul sau ca fiinta rationala si cunoscatoare in libertate de binele pe care il traia in rai, unde fusese asezat de Dumnezeu, caci Dumnezeu a creat pe ingeri si pe om, fiinte rationale si cunoscatoare, sa se bucure in comuniune intru asemanare de fericirea dumnezeirii comuniunii Sfintei Treimi. Pentru fericirea sa omul avea indatorirea constiintei sale de fiinta cugetatoare si libera sa fie mereu recunoscator in duhul smereniei sale Creatorului sau, sa-L asculte si sa-I urmeze vointa, ca sa nu piarda starea lui de fericire dobandita. Cum stim, primii oameni, Adam si Eva, au fost ademeniti din invidie pentru fericirea lor de satana, ingerul pierzarii, cu pacatul caderii lui, pacatul mandriei, de a se fi socotit mai presus decat Dumnezeu. Satana i-a indemnat pe primii oameni ca daca vor iesi din smerenia ascultarii lor de Dumnezeu si vor manca din pomul care le-a fost oprit in rai, al cunostintei binelui si al raului, vor ajunge si ei dumnezei, la fel ca Dumnezeu. Calcand porunca ascultarii, primii oameni au pierdut harul lui Dumnezeu si marirea Lui care-I acoperea si au cazut in puterea raului de care fusesera preveniti sa se fereasca, fiindca daca aveau sa calce porunca ascultarii, “cu moarte veti muri” ( Fac.2,17). Si urmare neascultarii cuvantului lui Dumnezeu, “Plata pacatului” (Rom. 6, 23 ; I cor. 15, 22), a fost moartea, cu cele trei trepte ale ei, trupeasca, sufleteasca si vesnica. Urmarile pacatului stramosesc au trecut la toti oamenii. “Printr-un om (= Adam) a intrat pacatul in lume” (Rom. 5, 12). Si prin puterea pacatului in om, chipul satanei a pus stapanire pe chipul lui Dumnezeu in om, incat mintea lui I s-a intunecat si n-a mai putut sa-l cunoasca, sa-L auda, si sa-L cinsteasca cu adevarat pe Dumnezeu, inima I s-a pervertit in patimi si placeri si vointa I-a slabit, incat binele pe care voia sa-l faca nu-l mai putea face, ci raul pe care nu-l voia il facea “Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc. Iar daca fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci pacatul care locuieste in mine” (Rom. 7, 19-20). Omul a ajuns astfel “rob legii pacatului” (Rom. 7, 23), incat nu se mai putea elibera sau mantui pe sine din aceasta robie a mortii pacatului. In milostivirea proniei sale, Dumnezeu a fagaduit celor dintai oameni, cand I-a izgonit din rai, ca le va trimite un mantuitor, care-I va izbavi din robia mortii pacatului lor, atunci cand a blestemat pe sarpe, chipul satanei, ca cineva se va naste din femeie, care-I va zdrobi capul: “Dusmanie voi pune intre tine si femeie, intre semintia ta si semintia ei; acela iti va zdrobi capul, iar tu ii vei pazi (intepa) calcaiul” (Fac. 3, 15).\n\nPrin jertfa de bunavoie a Fiului sau, Domnul Isus Hristos, care ne-a impacat cu Dumnezeu Tatal si ne-a renascut dupa har fii ai lui Dumnezeu, ne-a facut parte din nou de mostenirea fericirii pierdute din cauza pacatului stramosesc: “Iar de suntem fii, suntem dar si mostenitori, adica ai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori ai lui Hristos” (Rom. 8, 17). Ca sa ramanem fii ai lui Dumnezeu si mostenitori ai imparatiei Sale, pe care am dobandit-o prin jertfa Fiului Sau, nascut om fara de pacat, om adevarat, Fiul Omului, si cu Dumnezeu adevarat, nascut din veci din Tatal si de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant, Treimea cea de o Fiinta, datori suntem cu smerenia recunostintei sufletelor noastre de a asculta si a implini Cuvantul lui Dumnezeu care ni l-a grait prin prooroci in Legea Veche, iar in Legea Noua, deplin si desavarsit, prin insusi fiul Sau intrupat, Domnul Iisus Hristos.\n\nCuvantul lui Dumnezeu, invatatura si poruncile sale, descoperite noua oamenilor ca sa le cunoastem si sa le urmam, ne sunt cuprinse in Cartea Sfanta, numita cu termenul grecesc Biblie (biblion= carte) sau cu termenul latinesc Scriptura, care este un corp sau o colectie de carti numite ale Vechiului Testament si ale Noului Testament, scrise sub inspiratia Duhului Sfant intr-un rastimp de aproape 1500 de ani, din timpului proorocului Moise, cu circa 1400 de ani inainte de Hristos si pana la autorul Apocalipsului, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, circa 100 de ani dupa Hristos. Vechiul Testament a fost tradus in limba greaca in timpul lui Ptolomeu Filadelful(284-247 i. Hr.), regele Egiptului, de catre 72 de barbati trimisi de arhiereul din Ierusalim, din fiecare semintie evreiasca cate 6 invatati, care au tradus in 72 de zile, independent unul de altul, in limba greaca, textul ebraic al cartilor canonice ale Vechiului Testament, limba ebraica fiind vorbita de urmasii lui Avraam pana la robia babilonica. Aceasta traducere s-a numit Septuaginta, dupa numarul celor 72 de barbati evrei care au tradus-o.\n\nSfanta Scriptura sau Biblia cuprinde Cuvantul lui Dumnezeu (Luca 3, 2; fapte 4, 31; Efes 6, 17) care este Cuvantul vietii vesnice ( Ioan 6, 63; Filip 2, 16), Cuvantul manturii (Fapte 13, 26), si ne-a fost facuta cunoscuta prin descoperirea dumnezeiasca mai presus de fire, prin Revelatia Supranaturala. “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun” (II Tim. 3, 16-17). Prin cuvintele: “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu” intelegem lucrarea Duhului Sfant asupra constiintei scriitorului biblic, de a o curati si lumina sa inteleaga Cuvantul lui Dumnezeu care i se adreseaza intim de a scrie cele ce in taina I se comunica, ferindu-l de greseli si rataciri de la adevarurile de credinta. Sfantul Apostol Petru ne spune ca “nu prin voia oamenilor s-a facut candva proorocie, ci purtandu-se de Duhul Sfant au grait oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu”. (II Petru 1, 21). Despre insuflarea Sfintei Scripturi, referindu-se la Legea Vechiului Testament, Mantuitorul ne spune: “Amin zic voua: pana ce va trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta nu va trece din Lege, pana ce vor fi toate” (Matei 5, 15); iar despre Legea Noului Testament adauga: “Mangaietorul, Duhul cel Sfant, pe care il va trimite tatal intru numele Meu, acela va va invata pe voi si va va aduce aminte toate cele ce v-am grait” (Ioan 14, 26). Avand autoritatea dumnezeiasca, Sfanta Scriptura nimeni “nu o poate desfiinta” (Ioan 10, 35), si pentru aceasta ea este mai intai Scriptura Bisericii, pe care ea o preda si o explica credinciosilor in cadrul cultului divin fara greseala. Nu oricine poate interpreta sau talmaci Sfanta Scriptura fara o pregatire mai intai speciala teologica si apoi fara o investire harica, in afara de invatatura normativa a Bisericii, fiindca risca sa greseasca, facandu-se vinovat de cuvintele de avertizare rostite de Mantuitorul: “Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22, 29). Sfantul Apostol Petru, referindu-se la epistolele Sfantului Apostol Pavel, spune: “In epistolele sale sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru 3, 16).\n\nCum am aratat, Sfanta Scriptura cuprinde doua parti: Vechiul Testament (Legea Veche) si Noul Testament (Legea Noua). Vechiul Testament cuprinde invataturile care au fost descoperite de Dumnezeu oamenilor prin Moise si prin prooroci, barbati alesi si calauziti de Duhul Sfant care au trait inainte de venirea in lume a Domnului Iisus Hristos, a Carui venire ei au vazut-o in duh si au vestit-o. “Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci” (Ev. 1,1). Vechiul Testament cuprinde lucrarea lui Dumnezeu in creerea si purtarea de grija a lumii in general si in mod special cuprinde istoria poporului Israel ca popor ales intre celelalte popoare, chemat sa pastraze invatatura despre Adevaratul Unul Dumnezeu. Cartile cuprinse in Vechiul Testament sint in numar de 39 si au caracter unele istoric, altele didactic si altele profetic. Cele care au caracter sau cuprins istoric sunt: Facerea, Iesirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Iosua, Judecatorii, Cartea Rut, I Regi, II Regi, III Regi, IV Regi, I Cronici, II Cronici, Ezdra, Neemia (Ezdra II), Estera. Cele care au caracter sau continut didactic (invatatoresc) sint: Psalmii, Cartea lui Iov, Proverbele lui Solomon, Ecleziastul, Cantarea Cantarilor, iar cele care au continut profetic sint: Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel (Profetii mari), Plangerile lui Ieremia, (Profetii mici 12): Osea, Amos, Miheia, Ioil, Avdie, Iona, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia si Maleahi.\n\nPe langa cele 39 de carti enumerate, primite de Biserica a fi insuflate de Dumnezeu, pentru care se numesc canonice (cuvant primit din limba ebraica prin mijlocirea limbii grecesti care insemneaza “dreptar” sau “regula”), Vechiul Testament mai cuprinde un numar de carti, pe care Biserica le-a socotit folositoare si ziditoare de suflet si le recomanda sa fie citite, carti care se numesc deuterocanonice si acestea sint: 1. Cartea lui Tobit; 2. Cartea Iuditei; 3. Cartea Intelepciunii lui Solomon; 4. Cartea Intelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah, numita si Ecleziasticul; 5. Cartea a treia a lui Ezdra (cartea a doua a lui Neemia cuprinsa in cartile canonice); 6. Cartea intai a Macabeilor; 7. Cartea a doua a Macabeilor; 8. Cartea a treia a Macabeilor (este si o a patra carte a Macabeilor); 9. Cartea Baruh si 10. Scrisoarea Proorocului Ieremia. Ca necanonice sint considerate si urmatoarele fragmente din cartile canonice enumerate: 1. Rugaciunea Regelui Manase (aflata la sfarsitul cartii a doua Paralipomene sau Cronici); 2. O parte din Cartea Estera (cea care nu este impartita in versete); 3. Ultimul Psalm (care urmeaza dupa Psalmul 150); 4. Cantarea celor trei tineri (din cartea lui Daniil); 5. Istoria Suzanei; 6. Bel si balaurul (Mentionam ca unele texte cum sint: Ieremia 10, 11; Daniil 2, 4-7, 28; Ezdra 4,7, 11-28 au fost scrise in limba aramaica, limba semita, cea mai apropiata de limba ebraica).\n\nCuvintul lui Dumnezeu cuprins in Vechiul Testament sau in Legea Veche a chemat si a pregatit oameni pentru venirea Domnului Iisus Hristos si intelegerea Legii Noi cuprinsa in Noul Testament. Pentru aceasta Vechiul Testament este considerat a fi un <> sau un <> catre Hristos (Gal. 3, 24), in special prin proorocirile care vestesc venirea Sa, in Care s-au implinit <>. Astfel, Noul Testament in cel Vechi se ascunde, iar cel Vechi in cel Nou se descopera. Noul Testament cuprinde la rindul sau un numar de 27 de carti canonice: Cele patru Sfinte Evanghelii: Matei, Marcu, Luca si Ioan; Faptele Apostolilor; Epistolele Sfantului Apostol Pavel, in numar de 14: Romani, I Carinteni, II Corinteni, Galateni, Efeseni, Gilipeni, Coloseni, I Tesaloniceni, II Tesaloniceni, I Timotei, II Timotei, Tit, Filimon, Evrei; Epistolele sobornicesti: Iacov, I Petru, II Petru, I, II, III Ioan, Iuda si Apocalipsa Sf. Ioan Evanghelistul si teologul. Cele 27 de carti canonice ale Noului Testament cuprind invataturile descoperite de Domnul Iisus Hristos si au fost transcrise de Sfintii Apostoli si urmasii lor, cele mai multe inainte de anul 70, in afara de cartile Sfintului Ioan Evanghelistul si Teologul, care au fost scrise dupa anul 70, pina la sfirsitul secolului I. Cuvintul lui Dumnezeu descoperit oamenilor la inceput prin Moise si proorocii Vechiului Testament a fost descoperit desavarsit prin Insusi Fiul Sau, Domnul Iisus Hristos, dupa cum ni se arata: <> (Evrei 1, 2). Atit Vechiul cit si Noul Testament formeaza o unitate, un intreg, care se completeaza si se armonizeaza intr-o singura Sfinta Carte, Sfinta Scriptura, care <> (II Tim. 3, 16), si ne sta deschisa ca sa cunoastem, sa ascultam si sa implinim Cuvintul lui Dumnezeu pentru mintuirea noastra.\n\nPrin cuvintul Testament intelegem in mod obisnuit hotaririle luate de cineva cu scopul de a fi respectate dupa moartea sa. Vointa Mintuitorului pecetluita cu Sfanta Sa jertfa a fost de a mintui neamul omenesc, de a ne face mostenitori ai imparatiei lui Dumnezeu vesnice, pe cei ce vor a crede in El si-I vor implini Cuvantul: <> (Evrei 9, 15).\n\nDin cele aratate retinem ca idei principale calauzitoare: Omul, cununa creatiei vazute a lui Dumnezeu, a fost inzestrat cu sufletul si grai rational si cugetator, dupa chipul lui Dumnezeu, fiind in dialog cu Creatorul sau si cu natura inconjuratoare care ii era supusa si putea sa dispuna liber de actiunile sale. Avind harul lui Dumnezeu si marirea Lui care-i acoperea, omul, in fericirea existentei sale asezat in Rai, putea sa ajunga nemuritor, tinzind la asemanarea cu Dumnezeu, daca ramanea in iubirea fata de Dumnezeu si in smerenia ascultarii sale de cuvintul lui Dumnezeu. Prin ispita satanei, omul a fost muscat de veninul mortii pacatului mindirei de a deveni prin neascultare de Dumnezeu, cum voise si satana, si s-a vazut dezgolit de marirea lui si de harul ce i-l daduse Dumnezeu creatiei si a devenit <> (Rom. 7, 23), iar <> (Rom. 6, 23) a fost moartea trupeasca, sufleteasca si vesnica. Urmarile pacatului stramosesc au trecut la toti oamenii, caci <> (Rom 5, 12). In pronia milostivirii Sale, Dumnezeu a fagaduit primilor oameni dupa cadere un Mintuitor, care-i va elibera din robia mortii si va zdrobi puterea satanei, <>. Aceasta fagaduinta, aceasta protoevanghelie, data primilor oameni a fost un legamint intre Dumnezeu si om, un <>, pe care i l-a incredintat Dumnezeu verbal si care a fost apoi reinnoit fata de Patriarhul Avraam (Fac. 12, 1-4), stramosul poporului evreu, iar mai tirziu a fost incheiat in scris pe Muntele Sinai, cand Dumnezeu i-a dat lui Moise cele doua Table ale Legii, Decalogul (Ies. 20, 1-17), ce cuprindea datoriile credinciosilor fata de Dumnezeu si fata de semenii lor.\n\nCuvintul lui Dumnezeu s-a adresat mereu poporului evreu prin prooroci, prin oamenii trimisi, drepti si sfinti, ca sa-i invete sa nu se abata de la dreapta credinta in Unul si Adevaratul Dumnezeu, sa nu uite Testamentul primit si sa fie pregatiti prin credinta sa primeasca pe Fiul Sau, Domnul Iisus Hristos, care avea sa vina sa mintuiasca intregul neam omenesc. Toata aceasta zestre spiritual –profetica descoperita de Dumnezeu oamenilor inainte de venirea Mintuitorului care alcatuieste Legea Veche sau Testamentul Vechi, cuprinde 39 de carti canonice, recunoscute si admise de Biserica, fiind inspirate mai presus de fire de Dumnezeu. Ele au pregatit Legea Noua, Testamentul Nou, adus de Insusi Fiul lui Dumnezeu si pecetluit cu Sfanta Sa jertfa, si toti care vor crede in El si vor urma cuvintul Sau vor fi eliberati din robia mortii si din stapinirea satanei si vor fi mostenitori ai imparatiei vesnice a lui Dumnezeu, caci Legea Noului Testament, cum o numeste Sfantul Apostol Iacob, este <> (Iacob 1, 25).\n\nVechiul Testament si Noul Testament alcatuiesc laolalta Cartea noastra Sfinta, Sfinta Scriptura, care cuprinde Cuvintul lui Dumnezeu, cel ce este vesnic, in dialog cu noi oamenii, in limba fiecarui popor, ca sa-l ascultam, sa-l cunoastem si sa-l implinim, ca fii rascumparati ai lui Dumnezeu prin jertfa Fiului Sau, Domnul Iisus Hristos, care ne-a facut cunoscut pe Dumnezeu Tatal si pe Dumnezeu Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita: Tatal, Fiul si Sfantul Duh.\n\n<> (Ioan 17, 3). Prin Sfanta Scriptura, Cartea cartilor, luam cunostinta de lucrarea si de prezenta lucrarii Sfintei Treimi in lume pentru dobinidea vietii noastre vesnice. Ea este Cartea noastra de capatii si Cartea noastra de calauza in viata si nu poate lipsi din casa si din viata niciunui crestin. Fiind Cartea Cuvintului vietii vesnice, Sfinta Scriptura este cartea Bisericii, pe care ea a facut-o cunoscuta credinciosilor si ea o interpreteaza fara greseala.\n\nTrebuie sa avem insa in vedere ca Sfinta Scriptura cuprinde numai o parte a Cuvintului descoperit oamenilor de Dumnezeu prin Moise si procorocii Vechiului Testament si, <>, prin Insusi Fiul lui Dumnezeu facut Om fara de pacat, de o fiinta cu noi oamenii prin umanitatea Sa, Fiul Omului, ca pe noi sa ne mintuiasca si sa ne aduca la asemanarea prin har cu Dumnezeu, in slava indumnezeirii vesnice. Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan ne spune: <> (Ioan 21, 25). Cuvintul lui Dumnezeu adresat si incredintat oamenilor, care nu s-a fixat in scris si care s-a pastrat prin viu grai si prin practici culte-rituale in Biserica alcatuieste Sfinta Traditie sau Sfinta Predanie.\n\nIn Sfinta Biserica, dupa porunca incredintata de Mintuitorul Sfintilor Apostoli: <> (Matei 28, 19-20), se rostesc citiri din Sfinta Scriptura la slujbele bisericesti si, in special la Sfinta Liturghie, cind se citeste Apostolul, adica parti sau pericope din epistolele sau scrisorile Sfintilor Apostoli, si Sfinta Evanghelie, pe care credinciosii o asculta cu evlavie in genunchi, ca fiind cuvintul Mintuitorului care ni se adreseaza, si care cuprinde parti sau pericope din cele patru Sfinte Evanghelii ale Sfintilor Evanghelisti: Matei, Marcu, Luca si Ioan, pe care slujitorii bisericesti indatorati sa invete Cuvintul lui Dumnezeu le tilcuiesc credinciosilor prezenti, de la care nu trebuie sa lipseasca, fiindca se lipsesc de lumina Cuvintului lui Dumnezeu, care se rosteste in Sfinta Lui Biserica spre mintuirea vietii noastre.\n\nSfinta Scriptura este darul iubirii nepieritor al lui Dumnezeu incredintat oamenilor ca un <>, de a-l urma intocmai, un <> asezat intre Dumnezeu si oameni, ca sa cunoatem, sa ascultam si sa urmam Cuvintul Sau, ca sa devenim fii dupa har si mostenitori ai imparatiei Sale vesnice. El este viata si <>. <> (Ioan 1, 1-4). Cuvintul lui Dumnezeu este prezent in mijlocul nostru intrupat in graiul fiecarui neam, fiecarui popor, in Cartea vietii, in Cartile Sfintei Scripturi, care cuprind Cuvantul mintuirii (Fapte 13, 26), de la care nu ne putem lipsi sa nu-l ascultam in Sfinta Lui Biserica explicat in lumina dreptei invataturi, sa nu-l citim si noi la rindul nostru sau sa nu-l punem la inima ca sa-l urmam intocmai si sa-l pastram curat cum l-am primit si noi prin Sfinta Biserica Ortodoxa de la inaintasii nostri, nealterat de invataturi si interpretari straine, caci <> (Luca 11, 28).\n\nPr. Prof. Ion Ionescu,\n\nStudii teologice, seria a II-a, anul XLIII, nr. 4, iulie-august 1991, pag. 51-56.\n\n==\'\'Sfanta Traditie sau Sfanta Predanie\'\'==\nCand am vorbit despre Sfinta Scriptura am aratat ca ea nu cuprinde intreaga Descoperire sau Revelatia supranaturala, ci numai o parte, fiindca Descoperirea sau Revelatia supranaturala este mult mai bogata decit cea cuprinsa in Sfinta Scriptura, dupa cum marturiseste Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan: <> (Ioan 21, 25), sau: <> (II Ioan, 1, 12).\n\nAceste marturii ne incredinteaza ca multe din invataturile, din faptele si din minunile Mintuitorului nu ni s-au pastrat in scris, ele fiind retinute si duse mai departe cu sfintenie prin viu grai de Sfintii Apostoli si apoi si de urmasii lor, episcopii si preotii, prin Biserica pina la noi, si care vor fi duse mai departe pina la sfirsitul timpurilor. Mintuitorul, desi nu ne-a lasat nimic scris, a poruncit Sfintilor Apostoli sa propovaduiasca prin viu grai invatatura Sa, faptele si minunile Sale, fiind martorii Sai inaintea popoarelor pina la marginile lunii: <> (Matei 28, 19). Au trebuit sa treaca mai bine de 10 ani de la Inaltarea Domnului pina cind Sfintul Apostol si Evanghelist Matei, in anul 44-45, a scris prima Evanghelie pentru crestinii dintre iudei (in limba aramaica, tradusa apoi curind in limba greaca). Intregul Noul Testament nu este decit formularea scrisa a Traditiei apostolice. Raspindirea crestinismului s-a facut mai intii prin viu grai, caci nu statea atunci la indemina tuturor cunostinta scrisului, iar raspindirea cartilor scrise era un lucru greu, scump si anevoios. Aceasta realitate o afirma si Sfintul Apostol Pavel: <> (Rom. 10, 17), <> (Iuda, 3).\n\nDin marturiile Sfintilor Apostoli intelegem ca invatatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat in scris mai tirziu, o pastram in Sfinta Traditie sau Sfinta Predanie, care este al doilea tezaur sau izvor al Revelatiei supranaturale, egal cu Sfinta Scriptura, intre ele fiind o legatura strinsa, incit nu se poate face o deosebire intre adevarul cuprins in unul si in celalalt tezaur de credinta. Adresaindu-se crestinilor din Tesalonic, Sfintul Apostol Pavel ii indeamna: <> (II Tes. 2, 15).\n\nSfinta Traditie sau Sfinta Predanie este insasi tinerea de minte vie a Bisericii, viata Bisericii in totalitatea ei, permanentizarea dialogului Bisericii cu Hristos, caci continutul Scripturii primit prin credinta ce se transmite de la Apostoli in comunitatea Bisericii, nefiind un produs omenesc, ci fiind insuflat de Duhul Sfint, trebuie pe de o parte pazit, pe de alta adincit in intelesurile lui nealterate primite de la Sfintii Apostoli. Prin aceasta, Sfinta Scriptura se cere inteleasa dupa o Traditie neschimbata de la Sfintii Apostoli. Continutul Sfintei Scripturi se cere cunoscut si trait intr-o intensitate si adincime tot mai mare, fiindca insusi continutul Revelatiei supranaturale care este Domnul Iisus Hristos cel necuprins, se voieste cunoscut si insusit tot mai mult si iubit tot mai intens. Sfinta Traditie actualizeaza acest dinamism al Sfintei Scripturi fara sa-l altereze, fiindca ea insasi este o aplicare si o aprofundare continua a continutului Sfintei Scripturi. Biserica pastreaza si tine Sfinta Scriptura aplicata in viata ei prin Sfinta Traditie, mereu noua, dar mereu aceeasi. O tine mereu noua si mereu aceeasi Traditie originara prin care Sfintii Apostoli au precizat dreapta invatatura de credinta prin care se comunica real Hristos in cursul generatiilor, cu bogatia intepuizabila a bunatatilor Lui. Traditia, ca explicare mereu imbogatita a aceluiasi Hristos, nu se poate desparti de primirea Lui ca continut neschimbat al Traditie, de curgerea aceluiasi har al Lui, sau de primirea aceleiasi Persoane a Lui in Biserica prin Sfintele Taine si prin cuvintul explicativ despre El.\n\nSfinta Traditie este permanentizarea transmiterii in Biserica a aceluiasi Hristos revelat intreg, adica intrupat, rastignit si inviat. Este prelungirea actiunii mintuitoare a lui Dumnezeu din Hristos in lume descrisa esential in Sfinta Scriptura. Numai prin Sfinta Traditie continulul Sfintei Scripturi devine mereu viu, actual si dinamic in toata integritatea lui, la cursul generatiilor din istorie chemate la mintuire. In acest sens dogmatic, Sfinta Traditie completeaza Sfinta Scriptura. Fara ea nu se poate patrunde si trai tot continutul Sfintei Scripturi, fiindca Sfinta Traditie are rolul de a pune si de a tine generatiile succesive de crestini in legatura cu Hristos prin faptul ca ea este in esenta atit invocare a lui Hristos, cit si primirea Duhului Sfint, ceea ce reprezinta Sfintele Taine si ierurgiile, in care se cer si se primesc prin rugaciune harurile si darurile Sfintului Duh, care sfintesc sufletul si trupul omului, cit si natura lui inconjuratoare. Sfinta Traditie nu poate deci exista fara Biserica, trupul tainic al Domnului Iisus Hristos, nu poate exista fara oamenii care cred in Sfinta Revelatie, care cred adica in Hristos si in lucrarea Lui mintuitoare, si care sint madulare ale Trupului lui Hristos. De aceea Biserica incepe cu Sfinta Traditie si Sfinta Traditie incepe cu Biserica. Biserica, Sfinta Scriptura si Sfinta Traditie sint indisolubil unite. Sfinta Scriptura este absorbita in viata Bisericii prin Sfinta Traditie. Sfinta Scriptura se finalizeaza si ia forma trairii concrete in Biserica prin Sfinta Traditie. Biserica este cea care explica si aplica Sfinta Scriptura in continutul ei autentic prin Sfinta Traditie apostolica pazita de ea. Sfinta Traditie apostolica apare o data cu Biserica si Biserica odata cu ea, ca aplicare practica a Sfintei Revelatii, pe cind Sfinta Scriptura nu se naste odata cu Biserica, ci ulterior in Biserica. Biserica da garantie de la inceput despre Sfinta Scriptura ca parte autentica a Sfintei Traditii (Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia dogmatica ortodoxa, vol. I, Bucuresti, 1978, p. 58-77). In acest inteles, Sfinta Tratitie si Sfinta Scriptura formeaza o unitate indivizibila, completindu-se si armonizindu-se reciproc, si ele impreuna ne transmit adevarul Revelatiei supranaturale ce a fost incredintat Bisericii spre a fi pastrat si propovaduit pentru mintuirea noastra.\n\nPrimii crestini, ni se spune in Faptele Apostolilor, <> (Fapte 2, 42). Din acestea s-au dezvoltat apoi Sfinta Liturghie si rugaciunile prin care se cheama Duhul Sfint pentru savirsirea Sfintelor Taine si a diferitelor sfintiri sau ierurgii. Pe toate acestea Biserica Ortodoxa le-a pastrat, avind marturii despre ele de la Sfintii Parinti ai Bisericii, prin primele secole crestine, fara a fi schimbat ceva. Centrul cultului nostru crestin este Sfinta Liturghie cind se savirseste taina mai presus de fire a transformarii piinii si a vinului euharistic in insusi Trupul si Singele Domnului Iisus Hristos Taina Sfintei Cuminecari sau Sfintei Impartasanii. Liturghia Sfintului Ioan Gura de Aur este o prescurtare a Liturghiei Sfintului Vasile cel Mare, iar aceasta este o prescurtare a Liturghiei Sfintului Apostol Iacob, de prin secolele II sau III, de la primii ucenici ai Apostolilor care, la rindul ei, este perpetuarea Sfintei Cine de Taina, savirsita de Mintuitorul in seara de miercuri spre joi, 13 spre 14 nisan (martie) inainte de mintuitoarele Sale Sfintei Patimi: <> (Luca 28, 19). Porunca Mintuitorului este o dovada clara ca din Traditia apostolica s-a dezvoltat mai tirziu Traditia bisericeasca.\n\nSfintii Apostoli au primit Sfinta Traditie de la Mintuitorul, iar Biserica a primit-o de la Sfintii Apostoli, care au transmis-o urmasilor lor, episcopilor si preotilor pina in zilele noastre. Biserica, si in special Biserica ortodoxa, a pastrat neschimbata toata invatatura si practica de inchinare si de unire cu Hristos prin Sfintele Taine, din vremea Sfintilor Apostoli, asa cum ne sint lasate de Sfintii Parinti ai Bisericii in scrierile lor.\n\nReferindu-se la Sfinta Traditie, Sfintul Vasile cel Mare spunea urmatoarele, din care citam: <>? (Sf. Vasile cel Mare, Desrpe Sfintul Duh, Migne P. G. XXXII, col. 188-189, cit. Invatatura de credinta ortodoxa, Bucuresti, 1952, p. 34). O alta marturie despre Sfinta Scriptura nu se pomenesc cele intimplate la moartea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu Maria. Dar acestea se istorisesc in cea mai veche si adevarata Traditie, care ne spune ca, in momentul slavitei ei adormiri, toti Sfintii Apostoli care colindau lumea in vederea mintuirii s-au adunat la Ierusalim venind prin vazduh. Aici ei au avut o viziune cu ingeri si au ascultat melodia dumnezeiasca a puterilor ceresti…>> (Sfintul Ioan Damaschin, Omilii la Adormirea Fecioarei Maria, Migne P. G. XCVI, col. 748, cit. in Invatatura de credinta ortodoxa, Bucuresti, 1952, p. 34-35).\n\nIn decursul istoriei, Sfinta Traditie orala s-a exprimat si s-a formulat in diverse moduri. Ea cuprinde acele invataturi, ca si practici liturgice si tipiconale, pe care Biserica universala, prin autoritatea ei teologica le-a recunoscut ca dogme. Ea vine de la Sfintii Apostoli si totdeauna si pretutindeni a fost in Biserica fara schimbare. Biserica a statornicit aceste adevaruri prin hotaririle Sinoadelor ecumenice si prin Cartile simbolice sau Marturisirile de credinta. Pentru Biserica Ortodoxa sint obligatorii definitiile celor sapte Sinoade ecumenice sau a toata lumea, despre care facem amintire in continuare: Sinodul I de la Niceea (325), care s-a pronuntat impotriva ereziei sustinuta de preotul Arie din Alexandria (Egipt), care invata ca Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, ar fi mai mic decit Dumnezeu Tatal, subordonat Tatalui, fiind cea dintii dintre fapturile umane create. Sinodul I ecumenic a stabilit invatatura ca Fiul este de o fiinta (sau consubstantial) cu Tatal, cele trei persoane ale Sfintei Treimi fiind de o fiinta sau substanta: Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat.\n\nSinodul al II-lea ecumenic (Constantinopol, 381) a condamnat doua erezii ale timpului: erezia lui Macedonie, care nega deplina dumnezeire a Duhului Sfint, si erezia lui Apolinarie, care nega prezenta sufletului rational in Domnul Iisus Hristos, acesta fiind inlocuit cu Cuvintul. Sinodul al II-lea ecumenic a hotarit ca: Duhul Sfint, Domnul de viata-facatorul, Care din Tatal purcede (porneste), cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, care a grait prin prooroci. Sinodul al II-lea ecumenic a completat crezul de la Niceea in 7 articole cu inca 5 articole despre Duhul Sfint (art. 8), despre Biserica (art. 9), despre Botez – Sfintele Taine (art. 10) si despre viata viitoare (art. 11 si 12). Simbolul de credinta <> a devenit normativ si obligatoriu pentru intreaga Biserica si el este marturisit la primirea botezului, ca si in timpul Sfintei Liturghii de catre credinciosi impreuna cu clericii slujitori.\n\nSinodul al III-lea ecumenic (431, Efes) s-a tinut contra lui Nestorie, expiscop de Constantinopol, care invata ca in Hristos exista doua persoane corespunzatoare ce cele doua firi ale Sale, umana si divina. Sinodul a stabilit invatatura ca exista numai o singura persoana a Fiului, preexistenta intruparii, in care s-au unit cele doua firi, divina si umana fara de pacat, si Maica Domnului nu este Maica trupului sau Nascatoare de Hristos, cum sustinea Nestorie, ci Nascatoare de Dumnezeu, fiindca a nascut un singur ipostas sau o singura presoana in doua firi, umana si divina, si a ramas Pururea Fecioara Maria.\n\nSinodul al IV-lea ecumenic (451, Calcedon) a condamnat monofizitismul, erezie care sustinea ca Domnul Hristos nu are decit o singura fire sau o singura natura, cea dumnezeiasca, pe cind trupul Sau uman a fost luat in aparenta. Sinodul a stabilit ca Domnul Iisus Hristos exista doua firi sau doua naturi depline, cea dumnezeiasca si cea omeneasca, unite intr-o singura persoana sau intr-un singur ipostas. Persoana sau ipostasul in care sint unite cele doua firi este Cuvintul vesnic, Domnul Iisus Hristos. Cele doua firi sint unite intr-o singura persoana: neimpartite si nedespartite, neschimbate si neamestecate.\n\nSinodul al V-lea ecumenic (553, Constantinopol) a condamnat in cele <> afirmatiile unor teologi influentati de monofizitism si de nestorianism, afirmind ca Domnul Iisus Hristos pastreaza cele doua firi si dupa ce a avut loc unirea acestora intr-un singur ipostas.\n\nSinodul al VI-lea ecumenic (noiembrie 680 – septembrie 681, Constantinopol) a condamnat erezia monotelitismului, care afirma existenta unei singure vointe a Mintuitorului si a stabilit existenta a doua vointe naturale si doua lucrari, corespunzatoare celor doua firi, insa vointa Sa umana conlucreaza in mod perfect cu cea dumnezeiasca, fiind pe deplin indumnezeita.\n\nSinodul al VII-lea ecumenic (787, Niceea) a condamnat erezia iconoclasmului, care respingea cinstirea icoanelor, pe motivul ca ar fi idolatrie, Sinodul a aratat ca icoana nu este o imagine a lui Dumnezeu cel nevazut, ci a lui Dumnezeu si recunoaste cinstirea umanitatii indumnezeite a Fiului lui Dumnezeu. In cinstirea icoanelor nu materialul lor din care sint confectionate este cinstit, ci persoana pe care ele o reprezinta.\n\nDupa anul 787 nu s-au mai tinut sinoade ecumenice ale Bisericii intregi universale, din cauza evenimentelor istorice vitregi care au urmat in Rasaritul ortodox. In secolul al XVII-lea intesnificindu-se controversele confesionale au aparut Marturisirile de credinta pentru a feri pe crestinii ortodocsi de ratacirile eretice, alcatuite de : Mitrofan Kritopulos (1625); de Petru Movila, numita Marturisirea Ortodoxa, formulata de Sinodul de la Iasi in 1642; de patriarhul Dositei al Ierusalimului, numita Pavaza Ortodoxiei, cunoscuta si cu numele de Marturisirea Patriarhilor Ortodocsi, fiind lucrarea aprobata a Sinodului de la Ierusalim din 1672. O marturisire de credinta este si Enciclica Patriarhilor Ortodocsi, fiind lucrarea aprobata a Sinodului de la Ierusalim din 1672. O marturisire de credinta este si Enciclica Patriarhilor Ortodocsi de la 1848 (in romaneste, textul si traducerea de prof. Teodor M. Popescu, Bucuresti, 1935). Aceste Marturisiri de Credinta ortodoxa se bazeaza pe Traditia apostolica preluata si transmisa de Barbatii apostolici, de Sfintii Parinti si de Scriitorii bisericesti si ea este invatatura Bisericii Ortodoxe, sub indrumarea si acoperamintul Duhului Sfint.\n\nSfinta Traditie se afla cuprinsa si in cartile de slujba si de ritual ale Bisericii. Biserica lui Hristos este cea care a statornicit adevarurile de credinta prin invataturile si canoanele Sfintelor Sinoade ecumenice, ale Sinoadelor locale, prin Marturisirile de credinta si in cartile ei simbolice si de cult bisericesc.\n\nDin cele aratate retinem ca idei calauzitoare:\n\na. Dumnezeu a descoperit invatatura Sa mintuitoare oamenilor prin viu grai, pentru a fi inteleasa si urmata in viata. Numai o parte din Descoperirea sau din Revelatia divina a fost cuprinsa in Sfinta Scriptura a Vechiului si Noului Testament. Inainte de Sfinta Scriptura, invatatura descoperita de Dumnezeu oamenilor s-a pastrat <>, prin viu grai in Sfinta Traditie sau Sfinta Predanie, cum ne spune Sfintul Apostol Pavel: <> (Rom. 10, 17);\n\nb. Desavirsirea Descoperirii sau Revelatiei lui Dumnezeu s-a facut <> prin Fiul lui Dumnezeu, nascut om fara de pacat, pentru a noastra mintuire, Domnul Iisus Hristos, care a invatat pe oameni in timpul petrecerii Sale pe pamint numai prin viu grai si a poruncit Sfintilor Apostoli sa invete la rindul lor prin viu grai cele auzite, cele vazute si cele traite de ei impreuna cu Domnul Iisus Hristos: <> (Matei 28, 19);\n\nc. Sfinta Traditie sau Sfinta Predanie este deci al doilea izvor sau tezaur al Descoprerii sau Revelatiei divine trebuitoare mintuirii noastre, egala si cu nimic mai prejos decit Sfinta Scriptura. Sfinta Traditie a fost de la inceput si este pretuita de intreaga Biserica Ortodoxa in aceeasi masura ca si Sfinta Scriptura si formeaza o unitate deplina;\n\nd. Sfinta Traditie primita de la Mintuitorul de Sfintii Apostoli, numita Traditia apostolica, si transmisa prin urmasii lor, episcopii si preotii, hirotoniti sa conduca bisericile comunitatilor crestine in toata lumea, a fost fixata in parte si in scris de timpuriu si s-a pastrat fara schimbare pina astazi, in hotaririle si canoanele sinoadelor ecumenice si locale, in simbolurile de credinta, in scrierile Sfintilor Parinti, in cartile de slujba ale Sfintei Biserici, in Sfinta Liturghie, in Marturisirile de Credinta, si se numeste Traditie bisericeasca.\n\nTrebuie avut insa in vedere ca nu orice traditii sau traditie in Biserica este si Sfinta Traditie. Pentru a deosebi Sfinta Traditie in Biserica de ce sint traditii sau traditie etnica, cultural-bisericeasca sau de alta natura, Sfinta Traditie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) Traditia sa fi fost tinuta in Bisericile apostolice, adica sa vina din timpul Sfintilor Apostoli prin succesiune ierarhica, sa aiba continuitate neintrerupta pina astazi; b) Sa fi fost recunoscuta si urmata intotdeauna de intreaga Biserica ecumenica; c) Sa nu cuprinda in sine invatatura care ar veni in contrazicere cu Sfinta Scriptura, cu Traditia apostolica sau cu scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii; d) Adevarul de credinta trebuie sa fie cuprins in Sfinta Scriptura si in Sfinta Traditie si sa aiba consintamintul tuturor Bisericilor Ortodoxe.\n\nConfesiunile protestante si denominatiunile lor sustin suficienta Sfintei Scripturi pentru autoritatea cuvintului lui Dumnezeu si considera ca nu exista un alt criteriu al Revelatiei divine decit Biblia, ea fiind suficienta pentru mintuire. Numai ce este consemnat si scris in Biblie este valabil pentru credinta. Biblia este mediul prin care Hristos vorbeste credinciosilor si mijlocul de transmitere a harului lui Dumnezeu pentru mintuire. Traditia este considerata numai un mijloc secundar pentru credinta. Nu se poate insa nega realitatea ca Biserica este aceea care a ales cartile biblice si a fixat canonul lor. Biserica le-a pastrat autoritatea lor divina si le interpreteaza intelesul fara greseala, iar aceasta lucrare in cadrul Bisericii vorbeste despre prezenta Sfintei Traditii. A nega rolul Sfintei Traditii in sinul Bisericii insemneaza a nega rolul Sfintului Duh <> in Biserica. Aceasta echivaleaza cu a nega viata insasi a Bisericii si a te expune sa iesi din matca ei ca si pestele din matca unei ape pe mal, expus sa moara.\n\nSe invoca unele texte scripturistice ca justificare a suficientei Bibliei pentru autoritatea cuvintului lui Dumnezeu, cautind sa se infirme rolul Sfintei Traditii, ca detinatoare impreuna cu Sfinta Scriptura a Revelatiei supranaturale, cum sint: <> (Ioan 5, 39). Se afirma ca Mintuitorul a cerut sa cercetam Scripturile si nu Sfinta Traditie. Textul este gresit interpretat, fiindca atunci cind vorbea Mintuitorul Noul Testament inca nu era scris si nu facea parte din Sfinta Scriptura. Aici este vorba despre marturiile mesianice din Vechiul Testament care se refereau la venirea Mintuitorului in lume. Sfinta Scriptura o formeaza si Vechiul si Noul Testament laolalta. In acelasi sens gresit se interpreteaza cuvintele Mintuitorului si din parabola <> : <> (Luca 16, 31). Pe baza acestui text scripturistic se poate respinge Sfinta Traditie, cind se vorbeste in mod clar numai de Vechiul Testament? Un alt text scripturistic adus in discutie: <> (Ioan 20, 31). Textul acesta este invocat in sprijinul inlaturarii Sfintei Traditii. Orice interpretare scripturistica trebuie sa tina seama de textele paralele si de contextul textului discutat. Acelasi Sfint Apostol si Evanghelist Ioan nu se contrazice cind afirma ca : <> (II Ioan, 12). Din textul respectiv rezulta in mod clar folosirea celor doua cai, si scrisul si predania prin viu grai. Dar un text si mai convingator scripturistic pentru adeverirea Sfintei Traditii il avem tot de la Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan deja citat: <> (Ioan 21, 25). Sfintul Apostol Pavel le scria Tesalonicienilor: <> (II Tes. 2, 15). Textul respectiv ne vorbeste despre folosirea Traditiei apostolice prin viu grai, de la inceputul Bisericii, ca si folosirea scrisului, a Scripturii sfinte, care completindu-se, cuprind cuvintul lui Dumnezeu adresat oamenilor pentru mintuire, si intre ele nu se poate face o separare sau o diminuare.\n\nO atitudine contrara pozitiei protestante o prezinta teologia catolica mai veche, care considera Traditia ca un izvor independent al Revelatiei divine, ce curpinde adevaruri de credinta care nu se gasesc si in Sfinta Scriptura. De aici a decurs atitudinea papala ca pentru formularea de dogme noi nu este necesara confirmarea explicita a Sfintei Scripturi. Biserica Ortodoxa invata ca o invatatura de credinta nu se afla exclusiv in Sfinta Scriptura sau exclusiv in Sfinta Traditie. Orice invatatura dogmatica trebuie sa aiba temei atit in Sfinta Traditie cit si in Sfinta Scriptura.\n\nDin cele prezentate retinem ca invatatura de credinta:\n\nSfinta Traditie sau Sfinta Predanie este Descoperirea sau Revelatia scupranaturala facuta din iubire de Dumnezeu prin viu grai oamenilor pentru mintuirea lor, care, mai tirziu, o parte s-a fixat si in scris. Ea este egala cu Sfinta Scriptura, aceasta fiind o parte a Sfintei Traditii, si impreuna alcatuiesc o unitate nedespartita, intregindu-se reciproc.\n\nBiserica Ortodoxa pastreaza nealterat izvorul Descoperirii dumnezeiesti al credintei noastre crestine cuprins in Sfinta Traditie si in Sfinta Scriptura. Indemul Sfinului Apostol Pavel catre Tesaloniceni sa ne fie si noua de urmat: <> (II Tes. 2, 15), si vom avea nadejdea mintuirii noastre impreuna cu parintii si inaintasii nostri, care ne-au predat dreapta credinta ortodoxa.\n\nPr. Prof. Ion Ionescu,\n\nStudii teologice, seria a II-a, anul XLIII, nr. 4, iulie-august 1991, pag. 57-64.\n\n==\'\'Crezul sau simbolul credintei\'\'==\nCred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.\n\n Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut.\n\n Care pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si S-a facut om.\n\n Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat.\n\n Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.\n\n Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.\n\n Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit.\n\n Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci:\n\n Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica;\n\n Marturisesc un botez, intru iertarea pacatelor.\n\n Astept invierea mortilor.\n\n Si viata veacului ce va sa fie. Amin!\n\n==\'\'Cunoasterea lui Dumnezeu prin Ortodoxie\'\'==\nDorul sufletului crestinesc de a-L cunoaste pe Dumnezeu s-a aratat din vremurile cele mai indepartate. Istoria religiilor, cu documentarile sale arheologice, ne stau ele insesi marturie. Scanteia divina din sufletul omului, creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, isi indrepta continuu privirile in necunoscut, spre a-L afla, a-L cunoaste si a-L adora pe Dumnezeu. Constiinta religioasa din sufletul omului, pe care o avea de la creatia divina, il indemna pe acesta sa caute pe Dumnezeu, precum avea sa explice mai tarziu Sfantul Apostol Pavel: \"Paganii, cari nu au lege, din fire fac ale legii, acestia neavand lege, isi sunt lor lege, cum arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor...\" 1.\n\nNatura universului ce-l inconjura pe om ii umplea sufletul de admiratie, dar fara sa-l poata descoperi si cunoaste pe marele Creator al acestei lumi. Astfel s-a putut petrece marele fenomen, descris cu multa intelepciune de Sfantul Vasile cel Mare, care scria in prima Omilie a Hexaimeronului, despre crearea lumii si a omului in cele sase zile, afirmand: \"Universul este invatatura sufletelor rationale si scoala stiintei dumnezeiesti, privelistea fiintelor ce se vad si se misca, calauzeste ca si cu o mana sufletul omului catre contemplarea Celui ce nu se vede\" 2. Universul este insa prea mare si deosebit in elementele sale, spre a-L putea descoperi pe Creatorul lor. Omul ramane constrans in contemplarea lui Dumnezeu, impins de ceea ce vede in afara, in univers, si de aceea ce simtea ca traieste in sufletul sau si-l rascoleste, precum avea sa conchida mai tarziu marele filozof Kant: \"Cerul plin de stele si constiinta morala din om umplu sufletul omului de admiratie\" 3.\n\nRecunoasterea esentei spirituale a dumnezeirii, nu putea sa o priceapa omul, nici cu vazul, nici cu ratiunea sa, precum avea sa ne explice Sfantul Grigorie Teologul in cuvantarea a doua despre Dumnezeu, in care arata cum unii oameni au adorat soarele, altii luna, altii multimea stelelor, altii cerul in intregimea lui, atribuindu-le acestora conducerea universului. Altii o atribuiau stihiilor lumii acesteia, care ajuta la sustinerea vietii, precum sunt: pamantul, apa, cerul, focul si altele. Iar altii au adorat cele mai frumoase lucruri pe care le vedeau, - in puterea si frumusetea trupului omenesc, ajungand la plasmuiri ale mainilor omenesti, ca statui si alte inchipuiri, pentru a crea mituri, pe care se sprijineau propriile lor rataciri 4. Adevarul acesta il evidentiase si Sfantul Apostol Pavel, cand scria catre Romani: \"Si au schimbat oamenii slava lui Dumnezeu Celui nestricacios intru asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si a celor cu patru picioare si al taratoarelor si s-au inchinat si au slujit fapturii, in locul Facatorului, care este binecuvantat...\" 5.\n\nDumnezeu, care este duh nevazut, dar iubirea suprema, din iubire pentru omul pe care l-a creat in decursul istoriei omenirii, s-a descoperit spre Sine, in mod treptat, precum ne istoriseste Sfanta Scriptura a Vechiului si a Noului Testament 6, precum si Sfanta Traditie 7. Sfantul Grigorie Teologul ne istoriseste cum Dumnezeu ca un bun Parinte, cel mai mare pedagog al omenirii si cel mai iscusit medic al omului, l-a scos pe om treptat din intunericul ratacirilor, spre a-l aduce la cunoasterea luminii celei adevarate, la insasi cunoasterea lui Dumnezeu. Cele doua Testamente, infatisate de Sfanta Scriptura, sunt cele doua mari cutremurari ale lumii si ale universului, prima, trecerea de la idololatria pagana la legea Vechiului Testament si a doua, trecerea de la legea Vechiului Testament la Evanghelie, - la Noul Testament. Cutremurarea lumii si a omului in descoperirea divina s-a facut dupa principiile fundamentale ale pedagogiei divine, ale respectarii liberei vointe a omului, prin convingerea sa si prin bunatatea si blandetea lui Dumnezeu. Caci omul nu este o planta ce poate creste fortat, iar ceea ce porneste din libera vointa este mai temeinic si mai trainic 8.\n\nCat de mare deosebire a fost intre religiile idololatre, in care jertfele cu dorintele pacatelor trupesti ajunsesera la un cult religios si monoteismul Vechiului Testament, in care pocainta fata de pacat si dorinta de indreptarea vietii, ajunsese la cunoscutii psalmi ai Proorocului rege David, in care scria cu deplina cainta si dor de indreptare: \"Intoarce fata Ta de la pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinauntrul meu\" 9. Proorocii Vechiului Testament, pe calea inspiratiei divine, aratau nu numai crearea lumii si pe Creator, ca Proorocul Moise, dar prin Proorocii mari si mici venirea unui Mantuitor, Fiul lui Dumnezeu, pe pamant intre oameni, precum cu amanunte avea sa vesteasca prin profetiile sale marele Prooroc Isaia, supranumit Evanghelistul Vechiului Testament. Insusi Decalogul a fost un mare indrumator religios-moral al omului. Astfel a fost indreptatit Sfantul Apostol Pavel sa scrie ca Legea Vechiului Testament a fost \"Calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam prin credinta\" 10. Vechiul Testament, completat mai apoi de Noul Testament si de Sfanta Traditie, aveau sa justifice temeiurile biblice ale primului articol din Simbolul nostru de Credinta, prin care marturisim: \"Cred intru unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.\" Explicarea amanuntita o putem urmari in cartea cu \"Invatatura de Credinta Crestina Ortodoxa\" 11.\n\nLa plinirea vremii, precum ne scrie Evanghelistul, omenirea in decursul istoriei, acum aproape doua mii de ani, s-a putut bucura de \"Rasaritul cel de sus\", prin care aveam sa dobandim \"Lumina cunostintei\". Bunavestire, a coborarii Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu pe pamant, avea sa fie bucuria omenirii, ca tunetul norilor pentru revarsarea ploii binefacatoare dupa o seceta indelungata, precum graia odinioara marele Varlaam Mitropolitul Moldovei, in Cartea romaneasca de invatatura, la sarbatoarea Blagovesteniilor. Cutremurarea de pamant, dupa Sfantul Grigorie Teologul si tunet ceresc binevestitor, dupa Varlaam al Moldovei, graiau despre acelasi adevar dumnezeiesc.\n\nCaci acum aproape doua mii de ani Sfantul Arhanghel Gavril, cu o ramura de crin in mana, in luna infloririi pomilor, cobora in Nazaratul Galileei, cetatea mugurelui si a florii, la o Fecioara prea curata, din neamul Proorocului rege David, sa-i rosteasca mesajul dumnezeiesc al cerului: \"Bucura-te ceea ce esti plina de dar. Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Cerului Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da lui tronul lui David. Duhul Sfant se va pogora peste tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta...\" 12.\n\nAsa se explica frumoasa cantare bisericeasca, ce se canta de credinciosii Bisericii noastre in dimineata sarbatorii Buneivestiri: \"Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veacuri. Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face si Gavriil harul bine il vesteste...\" 13. Insasi cantarea \"Lumina Lina a Sfintei mariri\" de la Vecernie, una din cele mai vechi cantari crestine ale Bisericii, binevestea in spiritul proorocilo Vechiului Testament, ca dupa \"Lumina cea de seara\", avea sa vina lumina Fiului lui Dumnezeu, a Sfantului si a Fericitului Iisus Hristos, Cel ce da viata si lumea il slaveste.\n\nCu evlavioasa si profunda convingere de toate cele rostite de Sfantul Arhanghel Gavriil, Sfanta Fecioara Maria avea sa-si marturiseasca credinta sa inaintea Elisabetei, mama Sfantului Ioan Botezatorul, in casa preotului Zaharia, care umplandu-se si ea de Duhul Sfant, i-a rostit: \"Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?\" 14. Cu acest prilej a rostit Sfanta Fecioara Maria celebra rugaciune: \"Mareste suflete al meu pe Domnul si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mantuitorul meu. Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca iata, de acum ma vor ferici toate neamurile.Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfant este numele Lui...\" 15.\n\nToate aceste marturisiri de credinta ale Sfintei Fecioare Maria se rostesc in Biserica noastra, ca stihuri la cantarea a opta a canonului de la Utrenia diminetii, insotite de crestineasca cantare: \"Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si esti mai marita fara de asemanare decat Serafimii, carea fara stricaciune spre Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pre tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim...\" 16.\n\nAceasta cantare se repeta la fiecare text din rugaciunea Macii Domnului, dupa ce Preotul slujitor al Sfantului Altar rosteste, cadind toata Biserica, vestitoarele cuvinte: \"Prea Nascatoarea de Dumenzeu si Maica luminii, intru cantari cinstindu-o, sa o marim\" 17. Dupa cum se stie, usile imparatesti ale Sfantului Altar, in toate Bisericile, sunt purtatoare inaintea credinciosilor ale icoanei Buneivestiri, cu Arhanghelul Gavriil binevestitor in fata Maicii Domnului. Deci prin Maica <> avea sa se coboare <> pe pamant.\n\nSi iata ca la timpul potrivit, precum marturisesc Sfintii Evanghelisti, bunavestirea Sfantului Arhanghel Gavriil s-a implinit. Sfanta Fecioara Maria avea sa nasca pe Pruncul Iisus, in cetatea lui David, Betleemul Iudeei, in vremea Cezarului August al imperiului roman, pe cand Quirinus ocarmuia Siria 18. Pastorii de pe campia Betleemului aveau sa vada stralucirea dumnezeiasca in jurul lor si sa auda graiul ingerului binevestitor, ce li se arata: <> 19.\n\nMesajul divin al ingerilor, cu graiul cerului catre pamant avea sa rasune de aproape doua mii de ani in Biserica crestina, catre Sfarsitul Utreniei, inaintea Sfintei Liturghii, cand Preotul deschizind usile imparatesti ale Sfantului Altar, rosteste cu glas solemn, cu fata catre credinciosi: <> 20. Iar la strana se repeta cantarea ingerilor deasupra Betleemului: <>, cu toate cele ale Doxologiei 21. Fiul lui Dumnezeu se intrupa in atmosfera luminoasa, luminata de steaua luminoasa deasupra Betleemului si in cantari despre lumina, pentru ca insusi El era Lumina, precum avea sa rosteasca mai tarziu: <> 22. Lumina, Lumina si Lumina, dar o singura Lumina, un singur Dumnezeu, precum scria Sfantul Grigorie Teologul, cand explica unitatea lui Dumnezeu in cele trei perioade ale Sfintei Treimi 23. Dupa cum unitatea lucrarii dumnezeirii, ca Lumina, se poate compara cu unitatea dintre soare, raza lui si lumina pe care o revarsa 24.\n\nAsa ne explicam cum la formularea Simbolului de Credinta prin Sinodul intai ecumenic al Sfintilor Parinti, privitoare la dumnezeirea Domnului Iisus Hristos, s-a hotarat marturisirea cunoscuta: <>. Adica precum, prin inspiratia divina, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, ne-a lasat scris la inceputul Evangheliei sale: <> 25 . Adevar dumnezeiesc pe care-l ascultam cu cutremurare sufleteasca, din Sfanta Evanghelie dupa Ioan, in noaptea Sfintei invieri, cand toata Biserica este luminata, toti credinciosii poarta lumanarea aprinsa in maini, iar clopotul si toaca, cu glas sarbatoresc deosebit, vestesc Lumina dumnezeiasca si in afara, in vazduhul cerului inconjurator. Dupa cum la aprinderea luminilor, inaintea slujbei Sfintei invieri, Preotul slujitor, din usile imparatesti, se adreseaza credinciosilor cu traditionalele cuvinte: <> si Biserica se umple de lumina.\n\nMai departe, tot Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, ne infatiseaza la inaltimea inspiratiei sale divine, adevarul dumnezeiesc, cum Fiul lui Dumnezeu Unul-Nascut, Carele din Tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii, s-a intrupat in chip minunat: <> 26 . Adica cele ce aveau sa marturiseasca Sfintii Parinti in al treilea articol al Simbolului de Credinta: <> 27.\n\nMenirea Domnului Iisus Hristos era de a revarsa lumina dumnezeiasca in sufletul intunecat al omului: <> 28. Domnul Iisus Hristos, Cel intrupat a facut cunoscuta omului dumnezeirea, ca Acela ce facea parte din dumnezeire: <> 29 . Insasi Teofania, sau aratarea dumnezeirii, in cele trei persoane ale Sfintei Treimi, la Botezul Domnului, in apa Iordanului, a fost primul prilej, la inceputul misiunii Sale, de a face cunoscuta dumnezeirea. Adevarul acesta il canta si Biserica noastra, precum se poate vedea in Mineiul lunii Ianuarie, la sarbatoarea Botezului Domnului. Dupa cum Evanghelistul scrie: \"Iar botezindu-se Iisus, indata ce a iesit din apa, iata cerurile I s-au deschis si el a vazut Duhul lui Dumnezeu, pogorindu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am binevoit\" 30. Deci Tatal, prin glasul din ceruri, Fiul primind Sfintul Botez, iar Sfintul Duh in chip de porumbel.\n\nIntreaga misiune luminatoare, binefacatoare, tamaduitoare, sfintitoare si mintuitoare a Domnului Hristos, de la Nasterea pina la Jertfa pe Cruce de pe Golgota, culminind cu dumnezeiasca Sa Inviere si Inaltare la ceruri, este infatisata in Ortodoxie precum stim nu numai prin citirea cuprinsului Sfintelor Evanghelii si al Epistolelor apostolice in Biserica, ci si prin cintarile respective ale tuturor imnologiilor bisericesti din Minei, Octoih, Triod si Penticostar si infatisata si prin icoanele picturilor din interior, precum si prin cuprinsul simbolic si mistic-religios al Sfintei Liturghii. De aceea Sfinta Liturghie ocupa locul de cinste al invataturii pentru explicarea credintei crestine ortodoxe 31. Caci prin Sfinta Liturghie se desfasoara inaintea sufletelor noastre intregul fir dumnezeiesc al Evangheliei, culminind in jertfa mintuitoare. Asemenea si la infatisarea celorlalte Sfinte Taine 32. Dupa cum, toate articolele Simbolului de Credinta se desfasoara, cu evlavia cuvenita in Biserica, inaintea tuturor credinciosilor, in lumina istorisirii Evangheliei.\n\nDin intregul cuprins al Evangheliei, al epistolelor Sfintilor Apostoli si al scrierilor Sfintilor Parinti, se desprinde marele adevar, cum Domnul Iisus Hristos a fost pentru om, nu numai Mintuitorul sufletelor noastre, dar si supremul Invatator si deplinul Luminator al cugetarii si vietii noastre crestine. Lumina cea adevarata, precum El singur a marturisit: \"Eu sint Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii\" 33. \"Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine, sa nu ramina in intuneric\" 34. Sfintul Apostol Toma, care L-a intrebat calea unde merge, i-a raspuns solemn: \"Eu sint Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu, decit prin Mine\" 35. Iar Sfintului Apostol Filip, care dorea sa le arate Apostolilor pe Tatal, i-a raspuns: \"Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal... Credeti Mie ca Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine... Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le vorbesc de la Mine, ci Tatal care ramine intru Mine - face lucrurile Lui\" 35bis. Dupa cum tuturor Sfintilor Apostoli le-a rostit: \"Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui\" 36. Activitatea Domnului Iisus Hristos, inca de la inceputul propovaduirii Sale, avea sa intareasca toate cele istorisite inca de la inceputul Evangheliei, precum au fost profetite si de marele Prooroc Isaia: \"Poporul care statea intru intuneric a vazut lumina si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit\" (Matei IV, 16).\n\nPredica de pe munte a Domnului Iisus Hristos a fost zguduitoare de suflete. Caci cunoasterea lui Dumnezeu nu sta numai in a-I recunoaste dumnezeirea, ci mai ales in implinirea voii si poruncilor Sale, privitoare la viata morala a credinciosului. Adevaratul si bunul crestin sa nu ramina numai la post si rugaciune, ci alungind orice pacat din cugetul sau, sa paseasca mai departe la fapte bune, in ajutorarea aproapelui sau. Adevaratul si bunul crestin este acela care, nu numai ca nu ucide pe semenul sau, dar nici nu-i poarta ura sau minie si este in plina pace cu semenul sau 37. Adulterul este un pacat asa de mare, incit nici cu gindul nu trebuie cugetat 38. Femeia trebuie respectata si tratata umanitar, chiar in caz de despartire 39. Razbunarea fata de cel ce ne face rau trebuie inlaturata, iar fata de vrajmasi trebuie sa avem iubire, raspunzind cu dragoste la ura 40. Facerea de bine, milostenia, sa se faca nu din fatarnicie, ci din iubire pentru semenul nostru 41. Rugaciunea sa se faca cu deplina sinceritate si cu credinta curata, precum si postul 42. Lacomia pentru bogatii, imbracaminte si mincare multa este un pacat si impotriva firii ce ne inconjoara 43. Nedreptatea si birfirea semenului trebuiesc inlaturate 44. Omul cel bun se cunoaste dupa faptele sale 45. Ceea ce nu-ti place, altuia nu-i face 46.Omul bun trebuie sa tinda catre desavirsire, dupa exemplul Tatalui ceresc, care este desavirsit 47. Insusirile sufletesti, virtutile crestinului sint infatisate in cele noua fericiri de la inceputul Predicii de pe munte 48.\n\nToate aceste invataturi din Predica de pe munte pot fi auzite in Biserica noastra din Evangheliile ce se citesc, pentru preocuparile duhovnicesti ale crestinului ortodox, in postul cel mare inainte de Sfintele Pasti 49. In cintarea \"Fericirilor\" la sfinta liturghie iese preotul cu Sfinta Evanghelie in mijlocul credinciosilor, avind o lumina aprinsa in fata, spre a se lua aminte la inceputul activitatii invatatoare a Domnului Hristos.\n\nCunoasterea crestina adevarata nu se poate opri numai la informarea invataturilor Domnului, ci trebuie sa treaca la trairea lor deplina, la trairea virtutilor crestine. Caci Domnul Hristos n-a fost numai Invatator, numai Adevar, ci si Cale in viata si Mintuitor cu adevarat, iar cel ce este crestin si s-a imbracat prin Sfintul Botez in Hristos 50, trebuie sa urmeze cu adevarat lui Hristos, ascultind si indeplinind invataturile Sale. Domnul Hristos a fost exemplul desavirsit al unei vieti traite pe pamint, Dumnezeu-Omul. Fara precedenta, trairea vietii Sale a fost intru totul conform invataturilor Sale. De aceea cu deplina Sa autoritate divina, Domnul a rostit la sfirsitul predicii Sale de pe munte: \"Nu oricine-Mi zice, Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce va face voia Tatalui Meu, Celui din ceruri... De aceea oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le indeplineste asemana-se-va barbatului intelept care a cladit casa lui de piatra... Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste, asemana-se-va barbatului nechibzuit, care si-a cladit casa pe nisip\" 51.\n\nDomnul Iisus Hristos a raspindit invataturile Sale in tot cuprinsul Evangheliei, in timpul activitatii Sale pe pamint, insotindu-le de minuni, pina la invierea Sa din morti, prin dragostea, mila si bunatatea Sa pentru oameni. Alaturi de virtutile religioase, ale credintei, nadejdii si dragostei, a propovaduit cu staruinta si virtutile morale, ale intelepciunii, bunatatii, cumpatarii, dreptatii, blindetei, infrinarii si tuturor celorlalte 52. Dupa cum le-a si exemplificat prin minuni binefacatoare. Pildele morale sociale, ca a bogatului nemilostiv, bogatului si saracului Lazar, a Samariteanului milostiv, ilustrau virtuti morale, ce se putea intelege de toti cei ce le puteau asculta. Descoperirea dumnezeiestilor invataturi, prin cuvinte si exemple, era preocuparea Sa permanenta de a infatisa spre cunoastere vointa lui Dumnezeu: \"Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul decit numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decit numai Fiul si cel care va voi Fiul sa-i descopere. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi...invatati-va de la Mine, ca sint blind si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre\" 53. Cu bunatatea Sa cea mare tuturor le-a luminat sufletele, in afara de cei ce nu L-au primit 54. In rugaciunea lui Iisus din Ghetsimani, in care s-a rugat pentru Sine, pentru Apostoli si pentru toti credinciosii, Domnul Hristos vedea cu putere insemnatatea adevaratei \"cunoasteri a lui Dumnezeu\": \"Si aceasta este viata vesnica: sa te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis... Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvintul Tau l-au pazit. Acum au cunoscut ca toate cite Mi-ai dat sint de la Tine...\" 55.\n\nDar daca semanatorul la vremea sa devine secerator, asemenea supremul Invatator va fi odata si supremul Judecator. Caci daca Evanghelia incepe cu Predica de pe Munte si termina cu Judecata viitoare 56, asemenea Simbolul nostru de Credinta isi termina marturisirile cu venirea Domnului sa judece vii si mortii 57, invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie 58. Cutremurarea a treia a omului si a omenirii va fi trecerea din viata de aici in viata cealalta 59. In viata de dincolo, la suprema Judecata, isi da omul seama de felul cum a inteles sa-L cunoasca pe Domnul Hristos si viata Lui, nu numai prin intelegerea, ci mai ales trairea virtutilor morale, aici pe pamint.\n\nTabloul profetic dumnezeiesc al infricosatei judecati infatisat de Domnul Hristos si eternizat prin Evanghelie, merita sa fie adesea revazut si meditat de toti credinciosii, fiind programul examenului judecatii noastre morale, pe care Ortodoxia ni-l infatiseaza in fiecare an, la Duminica lasatului sec de Pasti, precedat de Simbata mortilor si urmat in Duminica viitoare de invataturi din Predica de pe Munte. Este programul de evlavie si fapte bune al crestinului in postul mare, ca si in alte imprejurari. Iata cum infatisa profetic Domnul Hristos judecata ce va sa fie.\n\n\"Cind va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe uniide altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stinga\".\n\n\"Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti binecuvintatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamind am fost si Mi-ati dat sa maninc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine\".\n\n\"Atunci dreptii ii vor raspunde, zicind: Doamne, cind Te-am vazut flamind si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cind Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cind Te-am vazut bolnav, sau in temnita si am venit la Tine? Iar imparatul, raspunzind va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucit ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut\".\n\n\"Atunci va zice si celor de-a stinga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamind am fost si nu Mi-ati dat sa maninc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat; bolnav si intemnitat, si nu M-ati cercetat\".\n\n\"Atunci vor raspunde si ei, zicind: Doamne, cind Te-am vazut flamind, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau intemnitat si nu Te-am slujit? El insa le va raspunde zicind: Adevarat zic voua: Intrucit nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, Mie nu Mi-ati facut; si vor merge acestia la osinda vesnica, iar dreptii la viata vesnica\" 60.\n\nDeci la credinta si nadejdea sa in viata, crestinul trebuie sa sporeasca si in dragoste, precum dadea indemnuri si Sfintul Apostol Pavel (I Corinteni XIII, 13) si staruia cu multa intelepciune Sfintul Ioan Gura de Aur, caci astfel se completeaza cunoasterea crestina. Iisus Hristos ieri si azi si in veci - este acelasi 61. Acesta este sensul luminii cunoasterii crestine in Ortodoxie, descoperita omului prin Domnul Iisus Hristos, precum au talmacit-o Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti ai Ortodoxiei noastre, deci intreaga Sfinta Scriptura si Sfinta Traditie.\n\nAstfel, Sfintul Ioan Damaschin, supranumit si \"riul de aur\", pentru ideile stralucitoare, in ale carui opere se oglindesc, in sinteza, ideile marilor Sfinti Parinti anteriori, - asaza la locul de cinste problema cunoasterii, ca introducere in operele sale dogmatice, sub denumirea de Izvorul cunoasterii. Acest izvor al cunoasterii il vedem pe Domnul Hristos, ca supremul Dascal si Pedagog, supremul Invatator, cel care nu poate sa greseasca, Invatatorul Adevarului: \"Hristos este intelepciunea cuprinzatoare a adevarului; in El sint cuprinse comorile credintei noastre. El este intelepciunea si puterea lui Dumnezeu si a Tatalui; sa ascultam glasul Lui prin mijlocirea Sfintelor Scripturi si sa invatam cunoasterea a toate\" 62. Dupa cum isi propunea sa adune in scrierile sale, ca si o albina, tot ceea ce este potrivit cu adevarul 63, culegind potrivit Sfintei Traditii, pe cit ii va fi cu putinta, ceea ce s-a spus de catre Dascalii incercati si invatati, spre a infatisa o expunere generala in ascultarea rinduielii celei adevarate 64, in cadrul izvorului fundamental al cunoasterii lui Dumnezeu, care ramine Hristos, Dascalul neintrecut al Adevarului Divin.\n\nDe fapt unul din motivele fundamentale ale intruparii Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost acesta, de a restaura cunoasterea adevaratului Dumnezeu, afirma Sfintul Parinte bisericesc, Atanasie cel Mare, in cuvintarea sa \"Despre Intruparea Cuvintului\" 65. Oamenii indepartati de la adorarea lui Dumnezeu si cu privirile indreptate in jos, ca si cum s-ar afla in adincimea unei pesteri, cautau pe Dumnezeu, in creatura, in lucruri vazute, facindu-si zei din oameni muritori si din demoni. Atunci bunul si obstescul nostru Mintuitor, Cuvintul lui Dumnezeu, isi ia pentru Sine un corp si traieste ca om printre oameni, atragind toate privirile celor ce gindesc ca Dumnezeu este in lucruri trupesti, catre El, ca invataturile si faptele Sale, spre a recunoaste Adevarul Divin si prin El sa se ridice cu cugetarea catre Tatal Sau. Oameni cu cugetari omenesti, in care-si indreptau privirile, se puteau vedea acum atrasi peste tot si primeau invatatura Adevarului Divin. In ceea ce priveste creatiunea, puteau sa recunoasca pe Hristos, iar in ceea ce priveste zeii dintre oameni, prin comparatie cu faptele Mintuitorului, le apara Mintuitorul, fiindca aceia nu puteau savirsi opere asemenea lui Dumnezeu-Cuvintul.\n\nDeci pe data ce cugetarea oamenilor decazuse in lucrurile simturilor, Cuvintul s-a coborit catre noi, pina a se arata trupeste, spre a ne duce catre El, ca Om, oamenii, sa-si incline simturile catre persoana Sa si de acum inainte ei sa se convinga ca-L vedeau Om, datorita faptelor Sale, ca El nu era numai Om, ci inca Dumnezeu si Cuvint si Intelepciunea adevaratului Dumnezeu. Subliniind cuvintele Sfintului Apostol asupra cunoasterii crestine prin Domnul Hristos (Efeseni III, 17-19), Sfintul Atanasie cel Mare precizeaza: \"Cuvintul s-a desfasurat pretutindenea: in sus, in jos, in adincime si largime; in sus prin creatiune, in jos prin intrupare, in adincime pina la iad, in largime pentru toata lumea; totul este plin de cunoasterea lui Dumnezeu... Indoita a fost aratarea bunatatii Mintuitorului prin Intruparea Sa; El indeparta de la noi moartea si ne reinnoia si nevazut, El se arata prin faptele Sale si facea sa se cunoasca, ca El era Cuvintul, conducatorul si regele universului\" 66. Prin urmare, prin Domnul Iisus Hristos cunoasterea crestina isi primea desavirsirea, prin invatatura dumnezeiasca insotita de exemple desavirsite. S-a petrecut astfel, prin providenta pedagogiei divine, o adevarata restaurare si o deplina cunoastere a lui Dumnezeu si a vointei Sale pentru om.\n\nProblema deplinei cunoasteri crestine in adincimea ei, in inaltimea ei, in intinderea ei, in insemnatatea ei, si mai ales in metodologia formarii ei, precum o punea Sfintul Apostol Pavel (Efeseni III, 17-19), a studiat-o, a experimentat-o si a publicat-o in opere succesive, marele invatat crestin Titus Flavius Clemens, de origine din Atena, in a doua jumatate a secolului al doilea crestin, supranumit si Clement Alexandrinul, pentru meritele sale mari in conducerea scoalei crestine din Alexandria. Din operele sale, Protrepticul, sau Covertitorul, la Cuvintul ca promotor al vietii crestine, Pedagogul, in care infatiseaza Cuvintul ca educator al sufletelor si Stromatele, prin care Didascalul ii infatiseaza doctrina cu invataturile crestine, se poate vedea o larga privire a profundei si temeinicei cunoasteri crestine. Caci gnosticul, sau deplinul cunoscator crestin, trebuia sa treaca prin toate aceste etape al formarii sale crestine. Privind retrospectiv principiile sale metodologice, desprinse din toate operele sale scrise, precum si din bogata si stralucita sa experienta la Scoala crestina din Alexandria, in marea problema a cunoasterii crestine, Clement Alexandrinul a ajuns la urmatoarea concluzie: \"Biserica este Invatatoarea Cuvintului si singurul Invatator este Mirele ei, in care s-a implinit vointa sfinta a unui Parinte sfint, adevarata intelepciune, sfintenia cunoasterii\" 67. La aceasta concluzie ajunge folosind imediat sfatul indrumator al Sfintului Apostol si Evanghelist Ioan, pe care-l citeaza imediat, precum il reproducem: \"Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, daca pazim poruncile Lui. Cel ce zice L-am cunoscut, dar poruncile nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla. Iar cine pazeste cuvintul Lui, intru acela , cu adevarat dragostea lui Dumnezeu este desavirsita. Dupa aceasta cunoastem ca sintem ai Lui\" 68.\n\nIata de ce, cartea de \"Invatatura de Credinta Crestina Ortodoxa\", pe care o avem la indemina prin purtarea de grija a conducerii Bisericii Ortodoxe Romane, trebuie reluata din biblioteca Bisericii, recitita si mai mult meditata, spre a fi revarsata prin invataturile ei, din amvonul Bisericii, in sufletele credinciosilor nostri, cu inalta, adinca si calda intelegere crestina. Caci \"Invatatura Crestina Ortodoxa\" nu se opreste numai la informarea si marturisirea \"Credintei\" 69, ci se inalta prin trairea religioasa sufleteasca a \"Nadejdii\" 70 si se adinceste, ca datatoare de viata crestina morala vazuta, prin virtutea cea mare a \"Dragostei\" 71, cu implinirea tuturor virtutilor morale crestine.\n\nCredinta, nadejdea si dragostea, virtutile religioase supreme, au fost intotdeauna si au ramas intru vesnicie coloanele de sustinere a invataturii Bisericii crestine ortodoxe. Astfel cunoasterea crestina ortodoxa isi pastreaza si-si intareste unitatea sa, tocmai prin aceasta vietuire si inviorare a ramurilor sale, infloritoare si roditoare. Deci prin Biserica se poate infatisa, inviora si implini cunoasterea crestina ortodoxa, in adevarata lumina a Domnului Hristos, prin toate ramurile sale vii si nemuritoare. Aceste virtuti religioase, impreuna cu virtutile morale, se impletesc si se imbina armonic in lumina cunoasterii Domnului Iisus Hristos si deci a cunoasterii crestine prin Ortodoxie.\n\nPr. Prof. Mihail Bulacu,\n\n\"Glasul Bisericii\", nr.9-10/1973, pag. 1054-1063.\n\n \n\n1. Romani II, 14-15.\n2. Sfantul Vasile cel Mare, Hexaimeronul, Omilia I. Cap. 6, Migne, P. G., tom. XXIX, col. 16\n3. Immanuel Kant, Critica ratiunii practice, trad. Prof. Traian Braileanu.\n4. Sfantul Grigorie Teologul, Cuvantarea a doua despre Dumnezeu, cap. XIV, trad. de Pr. Dr. Gh. Tilea si Dr. Nicolae Barbu, asist. univ. Cele cinci cuvantari de Dumnezeu, 1947, p. 19-20.\n5. Romani I, 23, 25.\n6. Invatatura de Credinta Crestina Ortodoxa. Cu aprobarea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si cu binecuvantarea Prea Fericitului Justinian, Patriarhul Romaniei... Despre descoperirea dumnezeiasca, Bucuresti, 1952, p.4-15, Despre Sfanta Scriptura p. 15-27\n7. Idem, op. cit., p. 28-39\n8. Sfantul Grigorie Teologul, Cuvantarea a cincea despre Dumnezeu, cap. XXV, op. cit., p. 82-83.\n9. Psalmul L, 10-11.\n10. Galateni III, 24.\n11. Invatatura de Credinta..., op. cit., p. 45-68.\n12. Luca, I, 28-37.\n13. Mineiul lunii martie la 25 de zile. Troparul sarbatorii Buneivestiri.\n14. Luca I, 42-43.\n15. Luca I, 46-55.\n16. Utrenierul. Utrenia.\n17. Liturghierul, Utrenia la cantarea a opta.\n18. Luca II, 1-2.\n19. Luca II, 9-11; 13-14.\n20. Liturghierul, op. cit.\n21. Utrenierul, op. cit.\n22. Ioan VIII, 12.\n23. Sfantul Grigorie Teologul, Cuvantarea cincea despre Dumnezeu, Cap. III, op. cit., p. 69.\n24. Ibidem, cap. XXXII, p. 87.\n25. Ioan I, 1-5.\n26. Ioan I, 14.\n27. Invatatura de Credinta..., op. cit., p. 68-102.\n28. Ioan I, 9, 12.\n29. Ioan I, 18.\n30. Matei III, 16-17.\n31. Invatatura de credinta..., op. cit., p. 254-285.\n32. Idem, op. cit., p. 285-308.\n33. Ioan VIII, 12.\n34. Ioan XII, 46.\n35. Ioan XIV, 6.\n35bis. Ioan XIV, 9-10.\n36. Ioan XIV, 21.\n37. Matei V, 21-26.\n38. Matei V, 27-30.\n39. Matei V, 31-32.\n40. Matei V, 38-47.\n41. Matei VI, 1-4.\n42. Matei VI, 5-18.\n43. Matei VI, 19-34.\n44. Matei VII, 1-5.\n45. Matei VII, 17-20.\n46. Matei VII, 12.\n47. Matei VI, 48.\n48. Matei V, 3-12.\n49. Duminica la lasatul postului pentru Sfintele Pasti.\n50. Galateni III, 27.\n51. Matei VII, 21-26.\n52. Invatatura de credinta..., p. 368-374.\n53. Matei XI, 27-29.\n54. Ioan XV, 22.\n55. Ioan XVII, 3-8.\n56. Matei XXV, 31-45.\n57. Invatatura de credinta..., op. cit., p. 114-116.\n58. Idem, op. cit., p. 163-189.\n59. Sfintul Grigorie Teologul, Cuvintarea cincea despre Dumnezeu, cap. XXV, op. cit., p. 82.\n60. Matei XXV, 31-46.\n61. Evrei XIII 8.\n62. Sfintul Ioan Damaschin, Capitolele filozofice, Dialectica, Migne P. G., tom. XCIV, cit. 529.\n63. Ibidem, col. 524\n64. Ibidem, col. 525\n65. Sfintul Atanasie cel Mare, Cuvintarea despre Intruparea Cuvintului, Migne, tom. XXV col. 3-96.\n66. Idem, op. cit., cap. XVI.\n67. Clement Alexandrinul, Pedagogul, Migne, P. G. tom. VIII, Lib. III, cap. 12.\n68. I Ioan II, 3-5.\n69. Invatatura de Credinta..., op. cit., p. 43-189.\n70. Ibidem, p. 193-341.\n71. Ibidem, p. 345-453.\n\n==\'\'Despre Revelatia Dumnezeiasca\'\'==\nPentru a intra in comuniune cu cineva, sau in legatura cu ceva, se impune cunoasterea lui. De aceea si comuniunea vesnica cu Dumnezeu se bazeaza pe cunoasterea Lui. \"Aceasta este viata vesnica: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat... \" spune Mintuitorul in Rugaciunea Arhiereasca (Ioan XVII, 3). Pentru a intra in comuniune cu Dumnezeu si a ne desavirsi viata duhovniceasca, trebuie sa-l cunoastem pe Dumnezeu, sa stim adica daca este un parinte, sau un stapin despotic; daca ne putem apropia de El si in ce forma; daca este milostiv, indurator, iertator; sau numai drept si necrutator; daca ne putem apropia de El cu iubire, sau cu teama distrugatoare de suflet?! ... Apoi, cum ii putem noi cunoaste voia Lui, ce atitudine are El fata de lume, de existenta; sau si mai mult: cine este El?! ... Toate aceste premise care stau la baza comuniunii cu Dumnezeu, noi le putem cunoaste prin Descoperirea pe care Insusi Dumnezeu a binevoit sa ne-o faca, dorind si El sa intre in legatura cu noi si sa ne mintuiasca in comuniune vesnica cu El. Aceasta Descoperire a lui Dumnezeu se numeste Revelatie dumnezeiasca.\n\nIn primul rind Dumnezeu poate fi descoperit de noi in creatia Sa. \"Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea miinilor Lui o vesteste taria\" (Psalmul XVIII, 1); \"Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegindu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire\" (Romani I, 20).\n\nNoi descoperim pe Dumnezeu din creatia Sa cu ajutorul ratiunii luminata de credinta. Pentru un credincios intreaga natura este o carte deschisa in care se poate citi despre atotputernicia, bunatatea, dreptatea, iubirea, frumusetea, atotstiinta Creatorului. \"Chipul lui Dumnezeu il vad intr-o floare\", spunea cineva. Nu ca floarea l-ar contine pe Dumnezeu, ci modul in care este organizata viata si frumusetea ei, ne duce cu gindul la cel ce are viata in Sine si isi descopera frumusetea vietii Sale, concretizind-o in creatia Sa. Acest mod de descoperire fireasca, naturala, cu mintea si simtirea proprie a Creatorului din creatia Sa, o numim revelatie naturala.\n\nDar, pe cale naturala, nu toata mintea il vede la fel pe Dumnezeu. Veacuri de-a rindul, datorita pacatului, spune Apostolul, oamenilor li s-a intunecat mintea si au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si s-au inchinat si au slujit fapturii in locul Facatorului... (Romani I, 25).\n\nPentru a fi evitata aceasta prapastioasa confuzie (a Creatorului cu faptura), Dumnezeu S-a descoperit in mod direct omului, spre a fi cunoscut (asa cum este El); spre a-I cunoaste voia; spre a intra dupa cuviinta in comuniune cu El. Datorita faptului ca Dumnezeu ca Duh absolut se afla in \"lumina neapropiata\" (1 Timotei VI, 16), fiind cu totul altceva decit noi oamenii, nu oricui i se descopera Dumnezeu si nu oricum. Dumnezeu se descopera pe cale supranaturala, comunicand direct voia Sa unor oameni alesi. Daca prima descoperire am numit-o naturala, pe aceasta o numim supranaturala, fiindca este facuta de Dumnezeu in mod direct si fiindca omul neputind ajunge singur la cunoasterea ei, o primeste prin mijloacele lui Dumnezeu mai presus de fire. Sfintul Apostol Pavel spune ca Dumnezeu odinioara, \"in multe rinduri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul...\" (Evrei I, 1-2).\n\nRevelatia este un proces tainic, o comunicare directa din partea lui Dumnezeu adresata omului spre mintuirea sufletului. Ea reprezinta cuvintul lui Dumnezeu inspirat de Duhul Sfint.\n\nDupa cum am aratat mai sus, datorita importantei cu totul exceptionale pe care o prezinta Descoperirea lui Dumnezeu, ea nu este comunicata oricui, ci anumitor persoane alese in mod special (de catre Dumnezeu) in acest scop. In Vechiul Testament, cartile profetice pastreaza peste tot constiinta profetului ca este chemat de Dumnezeu spre a indeplini o misiune sfinta, ca ceea ce el comunica nu sint cuvintele sale ci Descoperirea lui Dumnezeu, Cuvintul lui Dumnezeu. Profetul simte ca este ridicat cu duhul la o stare superioara, care nu este comuna oamenilor si la care nu poate ajunge orice om, ci numai cei chemati in mod special de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, acei cu care Dumnezeu comunica au fost pregatiti ca sa poata primi comunicarea si mai departe au fost facuti capabili ca sa poata transmite Descoperirea lui Dumnezeu. Daca comunicarea lui Dumnezeu o numim Revelatie, pregatirea omului pentru a putea primi si transmite aceasta comunicare, o numim Inspiratie divina. Revelatia nu se poate face deci fara Inspiratie. Acelasi Duh al lui Dumnezeu care graieste prin prooroci, insufla pregatirea de a primi si posibilitatea de a comunica. Fara pregatire din partea lui Dumnezeu, Descoperirea nu ar fi posibila. Altfel spus, Revelatia nu este posibila fara Inspiratie.\n\nCum se savirseste procesul de comunicare a adevarului dumnezeiesc prin Inspiratia Duhului Sfint? Raspunsurile sint diferite. Unii spun ca Duhul Sfint il fereste doar de greseala pe sfintul autor care pune in scris comunicarea lui Dumnezeu. Altii spun ca Descoperirea adevarului ar avea un caracter verbal, in sensul ca Duhul Sfint ar dicta, iar scriitorul sfint ar pune in scris tot ceea ce a auzit. Aceste pareri exprima doua extreme, care raspund unilateral problemei enuntate. Noi spunem ca Duhul Sfint intr-adevar fereste de greseala pe sfintul scriitor, dar in acelasi timp ii si inalta duhovniceste sufletul deasupra starii comune, spre a putea intelege si simti ceea ce comunica. Nu este deci anulata personalitatea scriitorului de aceea unele scrieri au un stil, altele un alt stil; unele au o adincime duhovniceasca mai mare, altele mai mica, desi acelasi Duh Sfint a comunicat adevarul de credinta. Daca ar fi dictat, cum am vazut ca s-a spus, atunci nu ne putem explica deosebirile si varietatea formei de redare a diferitilor autori inspirati de acelasi Sfint Duh. Asadar, Inspiratia are un caracter tainic de pregatire si de comunicare a adevarului de credinta, dar in acelasi timp si un caracter sinergic, adica de conlucrare intre Duhul Sfint, care comunica adevarul si personalitatea sfintului scriitor care primeste si transmite in scris acest adevar mintuitor.\n\nRevelatia dumnezeiasca s-a desfasurat in timp si cuprinde trei perioade mari. Prima perioada este inainte de caderea omului in pacat, cand Dumnezeu se descopera omului, comunica cu el in mod direct, \"fata catre fata\". A doua perioada este dupa caderea omului in pacat pina la venirea Mintuitorului. Dumnezeu se descopera prin Lege si prooroci. Legea comunica voia lui Dumnezeu, il tine pe om in apropierea Sa si il pregateste pentru primirea unui Izbavitor. Proorocii comunica voia lui Dumnezeu atunci cand cei care au primit Legea lui Dumnezeu, se departeaza de El. Profetii mai comunica oamenilor si planul lui Dumnezeu de a-i izbavi din robia apasatoare a pacatului. Prin profeti Dumnezeu descopera chiar si timpul cand va veni Mintuitorul. Partea a treia este descoperirea Fiului lui Dumnezeu intrupat. Ea este o descoperire dumnezeiasca deplina si directa, fiindca Fiul este Dumnezeu adevarat si Om adevarat. Ca Dumnezeu ne descopera adevarul deplin despre Sfinta Treime si a modului de a intra in comuniune cu Ea, iar ca Om, ne comunica acest adevar sub o forma in care toti il pot primi si intelege. De aceea spunem ca Revelatia Fiului lui Dumnezeu este desavirsita.\n\nCe a determinat pe Dumnezeu sa se descopere omului? Dumnezeu se descopera omului datorita faptului ca \"Dumnezeu este iubire\", iar iubirea nu poate ramine izolata. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a comunica cu El si astfel sa intre in comuniune cu El. Si ca dovada ca nu l-a parasit pe om este ca si atunci cand omul cazind in pacat, a devenit \"fiu al miniei lui Dumnezeu\", totusi Dumnezeu nu inceteaza sa-l iubeasca, nu renunta la planul iubirii Sale care L-a determinat sa-l aduca la existenta, sa insufle in fiinta lui \"suflarea\" Sa divina. Si tocmai din aceasta iubire, Dumnezeu se descopera in cele din urma prin Fiul. Se face cunoscut in mod direct, comunica \"fata catre fata\", atragind pe oameni, pe fiii iubirii Sale in comuniune cu El. De aceea, daca Dumnezeu ni se descopera in Vechiul Testament ca un Stapin direct, in Noul Testament, prin Fiul intrupat noi il cunoastem ca pe un Parinte bun si iubitor. Aceasta deosebire este determinata de faptul ca cei din Vechiul Testament se aflau sub robia pacatului care departeaza pe Dumnezeu, pe cand prin Descoperirea Noului Legamint oamenii se afla sub razele binefacatoare ale milostivirii lui Dumnezeu, ale sfinteniei si iertarii acordate de Fiul lui Dumnezeu intrupat si inviat.\n\nAm vazut ca Revelatia divina o gasim in Sfinta Scriptura care reprezinta Cuvintul lui Dumnezeu scris sub inspiratia Duhului Sfint. Dar o gasim si in Sfinta Traditie, ca o Descoperire orala facuta in mod desavirsit de catre Fiul lui Dumnezeu intrupat. De fapt, Domnul nici nu a scris. El a descoperit pe Dumnezeu Tatal si voia Lui prin viu grai si a poruncit Sfintilor Apostoli, nu sa scrie, ci sa propovaduiasca si sa boteze, adica sa transmita harul mintuitor al Sfintelor Taine (Matei XXVIII, 19). De aceea Apostolul precizeaza ca \"credinta este din auzire, iar auzirea prin Cuvintul lui Hristos\" (Romani X, 17). De altfel, cuvintul scris al Sfintelor Evanghelii nici nu retine tot ceea ce a propovaduit si a invatat Mintuitorul prin viu grai. Sfintul Evanghelist Ioan la sfirsitul Evangheliei sale arata ca \"sint si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris\" (XXI, 25). Nici Sfintii Apostoli nu au cuprins in scris toata invatatura Domnului. Ei au transmis adevarul mintuitor prin viu grai si l-au lasat Bisericii ca pe o Sfinta traditie mostenita de la Mintuitorul. Datorita acestui fapt, Sfintul Apostol Pavel indeamna pe crestinii din Tesalonic: \"tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvint, fie prin epistola noastra\" (II Tesaloniceni II, 15). Este si firesc ca valoarea Sfintilor Parinti sa fie egala cu cea a Sfintei Traditii, intrucit unul este adevarul de credinta propovaduit si scris; Unul este Duhul Sfint care inspira atit pe cel ce propovaduieste, cit si pe cel ce scrie acelasi cuvint al lui Dumnezeu. De aceea putem spune ca izvoarele revelatiei divine sint Sfinta Scriptura si Sfinta Traditie.\n\nDe cite feluri este Revelatia divina? De doua feluri: naturala, prin care Dumnezeu ni se descopera prin creatia Sa si supranaturala, cand Dumnezeu ne comunica direct voia Sa. Cu care act se interpatrunde Revelatia supranaturala? Cu Inspiratia divina? Revelatia dumnezeiasca fiind o comunicare intre Dumnezeu si om, ce caracter are ea? Are caracter teandric. Dar Inspiratia? Are caracter tainic si sinergic. Cum se manifesta caracterul sinergic al inspiratiei? Duhul Sfint fereste pe scriitorul sfint de a nu gresi atunci cand comunica un adevar de credinta spre mintuirea oamenilor. Pe de alta parte, Duhul Sfint ii ridica sufletul la un nivel duhovnicesc superior celorlalti oameni, pentru a putea primi si comunica adevarul descoperit, la care el nu ar fi putut ajunge singur. Sfintul autor va transmite apoi adevarul descoperit potrivit capacitatii sale intelectuale, culturale, potrivit originalitatii si a modului personal de exprimare. Cum si prin cine se descopera Dumnezeu? La inceput Dumnezeu s-a descoperit omului in mod direct. Apoi, dupa caderea in pacat, se descopera prin patriarhi; prin Moise comunica Legea Sa, iar prin profeti descopera venirea Mintuitorului. In cele din urma, Dumnezeu se descopera in mod desavirsit prin Fiul. Unde gasim noi fixata in scris Revelatia dumnezeiasca? In Sfinta Scriptura a Vechiului si Noului Testament. Cum se mai numeste astfel Revelatia divina? Se mai numeste si Cuvintul lui Dumnezeu. Nu toata Revelatia divina a fost fixata in scris. O parte din ea s-a pastrat pe cale orala. Cum se numeste aceasta? Se numeste Sfinta Traditie. De aceea, Sfinta Scriptura si Sfinta Traditie, ca pastratoare a Revelatiei supranaturale, sint numite: Izvoarele Revelatiei dumnezeiesti. Cum putem intelege si patrunde adincul tainic al adevarurilor mintuitoare ale Revelatiei divine? Prin ratiunea luminata de credinta si mai ales prin trairea lor, ajutati fiind de harul divin.\n\nS-a sustinut de unii rataciti de la dreapta credinta ca Revelatia dumnezeiasca nu ar fi fost posibila, privind mai intii pe Dumnezeu in chip absolut, nematerial, neschimbator si vesnic, care nu s-ar fi putut face cunoscut omului, fiinta materiala, trecatoare, schimbatoare. In al doilea rind, privindu-l pe om ca fiinta muritoare, care n-ar fi putut intelege Descoperirea lui Dumnezeu. La aceste obiectiuni raspundem ca intr-adevar Dumnezeu este Duh nematerial, neschimbator si vesnic, dar este in acelasi timp Fiinta Personala si ca Persoana stabileste relatii de comuniune si comunicare cu alte persoane. Omul este si el o persoana, creat dupa chipul lui Dumnezeu spre a comunica cu Dumnezeu. Sufletul lui este spiritual si tinde necontenit spre Dumnezeu. \"In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule\" (Psalmul XLI, 1).\n\nAm vazut ca prin Revelatie si Inspiratie Duhul Sfint comunica scriitorului sfint adevarul de credinta mintuitor. Transmitindu-l el este primit, pastrat si formulat de Biserica pentru mintuirea credinciosilor. Aceasta fixare, sau formulare se face prin Asistenta Duhului Sfint. Deci, intre Revelatie, Inspiratie si Asistenta Duhului Sfint exista o unitate si legatura, data fiind lucrarea Acelui Duh Sfint. Dar sint si unele descoperiri. Astfel, spre deosebire de Inspiratie, Asistenta Duhului Sfint are o intensitate mai mica. In Inspiratie, sufletul omului este ridicat deasupra nivelului obisnuit, pe cand in Asistenta Duhului Sfint nu se cunoaste aceasta ridicare. Duhul Sfint asista Biserica sa nu greseasca atunci cand fixeaza sau formuleaza un adevar de credinta. Apoi, Inspiratia se comunica unei singure persoane, Asistenta se exercita asupra Bisericii intregi. Prin Inspiratie se comunica adevaruri noi, Asistenta precizeaza doar pe cele deja descoperite.\n\nDin cele pina aici tratate vedem ca Revelatia Dumnezeiasca reprezinta Descoperirea din partea lui Dumnezeu a voii si lucrarii Sale facuta omului spre mintuirea sufletului.\n\nDescoperirea dumnezeiasca prin prooroci referitoare la venirea Mintuitorului s-a implinit odata cu intruparea, moartea si invierea Sa. Decalogul la fel ca si toate poruncile Mintuitorului ramin o datorie de implinit de catre credinciosii tuturor timpurilor. \"Nu am venit sa stric Legea, ci sa o implinesc\", spune Mintuitorul cu privire la obligatia ce ne revine si noua de a o implini. Pe de alta parte, implinirea poruncilor Domnului ramine un mod si un mijloc de a ne arata iubirea pe care I-o purtam, spre mintuirea sufletului: \"Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste... (Ioan XVI, 21). De Ma iubiti, paziti poruncile Mele\" (Ioan XIV, 15), ne spune Mintuitorul.\n\nAm vazut ca Revelatia divina este cuprinsa in mod egal in Sfinta Scriptura si Sfinta Traditie. Asa ca, precum credinciosilor el revine datoria implinirii Cuvintului scris al Sfintei Scripturi, aceeasi datorie le revine de a implini si Sfinta Traditie, pastrata cu fidelitate si scumpatate de catre Biserica. Mintuitorul ne-a atras insa atentia sa fim cu luare aminte asupra faptului ca se vor ivi \"multi profeti mincinosi\", care vor veni in numele Lui cu fel de fel de descoperiri pretinse sfinte. Pretinsa lor descoperire dumnezeiasca fiind falsa, iar noi lasindu-ne prada ei, incercam riscul de a cadea de la adevaratul drum care duce la mintuire. De aceea, inca din epoca Bisericii crestine primare, scriitorul bisericesc Lactantiu, spre a ne feri sa cadem prada falselor descoperiri, ne indica criteriile dupa care putem cunoaste proorocia adeavarata. Adevaratii profeti predica toti un singur Dumnezeu; Nu sufera de o boala psihica; Nu sint inselatori; Nu umbla dupa averi si cistig; Nu se ingrijesc de cele necesare vietii, ci se multumesc cu intretinerea pe care le-o trimite Dumnezeu; Proorociile lor s-au inmultit, sau se inmultesc intocmai. Cunoscand aceste criterii, putem combate falsele proorocii.\n\nBiserica cea Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostoleasca, a pastrat si pastreaza cu sfintenie Revelatia dumnezeiasca asa cum Dumnezeu a dat-o, punind-o la indemina credinciosilor, odata cu mijloacele necesare mintuirii.\n\nPr. Prof. Sorin Cosma,\n\n\"Mitropolia Olteniei\", nr. 6/1986, pag. 75-80.\n\n==\'\'Apofatismul ca principiu al interpretarii Sfintei Scripturi\'\'==\nApofatie, de la grecesul \"apofatikos\", inseamna negativ. Apofatismul este o cale de cunoastere a lui Dumnezeu prin negarea oricaror imperfectiuni. Apofatism inseamna o depasire a mijloacelor de cunoastere a lui Dumnezeu, prin negatie.\n\nDumnezeu S-a descoperit omului. Descoperirea lui Dumnezeu isi are inceputul in crearea lumii, prin Cuvantul Lui si prim implinirea Cuvantului, a Logosului: \"La inceput era Cuvantul, toate prin El s-au facut si Cuvantul s-a facut trup... \" (Ioan 1, 1-14).\n\nPrin intruparea Cuvantului, a Logosului, S-a descoperit Dumnezeu. Astfel Cuvantul, Logosul, ca persoana a lui Dumnezeu, celui intreit, este adevaratul mijlocitor al descoperirii Sale dumnezeiesti. Aceasta descoperire se pastreaza in Biserica, in cea a intruparii Cuvantului, pe de o parte ca trup si sange al lui Hristos in Sfanta Taina a Euharistiei, pe de alta parte ca predica a Bunei Vestiri, ce se impartaseste credionciosilor. Astfel se invredniceste credinciosul de descoperirea lui Dumnezeu in Biserica. Despre sensul initial al notiunii Logos s-a scris mult. La acestea n-as mai adauga nimic. Nici nu am intentia sa ma ocup de realitatile euharistice, prin care Cuvantul lui Dumnezeu S-a facut trup si se impartaseste omului. Eu ma refer la Cuvantul prin care descoperirea lui Dumnezeu ajunge la expresie, la Cuvantul pe care oamenii, sau Sfanta Scriptura, scrisa de oameni, il intrebuinteaza pentru a exprima descoperirea lui Dumnezeu. Despre analiza acestui Cuvant s-a vorbit mult in decursul timpului. Discutia s-a purtat insa, in vremea din urma cu deosebire prin provocarea demitologizarii, sau a teologiei despre asa-zisul \"Dumnezeu este mort\" (Gott ist tot). In aceasta privinta s-a auzit putin glasul Parintilor greci ai Bisericii, pentru considerentul ca Parintii sunt vechi, problemele insa noi si actuale. Numai ca problemele nu sunt chiar asa de noi cum par ele si privite mai de aproape prin Parintii Bisericii, sunt destul de actuale. Ele nu se vor citi insa ca un document filologic al unei culturi vechi si trecute, caci duhul Parintilor nu-I unul static, impietrit, netrasmisibil, ci este expresia dinamica a vietii Bisericii din toate timpurile. Biserica este trupul lui Hristos, care ieri si azi si totdeauna ramane aceeasi.\n\nDaca voim sa introducem pe Sfintii Parinti in discutia aceasta, ne izbim de teologia lor, care-I de mare insemnatate si care a fixat gandirea lor: apofatismul. Apofatismul este la Parintii rasariteni ai Bisericii temelia oricaror notiuni despre Dumnezeu si descoperirea lui. Eu voi explica in cateva cuvinte, ce se intelege prin aceasta. Scolastica a dezvoltat trei cai \"causalitatis\", \"via negationis\" si asa-numita \"via eminetiae\". Aceste cai le-a facut cunoscute inca din veacul al V-lea autorul care a transmis lucrari sub numele de Dionisie Areopagitul si a scris ca necunoscutul Dumnezeu poate fi cunoscut dupa lume, care este chipul desavarsirii lui Dumnezeu si se poate urca la El lepadandu-se de tot ce este efemer; ridicandu-se deasupra celor pamantesti vede in ele cauza tuturor lucrurilor.\n\nPornindu-se de la aceste trei cai, teologia rasariteana si Dionisie Areopagitul n-au fost ultimii, ei deduc termenul apofatism de la \"aferesis\" Cuvantul \"apofatismos\" este un compozitum din prepozitia \"apo\" si adjectivul faton, de la verbul fimi = a zice. Cuvantul s-ar putea traduce cu: de nespus, inexprimabil, sau cu ceva asemanator.\n\nAstfel e limpede ca apofatismul este toata teologia ortodoxa despre Dumnezeu. Astfel se trece de la apofatism la katafatism si la doxologie, la preamarirea maretiei lui Dumnezeu. Astfel citim intr-un imn al Bisericii Ortodoxe: \"Dumnezeul tainelor celor negraite si nevazute .. nu gasim cuvinte prin care sa ne exprimam Treimea cea nepatrunsa a lui Dumnezeu\" sau un imn al nasterii Domnului: \"O mare si necuprinsa taina vad eu, in loc de cer iadul, in loc de heruvimi pe Fecioara, ieslea ca loc unde a fost asezat Cel necuprins, Dumnezeu, Hristos, pe care-l cinstim in cantari\". Aici trebuie de observat ca sfarsitul doxologiei si inceputul doxologiei sunt o caracteristica esentiala a imnelor ortodoxe si astfel Ortodoxia dupa intelesul dublu al cuvantului \"doxa\", este nu numai adevaratul imn de lauda al lui Dumnezeu ci si o adevarata invatatura. \"Doxa\" ca invatatura este nedespartita de \"doxa\" ca lauda.\n\nAl doilea caracter distinctiv al apofatismului rasaritean, este ca el se temeiniceste pe deosebirea dintre fiintele si puterile lui Dumnezeu. Prin lucrarile Sale El se descopera si isi face cunoscuta fiinta, insa \"usia\" ramane necunoscuta si inaccesibila. Aceasta inaccesibilitate si necunoastere a lui Dumnezeu este punctul de plecare, obiectul si scopul apofatismului.\n\nVechii scolastici, si cu deosebire Toma Aquinul, identifica \"usia\", fiinta lui Dumnezeu, cu energia curata incat spuneau ca Dumnezeu ar fi un \"actus purus\" si prin urmare omul l-ar cunoaste pe Dumnezeul numai in parte. Ca urmare teologia apuseana nu face deosebire intre \"usia\" lui Dumnezeu si puterile Sale. Dar in felul acesta se ivesc probleme complicate. Cum se va comenta de pilda locul II Petru 1,4: \"Sa va faceti partasi dumnezeiestii firi!\"\n\nPrecum este cunoscut acesta este un loc biblic esential, care vesteste indumnezeirea omului, pe care Bisericile o subliniaza in mod special astfel incat invatatura despre indumnezeirea omului constituie un punct central al Teologiei rasaritene. Pe baza acestui loc se pune intrebarea: daca Dumnezeu este \"actus purus\", energie curata si fiinta Lui este identica cu puterile Sale, cum se poate, dupa locul pomenit mai sus, impartasi omul de firea dumnezeiasca?\n\nDaca nu facem deosebire intre fiintele necreate si puterile necreate si intelegem pe Dumnezeu ca \"actus purus\", atunci raman doua posibilitati: cea dintai posibilitate ar fi ca indumnezeirea se savarseste prin participarea la \"actus purus\", adica la chiar fiinta lui Dumnezeu. Aceasta insa, n-o afirma nici scolastica nici oarecare alt teolog, caci Dumnezeu este a se intelege de la inceput ca o fiinta de nepatruns si inviolabila; daca intr-un oarecare mod ar putea fi accesibil n-ar mai fi Dumnezeu. Afara de aceasta prin participarea omului la \"actus purus\", adica la usia lui Dumnezeu, ar fi un Dumnezeu dupa fire. In acest caz Dumnezeu ar avea trei milioane si bilioane de ipostaze, cate persoane ar fi cele care pot lua parte la fiinta Sa, caci aceia care ar avea parte de fiinta lui Dumnezeu, natural n-ar renunta la ce este al persoanei Sale.\n\nScolastica nu poate da un raspuns multumitor la aceasta atat de importanta problema teologica. Pentru Parintii din Rasarit, dimpotriva, raspunsul este foarte simplu: pentru ca pe de o parte dupa fiinta Sa Dumnezeu este inaccesibil pentru oameni si pentru ca, pe de alta parte pentru omul care tinde spre indumnezeire (theosis) trebuie sa se impartaseasca de firea dumnezeiasca, suntem nevoiti sa deosebim intre usia divina, cea neinteleasa, neaccesibila si cea accesibila, si cea nedespartita de usia dumnezeiasca, prin care va fi cunoscut Dumnezeu.\n\nInvatatura despre deosebirile intre fiinta si puterile lui Dumnezeu a dezvoltat-o cu osebire Grigorie Palama, arhiepiscopul Salonicului in veacul al XIV-lea.\n\nEste clasic cuvantul Sfantului Vasile cel Mare: \"Puterile sunt, ce e drept, multiple, fiinta (usia) este insa simpla. Noi zicem, ce-I drept, ca il cunoastem pe Dumnezeu dupa puterile Lui, dar noi nu afirmam ca ne apropiem de fiinta (usia), caci puterile Lui coboara la noi jos, dar fiinta Sa ramane inaccesibila\".\n\nAsemenea si fratele sau Grigorie al Nisei scrie: \"Cel nevazut dupa fire, se face vazut prin puteri\".\n\nPrin aceasta am ajuns la fiinta apofatismului. Chiar aceasta accentuare a inaccesibilitatii lui Dumnezeu o aflam in teologia apofatica, care este dupa cum am spus, caracteristica pentru Parintii Bisericii rasaritene.\n\nCel dintai scriitor care s-a ocupat sistematic de inaccesibilitatea fiintei dumnezeiesti pentru ratiunea omeneasca a fost Clement din Alexandria. Inainte de el inca Atenagora a caracterizat pe Dumnezeu ca: \"nepatruns si necuprins\". Si Teofil al Antiohiei s-a exprimat ca chipul lui Dumnezeu ar fi \"de nespus, de nedescris si de nevazut cu ochii trupesti\". Inca mai devreme Clement din Roma si inainte de el Filo din Alexandria, au considerat ca a patrunde cu intelegerea pe Dumnezeu este imposibil. Filo a considerat pe Dumnezeu inaccesibil.\n\nDupa Clement din Alexandria noi nu putem intelege pe Dumnezeu in ceea ce este, ci in ceea ce nu este. Dumnezeu este dupa el de necuprins. Toate spusele noastre despre Dumnezeu sunt conventionale \"caci cum te poate spune, zice el, ceea ce nu e nici sex, nici deosebire, nici chip, nici individ, nici numar. Nu ai dreptate daca il infatisezi ca pe un intreg, sa arati parti din El, caci ceea ce este una este nedespartita, de aceea este El fara de sfarsit, fara dimensiuni si fara intregimi, adica fara forma si fara nume si daca uneori ii zicem pe nume: Unul, Binele, Ratiunea, Existenta, ori Tata, ori Creator, ori Domn, o facem aceasta nu pentru ca ar avea un nume propriu al Sau, noi intrebuintam doar din perplexitate numiri frumose pentru ca ratiunea sa nu se piarda in alte numiri si pentru a avea pe acestea ca sa ne sprijinim pe ele. Pentru ca nici una din acestea nu infatiseaza pe Dumnezeu...\", caci dupa Grigorie din Nazians, la Dumnezeu nu pot urca gandurile omenesti. Nici nu numai gandurile omenesti, afirma Didim Orbul din Alexandria, dar nici chiar cele serafimice nu pot urca pana la Dumnezeu. In intaiul capitol din cea de a II-a carte despre Sfanta Treime, el se ocupa chiar de neintelegerea Sfintei Treimi si asa dupa el, ea este nevazuta, necuprinsa (aperilitos) pentru ochii serafimici.\n\nSentimentul neputintei de a-L intelege, de a patrunde in imensitatea lui Dumnezeu si grairea despre El, este tot un mod de a veni la El si a vorbi despre El. Mai mult, ea este o experienta la care se ajunge, dupa alte cai incercate.\n\nPentru a da expresie acestei experiente aseamana Sfintii Parinti nourul intunecat sub care a urcat Moise pe muntele Sinai, cu intunericul necunoasterii naturii lui Dumnezeu.\n\nDupa autorul cu numele Dionisie Areopagitul, nu Moise ofera lumina, caci Dumnezeu este inafara de experienta omului. O interpretare insa o da apofatismul.\n\nExpresiile \"dincolo de orice, dincolo de toate\", sunt simpatizate de catre Sfintii Parinti. Asa zice Atanasie cel Mare despre Dumnezeu: \"El este dincolo de orice \"usia\" si de orice cugetare omeneasca\". Si Maxim Marturisitorul scrie, in comentariul sau la opera areopagita, despre numele lui Dumnezeu: \"Dumnezeu nu este \"usia\" ci dincolo de orice \"usia\", nu e simplu, ci dincolo de simplitate, nu este ratinue (nous) ci dincolo de ratiune, nu unitate ci dincolo de unitate\". Acelasi autor spune: Dumnezeu se numeste atat cel ce este, cat si cel ce nu este.\n\nDespre usia lui Dumnezeu scriu mai ales capadocienii. Sfantul Vasile cel Mare scria: \"Totdeauna este ceva ce nu putem exprima, cand e vorba despre Dumnezeu\", iar Maxim Marturisitorul: \"Numai vesnicia este percetibila si ceea ce este dincolo de cunoastere\". La o suta de ani dupa aceea a exprimat Ioan Damaschin aceeasi idee: \"Fara de sfarsit si neperceptivila este notiunea lui Dumnezeu. Ceea ce spunem noi despre Dumnezeu, nu dezvaluie natura lui Dumnezeu\". A defini pe Dumnezeu este imposibil scrie Grigorie din Nazians: \": \"O! Tu cel de dincolo de orice, cum ar putea sa te descrie pe Tine cuvantul omului\". In privinta cunoasterii lui Dumnezeu, Sfantul Ioan Gura de Aur e de acord cu Sfintii Parinti. A scris si el impotriva lui Eunomie. El a scris chiar despre necunoasterea lui Dumnezeu. Pentru a dovedi afirmarile sale el se refera la Isaia 6, 1 unde citim: \"Am vazut pe Dumnezeu, sezand pe un scaun si serafimi stateau inaintea lui si-si acopereau fetele... \".\n\nDar Dumnezeu nu S-a aratat cum este, ci cum si-L percepe omul, dupa insusirile sale spirituale.\n\nSfantul Ioan Hrisostom se refera la Evanghelistul Ioan care scrie: \"Pe Dumnezeu nu l-a vazut nimeni\".\n\nAsadar apofatismul este una din caile de cunoastere a lui Dumnezeu, prin negatie. Apofatismul depaseste mijloacele de cunoastere afirmand prin negatie relitatea perfectiunilor Sale. Apofatismul are suport in traditia crestina, sustinuta de oamenii reprezentativi ai Bisericii, Parinti si scriitori bisericesti. Argumentele apofatismului sunt atat de puternice incat ele genereaza credinta in Dumnezeu si pot s-o dinamizeze, acolo unde ea este minimalizata, dar mai ales faciliteaza interpretarea unor texte biblice, constituind un auxiliar al comentariului la cartea vietii noastre spirituale.\n\nProf. George Galitis,\n\n\"Altarul Banatului\", nr. 1-3/1996, pag. 12-16, traducere de Pr. Prof. Dr. Nicolae Neaga.\n\n* Traducerea studiului \"Apophatismus als Prinzip der Schriftauslegung bei der griechischen Kirchenvatern\" aparut in rev. \"Evangelische Theologie\", Munchen, nr. 1, 1980, pag. 28-40. Autorul este profesor la Facultatea de Teologie din Atena.\n\n==\'\'Cunoastearea Catafatica si Apofatica\'\'==\nDupa forma de exprimare in general, afirmativa sau negativa, a cunoasterii noastre despre Dumnezeu, aceasta cunoastere poate fi impartita in catafatica (de la gr. = afirmativa) si apofatica\n( = negativ). Teologia utilizeaza aceste doua numiri, catafatic ai apofatic, in intelesul de cai de cunoastere religioasa si forme de exprimare a acestei cunoasteri, cale afirmativa si cale negativa, ca si teologie catafatica si teologie apofatica.\n\nAstfel, despre Dumnezeu afirmam ca este Cel viu si personal, ca este spirit absolut, ca are toate perfectiunile in sens absolut, ca este atotbun, iubire, atotstiutor, atotintelept, atotdrept, atotputernic, etc. Acest chip de afirmare a adevarurilor despre Dumnezeu se numeste catafatism.\n\nCunoasterea apofatica se caracterizeaza prin negarea oricarei imperfectiuni in Dumnezeu, ceea ce, in fond, inseamna afirmarea tuturor perfectiunilor in El. In transcedenta fiintei sale personale, Dumnezeu ramane necunoscut si necuprins.\n\nDumnezeu nu poate fi cunoscut in acelasi chip in care sunt cunoscute realitatile din lumea concreta, folosind ideile sau notiunile de timp si spatiu si raporturile dintre fenomenele naturale, fiindca Dumnezeu le transcede pe toate. Astfel, spunand-se ca Dumnezeu umple timpul si spatiul, nu s-a afirmat destul despre Dumnezeu, intrucat El depaseste toate in chip absolut, le transcede fiind vesnic si necuprins, nemarginit. De aceea, afirmandu-se ceea ce nu este Dumnezeu, se spune mai mult despre El, despre misterul divin inefabil, inexprimabil in grai omenesc, decat se spune in concepte sau notiuni afirmative. Teologia apofatica, apofatismul sustine ca negatiile, anume propozitiile negative despre perfectiunile lui Dumnezeu, sunt mai potrivite, adica mai corespunzatoare obiectului la care se refera, adica la profunzimea misterului dumnezeiesc, pe care cauta sa-l exprime depasind existentele create. Dar, cu toate acestea, misterul fiintei dumnezeiesti depaseste sau transcede atat catafatismul, cat si apofatismul, ramanand in sine incognoscibil, de necunoscut, incomprehensibil, de necuprins cu mintea si inaccesibil, de neajuns la el, prin puteri proprii.\n\nCu toate acestea, apofatismul nu inseamna agnosticism, adica lipsa de cunoastere obiectiva, nici ignoranta sau incultura, ci depasire a mijloacelor obisnuite de cunoastere. In fond, teologia apofatica se intemeiaza pe premisa ca existenta lui Dumnezeu Cel Viu, incognoscibil si incomprehensibil, este in toata deplinatatea Sa mai evidenta spiritului omenesc decat toate celelalte existente. Este vorba, asadar, nu despre o existenta demonstrata logic, ci supralogic, prin evidenta traita a existentei lui Dumnezeu si prin orientarea fireasca a omului, ca dorinta, ca nostalgie, spre Parintele lui ceresc. Iar evidenta traita a existentei lui Dumnezeu presupune o pregatire pentru ea, printr-o stradanie spirituala, prin pasirea hotarita pe urcus duhovnicesc, cu ajutorul haric de la Dumnezeu si cu rivna, cu ferirea de patimi, cu asceza si cu rugaciune din partea omului credincios. Acestui urcus spiritual nu i se pune opreliste, ci, dimpotriva, neincetat indemn de inaintare (I Cor. 12, 31), de crestere spirituala spre virsta deplinitatii lui Hristos (Efes. 4,13).\n\nAstfel, chiar si apofatismul, cale de cunoastere prin negatie, apare ca depasit, intrucit evidenta traita, experienta spirituala, este patrundere mistica, printr-un chip deosebit de patrundere a luminii dumnezeiesti de inalta intensitate in sufletele celor vrednici, Dumnezeu facindu-se cunoscut, se intelege ca nu in fiinta Lui nepatrunsa, ci in energiile si lucrarile Lui necreate si nedespartite de fiinta, dar prin care El se comunica si se impartaseste. Simbolul cunoasterii mistice a lui Dumnezeu este lumina taborica.\n\nCea mai inalta si mai cuprinzatoare cunoastere a lui Dumnezeu este cea prin adevarata credinta incalzita de iubire, coroana virtutilor (I Cor. 13, 13). Caci \" Dumnezeu este iubire (I Ioan, 4, 16) si, aceasta fiind, El coboara in lume, pe care o iubeste (Ioan, 3, 16), iar \" noi iubim pe Dumnezeu, pentru ca El ne-a iubit cel dintii \" (I Ioan, 3, 16), iar \" noi iubim pe Dumnezeu, pentru ca El ne-a iubit cel dintii \" (I Ioan, 4, 19) si, iubindu-L, ne ridicam la El, fiindca \" iubirea este de la Dumnezeu si oricine iubeste pe Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeste nu cunoaste pe Dumnezeu\" ( I Ioan, 4, 7-8), insa \" cel ce ramine in iubire ramine in Dumnezeu si Dumnezeu ramine intru el \"\n(I Ioan 4, 16).\n\nDin toate acestea nu rezulta, cum s-ar parea tinind seama de neputinta patrunderii cunoasterii noastre in esenta lucrurilor dumnezeiesti, ca, in general, am cunoaste prea putin din cele ale lui Dumnezeu, anume din fiinta si atributele Lui, ci, dimpotriva, cunoastem mult daca ne straduim dupa cuviinta sa inaintam pe calea cunoasterii oferita noua prin Revelatia naturala si supranaturala si daca ne silim s-o transpunem in viata. Caci cunoastem tot ce ne este necesar pentru mintuire; si nici un credincios adevarat nu poate nici gindi si nici spune ca Biserica dreptmaritoare nu-l invata tot ce este trebuincios pentru mintuire.\n\nPr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zagrean,\n\n\"Teologia dogmatica\" , manual pentru seminariile teologice, Bucuresti, 1991, pag. 94-96.\n\n==\'\'Invatatura Ortodoxa despre Dumnezeu - Sfanta Treime\'\'==\nSFINTA TREIME - \"Asadar, in primul loc, sa fie pusa ca temelie in sufletul vostru, dogma despre Dumnezeu\", indeamna Sfintul Chiril al Ierusalimului, pe cei care se pregateau sa devina crestini prin Taina Botezului 1.\n\nIntr-adevar, credinta in Dumnezeu-Sfinta Treime constituie invatatura fumdamentala si specifica a Bisericii Crestine. Crezul ortodox niceo-constantinopolitan, in care se rezuma traditia Bisericii apostolice si patristice, are in centrul lui marturisirea ca Dumnezeu este Unul in fiinta Sa dumnezeiasca si intreit in persoanele Sale: \"Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul... Cred in unul Domn Isus Hristos... Cred In Duhul Sfint\". Orice rugaciune crestina, lauda, taina sau slujba bisericeasca incepe si sfirseste cu invocarea Sfintei Treimi: \"In numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh\"... \"Ca Tie se cuvine toata marirea, cinstea si inchinarea, Tatalui si Fiului si Sfintului Duh\".\n\nCredinta intr-un singur Dumnezeu personal - monoteismul - este invatatura principala care s-a descoperit in Vechiul Testament (Iesire XX, 2-3; Deut.VI, 4; Isaia XLIII, 10-11) si care s-a pastrat si in Noul Testament (Marcu XII, 29; Ioan XVII, 3). Existenta lui Dumnezeu, ca fiinta creatoare a intregului univers si prezenta in creatia Sa, este afirmata chiar in primul verset al Sfintei Scripturi: \"La inceput, Dumnezeu a facut cerul si pamintul\" (Fac.I, 1). Dumnezeu exista prin Sine, fiind insasi existenta cea adevarata si proprie: \"Eu sint Cel ce sint\" (Iesire III, 14). Firea si suflarea intreaga exista si se mentine in existenta, prin puterea si atotprezenta lui Dumnezeu: \"Nu umplu eu, oare, cerul si pamintul?\" (Ieremia XXIII, 24). De aceea, cel ce priveste creatia cu ochii credintei, vede in ea urmele prezentei lui Dumnezeu: \"Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea miinilor Lui o vesteste taria\" (Ps.XVIII, 1-2).\n\nDescoperirea personala a lui Dumnezeu s-a exprimat in istoria Vechiului Testament, mai ales, prin \"legamintele\" pe care Dumnezeu le-a incheiat cu poporul Israel (cf.Facere XVII, 2).\n\nAstfel Dumnezeul tuturor devine parintele unui popor: \"Am sa va primesc sa-Mi fiti popor, iar Eu sa fiu Dumnezeul vostru\" (Iesire VI, 7).\n\nIn perioada Vechiului Testament, Dumnezeu s-a descoperit si ca treime de persoane, dar intr-un mod indirect si neclar, deoarece aceasta era perioada de pregatire a mintuirii. Totusi, exista unele marturii care se refera la persoanele Sfintei Treimi, cum ar fi de pilda: expresia \"Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra\" (Facere I, 26); cintarea intreita \"Sfint, Sfint, Sfint este Domnul Savaot\" (Isaia VI, 3; Apoc.IV, 8); aparitia celor trei tineri, la stejarul Mamvri, carora Avraam le-a adus daruri si inchinare (Fa s-a descoperit si ca treime de persoane, dar intr-un mod indirect si neclar, deoarece aceasta era perioada de pregatire a mintuirii. Totusi, exista unele marturii care se refera la persoanele Sfintei Treimi, cum ar fi de pilda: expresia \"Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra\" (Facere I, 26); cintarea intreita \"Sfint, Sfint, Sfint este Domnul Savaot\" (Isaia VI, 3; Apoc.IV, 8); aparitia celor trei tineri, la stejarul Mamvri, carora Avraam le-a adus daruri si inchinare (Facere XVIII, 1-2). De asemenea, exista unele referiri la Cuvintul lui Dumnezeu (Ps.CVI, 20; CXVIII, 89) si la Duhul lui Dumnezeu (Ps.XXXII, 6; CIII, 30-31; Iov XXXIII, 4).\n\nIn Noul Testament, credinta intr-un singur Dumnezeu in trei persoane este pe deplin descoperita de insusi Fiul lui Dumnezeu, in viata si slujirea caruia noi am cunoscut taina Sfintei Treimi. De pilda, la Botezul Mintuitorului in Iordan sint prezente in mod real toate cele trei persoane: Tatal, care intareste prin glasul Sau din ceruri ca: \" Acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit\"; Duhul Sfint, Care, in chip de porumbel, s-a pogorit peste Iisus; Fiul, Care, desi fara de pacat, primeste sa fie botezat de la Ioan \"ca sa se implineasca toata dreptatea\" (Matei III, 16-17).\n\nEvangheliile au pastrat numeroase texte in care se vorbeste despre cele trei persoane ale lui Dumnezeu, fie in mod deosebit, fie la un loc. Tatal si Fiul sint amintiti deosesbit in versetul: \"Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata. Fiul Cel Unul-Nascut, care este in sinul Tatalui, Acela l-a facut cunoscut\" (Ioan I, 18). Despre Duhul Sfint, Iisus spune: \"Iar cind va veni Mingiietorul, pe care Eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul adevarului, care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine\" (Ioan XV, 26). Inainte de inaltarea Sa la cer, Iisus Hristos porunceste ucenicilor Sai sa mearga la propovaduire si sa boteze, in numele Sfintei Treimi, pe cei ce vor crede: \"Mergind, invatati toate neamurile, botezindu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh\" (Matei XXVIII, 19).\n\nIn propovaduirea Apostolilor, credinta in Dumnezeu-Sfinta Treime, este, de asemenea, marturisita in mod clar. In predica sa, din ziua Cincizecimii, Sfintul Apostol Petru spune: \"Dumnezeu a inviat pe acest Iisus, Caruia noi toti sintem martori. Deci, inaltindu-se prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatal fagaduinta Duhului Sfint, l-a revarsat pe acesta, cum vedeti si auziti voi acum\" (Fapte II, 32-33). Sfintul Apostol Pavel adreseaza corintenilor o salutare in numele Sfintei Treimi: \"Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfintului Duh sa fie cu voi toti\" (II Cor.XIII, 13).\n\nAcelasi Dumnezeu, care a vorbit in Vechiul Testament, s-a descoperit ca Treime in Noul Testament. Caci \"exista un singur Dumnezeu \" (Fapte III, 30) si Dumnezeu pe care il adora crestinii, \"Tatal Dumnezeului nostru Iisus Hristos\" (Efes. III, 14; II Cor. I, 3), este Dumnezeul lui Avraam si a lui Isaac si al lui Iacob, Dumnezeul parintilor poporului lui Israel\" (Fapte III, 30; VII, 32; cf. si Iesire III, 6).\n\nInvatatura despre Dumnezeu cel unic in fiinta si intreit in persoane s-a inchegat destul de timpuriu si apare in simbolurile de credinta din secolul al II-lea (Teofil al Antiohiei). Dar intrucit s-au ivit unele neclaritati si neintelegeri in ce priveste taina unitatii persoanelor Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxa, fie pe calea Sinoadelor Ecumenice, fie pe cea a sinoadelor locale, s-a pronuntat cu autoritate in ce priveste invatatura despre deofiintimea si egalitatea celor trei persoane in Dumnezeu cel Unic. Un rol de mare importanta in precizarea dogmei Sfintei Treimi au avut Sfintii Parinti Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare, Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschin, Grigorie Palama si altii.\n\nPotrivit invataturii ortodoxe, Dumnezeu este unul in fiinta Sa si subzista intreit in ipostasele Sale. Dumnezeirea nu este o fire compusa din trei ipostase, ci o singura fiinta in trei ipostase desavirsite 2. De aceea, \"Cind zic Dumnezeu, inteleg Tatal, Fiul si Duhul Sfint\" spune Sfintul Grigorie de Nazianz 3. In Dumnezeu exista o singura fiinta, o singura vointa si o singura lucrare. Fiinta dumnezeiasca formeaza o unitate desavirsita, dar ea nu se limiteaza si nu se inchide intr-o singura persoana. Desi fiinteaza in mod unitar, Dumnezeirea are un mod de subzistenta treimic. Tatal, Fiul si Duhul Sfint au persoana lor proprie si in fiecare persoana subzista una si aceeasi fire dumnezeiasca in mod deplin. Dumnezeu este deofiinta, are un principiu unic al firii si existentei si este contemplat in Treime. Cele trei persoane exista una in alta, si tot ce se atribuie uneia, se atribuie si celeilalte. Prin urmare, in Dumnezeu exista o singura fiinta si aceeasi fiinta neimpartita si trei persoane deosebite, deofiinta si egale. Dumnezeirea fiinteaza unitar si subzista treimic. De aceea, cind spunem Sfinta Treime, ne gindim la unirea celor trei persoane in care fiinteaza Dumnezeu cel unic dupa fiinta, vointa si lucrarea Sa. Dumnezeu este unul in trei, adica intr-o singura Dumnezeire in trei ipostase.\n\nDogma Sfintei Treimi cuprinde nu numai marturisirea despre unitatea fiintei, despre deofiintimea si egalitatea celor trei ipostase, ci si invatatura despre insusirile fiecarei persoane, adica ce este propriu unei persoane si o face distincta de celelalte. Sfintii Parinti incata ca taina Sfintei Treimi consta in modul de a exista al unei persoane in alta si din alta, sau in relatiile de origine si legaturile dintre persoane. Din acest punct de vedere, se pot distinge: nenasterea, sau existenta de sine, ca mod de a fi personal al Tatalui (Efes. III, 14-15); nasterea Fiului din Tatal din vesnicie (Ioan I, 14, 18) si purcederea Duhului Sfint din Tatal din vesnicie (Ioan XV, 26), precum si intruparea Fiului la \"plinirea vremii\" de la Duhul Sfint si din Fecioara Maria (Luca I, 35) si trimiterea Sfintului Duh de catre Fiul in timp (Ioan XV, 26).\n\nExista un Dumnezeu pentru ca exista un Tata care este cauza, izvorul Dumnezeirii si unitatii celor trei persoane. Tatal este nenascut si nepurces, dar naste din veci pe Duhul Sfint. Fiul este nascut din veci de Tatal, fiind \"stralucirea slavei si chipul fiintei lui Dumnezeu\" (Evrei I, 3). La \"plinirea vremii\" (Gal.IV, 4), \"Cuvintul trup s-a facut\" (Ioan I, 14), prin conlucrarea Sfintului Duh. Duhul Sfint purcede, din veci, din Tatal si este trimis, in timp, de catre Fiul (Ioan XV, 26), ca sa impartaseasca harul divin (Fapte XI, 38). Duhul Sfint are propria Sa persoana si lucreaza prin propria Sa putere dumnezeiasca. El participa la intruparea Fiului si se pogoara asupra Acestuia, la Botez, daruit de catre Tatal. La Cincizecime, Duhul intemeiaza Biserica pe care o calauzeste spre tot adevarul si o fereste de greseli (Ioan XIV, 26).\n\nNasterea dupa trup a Fiului prin participarea Duhului Sfint si trimiterea in timp a Sfintului Duh de catre Fiul nu strica unitatea vesnica a celor trei persoane dumnezeiesti. Prin urmare, Tatal, Fiul si Sfintul Duh sint deofiinta si egali intre ei (Ioan XVIII, 21), deosebindu-se dupa modul lor de existenta: Tatal este nenascut si nepurces, Fiul este nascut din veci din Tatal si se intrupeaza prin conlucrarea Sfintului Duh, iar Sfintul Duh este purces din veci din Tatal si trimis in timp de catre Fiul 4.\n\nDumnezeu este fiinta personala, atotprezenta, care are existenta de Sine si care se manifesta in afara fiintei Sale, impartasind viata si puterea Sa indumnezeietoare. Sfintul Grigorie Palama (1359) a facut distinctie intre fiinta sau esenta lui Dumnezeu, adica firea dumnezeiasca necreata, neschimbatoare, necuprinsa si negraita, care depaseste tot ceea ce este creat, si energiile divine necreate, adica lucrarile prin care Dumnezeu se lasa impartasit si indumnezeieste. Invatatura despre energiile divine necreate constituie o caracteristica a Ortodoxiei si ea sta la temelia credintei in caracterul personal a lui Dumnezeu, in indumnezeirea omului si in transfigurarea creatiei. In gindirea ortodoxa, harul este inteles anume ca energie dumnezeiasca, personala, necreata, prin care credinciosul devine \"partas al firii dumnezeiesti\" (II Petru I, 4).\n\nDupa fiinta Sa vesnica, Dumnezeu este necuprins, nevazut si de negrait. In fiinta Sa negraita, Dumnezeu este inaccesibil: \"Moise n-a vazut fata lui Dumnezeu\" (Iesire XXXIII, 23), iar Sfintul Ioan Evanghelistul spune: \"Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata\" (Ioan I, 18). Vorbirea despre Dumnezeu are anumite limite, deoarece fiinta Sa de nepatruns nu poate sa fie exprimata in cuvintele noastre omenesti 5 , sau in comparatie cu celelalte existente 6 . Dar el nu este un Dumnezeu \"necunoscut\", pentru ca El are un nume (Isaia XLV, 15), care exprima caracterul Sau personal, iar, prin energiile Sale necreate, El se pogoara si intra in comuniune cu credinciosul, prin creatie, prin pronie, prin lucrarea de mintuire. Sfinta Scriptura foloseste adesea, pentru a descrie lucrarile lui Dumnezeu in afara de fiinta Sa, insusiri imprumutate de la oameni. Dar nu trebuie sa atribuim lui Dumnezeu ceea ce ne apartine noua si sa ne formam astfel o imagine falsa despre El. Orice reprezentare sau imagine despre Dumnezeu care l-ar identifica cu firea creata este o idolatrie.\n\nEnergiile sau lucrarile dumnezeiesti necreate exprima insusiri sau atribute proprii lui Dumnezeu. Pentru a exprima aceste insusiri, unele cuvinte sau nume sint alese chiar de Dumnezeu, ca de pilda: duh, bun, iubire, sfint, vesnic, mintuire, iar altele sint alese de Biserica: treime, persoana, deofiinta.\n\nAstfel, Dumnezeu este Duh (Ioan IV, 24), adica fiinta vie, personala, netrupeasca si nemateriala, care este insasi viata noatra si care impartaseste sufletul vietii noastre: \"Caci in El traim si ne miscam si sintem\" (Fapte XVII, 28). Iisus Hristos insusi marturiseste ca: \"Dumnezeu este Duh si cei care I se inchina trebuie sa I se inchine in duh si adevar\" (Ioan IV, 24). El este \"Dumnezeu cel viu\" (Ieremia X, 10), principiul vesnic si forta vietii, cel care tine in existenta toata suflarea: \"Lua-vei duhul lor si se vor sfirsi si in tarina se vor intoarce. Trimite-vei duhul tau si se vor zidi si vei innoi fata pamintului\" (Ps. CIII, 30-31).\n\nDumnezeu nu primeste existenta din afara, nu o are prin participare, de aceea fiinta Sa, nefiind adusa la existenta din neexistenta, nu are nimic contrar. \"Pe cit de departe sint cerurile de la pamint, asa de departe sint caile mele de caile voastre si cugetele mele de cugetele voastre\" (Isaia LV, 9). Desi este creatorul lui, Dumnezeu este absolut diferit dupa fiinta Sa spirituala de om, care este compus din trup si suflet creat. \"Eu sint Dumnezeu atotputernic si nu sint om\" (Oseea XI, 9). \"Dumnezeu nu-i ca omul\" (Numeri XXIII, 19). In raport cu fiintele si fapturile, El este \"Celalalt\", care nu are nici o asemanare: \"Cu cine veti asemana voi pe cel preaputernic si unde veti gasi altul asemenea lui... Cu cine ma asemanati voi ca sa fiu asemenea\", zice Sfintul (Isaia XL, 18 si 25).\n\nDumnezeu este vesnic, atotprezent si atotputernic. Vesnicia lui Dumnezeu arata ca El nu are nici inceput sau origine si nici un sfirsit al existentei Sale in timp. El este \"inceputul\" vesnic (Facere I, 1; Ioan I,1). \"Cel dintii si cel de pe urma\" (Isaia XLI, 4; XLIV, 6). Dumnezeu este mai presus chiar decit vesnicia. In raport cu fiintele si lucrurile create, Dumnezeu nu este circumscris in timp si spatiu. El este in toate si in afara de toate 7 , nefiind supus legilor firii si devenirii; \"Dumnezeu, care a facut lumea si toate cele ce sint in ea. Acesta fiind Domnul cerului si al pamintului nu locuieste in temple facute de miini\" (Fapte XVII, 24). Prin voia Sa, Dumnezeu Atottiitorul creeaza, in afara de El, lumea si, odata cu aceasta, miscarea si timpul. Existenta noastra istorica este inserata in existenta vesnica a lui Dumnezeu. \"Dimnul este numele Lui\" (Amos IX, 6), de aceea nimeni nu se poate ascunde de fata Lui: \"Unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta, unde voi fugi? De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi pogori in iad, de fata esti. De voi lua aripile mele de dimineata si de ma voi aseza la marginile marii, si acolo mina Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta\" (Ps.CXXXVIII, 7-10; cf. Ieremia XXIII, 24).\n\nDaca adincul fiintei Sale nu poate fi patruns, totusi noi putem cunoaste \"cele din jurul Lui\". Sfintul Apostol Pavel spune ca noi putem intrezari cu mintea pe Dumnezeu din lucrarile Sale (Romani I, 20). Asadar, creatia, providenta sint caile prin care cunoastem, ca prin niste oglinzi si in parte, existenta si insusirile lui Dumnezeu.\n\nDumnezeu este iubire (I Ioan IV, 8, 16). Dumnezeu este in fiinta Sa dumnezeiasca si vesnica iubirea insasi 8 . In cuvintele: \"Dumnezeu este iubire\" (I Ioan IV, 8, 16), Sfintul Apostol Ioan rezuma toata revelatia Noului Testament. Iubirea este insusi numele lui Dumnezeu: \"Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor de oameni, milostiv, indelung-rabdator, plin de indurare si de dreptate\" (Iesire XXXIV, 6). Iubirea arata gradul in care Dumnezeu si-a descoperit propria Sa intimitate, arata adincul comuniunii Sale cu noi. De aceea, din partea crestinilor, iubirea este starea de a fi unit cu Dumnezeu in cea mai desavirsita apropiere personala.\n\nNumai un Dumnezeu care este in sine iubire suprema si vesnica subzista ca Treime. Iubirea este cea care pastreaza in Dumnezeu unitatea de fiinta si treimea persoanelor. Tatal spune: \"Acesta este Fiul Meu cel iubit\" (Marcu IX, 7), iar Fiul spune: \"Dar ca sa cunoasca lumea ca Eu iubesc pe Tatal si precum Tatal mi-a poruncit, asa fac\" (Ioan XIV, 31).\n\nDumnezeu este fiinta personala, vie, atotprezenta, care iradiaza iubire, de aceea energiile dumnezeiesti sint energii ale iubirii. Toate insusirile si lucrarile lui Dumnezeu \"in afara\" sint insusiri si lucrari ale iubirii: intruparea si rasumpararea au ca mobil iubirea lui Dumnezeu fata de om: \"Dumnezeu asa a iubit lumea, incit pe Fiul Sau Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica\" (Ioan III, 16). Jertfa ispasitoare a lui Hristos are ca principiu iubirea, si puterea ei vine din iubire: \"Dumnezeu invedereaza dragostea lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit, cind noi eram inca pacatosi\" (Rom. V, 8). In Iisus Hristos este prezenta insasi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni (Tit III, 4). Vointa lui Dumnezeu este concentrata in legea iubirii (Marcu XVII, 29-31). Iubirea lui Dumnezeu, manifestat in Iisus Hristos, constituie forta de coeziune a Bisericii: \"Ca sint incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapinirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea, nici adincul, si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu aratata intru Hristos Iisus, Domnul nostru\" (Romani VIII, 38-39).\n\nIubirea lui Dumnezeu se arata in Sfintenia, bunatatea si dreptatea Sa (Ps. XCIX, 3). Sfintenia lui Dumnezeu (Amos IV, 2) inseamna ca Dumnezeu este telul absolut si desavirsit al vietii noastre: \"Fiti sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sint sfint\" (Levitic XIX, 2; XX, 7). Dumnezeu are un \"nume sfint\" (Levitic XX, 3; Amos II, 7), pe care ingerii il lauda in ceruri: \"Sfint, Sfint, Sfint este Domnul Savaot, plin este tot pamintul de marirea Lui\" (Isaia VI, 3). El este nu numai culmea si modelul desavirsirii crestinului: \"Fiti, dar, desavirsiti, precum Tatal vostru cel ceresc desavirsit este\" (Matei V, 48), ci si \"Cel care sfinteste\" (Evrei II, 11).\n\nBunatatea lui Dumnezeu inseamna generozitatea cu care \"Parintele indurarilor si Dumnezeul a toata mingiierea\" (II Cor. I, 3), impartaseste darurile Sale altora pentru a se bucura si acestia de ele, caci \"Toata darea cea buna si tot darul desavirsit de sus este, pogorindu-se de la Parintele luminilor, la care nu este schimbare sau umbra de mutare\" (Iacob I, 17). El are \"bogatia harului\" (Efes.I, 9), de care s-a \"saracit\" dindu-ne-o noua in dar: \"Caci cunoasteti harul Domnului nostru Iisus Hristos, ca El, bogat fiind, pentru voi a saracit, ca voi, cu saracia Lui, sa va imbogatiti\" (II Cor. VIII, 9).\n\nDreptatea lui Dumnezeu inseamna nu numai milostivirea Sa fata de cel in nevoie: \"Ca a izbavit pe sarac din mina celui puternic si pe sarmanul care nu avea ajutor\" (Ps. LXXI, 12), ci si ca El rasplateste ascultarea: \"Domnul iubeste pe cei drepti\" (Ps. CXLV, 18) si pedepseste neascultarea: \"Orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit rasplatire\" (Evrei II, 2; cf. II Timotei IV, 14).\n\nReligia crestina inseamna comuniunea spirituala, libera si personala cu Dumnezeu-Sfinta Treime, care se realizeaza prin puterea harului dumnezeiesc, impartasit prin Sfintele Taine si insusit prin credinta, nadejde si iubire. De aceea, in actul sau de credinta, crestinul trebuie sa marturiseasca deodata toate persoanele Sfintei Treimi: \"Oricine tagaduieste pe Fiul nu mai are nici pe Tatal, si cine marturiseste pe Fiul are si pe Tatal\" (I Ioan, 23). Crestinul participa prin har la viata Sfintei Treimi: \"In ziua aceea, veti cunoaste ca Eu sint intru Tatal Meu si voi in Mine si Eu in voi\" (Ioan XVI, 20).\n\nTatal trimite pe Fiul ca sa ne daruiasca mintuirea, iar Fiul ne ridica la Tatal prin Duhul Sfint. Noi am cunoscut taina Sfintei Treimi prin Fiul, de aceea, cine a vazut pe Fiul, a vazut pe Tatal (Ioan XIV, 9). Prin Fiul noi ajungem la Tatal: \"Nimeni nu vine la Tatal Meu decit prin Mine\" (Ioan XIV, 6). Dar noi cunoastem pe Fiul prin Duhul Sfint, de aceea nimeni nu se poate apropia de Fiul decit prin Duhul Sfint (I Cor. XII, 3). Noi iubim pe Tatal prin Fiul, iar pe Fiul prin Duhul Sau, sau noi devenim fii ai Tatalui, dupa har, prin Fiul sau dupa fire, cu care ne unim prin Duhul Sfint. In acest sens, Sfintul Apostol Pavel spune ca \"Avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos\" si ca \"Iubirea lui Dumnezeu s-a revarsat in inimile noastre prin Duhul Sfint, cel daruit noua\" (Romani V, 1 si 5).\n\nInvatatura despre Sfinta Treime are o insemnatate deosebita pentru viata duhovniceasca a credinciosilor. Caci asa cum persoanele Sfintei Treimi exista una in si din alta, intr-o unitate fiintiala, tot asa si crestinii formeaza o comuniune spirituala de credinta, nadejde si iubire in Dumnezeu. Biserica este o unitate de fiinta si o comuniune de viata dupa chipul Sfintei Treimi (Ioan XVII, 22).\n\nComuniunea credinciosului cu Dumnezeu se exprima in cult sau adorare, care este cel mai important act al religiei crestine. Adorarea inseamna consacrarea intregii fiinte a lui Dumnezeu, supunerea totala fata de vointa Sa, spre lauda si slava Sa (Efes. I, 6, 12, 14). Adorarea se cuvine Sfintei Treimi si fiecarei persoane dumnezeiesti in parte: \"Pentru aceasta, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos\" (Efeseni III, 14). Ea se exteriorizeaza in acte de cult, cuvinte, imne, ingenunchieri, metani, ofrande, fapte de binefacere. Dintre toate acestea, Liturghia constituie inima intregului cult crestin, in care credinciosul traieste comuniunea cu Dumnezeu-Sfinta Treime: \"Sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gind sa marturisim: pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfint\".\n\nActivitatea \"in afara\" a lui Dumnezeu constituie o lucrare comuna, dar ea a fost impartita intre cele trei persoane. Exista lucrari care privesc in mod special pe una din persoanele Sfintei Treimi: Tatal - creatia si providenta; Fiul - intruparea, mintuirea si judecata, Sfintul Duh - Biserica si Tainele. Despre lucrarile persoanelor Sfintei Treimi in iconomia mintuirii, Sfintul Apostol Pavel spune: \"Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfintului Duh\" (II Cor. XIII, 13). Aceasta nu inseamna ca persoanele Sfintei Treimi lucreaza separat. In Biserica ortodoxa, in orice lucrare sint prezente si participa toate cele trei persoane. Astfel, la creatie, vointa Tatalui este cauza aducerii in existenta a lumii, Fiul ia parte ca Cuvintul creator, iar Duhul Sfint ca principiu al vietii, asa cum afirma Psalmistul: \"Cu cuvintul Domnului cerurile s-au intarit si cu duhul gurii lui toata puterea lor\" (Ps. XXXII, 8).\n\nAdaugam aici un cuvint al Sfintului Vasile cel Mare despre persoanele Sfintei Treimi: Tatal: inceputul tuturor, cauza existentei pentru toate cite exista, radacina tuturor celor ce vietuiesc. De la El a venit izvorul vietii, intelepciunea, puterea, chipul cel neschimbator al nevazutului Dumnezeu, Fiul, Carele din Tatal s-a nascut, Cuvintul cel viu, Carele este Dumnezeu si Carele este la Dumnezeu, iar nu venit sau adaugat din alta parte, Cel ce este mai inainte de veci, iar nu dobindit mai pe urma, Fiu, iar nu creatura, facator, iar nu faptura, creator, iar nu creat, Carele este toate cite este Tatal. Cind am rostit cuvintul \"Fiu\", am rostit si cuvintul \"Tatal\". Tu, crestine, sa-mi respecti atributele acestea. Asadar, Fiul, raminind in ceea ce este El - in ceea ce priveste atributele Sale - toate este cite este Tatal, conform glasului Domnului Insusi, Care a spus: \"Toate cite are Tatal sint ale Mele\". Intr-adevar, cite i se adscriu - ca atribute - prototipului model, toate sint ale chipului prototipului. \"Caci noi am vazut - zice Evanghelistul - slava Lui, slava ca a Unuia nascut din Tatal\", adica dintre minunile care I-au fost date Lui, nici una nu I s-a dat dintr-un sentiment de darnicie sau din indatorire, ci I s-au dat, pentru ca Fiul poseda vrednicia - maiestatea - dumnezeirii parintesti, din partasia cea dupa natura cu Tatal. Faptul de \"a primi\" este ceva comun si cu privire la creatura, dar notiunea de \"a poseda\" sau \" a avea\" dupa natura - in chip firesc - este proprie numai pentru cel ce s-a nascut. Asadar, ca Fiu, in mod natural, poseda cele ale Tatalui, iar pe de alta parte, ca Unul nascut, pe toate - ale Tatalui - le cuprinde intru Sine, fiindca nimic nu are de impartit cu altcineva. Prin urmare, din insasi denumirea de \"Fiu\", noi invatam ca El este partas la natura - firea - Tatalui, iar nu creat dintr-o porunca formala; invatam ca El a stralucit pururea din fiinta divina, fiind impreuna cu Tatal in eternitate, fiind egal in putere, egal intru slava. Si ce altceva este El, decit pecete - sigiliu - si chip, care Il arata pe Tatal intreg intru El (Fiul)? Toate cite ti se povestesc tie, crestine, dupa aceea, rezultind din alcatuirea trupeasca a Fiului, Care a savirsti mintuirea oamenilor, mintuire pe care ne-a dovedit-o limpede prin trupul Sau real, si anume: expresiile ca El \"a fost trimis\" si ca \"nimic nu poate sa faca de la Sine\" si ca \"a primit porunca\" si, toate cite mai sint de felul acesta, sa nu-ti creeze cumva porniri dusmanoase, spre micsorarea dumnezeirii Celui Unuia nascut. Tu observa ca, daca El a consimtit sa se umileasca din cauza neputintei tale omenesti, nicidecum nu era indatorat sa savirseasca micsorarea maretiei Celui puternic. Tu sa intelegi, insa, notiunea de natura sau fire, intr-un mod vrednic de Dumnezeu, dar totodata primeste cu buna judecata intelesul cuvintelor cu privire la cele mai de umilinta ale Fiului... \".\n\n\"Sfintul Duh este acolo unde este Fiul si acolo unde este Tatal si va vedea totodata ca El Insusi poseda toate atributele Lor in mod consubstantial, dupa natura: bunatatea, dreptatea, sfintenia, viata. Noi stim ca Sfinta Scriptura spune: \"Duhul Tau Cel bun\" si iarasi, \"Duhul Cel drept\", si din nou \"Duhul cel sfint\", iar Apostolul zice: \"Legea Duhului vietii\". Nimic din aceste atribute nu-I este adaugat Sfintului Duh de afara, nici nu I-a venit mai tirziu, ca ceva neasteptat, ci asa precum actiunea de a incalzi nu se poate desparti de foc, precum actiunea de a lumina nu se poate desparti de lumina, tot asa nu pot fi despartite de Sfintul Duh atributele de a sfinti, de a da viata, de bunatate, de dreptate. Asadar, acolo este situat Sfintul Duh, acolo, in natura sau firea fericita, nefiind numarat cu o multime - de persoane -, ci fiind contemplat in Treime, fiind enuntat ca unitate - ca persoana unica - iar nu inteles ca fiind o impreunare de mai multi - intr-o ceata. Precum Tatal Unul este, si Fiul Unul este si tot asa, si Sfintul Duh Unul este 9 .\n\nDUMNEZEU - TATAL. - Cea dintii persoana a Sfintei Treimi este Dumnezeu-Tatal, despre care Simbolul de Credinta spune: \"Cred intru Unul Dumnezeu Tatal, atottiitorul, facatorul cerului si al pamintului, al celor vazute si nevazute\" (Art.1).\n\nDumnezeu-Tatal este inceputul tuturor fapturilor, cauza existentei a tot ceea ce exista. El este nenascut si nepurces, si din fiinta Sa naste din veci pe Fiul si purcede din veci pe Duhul Sfint. El este Tatal Fiului, al Unuia-Nascut din Tatal: \"Tatal Meu esti Tu, Dumnezeul Meu si sprijinitorul mintuirii mele\" (Ps. LXXXVIII, 26). Iisus Hristos recunoaste ca Dumnezeu este Tatal Sau, dupa firea dumnezeiasca si din totdeauna, ca El vine de la Tatal si savirseste lucrurile Acestuia (Ioan I, 14). Iisus Hristos a marturisit de asemenea ca Tatal Sau este si Tatal nostru: \"Ma voi sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru\" (Ioan XX, 17). Dar aceasta nu din cauza nasterii, ci din pricina harului. Dumnezeu-Tatal ne cheama, prin Fiul Sau, la starea de fii dupa har.\n\nPrin cuvintele \"Tatal nostru\" (Matei VI, 9) marturisim ca Dumnezeu este originea existentei noastre, nu numai a mea, ci a tuturor credinciosilor. Dar noi am capatat starea de fii dupa har ai lui Dumnezeu in Iisus Hristos. In si prin Fiul, noi primim puterea care intretine si modeleaza comuniunea noastra cu Dumnezeu. Noi participam la viata divina, prin comuniunea personala cu Tatal prin Fiul (I Ioan I, 3) in Duhul Sfint (II Cor. XIII, 13).\n\nDumnezeu-Tatal este numit \"Ziditorul a toate\" (Efes. III, 9), \"Facatorul cerului si al pamintului\". Lui i se atribuie creatia , adica actiunea de a crea \"din nimic\" tot ceea ce exista, precum si pronia, adica lucrarea prin care Dumnezeu poarta de grija si conduce Biserica si credinciosul spre scopul Sau.\n\nInvatatura despre actul creatiei nu poate fi explicata pe deplin, deoarece, dupa cum spun Sfintii Parinti, aducerea in existenta a lumii in afara de Dumnezeu ramine o taina. Cartea Facerii, in care se descrie istoria creatiei, arata ce Dumnezeu creeaza din vointa Sa si prin atotputernicia Sa, exprimate prin cuvintul Sau creator: \"Si a zis Dumnezeu: \"Sa fie lumina!\" Si a fost lumina (Facere I, 3). Dumnezeu aduce lumea in existenta din nefiinta (II Macabei VII, 28). Adica creatia nu este o emanatie din Dumnezeire si nici nu are un principiu propriu coetern cu Dumnezeu. Creatia este o actiune libera a lui Dumnezeu, deoarece vointa lui Dumnezeu este o energie creatoare. Existenta a luat forma vazuta prin Cuvintul Sau creator (II Petru III, 5, 7).\n\nIn virtutea transcendentei Lui, intre Dumnezeu si creatie exista o deosebire de substanta, ontologica, dar, prin energiile Sale creatoare si proniatoare, \"Cele nevazute ale Lui, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, se vad de la facerea lumii, intelegindu-se din fapturi\" (Rom. I, 20).\n\n\"La inceput Dumnezeu a facut cerul si pamintul\" (Facere I, 1). Prin expresia \"cerul\", se intelege, aici, lumea fiintelor spirituale, nevazute, ingerii. Ingerii sint duhuri create, netrupesti, nevazute, nemuritoare, care lauda pe Dumnezeu in ceruri (Matei XVIII, 10) si care indeplinesc diverse misiuni privind providenta dumnezeiasca si lucrarea de mintuire (Matei IV, 11). Ingerii sint ocrotitorii neamurilor (Daniel X, 13), ei au vestit Nasterea Domnului (Matei I, 20) si fiecare credincios are ca pazitor si sfetnic, un inger bun (Matei XVIII, 10). Ingerii vor anunta ziua invierii si judecata viitoare, la a doua venire a Domnului (I Tes. IV, 16). Dionisie Pseudo-Areopagitul (c.500) imparte lumea ingerilor in noua cete: serafimii, heruvimii, tronurile, stapiniile, virtutile, puterile, incepatoriile, arhanghelii si ingerii.\n\nSfinta Scriptura vorbeste si despre ingeri rai, diavoli, demoni sau satane. Acestia au cazut, ispitind pe Dumnezeu din mindrie: \"Am vazut pe satana ca un fulger cazind din cer\" (Luca X, 18). Ei sint pedepsiti pentru vesnicie: \"Iar pe ingerii care nu si-au pazit vrednicia, ci au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturi vesnice, spre judecata de apoi\" (Iuda 9). Diavolul este spiritul raului si al nelegiuirii, potrivnic lui Dumnezeu si omului, duhul cel viclean care indeamna la necredinta si la neascultare fata de Dumnezeu (Iezechil XXVIII, 15-17). El este pricinuitorul pacatului (I Ioan III, 8). Dumnezeu are putere si asupra diavolului: \"Doamne, Doamne, si demonii ni se supun in numele Tau\" (Luca X, 17). Ispitirea crestinului de catre diavol trebuie refuzata, prin intarirea in virtute si prin rugaciune. Sfintul Chiril al Ierusalimului spune ca diavolul ispiteste pe toti, dar nu are putere peste cei care nu-l asculta (Cateheza II). Mintuitorul, care a fost ispitit de duhul rau inainte de propovaduire (Matei IV, 1-11), ne indeamna sa refuzam orice conlucrare cu spiritul cel potrivnic lui Dumnezeu: \"Mergi inapoia Mea, satano\" (Matei IV, 10) si sa ne rugam Tatalui: \"Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau\" (Matei VI, 13).\n\nIn vorbirea biblica, \"cerul\" nu inseamna numai o parte a spatiului (Fac. I, 1; Matei XXIV, 35), ci mai ales starea de apropiere de Dumnezeu (I Tes. IV, 17) si simbolul transcendentei lui Dumnezeu (Iesire XXIV, 10; Matei V, 34); de asemenea, se vorbeste de un \"cer nou\" si un \"pamint nou\", adica de transfigurarea creatiei la sfirsitul lumii (II Petru III, 13; Apoc. XXI, 1).\n\nPrin expresia \"pamintul\", Sfinta Scriptura intelege lumea vazuta, intregul univers (Ioan I, 10). Toata lumea si toata suflarea sint, in raport cu Dumnezeu, creaturi, in sensul ca existenta lor depinde de vointa Acestuia, ca acestea au un inceput si un sfirsit in timp. Cartea Facerii arata ca actul creatiei a mers progresiv de la firea neinsufletita la fiintele vii, culminind cu aparitia omului. Dumnezeu a creat firea noastra intr-o stare corespunzatoare planului Sau creator: \"Si a privit Dumnezeu toate cite facuse si iata erau bune toate\" (Facere I, 31). Odata cu punerea in miscare a creatiei a inceput si timpul, care este masurarea devenirii fapturilor. Timpul si spatiul nu se pot determina, ele sint nelimitate, dar sint create.\n\nDin textele biblice referitoare la crearea omului (Facere I, 26; II, 7-8; II, 21-23; cf. Facere V, 1-2; Iov X, 8; Ps.CXVIII, 73; XIX, 4-5; I Cor. XV, 47; I Timotei II, 13), acesta a fost creat printr-o activitate personala, directa a lui Dumnezeu, la sfirsitul celorlalte fapturi: \"Si a zis Dumnezeu: \"Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra, ca sa stapineasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tirasc pe pamint, si tot pamintul!\" (Facere I, 26). Crearea omului este un act a lui Dumnezeu, in timp, ca o incoronarea a realitatilor create neinsufletite. El face parte din universul creat, avind trasaturi comune cu firea creata (I Cor. XV, 47), desi nu este un produs sau o continuare a acesteia. Cu toate acestea, el este un fenomen unic, cu o structura unica, fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu (Facere I, 27-28).\n\nAdam (in limba ebraica inseamna omul ) si Eva constituie cea dintii familie din care-si trage existenta intreg neamul omenesc. Biblia nu indica nici o cifra in ceea ce priveste virsta neamului omenesc. Biblia spune, insa, ca omul a aparut dupa regnul vegetal si animal, fiind cea mai recenta fiinta creata de Dumnezeu. Modul crearii lui, nu prin porunca, ci prin lucrarea directa a lui Dumnezeu, arata si el superioritatea si demnitatea omului. El este scopul creatiei, stapinul a ceea ce e pe pamint, fiind creat ca o alta lume, ca o lume in mic, care are in ea toate elementele universului. Prin constitutia sa, omul reprezinta legatura dintre lumea vazuta si cea nevazuta si de aceea el este o fiinta religioasa.\n\nFiinta noastra este alcatuita din doua elemente constitutive, trupul si sufletul: \"Atunci luind Domnul Dumnezeu tarina din pamint, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie\" (Facere II, 7). Trupul si sufletul nostru au fost create deodata si formeaza o strinsa unitate, incit personalitatea omului se exprima prin amindoua (I Tes. V, 23). Trupul este elementul material, care, prin separare de suflet, este supus stricaciunii (Facere III, 19). Dar el este templul Duhului Sfint (I Cor. VI, 19) Si va invia spre a fi judecat si rasplatit impreuna cu sufletul. Astfel corporalitatea omului nu este trecatoare, ci este esentiala, deoarece omul va invia chiar cu trupul sau. Iar invierea trupului nu inseamna o simpla readucere la viata, ci proslavirea lui in imparatia lui Dumnezeu. Sufletul este elementul spiritual si nemuritor, principiul vietii (Matei II, 20), esenta rationala si spirituala a omului. El subzista fara trup, dupa moarte (II Cor. IV, 8-10), raminind viu si constient.\n\nAdam a fost creat de Dumnezeu intr-o stare de sfintenie, fara pacat, rational si nemuritor, cu libertate si responsabilitate deplina. Starea lui Adam, capul neamului omenesc, inainte de pacat, era o stare de desavirsire continua, in care el cauta fericirea in unirea cu Dumnezeu.\n\nOmul a fost creat dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu (Facere I, 26). Expresia aceasta arata firea spirituala, rationala si morala a omului, personalitatea sa libera, capabila de a alege adevarul si de a face binele. Pentru Sf. Irineu, \"chipul\" consta in ratiune si libertate 10 . Sfintul Ioan Damaschin intelege prin \"chip\" rationalitatea si liberul arbitru 11 . Unii Sfinti Parinti, ca de pilda Sfintul Ioan Hrisostom, Grigore de Nissa, Vasile cel Mare, inteleg prin \"chip\" puterea omuluti de a stapini pamintul prin ratiunea sa 12 , asa cum se arata in textele din Facere: \"Si Dumnezeu i-a binecuvintat zicind: \"Fiti rodnici si va inmultiti si umpleti pamintul si-l stapiniti si domniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamint si peste tot pamintul\" (Facere I, 28). Omul, ales ca reprezentant a lui Dumnezeu, este investit cu puterea de a stapini creatia si de a domina fortele firii: \"Cind privesc cerul, lucrul miinilor Tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic: ce este omul ca-ti amintesti de el? Sau fiul omului ca-l cercetezei pe el? Micsoratu-l-ai pe dinsul cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat pe el. Pusu-l-ai pe dinsul peste lucrul miinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui\" (Ps. VIII, 3-6). Desigur, in comparatie cu Dumnezeu, omul este o fiinta contingenta: \"Omul ca iarba; zilele lui ca floarea cimpului; asa va inflori. Ca vint a trecut peste el, si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau\" (Ps. CIII, 95-96).\n\nInvatatura ortodoxa face deosebire intre \"chip\" si \"asemanare\", prin \"chip\" intelegind caracterul sau de fiinta personala, structura spirituala si insusirile intelctuale care deosebesc pe om radical de orice alta faptura creata. Prin \"asemanare\" se intelege desavirsirea pe care urma sa o atinga chipul, printr-un proces de crestere si transformare morala.\n\nStarea de sfintenie, in care a fost creat Adam: \"Cu slava si cu cinste l-ai incununat\" (Ps. VIII, 5), a fost pierduta, prin caderea sa in pacat (Facere III). Caderea sau pacatul originar (Romani V, 12) este actul de neascultare (Romani V, 19) fata de vointa lui Dumnezeu (Facere III, 6), prin care si-a atras pierderea comuniunii cu Dumnezeu si a vietii vesnice. Pacatul lui Adam a introdus moartea in lume (Romani V, 12; I Cor. V, 21-22). \"Pacatul unuia\" (Romani V, 17) a devenit \"pacatul lumii\" (Ioan I, 29), deoarece Adam constituie originea comuna celor, care poarta aceeasi fire cu el.\n\nAdam a fost inzestrat cu libertatea vointei si cu responsabilitatea deplina, deci si cu posibilitate de a gresi. Dar pacatul nu este ceva natural omului, pentru ca el nu este constrins prin fire sa lucreze intr-o directie anumita. Omul este liber sa fie si impotriva naturii sale si a lui Dumnezeu. Pacatul este tocmai dezbinarea dintre Dumnezeu si om si, fiind un act de vointa, dar impotriva firii proprii omului, a adus si o coruptie a naturii umane. Prin pacat s-a introdus in firea noastra raul, suferinta si moartea (Facere III; Romani V). Sfintul Apostol Pavel spune ca exista o legatura cauzala intre pacat si moarte (Romani VI, 23), dar moartea nu este ceva natural, ci o consecinta a pacatului, \"plata pacatului\". Prin caderea in pacat, s-a pierdut starea de sfintenie de la inceput, dar nu s-a sters chipul lui Dumnezeu in noi. Chipul s-a intunecat, a slabit, dar nu s-a pierdut: \"Chipul slavei Tale sint, desi port ranele pacatului\". Fara chip, noi am inceta sa mai fim oameni. Pacatul originar a adus o schimbare nu numai a modului de existenta a lui Adam, ci si a destinului si scopului sau. Prin intruparea si jerta Fiintei lui Dumnezeu, starea originara a omului este restaurata, chipul este readus la o viata noua in Hristos, harul fiind o conditie de devenire spirituala pe calea spre asemanare 13 .\n\nDupa invatatura biblica pacatul originar a afectat si firea neinsufletita. Datorita legaturii dintre om si natura, prin pacatul lui Adam, s-a adus o deteriorare a creatiei. De aceea, nu numai omul, ci intreaga creatie doreste o alta conditie de existenta, starea de mintuire prin harul lui Hristos (Romani VIII, 18-25). Iar la momentul final al existentei sale, universul creat va avea acelasi destin ca omul. (Rom. VIII, 21-22).\n\nPronia sau providenta dumnezeiasca este lucrarea prin care Dumnezeu Creatorul si Atottiitorul tine in existenta si poarta de grija creatiei Sale, pe care o conduce spre destinul pe care El i l-a dat. Prin energia si vointa Sa proniatoare, Dumnezeu tine creatia intr-o stare de devenire catre ceea ce ea trebuie sa fie in planul lui Dumnezeu. Caci in fapturi sint prezente \"ratiunile\" (\"logoi\") care indica scopul pentru care au fost create 14 . Prin providenta sint activate aceste \"ratiuni\", de aceea crestinul crede in pronia divina, stiind ca \"Dumnezeu lucreaza pentru binele celor care-L iubesc\" (Romani VIII, 28). Aceasta nu inseamna ca Dumnezeu se foloseste de oameni si de evenimente in mod arbitrar, ca de niste intrumente pasive. Libertatea si conlucrarea lor au un loc definit in planul creatiei si al mintuirii. Mintuirea implica o tainica conlucrarea intre vointa credinciosului si vointa lui Dumnezeu.\n\nPronia sau providenta dumnezeiasca nu trebuie confundata cu predestinatia, sau fatalismul si nu presupune abandonarea grijii pentru nevoile existentei noastre. Intr-adevar, Mintuitorul a spus: \"Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sinteti voi cu mult mai presus decit ele?\" (Matei VI, 26), pentru a arata ca preocuparea pentru imparatia lui Dumnezeu (Matei VI, 33) este mai presus decit orice \"grija lumeasca\". Dar, prin aceasta, el nu condamna aceasta necesitate. Biserica crestina respinge orice credinta fatalista, potrivit careia Dumnezeu ar dirija fapturile sale si evenimentele fara sa tina seama de vointa acestora. Pronia este prezenta activa, binefacatoare si darnica a lui Dumnezeu in tot cursul vietii noastre, personale si obstesti, si in toata devenirea timpului, spre a o duce, cu colaborarea noastra spre scopul ei final pe care l-a fixat Dumnezeu. Asadar suveranitatea lui Dumnezeu in actul proniei nu distruge autonomia credinciosului si nici nu-i limiteaza libertatea acestuia, fata de care, totusi, nu-i un simplu spectator.\n\nDUMNEZEU-FIUL. - A doua persoana a Sfintei Treimi este Fiul si Cuvintul lui Dumnezeu, despre care Simbolul de credinta spune: \"Cred intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel ce este de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut, Care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mintuire, s-a pogorit din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfint si din Maria Fecioara si s-a facut om. Si s-a rastignit pentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si s-a ingropat. Si a inviat a treia zi dupa Scripturi. Si s-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece vii si mortii a caruia imparatie nu va avea sfirsit\" (Art. 2-7).\n\nAceasta marturisire de credinta a Sinodului Ecumenic de la Niceea (325), care afirma, impotriva ereziei ariene, deofiintimea Fiului cu Tatal, a fost dezvoltata si clarificata de Sinoadele Ecumenice ulterioare (III, IV, V), in fata diferitelor erezii care s-au ivit dupa Sinodul de la Niceea si care negau, fie unirea celor doua firi, dumnezeiasca si omeneasca, fie realitatea vointei omenesti in persoana Fiului. Sinodul al IV-lea Ecumenic (Calcedon 451) a adoptat dogma potrivit careia Iisus Hristos este Fiul si Cuvintul lui Dumnezeu Cel intrupat (Ioan I, 14), Dumnezeu adevarat si om adevarat, de o fiinta cu Dumnezeu Cel vesnic si nevazut, dupa firea Sa dumnezeiasca si de o fiinta cu noi dupa firea omeneasca; cele doua firi desavirsite, fiind unite in mod tainic in persoana divina unica a Cuvintului lui Dumnezeu, fara amestecare, fara schimbare, fara impartire si fara despartire. Iar Sinodul ecumenic din Constantinopol (680-681) a afirmat ca Fiul intrupat are doua vointe naturale si doua energii, una creata si alta necreata, unite in mod neseparat in subiectul unic al Cuvintului.\n\nDogma hristologica se intemeiaza pe marturiile revelate ale Noului Testament, care atesta deopotriva Dumnezeirea si existenta paminteasca a \"Omului-Hristos-Iisus\" (I Timotei II, 5). Aceste marturii recunosc nu numai existenta si activitatea paminteasca a lui \"Iisus Nazarineanul\" (Fapte II, 22), ci si identitatea dintre Fiul lui Dumnezeu si Iisus din Nazaret: \"Iisus, Acesta este Fiul lui Dumnezeu\" (Fapte IX, 20). Pe \"Acest Iisus\", Dumnezeu L-a facut \"Domn si Hristos\" (Fapte II, 36). Asterie al Amasiei considera ca marturisirea din Cezareea a Apostolului Petru: \"Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu\" (Matei XVI, 16), cuprinde in scurt toata invatatura evanghelica despre Hristos, deoarece, \"Tu esti Hristosul\" afirma realitatea intruparii lui Dumnezeu, iar \"Fiul lui Dumnezeu\" afirma dumnezeirea lui Iisus din Nazaret (Fapte X, 38) 15 .\n\nIntr-adevar, din cuvintele Sfintei Scripturi, reiese ca Fiul este a doua Persoana a Sfintei Treimi (Matei XXVIII, 19), in care Dumnezeu s-a intrupat si a locuit in mijlocul nostru (Ioan I, 14). Inainte de intrupare, Fiul cel Unul-Nascut din Tatal exista in veci: \"La inceput era Cuvintul si Cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvintul\" (Ioan I, 1). \"El este mai inainte de toate si toate pentru EL sint asezate\" (Coloseni I, 17). El este chipul lui Dumnezeu Celui nevazut (Coloseni I, 15; Evrei I, 3), Cuvintul cel vesnic care \"s-a facut trup\" (Ioan I, 14). In Iisus Hristos am vazut pe Dumnezeu in persoana, in timp si spatiu (Ioan XIV, 7). In El Dumnezeu este prezent si lucreaza personal in lume: \"Imparatia lui Dumnezeu este in mijlocul vostru\" (Luca XVII, 21). In El viata vesnica, care era la Tatal, s-a manifestat in lume (I Ioan I, 3). Fiul este revelatia deplina si finala (Rom. VIII, 32) a tainei lui Dumnezeu (Col. I, 27; 22).\n\nIntruparea Fiului lui Dumnezeu este una din cele mai mari taine ale credintei crestine. Despre aceasta Sfintul Apostol Pavel spune: \"Cu adevarat, mare este Taina dreptei credinte: Dumnezeu s-a aratat in Trup, s-a indreptat in duh, a fost vazut de ingeri, s-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, s-a inaltat intru slava\" (I Timotei III, 16). Sfintii Parinti au dat o mare importanta faptului intruparii pe care l-au inteles ca fiind nedespartit de faptul mintuirii. Ei au aratat ca Iisus a mintuit ceea ce si-a asumat prin intruparea Sa, astfel incit daca Hristos n-a luat firea omeneasca in mod real si deplin, atunci nici mintuirea noastra nu s-a infaptuit 16 . Asadar numai daca Iisus Hristos este de o fiinta cu Tatal si de o fiinta cu noi este cu putinta indumnezeirea noastra.\n\nPrin intruparea Sa, Cuvintul lui Dumnezeu si-a asumat, in ipostasul sau, firea omeneasca desavirsita din Sfinta Fecioara, raminind ceea ce a fost inainte de intrupare: \"Dumnezeu-Cuvintul, prin pogorirea Sfintului Duh, s-a unit cu ea si dintr-insa s-a nascut om desavirsit, fara sa-si amestece si sa-si schimbe firea\", spune Sfintul Ioan Damaschin 17 . Astfel, Cuvintul intrupat are doua firi, doua fiinte si doua energii, dumnezeiasca si omeneasca, unite in ipostasul sau vesnic, fara amestecare, fara schimbare, fara impartire si fara separare. Dupa unirea ipostatica, fiecare fire, cu deplinatatea proprietatilor si insusirilor lor naturale, se pastreaza permanent in Hristos, fara amestecare si fara separare, incit El este om si Dumnezeu in acelasi timp. Despre aceasta Sfintul Chiril al Ierusalimului spune: \"Om, dar si Dumnezeu in acelasi timp. Om, dupa ceea ce se vede, om intreg, asa cum sint si eu, cu toate ale mele, ca pe mine curatindu-ma sa ma mintuiasca. Dumnezeu, dupa ceea ce nu se vede, Dumnezeu desavirsit, avind fiinta din Tata desavirsit. Cel ce exista in chipul stapinesc al lui Dumnezeu, a luat acum chipul meu de rob. Nu si-a micsorat vrednicia dumnezeirii, dar a sfintit framintatura firii mele. Acelasi intreg sus si intreg jos. Sus nascut fara de timp, jos nascut fara de saminta. Sus creator - ca Dumnezeu, jos creatura - ca om\" 18 .\n\nDe pe urma unirii celor doua firi are locsi comunicarea sau trecerea insusirilor unei firi celeilalte, incit fiecare fire pastreaza insusirile ei proprii si primeste insusirile celeilalte fara contopire si confuzie intre firi. Astfel, Cuvintul intrupat, prin unirea celor doua firi si vointe, savirsea minunile si om fiind suporta dumnezeieste patimile firii. El implinea deodata pe amindoua in chip teandric, pentru ca era Dumnezeu si om in acelasi timp. El nu a lucrat numai printr-o fire, in mod separat de cealalta. El are un singur subiect care voieste si lucreaza in doua firi, cu doua vointe si doua energii. Cuvintul voieste si lucreaza ca Dumnezeu, prin vointa si energia Sa necreata, si ca om, prin vointa si energia Sa creata. El savirsea cele dumnezeiesti (minunile) prin trup, pentru ca nu era numai Dumnezeu si savirsea cele omenesti (patimile) dumnezeieste, pentru ca nu lucra despartit de Dumnezeirea Sa. In ipostasul cel unic al Cuvintului, firile cele unite au ramas necontopite. \"Deci tot ce a facut ca om tine de firea omeneasca, iar tot ce a facut mai presus de om tine de firea Sa dumnezeiasca. Prin unirea substantiala a celor doua firi, insusirile firesti - cele omenesti si cele dumnezeiesti - nu se vatama intre ele, ci ramin in hotarele lor proprii\", spune Sfintul Ioan Damaschin 19 .\n\nPrin urmare, Fiul lucreaza in doua conditii, dumnezeieste si omeneste, dar ceea ce lucreaza apartine unui singur subiect, in virtutea unirii ipostatice a firilor. Si astfel, in tot ceea ce facea, era nedespartita puterea dumnezeirii de lucrarea proprie a trupului. Dar, facindu-se om, El nu s-a subordonat firii omenesti, ci a ridicat la Sine firea noastra. Firea Sa omeneasca, desi are miscarea ei proprie, e miscata de cea dumnezeiasca, pentru ca ea nu subzista intr-un ipostas propriu, ci subzista in ipostasul Cuvintului. Vointa Sa omeneasca e in mod liber supusa vointei divine, si astfel, El nu suprima insusirile naturale ale firii omenesti, ci le depasea, dind firii noastre un alt mod de a fi.\n\nCuvintul lui Dumnezeu s-a facut, in sens propriu, ipostas al trupului pe care l-a luat Fecioara Maria. Prin intrupare, firea omeneasca a devenit proprie Lui si, astfel, El a devenit deofiinta cu noi. Sfintii Parinti au pus accent deosebit pe deofiintimea Fiului cu Tatal si pe integritatea firii Sale omenesti. Pe de o parte, Dumnezeu se intrupeaza, raminind Dumnezeu. Pe de alta parte, nu a avut o forma trupeasca aparenta. Nici n-a adus cu Sine, din cer, un trup omenesc. Dumnezeu a luat trup, din firea noastra, fara de pacat si este om cu adevarat dupa intreaga fiinta. Dupa unire, nu rezulta o fire compusa prin contopire, ci cele doua firi se deosebesc fara sa se imparta. Dumnezeu intrupat n-a fost strain de nimic din cele ale noastre, afara de pacat, care nu apartine firii. El si-a facut al Sau tot ceea ce era al nostru, curatind in acelasi timp firea noastra.\n\nIn iconomia mintuirii, Fiului intrupat I-a fost data lucrarea de rascumparare si judecata viitoare. Sfintii Parinti explica faptul acesta, aratind ca exista o legatura atit intre actul creatiei si intrupare, cit si intre intrupare si mintuire. Dumnezeu-Cuvintul vine sa mintuiasca lumea, deoarece prin El si pentru El a fost creata: \"Toate prin El s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ceea ce s-a facut\" (Ioan I, 3), El insusi fiind \"Cel dintii dintre toate\" (Coloseni I, 18). Lumea a fost creata in Hristos si pentru Hristos: \"Toate s-au facut prin El si pentru El\" (Coloseni I, 16). Sfintul Maxim Marturisitorul afirma ca pentru Hristos a primit creatia inceputul existentei ei 20 . El este centrul spre care converge intreaga creatie: \"Eu sint Alfa si Omega, Cel dintii si Cel de pe urma, inceputul si sfirsitul\" (Apocalipsa XXII, 13).\n\nIisus Hristos a infaptuit slujirea Sa mintuitoare prin trei lucrari principale: invatatoreasca sau profetica (Luca IV, 18), arhiereasca (Evrei VI, 6) si imparateasca (Evrei I, 8-9). Iisus Hristos este invatator, in sensul ca El este nu numai descoperitorul adevarului, ci adevarul insusi in persoana: \"Eu sint calea, adevarul si viata\" (Ioan XIV, 6). Invatatura lui Iisus Hristos este rezumata in Predica de pe Munte, in care El a expus atit atitudinea Sa fata de legea Vechiului Testament, cit si continutul noii Sale invataturi, Evangheliei mintuirii, sintetizata in Fericiri. Iisus a afirmat, in mod clar, ca n-a venit sa desfiinteze Vechiul Testament, ci sa-l desavirseasca: \"N-am venit sa stric Legea si Profetii, ci sa plinesc\" (Matei V, 17). El a recunoscut autoritatea Vechiului Testament (Matei V, 18), dar a condamnat implinirea formala, ritualista si exterioara a Legii (Marcu X, 17-22), precum si interpretarile si adaugirile la Lege, care faceau sa sporeasca nedesavirsirea ei (Marcu X, 5). El a acuzat pe carturari si farisei ca denatureaza rolul propriu al Legii, acela de a fi \"calauza spre Hristos\" (Galateni III, 24), numindu-i \"calauze oarbe\" (Matei XV, 14). Fariseii si carturarii din timpul Sau sint, deci, raspunzatori de faptul ca Legea n-a ramas orientata spre Hristos si de aceea, pe baza ei, multi n-au recunoascut pe Iisus ca Mesia (Matei XXI, 43-45).\n\nIisus Hristos recunoaste Vechiul Testament ca fiind o profetie despre persoana si activitatea Sa si de aceea, El indeamna: \"Cercetati Scripturile\" (Ioan V, 39). El recunoaste, insa, ca Legea este o expresie nedesavirsita a vointei lui Dumnezeu si de aceea El da nu numai o noua interpretare Legii, in contrast cu \"ceea ce s-a zis de cei vechi\", ci aduce o noua Evanghelie, care exprima vointa lui Dumnezeu in forma ei desavirsita si finala. Prin urmare, pentru Iisus Hristos, Legea este o expresie a vointei lui Dumnezeu si, numai in aceasta masura, ea are autoritate si putere (Ioan IV, 34). Faptul acesta reiese cu prisosinta din continutul Fericirilor, care reprezinta caile prin care credinciosul poate sluji lui Dumnezeu. Fericirile ridica la o noua stare legatura credinciosului cu Dumnezeu, in care accentul nu mai pica pe formalismul religios, ci pe puterea harului si a iubirii. Legea veche s-a schimbat.a aparut un Nou Testament. Iisus, ca Domn al Sabatului (Marcu II, 28), are dreptul si puterea de a desface pe ucenici si de legea Sabatului.\n\nSlujirea arhiereasca reprezinta partea centrala a activitatii mintuitoare a lui Iisus Hristos si ea a fost subliniata de marii profeti ai Vechiului Testament (Isaia LIII, 7; Ieremia XI, 9), incheind cu Sfintul Ioan Botezatorul cind a spus despre Iisus: \"Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii\" (Ioan I, 29, 36).\n\nUnii dintre Sfintii Parinti au aratat ca intruparea Fiului este scopul originar al creatiei, de aceea rascumpararea nu este singurul motiv al intruparii. Intr-adevar, asa cum reiese si din unele marturii ale Noului Testament, Adam cel dintii a fost creat in vederea lui Adam cel de pe urma (I Cor. XV, 44-49), pe care intreaga creatie il asteapta chair de la inceputul ei. Lumea a fost creata deci spre a fi recapitulata si indumnezeita in Hristos. Astfel, intruparea a avut scopul de a innoi firea noastra si creatia potrivit cu starea lui Hristos, de a o desavirsi pe drumul indumnezeirii in si prin Hristos.\n\nSfintul Atanasie cel Mare a spus ca \"Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa devina dumnezeu 21 . Iar procesul indumnezeirii noastre a inceput chiar in Hristos, caci Cuvintul a indumnezeit, in sens propriu, trupul pe care l-a luat. In firea Sa omeneasca, El a fost uns si consacrat prin ungerea Dumnezeirii (Fapte X, 18). Dumnezeu s-a facut om, cu adevarat deplin, ca sa lucreze El insusi mintuirea noastra prin trupul Sau si El a refacut firea noastra in El, aratind prin aceasta ca putem deveni si noi ceea ce ne-a aratat El. EL ne ia in Sine cu tot ceea ce tine de firea noastra, ca sa mistuie in Sine ceea ce e rau in aceasta, iar noi sa ne impartasim de cele ale Lui, asa cum soarele absoarbe umezeala pamintului. Sfintul Andrei al Cretei spune ca tocmai pentru aceasta noi trebuie sa cinstim chipul Sau zugravit pe icoana: \"De aceea se si arata dupa Inviere ucenicilor si inainte ochilor lor se inalta la ceruri, inaltind si smerita noastra fire omeneasca: Un Domn, cunoscut in doua firi, impreuna inchinat cu Tatal si cu Duhul Sfint; avind, de asemenea, doua vointe si doua lucrari; iar prin asta, inteles si mai presus de intelegere, marginit si nemarginit, cu putinta de a fi zugravit in icoane si inchinat, datorita trupului pe care l-a luat, iar, prin inchinaciunea ce i se aduce, slava se ridica la cel zugravit pe icoana, asa cum am fost invatati de tine, dumnezeiescule Parinte Vasile, cind ai scris: \"Cinstea data icoanei trece la cel zugravit pe icoane\" 22 .\n\nDar intruparea are si scopul de a rascumpara \"oaia pierduta\" (Luca XV, 4-6), de a ridica pacatul lumii (Ioan I, 29; Evrei I, 3): \"Caci Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-si dea viata rascumparare pentru multi\" (Marcu X, 45). Din iubire fata de oameni, Fiul \"s-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma\" (Efes. V, 2). Hristos este adevaratul \"Miel pascal\" (I Petru I, 19). El a luat asupra Sa pacatele noastre si le-a rascumparat cu pretul singelui Sau. In El \"avem rascumpararea prin singele Lui, adica iertarea pacatelor\" (Coloseni I, 14). Prin jertfa Sa, El este mijlocitorul impacarii, al unui Nou Testament intre Dumnezeu si om (Evrei VIII, 6).\n\nPatimile - suferinta, rastignirea, moartea si invierea - constituie cel mai important si cel mai cunoscut fapt din viata lui Hristos. Evanghelistii descriu cu multe amanunte ultimele evenimente din viata si activitatea lui Iisus si aceasta datorita faptului ca activitatea Mintuitorului in Ierusalim, in saptamina care a inceput cu sosirea Sa pentru a serba ultimul Pasti si a culmina cu Invierea Sa, reprezinta punctul central si final al operei Sale rascumparatoare.\n\nDin marturiile Evangheliilor reiese ca Iisus a cunoscut drumul vietii Sale si a fost constient ca faptele Sale si destinul Sau fac parte din vointa Tatalui (Luca XXIV, 45-47). El insusi a prevestit de mai multe ori patima Sa (Marcu VIII, 31; Matei XX, 18; Luca IX, 51) si a considerat jertfa drept singura cale de a asculta voia Tatalui (Galateni III, 10-13; Romani IV, 25). Desi fara pacat (I Petru II, 20-23), desi fara nici o vina in fata autoritatilor religioase si civile (Luca XXIII, 14), El a acceptat, in mod liber, sa sufere pentru mintuirea neamului omenesc. De aceea, pe Apostolul Petru, care ii ceruse sa renunte le drumul jertfei, il mustra: \"Inapoia Mea, potrivnicule\" (Matei XVI, 23).\n\nIisus a cunoscut sensul rascumparator al misiunii Sale si, indeosebi, valoarea mintuitoare a jertfei Sale. El a inteles ca rostul intruparii Sale este acela de a elibera lumea de pacate si de a-i da o viata noua prin infringerea mortii. El a stiut ca misiunea Sa consta in a chema pe pacatosi al mintuire (Marcu II, 17), in a cauta si a mintui oaia cea pierduta (Luca XIX, 10). Dar El a cunoscut ca mintuirea nu este posibila decit prin moartea Sa si de aceea a primit-o de buna voie, devenind \"Pastile nostru\", prin cinstitele lui Patimi (cf. Marcu VIII, 31; Luca XVII, 25; Ioan III, 14; XIII, 24).\n\nJertfa este actul in care Iisus Hristos a distrus moartea, nu de la distanta, ci luptindu-se El insusi cu ea, in trupul Sau. \"Unul din Treime\", cu trupul, pentru noi s-a rastignit si, cu moartea Sa, a biruit moartea. In moartea Sa, El este si Arhiereu care aduce jertfa si jertfa care se aduce (Evrei IX, 24-25). Dar pentru ca viata noastra era ascunsa in El, Iisus Hristos a biruit moartea si in numele nostru si impreuna cu noi. Cu trupul Lui a biruit stricaciunea mortii si cu rana Lui noi toti ne-am vindecat. Toti am patimit impreuna cu El si toti am inviat impreuna cu El. Prin Invierea Sa, \"din moarte la viata si de pe pamint la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi\" (Canonul Pastilor).\n\nSfintul Ioan Hrisostom spune ca, prin Invierea lui Hristos, s-a schimbat sensul mortii si destinul existentei noastre: \"Astazi, vreme potrivita este iarasi sa graim acele cuvinte profetice: \"Unde-ti este, moarte, boldul? unde-ti este, iadule, biruinta?\" (Osea XIII, 14). Astazi, stapinul nostru Hristos a sfarimat portile cele de arama si a pierdut insasi fata mortii. Dar pentru ce vorbesc de fata mortii? I-a schimbat chiar numele mortii. Acum moartea nu se mai numeste moarte, ci adormire si somn\" 23 .\n\nMoartea lui Iisus Hristos pe cruce a insemnat separarea sufletului de trup, dar nu descompunerea trupului sau a sufletului, nici separarea trupului si a sufletului de unirea ipostatica cu Cuvintul. Trupul lui Hristos era nesupus stricaciunii chiar inainte de inviere, iar in timpul sederii in mormint, Dumnezeirea nu s-a despartit de El. De aceea, insusi Trupul lui Hristos este izvor de sfintenie. Cu sufletul, care a ramas unit cu Cuvintul, a coborit la iad ca sa elibereze cu straclucirea Dumnezeirii Sale sufletele celor drepti inainte de inviere (I Petru III, 19). Iisus a suferit moartea in mod real si a inviat cu adevarat. Impungerea coastei cu sulita (Ioan VII, 39; Ioan XIX, 34) a avut tocmai rostul de a confirma realitatea mortii. De fapt. pe cruce, se realizeaza scopul intruparii Fiului: \"Nu trebuia oare, ca Hristos sa patimeasca acestea si sa intre in slava Sa?\" (Luca XXIV, 26).\n\nInvierea este faptul care a decis credinta Apostolilor in Fiul lui Dumnezeu, precum si intemeierea Bisericii: \"Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra\" (I Cor. XV, 14). Acest Iisus, pe care Dumnezeu l-a facut \"Domn si Hristos\" (Fapte II, 36), a devenit \"piatra din capul unghiului\" (Fapte IV, 11), a Bisericii, poporul noului Legamint, pe care Apostolii au zidit-o prin puterea Duhului Sfint (Fapte II, 38).\n\nSlujirea imparateasca a Mintuitorului (Ps. CX, 1; Efes. VI, 12) s-a manifestat in numeroase ocazii din viata Sa paminteasca (savirsirea minunilor, izgonirea puterilor raului, coborirea la iad), dar mai ales in invierea, inaltarea si proslavirea Sa la dreapta Tatalui (Fapte II, 34; VII, 56), de unde va veni a doua oara, sa judece pe cei vii si pe cei morti si sa-i rasplateasca pentru vesnicie. Sfintul Ioan Hrisostom arata ca Fiul a devenit imparat, tocmai pentru ca s-a supus tuturor pina la moarte: \"Il numesc imparat, fiindca il vad pe cruce rastignit; Caci este propriu unui rege sa moara pentru supusii sai\" 24 .\n\nIn centrul propovaduirii lui Iisus Hristos sta \"imparatia lui Dumnezeu\": \"De atunci a inceput Iisus a propovadui si a zice: \"Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor\" (Matei IV, 17). Notiunea \"imparatia cerurilor\" avea in timpul sau multe sensuri, iar iudeii se gindeau, mai ales, la un Mesia, erou sau eliberator, care sa restaureze imparatia lui David. Iisus Hristos insa precizeaza ca imparatia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, ca ea este o realitate viitoare, dar care a intrat in lume odata cu venirea Sa. In persoana si lucrarea Sa, imparatia lui Dumnezeu devine o realitate prezenta: \"Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat\" (Marcu I, 15).\n\nPrin inaltarea Sa la cer (Fapte I, 3-11), Iisus Hristos sta de-a dreapta Tatalui (Ps. CIX, 1-2), adica in stare de slava (Ioan XX, 17), impreuna cu pirga firii noastre, pina la a doua Sa venire pentru judecata cea de pe urma (matei XXIV, 3). Judecata apartine Fiului (Ioan V, 22, 27), deoarece El a ridicat pe oameni la ascultarea de fii adoptivi ai lui Dumnezeu si deoarece El trebuie sa readune in Sine pe cei ai Sai, pe care sa-i infatiseze Tatalui spre bucuria vesnica (Efes. I, 10). Venirea eshatologica va fi si o infringere definitiva a lui antihrist, potrivnicul lui Hristos, care se manifesta inainte de a doua venire si care duce la apostazie (II Tes. II, 3).\n\nDaca Fiul este \"chipul lui Dumnezeu celui nevazut\" (Colos. I, 15), crestinii sint, dupa chipul lui Hristos, ucenicii si imitatorii lui Hristos (Fapte II, 26). Mintuirea este starea de asemanare cu Hristos, starea de Fiu al lui Dumnezeu, dupa har, pe care ne-o impartaseste prin Duhul Sfint. Noi participam la viata lui Hristos, ne identificam cu Duhul Sau, in Taina Botezului si mai ales in Taina Sfintei Euharistii, in care ne impartasim cu insusi Trupul si Singele Sau proslavit (I Cor. X, 16; XI, 26). Pina la a doua venire a Sa, Iisus Hristos este prezent si lucreaza in Duhul Sfint, pe care El L-a trimis la ziua Cincizecimii asupra Apostolilor Sai, ca un alt \"Mingiietor\" (Ioan XV, 26) si prin care a intemeiat Biserica Sa, in care sa se sfinteasca cei ce vor crede in El.\n\nDUMNEZEU-SFINTUL DUH. - A treia persoana a Sfintei Treimi este Duhul Sfint, despre care articolul 8 din Simbolul de credinta, stabilit de catre al II-lea Sinod Ecumenic de la Constantinopol (381), spune: \"Cred si intru Duhul Sfint, Domnul de ciata facatorul, care din Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci\".\n\nDuhul Sfint este de o fiinta cu Tatal si cu Fiul, cu care impartaseste aceeasi vointa si energie dumnezeiasca,a vind persoana si lucrare proprie. El purcede din veci din Tatal, dar este trimis in timp de catre Fiul: \"Iar cind va veni Mingiietorul, pe care eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, care de la Tatal purcede, acela va marturisi despre Mine\" (Ioan XV, 26). Duhul purcede din Tatal dupa existenta Sa, dar are o miscare vesnica de iesire din Tatal spre Fiul. Prin purcederea Sa, Duhul uneste pe Tatal si Fiul, savirseste o unitate de viata si iubire intre Tatal si Fiul. Sfintul Ioan Damaschin spune ca Duhul purcede de la Tatal si se odihneste in Fiul, prin Care se da si se face cunoscut 25 . El se odihneste in Fiul, straluceste prin Fiul si este trimis de catre Fiul (Ioan I, 32-35). De aceea se numeste nu numai Duh al Tatalui, ci si Duh al Fiului. Tot el spune ca: \"Duhul lui Dumnezeu este o putere substantiala, care exista intr-o ipostasa proprie ei insasi, care purcede din Tatalsi se odihneste in Fiul si il face cunoscut. Nu poate sa se desparta de Dumnezeu, in care exista, si de Cuvintul, pe care il insoteste si nici nu se pierde in neexistenta, ci exista in chip substantial dupa asemanarea cuvintului. Duhul Sfint este viu, liber, de sine miscator, activ, voieste totdeauna binele si, in orice intentie a lui, puterea coincide cu vointa, este fara de inceput, si fara de sfirsit. Niciodata Cuvintul nu a lipsit Tatalui, nici Duhul Cuvintului 26 .\n\nDuhul insa conlucreaza si El la intruparea Fiului, care s-a nascut dupa trup \"de al Duhul Sfint si din Fecioara Maria\" (Matei I, 18, 30) \"Dumnezeu-Cuvintul, prin pogorirea Sfintului Duh, s-a unit cu Ea (Fecioara Maria) si dintr-insa s-a nascut om desavirsit, fara sa-si amestece si sa-si schimbe firea\" 27 . Iar la Botezul in Iordan, Duhul Sfint s-a coborit peste umanitatea lui Hristos, pentru a o sfinti, desi nu avea pacat (Matei III, 16).\n\nIn iconomia mintuirii, Duhului Sfint i se atribuie lucrarea de sfintire a creatiei, Biserica si Tainele, fiind prezent in existenta creatiei ca principiul care comunica viata: \"Duhul lui Dumnezeu este cel ce m-a facut si suflarea Celui Atotputernic este datatoarea vietii mele\" (Iov XXXIII, 4).\n\nSfintul Ioan Gura de Aur arata ca, prin coborirea Sfintului Duh asupra Apostolilor in ziua Cincizecimii, Fiul trimite \"darurile impacarii\" lui Dumnezeu cu credinciosul prin jertfa Sa. Intre Fiul si Sfintul Duh s-a facut nu numai un schimb, in virtutea caruia Fiul a luar pirga firii noastre pe care a inaltat-o la cer si ne-a trimis pe Duhul Sau, ci Hristos proslavit, vrind sa arate ca L-a impacat pe Tatal cu noi si L-a facut milostiv, ne-a trimis in dar Duhul Sau. Venirea Duhului este semnul impacarii dintre Dumnezeu si om in Iisus Hristos, dupa cum oprirea Duhului Sfint a fost semnul miniei lui Dumnezeu. Intr-adevar, Apostolul Ioan afirma ca inainte de cruce nu era Duhul Sfint in lume, deoarece nu se facuse impacarea cu Dumnezeu prin jertfa Fiului si Fiul nu se proslavise ca dreptate pentru ascultarea Sa: \"Ca inca nu era dat Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese proslavit\" (Ioan VII, 39). De aceea insusi Mintuitorul spune ca inaltarea Sa la cer este de trebuinta pentru a trimite pe Duhul ca semn si ca dar al impacarii noastre cu Dumnezeu prin jertfa Sa: \"Va este de folos ca sa Ma duc Eu, caci daca nu Ma voi duce, Il voi trimite la voi\" (Ioan XVI, 7). Prin urmare, Duhul Sfint este cel care impartaseste efectul jertfei lui Iisus Hristos, cel care da marturie ca am primit infierea, ca am devenit in Hristos fii ai lui Dumnezeu dupa har: \"Duhul insusi marturiseste impreuna cu duhul nostru ca sintem fii ai lui Dumnezeu\" (Rom VIII, 16). De aceea nimeni nu poate sa numeasca Domn pe Iisus decit in Duhul Sfint (I Cor. XII, 3).\n\nTot Sfintul Ioan Hrisostom spune ca, fara venirea Duhului Sfint, Biserica n-ar fi luat fiinta 28 . Aceasta deoarece toata firea avea nevoie de sfintirea Duhului si deoarece nimeni nu putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu fara \"nasterea de sus\", adica fara a fi primit in mod real o viata noua prin Duhul Sfint: \"De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu\" (Ioan III, 5). Biserica a fost intemeiata la Cincizecime cind Duhul Sfint, in chip de limbi de foc, a coborit asupra Fecioarei Maria, a Apostolilor si a celor care erau cu ei (Fapte II, 1; I, 13-14). Sfintul Duh da Bisericii darul de a pazi adevarul, o calauzeste si o fereste de orice greseala (Ioan XIV, 26). Duhul Sfint, care cunoaste adincurile lui Dumnezeu (I Cor. II, 10), a inspirat pe profetii dinainte de Hristos si pe autorii cartilor Vechiului si Noului Testament: \"Unul este Duhul Sfint, sfintitorul si indumnezeitorul tuturor, cel care a vorbit in Lege si Profeti, in Vechiul si Noul Testament\" 29 .\n\nDuhul Sfint este izvorul harului in Biserica. El este puterea Tainelor si El consacra pe slujitorii bisericesti (Fapte XX, 28) ca \"iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu\" (I Cor. IV, 1). Duhul Sfint da viata institutiilor evanghelice pe care Hristos le-a intemeiat (Fapte II, 42), El pastreaza Biserica spre a fi \"una, sfinta, soborniceasca si apostolica\", El imparte Bisericii harismele (I Cor. XII, 1-11), darurile si fagaduintele viitoare. Pecetea Duhului Sfint este arvuna mostenirii si slavei viitoare (Efes. I, 13-14).\n\nSfintul Duh este sfintitorul si indumnezeitorul, \"vistierul bunatatilor si datatorul de viata\", cel care face ca iubirea lui Dumnezeu sa se reverse in inimile noastre (Rom. V, 5). Duhul este primit prin credinta (Gal. III, 2, 14), in Taina Sfintului Botez (I Cor. VI, 11; Tit III, 5). Prin Taina Mirungerii toti crestinii sint pecetluiti ca temple vii ale Duhului Sfint (I Cor. VI, 19; III, 16-17). Numele de crestin vine de la Hristos care inseamna \"Unsul\" lui Dumnezeu (Fapte IV, 26-27). Prin Duhul Sfint, crestinii sint \"unsi\" si astfel participa la preotia lui Hristos (I Petru II, 9). La Liturghie, prin rugaciunea de invocare a Sfintului Duh (Epicleza) asupra darurilor euharistice, rostita impreuna cu cuvintele de instituire, acestea se prefac in insusi Trupul si Singele Domnului. Crestinii sint \"sfinti\" (I Cor. I, 2), pentru ca au primit Duhul lui Dumnezeu (I Cor. II, 12), au devenit partasi ai Duhului (Evrei VI, 4), s-au umplut de Duhul Sfint (Efes. V, 18). Legea lui Hristos este o lege a Duhului (Rom. VIII, 2), o lege a libertatii: \"Domnul este Duh si unde este Duhul Domnului acolo este libertatea\" (II Cor. III, 17). Duhul insusi \"se roaga pentru noi cu suspine negraite\" (Rom. VIII, 26) si El striga impreuna cu noi: \"Avva, Parinte\", (Rom. VIII, 15). Duhul Sfint este semnul iubirii si darul milostivirii lui Dumnezeu (I Tesal. IV, 8), de aceea, cel ce refuza pe Duhul Sfint refuza iubirea lui Dumnezeu si pentru aceasta orice pacat impotriva Duhului Sfint nu se iarta (Matei XII, 32).\n\nDuhul Sfint este izvorul vietii celei noi in omul cel vechi. El face sa curga \"riuri de apa vie\" in cel ce crede in Hristos: \"Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura, riuri de apa vie vor curge din pintecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul, care aveau sa-l primeasca acei ce cred in El\" (Ioan VII, 38-39). Despre aceasta Sfintul Vasile cel Mare spune: \"El - Sfintul Duh - se imparte la toata creatura si cu toate ca este primit intr-un fel, adica intr-o masura, de catre unul si intr-alt fel de catre altul, intru nimic nu este micsorat de catre cei care se impartasesc din darurile Sale. Fiecaruia i se da har din partea Sa, insa nu se sfirseste in cei care se impartasesc din El; ceva mai mult, cei care l-au primit sint indestulati de El, dar totodata nici Sfintul Duh nu este lipsit de nimic prin aceasta impartire a harului Sau. Dupa cum soarele cind isi revarsa lumina peste corturi, este primit in felurite chipuri sau masuri de catre aceste corturi, dar intru nimic nu ii este micsorata stralucirea lui de catre cele care s eimpartasesc din ea, tot asa si Duhul Sfint, care daruieste tuturor harul de la sine, ramine intreg, nedivizat si nedivizibil. Sfintul Duh ii lumineaza pe toti pentru dobindirea priceperii lui Dumnezeu, El insusi li se insufla profetilor, intelepteste pe legiuitori, sfinteste pe preoti, intareste pe conducatori, desavirseste pe cei drepti, ii face pe intelepti vrednici de venerat, revarsa darurile harismatice ale tamaduirilor de boale, invie mortii, dezleaga pe cei inlantuiti, primeste, ca fii adoptivi, pe cei instrainati de la credinta cea dreapta. Toate acestea le savirseste prin renasterea de sus - prin Sfintul Botez\" 30 .\n\nTrimiterea Duhului in timp, la Cincizecime, inseamna si inceputul imparatiei eshatologice pe care Biserica o anticipeaza aici. De aceea, Biserica trebuie sa tina aprins \"focul\" aruncat de Hristos pe pamint (Luca XII, 49), asa cum indeamna si Sfintul Apostol Pavel: \"Nu stingeti Duhul\" (Efes. IV, 30). Prin puterea Sfintului Duh, se va schimba fata intregii creatii (Apoc. XXI, 1), astfel incit, in cele din urma, Dumnezeu va fi totul in toate, sau, cum spune Sfintul Maxim Marturisitorul, \"fiintele vor deveni prin har ceea ce Dumnezeu e prin natura\" 31 .\n\nPrin urmare, Duhul sustine si plineste toate care exista, fiind prezent pretutindeni si totdeauna. El a lucrat si inainte de Cincizecime, dar acum s-a aratat in ipostasa proprie ca sa innoiasca firea. El salasluieste in cei vrednici si in veacul viitor facind nemuritoare si umplind de slava vesnica trupurile acestora 32 .\n\nPr. Prof. Ion Bria,\n\n\"Glasul Bisericii\", nr. 1-2/1973, pag. 204-225.\n\n1. Cateheza IV, 4, trad. Pr. D. Fecioru, p.106.\n2. Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, I, 7, trad. Pr. D. Fecioru, p.29. \"De aceea nu spunem ca Tatal si Fiul si Sfintul Duh sint trei dumnezei, ci, din contra, ca Sfinta Treime este un singur Dumnezeu\" (Ibidem, p.32). Exista o intrepatrundere reciproca a ipostaselor, acestea pastrind identitatea fiintei si insusirile ipostatice: \"Caci cele trei sfinte ipostase se deosebesc unele de altele numai in aceste insusiri ipostatice. Ele nus e deosebesc prin fiinta, ci se deosebesc fara despartire prin caracteristica propriei ipostase\" (Ibidem, p.29).\n3. Vezi despre conceptia trinitara despre Dumnezeu: Cele cinci cuvintari despre Dumnezeu, trad. Pr. GH.I. Tilea si N.I. Barbu, Bucuresti, 1947.\n4. Sf.Ioan Damaschin, Dogmatica, 1, 8, trad. cit., p. 25: \"Nenasterea Tatalui, nasterea Fiului, purcederea Duhului nu indica deosebiri de fiinta, nici de functie, ci de mod de existenta\".\n5. \"Este cu neputinta sa se gaseasca in lume o imagine care sa exemplifice in ea insasi, in chip exact, modul de existenta al Sfintei Treimi\" (Sf.Ioan Damaschin, op. cit., p.27).\n6. \"Dar este mult mai potrivit sa vorbim despre fiinta lui Dumnezeu, facind abstractie de toate existentele, caci Dumnezeu nu face parte din existenta. Asta nu insemna ca Dumnezeu nu exista, ci ca El este mai presus de toate existentele si mai presus de insasi existenta\" (Sf.Ioan Damaschin, op. cit., p.11).\n7. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza IV, 5, trad. cit., p.108.\n8. Pr. Prof. D. Staniloaie, Dumnezeu este iubire, in \"Ortodoxia\", XXIII (1971), 3, p.366-402.\n9. Omilia XV despre credinta (P. G., XXXI, 464-472), trad. Pr. Prof. N. Petrescu, in \"Mitropolia Banatului\", XVII (1967), 7-9, p. 490-491.\n10. Impotriva ereziilor, IV, 4, in P.G., VII, 983A\n11. Dogmatica, II, 12, trad. cit., p.99.\n12. Demetrios Trakatellis, Man Fallen and Restored in the Teaching of S. John Chrysostom, in \"Sobornost\", 1964, 10, p. 569-584.\n13. Diadoh al Foticeei, Cuvint ascetic, 89, in \"Filocalia\",, trad. Pr. Prof. D. Staniloae vol. I, Sibiu, 1947, p.379.\n14. Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre cunostinta lui Dumnezeu, I, 70, in \"Filocalia\", trad. cit., vol. II, p. 151.\n15. Omilii si predici, trad. D. Fecioru, Bucuresti, 1946, p. 163-165.\n16. \"Dar ce folos am fi avut din intrupare, daca cel care a fost supus pentru prima data patimii n-a fost mintuit, nici nu a fost reinnoit si nici intarit prin legatura cu Dumnezeu? Caci ceea ce n-a fost luat, n-a fost vindecat\" (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, III, 18, trad. cit., p.208). Iar Sfintul Chiril al Ierusalimului spune: \"Daca Hristos este Dumnezeu, precum si este, dar n-a luat firea omeneasca, atunci sintem straini de mintuire. Trebuie sa ne inchinam lui ca Dumnezeu, dar trebuie sa credem ca s-a si inomenit\" (Cateheza, XII, 2, trad. cit., p.272).\n17. Sf.Ioan Damaschin, Cuvint la nasterea Fecioarei Maria, 4, trad, de Pr. D. Fecioru, in \"Mitropolia Olteniei\", XVIII (1966), 9-10, p. 571.\n18. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cuvint la intimpinarea Domnului, 10, trad. Pr. D. Fecioru. in \"Mitropolia Olteniei\", XVI (1964), 1-2.\n19. Sf. Ioan Damaschin, Cuvint la nasterea Fecioarei Maria, trad. cit., p. 872.\n20. \"Taina intruparii Cuvintului cuprinde in sine intelesul tuturor ghiciturilor si tipurilor din Scriptura si stiinta tuturor fapturilor vazute si cugetate - caci Cel ce a cunoscut taina crucii si a mormintului a inteles ratiunea celor spuse mai inainte, iar cel ce a cunoscut intelesul tainic al invierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a intemeiat toate de mai inainte\" (Sf. Maxim Marturisitorul, op. cit., trad. cit., p. 148).\n21. Sf. Atanasie cel Mare Despre intrupare, 54, in P.G., XXVI, 996.\n22. Sf. Andrei al Cretei, Cuvint la Taierea-imprejur a Domnului nostru Iisus Hristos, trad. de Pr. Fecioru, in \"Mitropolia Olteniei\", XX (1968), 1-2, p. 102.\n23. Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvint la invierea Domnului, trad. Pr. D. Fecioru, in \"Mitropolia Banatului\", XVIII (1968), 4-6.\n24. Idem. Omilia a 2-a despre cruce, in P. G., XLIX, 413.\n25. Dogmatica, I, 7-11, trad. cit., p. 17, 28, 34.\n26. Ibidem, p. 17.\n27. Idem, Cuvint la nasterea Fecioarei, trad. cit., p. 871.\n28. Despre preotie, VI, trad. D. Fecioru, in \"Biserica Ortodoxa Romana\" LXXV (1957), 10, p.948.\n29. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza, XVII, 5, trad. cit., p. 472.\n30. Sf. Vasile cel Mare, Omilia XV despre credinta, trad. cit., p. 492.\n31. Sf. Maxim Marturisitorul, Capete gnostice, II, 25, in \"Filocalia\", trad. cit., vol. II, p. 175.\n32. Sf. Grigorie Palama, Omilie la Pogorirea Sfintului Duh, trad. Pr. Olimp Caciula, in \"Mitropolia Olteniei\", XXIII (1971), 1-2, p. 43-44: Duhul Sfint a fost, este si va fi intotdeauna, creind dimpreuna cu Tatal si cu Fiul, la vreme, toate cele create si reinnoind impreuna cele ce si-au pierdut infatisarea cea dintru inceput si sustinind toate care exista: pretutindeni prezent si plinind toate, conducind si supraveghind totul. Caci zice catre Dumnezeu Psalmistul: \"Unde ma voi duce dinaintea Duhului Tau si de fata Ta unde voi fugi?\" (Ps. CXXXVII, 7).\nDar Duhul Sfint nu este numai pretutindeni prezent, ci este si mai presus de toate; nu este nici numai in tot veacul si timpul, ci si mai inainte de tot veacul si de tot timpul. Si nu numai pina la sfirsitul veacului va fi cu noi, dupa fagaduinta, ci cu mult mai mult, El va ramine impreuna cu cei vrednici si in veacul ce vine, facind nemuritoare si umplind de slava vesnica si trupurile acestora, lucru care si Domnul aratindu-l, a spus ucenicilor Sai: \"Voi ruga pe Tatal si alt Mingiietor va da voua, ca sa ramina cu voi in veac\" (Ioan XIV, 16).\n\n==\'\'Relatia dintre Hristos si Duhul Sfant in Biserica\'\'==\na. Hristos si Duhul Sfant, cele doua izvoare ale Bisericii. Prin Biserica si lucrarile sale tainice se ofera tuturor oamenilor putinta de a se impartasi din viata dumnezeiasca a Prea Sfintei Treimi, indreptata spre noi prin intruparea Cuvantului lui Dumnezeu si Pogorarea Duhului Sfant, Cele doua persoane dumnezeiesti trimise in lume. Astfel, prin intrupare, jertfa si inviere, Dumnezeu Fiul strabate cu noua Sa viata divin-umana intreaga fire umana, facand-o Trup al Sau in fiinta Bisericii, iar prin Pogorarea Duhului Sfant, bogatia si plenitudinea vietii dumnezeiesti, a Sfintei Treimi, insufleteste acest trup al intregii firi omenesti adunat in Hristos 1. Prin urmare, mantuirea se obtine in Biserica prin lucrarea celor doua Persoane dumnezeiesti, care nu numai ca nu se exclud Una pe Alta, ci actiunea uneia dintre Persoane este complementara Celeilalte.\n\nHristos mantuieste pe oameni intrucat se extinde in ei, prin Duhul Sfant, intrucat ii incorporeaza in Sine si intrucat ii asimileaza treptat cu omenitatea Sa inviata. Biserica, ca singurul si unicul organ al mantuirii, dupa afirmatia Sf. Parinti, este aceasta extindere a lui Hristos prin Duhul Sfant in oameni, acest laborator in care se realizeaza treptat asimilarea oamenilor cu Hristos cel inviat. Daca oamenii sunt adunati in acelasi Hristos, daca acelasi Hristos ii incorporeaza pe toti cei ce se mantuiesc, ridicandu-i la starea umanitatii Sale prin energia harului ce o transmite din Sine, mantuirea nu se poate obtine in izolare. Mantuirea se poate obtine numai in Biserica, in organismul celor adunati in Hristos. Ea e campul de actiune al energiei harului ce tasneste din Hristos, adica al Duhului Sfant care salasluieste deplin in umanitatea lui Hristos cea inviata si din ea ni se comunica si noua 2.\n\nDupa cuvintele Sf. Ap. Pavel, Biserica este trup al lui Hristos si in acelasi timp plenitudine de viata duhovniceasca prin Sf. Duh, care o insufleteste si o umple de dumnezeirea Sa, cum Acelasi Duh Sfant a umplut si a insufletit firea omeneasca a lui Hristos cel inviat si inaltat. Astfel, viata Domnului nostru Iisus Hristos este izvorul ce hraneste viata cea noua a firii omenesti cuprinsa in Biserica, iar Duhul Sfant este purtatorul acestei vieti prin toate madularele vii ale Bisericii. In Biserica, intreaga fire omeneasca este destinata sa se uneasca cu umanitatea indumnezeita a Mantuitorului, in plenitudinea harului ce se coboara in Biserica, ca viata a lui Hristos, impartasita de Duhul Sfant 3.\n\nDe aceea, Hristos impartaseste necontenit Bisericii Trupul Sau indumnezeit, fiecarui credincios al Bisericii, dar nu in mod separat, ci intr-o unitate de iubire sau intr-o comuniune ce se adanceste tot mai mult. Din acest trup indumnezeit sau din Hristos euharistic, Duhul Sfant lucreaza prin energiile necreate, personalizante si creatoare de comuniune, la adunarea tuturor sub acelasi Cap Hristos Mantuitorul. Sfintii Parinti vad temelia unitatii Bisericii in prezenta aceluiasi trup jertfit si inviat si ca atare umplut de infinitatea iubirii dumnezeiesti in toate madularele Bisericii. Iar intrucat trupul lui Hristos este plin de Duhul Sfant, care iradiaza din El ca o energie unificatoare, a doua temelie a unitatii Bisericii este, dupa Sfintii Parinti, Duhul Sfant. Propriu-zis, ei infatiseaza trupul lui Hristos si pe Duhul Sfant ca o dualitate nedespartita producand, sustinand si promovand unitatea Bisericii 4.\n\nAsadar, unitatea Bisericii are ca izvor pe de o parte Trupul lui Hristos in care ei sunt recapitulati, avand relatie nemijlocita cu Hristos, iar pe de alta parte, pe Duhul Sfant, Duhul lui Hristos, Care ii zideste ca <> intr-o casa comuna a lui Dumnezeu cu oamenii sub piatra unghiulara care este Hristos. In acelasi timp insa, Hristos si Duhul Sfant, uniti perihoretic intre ei si cu Tatal impartasesc continuu Bisericii viata din viata unitara si comunitara a Sfintei Treimi, sursa si modelul suprem al comuniunii 5.\n\nBiserica fiind trupul lui Hristos, peste care se odihneste ca si peste Capul ei Duhul Sfant (iar aceasta e valabil si pentru membrii Bisericii), prin Capul ei si prin Duhul Sfant se afla in relatie imediata cu Tatal. In felul acesta ne impartasim toti in Fiul si in Sfantul Duh de izvorul ultim si absolut al existentei care este Tatal, dar nu dupa natura ca Fiul si Duhul Sfant, ci dupa har. Ne impartasim de acest izvor ultim prin amandoua razele pentru a ne impartasi de acest izvor in ambele forme de relevare si de comunicare a lui 6.\n\nImpartasindu-ne cu Duhul lui Hristos, ne unim cu Hristos nu numai ca om, ci si ca Dumnezeu, iar prin El si cu Tatal, <> 7. Trimiterea Duhului Sfant in viata Bisericii este un act la care participa si firea omeneasca a Mantuitorului, devenind mijloc de comunicare si unirea intre firea cea dumnezeiasca si firea omeneasca renascuta in Hristos, incat Duhul Sfant in Biserica lucreaza atat ca Duh al lui Hristos, cat si ca persoana a Sfintei Treimi 8.\n\nAsadar, legatura unirii noastre cu Sfanta Treime, atat dupa trup cat si dupa duh o face Hristos, intrucat este in acelasi timp si om si Dumnezeu. Primind unul si acelasi Duh Sfant, ne unim cu Dumnezeu caci precum puterea trupului ii uneste pe cei in care se afla Hristos, in acelasi mod, Duhul lui Dumnezeu, cel neimpartit, salasluindu-se in toti, ii aduna pe toti intr-o unitate 9. Aceasta unitate si comuniune duhovniceasca in Hristos, pe care o aduce Duhul Sfant in Biserica, o zugraveste Sf. Irineu intr-o frumoasca comparatie: <> 10.\n\nAceasta lucrare a Duhului in noi nu se poate realiza decat in Biserica. Biserica face posibila parcurgerea actuala prin Duhul a drumului mantuirii credinciosilor uniti prin har cu Hristos, si pe care firea umana l-a parcurs virtual prin recapitularea sa, in Hristos. <> 11 .\n\nImpartasirea cu Sfantul Duh se face numai prin Tainele Bisericii. De aceea viata in Biserica se manifesta ca o necontenita impartasire cu Duhul lui Hristos, cu puterile spirituale ce le poarta firea noastra in persoana Mantuitorului. Aceste puteri noi le primim de la Hristos prin lucrarea Duhului Sfant in Sfintele Taine. Implinind poruncile lui Hristos, aceste puteri duhovnicesti ne poarta prin aceleasi osteneli si stari prin care a trecut Insusi Hristos in viata Sa pamanteasca, pana la curatirea deplina si dobandirea vredniciei de a dobandi energiile indumnezeitoare pe care le-a dobandit El Insusi de la Duhul Sfant prin firea Sa omeneasca. <> 12.\n\nPrin urmare, viata Bisericii este darul lui Hristos, dar si rodul lucrarii Duhului Sfant. Hristos si Duhul Sfant vietuiesc simultan in Biserica si credinciosi, dupa cum afirma si Sf. Ap. Pavel in mai multe randuri. Astfel, el zice ca <> 29.\n\nAceasta impartasire se face in momentul cand Mantuitorul le face cunoscut apostolilor ca le incredinteaza puterea Sa de a impartasi tuturor oamenilor prin lucrarea Duhului Sfant, care pogoara peste ei in ziua Cincizecimii, ceea ce El facuse din firea Sa omeneasca dupa Inviere, izvor si putere de viata noua, dumnezeiasca si nemuritoare. Impartasirea efectiva a apostolilor cu aceasta putere a lui Hristos se produce, desigur, in ziua Cincizecimii, zi in care este implinita fagaduinta Mantuitorului ca-i va imbraca cu <> 30. Iar momentul instituirii lor cu puterea Sa asupra vietii noastre, ramane ziua cand Isusi Mantuitorul le-a zis: <>. Inzestrarea apostolilor cu <> a Duhului Sfant constituie caracterul obiectiv si institutional al Bisericii, ca purtatoare in fiinta ei a Duhului si vietii lui Hristos cel inviat, prin succesiunea apostolica a episcopatului, prin care El Insusi traieste in Biserica, aduna si asimileaza in Sine pe toti credinciosii prin lucrarea Sfintelor Taine. Tainele sunt mijloacele prin care aceasta realitate obiectiva a Duhului si a vietii lui Hristos in Biserica se actualizeaza necontenit prin lucrarea Duhului Sfant in ele. Prin aceasta prezenta obiectiva a lui Hristos in Biserica, continuata de Duhul Sfant in lucrarea apostolica a episcopului, <> 31.\n\nPrezenta si activitatea Mantuitorului in Biserica prin lucrarea Duhului Sfant incredintata apostolilor si urmasilor lor episcopii, face ca Biserica sa aiba caracterul unui organism teandric, o fiinta avand ca si Hristos, doua naturi, doua vointe si doua lucrari, inseparabile si distincte in acelasi timp. Avand aceasta structura hristologica, Biserica este inzestrata cu lucrarea permanenta si obiectiva a Sfantului Duh in toate actele ei. Lucrarea aceasta cuprinde puterea si Duhul lui Hristos, pe care El insusi a daruit-o colegiului apostolic, atat in ziua Invierii, cand le-a zis <>, cat mai ales in ziua pogorarii Duhul Sfant, cand i-a imbracat efectiv cu aceasta putere de sus>>.\n\nb. Legatura inseparabila dar neconfundata a lui Hristos si a Duhului Sfant in Biserica. Cele doua persoane divine, Fiul si Duhul Sfant reprezinta cele doua maini ale Tatalui care au fost trimise sa lucreze in lume. Lucrarea Lor, specifica fiecarei Persoane se completeaza reciproc si se continua Una cu Alta: <> 32.\n\nDatorita perihorezei, Cele doua Persoane divine, Fiul si Duhul Sfant, lucreaza Una in Alta, fara sa se separe, dar si fara sa se confunde: <> 33.\n\nVorbind de prezenta lui Hristos prin Sfantul Duh, Sf. Chiril al Alexandriei nu intelege o prezenta a lui printr-un reprezentant, ci considera pe Duhul Sfant ca Cel prin Care Hristos lucreaza in credinciosi si in Biserica, iar lucrarea lui Dumnezeu comuna Celor trei Persoane, isi are capat tot in Duhul, asa dupa cum mana este ultimul organ prin care puterea intregului corp omenesc se finalizeaza si se concretizeaza intr-o fapta. Sfanta Treime implineste intreaga orice lucrare, dar lucrarea se concretizeaza intr-un rezultat prin Duhul Sfant 34.\n\nCa izvor prim si ultim al fiintei divine, toata lucrarea o face Tatal, dar in Fiul si in Sfantul Duh. Dar nu pentru ca Tatal n-are suficiente puteri si Fiul la fel. Asa ar fi cand Tatal ar inceta sa mai fie activ in lucrarea ce se continua in Fiul si Fiul in lucrarea ce se implineste (se finalizeaza) in Duhul. Dar, de fapt, Cele trei Persoane sunt active de la inceput pana la sfarsit in fiecare lucrare. Nu insuficienta unei Persoane, ci comunitatea de fiinta este motivul pentru care Cele trei Persoane lucreaza in comun 35.\n\nIn acest sens, Sf. Grigorie de Nissa face doua precizari:\n\n1. <> 36 .\n\n2. <> 37.\n\nAsadar, coborarea Sfintei Treimi in lume, precum si urcarea ei inapoi cu firea indumnezeita se face prin acest circuit de slava divina care se misca de la Tatal prin Fiul in Duhul Sfant si de la Duhul Sfant prin Fiul la Tatal.\n\nc. Criteriile prezentei si lucrarii Sfantului Duh in Biserica.\n\na) Primul criteriu si prima conditie a prezentei si a lucrarii Duhului Sfant este credinta in indumnezeirea lui Hristos. <> 38. Aceasta nu inseamna numai ca in afara de Duhul nu se poate crede in dumnezeirea lui Hristos, ci si ca unde este Duhul se crede numaidecat in dumnezeirea lui Hristos. Iar intrucat unde se crede in Hristos se crede si in Tatal, primul criteriu al prezentei si al lucrarii Duhului implica si credinta in Sfanta Treime 39.\n\nPentru ca Treimea este izvorul harului de care credinciosul are absoluta nevoie pentru mantuire, <> 40.\n\nb) Al doilea criteriu si a doua conditie a prezentei Sfantului Duh o constituie necesitatea existentei Bisericii, pentru ca Duhul Sfant nu poate exista decat in Biserica, care de fapt este produsul Sfantului Duh. Biserica este constituita la Rusalii de catre Sfantul Duh pe baza credintei in Hristos si imediat Biserica incepe propovaduirea lui Hristos, pentru ca Duhul se pogoara intr-o comunitate preocupata de Hristos. <> 41.\n\nUn alt argument al conditionarii reciproce intre existenta Bisericii si prezenta Sfantului Duh il constituie faptul ca <> 42.\n\nc) Alt criteriu al prezentei Duhului Sfant este marturia Sfintei Treimi in fiinta credinciosului. Aceasta reiese din <> 43.\n\nd) Ca o consecinta a prezentei si lucrarii Duhului este elanul spre fratia cu toti oamenii <> 44.\n\ne) O alta consecinta si implicit un nou criteriu al prezentei si lucrarii Duhului Sfant este sfintenia. Sfintenia isi are originea in Hristos, dar ea ne vine prin Duhul, care ne pune in comuniune cu Hristos. Sfintenia este procesul de transfigurare subiectiva a credinciosilor prin participarea nemijlocita la viata lui Hristos, Care este sfintenia insasi, adica prin consacrarea sau prefacerea darurilor, dar scopul acesteia este sfintirea credinciosilor. Crestinii sunt sfinti, deoarece sunt partasi ai lui Hristos si ai Duhului Sfant, impreuna lucrator cu Dumnezeu 45.\n\nPr. Lector Gh. Zamfir,\n\nMitropolia Olteniei, serie noua, anul LI, nr. 1-2, ianuarie-aprilie 1999, pag. 72-79.\n\nNOTE BIBLIOGRAFICE\n\n1. Pr. Magistr. V. Ignatescu, Duhul Sfant in viata Bisericii, fata de invatatura neoprotestantilor, in Ortodoxia, anul IX (1975), nr. 1, pag. 768.\n2. Teologia Dogmatica si Simbolica, vol. II, pag. 768.\n3. Pr. mg. V. Ignatescu, op. cit., pag. 67-68.\n4. Pr. prof. D. Staniloaie, Teologia dogmatica, vol. II, pag. 258.\n5. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., pag. 155.\n6. Pr. prof. D. Staniloaie, Relatiile Treimice si viata Bisericii, Otodoxia, XVI (1964) nr. 4, pag. 521.\n7. Idem, Sinteze ecleziologica, S.T., seria II, nr. 5-6/1955, pag. 26.\n8. Dumnezeu ne-a mantuit prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant pe care L-a revarsat din belsug peste noi prin Iisus Hristos Mantuitorul nostru (Tit III, 5-6).\n9. Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit.,pag. 269.\n10. Sf. Irineu, Contra haereses, liber III, cap. XVII, Migne P.G. VII, col. 930; Pr. mg. B. Ignatescu, art. cit., pag. 68.\n11. Pr. prof. Isidor Todoran, Aspecte eclesiologice, M.A. 1961, nr. 7-8, pag. 425.\n12. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicesti, Omilia XLIV, trad. Din gr. Pr. Cicerone Iordachescu, Chisinau, 1931, pag. 125.\n13. Rom. VIII, 10.\n14. Rom. VII, 9-10.\n15. I Cor. I, 9.\n16. II Cor. XIII, 14; Filip. II, L.\n17. I Cor. I, 2.\n18. Rom. XV, 16.\n19. Gal. II, 17.\n20. I Cor. VI, 11.\n21. Efes. I, 13.\n22. Efes. IV, 30.\n23. Col. II, 11.\n24. Rom. II, 29.\n25. I Cor. III, 16.\n26. I Cor. VI, 19.\n27. Filip. I, 21; Gal. II, 20.\n28. Pr. prof. Grigorie Marcu, Elemente de eclesiologie paulina, M.A. 1961, nr. 1-3, pag. 34.\n29. Ioan XX, 19-20.\n30. Luca XXIV, 29.\n31. Pr. prof. D. Staniloaie, Sinteza ecleziologica, pag. 277.\n32. Idem, Criteriile prezentei Sfantului Duh, S.T. seria II, XIX (1967) nr. 3-4, pag. 105.\n33. Idem.\n34. Ibidem, 106.\n35. Idem, Ibidem.\n36. Sf. Grigorie de Nissa, Quod non sunt tres Du, P.B. XLB, 125 C; Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit., 106.\n37. Idem, Adversus Macedonianos, P.G. XLB, 131 B; Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit., p. 106.\n38. I Cor., XII, 5.\n39. Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit., pag. 118-119.\n40. Idem, Ibidem.\n41. Sf. Irineu, Adversus Haereses…, col. 966; Pr. prof. D. Staniloaie, op. cit., pag. 123.\n42. Pr. prof. Dumitru Staniloaie, op. cit., p. 123.\n43. Idem, pag. 124.\n44. Ibidem, pag. 126.\n45. Pr. prof. dr. Ioan Bria, Dictionar de teologie ortodoxa, Bucuresti 1994, pag. 344.\n\n==\'\'Sfanta Treime - Temeiul si Modelul Bisericii\'\'==\nTaina Treimii celei de o fiinta si mai presus de fire constituie temeiul credintei si trairii noastre crestinesti, fiind totodata sufletul viu al Bisericii, pe care o face sa traiasca din viata treimica, impartasita haric tuturor membrilor ei, intr-o nesfarsita kenoza a iubirii, care inalta, desavarseste si indumnezeieste.\n\nAstfel, Biserica, ca Trup al lui Hristos extins in umanitate, prin Duhul Sfant, in timp si spatiu, este mediul in care se afla prezenta si actioneaza direct Sfanta Treime, iar comuniunea de iubire dintre membrii Bisericii isi are izvorul nesecat in taina iubirii si vietii de comuniune mai presus de fire, ce exista in sanul Sfintei Treimi 1. Dogma Sfintei Treimi este, de altfel, pentru Biserica Ortodoxa “fundamentul imuabil al intregii gandiri religioase, al intregii pietati, al intregii vieti spirituale, al intregii experiente” 2.\n\nAsadar, temeiul principal al Bisericii nu trebuie cautat prin speculatii sofiologice prapastioase intr-o realitate divina externa si deosebita de Persoanele Treimice, ci in insasi taina vietii comune a persoanelor divine 3. Si acest temei il intelegem numai in sensul ca relatiile trinitare divine sunt un model al relatiilor dintre oameni in Biserica, ci si in sensul ca ele sunt o putere care produce si adanceste aceste relatii. In viata Bisericii e impletita viata Sfintei Treimi. Numai pentru ca se iubesc persoanele Sfintei Treimi, ele produc si intre oameni atmosfera de iubire 4.\n\nDorind cu tot dinadinsul ca iubirea si unitatea din Biserica sa fie identica cu cea din sanul Prea Sfintei Treimi, Mantuitorul Insusi, inainte de patimi, se roaga Tatalui ceresc: “Parinte Sfinte, pazeste-i intru numele Tau pe cei pe care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem Noi… Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor, ca toti sa fie una, dupa cum, Tu Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Si slava pe care Tu M-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca l-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine” 5.\n\nDe aici rezulta ca modul unirii sau al comuniunii intre Tatal si Fiul, sau intre Tatal, Fiul si Sfantul Duh este modelul dupa care trebuie sa se realizeze uniunea intre toti fiii lui Dumnezeu, dupa har, in comunitate Trupului tainic al Domnului, dar totodata si principiul acesteia 6.\n\nAsadar, “Biserica, in calitatea ei de mediu de restaurare a oamenilor, in comuniunea de iubire cu Dumnezeu si intreolalta nu poate avea alt izvor si un alt model decat Sfanta Treime. De aceea, cand Iisus vorbeste de unitatea Bisericii si se roaga pentru ea, El nu da ca exemplu (pentru aceasta unitate) nici Imperiul roman si nici Republica Elina, nici o alta forma de organizare politica sau sociala, ci relatiile interpersonale din Sfanta Treime” 7. Dar, Sfanta Treime nu reprezinta numai un model care ii ramane exterior Bisericii, oricat de desavarsit ar fi el, ci o realitate, sau mai bine zis realitatea sau existenta perfecta, cu care ea trebuie sa se uneasca, fara confuzie 8. “Se citeaza astfel cuvintele lui Iisus: omnes sint unum (ca toti sa fie una), dar se trece cu vederea “cum”, modelul vietii trinitare: “Precum Tu, Parinte, in Mine si Eu in Tine”. Astfel se constata ca Rugaciunea lui Iisus pentru unitatea Bisericii arata ca Treimea nu este numai model pentru viata Bisericii, ci si izvorul si finalitatea ei: “Ca ei sa fie una in Noi” 9.\n\nDar, ceea ce face posibila participarea concreta si eficienta a Bisericii la viata Sfintei Trieimi este intruparea Fiului lui Dumnezeu. Prin intruparea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos a introdus natura umana in intimitatea cea mai profunda a Treimii si i-a dat putinta participarii vesnice la viata Treimica. Din acest motiv este Hristos Capul Bisericii si Biserica este Trupul Sau (Efeseni I, 22). Iar prezentarea Bisericii ca Trup al lui Hristos nu inseamna o ecleziologie opusa sau paralela, vis-à-vis sau alaturi de imaginea trinitara a Bisericii. Persoanele umane care formeaza Trupul (tainic) al lui Hristos participa la viata treimica. Biserica inteleasa ca Trup al lui Hristos este plina de Duhul Sfant, si prin aceasta plina de viata treimica” 10.\n\nAstfel, intruparea este Taina prin care Sfanta Treime intra in comuniune pentru totdeauna cu umanitatea, iar aceasta are loc in Iisus Hristos, Fiul si Cuvantul Tatalui intrupat. Prin urmare, de aspectul trinitar al Bisericii se leaga in mod inseparabil aspectul hristologic. Propriu-zis, unul trimite la celalalt si amandoua aspectul pnevmatologic, toate trei evidentiind aspectul de comuniune al Bisericii 11.\n\nIn acest context, putem constata, pe de o parte, ca aspectul trinitar al eclesiologiei isi are temeiul in aspectul hristologic, deoarece “in Hristos se descopera taina comuniunii trinitare”. Dorinta Lui este ca Biserica sa dobandeasca chipul Sfintei Treimi. Biserica traieste in Duhul Sfant din Hristos. De aceea, Hristos ramane Capul Bisericii 12. Pe de alta parte, numai intrucat Hristos ramane permanent Capul Bisericii, aceasta se poate impartasi continuu de Sfanta Treime ca model, putere si implinire a vietii ei de comuniune 13.\n\nExprimand taina vietii de comuniune a persoanelor Sfintei Treimi, Biserica este ea insasi o icoana a relatiilor treimice, continuand in acelasi timp lucrarea mantuitoare a Intemeietorului ei divin in lume, ca esenta si finalitate a relatiei personale dintre Dumnezeu si om. “Insa Biserica in calitatea ei de icoana a Sfintei Treimi nu se zideste ca o icoana paralela sau independenta de Sfanta Treime, ci ca participare la viata treimica si ca stralucire (reflectare) in lume a acestei participari. De fapt, cand cineva devine crestin sau membru al Bisericii, aceasta se face prin Botezul in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Asadar, a deveni crestin inseamna a restabili sau a incepe comuniunea cu Sfanta Treime 14. Precizam, insa, ca aceasta restabilire intre om si Dumnezeu sau aceasta trecere de la omul – creatura a lui Dumnezeu la crestinul – madular al trupului tainic al lui Hristos se face numai in Biserica prin Taina Sf. Botez. Iar Cel care ne introduce in aceasta stare sau relatie cu Sfanta Treime este Duhul Sfant sau Duhul lui Hristos. Astfel, viata crestina este viata in Hristos sau in Duhul Sfant. Si numai in Hristos prin Duhul Sfant intalnim si cunoastem noi pe Tatal. Prin urmare, viata in Hristos sau viata duhovniceasca este mai intai de toate participare la viata treimica 15. In ceea ce priveste modul in care cele trei Persoane divine intra in relatie cu Biserica si Credinciosii, Sfintii Parinti afirma ca toate le face Tatal prin Fiul, in Sfantul Duh, intr-o maniera in care Tatal apare ca sursa a lucrarii, Fiul ca viata, si Duhul Sfant ca putere care concretizeaza sau finalizeaza actiunea; nici una din cele trei Persoane divine nu are o lucrare distincta care sa fie a Sa proprie, ci o viata si o lucrare unica si identica trece prin Toate Trei 16.\n\nIn acest context, toate rugaciunile Bisericii incep cu invocarea Prea Sfintei Treimi: “In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”, aratand ca nu se poate face nici o rugaciune cu un rezultat fara credinta in Ea. De asemenea, toate rugaciunile sfarsesc cu slava Persoanelor Sfintei Treimi, cu marturisierea puterii Ei, ca temei al increderii ca ce s-a cerut in rugaciune sa va putea implini. In acest sfarsit al rugaciunii se exprima nadejdea in puterea Treimii de a implini cele cerute si in vointa Ei de a le implini. In sfarsitul rugaciunii din Biserica, precum si in ecfonisele rostite se exprima puterile si bunatatile Sfinetei Treimi, ca temei de nadejde pentru implinirea celor cerute.\n\nIn Biserica si la orice inceput al unui lucru in viata de toate zilele, credinciosii se inseamna cu semnul Sfintei Cruci, insotit de invocarea Sfintei Treimi, aratandu-se prin aceasta o anumita salasuire a Treimii in fiinta lor. Facandu-ne acest semn, ne amintim ca prin Cruce ne-a eliberat Fiul intrupat al Tatalui de robia pacatului si a dusmanului nostru nevazut. Prin pomenirea Sfintei Treimi la insemnarea noastra cu semnul Crucii aratam ca nu putem desparti crucea lui Hristos de iubirea si grija Treimii fata de noi, Care a socotit ca prin Crucea suportata de Fiul lui Dumnezeu ne poate mantui, intrand prin ea in acelasi timp si vointa noastra de a ne infrana de la pornirile egoiste si de a ne darui impreuna cu Fiul, Tatalui ceresc, prin Duhul Sfant. Ea ne ajuta astfel sa ne pregatim pentru Imparatia Treimii ca Imparatie a iubirii 17.\n\nFaptul ca toate Tainele din Biserica Ortodoxa incep cu formula: “Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh” arata ca intreaga viata sacramentala este o introducere si o adancire in comuniunea treimica si in acelasi timp o salaslusire (inhabitare) a vietii treimice in noi. De aceea, intr-o rugaciune de la slujba sfintirii Sfantului si Marelui Mir se cere ca cei ce vor fi unsi cu aceasta sa devina “locas al Sfintei Treimi” 18.\n\nTainele Bisericii incep, insa, nu numai cu invocarea numelor Persoanelor Sfintei Treimi odata cu semnul Crucii, ci si cu binecuvatarea \"Imparatiei Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh”, care a inceput pe pamant ca Biserica si va continua vesnic in ceruri.\n\nDupa rostirea crezului niceo-constantinopoliltan, care cuprinde credinta in Sfanta Treime si in lucrarea Ei creatoare si mantuitoare si in fagaduinta vesnicei fericiri ce ne-o va da, preotul le doreste credinciosilor si roaga pe Dumnezeu sa le dea cele dorite de Sfantul Apostol Pavel adresatilor sai din Corint: “Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea (comuniunea) Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti” 19. Credinciosii doresc preotului la fel. De fapt, acestea ne vin de la Sfanta Treime, pentru ca acestea le are Ea Insasi: dragostea si comuniunea 20. Acestea se realizeaza in cadrul Sfintei Liturghii, pentru ca “intreaga Sfanta Liturghie, rugaciunea prin excelenta a Bisericii este o introducere spirituala progresiva in Imparatia sau Comuniuea Sfintei Treimi. Impartasirea (comuniunea) euharistica cu Trupul si Sangele lui Hristos este, de fapt, culmea acestei comuniuni cu Treimea in viata sacramentala.” 21\n\nIn ceea ce priveste rolul pe care fiecare Persoana Treimica il desfasoara asupra noastra in Biserica, aceasta este foarte bine prezentat in rugaciunea: “Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant. Treimea Sfanta, marire Tie”.\n\nAsadar, de la Tatal porneste mantuirea noastra in orice act savarsit in cadrul ei, precum a pornit si creatiunea; prin Fiul se infaptuieste ea si orice act in cadrul ei; Duhul Sfant ne acopera cu puterea Lui, ne apara in starea in care am fost ridicati, ca sa ramanem si sa ne intarim in starea de mantuire sau imparatie Treimii 22. Prin urmare, viata crestina este viata in Hristos sau in Duhul Sfant, caci numai in Hristos prin Duhul Sfant intalnim si cunoastem noi pe Tatal 23, iar viata in Hristos sau viata duhovniceasca nu este altceva decat o participare directa la viata treimica. Intrarea in aceasta viata nu se poate face decat prin Botezul facut in numele Sfintei Treimi, si nu putem sa ne impartasim din plinatatea ei decat prin harul divin venit din fiecare Taina.\n\nApoi, numai in si prin Sfanta Liturghie, care se incheie cu impartasirea credinciosilor cu Trupul si Sangele Fiului intrupat al Tatalui, credinciosii fac in mod special experienta inaintarii lor comune in Imparatia Sfintei Treimi, simtind-o tot mai adanc in ei pe Aceasta, cu iubirea Ei, care devine si iubirea lor introlalta, si traind astfel comuniunea tot mai calda intre ei din puterea comuniunii cu Ea 24.\n\nImpartasirea pe care credinciosii o fac cu Trupul si Sangele Domnului nu o fac numai pentru prezent, ci ei o fac pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu pururea si in vecii vecilor. Iar chipul imparatiei viitoare a lui Dumnezeu il reprezinta Biserica in care si intra si se inainteaza prin Sf. Taine. Astfel Biserica este forma pamanteasca de “acum” a Imparatiei Cerurilor, este arvuna Imparatiei desavarsite 25.\n\nUn alt aspect al relatiei dintre Biserica si Sfanta Treime este unitatea. Precum cele Trei Persoane sunt Una, dupa cuvantul Mantuitorului “ca toti sa fie una….” 26, tot astfel, multitudinea de persoane care intra in Trupul tainic al lui Hristos prin Botez sa fie una prin credinta si trairea in aceeasi unica dumnezeire.\n\nDupa cum am aratat mai sus, Biserica se intemeiaza pe intruparea sau este o intrupare continua si prin aceea ca are menirea si puterea sa actualizeze in fiecare credincios si in toti impreuna unirea cu Dumnezeu, prin har, dupa modelul teandric al lui Hristos. In acest sens “Iisus Hristos, vazut ca Ratiunea si Iubirea unificatoare a tuturor, este el insusi Biserica, intrucat ea este modul prin care trece din virtualitate in actualitate, pe masura ce restabileste in cei pe care ii aduna in Sine, iubirea fata de El si intreolalta. Biserica nu se poate concepe fara acest rol unificator care este identic cu insasi misiunea ei mantuitoare” 27.\n\nRolul unificator al Bisericii, precum si actiunea ei mantuitoare in Hristos isi gaseste temeiul numai in intruparea Mantuitorului. “Domului S-a intrupat, S-a rastignit si a inviat ca om, ca sa adune pe toti cei dezbinati in Sine, in infinitatea iubirii Sale fata de Tatal si a Tatalui fata de El. Unificarea aceasta a tuturor in Sine constituie insasi esenta mantuirii. Caci unitatea aceasta inseamna unitatea in Dumnezeu Cel prefericit si vesnic. De altfel, in afara de Dumnezeu nu este cu putinta unitatea, deci nici mantuirea” 28.\n\nChezasia unitatii Bisericii o reprezinta insasi prezenta lui Hristos in ea, intrucat El lucreaza si ca Logos si ca Mantuitor la unirea tuturor cu Sine in spatiul Bisericii. “Unde este Hristos, este unitate, caci unde este Hristos este iubirea care vrea sa-i imbratiseze pe toti in Sine si sa-i infatiseze Tatalui. Unitatea nu se poate dobandi, decat prin inradacinarea in Hristos, care este Cuvantul lui Dumnezeu devenit accesibil noua prin intrupare, ca sa ne readune pe toti in unitatea Sa. Dezbinarea nu este decat iesirea din aceasta temelie neschimbata si unitara.” 29\n\nIn Biserica, Hristos este prezent si lucreaza intr-un mod superior prezentei si lucrarii Sale in lume, inainte de intrupare. Propriu-zis, El S-a intrupat ca sa intemeieze Biserica, unind-o cu Sine si facandu-se prezent si transparent prin Duhul Sfant in viata si lucrarea ei. Intemeind-o in Sine, in unirea ipostatica a celor doua firi ale Sale, in unitatea teandrica a Persoanei Sale, Hristos a fundamentat Biserica pe acelasi model unitar teandric, care se prelungeste prin Trupul Sau jertfit, inviat si deplin pnevmatizat, din El in ea 30. “Creatorul si sustinatorul unitatii Bisericii este Intemeietorul si Carmaciul ei, Care ne-a unit cu El si S-a unit cu noi si S-a facut prin toate una cu noi”, in asa fel incat: “cel ce priveste la aceasta lume noua a zidirii Bisericii, vede in ea pe Cel ce este si S-a facut in ea toate in toti”, pe Hristos “Cel ce a adunat pe cele ratacite si imprastiate intr-o unitate si le-a facut pe toate o singura Biserica, o singura turma” 31.\n\nPentru ca modelul teandric sa tina de insasi fiinta Bisericii, sa nu-i ramana exterior sau imposibil de realizat, Hristos impartaseste necontenit Bisericii Trupul Sau indumnezeit, fiecarui credincios al Bisericii, dar nu in mod separat, ci intr-o unitate de iubire sau intr-o comuniune ce se adanceste tot mai mult. Din acest trup indumnezeit sau din Hristos euharistic, Duhul Sfant lucreaza prin energiile necreate, personalizante si creatoare de comuniune, la adunarea tuturor sub acelasi Cap – Hristos Mantuitorul 32. Sfintii Parinti vad temelia unitatii Bisericii in prezenta aceluiasi Trup jertifit si inviat, si ca atare umplut de infinitatea iubirii dumnezeiesti, in toate madularele Bisericii. Iar, intrucat Trupul lui Hristos este plin de Duhul Sfant, care iradiaza din El ca o energie unificatoare si datatoare de viata si de sfintenie, contrare egoismului separatist, a doua temelie a unitatii Bisericii este, dupa Sfintii Parinti, Duhul Sfant. Propriu-zis, el infatiseaza Trupul lui Hristos si pe Duhul Sfant ca o dualitate nedespartita, producand si sustinand unitatea Bisericii 33.\n\nAceasta dualitate, Hristos si Duhul Sfant, uniti perihoretic intre ei cu Tatal, impartasesc continuu Bisericii viata din viata comunitara a Sfintei Treimi, sursa si modelul suprem al comuniunii. Astfel, Biserica traieste in oceanul de iubire dintre Persoanele Sfintei Treimi. Asa cum nu se pot desparti Cele Trei Persoane din unitate lor iubitoare, asa nu se pot desparti nici Biserica de Dumnezeu si nici membrii ei credinciosi intreolalta, in profunzimea vietii lor 34.\n\nCeea ce alimenteaza aceasta unitate si-i da stabilitate, durabilitate si perspectiva este “Trupul lui Hristos, plin de Duhul Sfant, care vine continuu in Biserica si in fiecare madular ca un val mereu nou de iubire, pe baza actului voluntar al acestora de a se impartasi de El 35.\n\nPr. Lector Gheorghe Zamfir,\n\nMitropolia Olteniei, serie noua, anul LI, nr. 5-6, septembrie-decembrie 1999, pag. 55-62.\n\nNOTE BIBLIOGRAFICE\n\n1. Magistrand Dumitru Gh. Radu, Invatatura Ortodoxa si Catolica despre Biserica, in Ortodoxia, anul VII (1954) nr. 4, p. 537.\n2. Vl. Lossky, Essai sur la Theologie mystique de L’Eglise d’Orient, Paris, Aubier, 1944, p. 64; Magistrand Dumitru Gh. Radu, art. cit., p. 537.\n3. Teologia Dogmatica si Simbolica, vol. II, p. 771.\n4. Ibidem.\n5. Ioan XVII, 11, 20-23.\n6. Magistrand Dumitru Gh. Radu, art. cit., p.538.\n7. Dr. Dan Ilie Ciobotea, Dorul dupa Biserica nedespartita sau Apelul tainic si irezistibil al iubirii Treimice, in Ortodoxia XXXIV (1982) nr. 4, p. 592.\n8. Preot Stefan Buchiu, Intrupare si unitare, Restaurarea cosmosului in Iisus Hristos, Editura Libra, Bucuresti, 1997, p. 150.\n9. Dr. Dan – Ilie Ciobotea, art. cit., p. 592.\n10. Idem, Ibidem, p. 592-593.\n11. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 150.\n12. Pr. Asist. Dumitru Gh. Popescu, Ecleziologia romano-catolica…, p. 404.\n13. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 151.\n14. Dr. Dan-Ilie Ciobotea, art. cit., p. 593.\n15. Idem, Ibidem.\n16. Sfantul Atanasie, Scrisoarea I catre Serapion, P.G. 26, 596 A.\n17. Pr. Porf. Dumitru Staniloae, Sfanta Treime, creatoarea, mantuitoarea si tinta vesnica a tuturor credinciosilor, in Ortodoxia, anul XXXVIII (1986) nr. 2, p. 34.\n18. Dr. Dan-Ilie Ciobotea, art. cit., p. 593.\n19. II Corinteni, XIII, 13.\n20. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, art. cit., p. 36.\n21. Dr. Dan Ilie Ciobotea, art. cit., p. 36.\n22. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, art. cit., p. 36.\n23. Ioan XIV, 6-10; Romani, VIII, 15.\n24. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, art. cit., p. 38.\n25. Idem, Ibidem.\n26. Ioan XVII, 24.\n27. Sf. Maxim Marturisitorul, Ambigua, p. 269, nota 337.\n28. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, Vol. II. P. 255.\n29. Idem, Ibidem, p. 256.\n30. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 153-154.\n31. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 258.\n32. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 154.\n33. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 258.\n34. Idem, Ibidem.\n35. Idem, Ibidem, p. 258-259. \n\n==\'\'Dumnezeu Creatorul si Pronariotul\'\'==\nGrijile vietii si instrainarea de Dumnezeu nu ne ingaduie sa vedem si sa pretuim intotdeauna cum se cuvine, minunatele insusiri ale lui Dumnezeu, ca Facatorul a toate si Proniatorul. Adesea ochii nostri sunt inchisi si noi putem simti pe Dumnezeu ca Ziditorul a toate si <>, odata cu credinta noastra careia Dumnezeu i-a dat putere de adevar in Hristos si ne-a deschis ochii sa-L cunoastem ca si orbului din Sf. Evanghelie care a cerut: <> si caruia Mantuitorul, dupa ce l-a vindecat, i-a zis: <>.\n\nIn mod firesc Dumnezeu nu a putut fi cunoscut de catre oameni fara a li se descoperi lor El insusi. Inteleptii antici care si-au aplecat cugetarea asupra fenomenului existentei n-au putut cunoaste atotputernicia lui Dumnezeu, ramanind la ideea ca materia este din vesnicie si nici n-au putut simti purtarea de grija a lui Dumnezeu ramanind la credinta in superstitie, in vrajitorie, in <> si <> al existentei. Alti ganditori au recunoscut pe Dumnezeu ca facatorul a toate, dar nu si ca purtatorul de grija, asa cum cred reprezentantii cunoscutului curent <>.\n\nI.\n\nExistenta lui Dumnezeu cel unic si purtarea sa de grija s-au aratat ca adevaruri ale mantuirii mai intai poporului ales de Dumnezeu, Israil, atunci cand Dumnezeu a socotit sa scoata pe oameni de sub puterea idolatriei, si sa le arate caile vietii dumnezeiesti, pentru care a fost zidit omul dintru inceput. Desavarsirea acestei descoperiri ni s-a dat in Hristos, in care se sfinteste si se lumineaza toata taina existentei, se descopera Hristos ca Domn cu Numele Sau vechi de <>, se elibereaza omul de sub puterea stihiilor si a idolilor, si i se reda in Hristos locul sau de cinste ca incununare a zidirii lui Dumnezeu. Toate lucrurile se reinnoiesc in Hristos, cand omul este reasezat in demnitatea de cununa a fapturii, ca sa nu mai fie robul acesteia, iar Cuvantul lui Dumnezeu este sfintit din nou in Hristos, ca izvor de viata vesnica pentru toata faptura.\n\nSf. Scriptura si Sf. Traditie, cele doua cai prin care ni s-a transmis adevarul mantuirii descoperit de Dumnezeu, ne invata ca insusirile Sale de Creator si Proniator exprima atat atotputernicia cat mai ales dragostea Sa nemarginita fata de fiintele create.\n\n<>, citim in psalmi, iar Sf. Apostol Pavel ne precizeaza ca este vorba de Hristos-Dumnezeu ca ziditor: <>.\n\nPuterea de a crea este astfel numai in mana lui Dumnezeu cel in Treime care prin Dumnezeu-Tatal binevoieste sa se zideasca toate, prin Fiul, Cuvantul lui Dumnezeu se pun in lucrare, iar prin Duhul Sfant se desavarsesc. Nici o alta existenta din cer sau de pe pamant, nu are puterea de a crea in afara de Dumnezeu cel intreit, nici o alta existenta nu vine din vesnicie, caci Dumnezeu a zidit toate din nimic, deci existenta lor nu e prin ele insele, ci cade in seama atotputerniciei lui Dumnezeu; iar pe de alta parte, toate fiintele zidite isi au un inceput. Toata lucrarea creatiei poarta astfel pecetea Sfintei Treimi si nimic nu s-a scos din creatie fara stirea Lui, dupa cum nimic nu s-a adaugat fara voia lui, pentru ca nu are nimeni, decat El aceasta putere.\n\nDaca in Sfanta Scriptura a Vechiului Testament Dumnezeu ne invata ca toate s-au zidit prin Cuvantul Sau, in Noul Testament ne arata ca Lucratorul este Hristos: <>.\n\nDar, marturia despre puterea unica a lui Dumnezeu de a crea toate din nimic, nu este un scop in sine. Dumnezeu da marturie despre atotputernicia Sa, nu pentru a infricosa, sau a coplesi, ci pentru a-i duce pe oameni la dragostea Sa. Intelepciunea ce respira din cele zidite se arata ca dragoste a sa vie si lucratoare. Cand a zidit pamantul in cele sase zile, Dumnezeu niciodata nu a fost lipsit de gandul la cel care se va bucura de el, la cel care-i va incununa zidirea, la cel in care, prin cele zidite, avea sa-si <> si sa-si <> Numele Sau in inima lui pentru credinta in Cuvantul Sau, la cel in care din aceasta cauza avea sa se <> de toate lucrurile Sale, la om. Nu este astfel o creatie ca a demiurgilor legendari, care-si aratau doar puterile lor. Creatia lui Dumnezeu prin puterea Sa este semn si marturie si pecete a dragostei Sale parintesti. Ea a fost gandita ca darul de nunta a lui Dumnezeu pentru sfintirea Cuvantului Sau in om. Si, astfel, nici creatia nu este deasupra omului, nici omul nu este mai presus de Dumnezeu. Randuiala dumnezeiasca a creatiei il arata pe om imparat peste firea cea zidita, in timp ce se afla in ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu, cel plin de har si sfintit si taina de nunta a sufletului omului cu Dumnezeu, ca intr-un legamant.\n\nIar acum acest Cuvant al lui Dumnezeu, prin care <>, isi arata o alta putere a Sa, cu mult mai mare decat aceea de a aduce la fiinta din nimic. Este puterea de a izvori viata vesnica, el devine puterea de viata vesnica si de aceea si de lumina in caile omului, caci Dumnezeu in afara de porunca Sa nu i-a mai prescris omului cum sa umble in viata, pentru ca insasi viata care izvora din Cuvantul lui Dumnezeu, ii arata omului caile Sale, pe care Sf. Scriptura le numeste <>: <>.\n\nAstfel, in om Cuvantul lui Dumnezeu prin Duhul Sfant isi arata o putere noua, El nu mai creeaza, ci izvoraste in om viata vesnica, de aceea Sf. Scriptura ne spune ca Dumnezeu <>. In acelasi timp, puterea de a izvori viata vesnica in om este si slava Cuvantului lui Dumnezeu.\n\nIn acelasi chip ca si la creatie in Noul Testament, Sf. Evanghelist Ioan, dupa ce da marturia despre Logos, ca putere de creatie cand spune: <>, il marturiseste apoi ca putere de viata vesnica si ca slava a lui Dumnezeu: <>. Iar despre puterea <> Sale care in Hristos este puterea Invierii, se spune: <>.\n\nSf. Scriptura ne da astfel marturie atat despre puterea de a crea si a da viata a Cuvantului lui Dumnezeu, cat si despre puterea Sa de a readuce la viata, de a mantui, de a face <> si prin aceasta de a reintra in slava Sa, ca Domn si intru <> Sa ca datator de viata vesnica prin invierea oamenilor, putere pentru a carei aratare psalmistul s-a rugat cu cuvintele profetice: <>. Aceste lumini calauzitoare ale Sfintei Scripturi le luam in integritatea lor din marturia de viata si de credinta a Sfintei Traditii.\n\nDespre unitatea existentei lui Dumnezeu, ne spune Sf. Efrem Sirul ca in zadar am cauta analogii pentru Cel care nu se aseamana decat Lui insusi (Despre credinta I, 1-5). Despre pecetea Sf. Treimi in cele zidite citim la Sf. Irineu ca cei care au primit Duhul Sfant si umbla in El sunt calauziti catre Cuvant, adica la Fiul. Fiul insa ii duce la Tatal, iar Tatal ii face partasi la nestricaciune. Daca, fara Duhul nu se poate vedea Cuvantul lui Dumnezeu, fara Fiul nimeni nu poate ajunge la Tatal. Caci stiinta Tatalui este Fiul, iar cunostintele despre Fiul se dobandesc prin Duhul Sfant. Iar Duhul il da dupa bunavointa Tatalui, Fiul ca datator celor care voieste si cum voieste Tatal (<>, 4-10).\n\nII.\n\nInsasi intelepciunea lui Dumnezeu cu care a zidit toate era supusa, cum am spus, dragostei Sale nemarginite cu care a zidit pe om, de aceea si relatia dintre Creator si faptura Sa nu poate fi alta decat de comuniune, ca intre parinte si fiu. Dumnezeu a pus legi in toate cele zidite, si ele se supun acestora fara gres: <>. Dar dragostea Sa fata de om era atat de mare, incat Dumnezeu nu ar fi zidit pamantul daca nu avea de gand sa-l zideasca pe om si n-ar mai fi pastrat pamantul daca omul zidit nu ar fi fost lasat sa se intoarca. Din aceeasi dragoste nemarginita care a dat puteri intelepciunii Sale sa zideasca toate, a izvorat si puterea purtarii Sale de grija fata de fapturile Sale.\n\nDaca omul era facut sa se indrepte catre Dumnezeu prin ascultarea de Cuvantul Sau si sa imbrace trup ceresc dupa purtarea celui pamantesc, astfel neascultarea a schimbat sensul celor create. In om era zidit locasul de nunta al Cuvantului, inima sa, pentru viata vesnica. Dumnezeu a locuit in inima omului prin Cuvantul Sau care a facut sa se salasluiasca in el Duhul Sfant, iar Duhul este dragostea. Calcarea Cuvantului a dus la pierderea Duhului Sfant din inima omului, cum citim la Sf. Chiril al Alexandriei, iar lipsa Duhului Sfant a facut ca Cuvantul lui Dumnezeu sa nu se mai poata da cu folos pana la curatirea lui din nou si sfintirea inimii omului ca templu al lui Dumnezeu. Celui care a facut sminteala de pangarire a templului lui Dumnezeu din inima omului si a ranit inima lui Dumnezeu, incat sa exprime blestem impotriva sa, i se adreseaza cuvintele Domnului: <>.\n\nCu puterea chipului lui Dumnezeu din el, omul avea puterea de a sta in ascultare si numai sminteala voita a facut firea lui nepotrivita pentru ascultare. Cand pacatuieste omul se dispretuieste pe sine insusi si pierde caldura caminului parintesc, care este cea a Duhului Sfant. Prin acest lucru oamenii nu mai simt ruperea de Dumnezeu ca pe o pierdere, decat atunci cand ajung in nevoie. Astfel, nu mai aduc nedumerire nici intrebarile: de ce n-a fost pazit omul la inceput, sau de ce nu este silit sa se intoarca in Hristos? Era suficienta puterea care a sadit-o Dumnezeu in om daca aceasta era incununata cu credinciosia, si daca cel care <>, nu era <>. Nu a fost sila nici atunci, nici acum, dar harul sau are aceeasi plinatate acum ca si atunci si cheama la nunta Fiului de imparat pe cel pierdut de catre El pentru adevarul unic al vietii, care vine numai din Cuvantul lui Dumnezeu si care este putere in cer si pe pamant, care i-a fost data lui Hristos. In mod obisnuit inima omului prin instrainare devine impietrita si nici minunile nu sunt de ajuns ca s-o induplece la credinta: <>. Dar Dumnezeu asteapta foamea din tara indepartata in care zaboveste fiul risipitor, pentru ca acesta sa-si <> si sa se intoarca. Dumnezeu a exprimat in Hristos fericirile Sf. Evanghelii pentru cei care ajung la credinta cu bucurie, si nu doar la nevoie si cu lacrimi, pentru cei ce <> si a profetit puterea lui Dumnezeu de a descoperi in oameni nevoia lor de mantuire: <>.\n\nDragostea lui Dumnezeu, cea vie si osarduitoare, a trecut la lucrare indata dupa instrainarea omului de Dumnezeu si s-a manifestat in planul iconomiei divine a rascumpararii mai intai prin scoaterea omului din rai, in primul rand pentru a nu se strica si mai mult prin alipirea de cele pamantesti. Raiul era un adaos la chipul lui Dumnezeu din om, pe cand dupa ruperea de Dumnezeu, acestuia ii era prilej doar de sminteala si de posibilitatea de a nu muri in veci in instrainarea de Dumnezeu. Apoi Dumnezeu a facut ca pamantul sa-l sileasca pe om la munca, cu sudoarea fruntii, pentru a se sfinti cu jertfa sa inaintea lui Dumnezeu: tot pamantul urma sa rodeasca spini si palamida, iar animalele aveau sa reprezinte in firea lor ceea ce avea acum omul pe dinlauntrul sau, in inima sa, din cauza instrainarii sale de Dumnezeu si iesirii sale din sfintirea in care se odihnea Dumnezeu. Sfintirea omului si odihna Sa constituie de atunci obiectul purtarii de grija a lui Dumnezeu fata de om: <>. Cat timp revelatia naturala si cea primordiala aveau putere asupra omului, Dumnezeu l-a pastrat in luminile acestora. Semnul insuficientei acestora pentru om, a fost nevoia pedepsirii oamenilor, cum a fost la potop si apoi prin pierderea Sodomei si Gomorei. Apoi s-a descoperit oamenilor prin alegerea poporului Israil: <>; Legea Veche a insemnat insa o nunta silita cu inima omului, caci aceasta nu era pregatita sa primeasca pe Dumnezeu ca in rai. Nimic nu a dat Dumnezeu oamenilor fara plinirea vremii, pentru ca tot ceea ce este sfant, este izvor de viata si nu trebuie calcat in picioare de catre oameni din nestiinta. Nici la creatie, nici in Hristos mantuirea nu este o sila sau o privatiune, ci o nunta cu Hristos si o infiere: <>. Hristos este dar de nunta desavarsit, infiere, scriere pe inimi a voii lui Dumnezeu, sfintirea voii omului prin har, pentru ca inima lui sa rodeasca iarasi faptele cele bune <>. Caci ele sunt nu silite, ci un rod al nuntii cu Hristos, o binecuvantare, o putere de viata noua. Aceasta nunta cu Mielul este mai presus decat dorirea raiului de la inceput care era doar un adaos al Chipului lui Dumnezeu din om, Insusi Hristos este acum <>. Dumnezeu a binevoit sa-l cunune pe Hristos cu noi, sa ne infieze prin El.\n\nPe cat s-a retras Dumnezeu din calea omului si s-a ascuns pentru ca omul sa nu calce in picioare sfintirea Sa, care este viata pentru om, incat nu se stie in Legea Veche pentru ce face Dumnezeu asa (<> spune Eclesiastul, pana ce in Hristos lucrarea lui Dumnezeu de silire la credinta si la ascundere a scopului actiunii sale, avea sa se descopere ca Taina a harului Sau, a dragostei Sale, a purtarii Sale de grija, a desavarsirii Sale), tot pe atat de iubitor si binevoitor i s-a aratat Dumnezeu la cea mai mica osteneala a acestuia, inca de la jertfa primilor oameni, a lui Cain si Abel. Inca inainte de Avraam au existat oameni care s-au inaltat cu trupul la cer fiind bineplacuti lui Dumnezeu. Astfel, pe cat este de ascuns Dumnezeu in fata omului nesfintit, datorita iconomiei Sale si purtarii Sale de grija, ca sa nu-i fie sminteala, si sa lucreze asupra lui indirect, ca asupra fiului risipitor, care <> si a cheltuit-o <>, sortita pieirii in care roadele si transfigurarea sunt cu neputinta si in care este numai lepadarea de la mana lui Dumnezeu, tot pe atat de iubitor si de Parinte este Dumnezeu pentru cei ce se apropie de El si care primesc <> a infierii, ca la intoarcerea fiului risipitor: <>, cum spunea atenienilor Sf. Apostol Pavel.\n\nPentru mintea iscoditoare a omului, purtarea de grija a lui Dumnezeu a sadit atatea taine in natura incat descoperirile vor fi delectare pana la sfarsitul veacurilor. Dar descoperirile nu aduc si pacea inimii omului, pe care Dumnezeu prin revelatia divina a pregatit-o pentru sfintire: prin tutelare si sila in Legea Veche, prin infiere in Hristos si asteptare a fiului risipitor din tara indepartata unde-si cheltuise averile sale. Tot purtarii de grija a lui Dumnezeu se datoreste si <> din tara indepartata care-l face pe fiul cel pierdut sa-si revina in sine si sa se intoarca, caci a sta langa <> lui Dumnezeu si a pleca intr-o <> inseamna a aduce roade diferite si Domnul cunoaste dinainte, <>. Dumnezeu se descrie pe sine lui Moise ca cel ce este bun si drept si indelung rabdator, dar care nu lasa nici raul nepedepsit, daca nu are loc cainta si intoarcerea. Exista astfel raul din lume ca lipsa de sfintire a pamantului care a fost blestemat din cauza omului, si raul ca pedeapsa imanenta a dreptatii divine. Dar acest <>, este cu mult mai putin decat raul ca <> nici <> in viata oamenilor, ci doar aceasta creatie a omului, raul strain de firea zidita de Dumnezeu: <>, scrie Ecleziastul. Raul din lume ca creatie a omului nu este astfel nici <>, nici <> ci trecerea peste stavilele puse de Dumnezeu in fire si in revelatia Sa spre autonimicirea oamenilor prin razboaie si lipsa de pace. Dar celor ce cauta mantuirea Dumnezeu le-a dat in Hristos puterea in fata <> din lume, de a-si zidi casa lor pe stanca si de mult a pus El in <> lumii <> imparatiei lui Dumnezeu, care o dospeste toata, si tot de mult a randuit judecata si mania Sa care nu vor fi o apocatastaza la sfarsitul veacurilor. Instrainarea de Dumnezeu care este duh si a dat in Hristos caile induhovnicirii omului este aratata in Sfanta Scriptura si prin cuvintele: <>, de asemenea ca: <>.\n\nDar daca Dumnezeu ne arata prin profeti ca <>, tot El ne spune in Hristos: <>. Apoi Dumnezeu incununeaza darul sau de nunta in Hristos prin fagaduinte, intre care in primul rind, <>.\n\nPrin porunca privegherii asupra darului Sau in Hristos, Dumnezeu vrea sa tina mereu treaza inima omului pentru a nu se alipi de idoli. Dumnezeu ne spune in Sf. Scriptura ca <>, si ca in Hristos <>, dar El ramine necunoscut noua daca nu-l cautam pe calea lui Hristos, a lepadarii de sine, a daruirii de sine si a slujirii. Prapastia si apropierea dintre Dumnezeu si om sunt in Sfinta Scriptura doua realitati. Sf. Traditie ne spune ca atunci cind ne apropiem de Dumnezeu, ingerii Sai ne slujesc noua, dar ca ei se departeaza atunci cind ne instrainam de El. Prapastia mortii dintre noi si Dumnezeu, care a fost biruita in Hristos, ramine in noi numai daca noi nu vrem sa o trecem in Hristos si ramine insensibili la chemarea harului Sau, inabusindu-o in sufletul nostru: <> (Ps. 23, 3-4). Aceasta chemare este pentru infiere si asemanare in Hristos: <>. Cuvintul Tatalui nu biciuieste ranile fiului, nici nu toarna pe ele zahar, ca sa nu se mai vindece niciodata. Cuvintul Sau este <>, asa cum spunea poporului ales: <>. Astfel, cuvintul de mustrare al lui Dumnezeu nu taie, iar in bunatatea Sa nu este loc pentru dulgegarii. Dumnezeu este Parinte care a zidit spre a infia si a iubi si pentru a se sfinti pe Sine si proslavi in faptura Sa prin mintuirea ei in Hristos, iar nu pentru a o parasi, sau inspaiminta cu prezenta Sa. Au existat vremuri cind oamenii nu mai simteau pe Dumnezeu ca Parinte in Hristos dupa masura Sfintilor Apostoli. Atunci unii se spaimintau de judecata Sa, pe cind altii ramineau nepasatori fata de harul Domnului. Aceste extreme au fost prevazute de grija parinteasca a lui Dumnezeu care a aratat prin Sfintii Apostoli ca : <>. Asemenea si celor nepasatori le-a cerut sa caute <> care-i fereste si de ingimfare pentru merite proprii si de impovararea cu faptele intunericului. Aceste dar al harului l-a pastrat si il pastreaza Sfinta noastra Biserica in toata credinciosia, ce pe untdelemnul cel sfint din candela credintei Sfintilor Apostoli, care este semnul impacarii noastre cu Dumnezeu, al luminii in faptele noastre si al bucuriei in nadejdea noastra crestina.\n\nAstfel, odata cu trezirea noastra in Hristos ni se descopera si slava lui Dumnezeu ca Ziditor a toate si Proniatorul, care nu este ca <> care nu are grija de oi, ci la toate poarta de grija pina la desavirsirea descoperirii Sale in noi, despre care a spus: <>. El a zidit pe om, si nu l-a lasat in seama alegerii lui nestiutoare, ci l-a asezat sub aripa Sa, atunci cind Scriptura ne spune: <>. De asemenea, la parusie, Domnul va desavirsi pe oameni in Sine, incit ei, ca oile Pastorului cel bun, nu vor mai putea cadea: << Nimeni nu le va rapi din mina Mea>> (Ioan 10, 28).\n\nSi astfel, in Hristos Dumnezeu ne-a aratat calea de a-L cunoaste pe El ca Ziditorul a toate si Proniatorul, de a-l cunoaste apoi pe Hristos <> (Fil. 3, 10). In Hristos ni s-a aratat ca noi il putem cunoaste pe Dumnezeu, nu atunci cind ne facem <> din Sfinta Treime, <>, expresie a lipsei nevoii omului dupa Dumnezeu, ci atunci cind ne coborim la Hristos in ascultare si slujire si daruire de sine, caci cu lumina ochilor nostri trupesti si la cea a soarelui curat, nu putem vedea stelele cerului decit cu cit ne pogorim mai adinc in fintina cea cu apa vie, in Hristos. Cele inalte nu se vad decit prin pogorire, sau ele se inalta in inima noastra cu cit ne pogorim noi in Hristos si ne asemanam cu El. <>, cum spunea Sf. Apostol Pavel, noi ducem o viata desarta si nu putem simti si cunoaste darurile lui Dumnezeu prin creatia si pronia Sa, si nu putem multumi pentru ele, iar pe de alta parte si constiinta noastra ramine neimpacata: <>, scrie psalmistul, iar Eclesiastul marturiseste: <>. Totul este desartaciune cind raminem in afara noastra insine, in afara inimii noastre si nu ne intoarcem cu Hristos in noi: <>. Neputinta de a vedea pe Dumnezeu ca ziditor si Parinte zace astfel in noi, scrie Fer. Augustin: <> (<>, I, 1-3).\n\nDumnezeu a sadit in fiinta omului ceva, ca el sa fie al lui Dumnezeu si sa indrepte catre El prin calauzirea Cuvintului Sau, ca sa nu se rataceasca. El nu l-a zidit pe om doar ca acesta sa aleaga intre doua cai, ca si cum in ambele parti ar fi bine, ci pentru ca omul sa-si corespunda naturii create, vointei sale, sa se odihneasca in Dumnezeu cu firea sa facuta pentru Cuvintul Sau, iar in Hristos sa vina la El toti cei <> de atitea cautari si <> de pacate pentru a gasi odihna sufletului lor. Caci, dupa pierderea de sine a omului dintru inceput, firea acestuia a slabit, incit sa nu se poata feri de rau si de necuratie. Dumnezeu stie acestea si pentru acest lucru a indoit harul Sau in Hristos. <>. Harul lui Hristos vine in intimpinarea nevoii noastre de mintuire, caci in El, prin Invierea Sa, moartea s-a vadit numai ca un furt din cele create, caci natura oamului este facuta sa fie inghitita de viata. Invierea lui Hristos a intors inapoi prada diavolului, caci omul este mai de pret in fata lui Dumnezeu decit toate cele zidite.\n\nSi daca Dumnezeu nu le-a nimicit pe acestea, pentru a le sili sa ajute ca revelatie naturala la intoarcerea omului, cu cit mai mult nu le va nimici Dumnezeu daca omul se pierde prin neascultare? <>. Dar desprinderea noastra si iesirea din aservirea fata de cele zidite, pentru ca acestea sa ni se dea ca adaos, si sa fim incununarea lor ca la inceput, este grea. Cum vom astepta viata vesnica de la Domnul Puterilor, daca nu vedem cele din fire in grija Sa? Dumnezeu ne-a aratat insa mai intii grija Sa fata de noi cind ne-a dat dovada viata lui Hristos, care nu poate fi tinuta de moarte: <>. Iar haina lui Dumnezeu pentru noi este cea a Invierii in Hristos prin Invierea lui Hristos. Rugaciunile noastre nu sunt ascultate din cauza necredintei noastre si a lipsei noastre de jertfelnicie, ca si filosofii atenieni din Aeropag, care n-au crezut in acea viata a lui Hristos inaintea lui Dumnezeu, care este pricina de inviere si care, astfel n-au luat viata lui Hristos ca masura pentru schimbarea vietii lor, prin adevarul Invierii lui Hristos. <> Dumnezeu insa prin darul iconomiei Sale poarta de grija: <>. El este cel care nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu; care nu taie pomul ci lasa sa fie sapat imprejur si ajutat cu ingrasaminte, ca sa aduca pina in cele din urma roade. El este Cel ce <> si Duhul Sfint nu lasa pe Sfintii Apostoli sa propovaduiasca acolo unde este impotrivire, pentru ca ei <> cu Hristos care a spus: <>. Fara Hristos omul ar ramine lipsit de bucuria adevarata in aceasta viata, de cele create si cu lipsa lor in viata viitoare, pentru care Domnul a zis insa: <>. In purtarea Sa parinteasca de grija de cele create El a zidit in via Sa <> roadelor ei. Cit timp Cuvintul Sau datator de viata nu era la inima omului, El a ingradit cu gard pe Israel, pentru a nu se instraina, iar in Biserica Sa El a sadit Cuvintul Sau la inima ei si ea devenit astfel, prin stralucitul adevar al Invierii lui Hristos si prin Duhul Sfint, atit stilpul cel de foc in noaptea nestiintei si norul cel umbros sub arsita lucrurilor ratiunii omenesti, cit si Heruvimul cel cu sabia de foc vilviitoare a invataturii si a dogmelor Cuvintului lui Dumnezeu carea apara pe Hristos <> de instrainare, pina cind noua celor purtati de voia vinturilor si a valurilor din lume si lipsiti de odihna inimii noastre, ni se vor deschide ochii in Hristos ca sa cunoastem dragostea lui Dumnezeu, asa cum o cunosc toti sfintii Sai, si cind Dumnezeu va binecuvinta din nou cele zidite de mina Sa, dar pe care le-a sadit din cauza noastra si se va veseli de lucrurile Sale din cauza bucuriei noastre in El.\n\n*\n\nCaci Cel ce ne-a zidit a biruit <> inimi noastre in Hristos. El a biruit <> mortii care a vazut si a fugit, iar <>. Noi devenisem <>, deoarece nu mai puteam primi ploaia cea roditoare de viata vesnica a Cuvintului lui Dumnezeu, ci rodeam <>. Dumnezeu a lucrat acest ogor <> de la inceput, atunci cind noi nu stiam, pina la descoperirea de la plinirea vremii in Hristos, care a aratat pe Dumnezeu ca Ziditor si Parinte a toate: <>.\n\nDiac. Ioan Caraza,\n\n\"Indrumator pastoral-misionar si patriotic\", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1985, pag. 23-30.\n\n\n==\'\'Pronia Divina\'\'==\nDumnezeu nu numai creeaza si pastreaza cele create, dar le si conduce spre tinta destinatiei si a desavirsirii lor; intelepciunea Lui guverneaza cele create, vazute si nevazute. O singura privire asupra universului, ne vorbeste de Provindenta divina. Dumnezeu a creat universul, dar nu l-a lasat fara legi stabile. Fiecare lucru are ratiunea si legea lui: astrele in drumul lor, arborii care infloresc si rodesc, animalele cu instinctele lor, florile, vietuitoarele, totul vorbeste de Pronie. Lumea este ca o casa, care fara arhitect si proprietari, s-ar distruge. Daca o corabie ramine singura in apele oceanului, fara cirmaci si corabieri de asemenea se distruge si scufunda. Daca fiintele fara ratiune se supun conducerii Sale suverane, cu atit mai mult fiintele inteligente se misca in Providenta Sa. Ea are secrete si mistere, la care unii gasesc solutii, dar altii ramin in insondabile prapastii. Lumea e facuta din elemente opuse care s-ar distruge intre ele, insa ele se ajuta incit totul dureaza de mii de ani.\n\n<>, zice psalmistul, dar <>. La fel si in ordinea morala a lucrurilor, Dumnezeu are ratiuni neintelese de oameni: sfintii cei bineplacuti Domnului erau bolnavi, ca Sf. Pavel, ca Timotei si Trofin, etc. Noi nu intelegem caile prin care Dumnezeu ne duce spre El. El are <>: <>. El e suprema bunatate, dreptate si intelepciune. Pretentia de a intelege Providenta in toata conduita Sa, ne ramine, in cea mai mare parte, neputincioasa. Sa ne gindim ca El poarta de grija de fapturile Sale. Pronia Sa e ca un riu ce coboara de sus, si pe parcurs se desface in mii de riulete, care uda pamintul, si-l face de rodeste an de an, pentru indestularea omului si vietuitoarelor. Psalmul 103 este o capodopera despre purtarea de grija a lui Dumnezeu: <<...Tu faci sa tisneasca izvoarele in vai... Tu adapi la ele toate fiarele cimpului, in ele isi potolesc setea magarii salbatici; pasarile cerului locuiesc pe marginile lor si fac sa le rasune glasul printre ramuri. Din locasul Tau cel inalt tu uzi muntii si se satura pamintul de rodurile Tale. Tu faci sa creasca iarba pentru vite si verdeturi pentru nevoile omului -, ca pamintul sa dea hrana: vin are veseleste inima omului, untdelemn care-i infrumuseteaza fata si piine care-i intareste inima... Cit de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune...>>.\n\nCap. 6 din Evanghelia dupa Matei, in predica de pe munte, Mintuitorul vorbeste atit de frumos despre Pronia divina, care poarta grija de pasarile cerului si podoaba pamintului: <>. <>.\n\nPronia este o <>, e purtarea de grija al lui Dumnezeu pentru conservarea tuturor fapturilor. Dumnezeu nu numai creeaza si pastreaza cele create, dar le si conduce spre tinta destinatiei si a desavirsirii lor. El guverneaza toate cele create vazute si nevazute, cu toate puterea si intelepciunea. El povatuieste, rasplateste si pedepeseste, cu aceeasi bunatate si dorinta de indreptare, cu care parintii isi pedepsesc copiii. <>. De multe ori, dintr-un necaz sau suparare, omul poate cistiga mult mai mult. De multe ori Dumnezeu ne pedepseste aici, in lumea aceasta, pentru a ne infatisa drepti inaintea Lui. Iar daca cei rai huzuresc aici, nu se cade a ne tulbura, sau indoi de dreptatea divina, caci El asteapta intoarcerea pacatosului, cum s-a intimplat cu cetatea Ninive (Ioan III, 4).\n\nPrin bunatate si dreptate, Pronia colaboreaza cu noi. <>, expresie intilnita adesea, incepe unde sfirseste dreptatea omeneasca, adica pentru cel scapat de sub sanctiunea legilor omenesti.\n\nIn zadar ne laudam cu istetimea si viclenia noastra, caci deasupra tuturor e ochiul lui Dumnezeu care vede toate, urechea Lui, care aude toate si mina Lui care inseamna si plateste toate.\n\nAceasta mina care a scris pe zidurile Babilonului <>, care inseamna: am numarat, cintarit si impartit, oricind poate pedepsi pe pacatosii nepocaiti si trufasi. Dumnezeu e bun dar e si drept. Caile Sale prin care ne conduce la scopul ultim: bucurie, suferinta, fericire sau nefericire, viata lunga sau scurta, boala sau moarte neasteptata, toate ne sunt necunoscute. Pronia este, pentru viitor, un mister -, dar pentru trecut o mare lectie. Pentru viitor avem fagaduinta sfinta ca secretul fortei si taria pacii viitoare sta in Dumnezeu si in apropierea noastra cu iubire si rugaciune fata de El.\n\nSa intelegem ca <> (Rom. II, 4). Nu destinul orb sau intimplarea, ci mina Providentei divine si forta morala conduc lumea si popoarele. Sa nu uitam a ne face zilnic rugaciunile cu smerenie si caldura ca sa avem pace si tarie morala. Chiar de am pierde toate bunurile acestei vieti, sa nu pierdem nadejdea in purtarea de grija a lui Dumnezeu, care toate le calauzeste spre folosul nostru. Sa nu uitam ca, << celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, toate li se lucreaza spre bine >> (Rom. VIII, 28), si ca <> (Rom. VIII, 18).\n\nPr. Octavian Popescu,\n\n\"Indrumator pastoral-misionar si patriotic\", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1985, pag. 51-52.\n\n==\'\'Creatia ca Dar si Tainele Bisericii\'\'==\nIntr-un articol publicat in <>, din 1970, am sistematizat citeva reflectii pe marginea invataturii revelatiei ca toate cele ce exista sint daruri al lui Dumnezeu catre noi si ca deci intrega creatie este o sfinta taina in sens larg, adica un vehicul al iubirii si puterii lui Dumnezeu.\n\nDar aceasta poate naste intrebarea: in ce raport se afla atunci creatia ca sacrament general, cu sfintele taine propriu-zise ale Bisericii, ca mijloace prin ni se comunica harul special al lui Hristos?\n\nAceasta intrebare se impune mai ales pentru o gindire influentata de acei teologi din occident, care separa net ordinea creatiei naturale si cea a harului, fie in sensul catolic care considera creatia naturala ca putind realiza scopurile ei fara har, fie in cel protestant care considera creatia naturala atit de ruinata prin cadere incit nu se poate produce nici o incopciere intre credinta si natura omului si nici o imbunatatire a creatiei naturale prin credinta.\n\nE drept ca afirmarea acestei separatii incepe sa fie atenuata in timpul mai nou si in teologia catolica si in cea protestanta. Teologul luteran Joseph Sittle (ca sa numesc aci numai pe unul) dezaproba la a treia Adunare generala a Consiliului Eumenic al Bisericilor, de la New Delhi (1961) conceptia ca materia este rea prin esenta si ideea ca mintuirea credinciosului se realizeaza in afara legaturii cu natura cosmica.\n\nIar teologia catolica tinde azi sa depaseasca viziunea celor doua etaje: naturalul si supranaturalul, nelegate interior intre ele. Aceasta inseamna ca ea vede azi o oarecare legatura intre creatia naturala si har. Se recunoaste azi ca creatia naturala nu-si poate implini pe deplin destinatia decit articulindu-se in ordinea harului.\n\nDar intrebarea despre raportul dintre creatie, inteleasa ca dar si ca taina in sens larg, si intre sfintele taine ale Bisericii ca vehicule ale harului propriu zis al lui Hristos, ca intrebare mai speciala, persista. Oare considerarea creatiei insesi ca vehicul al iubirii si puterii lui Dumnezeu, sau ca sacrament in sens larg nu implica posibilitatea de a ne dispensa de sfintele taine? Intelegerea aceasta n-ar putea insemna oare ca sacramentalitatea e pusa la dispozitia tuturor, chiar a celor ce nu cred in Hristos? In ce raport s-ar afla in acest caz sacramentalitatea de care se impartasesc numai crestinii, prin legatura lor de credinta cu Hristos, cu sacramentalitatea care apartine intregii creatii si de care sint chemate sa se impartaseasca toate fiintele umane?\n\nPentru raspunsul la aceasta intrebare trebuie adincita intelegerea creatiei ca dar al lui Dumnezeu. Comportarea fata de natura ca fata de darul lui Dumnezeu (inclusiv fata de persoane ca componente ale creatiei) inseamna raminerea intr-o legatura strinsa cu Dumnezeu, Daruitorul ei. Cel ce pretuieste darul, il pretuieste nesfirsit mai mult pe Daruitor ca persoana iubitoare si iubirea Lui. Acela pretuieste darul numai ca semn al iubirii Daruitorului. El depaseste mereu darul vizind direct pe Daruitor si raminind in legatura iubirii cu El.\n\nDar puterea de a vedea iubirea lui Dumnezeu prin creatie si de a raminea in ea, deci in legatura cu Dumnezeu, s-a restabilit in noi prin Hristos. In acest sens intre Hristos si creatie nu este o separatie, ci Hristos. In acest sens intre Hristos si creatie nu este o separatie, ci Hristos redescopera caracterul de dar al creatiei, o face pe aceasta din nou stravezie. El arata in forma mai accentuata si mai vadita iubirea lui Dumnezeu manifestata prin creatie ca dar, ca semn al iubirii Lui. In acest sens natura (cu persoanele umane apartinatoare creatiei) se incadreaza in ordinea harului, dat fiind ca haru ca iubire si putere a lui Dumnezeu, iradiind prin Hristos, cel ce a asumat creatia in Sine, e de fapt o mai clara si mai accentuata manifestare a iubirii si puterii lui Dumnezeu si o redesoperire a creatiei ca mijloc de manifestare a acestei iubiri.\n\nFiinta noastra nu poate folosi cu adevarat si deplin creatia ca taina decit daca sta in legatura strinsa cu Dumnezeu, Daruitorul ei, decit daca sta in mod constient su revarsarea iubirii lui Dumnezeu, Daruitorul naturii. Iubirea lui Dumnezeu ne vine obiectiv prin creatie si cind nu vedem creatia naturala provenind de la Dumnezeu si nu vedem deci in ea semnul persistent al iubirii Lui. Dar in acest caz iubirea lui Dumnezeu ni se comunica in mod limitat, caci lipsindu-ne constiinta despre ea, iubirea lui Dumnezeu manifestata prin natrua nu ne este mijloc de crestere spirituala. In acest caz iubirea lui Dumnezeu nu patrunde si deci nu lucreaza ajutata de efortul nostru constient si de aceea nu ne ajuta decit la intretinerea vetii noastre pamintesti.\n\nIar in starea noastra de dupa cadere, vederea constienta a iubirii lui Dumnezeu prin creatie si puterea lui Dumnezeu deplin lucratoare asupra noastra prin creatie in folosul cresterii noastre spirituale ne-a fost adusa de Hristos. Astfel cei din afara de Hristos nu se bucura in mod deplin de sacramentalitatea obiectiva a creatiei, adica de iubirea si de puterea lui Dumnezeu, conform scopului cu care ea a fost creata, ca mijloc de impartasire a noastra in ele. Ei se folosesc de o creatie in oarecare masura dezlipita de Dumnezeu numai spre folosul vieti lor pamintesti, fara sa se impartaseasca si de harul deplin al vietii nemuritoare din Dumnezeu, careia ea a fost facuta sa-I fie mijlocitoare sau sa I se deschida ca transmitatoare. Aceasta functie deplina a creatiei a fost restabilita pentru noi prin Hristos.\n\nFiinta noastra, care prin cadere s-a inchis iubirii lui Dumnezeu menita sa ni se comunice prin creatie, nu se redeschide ei decit prin Hristos, care ni s-a facut darul culminant al lui Dumnezeu, insa prin umanitatea pe care a asumat-o ca Dumnezeu, umanitate care face parte din creatie si e legata de intregul cosmos, de intreaga creatie. Astfel destinatia creatiei lui Dumnezeu de mijlocitoare efectiva a iubirii intregi a lui Dumnezeu se redescopera, se restaureaza si se implineste in mod culminant in Hristos. In Hristos-Omul avem o culminare a urmasilor lui Adam ca dar pentru semenii lor, dar si a elementelor din care e format trupul lui Hristos si care contribuie la intretinerea lui si cu care el sta in legatura organic-ontologica. In Hristos ni se arata tinta spre care era destinat Adam si toata natura inca de la creatiune: sa fie un dar straveziu la culme, al lui Dumnezeu si mijlocitor maxim al iubirii Lui. In Hristos, orice om care crede primeste puterea de a restabili in sine aceasta destinatie a sa si prin sine a creatiei naturale; primeste adica un har prin care se restabileste si se implineste fiinta credinciosului insasi si natura legata de ea, ca dar si ca sacrament deplin straveziu si comunicabil al iubirii lui Dumnezeu.\n\nDar fiinta noastra devine in Hristos darul culminant al lui Dumnezeu, pentru ca are ca ipostas pe Dumnezeu Cuvintul insusi. Prin omul Hristos, Fiul lui Dumnezeu insusi, se ofera semenilor Sai ca dar culminant al lui Dumnezeu, ducind la implinire suprema aceasta destinatie a urmasilor lui Adam. Dumnezeu insusi se coboara la rolul de dar uman al lui Dumnezeu catre credinciosii sai, se face subiect uman, daruit in mod desavirsit semenilor Sai. Dumnezeu insusi la forma de dar care se daruieste credinciosilor cu infinitatea iubirii Sale in chip uman, apropiat noua la maximum. Daruitorul suprem insusi devine darul catre noi in forma umana. Orice persoana se poate darui la nesfirsit, intr-o continua noutate. Totusi nu intr-o plentitudine continua. Fiul lui Dumnezeu facindu-se om, devine persoana umana care ni se daruieste dintr-o maxima intimitate cu plenitudinea Sa in mod continuu, in mod nestirbit. Daca nu putem primi aceasta plenitudine continuu, aceasta se datoreste neputintei noastre de a o primi mereu in infinitatea ei. Dar cu toata aceasta neputinta a noastra, noi simtim continuu in Hriostos o iubire fara scadere, farapata, fara lipsuri.\n\nIar intrucit Dumnezeu ni se daruieste in Hristos prin umanitatea unui semn si prin natrua legata de el, in Hristos ni se arata intentia lui Dumnezeu de a ni se darui prin orice semn al nostru si prin toata creatia. Caci toti cei ce cred in hristos sint intariti in puterea de a face transparent pe Dumnezeu si natura care e legata de ei si prin aceasta de a comunica pe Dumnezeu. Caci intocmai ca intre om si om, tot asa si intre credincios si Hristos, ba chiar mai mult, se poate stabili o deschidere interioara. Hristos reprezinta si in El se realizeaza suprema transparenta si comunicare ale lui Dumnezeu prin natura umana si prin creatia legata de ea, ca daruri ale lui Dumnezeu. Dar aceasta inseamna ridicarea noastra prin Hristos in legatura cu Dumnezeu, izvorul vietii netrecatoare.\n\nIar Sfintele Taine propriu-zise ale Bisericii sint mijloacele prin care ne se comunica aceasta viata netrecatoare a lui Dumnezeu coborita la dispozitia noastra in Hristos. Tainele sint modurile speciale de deschidere a lui Hristos catre noi si de comunicare a Lui cu noi. Creatia in sinte (natura si om) nu ne poate comunica viata netrecatore a lui Dumnezeu dupa ce noi am pierdut-o prin cadere; ea a pierdut puterea de cumunicare a lui Dumnezeu prin ea, dupa ce ea a luat forma opaca si invirtosata actuala. De aceea s-a intrupat Dumnezeu ca om, pentru ca insusi Dumnezeu, izvorul vietii nesfirsite sa ni se faca prin mijlocirea umana si prin natura legata de om totodata mijlocul de comunicare a acestei vieti. Dar el nu ne comunica aceasta viata, in cursul chipului actual al creatiei, devenit dupa cadere foarte putin transparent, prin creatia generala, ci prin trupul Sau, facut in mod special centrul incandescent al Duhului dumnezeieisc, prin asumarea lui de catre ipostasul dumnezeieisc, si in mod deplin prin invierea lui. Din creatia generala El a ales numai unele elemente legate in mod deosebit de viata omului, ca prin ele sa ne comunice viata dumnezeiasca din trupul Sau. El a lasat natura in general in starea ei actuala pentru ca sa ne fie o ambianta potrivita pentru viata paminteasca, ca arena in care avem sa crestem si prin eforturile noastre spre chipul vietii inviate intr-un univers general transfigurat din viata viitoare.\n\nSfintele Taine sint mijloacele alese din creatie de Domnul Hristos, prin care ne vin riurile de viata netrecatoare din trupul Sau cel inviat si numai viata trecatoare paminteasca ce ni se impartaseste prin cratia naturala. Propriu zis trupul inviat al Domnului e darul cel mai mare al lui Dumnezeu pentru noi. Dar acest trup e constituit pe de o parte din natrua cosmica, pe de alta a inviat pentru ca are ca ipostas pe Dumnezeu Cuvintul si prin trupul Sau ni se comunica intr-o modalitate accesibila noua insusi acest ipostas. Trupul Domnului, trup format din carnea si singele nostru, din natura cosmica generala, din acest dar general al lui Dumnezeu catre noi, e propriu-zis mijlocul cu totul transparent si mediul comunicarii desavirsite a vietii netrecatoare a lui Dumnezeu catre noi crestinii. Numai din acest trup iradiaza si prin unele elemente cosmice puterea harului special catre noi.\n\nCreatia naturala nu e desfiintata in trupul lui Hristos si nici semenul nostru uman, ca daruri ale lui Dumnezeu chemate sa devina medii de comunicare desavirsita a iubirii lui Dumnezeu catre noi. Ele sint mentinute pentru veci, dar inaltate, transfigurate, coplesite de Duhul dumnezeiesc salasluit in Hristos.\n\nCreatia ramine si ea ca dar, insa se actualizeaza ca dar deplin intrucit e asumata de Sumnezeu Cuvintul in modul cel mai intim, intrucit Daruitorul dumnezeieisc se face total straveziu si comunicabil prin ea in trupul sau si prin el in oarecare masura si prin unele elemente din creatie. De aceea in vederea transfigurarii intregii creatii in viata viitoare, cind toti vom fi crescut la starea invierii, Hristos, Dumnezeu-omul ramine centru sacramentalitatii in sens strins, chiar daca Duhul dumnezeiesc din El ni se comunica prin unele elemente ale naturii inca netransfigurate in generalitatea ei si chiar daca creatia natruala ramine si ea mai deparete ca mediu al iubirii lui Dumnezeu, ca dar si ca taina in sensul larg al cuvintului. Aceasta va deveni intreaga mediul vietii inviate a lui Hristos de avea in existenta viitoare, cind va fi in intregime coplesita de viata Lui inviata, de lumina Lui dumnezeiasca. Atunci <> (Apoc. XXII, 5). Nimic nu va mai fi opac. Totul va fi transparent, sau, Hristos va fi transparent prin toate. Toti ne vom afla <>. <> (Apoc. XXII, 5). Intreaga creatie va atinge atunci treapta suprema a destinatiei ei sacramentale, a rostului de mediu transparent si comunicabil al lui Dumnezu in mod culminant, al vietii, luminii si iubirii Lui. Atunci nu va mai fi neboie de Taine speciale. Toata creatia va fi o taina de suprema transparenta, un mediu de suprema comunicare a vietii lui Hristos. Fata Lui nu va straluci si ne va incalzi plina de iubire prin toate.\n\nCreatia va fi mediul acelei comuniuni supreme cu Dumnezeu si in acelasi timp depasita, uitata, absorbita in privirea fata catre fata a subiectului lui Hristos de catre subiectele umane, in subiectele umane ce se vor privi cu iubire nesatioasa. Caci pentru cei ce privesc cu iubire toate se uita, toate par a fi disparut, desi daca n-ar fi ambianta lor nu s-ar putea privi, nu s-ar mentine ca fiinte deosebite. Creatia a devenit prin cadere un dar inferior, sau a cazut pe planul unui dar care raspunde aproape numai trebuintelor vietii pamintesti, Ea va ramine asa atita timp cit raminem pe o treapta aproape exclusiv paminteasca de existenta. Adica ea se poate afla ca dar pe trepte diferite, mai cooborite sau mai inalte. Insa pe toate treptele ea isi pastreaza caracterul de dar al lui Dumnezeu, adica numai de dar, deci nu de ultima realitate; ultima realitate e Dumnezeu, infinit superior ei ca subiect creator si daruitor. Cine se ridica la cunoasterea transparentei ei se ridica la comunicarea constienta cu Dumnezeu. Daruitorul ei, ca izvor al vietii de toate gradele, deci si al vietii nemuritoare si nesfirsit de bogate.\n\nTainele in sens restrins primite in cursul vietii pamintesti, reprezinta aceasta impartasire de viata dumnezeiasca din Hristos a celor ce cred in El. Si intrucit aceasta impartasire de Hristos e cunoscuta prin credinta, nu prin vedere, elmentele insesi prin care se face comunicarea Lui, ne ramin opace. Cit traim pe pamint ajunge ca Hristos sa ni se comunice prin unele elemente ale creatiei desemnate de El, pentru ca sa ni se dea si prin aceasta posibilitatea sa ne manifestam credinta in faptul comunicarii Lui, iar pe de alta parte, sa ne folosim de natura si pentru trebuintele noastre pamintesti. Cind ne vom ridica la treapta <>lui Dumnezeu prin transparenta creatiei, atunci toata va deveni un mijloc de nimpiedicata comunicare vadita a Lui, un dar total transparent al Lui.\n\nPina atunci treapta acestei transparente a fost atinsa numai de trupul lui luat din creatie. Pina atunci comunicarea speciala al lui Hristos prin Sfintele Taine se realizeaza pornind din trupul Sau, ca acea parte a creatiei care a devenit total transparenta sau pnevmatizata. Trupul lui Hristos e puntea dintre natura nedevenit inca total transparenta pentru noi si ipostasul lui dumnezeiesc. Pina atunci trupul Lui reprezinta treapta naturii ridicata la suprema transparenta, sau la starea de dar total straveziu, reprezinta legatura intre dumnezeirea din el si natura care se afla inca intr-o stare de dar opacizat din pricina caderii, dar destinata si ea sa ajunga la starea de transparenta si avind sa ajunga acolo prin trupul lui Hristos care lucreaza deocamdata in mod special asupra noastra prin elementele folosite la savirsirea Sfintelor Taine. Elementele Sfintelor Taine ocupa, deocamdata, in momentele in care sint folosite, o pozitie intermediara intre trupul transparent al lui Hristos si natura opacizata, dar chemata sa se ridice din puterea trupului lui Hristos la starea de transparenta.\n\nPrin Taine, in sens restrins, adica prin Duhul iubirii lui Dumnezeu, care ne vine neimpiedicat din trupul lui Hristos, insa prin elemente ale naturii inca nedevenita transparenta in mod vizibil, se descopera credinciosilor toata natura ca dar al lui Dumnezeu, destinat unei depline si generale transparente pentru El.\n\nCum am spus, fiinta noastra care s-a inchis prin cadere iubirii lui Dumnezeu, manifestata prin creatie ca dar, nu se putea redeschide iubirii lui Dumnezeu decit printr-o manifestare mai vadita, mai accentuata si mai directa a acestei iubiri a lui Dumnezeu in Hristos, devenit dar suprem al iubirii lui Dumnezeu, legat de natura. Dar aceasta redeschidere se face in mod treptat. Inceputul restaurarii creatiei in functia deplina de dar sau de mediu straveziu al lui Dumnezeu in Hristos s-a facut indata dupa cadere, prin revelatia care a condus lumea spre Dumnezeu, prin initiativa lui Dumnezeu, initiativa care era si un raspuns dat trebuintei creatiei dupa legatura intima cu Dumnezeu care avea sa se realizeze in Hristos. Prin Hristos omenirea care crede e dusa apoi spre trepte tot mai desavirsite comuniunea cu Dumnezeu, deci si in intelegerea si folosirea lumii ca dar sau ca mijloc sacramental al iubirii si vietii Lui. Acest proces de restaurare va continua datorita puterilor izvoriite din trupul purtat de ipostasul Cuvintului, rastignit si inviat, pina la ridicarea creatiei in starea identica cu trupul inviat al lui Hristos.\n\nAceasta continua inaintare spre restaurarea creatiei nu apartine numai insului singular. Caci au existat de la inceput crestini care s-au ridicat pe treapta desavirsitei comuniuni cu Dumnezeu si a folosirii lucrurilor in mod deplin ca daruri transparente ale lui Dumnezeu. Ci este un progres general al omenirii credincioase si al creatiei intregi spre acea stare de transfigurare generala.\n\nIn progresul acesta se incadreaza cu un important rol si Sfintele Taine ale Bisericii.\n\nNevoia unui timp mai indelungat pentru cresterea spirituala a omenirii credincioase in aceasta comuniune deplina face clara deosebirea intre lumea inteleasa ca taina in sens larg si intre Sfintele Taine propriu-zise.\n\nDar intre aceste doua intelesuri ale sacramentului si chiar intre aceste feluri de sacramente exista o strinsa legatura. Nu poate fi folosita creatia ca sacrament in sens larg in deplinatatea lui decit de crestinii care se impartasesc de harul Sfintelor Taine si, in special, de Sfinta Euharistie. Iar harul Tainelor si Euharistia ii vin ca o intimpinare la darul natural intors de el lui Dumnezeu.\n\nTeologul catolic Michael Schmaus face o deosebire intre daruirea creatiei in mod natural de catre om semenilor sai si intre daruirea harului lui Hristos, dar nu vede legatura dintre oferirea datului natural lui Dumnezeu si harul nou ce vine de la Hristos. Taina se infaptuieste la intilnirea intre acestea doua. Daruirea unui lucru de catre cineva unui prieten e un semn al daruirii de sine. Dar harul lui Hristos e insasi daruirea de Sine a lui Hristos, fapt care are loc cu deosebire in Euharistie. <>1.\n\nAceasta o putem explica asa: prin puterea coplesitoare a iubirii fata de cei carora Iisus vrea sa se daruiasca total prin piine si vin, acestea se absorb in El in asa masura incit nu mai exista ca o realitate care se interpune intre El si ei, ci ele devin El insusi, raminind simple <> ale piinii si vinului fara o consistenta de sine statatoare in ele insesi. Iar aceasta es intimpla numai cind si crestinul intoarce darul natural lui Dumnezeu. Pe linga aceea, ceea ce se intimpla in Euharistie si in celelalte Sfinte Taine se datoreste faptului ca Hristos care se daruieste prin piine si vin este in starea trupului inviat, penetrat in mod suprem de iubirea culminanta a lui Dumnezeu si aceasta iubire, sau Duhul dumnezeiesc al iubirii care a inviat trupul lui Hristos, poate face si piinea si vinul, prin unirea Lui totala cu ele, in vederea celeiasi uniri cu cei ce se vor impartasi, in acelasi trup inviat, asimilindu-le lui. Lucreaza aici o iubire care depaseste orice iubire. Prin puterea ei, Dumnezeu depaseste darul natural absorbindu-l si unindu-se direct cu cel caruia I se daruieste. Asa a fost indumnezeit trupul natural al Domnului prin inviere si prin el face si piinea una cu trupul si singele Sau indumnezeit, nemai lasindu-le ca o realitate intre El sau intre trupul Sau deplin coplesit de dumnezeirea Sa si intre cei cu care vrea sa se uneasca deplin. Pentru ca urmasii lui Adam au prea despartit darurile naturale ale lui Dumnezeu, de Daruitorul lor, printr-o intoarcere egoista spre ei, Dumnezeu insusi uneste aceste daruri cu Sine prin mijlocirea trupului Sau indumnezeit, ca sa se poata uni astfel deplin si direct cu cei ce vor sa-L primeasca.\n\nPrin prefacerea esentei piinii si vinului din Euharistie in trupul si singele Domnului, ele nu mai ramin ca o realitate ca o realitate care interpune in oarecare masura intre nemijlocita daruire de Sine a lui Hristos si cei ce se impartasesc de aceasta daruire a Lui, cum ramine piinea si vinul intre preotul care le da si cel ce le primeste cu oricita dragoste le-ar darui primul si le-ar primi al doilea. Iar forta spirituala care a transfigurat prin inviere trupul Domnului, unindu-l al maximum cu dumnezeirea Lui si a prefacut si piinea si vinul in acest trup, este iubirea unificatoare la culme.\n\nDar intensitatea iubirii cu care se daruieste Hristos in Euharistie, in prelungirea tainica a jertfei de pe cruce adusa Tatalui si celor ce cred in El, sau se deschid Lui, si care preface piinea si vinul in trupul Lui, nu ramine fara un efect asupra credinciosilor, ci ii face sa se daruiasca si ei cu iubire unul altuia si in acelasi timp lui Dumnezeu, prin particica de piine, prin paharul de vin si prin orice lucru ce si-l dau. Uniti cu Hristos prin Euharistie se vor darui si ei cu intensitate. Ei redescopera, actualizeaza si implinesc cu alta intensitate pornirea naturala sadita in ei de Dumnezeu de a fi daruri unii altora si de a folosi lucrurile ca daruri intre ei.\n\nDaca depinde de gradul iubirii fata de altul gradul de imprimare a persoanei proprii in lucrul prin care vrea sa I se daruiasca aceluia, in primirea lui Hristos insusi, imprimat pina la prefacere in chipul piinii si al vinului, credinciosii au un izvor de putere de a se imprima pe ei insisi in darurile ce le dau altora. In felul acesta Euharistia are un fel de extensiune in toata viata lor, facind din credinciosi un corp format din madulare unite cu Hristos si intre ei.\n\nPe linga aceea, Hristos care se comunica cu o astfel de intensitate a iubirii credinciosilor prin piinea si vinul prefacute in trupul si singele Sau, nu se poate sa nu se comunice lor si in afara de Euharistie, prin toate lucrurile pe care le folosesc si care sint daruri ale lui Dumnezeu. Daca numai in Euharistie se comunica in acest mod desavirsit, care preface piinea si vinul in trupul si singele Sau, este pentru ca credinciosii nu se pot ridica la o astfel de deschidere de extrema sensibilitate iubirii lui Hristos, incit sa-L primeasca prin toate lucrurile si in toate clipele in acest mod desavirsit. Prin Hristos, iubirea lui Dumnezeu e gata sa ni se comunice din nou si intr-un mod desavirsit prin toate lucrurile; toate ne pot redeveni daruri stravezii ale iubirii lui Dumnezeu, in masura in care sintem in stare sa le sesizam ca atare, sa ne deschidem iubirii Lui.\n\nNu se poate spune ca Euharistia ca mod de comunicare desavirsita a lui Hristos, ramine in cuprinsul vetii crestinilor o insula inconjurata de un ocean; ea e numai multele cel mai inalt intr-un peisaj de coline de toate marimile, sau o lumina solara inconjurata de lumini stelare de toate gradele, care sint lumini tocmai prin faptul ca se impartasesc ca dintr-un focar din lumina Euharistiei.\n\nPrin toate li se daruieste Dumnezeu celor ce cred, dar si ei se pot darui prin toate lucrurile si faptele lor lui Dumnezeu si semenilor pentru ca Hristos li se daruieste lor si ei se daruiesc in mod culminant lui Hristos, in Euhairstie.\n\nNu e in spiritul Ortodoxiei sa faca o separatie neta intre Euharistie si viata crestina. Toata aceasta viata are un caracter euharistic. Biserica se formeaza ca un trup alcatuit din credinciosii carora li se daruieste Hristos in mod deplin in Euharistie, dar care din puterea daruirii lui Hristos se daruiesc si ei unii altora, intr-o miscare de continua convergenta si unificare. In acest sens Biserica e plina de Euharistie, de trupul lui Hristos intr-o continua daruire de Sine si prin aceasta intr-o miscare de unificare a credinciosilor su Sine si intreolalta, efectuata de Hristos si din puterea lui Hristos. Biserica e impregnata de trupul lui Hristos in aceasta miscare de daruire de Sine si de unificare a tuturor cu El si intre ei. Ea e imprimata de trupul inviat al lui Hristos, care prin Duhul ce iradiaza din El neimpiedicat ii atrage pe toti spre El si intreolalta, dar in acelasi timp si spre starea de inviere existenta in El adica spre starea in care deschiderea si convergenta tuturor fata de Hristos si introlalta va fi desavirsita, cum desavirsita este si in Hristos cel inviat. Caci spune Sfintul Atansie: <>2. Iar teologul grec J. Karmiris spune: <>3.\n\nDe aceea nici darurile ce le aduc credinciosii pentru a fi prefacute in trupul Domnului nu mai fac parte din ordinea exclusiv naturala a creatiei. Intre planul naturii si planul naturii transfigurate al Euharistiei, se iveste acest plan intermediar, acest plan de trecere de la natura la creatia indumnezeita, unificata in trupul Domnului. Elementele naturii cind sint intoarse ca daruri lui Dumnezeu (inclusiv persoanele), capata sau actualizeaza valente pnevmatice; nu mai sint numai daruri sau bunuri ale lui Dumnezeu pentru viata paminteasca. Altfel gindeste teologia occidentala care face o taietura neta intre planul naturii si cel sacramental euharistic. Un teolog anglican care oscileaza intre orientarea tomista si cea ortodoxa, dind expresie orientarii tomiste, n-a vazut o trecere intre oferirea creatiei ca dar si prefacerea ei in trupul si singele Domnului, sau in natura imprimata de harul Sfintelor Taine. El zice undeva: <>. <>4.\n\nDar pe urma dind expresie orientarii ortodoxe, a scris: <>5. Totusi nu vede oferirea anticipind consacrarea, ci avind loc deodata.\n\nDistinctia intre darurile aduse de comunitate si darurile in stare preschimbata in trupul si singele Domnului e bine sa fie facuta. Dar aceasta nu poate indreptati o identificare intre darurile aduse de comunitate si intre darurile ce si le dau oamenii in planul vietii nebisericesti. Teologia crestina occidentala nu vede deosebirea intre omul ca membru al preitiei obstesti in Biserica, deosebita desigur si de preotia slujitoare. Protestantii nu vad decit preotia obsteasca care nu poate sfinti propriu-zis nimic, iar catolicismul numai preotia slujitoare socotind pe mireni incapabili de a avea un rol in sfintirea vietii. Pentru teologii crestini occidentali nu are loc o trecere de la ordinea naturii la cea sacramentala, ci intre ele este o separatie neta. Pentru gindirea teologica rasariteana faptul ca credinciosii au devenit ai lui Hristos prin Botez si prin alte impartasiri anterioare, le da acestora puterea sa aduca si ei pina la un loc darurile lor si prin ele pe ei insisi lui Hristos, prin preot desavisindu-se aceasta aducere. Toti credinciosii cinta la Liturghie <>. Mirenii au si ei o deschidere iubitoare pentru Hristos, sau o salasluire a Lui in ei, ear acest fapt face posibila lucrarea de transfigurare a lui Hristos si asupra darurilor ce le aduc inca inainte de prefacerea lor.\n\nDarurile aduse de credinciosi, membri ai comunitatii, ai trupului Hristos, au ceva dintr-o stare anticipata a darurilor preschimbate. Ele nu mai sint tot asa de mult exclusiv <>, cind sint aduse de comunitatea crediciosilor, ca atunci cind sint oferite de un om altui om in ordinea pur naturala. Sau <> celor ce fac parte din Biserica are un sens de natura resaurata prin har, deci nu de natura in sine, precum <> celor ce nu fac parte din Biserica, este o natura nepenetrata de har, ca si darurile lor, desi nici aceia nu sint lipsiti de o anumita tendinta de a folosi lucrurile ca semn al iubirii, asa cum le-a facut pe ele si cum I-a facut pe ei Dumnezeu, macar fata de oameni, daca nu fata de Dumnezeu.\n\nComunitatea care ofera piinea si vinul lui Hristos in biserici, e si ea trupul extins al Domnului si de a fi intarita si ea in calitatea de trup al Lui prin impartasirea de piinea si vinul aduse de ea si prefacute in trupul Lui personal. Ele sint ale comunitatii care e trupul tainic al Domnului, deci ocupa inca inainte de prefacere un loc in relatia dintre Trupul lui Hristos si Capul lui, odata ce sint intr-o relatie cu Trupul tainic al Domnului, deveniti astfel prin Botez si prin impartasirile anterioare. Ele sint oferite de Trupul tainic Capului lui, pentru a deveni trupul si singele lui Hristos cel personal si pentru a se hrani el insusi cu ele. Ele sint prefacute datorita si faptului ca sint oferite de Trupul tainc al Lui si au menirea sa hraneasca astfel prefacute trupul tainic al Lui. Hristos care le preface nu e numai deosebit de comunitate, ci si in ea. Actul prefacerii se savirseste in mediul acestei relatii intime intre Hristos si comunitate in acest Trup plin de Hristos in cimpul de forte spirituale in care Hristos, ca centru, nu e despartit de comunitate, in care sufla Duhul Sfint. Daca nu sint aduse de comunitate in calitate de Trup tainic al lui Hristos, ele nu sint prefacute de Hristos in trupul si singele Lui personal, pentru a hranic cu ele trupul Sau tainic. Dar nici acest grup de crestini nu le-ar oferi lui Hristos cu credinta si cu iubirea care-l transfigureaza si-l uneste cu El, daca n-ar fi Trupul Lui tainic, datorita Botezului si impartasirilor anterioare de Hristos cel euharistic, daca n-ar fi de mai inainte strabatut de iubirea Lui transfiguratoare.\n\nActul oferirii piinii si vinului pentru prefacere in trupul Domnului e determinat oarecum euharistic mai inainte de aceea. Prefacerea isi arunca raza ei asupra acestor daruri dinainte ca ea sa se fi produs. Caci Domnul le primeste oarecum dinainte de a le preface in vederea acestui scop. Aceasta se vede din pregatirea lor de la Prosomidie, care e un act liturgic important in Ortodoxie. De atunci ele primesc o binecuvintare si linga agnet se scot particele pentru cei pentru care se cere ajutorul lui Dumnezeu inca de acum, odata cu pomenirea numelor lor. Ba chiar de la pregatirea prescurii se imprima pe ea in semnul crucii initiale lui Hristos care invinge prin cruce, aratindu-se ca ea daruieste Lui (Iisus Hristos Nica). Aceasta determinare euharistica a darurilor de piine si vin inca inainte de prefacere are loc, pentru ca comunitatea care le ofera este ea insasi determinata euharistic, ceea ce se arata in faptul ce cel ce le primeste este preotul slujitor, iar prin el, Hristos insusi. Fundamentul lor, am zice ratiunea lor ontologica6, este penetrata de ratiunea ontologica a credinciosilor, sau a comunitatii ecleziologice, penetrata la rindul ei de Hristos, Ratiunea ratiuneilor, prin trupul Lui a carui ratiune a fost absorbita prin Logosul dumnezeiesc intrupat, deplin in ratiunea Lui eterna aflatoare in El. Prin trupul Sau astfel absorbit cu ratiunea lui creata in fundamentul lui necreat, Hriostos a penetrat prin impartasirile anterioare ale credinciosilor trupurile noastre, absorbind in oarecare masura ratiunile lor create in fundamentul lor necreat, in ratiunile lor eterne din Logos, unde formeaza o unitate simfonica, dialogica, dialogica, fapt care face din credinciosi un trup tainic al lui Hristos7.\n\nAceasta absorbire a ratiunii trupului Domnului in ratiunea lui eterna din Logos s-a facut intr-o anumita masura inca prin primirea lui in ipostasul Cuvintului la intrupare, adica in ipostasul tuturor ratiunilor eterne ale celor create, dar in mod deplin s-a facut prin invierea trupului Lui, fiind o absorbire care nu desfiinteaza realitatea distincta a acestui trup, ci mai degraba o confirma, odata cu ratiunea lui creata.\n\nCu trupul Sau inviat, deci cu ratiunea lui atrasa in interiorul viu al ratiunii lui eterne, penetreaza Hristos trupurile credinciosilor sau ratiunile lor legate de ratiunea trupului Sau, facind din ele un singur trup, un trup al lui Hristos, asezat intreg pe drumul invierii. In aceasta calitate aduce comunitatea darurile sale de piine si vine, legate intim de trupurile din care se alcatuieste, pentru a se umple si aceste elemente de viata trupului inviat al lui Hristos, pentru a se preface in acest trup, conform destinatiei din eternitate a piinii si vinului de a se preface in trupuri.\n\nPotrivit acestei destinatii a piinii si a vinului, comunitatea aducind piinea si vinul Logosului intrupat si inviat in trupul Sau, se aduce pe ea insasi, se daruieste pe ea insasi lui Hristos, pentru a se unifica cu trupul Lui prin aceste daruri ce se vor preface ele insesi in trupul si singele Lui. Prin aceasta comunitatea va fi si mai deplin prefacuta in Trupul tainic al Domnului, odata cu prefacerea darurilor. Caci cine da ceva altuia cu toata dragostea si mai ales cine da ceea ce constituie insasi conditia vietii trupului sau, se daruieste pe sine si se unifica spiritual cu acela prin unificarea sa cu ceea ce da. El depaseste darurile in elanul lui de daruire, unificindu-se cu acela. De aceea, in Ortodoxie, membrii comunitatii sporesc in unirea cu Hristos in cursul Liturghiei chiar daca nu se impartasesc, cita vreme gindirea crestina occidentala vede unica ratiune a participarii credinciosilor la Liturghie in impartasirea lor, necunoscind acestre treceri ale comunitatii prin fazele unei uniri progresive cu Hristos, intrucit nu cunoaste aceste faze intermediare intre existenta naturala si cea a unirii euharistice cu Hristos. Cunoscind aceste trepte liturigice si extraliturgice ale unirii progresive a comunitatii cu Hristos prin toate darurile ce le aduce Lui, prin toate faptele savirsite pentru El, Biserica Ortodoxa poate indemna pe credinciosi sa spuna: <>. Chiar cind cineva il determina pe un semen al sau, sa-I dea un ajutor, sa-I daruiasca ceva din ale lui si din timpul lui, il determina sa se daruiasca prin aceea ce-I face lui, lui Hristos insusi. Incit si prin ceea ce daruim si prin ceea ce ni se daruieste, ne daruim pe noi insine si unul pe altul lui Hristos. Toata viata crestina devine astfel o liturghie in sens larg, un mijloc de unire prin daruire cu Hristos. Prin faptul ca preotul da acest indemn credinciosilor inca inainte de prefacerea darurilor, accentueaza ca aceasta daruire a pesoanelor proprii lui Hristos se manifesta cu deosebita putere in aducerea darurilor euharistice si la putere din impartasirea cu Hristos care se daruieste in Euharistie in mod culminant Tatalui si credinciosilor. In aducerea darurilor euharistice (si in orice alta daruire) se manifesta o capacitate si o pornire de daruire si de autodaruire a credinciosilor care provine tot din Euharistia primita anterior in diferite rinduri. Aceasta aducere a darurilor e o rodire a Euharistiei, a autodaruirii lui Hristos, intr-o pornire de daruire si de jertfa a credinciosilor catre Dumnezeu si catre semeni, intr-o neretinuta si universala miscare de convergenta a tuturor introlalta si in Dumnezeu.\n\nEuharistia, sau continua autodaruire a lui Hristos, pune astfel o pecete euharistica, adica o pecete dinamica de daruire a tuturor credinciosilor catre Dumnezeu si catre semeni, o pecete de miscare convegenta pe toata viata crestina, ridicind-o pe toata la nivel euharistic in sens larg. Euharistia isi mentine continuu rostul de izvor al intregii vieti, determinind-o euharistic. Euharistia e menita sa conduca toata viata crestina pe trepte tot mai inalte de daruire reciproca si de convergenta intre Dumnezeu si credinciosi si intre acestia insisi, pina in Imparatia cerurilor cind daruirea va atinge inaltimea daruirii de Sine a lui Hristos, fiecare daruindu-se in acea Imparatie intreg lui Dumnezeu si tuturor, dar Hristos raminind mereu izvorul nesecat al acestei puteri de daruire universala. Ratiunea ontologica a fiecaruia va fi atunci atit de mult adunata, prin iubirea din amindoua partile, in Hristos, ca toti vor constitui un corp perfect unificat intreolalta si cu Hristos.\n\nDaca in Logosul dinainte de intrupare ratiunile lucrurilor nu stau de sine, ci sint gindite de Logos, existind prin gindirea Lui, iar in El ca subiect sint implicate toate subiectele umane, crestine, in viata viitoare toate subiectele umane unificate fara confuzie la maximum cu subiectul Cuvintului intrupat, sau al lui Hristos, le vor gindi pe toate impreuna cu El, in asa fel ca in aceasta gindire si iubire unificata a tuturor cu Hristos, ele vor depasi, ca si Hristos, obiectele gindirii comune, nestiindu-se decit unele pe altele si toate pe Hristos ca Subiect, in care se cuprind totusi toate.\n\nHristos se va darui atunci tuturor in mod vadit si nemijlocit prin prefacerea sau mai bine-zis prin absorbirea ratiunilor ontologice ale tuturor elementelor creatiei in corpul Sau. Dar fiind toti in mod deplin in Hristos, vor fi toti intr-o unire nemijlocita si intreolalta, ratiunile ontologice ale tuturor elementelor cosmosului fiind intim unite cu trupurile lor si intr-un anumit sens prefacute (legate cu trupurile lor ca niste parti ale lor) in ele, iar aceste trupuri unite nemijlocit cu trupul lui Hristos, Hristos, ratiunea-subiect, ipostasul ontologic al tuturor, va avea readunate in Sine ratiunile ontologice ale tuturor subiectelor umane si ale elementelor creatiei, unite intim in trupurile lor, dupa ce aceste ratiuni ontologice, impreuna cu realitatile consistente create carora le-au dat fiinta, s-au actualizat in mod distinct in baza ratiunilor divine aflate in mod unificat din eternitate in El. Dar aceasta nu va insemna desfiintarea ratiunii ontologice a nici unuia din aceasta nu va insemna desfiintarea ratiunii ontologice a nici unuia din subiectele umane si din elementele cosmosului unite cu trupurile lor si deci nici desfiintarea realitatii lor sesizabile, ci numai transfigurarea lor si suprema lor unificare prin readunarea lor in izvorul lor si intr-o unire intima cu trupul Logosului inviat, asa cum prefacerea ratiunii ontologice a piinii si a vinului in trupul si singele lui Hristos nu inseamna desfiintarea realitatii lor sesizabile8.\n\nDar caracterul si elanul euharistic al comunitatii bisericesti se manifesta nu numai in daruri de bunuri materiale exterioare, ci si in tot ce face fiecare membru al ei pentru semenii sai, in tot ce fac toti pentru toti; se manifesta in orice comunicare ce-o face un credincios altuia. In toate se manifesta tendinta de a se darui el insusi ca persoana, de a depasi lucrul ce i-l face, intr-o unire directa. Paradoxul iubirii sta in faptul ca persoana vrea sa se daruiasca ea insasi si totusi ea nu se pierde, ci ramine mereu ca sursa a noi si noi acte de daruire si autodaruire.\n\n<>9.\n\nCa atare Biserica este chemata sa manifeste caracterul ei euharistic nu numai in interiorul ei, ci si in raporturile cu lumea in general. Ea e chemata nu numai sa descopere rostul de daruri al lucrurilor si al faptelor intre fiii sai, si ca prin ele sa-L arate pe Dumnezeu ca Daruitor prim, deci ca izvor al iubirii si pe crestini ca druitori secunzi ai lucrurilor si ai faptelor savirsite asupra lucrurilor pentru altii, ci si sa-I ridice de la rolul de daruri si daruitori natuirali intre ei, la acela de autodaruitori intreolalta si lui Dumnezeu, sau lui Hristos. Ea e chemata nu numai sa arate ca inauntrul ei domneste iubirea daruirii reciproce personale prin lucruri si prin fapte, ci si sa-I faca sa simta si in raporturile lor cu ea ca este o comunitate a iubirii si ca atare din ea iradiaza in toate partile iubire, intrucit membrii ei se daruiesc tuturor pe ei insisi prin tot ce daruieste si savirsesc. Crestinii sint chemati sa manifeste puterea lor de comuniune si in raporturile lor cu cei ce nu fac parte din Biserica, daruindu-se pe ei insisi prin toata activitatea lor, dupa exempulul lui Iisus Hristos, care s-a intrupat si a patimit pentru toata lumea. Prin aceasta ii pot ridica si pe cilalti la practica comuniunii si a daruirii de sine.\n\nPrintr-o astfel de prezenta activa a Bisericii in lume, pot fi ajutati si ceilalti oameni sa se ridice la tratarea bunurilor creatiei, fie sau nu imprimate de munca lor, ca daruri, daca nu ca daruri intoarse aceluiasi izvor personal suprem, cel putin ca daruri intre oameni. Jertfele darniciei au atita putere asupra celor spre care se indreapta ca provoaca daruirea lor, ca un raspuns la o intrebare. Si a dat fiind ca reciproca daruire nu poate fi redusa niciodata la o daruire exterioara, ci e totdeauna expresia iubirii si a comuniunii, sau le produc pe acestea, este greu de adims ca cei spre care se indreapta daruirea neobosita a celor ce cred, nu vor fi atrasi in comuniunea iubitoare cu ei si nu vor simti lucrind in acestia fota credintei lor si nu vor fi impresionati de ea. Acea sta ar fi calea cea mai eficace spre comuniune universala. De aceea a spus Mintuitorul: <> (Luca VI, 31-32). In necesitatea cu care vine ca raspuns la o daruire de sine fata de altii, daruirea de sine a acelora, se manifesta faptul ca urmasii lui Adam sint facuti pentru comuniune, pentru o viata in duh de jertfa si de daruire, pentru un duh euharistic, desi nu pot activa el insisi acest duh, ci e necesara o putere din izvorul suprem al iubirii pentru cei ce trebuie sa ia initiativa pentru astfel de raporturi intre urmasii lui Adam. Data fiind aceasta pornire <> a omului de a raspunde iubirii si darniciei cu iubire si darnicie, e greu de admis ca crestinii exercitind initiativa in acest fel de omportare, in baza puterii primita de la Hristos, nu vor contribui la extinderea acestui duh euharistic de darnicie si de jertfa si in raporturile cu ceilalti oameni.\n\nJean-Paul Sartre a sustinut ideea ca chiar mingiierea, blindetea, ajutorul date cuiva il dezbraca pe acela in oarecare masura de libertatea lui10. Dar el a simplificat complexitatea situatiilor in care ajung oamenii. In general oamenii au neboie de iubirea celorlalti; nu se multumesc numai sa ajunga in posesia unor bunuri de al altii fara iubirea lor. In aceasta se arata faptul ca ei sint rinduiti sa se faca pe ei insisi daruri altora, dincolo de orice intentie de a se face stapini asupra celor carora le daruiesc ceva. Ei simt trebuinta sa iubeasca si sa fie iubiti, deci sa se daruiasca altora si ca altii sa li se daruiasca lor. Numai atunci sint cu adevarat fericiti. Aceasta inseamna ca firea insasi le-o cere aceasta. Firea insasi le cere sa se daruiasca altora nu pentru a cistiga un drept de stapinire asupra celor ajutati, pentru a-I stingheri in comportarea lor libera fata de ei, ci cu o sinceritate si cu o smerenie lipsita de orice astfel de intentie de stapinire, care nu le va aduce din partea acelora iubirea de care simt nevoie. Insusi cel ce iubeste si se daruieste se simte indatorat fata de celalalt, caci si el primeste de la el caldura unei autodaruiri spirituale chiar in momentul cind se daruieste el insusi. Propriu-zis in daruirea de sine experiaza omul adevarata sa libertate, dar si pe a aceluia caruia simte neboia sa I se daruiasca, pentru a cistiga iubirea lui liber daruita. O libertate care nu se daruieste si nu se simte trebuinta iubirii libere a celuilalt nici nu este propriu-zis, o libertate, ci o abstractie, daca nu un mijloc intr-o lupta de inrobirea a unuia de catre altul. Aceasta e o libertate sterila, ucigatoare in mindria si exclusivismul ei, o libertate care mentine separarea si nefericirea proprie in separare si raul altuia si dezordinea intermitenta. Acest fel de libertate priveaza pe altii de libertate in mod silnic. Dimpotriva, in iubire este o punare libera a libertatii proprii in serviciul celuilalt pentru binele lui, pentru eliberarea lui. Iar in implinirea apelului celuilalt la ajutor se dobindeste binele propriu, sau se manifesta adevarata libertate proprie. In iubire fiecare experiaza si promoveaza libertatea si demnitatea celuilalt; parind ca renunta la libertatea proprie, fiecare o cistiga cu adevarat. Fiecare incadrindu-se liber in trebuintele celuilalt ca in ale sale, se realizeaza plenar in cadrul vietii proprii. Nici unul nu se pierde si nu saraceste, ci fiecare se realizeaza se imbogateste in unire cu celalalt, in activitatea si patimirea pentru el. Nu poate fi vorba de o pierdere a libertatii si de anularea persoanei proprii sau a celuilalt, acolo unde tu insuti o pui sau te pui pe tine insuti in slujba altuia si celalalt si-o pune din recunostinta si se pune pe sine in slujba ta.\n\nE drept insa ca in masura in care nu are loc aceasta daruire deplina, omul uzeaza de ajutorul pe care-l da altuia pentru a-l aservi. Aceaste e un semn ca gestul sau de ajutor nu porneste dintr-o scufundare deplina in adevarata umanitate, ca el nu simte inca cu toata intensitatea unirea cu semnul in suferinta lui, in necesitatea lui de ajutor. Si din aceasta se explica si faptul ca in loc de recunostinta totala cel ce-a fost ajutat odata de altul, simte chiar o oarecare aniversiune fata de el. Dar noi sintem numai pe drum spre adevaratele si purele inaltimi ale umanitatii noastre. Si pe acest drum ne ajuta sa inaintam Hristos.\n\nAm vorbit pina aici numai de adincirea duhului euharistic intre membrii Bisericii si de extensiunea si adincirea acestui duh intre membrii Bisericii si de extensiunea si adincirea acestui duh intre membrii Bisericii si ceilalti crestini, intre Biserica si lume, din daruirea de sine, din iubire.\n\nDar in aceasta se implica si adincirea si extinderea duhului sacramental in general in Biserica si in lume. Fiul lui Dumnezeu intrupindu-se si intrind prin aceasta in comuniune cu noi, ni s-a daruit ca Dumnezeu cu toate comorile iubirii aflatoare in El. Daruirea Lui a fost ridicata la culme prin jertfa si invierea Lui si prin trimiterea Duhului Sfint de care s-a umplut umanitatea Sa. Jertfa Lui nu e indreptata numai spre Tatal, ci si spre noi. A se jertfi inseamna a se darui. El a venit <> (Matei XX, 28). Nu se poate desparti in jertfa lui Hristos directia catre Dumnezeu-Tatal de directia catre urmasii lui Adam. Iar in invierea lui Hristos, insasi umanitatea noastra asumata de El e transfigurata si invesnicita in pirga ei, in incepatura ei, aceasta stare fiind in curs de urcare in toate ipostasele ei ca o seva ce urca din radacina in toata planta. Prin inviere ni s-a deshis nu numai o perspectiva de inviere tuturor, ci a inceput de fapt procesul inverii tuturor, am intrat de fapt pe calea desavirsirii si a inaltarii noastre, care isi va ajunge culminatia in invierea eshatologica. Dar acest proces, aceasta devenire, e promovata nu numai prin Euharistie ci si prin celelalte Sfinte Taine. Prin acestea ne vinte tot darul desavirsit de la Parintele luminilor si prin el forta desavirsitoare a umanitatii desavirsite a lui Hristos. Acest dar desavirsit ne vine prin mijlocirea elementelor creatiei, prin aceste daruri naturale. Se adauga astfel dar peste dar, se adauga dar la dar; darul de baza se desavirseste prin darul adaugat; darul vietii naturale, se penetreaza si se transfigureaza de darul vietii vesnice in Dumnezeu. Darul creat de Dumnezeu se penetreaza de darul energiei necreate ce iradiaza din fiinta dumnezeiasca; darurile prin care se sustine trupul nostru in viata paminteasca se penetreaza prin darurile care ridica acest trup la viata indumnezeita si vesnica, la viata invierii, pentru ca vin din trupul inviat al lui Hristos, in dumnezeirea care l-a ridicat la viata invierii. Aceste daruri adaugate la darurile elementelor creatiei ne arata ca toata creatia va fi dusa la starea pnevmatizata, la starea indumnezeita impreuna cu trupurile noastre. Dar nu trebuie uitat ca in deschiderea pentru darul vietii in Dumnezeu e implicata si o moarte pentru viata pur paminteasca, pentru darul creatiei inteles in acest sens exclusivist, nedeschis lui Dumnezeu.\n\nDaca in Euharistie Hristos asimileaza materia lumii cu trupul Sau pentru a darui transfigurata Tatalui, dupa ce a transfigurat prin inviere materia asimilata in cursul vietii Sale pamintesti, pentru a ne-o darui si noua transfigurata ca aluat al invierii trupului nostru, in Sfintele Taine materia e numai mediu al daruirii Sale. Ea isi pastreaza inca o subsistenta proprie. Prin aceasta se arata ca ea e valorasa nu numai prin posibilitatea ei de a deveni trupul transfigurat al Domnului si al nostru, ci si prin mentinerea ei in subsistenta proprie ca mediu al relatiei dintre noi si Hristos. Ea e confirmata chiar prin Sfintele Taine ca mediu nedesfiintat al harului lui Dumnezeu, pentru ca noi avem nevoie si de ea in cursul vietii pamintesti si de o subsistenta transfigurata si transparenta a ei si in viata viitoare. In cursul vietii pamintesti noi ne regeneram in Botez prin harul lui Hristos, dar si prin apa creatiei, ramasa si apa reala, ca sa ne sustinem si prin acest dar al creatiei in viata paminteasca. O alta Sfinta Taina confirma valoarea trupurilor in starea lor paminteasca si deci a casatoriei pentru viata aceasta; confirma valoarea autodaruirii reciproce a barbatului si a femeii in vederea nasterii de prunci si a cresterii lor, dar adauga la darul trupurilor facute si pentru casatorie, harul lui Hristos, sau putere noua in aceasta autodaruire din daruirea lui Hristos catre oameni (Efes. V, 25).\n\nAlte Sfinte Taine confirma si intares slujirea crediniciosului dedicata semenului sau si comunitatii bisericesti. Acestea sint: Taina Mirului si a Hirotoniei, care intaresc puterea de slujire naturala a omului cu puterea dumnezeiasca a daruirii umane si preotesti a lui Hristos. O alta Sfinta Taina confirma darul natural al sanatatii dat si el de Dumnezeu prin creatie, dar slbit prin pacat, printr-o noua revarsare de putere din trupul lui Hristos purtator de viata vesnica.\n\nSifntele Taine sint pentru viata aceasta, dar si pentru sustinerea noastra pe drumul spre invere. Euharistia e pentru vesnicie, ea ne da de aici arvuna unirii vesnice cu Hristos, ne plaseaza anticipat in aceasta unire si ne arata perspectiva unei Euharistii mai desavirsite in vesnicie; dar ne da si puterea daruirii reciproce si a jertfelniciei in viata aceasta. La rindul lor, desi sin mai mult pentru ajutorul pe drumul spre vesnicie in viata aceasta, celelalte Sfinte Taine anticipeaza si un mod cu mult mai transparent al creatiei in relatia noastra cu Dumnezeu in viata viitoare. In viata viitoare ne vorm si uni cu Dumnezeu in mod nemijlocit – si aceasta va fi Euharistia desavirsita – dar vom fi si intr-o comuniune cu El prin toata creatia devenita stravezie la maximum. Desigur, acolo nu vor fi necesare Sfintele Taine din viata aceasta: casatorie, pocainta, maslu etc. Dar toata creatia va fi mediu desavirsit transparent al comuniunii cu Dumnezeu, ca un fle de unica Sfinta Taina pe deplin transparenta desavirsind aceasta functiune generala a creatiei din viata paminteasca.\n\nSfintele Taine ne-au fost date in viata aceasta ca niste provizii de putere dumnezeiasca procurate la inceputurile marilor slujiri si etape ale vietii paminesti aratindu-ne-se ca si etapele si slujirile principale ale vietii pamintesti sint niste daruri ale lui Dumnezeu pentru inaintarea ei pe calea spre Dumnezeu si deci au nevoie de un ajutor mai esential al lui Dumnezeu. Botezul, dindu-ne-se la inceputul vietii pamintesti, ne arata modul superior al folosirii ei; prin el ni se da un dar superior celei al vietii create, care intareste si inalta darul vietii pamintesti, sau ii arata toata semnificatia si adincimea, pentru a o folosi in toate posibilitatile ei de dar al lui Dumnezeu pentru semeni si pentru ajungerea la cunoasterea deplina a lui dumnezeu si la bucuria de El in viata vesnica. Mirungerea, Hirotonia, Nunta, ne procura daruri ce ni se dau la inceputul slujirilor principale in viata, a folosirii superioare a darurilor si relatiilor ce s-au pus de Dumnezeu in firea noastra, in diferite etape si situatii ale vietii pamintesti, pentru a ajunge la aceeasi deplina bucurie transparenta si la eterna comuniune cu Dumnezeu in viata viitoare.\n\nEuharistia se deosebeste de celelalte Sfinte Taine prin faptul ca ea ne introduce pe calea unirii plenare, nemijlocite cu Hrisos inca in viata paminteasca, pentru a o avea in mod vazut in viata viitoare. Pe toate drumurile inaintarii spre Dumnezeu ne sustin harurile Sfintelor Taine communicate noua prin elementele creatiei, ca puteri de slujire asezate in natura noastra. In euharistie elementele sint depasite sau absorbite in Hristos, ca sa ne unim direct cu El, asa cum uneori si in unirea cu semenii nostri, deosebita de relatia cu Hristos sau ce ei prin diferite lucruri sau slujiri.\n\nToate activitatile si momentele vietii noastre fac parte din drumurile pe care ne introduc harurile Tainelor si toate se hranesc din ele. De aceea ele nu au neboie de alte sfinte taine. Sint necesare pentru ele numai niste reaprinderi ale focului harurilor primite prin Sfintele Taine (II Tim I, 6). Iar aceste reaprinderi se produc pe de o parte din eforturi proprii de slujire, pe de alta prin numeroase binecuvintari si ierurgii cerute si primite de la preotii Bisericii, ca tot atitea rugaciuni ale acestora si impreuna rugaciune sau comunicari cu Dumnezeu ale celor ce le cer. In familia care a primit harul casatoriei intra adeseori preotul pentru a stropi cu apa sfintita prin rugaciuni casa si pe cei ce locuiesc in ea, pentru a reaprinde in sot si sotie si in membrii familiei harul ce li s-a dat prin harul casatoriei, ca si harul ce-l au toti prin Botez si prin Mirungere. Aceste sfintiri si binecuvintari pe de o parte scot la iveala in contiinta harul inabusit de adromirea sufleteasca si de pacatele celor ce l-au primit, iar pe de alta parte alunga din natura inconjuratoare, ca dar al lui Dumnezeu intemeiat prin creatie, piediceile ce stau in carea activarii ei ca dar prin harul lui Hristos primit prin adaugare. Astfel binecuvintarile si sfintirile pun in lumina si caracterul de daruri dumnezeieisti ale tuturor lucrarilor pentru a le folosi si noi ca daruri intoarse lui Dumnezeu si oferite semenilor nostri.\n\nToata viata crestina este astfel sacramentala, sau sta sub semnul si sub puterea darurilor naturale si harice date de Dumnezeu. Biserica lucreaza continuu la trezirea constiintei crestine despre darurile primite si la intrebuintarea lor si a vietii proprii ca dar in favorul altora.\n\nIar daca crestinii fac aceasta in relatie cu toti oamenii, ii atrag si pe aceia la constiinta ca lumea si viata lor este un dar si ii obliga moral sa raspunda la darnicia crestinilor cu darnicia lor.\n\nPr. Prof. D. Staniloae,\n\n\"Ortodoxia\", nr. 1/1976, pag. 10-29.\n\nNOTE BIBLIOGRAFICE\n\n1. Christi reale Gegenwart in die Eucharistie, in volumul: Eugen Biser, Joseph Pascher, Michael Schmaus, Uver das Geheimnis der heiligen Eucharistie, Badenia Verlag, Karlsruhe, 1969, p. 41\n2. La J. Meuendorff, Le Christ dans la theologie byzantine, Les Editions du Cerf, Paris, 1968, p. 194.\n3. J. Karmiris, ‘ \' , in <>, Boston, 39 (1962), p. 565\n4. E. L. Mascal, Corpus Christi, p. 183\n5. The Recovery of Unty, Longman, 1958, p. 148-149.\n6. Intelegem prin <>, temeiul care sustine in existenta, defineste, sau da semnificatia specifica (Bedeutung) unei unitati din creatie. Aceasta semnificatie e ceea ce inseamna Wesen in expresia Wesenschau (in filozofia lui Husserl). Aceasta semnificatie e deosebita de sens (Sinn). Un lucru are un sens, are un rost in existenta dar deosebit de aceasta, are un specific esential al lui. O persoana are un sens, dar are si o semnificatie, un fel de specific al ei.\n7. Michael Schmaus, ori, cit., in vol. Cit., p. 38-39, considera ca prefacerea fiintei piinii si vinului nu atinge realitatea fizico-chimica a piinii, adica tot ce poate fi cunoscut stiintific din ele. Caci acesta fiinta e un principiu care tine la un loc tot ce intra in compozitia piinii si vinului. <>. Este evident ca transsubstantierea in sensul aratat nu implica pericolul desfintarii (Entwircklicung) piinii si vinului si de aceea nu se misca in directia monofizitismului, care in Iisus face sa se absoarba omenescul adevarat si istoria in divin>>.\n8. Teologul Heinrich Barth a dezvoltat ideea creatiei ca <> (Erschelnung). Este o aparitie consistenta, pe care Dumnezeu o pretuieste, dar care nu exista prin ea insasi, ci isi are baza intr-un izvor de temelie, sau sursa de putere in izvorul divin necreat. O aparitie nu poate fi sosotita inchisa in ea insasi. Credinciosul de exemplu iese continuu la aparitie dintr-un izvor indefinibil al sau, care-si are ultimul suport si ultima sursa de putere in Dumnezeu. Aceasta aparitie este tot asa de reala ca si fundamentul ei ontologic, dar acela nu se cunoaste in el insusi, ci in iesirea sa la aparitie, iar fundamentul sau este Dumnezeu (Hetnrich Barth, Existenzphilosophie und neutestameniliche Hermeneutik, Schwabe Verlag, Basel-Stuttgart, 1962 (p/ 161-174). Noi I-am spune mai bucuros acestei realitati manifestate, sau in continua manifestare <>. Ea ramine vesnic distincta, cita vreme fundamentul ei ononologic se uneste cu Logosul divin.\n9. George Khodr, The Church and the World, in St. Vladimir’s Theological Quaterly, 1969, nr. 1-2, p. 47.\n10. L’etre et le neant, 5 ed. Gallimard, Paris, 1948, p. 479-481. \n\n==\'\'Fiul lui Dumnezeu - Fiul Omului\'\'==\nUna dintre temele majore ale teologiei crestine contemporane este aceea a Intruparii Fiului lui Dumnezeu. Aceasta pentru ca in crestinismul, contemporan se analizeaza din nou hotaririle hristologice ale Sinoadelor ecumenice, in perspectiva ultimelor cercetari, dar si pentru faptul ca sectele rationaliste iesite din protestantismul de dupa Reforma au ajuns la o maturizare anume, care le impinge spre gnosticism aberant, spre erezie. Mai intii, trebuie spus, preocuparea de marile probleme teologice nu este nicidecum lasata la o parte de astfel de secte ci, dintr-o dorinta de a demonstra credinciosilor lor ca si fara teologia ce se desprinde din Sfinta Traditie si din Traditia bisericeasca in general se poate ajunge la adevarul de credinta, ele abordeaza diverse dogme ale Bisericii, tratindu-le intr-un mod cu totul deformat. Una dintre aceste dogme strict crestine si biblice noutestamentare este aceea despre intruparea Fiului lui Dumnezeu. Avind in vedere importanta deosebita a acestei dogme, ca si apararea ei in fata tendintelor contemporane rationaliste intentionind sa o explice intr-un mod cu totul deformat, ne vom referi in cele de mai jos la continutul teologic, importanta eclesiologica si soteriologica a acestei dogme in viata Bisericii Ortodoxe si a credinciosilor ortodocsi.\n\nI. Fiul lui Dumnezeu - Fiul Omului . Filiatia divina a fost intrezarita in religiile antice, in virtutea revelatiei primordiale. Din cauza pacatului stramosesc, aceasta intrezarire nu s-a putut desprinde de modelul uman. De aceea, in vechile religii, filiatia divina era pusa pe seama unor vicii ale zeilor sau pe seama unor dorinte ale acestora de a dobindi usor progenituri capabile sa le indeplineasca poruncile, sa savirseasca fapte miraculoase pentru a umili pe vrajmasii zeilor sau pentru a spori cultul lor. In alte cazuri - ca de exemplu la japonezi sau la chinezii antici - filiatia divina era socotita ca temelie a organizarii sociale, suveranul fiind piatra de legatura dintre lumea paminteana si lumea zeilor. Exemplele de acest fel se pot inmulti prin referiri la mitologia greaca, mai putin prin referiri la aceea a romanilor, dar foarte usor prin referiri la mitologia popoarelor primitive. Desi amanuntele s-ar putea parea interesante - asa cum si sunt ele socotite de unii fenomenologi ai religiilor -, ele nu se potrivesc in mediul semitic si in special in cel ebraic dinainte de Intruparea Mintuitorului. Este drept ca uneori se face o referire mai putin temperata la similaritatile din diverse religii atunci cind este vorba de prevestirea Nasterii Mintuitorului, dar aceste referiri nu iau in seama - asa cum nu o fac nici tendintele rationaliste din crestinismul contemporan - spiritul ebraic profund monoteist, amplificat de situatia destul de speciala in care se afla Tara Sfinta in preajma evenimentului Nasterii lui Iisus. Urmind indeaproape acest spirit monoteist trecut prin filiera profetismului si sustinut de preceptele Torei, vom descoperi ca ideea de \"filiatie divina\" era complet neasimilata in mediul ebraic dupa incercarile Macabeilor de a salva tara de influentele idolatre din jur. Ideea de filiatie divina era contrara - cel putin in aparenta - ideii de rascumparare, de mesianitate nutrita cu atita sirg dupa restaurarea templului din Ierusalim. Si totusi, ideea de filiatie divina trebuia sa-si faca drum in mediul ebraic, cu pretul reinterpretarii ideii de mesianitate, ceea ce s-a si intimplat.\n\nIdeea de intrupare divina se afla explicit la profetul Isaia: \"pentru aceasta Domnul Meu va va da un semn: Iata Fecioara va lua in pintece si va naste fiu si vor chema numele lui Emmanuel\" (Isaia 7, 14). Pe de o parte, aici se specifica nasterea unui fiu din fecioara - lucru cu adevarat paradoxal si pentru care se foloseste limbajul antinomic -, dar se si mentioneaa numele pruncului, Emmanuel, adica Dumnezeu-e-cu-noi . Daca antinomia \"fecioara-fiu\" este de domeniul tainei, numele Emanuel este cit se poate de explicit si defineste intrarea lui Dumnezeu in planul uman. Spre a se evita insa confuziile cu diversele teorii antice despre aparitia temporara in trup a divinitatilor, aici se specifica precis ca Emmanuel ( Immanuel in ebraica) se va naste in modul cel mai curat si mai nepacatos posibil, prin nastere din Fecioara. Evident, in ochii unui expert in comentarii asupra Vechiului Testement, mai bine-zis asupra Torei si a Profetilor, in vremea aceea, atit intrarea lui Dumnezeu in lume prin trup cit si nasterea din fecioara puteau sa para niste incalcari ale logicii divine (revelationale), dar si a celei umane antropocentriste. Nasterea - pentru un astfel de expert - putea fi considerata drept un eveniment si un fapt cu totul specific umanului si in intregime exclus in vorbirea despre divin. Dumnezeu nu se putea cobori in uman, tot asa cum umanul nu putea sa urce spre divin. Intre divin si uman se socotea ca trebuie sa existe un raport de supraordinare si, respectiv, subordonare, consfintit prin intermediul Legamintului. Or, tocmai aici apare noutatea, ca Hristos, Fiului lui Dumnezeu, Unsul lui Dumnezeu, Mesia, este Fiu al Tatalui din vesnicie si Dumnezeu consubstantial cu Tatal si cu Duhul, dar si om desavirsit, asemenea noua, in afara de pacat. El este o singura Persoana, Persoana divino-umana a Fiului lui Dumnezeu intrupat.\n\nIntruparea are ca precedent nasterea din veci a Fiului din Tatal. A nu mentiona acest lucru - acest adevar religios - ar insemna sa ocolim una din laturile esentiale ale problemei. Intr-adevar, filiatia lui Dumnezeu-Cuvintul fata de Tatal - si numai fata de Tatal - ramine un mister de neexplicat intrucit ea intrece orice putere omeneasca de patrundere si intelegere. In starea de filiatie fata de Tatal, Fiul isi pastreaza deofiintimea cu Tatal si cu Duhul intrucit ousianitatea divina nu este variabila in functie de Persoane. Astfel, avind aceeasi ousianitate, Persoana divina nu se micsoreaza in fata altei Persoane divine, dar nici nu ingaduie o diminuare in raport cu creatia. Pe de o parte, ousianitatea divina sau deofiintarea se deosebeste de conceptul uman de deofiintime intrucit deofiintimea umana nu poate exista in stare absoluta - data fiind nasterea din tata si din mama cu trup pamintesc -, iar pe de alta parte ca ousianitatea sau deofiintimea divina este imperceptibila din punct de vedere uman. Cunoasterea ousianitatii divine este posibila numai prin revelarea divina. Or, revelarea divina efectuata in Vechiul Testament nu dezvaluie deofiintimea, ci doar existenta lui Dumnezeu ca pricina a existentei firii si, implicit a omului. Insusi omul este cunoscut prin revelatie drept faptura speciala a lui Dumnezeu dar, in Vechiul Testament, aceasta cunoastere elementara - uneori prezenta si in alte religii - nu este completa fara mentionarea Legamintului incheiat dintre om si Dumnezeu, la initiativa lui Dumnezeu. Ramine, deci, ca datele asupra deofiintimii Fiului cu Tatal sa fie desprinse numai din descoperirea sau revelatia Noului Testament, unde Fiul Insusi, nascindu-se ca om, intra in relatiile interumane si se comunica prin contacte directe cu persoanele umane.\n\nIn starea de filiatie absoluta fata de Tatal, deci inainte de intrupare, Fiul nu se descopera credinciosilor ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru ca filiatia Sa sa nu se confunde cu filiatia divina falsa din cimpul idolatru si sa nu fie interpretata drept un act de capriciu al zeilor. Din perspectiva idolatra, Fiul ar fi putut fi socotit mai prejos de divinitate daca se arata in trup inainte de momentul hotarit, iar din perspectiva vechitestamentara ar fi trebuit sa fie socotit lipsit de mesianitate legata de planul uman, asa cum o vedeau unii contemporani iudei. Si, intr-adevar, venirea in slava a lui Mesia ( Parousia tes doxes ) a ramas singura acceptata de mozaici. Totusi, asa cum ne-o arata Noul Testament, Fiul lui Dumnezeu a ales o aratare kenotica pentru a se descoperi oamenilor, dar una cu totul deosebita de cele imaginate in alte religii ale lumii. Starea de absoluta filiatie fata de Tatal nu excludea in nici un chip revelarea kenotica si, de aceea, Fiul lui Dumnezeu a ales-o pe aceasta pentru icoana mintuirii. De asemenea, firea umana, desi cazuta prin pacatul stramosesc, nu devenise complet refractara fata de divin. Ca dovada, Dumnezeu a incheiat Legamint cu omul, desi a existat mereu posibilitatea ca omul sa nu-si tina totdeauna cuvintul, mai ales din cauza succesiunii generatiilor si a uitarii sau respingerii binefacerilor decurgind din incheierea Legamintului. Increderea dumnezeiasca in om se manifesta pe tot parcursul perioadei ce precede intruparea Fiului, iar actul intruparii este tocmai expresia cea mai inalta a credinciosiei lui Dumnezeu fata de fagaduinta data prin Legamint. In virtutea acestei credinciosii, a lui Dumnezeu si nu a omului, se fac si precizarile profetice privind nasterea Mintuitorului: din cine, cind, cum etc. Cu alte cuvinte, filiatia divina este mereu deschisa filiatiei umane Unuia si Aceluiasi Fiu al Tatalui. Dar intre o filiatie si cealalta exista unele deosebiri si asemanari, care se pot scoate in relief din cele ce urmeaza.\n\nII. Fiul lui Dumnezeu. In Vechiul Testament, Dumnezeu se descopera in unitatea Sa. Uneori, despre El se vorbeste la singular, alteori la plural, mereu facindu-se specificarea ca \"nu este altul asemenea Lui\". Desi nu se descopera decit invaluit, adica prin cuvint, prin putere, prin simbol - care este material sau vizionar, ori in alt chip demn de comunicarea lui Dumnezeu catre om -, ori prin alte mijloace. Mijlocirea comunicarii de Sine a lui Dumnezeu catre om se face in cadrul lumii vazute, dar si prin intermediul ingerilor, adica a fapturilor nevazute ce devin, pentru moment, vazute. Totusi, Dumnezeu se face cunoscut prin prezenta lucratoare, printr-un aspect al prezentei in marire, fara a descoperi Persoanele dumnezeiesti. Ideea de filiatie divina se intrezareste insa prin legatura dintre Dumnezeu si poporul ales, legatura asemenea legaturii de familie, unde recompensele si pedepsele, indrumarea si sfatul nu inceteaza nici in cele mai dificile situatii. Dar poporul ales nu era, in sine, fiu al lui Dumnezeu, ci un popor din care sa se nasca cu trup Mesia, Unsul lui Dumnezeu, Fiul nascut din veci fara de trup din Tatal. Acest fapt devine explicit in Noul Testament.\n\nTextele noutestamentare abunda in amanunte istorice si religioase cu privire la Intrupare. Se insista insa foarte frecvent asupra filiatiei divine a lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu intrupat. Se pot face referiri la urmatoarele texte specifice: \"Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui Iisus, caci El va mintui poporul Sau de pacate\" (Mat. 1, 21); \"Si iata glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu iubit intru Care am binevoit\" (Mat. 3, 17); \"Ce este noua si Tie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?\" (Mat. 8, 29); \"Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decit numai Tatal, nici pe Tatal nu-l cunoaste nimeni, decit numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere\" (Mat. 11, 27); \"Raspunzind, Simon Petru a zis: \"Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu\" (Mat. 16, 16); \"Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu este Acesta\" (Mat. 11, 27); \"Si duhurile cele necurate, cind il vedeau, cadeau inaintea Lui si strigau, zicind: Tu esti Fiul lui Dumnezeu\" (Mc. 3, 11; compara cu 5, 7); \"Iarasi l-a intrebat arhiereul si I-a zis: Esti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvintat? Iar Iisus a zis: Eu sunt...\" (Mc. 14, 61-62); \"Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema; Domnul Dumnezeu ii va da Lui tron lui David, tatal sau\" (Lc. 1, 32); \"...Sfintul Care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema\" (Lc. 1, 35); \"Iar ei au zis toti: Asadar, Tu esti Fiul lui Dumnezeu? Si El a zis catre ei: Voi insiva ziceti ca Eu sunt\" (Lc. 22, 70); \"Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incit pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa se mintuiasca prin El\" (Ioan 3, 16-17); \"Cel ce crede in El nu este judecat, iar cel care nu crede a si fost judecat, fiindca nu a crezut in numele Celui Unuia-Nascut, Fiul lui Dumnezeu\" (Ioan 3, 18); \"Tatal iubeste pe Fiul si toate le-a dat in mina Lui... Cel care crede in Fiul are viata vesnica; iar cel care nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci minia lui Dumnezeu ramine peste el\" (Ioan 3, 35-36); \"A raspuns deci Iisus si le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Fiul nu poate sa faca nimic de la Sine, daca nu va vedea pe Tatal facind; caci ce face Acela, acestea le face si Fiul intocmai. (Caci Tatal iubeste pe Fiul si-i arata toate cite face si lucruri mai mari decit acestea Ii va arata, ca voi sa va mirati. Ca precum Tatal scoala mortii si le da viata, judecata a dat-o Fiului, ca toti sa cinsteasca pe Fiul, precum cinstesc pe Tatal. Cel care nu cinsteste pe Fiul nu cinsteste pe Tatal care L-a trimis... Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul si acum este, cind mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei care vor auzi vor invia. Ca precum Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba viata in Sine\" (Ioan 5, 19-23 si 25-26); \"Ca aceasta este voia Tatalui Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica si Eu Il voi invia in ziua cea de apoi\" (Ioan 6, 40); \"Despre Cel pe Care Tatal L-a sfintit si L-a trimis in lume, voi ziceti: \"Tu hulesti, pentru ca am zis: Fiul lui Dumnezeu sunt?\" (Ioan 10, 36); \"Iar Iisus auzind, a zis: Aceasta boala nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea, Fiul lui Dumnezeu sa Se slaveasca\" (Ioan 11, 4); \"Si orice veti cere in numele Meu, aceea voi face, ca sa fie slavit Tatal in Fiul\" (Ioan 14, 13); \"...Si ridicind ochii Sai spre cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te proslaveasca\" (Ioan 17, 1); \"Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu si, crezind, viata sa aveti in numele Lui\" (Ioan 20, 31).\n\nPe linga textele noutestamentare din cele patru Evanghelii, indicate mai sus, se mai gasesc si altele in Faptele Apostolilor si in Epistolele pauline si sobornicesti. Dintre acestea amintim doar pe urmatoarele, care vorbesc direct despre Fiul lui Dumnezeu: Fapte 3 ,26; 4, 27; 8, 37; 9, 20; Evrei 1, 2; 3, 6; 4, 14; 5, 8; 7, 28; 10, 29; 1 Ioan, 1, 3 si 7; 2 Ioan, 2, 22-24; 3, 8; 4, 14-15; 5, 5 si 9-13; 5, 20; 2 Ioan 1, 3 si 9 etc.\n\nFiul lui Dumnezeu este Logosul, Cuvintul lui Dumnezeu, despre care marturiseste Sfintul Ioan Evanghelistul in Prologul Evangheliei sale. Cuvintul este dintru inceput la Dumnezeu, deci fara vreo intrerupere in vesnicie: \"La inceput era Cuvintul si Cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvintul\" (Ioan 1, 1). Fiul este Cel prin care se aduce la fiinta intreaga creatie (v. 3); El este Viata din care izvoraste viata oamenilor, dar si \"Lumina cea adevarata Care, venind in lume, lumineaza pe tot omul\" (v. 9). Intruparea Cuvintului sau Fiul lui Dumnezeu dobindeste si numele de Fiul Omului. Ambele expresii - Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului - denota aceeasi Persoana, a Fiului lui Dumnezeu intrupat, pe care-L marturiseste deplin Biserica Ortodoxa. De aceea, in toate referirile la Fiul Omului nu trebuie scapat din vedere ca El este Fiul lui Dumnezeu intrupat.\n\nIII. Fiul Omului. Expresia \"Fiul Omului\" este proprie Noului Testament. Ea ramine ca un substrat de nume propriu, intotdeauna referindu-se la Iisus Hristos si nicidecum la o alta persoana: \"Fiul Omului\", ca locutiune nominala, are un farmec propriu atit in aramaica - limba primelor istorisiri evanghelice - cit si in limba greaca. Desi apare ca un antonim pentru expresia \"Fiul lui Dumnezeu\", intrucit ea se refera la una si aceeasi persoana, la Persoana Fiului lui Dumnezeu Intrupat, subiectul ei nu se schimba, ci ramine tot Fiul lui Dumnezeu. Mai departe, daca expresia \"Fiul Omului\" nu s-ar fi folosit cu aceasta functie de inlocuire pentru expresia \"Fiul lui Dumnezeu\", atunci ea ar fi fost de-a dreptul inaccesibila in Biserica primara, care a si receptat Evangheliile. Oricum, in Noul Testament, expresia \"Fiul Omului\" apare in diferite versete noutestamentare, dupa cum urmeaza: \"A venit Fiul Omului, mincind si bind, si spun: Iata om mincacios si bautor de vin, prieten al vamesilor si al pacatosilor...\" (Mt. 11, 19); \"Caci Fiul Omului este Domn si al simbetei\" (Mt. 12, 8); \"Celui ce va zice cuvint impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui ce va zice impotriva Duhului Sfint, nu i se va ierta lui...\" (Mt. 12, 32); \"Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?\" (Mt. 16, 13); \"Pe cind strabateau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va sa fie dat in miinile oamenilor\" (Mt. 17, 22); \"Caci invata pe ucenicii Sai si le spunea ca Fiul Omului se va da in miinile oamenilor si-L vor ucide, iar dupa ce-L vor ucide, a treia zi va invia\" (Marcu 9, 31); \"Iar Iisus a zis: Eu sunt si veti vedea pe Fiul Omului sezind de-a dreapta puterii si venind pe norii cerului\" (Mc. 14, 62); \"Zicind: Ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie dafaimat de catre batrini si de catre arhierei si de catre carturari si sa fie omorit, iar a treia zi sa invieze\" (Lc. 9, 22); \"Caci de cel se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului se va rusina, cind va veni intru slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri\" (Lc. 9, 26); \"Puneti in urechile voastre cuvintele acestea: Ca Fiul Omului va fi dat in miinile oamenilor\" (Lc. 9, 44); \"...Caci Fiul Omului n-a venit ca sa piarda sufletele oamenilor, ci ca sa le mintuiasca\" (Lc. 9, 55); \"Si i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi; iar Fiul Omului n-are unde sa-si plece capul\" (Lc. 9, 58); \"Oricui va spune vreun cuvint impotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui care va huli impotriva Duhului Sfint, nu i se va ierta\" (Lc. 12, 10); \"Oricine Ma va marturisi pe Mine inaintea oamenilor si Fiul Omului va marturisi pentru el inaintea ingerilor lui Dumnezeu\" (Lc. 12, 8); \"Veni-vor zile cind veti dori sa vedeti una din zilele Fiului Omului, si nu veti vedea\" (Lc. 17, 22); \"...asa va fi si Fiul Omului in ziua Sa\" ... \"Si precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi si in zilele Fiului Omului\" (Lc. 17, 24 si 26; si 30); \"Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mintuiasca pe cel pierdut\" (Lc. 19, 10); \"Si atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere si cu slava multa\" (Lc. 21, 27); \"Privegheati dar in toata vremea, rugindu-va, ca sa va invredniciti a scapa de toate acestea care au sa vina si sa stati inaintea Fiului Omului\" (Lc. 21, 36); \"Si Fiul Omului merge precum a fost rinduit, dar vai omului aceluia prin care este vindut\" (Lc. 22, 48); \"Zicind ca Fiul Omului trebuie sa fie dat in miinile oamenilor pacatosi si sa fie rastignit si a treia zi sa invieze\" (Lc. 24, 7); \"Si nimeni nu s-a suit in cer, decit Cel Care S-a pogorit din cer, Fiul Omului, care este in cer. Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustiu, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului\" (Ioana 3, 13-14); \"Si I-a dat putere sa faca judecata, pentru ca este Fiul Omului\" (Ioan 5, 27); \"Lucrati nu pentru mincarea cea pieritoare, ci pentru mincarea ce ramine spre viata vesnica, pe care o va da voua Fiul Omului, caci pe Acesta L-a pecetluit Dumnezeu-Tatal\" (Ioan 6, 27); \"Si le-a zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti minca trupul Fiului Omului si nu veti bea singele Lui, nu veti avea viata in voi\" (Ioan 6, 53); \"... si cum zici Tu ca Fiul Omului trebuie sa fie inaltat? Cine este Acesta, Fiul Omului?\" (Ioan 12, 34).\n\nIV. Iisus Hristos - Fiul Dumnezeu, Fiul Omului. Ambele expresii scripturistice noutestamentare la care ne-am referit mai sus converg asupra uneia si aceleiasi persoane, a lui Iisus Hristos. Nimeni altul, in istoria mintuirii, nu poarta cele doua denumiri, de Fiu al lui Dumnezeu si Fiu al Omului, pentru ca, potrivit Sfintei Scripturi, Iisus Hristos este \"piatra cea neluata in seama\" de catre ziditori, dar care a ajuns in capul unghiului, si \"intru nimeni altul nu este mintuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mintuim noi\" (Fapte 4, 12). Intr-adevar, atit in Sfintele Evanghelii cit si in epistolele pauline si sobornicesti se foloseste neincetat notiunea de Fiu - al lui Dumnezeu si al Omului -, referindu-se la Iisus Hristos ca Dumnezeu intrupat pentru mintuirea neamului omenesc. Acelasi Fiu al lui Dumnezeu si Fiu al Omului, Iisus, este Unsul lui Dumnezeu, Mesia, Hristosul (Fapte 27, 30). Intruparea Fiului este reala, asa cum ne-o releveaza Noul Testament, ea se petrece la o data istorica anume, intr-o tara si o localitate anume, in mijlocul unei familii, dar avind ca Tata numai pe Dumnezeu Tatal, din care Fiul s-a nascut din veci ca Fiu al lui Dumnezeu. Prin urmare, Fiul lui Dumnezeu, desi devine si Fiu al Omului, nu inceteaza de a mai fi Fiu al Tatalui, acceptind mama paminteasca, dupa trup, pentru minituirea neamului omenesc. In Iisus Hristos se afla, deopotriva, firea dumnezeiasca si firea omeneasca in unitatea indestructibila a persoanei Fiului lui Dumnezeu intrupat. Si, spre deosebire de insemnarile tipice sau prevestitoare despre Hristos, in Iisus Hristos totul se arata pe fata: dumnezeirea Fiului si omenitatea lui, puterea dumnezeiasca si slabiciunile trupului - in afara de pacat - posibilitatea mortii si certitudinea invierii, universalitatea invataturii de mintuire, dreptatea fata de Apostoli si fata de oameni, milostivirea fara margini, dar si asprimea fata de reaua vointa si fata de profanatori. Adeseori, din curiozitate si chiar din viclenie, carturarii si fariseii puneau la incercare intelepciunea dumnezeiasca a lui Iisus Hristos, pentru a demonstra celor din jur ca nu ar fi fost drept ca Iisus sa se numeasca pe Sine Fiu al lui Dumnezeu si Mesia. De fiecare data insa intelepciunea dumnezeiasca se arata mai presus de cuvintele omenesti mestesugite. Fiul si Tatal marturisesc impreuna despre Iisus ca Dumnezeu si om: \"Eu sunt Cel ce marturisesc despre Mine insumi si marturiseste despre Mine Cel Care M-a trimis pe Mine, Tatal\" (Ioan 8, 18). Doua marturii dumnezeiesti sunt de ajuns pentru confirmarea dumnezeirii lui Iisus; in ce priveste omenitatea, aceasta era atit de evidenta incit nu mai avea nevoie de alta demostratie.\n\nCa fiu al lui Dumnezeu si Fiul al Omului, Iisus Hristos este restauratorul firii umane cazute prin pacat. Firea umana se restaureaza in El chiar din momentul zamislirii, se invata din nou legea dumnezeiasca prin propovaduirea Evangheliei imparatiei si invinge mortea in decursul activitatii publice a Mintuitorului Hristos. Insusi drumul catre Dumnezeu Tatal duce prin Iisus Hristos: \"Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decit prin Mine\" (Ioan 14, 6). Restaurarea firii umane se face apoi, la fiecare ins, prin nasterea de sus, din apa si din Duh, prin botez (Ioan 3, 3 si 5). Indata dupa restaurare incepe urcusul anevoios al desavirsirii, avind drept culme statura lui Iisus Hristos, a omenitatii desavirsite in Fiul lui Dumnezeu (Efeseni 4, 13). \"Nasterea din nou\" este si ramine ca o cerinta universala, dar si ca o garantie a innoirii fiecarei persoane, in mod vizibil, in si prin Hristos. De aceea inainte de a deveni fiu lui Dumnezeu prin har si frate prin har al lui Iisus Hristos, credinciosul se face purtator de Hristos - hristofor -, prin botez, si partas al omenitatii restaurate de Hristos. Ca atare, in procesul mintuirii subiective, credinciosul este dator sa iasa din starea generala de pacatosenie mostenita prin nastere in virtutea pacatului stramosesc si sa intre in zidirea noua, a lui Iisus Hristos: \"Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinta in Iisus Hristos, pentru toti si peste toti, cei care cred, caci nu este deosebire. Fiindca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu; indreptindu-se in dar, cu harul Lui, prin rascumpararea cea in Hristos Iisus\" (Romani 3, 22-24).\n\nDumnezeu este unul si acelasi pentru toti, pentru toate neamurile pamintului (Romani 3, 29). El este singurul Dumnezeu. Fiul este singurul Fiu si unul din Treime, alaturi de Tatal si de Duhul Sfint. De asemenea, omenitatea este una, ca aceea a Fiului Omului, a Fiului intrupat. Restaurata in Hristos, omenitatea se restaureaza in Biserica lui Hristos, caci Biserica este trupul lui Hristos. Oricare madular care se adauga Bisericii, si devine parte din ea, este si parte din Trupul lui Hristos in care umanitatea traieste ca noua creatie. S-ar putea spune ca, pina la un moment dat, expresia \"Fiul Omului\", ca denumire ce si-o da Insusi Hristos, este un semn al asumarii Bisericii, de catre Hristos, in Trupul Sau pamintesc urmind a fi transfigurat definitiv la Inviere. Caci daca Fiul nu poate fi vazut de credinciosi in vesnicie decit prin Biserica si prin trupul primit de Mesia la nasterea din Fecioara, spiritualizat la Inviere, Fiul Omului, Iisus Hristos este recunoscut in umanitatea curatita de pacat, este inteles si primit de cei care cred. Dar Iisus Hristos primeste la Sine prin Duhul Sfint, prin Sfintele Taine: \"De aceea va fac cunoscut ca precum nimeni, graind in Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot asa nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus - decit in Duhul Sfint\" (I Cor. 12, 3). Prin urmare, nu mai putem vorbi de Fiul lui Dumnezeu, dupa Intrupare, fara a vorbi de Fiul Omului; iarasi, nu putem vorbi de Fiul fara a vorbi, de fapt, de Iisus Hristos - Mintuitorul lumii.\n\nC o n c l u z i e. Intruparea celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi a dezvaluit una din tainele care au ramas ascunse multa vreme credinciosilor cu privire la Dumnezeu, anume taina despre existenta lui Dumnezeu in trei Persoane, Tatal, Fiul si Sfintul Duh. Numai Fiul nascut din veci din Tatal S-a intrupat, luind chip omenesc. Astfel, Fiul lui Dumnezeu este cunoscut si ca Fiul al Omului. Terminologia referitoare la Fiul nu numai ca este cunoscuta dintru inceput prin directa comunicare a lui Iisus Hristos, dar ea se si imbogateste indata cu notiunea despre Fiul Omului - Fiul lui Dumnezeu intrupat.\n\nCele doua expresii: Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului nu se contrazic. Ele provin din gura uneia si aceeasi Persoane, a lui Iisus Hristos Mintuitorul. Ele sunt folosite din abundenta in toate Evangheliile, iar referirile la \"Fiul lui Dumnezeu\" sunt prezente si in epistole. Adeseori ele sunt insotite de cuvintul \"Fiul\", intelegindu-se Fiul lui Dumnezeu. Este posibil ca expresia \"Fiul Omului\" sa fie un aramaism care nu a putut fi redat in greceste decit printr-o transpunere lexicala directa, lipsind termenul adecvat pentru traducere in limba greaca. Oricum, utilizarea celor trei expresii - Fiul lui Dumnezeu, Fiul si Fiul Omului - se raporta numai la Iisus Hristos, care le-a si rostit cel dintii.\n\nAtit despre Fiul lui Dumnezeu cit si despre Fiul Omului ca una si aceeasi Persoana, Biserica s-a incredintat de la Sfintii Apostoli. Lor li s-a comunicat de catre Mintuitorul Hristos diverse taine ale cunoasterii de Dumnezeu, aceste taine au fost preluate si pastrate cu sfintenie de catre Biserica primara care, la rindul ei, comentindu-le si explicindu-le, le-a transmis Bisericii universale. Una din garantiile autenticitatii expresiilor \"Fiul lui Dumnezeu\" si \"Fiul Omului\" o constituie, pina astazi, faptul ca ele sunt parte din Evanghelii si ca sunt deosebit de abundente in dialogurile directe dintre Iisus si Apostoli sau dintre Iisus si carturari si farisei.\n\nPrin expresia \"Fiul lui Dumnezeu\", atribuita Siesi, Mintuitorul Hristos a marturisit ca este Fiul Tatalui, dar a si dezvaluit sau revelat raportul dintre Tatal si Fiul in Sfinta Treime. Prin cealalta expresie, \"Fiul Omului\", Mintuitorul Hristos revelat intreaga intrare a Fiului in umanitate, prin nastere din femeie. Realitatea intruparii este marcata prin aceeasi repetata marturisire a lui Hristos despre Sine. Pe temeiul celor doua marturii, Biserica a crezut ea insasi si a transmis si credinciosilor ei dintotdeauna credinta ca Fiul lui Dumnezeu este Fiul Omului, Mesia, Hristosul fagaduit si asteptat. Orice interpretare unilaterala sau deformata despre Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului - care in afara ortodoxiei Bisericii, duce la erezie. De aceea, pina astazi, Biserica Ortodoxa marturiseste deplin ca Fiul lui Dumnezeu este Fiul Omului.\n\nPr. Al. I. Stan,\n\n\"Indrumator pastoral-misionar si patriotic\", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1985, pag. 34-40.\n\n==\'\'Iisus Hristos - Dumnezeu Adevarat si Om Adevarat\'\'==\nIisus, numele Lui propriu (Mt. 1, 21, 25; Lc. 1, 31) -care este forma greaca a lui Ioshua (Lc. 2, 21) ce inseamna in ebraica \"Domnul este mintuirea\" sau \"mintuitorul\" (Is. 61, 11) si in greceste, \"cel care vindeca\" - I se da la prezentarea la templu de catre mama Sa, Fecioara Maria, potrivit unei fagaduinte divine: \"Ea va naste Fiu si-I vei pune numele Iisus, pentru ca El va mintui pe poporul Sau de pacate\" (Mt. 1, 21). Pentru a-L distinge de altii cu acelasi nume, se recurge la o indicatie geografica: Iisus din Nazaretul Galileii (Mt. 21, 11; Mc. 1, 9), Iisus din Nazaret (In 1, 45; 1,8, 5, 7; Fapte 2, 22, 32, 36), sau Iisus Nazarineanul (Mc. 1, 24; 10, 47; Lc. 24, 19). Prin \"acest Iisus\", apostolii indica pur si simplu persoana istorica a celui ce le-a fost invatator, in calitatea lor de contemporani, discipoli si martori autentici de la inceput (1 In 1, 1; Fapte 8, 35; 13, 23, 33; 19, -4).\n , echivalentul cuvintului ebraic Messiah care inseamna \"unsul lui Dumnezeu\" - Mesia, nu e un nume propriu, ci un titlu care se refera la originea si misiunea divina a lui Iisus, in special la slujirea Sa de preot (Hristos apare in Noul Testament de 529 ori dintre care, de 379 ori in epistolele pauline). In Vechiul Testament, regii lui Izrael si arhiereii erau supusi ritualului ungerii cu untdelemn sfintit atunci cind primeau functiile respective, si de aceea se numeau \"unsii Domnului\" (Zah. 4, 14). Intr-un sens mai general, \"Mesia-Unsul\" este cel Caruia Dumnezeu I-a incredintat misiunea de a elibera pe poporul ales, si pe Care evreii Il asteptau la sfirsitul timpului (sfintul Chiril al Ierusalimului spune ca, in multe privinte, Iosua al lui Navi a fost tipul lui Iisus Hristos -(Cateheza X, 11). In marturisirea sa din Cezareea, Simon Petru a recunoscut pe Mesia-Hristos in Iosua-Iisus din Nazaret : \"Tu esti Hristosul., Fiul lui Dumnezeu celui viu\" (Mt. 16, 16). Iisus Insusi Se identifica cu \"Unsul Domnului\"-Mesia, pe Care Duhul Domnului L-a uns sa propovaduiasca mintuirea (Lc. 4, 18; Fapte 4, 26-27), a fost trimis de Sinedriu la Pilat cu acuzatia ca El Se pretinde Mesia si a fost rastignit ca Mesia, \"Hristos, regele lui Izrael\" (Mc. 15,32).\n\nComunitatea crestina inca din primele zile ale existentei ei a atribuit aceste nume lui Iisus din Nazaret, iar marturisirea lor a constituit una din conditiile primirii Tainei botezului si apartenentei la Biserica : \"Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre si veti primi darul Duhului Sfint\" (Fapte, 2, 38). Pentru acea comunitate nu exista separarea intre Iisus istoric, pamintesc, fiul Mariei, si Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Desigur, ea a cautat mereu sa traduca, pentru ea si pentru cei din afara de ea, sensul lui Hristos, al lui Mesia, de aceea o multime de nume au fost date lui Iisus Hristos. Cea mai frecventa si autentica interpretare este aceea de \"Domn\" si \"Mintuitor\".\n\nDe fapt, \"Iisus este Domnul -Kyrios\" constituie cel mai vechi crez crestin (Rom. 10, 9; 1 Cor. 12, 3; II Cor. 4, 5, 14; Col. 2, 6; I Pt. 1, 3; Lc. 23, 42).\n\nPersoana, numele si actele lui Iisus Hristos sint fundamentale pentru Biserica crestina, deoarece in centrul istoriei mintuirii despre care ea ne da marturie sta Iisus Hristos, cu istoricitatea si mesianitatea sa incontestabila. In acest sens, crestinismul nu este o religie anistorica, deoarece istoria lui Iisus Hristos sta la baza credintei crestine (Evr .2, 9; 3, 1; 6, 20; 7, 22; 10, 19). Doua probleme majore ridica istoria lui Iisus Hristos redata in Noul Testament : istoricitatea lui Iisus din Nazaret (Fapte 2, 22), a omului Hristos Iisus (1 Tim. 2, 5) si mesianitatea Sa, adica identitatea dintre Iisus din Nazaret si Fiul lui Dumnezeu. .\n\nRealitatea evenimentelor mintuitoare, adica exactitatea istorica si localizarea faptelor savirsite de Iisus Hristos, constituie o preocupare esentiala pentru autorii Noului Testament. Desi credinta ca act de incredintare in cuvintul lui Dumnezeu nu este determinata cauzal de dovezile istorice, totusi evenimentul istoric biblic face parte din argumentarea credintei : \"Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta noastra\" (1 Cor. 15, 14). Intrucit \"Dumnezeu S-a aratat in trup\" (1 Tim. 3, 16), la \"plinirea vremii\" (Gal. 4, 4), istoria biblica face parte din credinta crestina. Dumnezeu ne-a mintuit in persoana si prin lucrarea rascumparatoare a lui Iisus Hristos, savirsita aici si acum, de aceea Noul Testament introduce pe credincios in istoria mintuirii pe care o realizeaza Acesta. Istoria vietii si slujirii lui Iisus Hristos face parte integranta din mesajul Evangheliei si al credintei crestine. \"Acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu si, crezind, sa aveti viata in numele Lui\" (In 20, 31).\n\nDesi n-a avut pacat (In 8, 46), Iisus a acceptat sa-Si inaugureze misiunea Sa rascumparatoare cu botezul de la Ioan, in Iordan (Mt. 3, 13-17) si aceasta pentru a implini o rinduiala sacra (Lc. 7, 29-30) si ca semn anticipat al Jertfei Sale pe cruce. Acest act profetic -insotit de \"teofania\" Sfintei Treimi -arata ca Iisus era deja pregatit sa ia asupra Sa pacatele lumii.\n\nDupa botezul in Iordan, Iisus S-a intors in Galileea si S-a pregatit intens pentru apropiata Sa misiune. Evanghelistii sinoptici sint de acord ca Iisus Si-a inceput slujirea sa dupa ce Ioan Botezatorul a fost aruncat, in inchisoare (Mt. 4, 12; Mc. 1, 14; Lc. 3, ZO) si ca cea mai mare parte din activitatea Sa publica a desfasurat-o in Galileea (Mt., 4, 12; Mc., 1, 39; Lc., 4, 14). Luca vorbeste de calatoria lui Iisus in Samaria (Lc., 9, 53), iar Ioan relateaza pe larg convorbirea lui Iisus cu femeia samarineana linga fintina lui Iacov (ln 4). Tot evanghelistul loan mentioneaza ca Iisus a predicat in Iudeea la est de Iordan (Mt., 19, 1) si Pereea si ca a calatorit de mai multe ori la Ierusalim. Faptul acesta nu este exclus, deoarece Iisus a calatorit foarte mult, \"strabatea toate cetatile si satele\" (Mt., 9, 35) : in regiunea lacului Ghenizaret, in Capernaum (Mt., 14, 31), in regiunea Gadara (Mt., 8, 28), ajungind in orasele feniciene de nord, Tir si Sidon (Mt. 15, 21) si pina in Cezareea lui Filip (Mt., 14, 13).\n\nDin cauza persecutiei impotriva sfintului Ioan Botezatorul, Iisus a parasit Nazaretul si S-a stabilit in Capernaum (cf. Mc., 2, 1; 9, 1), o localitate linga lacul Galileii, in provincia Zebulon si Neftalim (Mt., 4, 12-13).\n\nChiar la inceputul slujirii Sale mintuitoare, Iisus avea sa faca fata unei puternice impotriviri din partea spiritului ostil lui Dumnezeu, diavolul. In pustie, timp de 40 de zile, Iisus este supus la grele ispitiri (Mt. 4, 11), cu intentia de a-L face sa Se intoarca din calea pe care pornise, Dar El refuza aceste tentatii ale diavolului intr-un mod de neclintit, cu raspunsuri luate din Vechiul Testament (Deut., 8, 3; 6, 16; 6, 13). Desigur, timpul de retragere in pustie a fost dedicat postului si mai ales rugaciunii, pe care a considerat-o drept cea mai importanta pregatire pentru misiunea Sa. De fapt, postul era o practica religioasa a iudeilor (In 3, 5-9), respectata chiar de farisei (Lc., 18, 12), si el insotea rugaciunea. Iisus a dus o viata de continua rugaciune. De mic copil a participat la slujbele de la sinagoga iudaica (Mt., 26, 3), unde S-a rugat si a cintat psalmi (Mto, 15, 34). Nu numai ca S-a rugat in toate momentele decisive din viata Sa si in toate felurile, ci a si indemnat pe ucenicii Sai sa se roage, formulind chiar textul rugaciunii (Lc., 11, 1-4).\n\nAsadar, inceputul misiunii Sale coincide cu cea dintii confruntare directa cu diavolul, cu care va continua lupta pina ce-l va birui prin jertfa Sa.\n\nMai intii trebuie spus ca mesianismul profetilor era inteles de iudeii contemporani lui Iisus intr-un sens strict politic si nationalist. Din dorinta de a se elibera de sub stapinirea romana, sentimentul asteptarii lui Mesia, inchipuit ca un eliberator national si restaurator politic, era foarte puternic la poporul iudeu din vremea lui Iisus.\n\nDin textele care vorbesc despre mesianitatea lui Iisus (Mt., 16, 13-20; Mc 8, 27-30; Lc., 9, 18-21) si mai ales din raspunsurile pe care le-a dat in dialogul ispitirii Sale in pustie (Mt., 4, 1-10) reiese in mod clar ca El nu S-a identificat cu imaginea acelui Mesia asteptat de iudeii din vremea Sa, afirmind ca slujirea Sa mesianica nu are un caracter politic: \"Trebuie sa binevestesc Imparatia lui Dumnezeu si altor cetati, fiindca pentru aceasta sint trimis) (Lc., 4, 43). Desigur El n-a respins slujirea mesianica in sine, asa cum au descris-o profetii, si in primul rind n-a respins ideea ca Mesia va aparea intr-o forma umana, in chip de rob, ascultator pina la moarte (Fil., 2, 7-8), ci pe acel Mesia incompatibil cu \"Imparatia lui Dumnezeu\", imaginat de oameni si nu voit de Dumnezeu (Mc., 8, 31-33). El a trebuit deci sa refaca o intreaga conceptie despre Mesia -mai ales ca evreii nu puteau pune impreuna conceptul de Mesia si necesitatea suferintei -, afirmind ca \"Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea viata, rascumparare pentru multi\" (Mc., 10, 45). Se pare ca tocmai pentru a nu da credit unei astfel de interpretari eronate a functiunilor mesianice, Iisus a preferat sa se pastreze tacere in ce priveste identitatea Sa cu Mesia (Mt., 16, 20; Mc., 8, 30; 9, 9; Lc., 4, 41) si a fost nevoit Sa recurga la titluri noi si mai greu de inteles, echivalente ale lui \"Mesia\", cum ar fi acela de \"Fiul Omului\" (Mt 9, 6; In, 9, 35).\n\nDesigur, Iisus nu si-a formulat conceptia Sa despre Mesia criticind mesianismul din vremea Sa.\n\nIn al doilea rind, pentru a se da un raspuns acestei probleme nu trebuie sa se confunde procesul prin care apostolii si multimea au recunoscut pe Hristos-Mesia in Iisus din Nazaret, cu propria marturie a lui Iisus despre identita1ea si slujirea Sa ca Hristos-Mesia.\n\nAsa cum reiese din unele pericope evanghelice, convingerea ca in Iisus din Nazaret Dumnezeu insusi este prezent, in persoana, si lucreaza mintuirea lumii, s-a format si s-a consolidat in rindul ucenicilor si ascultatorilor Sai, in mod treptat (In 12, 16). Astfel, la inceput s-a crezut ca este un profet (In 4, 19) sau ultimul profet, superior profetilor anteriori (Mc 6, 4; Lc., 7, 16; 13, 30; Fapte, 7, 52), ca este un nou Ilie (Mc 4, 25-27; 6, 15; 7, 16; cf. I Regi, 17, 23-24), mai ales ca se credea ca Ilie va fi inaintemergatorul lui Mesia (Mal., 3, 23), ca este un nou Moise (Mc., 2, 20; Fapte, 3, 22; 7, 32; cf. Ies., 4, 10), ca este Ioan Botezatorul inviat (Mc., 6, 16), ca este un om adeverit de Dumnezeu prin minuni (Fapte, 2, 32; Lc., 24, 19).\n\nExista momente si fapte decisive care au contribuit la intarirea acestei convingeri: cum ar fi minunile, marturia lui Petru (In 6, 69), schimbarea la fata (Mc., 9, 9), si mai ales invierea Sa din morti. Fara indoiala ca faptul invierii a intarit si desavirsit credinta ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Centurionul roman insarcinat cu paza mormintului, care n-a avut alte argumente decit semnele firii ce au insotit evenimentul rastignirii, a putut spune, \"Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta !\" (Mt., 27, 54). Iar Apostolul Toma, dupa ce constata realitatea faptului invierii, exclama : \"Domnul meu si Dumnezeul meu\" (In 20, 28).\n\nPe de alta parte, asa cum reiese din unele texte, Iisus insusi Si-a revendicat slujirile mesianice, recunoscind in mod deschis ca El este Hristos-Mesia. Dupa ce citeste in sinagoga din Nazaret un text din profetia lui Isaia (42, 7), Iisus conchide : \"Astazi s-a implinit Scriptura aceasta in urechile voastre\" (Lc., 4, 21). In convorbirea cu femeia samarineana, dupa ce aceasta Ii spune : \"Stim ca va veni Mesia care se cheama Hristos; cind va veni, Acela ne va vesti noua toate\", Iisus ii raspunde : \"Eu sint, Cel ce vorbesc cu tine\" (In, 25--26). La intrebarea arhiereului : \"Esti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvintat?\", Iisus raspunde : \"Eu sint\" (Mc., 14, 61-62). Prin urmare, nu exista nici o indoiala ca Iisus a fost constient si convins de aceasta de la inceput. El afirma ca este trimis de Tatal (\"Cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine\" - Mt., 10, 40; cf. Mt., 15, 24; Mc., 12, 6), ca impartaseste cu Dumnezeu aceeasi fire si aceeasi putere si de aceea cere : \"Credeti in Dumnezeu si credeti in Mine\" (In, 14, 4).\n\nChiar daca a evitat, in anumite ocazii, sa spuna deschis ca El este Mesia, totusi El a marturisit totdeauna ca are autoritatea lui Dumnezeu, ca Fiu al Acestuia. Intrebat de autoritatile iudaice din Ierusalim : \"Daca tu esti Hristosul, spune-o noua fara sfiala, Iisus le-a raspuns: V-am spus si nu credeti. Lucrurile pe care le fac in numele Tatalui Meu, acestea marturisesc despre Mine\" (ln, 10, 24-25). El a lasat ca cei care vedeau faptele Sale si cei care asculta cuvintele Sale sa se convinga in mod liber.Intrebat de ucenicii trimisi de Ioan Botezatorul : \"Tu esti \"Cel ce trebuie sa vina\", sau sa asteptâm pe altul?\", Iisus a raspuns : \"Mergeti si spuneti lui Ioan cele ce auziti si vedeti : orbii isi capata vederea si schiopii umbla, leprosii se curatesc si surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se binevesteste\" (Mt., 11, 3, 5).\n\nPe temeiul acestor marturii si dovezi, apostolii si marea majoritate a ascultatorilor Sai au crezut ca acest Iisus din Nazaret este \"Cel ce trebuie sa vina\" (Mt. 11, 3), Mesia cel asteptat. De aceea, mesianitatea lui Iisus face parte din marturisirea de credinta a Bisericii primare: \"Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Iisus este Hristos ?\" (I In, 2, 22). Sfintul Chiril al Ierusalimului spune ca greseala iudeilor din vremea Mintuitorului consta tocmai in aceea ca ei, desi recunosc ca El este Iisus, nu admit ca acest Iisus este Hristos Mesia (Cateheza X, 14).\n\nDar mesianitatea lui Iisus provine, pentru autorii Noului Testament, din dumnezeirea Sa. El este Mesia, ca Fiul lui Dum nezeu (Mc., 14, 61-62). Din acest punct de vedere, poate cel mai semnificativ nume al lui Iisus este \"Emanuel\", deoarece acesta arata ca El este Insusi Dumnezeu venit in persoana in mijlocul oamenilor, ca faptele Sale sint fapte ale revelatiei lui Dumnezeu. Aceasta a fost credinta comuna in popor, careia Nicodim ii da expresie: \"Rabi, stim ca de la Dumnezeu ai venit invatator, nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el\" (In, 3, 21). El a marturisit deschis : \" Voua va este data taina imparatiei lui Dumnezeu\" (Mc., 4, 11). El afirma ca este nedespartit de Tatal, de la Care vine si pe Care Il numeste \"Abba\"-Parinte, si nedespartit de Sfintul Duh, pe Care Il va trimite ca alt \"Mingiietor\" (In, 15, 26). El Se considera in unitatea lui Dumnezeu -Sfinta Treime, de aceea nimeni nu poate zice \"Domn este Iisus, decit in Duhul Sfint\" (I Cor., 13, 3).\n\nIn unele din epistolele sale, sfintul apostol Pavel a aratat ca Iisus trebuie pus in legatura nu numai cu istoria poporului evreu, ci si cu istoria intregului neam omenesc. El este nu numai cel fagaduit de profeti si asteptat de poporul ales, ci si incoronarea umanitatii si chiar a creatiei, care Il doreste si Il asteapta de la incepultul ei. Cel dintii Adam a fost creat in vederea \"ultimului\" Adam (Rom., 5, 14 i Col. 3, 9-10), de aceea intruparea este o consecinta a creatiei (Col., 1, 17; Evr., 1, 3), dupa cum opera Sa istorica rascumparatoare este plinirea si consecinta operei Sale creatoare (Col., 1, 15, 17, 18).\n\nIisus Hristos a arartat ca esenta misiunii Sale este mintuirea, o notiune biblica mai veche, careia El ii da o semnificatie noua, cuprinzatoare : \"Fiul Omului n-a venit ca sa piarda sufletele, ci ca sa le mintuiasca\" (Lc 9, 55). In Noul Testament, mintuirea este legata de persoana si opera lui Iisus Hristos si consta in aducerea credinciosului la o viata noua, in comuniune cu Dumnezeu in Hristos. Mintuirea inseamna recuperarea sensului spiritual si a continutului plenar al existentei : \"Ce-i va folosi omului, daca va cistiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?\" (Mt., 14, 26). Daca pacatul este o stare de diminuare si de dezbinare interioara, care vine din ruptura comuniunii cu Dumnezeu (In, 9, 16, 31), mintuirea este o plinatate a existentei care vine din harul si iubirea de Dumnezeu. De aceea notiunea de mintuire, mai ales in Evanghelia dupa Ioan, este pusa in legatura cu o alta notiune biblica si anume aceea de viata. \"Invatatorule bun, ce bine voi face, ca sa am viata vesnica?\" (Mt., 19, 16). Iisus Hristos este insasi sursa vietii dumnezeiesti : \"Caci precum.Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba in Sine\" (In, 5, 26). Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sau ca lumea sa aiba viata din viata Sa (In, 3, 16). EI este cel ce da viata (In, 5, 21), pentru ca \"in El locuieste, trupeste, toata plinatatea dumnezeirii\" (Col., 2., 9).\n\nDar \"calea care duce la viata\" (Mt., 7, 14) este calea jertfei: Iisus a aratat ca mintuirea ca si viata este un act de jertfa : \"Caci cine va voi sa-si scape viata o va pierde\" (Mt., 16, 25) .\n\nIn legatura cu Patimile, rastignirea, moartea, invierea, lui Iisus Hristos, trebuie subliniate urmatoarele aspecte principale :\n\nIisus a cunoscut drumul vietii Sale si a fost constient ca faptele si destinul Sau (In, 19, 17) fac parte din voia Tatalui (Lc., 24, 45-47). El insusi a prevestit de mai multe ori Patima Sa (Mt., 16, 21; 17, 22-23; 20, 17-19 si paral.) si a considerat jertfa ca singura cale de a reda viata adevarata acestei lumi : \"Si, dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa Se -inalte Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica\" (In, 3, 14; cf. 12, 34). De aceea, apostolului Petru care Ii ceruse sa renunte la drumul jertfei ii spune : \"Inapoia Mea, satano\" (Mt., 16, 23). Desi fara de pacat (I Pt, 2, 22-23) desi fara nici o vina in fata autoritatilor civile (vezi afirmatia lui Pilat - Lc., 23, 14; cf Mt, 27, 24; In, 11, 4; 18, 38), Iisus a acceptat in mod Iiber si real sa sufere, considerind ca moartea Sa este o jertfa de ispasire adusa lui Dumnezeu pentru toti oamenii: \"El a gustat moartea pentru fiecare om\" (Evr., 2, 9).\n\nIisus a cunoscut sensul soteriologic al misiunii Sale si indeosebi valoarea mintuitoare a jertfei Sale. El a stiut ca rostul intruparii Sale este acela de a elibera lumea de pacat si de a-i da o viata noua prin infringerea mortii. El a stiut ca slujirea Sa consta tocmai in a chema pe pacatosi la mintuire (Mc.. 2, 17), in a cauta si a mintui \"oaia cea pierduta\" (Lc.,19, 12). Dar El a cunoscut ca mintuirea nu este cu putinta decit prin moartea Sa si de aceea a primit-o de buna voie. Desi ucenicii voiau sa pregateasca Pastele iudaic, initiat in Egipt, Iisus a devenit \"Pastele\" nostru, prin cinstitele Lui Patimi (I Cor., 5, 7). De fapt, pe cruce se realizeaza scopul intruparii Sale : \"Nu trebuie, oare, ca Hristos sa patimeasca acestea si sa intre in slava Sa ?\" (Lc., 24, 26). Mintuirea noastra s-a produs in lupta directa pe care Iisus dus-o cu moartea, pe cruce: \"Acum este judecata acestei lumi; acum stapinitorul lumii acesteia va fi aruncat afara\" (In, 12. 31).\n\nIn Patimile Sale, Iisus a aratat ca esenta vietii si a mintuirii consta in smerenie, evlavie si ascultare desavirsita fata de Dumnezeu. \"In zilele trupului Sau, El a adus, cu strigat si cu lacrimi, cereri si rugaciuni catre Cel ce putea sa-L mintuiasca din moarte si auzit a fost pentru evlavia Sa si, desi era Fiu, a invatat ascultarea din cele ce a patimit si desavirsindu-Se, S-a facut tuturor ce-L asculta pricina de mintuire\" (Evr., 5, 7-9). Patimile au fost in acelasi timp si momentul proslavirii Sale. Momentele din Saptamina Mare sint ca niste trepte pe scara descoperirii lui Dumnezeu in trupul lui Iisus.\n\nLupta cu moartea pe crucea Golgotei n-a fost un accident sau o infringere, ci o biruinta. De aceea invierea ramine momentul suprem al proslavirii Fiului si al revelatiei dumnezeirii Sale : \"Dumnezeu L-a inviat dezlegind durerile mortii, intrucit nu era cu putinta ca El sa fie tinut de ea\" (Fapte, 22).\n\nInvierea este evenimentul central care a decis credinta apostolilor in divinitatea lui Iisus (Mt 28, 17), precum si intemeierea Bisericii: \"Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra\" (I Cor., 15, 14). Dupa Inviere, apostolii au inteles definitiv si plenar cine este Iisus Hristos si ce semnificatie are opera Sa. \"Acest Iisus, pe Care Dumnezeu L-a facut Domn si Hristos\" (Fapte, 2, 36), a devenit \"piatra din capul unghiului\" (Fapte, 4, 1) a Bisericii, poporul Noului Legamint, pe care apostolii au zidit-o dupa Cincizecime, ca trup tainic al Domnului, prin puterea Duhului Sfint.\n\nDupa invierea Sa, timp de 40 de zile (Fapte, 1, 3) Iisus ramine impreuna cu apostolii sai pe care ii pregateste pentru misiune in lume, fagaduindu-le puterea Duhului Sfint. In acest rastimp, in centrul predicii Sale revine tema Imparatiei lui Dumnezeu, Apostolii au fost trimisi anume sa propovaduiasca apropierea imparatiei lui Dumnezeu (Fapte 19, 8), Desigur, activitatea apostolilor face parte din iconomia Duhului Sfint in Biserica, in care 1isus le-a incredintat un rol unic (Mt, 14, 8).\n\nEvanghelistul Luca arata ca timp de patruzeci de zile dupa inviere, Iisus a ramas impreuna cu apostolii, invatindu-i despre imparatia lui Dumnezeu, in asteptarea trimiterii Duhului Sfint peste ei (Fapte, 1, 2-5), Iisus Hristos sfirseste viata si activitatea paminteasca inaltindu-se cu trupul la cer (Lc., 24, .51; Fapte, (9-11), unde sta de-a dreapta Tatalui (Fapte, 2, 33-34). El a fagaduit apostolilor Sai ca la sfirsitul lumii acesteia va veni iarasi plin de slava (II Pt., 3, 4; I In, 2, 28) Sa judece pe cei vii si pe cei morti, care vor invia cu trupul odata cu venirea Sa intru slava, si sa separe pe cei buni de cei rai (Mt 25, 31-46; Mc 7, 38). De aceea, \"ziua Domnului\" (Amos, 6, 18) va fi pentru unii ziua judecatii (Mt 10, 15; I Cor 3, 13), sau \"ziua miniei lui Dumnezeu\" (Rom,.2, 5), iar pentru altii \"ziua eliberarii\" (Ef., 4, 30).\n\nIntorcindu-se in Ierusalim, apostolii carora li s-au alaturat \"femeile\", Maria, mama lui Iisus si fratii Lui (Fapte, 1, 14) si alti ucenici - erau in asteptarea sarbatorii Cincizecimii si a pogoririi Duhului Sfint (Fapte, 2, 1, 5). (Cincizecimea era una din marile sarbatori ale poporului iudeu stabilita pentru a comemora primirea Legii pe Muntele Sinai, care se praznuia in Ierusalim, in vremea secerisului, la cincizeci de zile dupa Pasti), Cincizecimea a devenit sarbatoare crestina deoarece acum se intimpla botezul cu Duhul Sfint asupra apostolilor (Fapte, 2, 4) si deci are loc intemeierea Bisericii crestine, ca Trup al lui Hristos si templu al Duhului Sfint.\n\nPr. Prof. Dr. Ion Bria,\n\n\"Dictionar de Teologie Ortodoxa\", EIBMBOR, Bucuresti, 1981, pag 209-216.\n\n==\'\'Iisus Hristos - Mantuitorul lumii\'\'==\nActivitatea lui Mesia sau a Mantuitorului Hristos a fost precedata cu putin de cea a lui Ioan Botezatorul, care ducea viata de ascet si boteza in Iordan, in asteptarea Celui <> decit el (Luca 3, 16), adica a Mantuitorului, pe Care L-a primit si L-a botezat.\n\nPentru predica lui necrutatoare, Ioan Botezatorul a fost arestat si inchis de regele Irod Antipa (4 i.d.Hr. - 39 d.Hr.), fiul lui Irod cel Mare (39 i.d.Hr. - † 4 i.d.Hr.) la palatul Macherus si decapitat (Matei 14, 3-12; Marcu 6, 16-29; Luca 3, 19). Ucenicii lui Ioan s-au mentinut citeva zeci de ani. Dintre ei, au fost la inceput Apostolii Andrei si Ioan, care au urmat apoi Mantuitorului Hristos (Ioan 1, 37 si 40).\n\nMesia sau Mantuitorul Hristos este o personalitate unica, fara egal in istoria omenirii. Asupra vietii Lui s-au scris si se scriu numeroase lucrari si studii, autorii lor interpretind viata si opera Sa in functie de ideile lor istorice, filozofice, sociale, politice si economice. De aceea el este prezentat rind pe rind ca un ginditor, un filosof, um moralist, un idealist visator, un reformator, un vizionar.\n\nPentru crestini insa, Iisus Hristos este o persoana divino-umana, este Fiul lui Dumnezeu, Care s-a intrupat din Fecioara Maria si a vietuit ca persoana istorica in timpul imparatilor romani August (31 i.d.Hr. - 14 d.Hr.) si Tiberiu (14-37). Istoria nu prezinta viata Sa dumnezeiasca, aceasta facindu-se la alte discipline teologice, ci se ocupa numai de viata Sa omeneasca.\n\nIisus Hristos s-a nascut in zilele lui Irod, regele Iudeii, si ale procuratorului roman Quirinius, guvernator al Siriei, (Luca 2, 2), in timpul imparatului Augustus, cu citiva ani inaintea erei crestine, al carui inceput a fost stabilit de Dionisie cel Mic († 540) - originar din provincia romana Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea in 753 a.U.c.\n\nIn genere, istoricii accepta ca Iisus Hristos s-a nascut cu 4 sau 5 ani mai inainte de 753 a.U.c., si nu cum gresit a stabilit Dionisie cel Mic.\n\nMai tirziu, traditia crestina a fixat si ziua nasterii Mantuitorului Hristos la 25 decembrie in fiecare an.\n\nEvenimentele mai insemnate din viata Mantuitorului\n\nDin Sfintele Evanghelii, cunoastem ca Iisus Hristos s-a nascut in Iudeea, la Bethleem, cu prilejul unui recensamint facut sub impartul Augustus, in timpul procuratorului Quirinius, cum am mai spus (Luca 2, 2). Din cauza poruncii regelui Irod de a ucide pruncii din Iudea <> (Matei 2, 16), Fecioara Maria si batrinul Iosif au plecat cu pruncul Iisus in Egipt, de unde s-au intors dupa moartea lui Irod si s-au stabilit la Nazaret, in Galileea (Matei 2, 13-23), in timpul regelui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. La virsta de 12 ani, mergind la templul din Ierusalim, cu prilejul sarbatorii Pastelui, s-a ratacit de parintii sai si a fost gasit dupa trei zile in templul din Ierusalim, in mijlocul invatatorilor. De la Ierusalim, s-a intors cu parintii Sai la Nazaret, unde a trait pina la virsta de 30 de ani (Luca 2, 42-51).\n\nIpotezele unor cercetatori rationalisti, dupa care Iisus ar fi invatat inaltele idei pe care le-a predicat, la preotii din Egipt, sau in alte tari (India), sint simple inchipuiri, si nu au nici un temei istoric.\n\nIisus Hristos si-a inceput misiunea Sa la virsta de 30 de ani, pe malurile Iordanului, nu departe de comunitatile esenienilor, printre ucenicii lui Ioan Botezatorul. Primii Sai discipoli au fost discipolii lui Ioan Botezatorul, ca Ioan si Andrei (Ioan 1, 37 si 40).\n\nCind Iisus afla de arestarea si moartea Sfintului Ioan Botezatorul de catre Irod Antipa, se retrage in Galileea, unde incepe sa invete in orasele din jurul lacului Ghenizaret, numit si Marea Galileei sau Marea Tiberiadei si in tinutul Decapolis, adica tinutul celor zece cetati, unde pe linga iudei, se aflau si greci. El si-a ales doisprezece Apostoli si invata in zilele Sabatului in sinagogile iudeilor. Iisus se adreseaza de preferinta oamenilor simpli, celor umili si bolnavi: orbi, paralitici, leprosi, indraciti, precum si vamesilor, carturarilor si farseilor in sinagogi, pe drumuri, in satele si orasele din Galileea, Iudeea si Samaria.\n\nDurata activitatii publice a Mantuitorului nu este sigur cunoscuta din cauza deosebirii dintre Evanghelistii sinoptici Matei, Marcu si Luca, care vorbesc de un singur Paste, si Evanghelistul Ioan care vorbeste de trei Paste la care a participat El, ceea ce arata ca activitatea Sa a durat peste trei ani.\n\nDupa datele cele mai probabile, rezulta ca Iisus Hristos a trait mai mult de 33 de ani, cit se crede in mod obisnuit, anume 35-36 de ani, socotind data nasterii Lui in 749-748 a.U.c., iar data mortii in anul 783 a.U.c. sau si ceva mai mult, daca se va fi nascut inainte de 748 a.U.c.\n\nDin activitatea mesianica a lui Iisus Hristos, Evanghelistii au retinut: botezul Lui de catre Ioan in apele Iordanului (Matei 3, 13, 17, Marcu 1, 9-11), chemarea Apostolilor (Matei 10), propovaduirea Sa insotita de minuni in Galileea, Iudeea si Ierusalim, intrarea Sa triumfala in Ierusalim, prinderea, judecarea, condamnarea, rastignirea pe cruce, moartea, invierea si inaltarea Lui. In vreo trei ani de misiune publica, Iisus Hristos a desfasurat o activitate extraordinara ca invatator, profet si facator de minuni, care, pe de o parte a facut o impresie puternica asupra poporului, iar pe de alta a stirnit ura conducatorilor religiosi ai iudeilor.\n\nIn cele din urma, Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procuratorului roman Pontiu Pilat (26-36 d.Hr.), la instigatiile conducatorilor iudei si judecat de marele arhiereu Caiafa si de Sinedriul iudeilor. Vina care s-a adus lui Iisus Hristos de conducatorii iudei este religioasa si politica. El este acuzat de blasfemie, pentru ca S-a declarat pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Iata cuvintele lor: <> (Ioan 10,33). Intr-adevar, Mantuitorul a declarat: <> (Ioan 8, 42) si <> (Ioan 10, 33). Totodata a fost acuzat ca s-a facut pe Sine <> (Ioan 18, 33-37; 19-22), ceea ce in ochii conducatorilor iudei constituia o mare teama politica.\n\nConducatorii iudeilor se temeau foarte mult de romani, sa nu le nimiceasca tara si neamul si afirmau: <> (Ioan 11, 48). De aceea, dupa opinia marelui arhiereu Caiafa, << este mai de folos sa moara un om pentru popor, decit sa piara tot neamul>> (Ioan 11, 50). Astfel s-a ajuns la condamnarea lui Iisus Hristos la moarte prin rastignire pe cruce, sub regele Iudeii Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare.\n\nInvatatura Lui. Iisus Hristos a vorbit si a lucrat in numele, cu autoritatea si puterea lui Dumnezeu Tatal, a marturisit inaintea Apostolilor si a oamenilor misiunea Lui dumnezeiasca, a avut o viata morala de o curatie si inaltime unica si incomparabila. El a dat invaturi sublime in cuvinte, parabole si imagini de o simplitate, sinceritate, adincime, frumusete si intelepciune supranaturala. Invatatura Lui n-a fost depasita si nu poate fi depasita de nici una dintre religiile naturale ale lumii, sau de vreun alt sistem de gindire religios, ea fiind de origine dumnezeiasca, revelata.\n\nEvanghelia, adica Vestea cea buna, propovaduita de Iisus Hristos este un mesaj religios si moral, nu social, politic sau economic. Prin invatatura Sa, Mantuitorul urmareste mintuirea omului, care inseamna curatirea si eliberarea lui de pacate, restaurarea firii umane, reinnoirea, sfintirea si indumnezeirea omului.\n\nIdeea centrala a propovaduirii Mantuitorului este <>sau <> (Matei 3, 2; 4, 17; 10, 7; Marcu 1, 15). Aceasta imparatie este inteleasa ca o noua ordine religioasa si morala a lumii. Prin credinta intr-un singur Dumnezeu spiritual si nevazut, prin respectarea virtutilor morale si a poruncilor divine, omul poate dobindi multumirea si fericirea, chiar din timpul vietuirii pamaintesti, iar in viata de dincolo, mintuirea si fericirea vesnica. In imparatia cerurilor, vor intra toti cei ce cred in Iisus Hristos si in preceptele Lui, se renasc <> (Ioan 3, 5), se schimba sufleteste si traiesc o viata religioasa morala noua si curata.\n\nDesi Iisus a predicat iudeilor, invatatura lui are caracter universal, fiind destinata intregii lumi. El insusi ne incredinteaza: <> (Matei 24, 14). Acest universalism religios, asa cum l-a vestit Mantuitorul, era o noua conceptie, ca si toate marile adevaruri revelate de El.\n\nIn noua religie, ideea existentei unui singur Dumnezeu spiritual, nevazut, inefabil si infinit este esentiala. Exista un singur Dumnezeu adevarat in trei persoane sau ipostasuri: Tatal, Fiul si Duhul Sfint, care formeaza Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Ideea de Dumnezeu este mult adincita prin invatatura lui Iisus Hristos si ea atinge cea mai inalta treapta a revelatiei divine.\n\nPrin Fiul Sau, prin Domnul Iisus Hristos, care a imbracat chip de om, Dumnezeu Tatal S-a facut cunoscut oamenilor.\n\nIisus Hristos Si-a afirmat dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele si invatatura Sa, ci mai ales prin faptele, minunile si profetiile Sale. Minunea cea mai mare, care a confirmat ca El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, este invierea Sa din morti. De asemenea, propriile Sale profetii confirma dumnezeirea Sa.\n\nIn invatatura crestina este implicata si conceptia despre om, antropologia, care sta in strinsa legatura cu conceptia despre Dumnezeu. Sfinta Scriptura invata ca omul a fost creat de Dumnezeu <> (Fac. 1, 27), ca implinire si desavirsire a intregii creatii. Chipul lui Dumnezeu din fiinta omului orienteaza omul spre indumnezeire, iar dreptii care traiesc viata curata si sfinta se fac << partasi firii dumnezeiesti>> - (II Petru 1, 4). << Caci stim ca atunci cind se va arata Iisus, ne incredinteaza Sf. Apostol Ioan, vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom vedea precum este>> (I Ioan 3, 2).\n\nIn morala, Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o innoire si un progres tot atit de mare. Principiul si temeiul raporturilor dintre oameni este iubirea, iar semenii nostri devin prin iubire fratii nostri.\n\nIubirea este cea mai mare porunca data de Iisus Hristos si cea mai mare realizare a vietii crestine: iubirea fata de Dumnezeu, ca Tatal ceresc al tuturor oamenilor, si iubirea de oameni ca fii ai lui Dumnezeu si frati ai nostri. <> (Matei 22, 37 - 39; Marcu 12, 29-31; Luca 10, 27).\n\nDupa marturia Sfintului Apostol Ioan, <> (I Ioan 4, 7-8, 19).\n\nIisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru, ci a si dat pilda dumnezeiasca a unei vieti de iubire, bunatate, iertare si curatie sufleteasca, la care fiecare trebuie sa nazuiasca, spre desavirsirea sa.\n\nAstfel, Iisus Hristos a unit strins credinta si fapta, religia si morala. Prin conceptia Sa spiritualista, prin accentuarea nemuririi omului si a raspunderii lui inaintea lui Dumnezeu, prin curatirea si intensificarea sentimentului religios si moral, prin conceptia despre Dumnezeu si om, Iisus Hristos a ridicat considerabil sensul si valoarea religiei si a largit orizontul ei ca religie revelata, dumnezeiasca.\n\nPr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu,\n\n\"Istoria Bisericeasca Universala\", Bucuresti, 1992, pag. 19-23.\n\n==\'\'Betleem\'\'==\nIn dimineata zilei urmatoare mergem in orasul Betleem, cale de numai 10 km la sud de Ierusalim. O bucurie duhovniceasca de taina se odihneste in inimile noastre. Ne cheama Betleemul! Ne cheama pastorii si magii! Ne cheama ingerii sa ne invete a canta. Ne cheama Fecioara Maria, cu Pruncul Iisus in brate, sa ne invete taina ascultarii; ne cheama batranul Iosif sa ne invete a tacea si a lauda pe Hristos Domnul, Care S-a intrupat pentru mantuirea noastra. Ne cheama Pestera Betleemului sa ne invete dragostea Preasfintei Treimi si smerenia Fiului lui Dumnezeu.\n\nBetleem, Craciun, colinde, Nasterea Domnului, magi, pastori, ingeri care canta si Fecioara Maria cu Pruncul Iisus culcat in iesle, sunt cele dintai cuvinte din Sfanta Evanghelie pe care ni le-au rostit mamele noastre. Sunt cele mai sfinte cuvinte care s-au intiparit adanc in memoria si in inimile noastre.\n\nPentru noi, romanii, care venim din tarea nemuritoarelor colinde de Craciun, cuvantul Betleem are o rezonanta cu totul sacra. El exprima mai mult decat orice alt oras din Tara Sfanta iubirea lui Dumnezeu pentru lume, smerenia Pruncului Iisus, nevinovatia pruncilor martiri si ascultarea pastorilor credinciosi, a magilor purtatori de daruri, a ingerilor din cer, a Fecioarei, a dreptului Iosif si a tuturor crestinilor. Betleemul cu toate imprejurimile lui are multe semnificatii pentru sufletul atat de sensibil al romanului. Popor pasnic, adanc legat de Hristos, de Biserica, de munti, de natura, de turmele de oi, de colinde, de flori si de cerul senin! Desi a trecut prin atatea drame in istoria sa, poporul roman a ramas tot asa de credincios, bland, linistit si plin de speranta. De aceea si Betleemul, cu pestera, cu Fecioara, cu Pruncul Iisus, cu magii, cu pastorii si ingerii care canta, au atitea semnificatii pentru sufletele noastre.\n\nCu aceste simtaminte in inimi ne urcam in autobuzul de Betleem si pornim din Ierusalim spre Cetatea lui David. La cativa kilometri se observa in partea stanga o veche manastire ortodoxa fortificata. Este Manastirea Sfantul Ilie sau Mar Eliyas, din secolul al V-lea, intemeiata de Cuviosul Anastasie. Dupa traditie, aici ar fi poposit putin Sfantul prooroc Ilie, in drum spre Muntele Horeb. In prezent se nevoiesc trei calugari in aceasta manastire. Putin mai inainte se vede o constructie veche din lespezi de piatra, cu bolta orientala. Este mormantul Rahilei, sotia patriarhului Iacov, care ne aminteste de cei 14.000 de prunci martiri ucisi de Irod.\n\nIata, se vede Betleemul! Betleemul, Cetatea lui David. Betleemul, patria si locul de nastere al Domnului nostru Iisus Hristos. Betleemul care a innoit intreaga lume! Privit de departe, Betleemul cu casele sale albe, asezate in forma de amfiteatru cu fata spre rasarit, pare un buchet de flori albe, coborat din cer pe aripi de ingeri. Oraselul mltimilenar, legat atat de Vechiul cat mai ales de Noul Testament prin Nasterea Domnului si Mantuitorului lumii. Deasupra lui au cantat ingerii acea nemuritoare cantare: Slava intre cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! (Luca 2, 14). Aceasta este cel mai frumos imn al pacii, al impacarii noastre cu Dumnezeu. Este cel dintai colind cantat pe pamant!\n\nNe uitam cu multa cucernicie spre Betleem. Este asezat pe coline domoale de piatra. Ici-colo se inalta turle de biserici, chiparosi, maslini, eucalipti si multe flori. De jur-imprejur se intind campuri cultivate, gradini cu vita-de-vie, portocali si lamai. Dincolo de Betleem, spre sud-est, se vad culmile de culoare gri-roscata ale muntilor Galaadului si Moabului. Pe varfurile lor nici un fel de verdeata, nici o locuinta omeneasca. Dupa aceste coline pustii se vede depresiunea Marii Moarte.\n\nIntram in Betleem. Un oras mic si destul de curat ce numara pana la 30.000 de locuitori, dintre care majoritatea sunt arabi. Intrebam de Biserica Nasterii lui Hristos. Atat pestera in care S-a nascut Domnul, cat si biserica inaltata deasupra ei, se afla in partea de rasarit a orasului.\n\nBiserica Nasterii Domnului\n\nSuntem in fata marii Biserici a Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Este cea mai veche si mai originala biserica crestina din Tara Sfanta. In fata ei se afla un loc liber, ca un fel de piata, pavata cu dale de piatra. In partea dreapta se inalta biserica armeana. In partea stanga, spre nord, se ridica o cladire mare a calugarilor franciscani, un fel de hotel pentru pelerini, cu chilii pentru calugari si o biserica inchinata Sfintei Ecaterina. Iar drept inainte, spre rasarit, se vede marea Biserica a Nasterii Domnului, din veacurile IV-VI, ridicata deasupra Sfintei Pesteri. Intrarea se face pe o usa foarte joasa si ingusta, dinspre apus. Facem trei inchinaciuni fata usii, ne plecam si intram. Prima incapere este un fel de pridvor larg, numit atrium. Apoi a doua incapere tot asa de mica si iata-ne in marea Biserica a Nasterii lui Hristos!\n\nSlava Tie, Mantuitorule, ca ne-ai invrednicit in viata aceasta pamanteasca sa calcam cu picioarele noastre pacatoase pe acest loc asa de sfant, unde s-a lucrat taina mantuirii neamului omenesc! Slava Tie, Mantuitorule, ca ne-ai binecuvantat sa ajungem si aici la Betleeem. Invredniceste-ne sa ne inchinam si in pestera in care Te-ai nascut!\n\nPrivim cu evlavie interiorul bisericii. Este cu totul divin si maret, pe masura credintei marilor imparati bizantini. In total, lungimea bisericii este de 60 metri si latimea de 30. Prima biserica a fost construita, aici, de Sfanta Imparateasa Elena, in anul 326. Dupa doua secole, in anul 531, marele imparat Iustinian a modificat si infrumusetat aceasta biserica, pastrand in cea mai mare parte primul lacas. Biserica zidita de Sfanta Elena se compunea dintr-un atrium (pronaos), un naos, compus din cinci nave logitudinale sprijinite pe stalpi de marmura, si altarul poligonal, ridicat chiar deaspura Sfintei Pesteri. Pardoseala era impodobita cu mozaicuri de mare calitate artistica, cu motive florale crestine.\n\nImparatul Iustinian a impartit atriumul in doua incaperi: pridvor si nartex (pronaos), ambele destul de mici. Naosul propriu-zis este cel din anul 326, lung de peste 40 de metri, format din cinci nave longitudinale, dupa vechiul tip bazilical. Navele laterale se sprijina pe patru randuri de coloane de marmura rosie, in numar de 44 – cate 11 coloane in fiecare rand. La jumatatea naosului se urca cateva trepte si se ajunge in fata Sfantului Altar. Tot Iustinian cel Mare a transformat vechiul altar poligonal intr-un altar cu trei abside. Absida centrala este altarul propriu zis al ortodocsilor. Absida din dreapta este prevazuta cu un al doilea altar ortodox, mai mic. Iar absida din stanga are un altar care apartine Bisericii Armene. Din ambele abside se coboara pe trepte in pestera.\n\nPeste mozaicul primei biserici, Iustinian a pus dale mari de marmura, iar peretii i-a impodobit cu mozaicuri de rara frumusete. In sapaturile din ultimele decenii s-au descoperit portiuni mari din mozaicul bisericii zidita de Sfanta Elena, pe care le-am admirat si noi. In timpul marii invazii a persilor din anul 614, condusa de Hosroe, au fost distruse definitiv in Palestina sute de biserici crestine de cea mai mare importanta. Numai biserica din Betleem a scapat din mainile lor. Caci, vazand pictati pe pereti pe cei trei magi in haine persane si ascultand rugamintile calugarilor slujitori, au renuntat s-o mai distruga. Pe vremea primei cruciade (1096-1099), Biserica Nasterii Domnului a fost luata de la ortodocsi si data in mainile catolicilor impreuna cu Sfanta Pestera. Aceasta nedreptate a durat secole de-a randul. Dar in anul 1757 Biserica Sfintei Elena si a lui Iustinian a fost data din nou in posesia ortodocsilor. Tot atunci catolicii au fost indepartati si din Sfanta Pestera, pe care o ocupasera in mod silnic. Dupa aceasta data, catolicii si-au construit o alta biserica in partea de nord, alaturi de marea catedrala ortodoxa.\n\nIn prezent Biserica Nasterii Domnului se prezinta tot atat de mareata si impunatoare ca acum 1600 de ani, fiind bine restaurata, intretinuta curat si impodobita ca o mireasa. Interiorul pastreaza mireasma binecuvantata a primelor veacuri crestine. Admiram mozaicurile milenare, catapeteasma sculptata si aurita, policandrele si candelele, in numar de 54, care atarna de tavane. Admiram bolta bisericii care este lucrata artistic in lemn, dupa vechiul stil bazilical. Ne inchinam cu evlavie in Sfantul Altar si la icoane, pe care le-au sarutat atatea generatii de credinciosi si pelerini din toata lumea.\n\nSlava Tie, Fiule al lui Dumnezeu, pentru acest dumnezeiesc altar, unde Te-ai nascut din Fecioara Maria pentru a noastra mantuire! Slava Tie, Iisuse Hristoase, pentru Fecioara din care Te-ai nascut, pentru Sfanta Elena care Ti-a inchinat acest lacas, pentru cuviosii calugari care au slujit aici cu frica de Dumnezeu, pentru toti cei ce s-a mantuit in numele Tau...!\n\nSarutam icoanele imparatesti din catapeteasma. Toate sunt vechi si imbracate in argint. Ne inchinam si la icoanele facatoare de minuni, ce se afla in absida din dreapta – icoana Maicii Domnului cu Pruncul si icoana Sfantului Nicolae. Apoi stam de vorba cu Parintele Ieronim, un calugar cu chip bland si luminos. Sfintia sa ne spune ca in marea biserica se face Liturghie numai Duminica si in sarbatori, iar in celelalte zile se savarsesc obisnuitele laude. Liturghia zilnica se face numai in Sfanta Pestera, dimineata intre orele 5,30-7. In sarbatori se face concomitent Liturghie, atat in Pestera, cat si in catedrala.\n\nCu gandul la Sfanta Fecioara si la Pruncul Iisus culcat in iesle, ne pregatim sa ne inchinam in Sfanta Pestera.\n\nPestera Nasterii lui Hristos\n\nDupa ce aprindem cateva lumanari de ceara aduse din tara, coboram treptele de piatra din absida dreapta si intram in Sfanta Pestera. Aici cadem cu fata la pamant si ne rugam.\n\nSlava Tie, Mantuitorule, ca Te-ai milostivit de neamul nostru omenesc! Slava Tie, Fiule al lui Dumnezeu, ca Ti-ai luat trup din trupul Fecioarei Maria, ca sa indumnezeiesti trupul nostru cel zdrobit. Slava Tie, Iisuse Hristoase, ca aici, in aceasta pestera de taina, Te-ai desertat de slava dumnezeirii, ca sa ne imbraci pe noi intru slava. Slava Tie, Bunule, ca aici Te-ai coborat intre oameni, ca sa-I ridici la cinstea cea dintai. Slava Tie, pentru dumnezeiasca Ta dragoste! Slava Tie, pentru marea smerenie! Slava Tie, pentru intrupare, pentru negraitele Tale judecati, pentru toata taina rascumpararii neamului omenesc! Slava Tie, Mantuitorule, pentru Fecioara Maria si pentru batranul Iosif, care a slujit cu credinta pe Fecioara! Slava Tie, pentru cei trei magi aducatori de daruri, pentru steaua care Ti-ai slujit, pentru pruncii care Te-au marturisit, pentru stramosul Tau David si pentru cetatea Betleem, ca de mare cinste s-au invrednicit. Slava Tie, pentru Sfanta Pestera care Te-a adapostit, pentru taina cea mare a intruparii Tale, pentru negraita semrenie, pentru nemuritoarea bucurie care au izvorat lumii din aceasta pestera. Pentru toate, slava Tie!\n\nCantam in genunchi Evanghelia Nasterii lui Hristos:\n\nIn zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea… Si se duceau toti sa se inscrie, fiecare in cetatea sa. Si s-a suit si Iosif din Galileea, din Cetatea Nazaret, in Iudeeea, in cetatea lui David, care se cheama Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se inscrie impreuna cu Maria cea logodita cu el, care era insarcinata. Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca. Si a nascut pe Fiul Sau, Cel Unul Nascut, si L-a infasat si La culcat in iesle, caci nu mai era loc pentru ei in casa de oaspeti. Si in tinutul acela erau pastori, stand pe camp si facand de straja noaptea imprejurul turmei lor. Si iata ingerul Domnului a stat langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor, si ei s-au infricosat cu frica mare. Dar le-a zis ingerul: Nu va temeti, caci iata va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Caci vi S-a nascut astazi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. Si acesta va va fi semnul: veti gasi un Prunc infasat culcat in iesle. Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace intre oameni bunavoire! Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pana la Betleem si sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut, pe care Domnul ni l-a facut cunoscut. Si grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe prunc culcat in iesle. Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa. Si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu pentru toate cate auzisera si vazusera, precum li se spusese (Luca 2, 1-20).\n\nIar daca S-a nascut Iisus la Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod, regele, iata magii de la rasarit au venit la Ierusalim, intreband: Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut steaua Lui la rasarit si am venit sa ne inchinam Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu dansul… Atunci Irod a chemat in ascuns pe magi si a aflat de la ei lamuriri in ce vreme s-a aratat steaua. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amamnuntul despre Prunc si daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera la rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra unde era Pruncul. Iar ei, vazand steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui, si deschizand visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Apoi, luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.... (Matei 2, 1-12).\n\nAici, in aceasta pestera mica si nebagata in seama, S-a smerit Fiul lui Dumnezeu, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. In aceasta pestera nelocuita S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, ca sa impace pe oameni cu Dumnezeu! In aceasta pestera, alaturi de vitele cele necuvantatoare, S-a smerit Hristos Cuvantul, ca sa ne scoata pe noi, pacatosii, din starea cea dobitoceasca in care ne aflam. Aici s-a vazut fata catre fata, Dumnezeu cu omul, cerul cu pamantul, Hristos cu Adam, Pruncul cu Fecioara, Stapanul cu robul. Aici s-a atins focul de materie si nu s-a mistuit. Aici s-a atins focul de materie si nu s-a mistuit. Aici s-a atins Dumnezeu de om si l-a indumnezeit. Aici S-a odihnit Iisus Pruncul in bratele Fecioarei Maria si prin ea toate bratele mamelor le-a sfintit si neascultarea Evei a vindecat-o. Cerul a dat steaua, pamantul a oferit pestera. Dumnezeu a dat pe Fiul, omul a dat pe Fecioara; templul a dat pe batranul Iosif, vitele au oferit ieslea cu paie, iudeii au dat pe pastorii oilor, luna a picurat lumina, noaptea a invaluit in necuprins taina Intruparii. Si asa s-a savarsit taina impacarii omului cu Dumnezeu prin impreuna lucrarea celor ceresti cu cele pamantesti, prin negraita smerenie si topire in dumnezeiasca Dragoste! Uimiti de aceasta desertare a dumnezeirii pe pamant, de aceasta divina impacare, ingerii s-au coborat printre oameni si de bucurie au inceput a canta si au invatat si pe oameni sa cante maririle lui Dumnezeu. Ca unde este impacare, acolo este mantuire, acolo este bucurie si cantare. Si asa s-a nascut Biserica si slujbele si colindele. Asa s-au invatat oamenii de la ingeri sa se roage, sa cante si sa slaveasca pe Dumnezeu. Din acest ceas, ingerii canta cu noi, plang pentru noi, se roaga pentru noi si impreuna cu noi ne invata a canta, a ne ruga, a iubi si a plange. Ne invata taina mantuirii si a bucuriei dumnezeieisti!\n\nSlava Tie, Mantuitorule, pentru dumnezeiasca Nasterea Ta! Slava Tie, pentru Fecioara Maria si pentru batranul Iosif; pentru ingerii care ne-au invatat a canta, pentru pastorii care ne-au deprins a Te cauta, pentru magii care ne-au invatat sa-Ti aducem daruri! Slava Tie, pentru steaua cerului si pestera pamantului! Pentru toate, slava Tie!\n\nCalauziti de steaua sfintei credinte venim de departe, din tara Carpatilor, sa ne inchinam Tie, Mantuitorule, in Pestera Betleemului. Te-am intalnit in Nazaretul Galileii, ascultand de Iosif si Maria. Te-am intalnit la Iordan, cerand botezul de la Ioan. Te-am intalnit pe Muntele Taborului imbracat in vesmant de lumina. Apoi Te-am intalnit la Cina cea de Taina si pe Muntele Sion, invatand pe ucenicile tainele mantuirii. Am mers dupa Tine, noaptea, in Gradina Ghetsimani, si am invatat de la Tine, Mantuitorul nostru, a ne ruga si a ne smeri, a rabda si a suferi, a ierta si a ne jertfi pentru numele Tau. Te-am vazut prins de oameni, judecat, condamnat si rastignit pe Golgota si ingropat sub pamant. Dar Te-am vazut si inviat, imbracat in lumina, si inaltat cu slava la ceruri, ca un Dumnezeu si Mantuitor.\n\nAcum, calauziti de aceeasi stea, am venit si in Pestera din Betleem, sa Te vedem Prunc mic, infasat, culcat in iesle. Venim sa ne inchinam Tie, si Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Venim sa Te slavim impreuna cu ingerii din cer, sa-Ti cantam de bucurie impreuna cu pastorii si sa-ti aducem daruri impreuna cu magii de la rasarit.\n\nPrimeste-ne si pe noi, Iisus, Pastorule cel Bun, Cel ce Te-ai facut Prunc pentru noi. Primeste-ne sa intram cu credinta in pestera, sa cadem in fata ieslei, sa ne inchinam smereniei Tale, sa laudam pe Fecioara Maria, sa cinstim pe dreptul Iosif, sa marim pe inteleptii magi, sa vedem pe pastori, sa ascultam cantarea ingerilor. Invata-ne a canta cu bucurie si a Te lauda din dragoste, a Te marturisi cu ravna si a ne ruga cu credinta, a astepta mila Ta cu rabdare si a ne smeri cu pace in suflet. Primeste-ne sa ne marturisim Tie, Fiule al lui Dumnezeu, si sa-Ti multumim din inimi pentru toate cate ne-ai dat noua.\n\nSuntem fiii Bisericii Tale si am venit sa ne inchinam la Pestera Betleemului, in numele fratilor si parintilor nostri, in numele neamului nostru milenar. Nu ti-am adus, asemenea magilor, nici aur, nici smirna, nici tamaie, nici scutece de fir, nici daruri de mult pret. Ca toate acestea nu-Ti trebuiesc, ca Cel ce Te imbraci in vapaie de foc si Te odihnesti pe scaun de heruvimi. Ci iti aducem in loc de aur, dragostea si credinta noastra si a parintilor nostri. In loc de tamaie, iti aducem rugaciunile noastre si ale fratilor nostri. Iar in loc de smirna iti aducem nadejdea noastra si a fiilor nostri in viata de veci. Primeste, Mantuitorule, dragostea, rugaciunile si nadejdea noastra, precum ai primit cantarea ingerilor si a pastorilor. Primeste marturisirea inimilor noastre si ne calauzeste pe calea mantuirii! Binecuvinteaza Iisuse Hristoase, lumea cu pace si tara noastra romaneasca cu bucurie si indestulare. Binecuvanteaza casele cu parinti credinciosi si mamele cu dragoste de prunci. Binecuvinteaza pe fiii poporului nostru cu deplina unitate si armonie; pe pastori, cu ravna si grija pentru turma, iar pe credinciosi, cu intelepciune si dreapta credinta. Binecuvinteaza-ne si pe noi, fii Tai, cu frica de Dumnezeu si iertare de pacate si ne invredniceste, impreuna cu ingerii si pastorii, sa Te marturisim si sa-Ti cantam: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! Amin.\n\nDupa ce savarsim rugaciunea, ne apropiem de locul cel mai sfant din Pestera, unde a fost ieslea cu Pruncul Iisus, care se afla in partea de rasarit. O stea de aur fixata in pardoseala de marmura rosie ne indica locul Nasterii Domnului. Ne plecam cu fruntea la pamant, ne atingem de acest loc dumnezeiesc, sarutam si ne retragem alaturi in liniste.\n\nPestera Nasterii este o incapere naturala in stanca, foarte modesta, lunga de 7 metri si lata de 3 metri. Are forma aproape dreptunghiulara si este asezata exact sub altarul bisericii facuta de Sfanta Elena in anul 326. Pe jos este pardosita cu marmura, peretii sunt captusiti cu mici panouri de carton, iar bolta cilindrica este cea originala, legata de fier din cauza bisericii care apasa deasupra. Doua scari laterale duc in cele doua abside ale bisericii mari.\n\nLocul unde a fost ieslea cu Pruncul se afla exact la rasaritul pesterii si formeaza altarul propriu-zis unde slujesc zilnic ortodocsii. Pe steaua de aur sunt scrise in limba latina cuvintele: “Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est” (Aici a nascut Fecioara Maria pe Iisus Hristos). Vizavi de altar, spre sud-est, se afla un mic altar deservit de catolici, unde Fecioara Maria a alaptat pe Iisus Pruncul. Alaturi se afla inca un mic altar, numit “Altarul Magilor”. Aici cei trei magi si-au deschis visteriile lor si au adus lui Hristos aur, tamaie si smirna.\n\nIn Sfanta Pestera se face Liturghie in fiecare dimineata, intre orele 5,30-7 de catre un preot ortodox. Dupa ortodocsi slujesc zilnic armenii si catolicii. In sarbatori se face Sfanta Liturghie in Pestera intre orele 7-8,30, cand iau parte numerosi credinciosi din Betleem si pelerini straini. Iar in biserica mare a Nasterii Domnului ce se inalta deasupra, se face Sfanta Liturghie numai in Duminici si sarbatori, intre orele 8-11, de catre un preot cu diacon; mai rar se slujeste cu arhiereu.\n\nAprindem in Pestera lumanari de ceara aduse din tara, spre pomenirea noastra si a bunilor nostri crestini. Apoi cantam troparul Nasterii lui Hristos si colindul romanesc “Steaua sus rasare” si incheiem cu condacul Nasterii Domnului: “Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste, ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci”.\n\nArhimandrit Ioanichie Balan,\n\n“Pelerinaj la mormantul Domnului”, Editura Episcopiei Romanului, 1999, pag. 175-183.\n\n==\'\'Jertfa Manuitorului Hristos\'\'==\n\"Grauntele de griu, cind cade pe pamint, de nu va muri, ramine singur; iar daca va muri, aduce multa roada\" (Ioan XII, 24). Grauntele de griu in moartea lui aducatoare de rod este icoana a jertfei. Caci moartea lui nu e moarte, nu e nimicire, ci mistuire si trecere intr-o viata noua, mai bogata, rodind \"unul o suta, altul saizeci, altul treizeci\" (Mat. XIII, 23). Brazda, mormintul bobului de griu, e noaptea lui de Paste.\n\nSi daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata?\n\nAtunci intelegem de ce Iisus a zis indata dupa acest cuvint: \"Cel ce-si iubeste viata o va pierde... Si cel ce renunta la viata lui, in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica\" (Ioan XII, 25). Aceasta este legea vietii: si acum si in eternitate se naste din jertfa. Asa se naste orice viata, din sacrificiul alteia si traieste jertfindu-se.\n\nAceasta este viata lui Iisus: Jertfa. Jertfa totala, neincetata. De aceea El a si putut spune: \"Eu am venit ca lumea viata sa aiba si din belsug sa aiba...\" (Ioana X, 10). - Pentru ca El, viata Lui infinita, nu o traieste pentru Sine, ci o ofera si devine roditoare de viata nesfirsita, in Biserica Lui.\n\nRostind chemarea: \"Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine...\" (Marcu VIII, 34), Domnul ne invata aici tocmai aceasta cale si taina a jertfei spre viata. Cercetatorii au observat ca acest cuvint - \"sa se lepede de sine\" este unic in literatura mondiala. Nu l-a rostit nimeni pina la Iisus. In lumea noastra marcata de iubirea de sine, izvor al pacatului si al mortii, Iisus a adus lepadarea de sine, starea de jertfa, izvor al vietii, al invierii. Si in aceasta a si adus mintuirea noastra, viata.\n\nIisus vine, aduce cu Sine acest mod de viata \"lepadarea de sine\", starea de jertfa, de la Izvor, de la Dumnezeire; din viata si modul dumnezeiesc de viata al Prea Sfintei Treimi. Asa se vietuieste in Dumnezeu. \"Persoanele dumnezeiesti nu se afirma prin Ele Insele, ci una da marturie pentru cealalta\" (V. Lossky). - Fiecare traieste in si pentru alta... Tatal da marturie pentru Fiul. - \"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in care am binevoit...\" (Mat. VII, 5). Fiul nu traieste in Sine si pentru Sine, ci in Tatal, precum si marturiseste: \"Eu sunt intru Tatal Meu si Tatal intru Mine...\" (Ioan XIV, 11). Iar Duhul Sfint este deopotriva: si marturia si slava si bucuria Tatalui si a Fiului. Caci in Duhul exclamam: \"Avva! Parinte !\" (Rom. VIII, 15). In Duhul preamarim: \"Domn este Iisus\" (I Cor. XII, 3). Aceasta este legea de viata a Prea Sfintei Treimi. Acolo nu este iubire de sine, nu este egocentrism; acolo centrul este Noi, acolo centrul este iubirea si asa \"Dumnezeu este iubire\" (I Ioan IV), si viata nesfirsita.\n\nSi de acolo, Fiul lui Dumnezeu vine in lume cu legea de viata a Prea Sfintei Treimi; cu legea iubirii, a lepadarii de sine, a jertfei de sine. El zice: \"...De la Mine Insumi nu fac nimic, ci precum M-a invatat Tatal asa vorbesc. Si Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lasat singur, fiindca Eu fac pururea cele placute Lui... spun ceea ce am vazut la Tatal Meu...\" (Ioan VIII, 28, 29, 38). Vine in lume cu iubirea dumnezeiasca.\n\nIntreaga viata a Domnului nostru Iisus Hristos, asa cum ni s-a descoperit si aratat in lume ste jertfirea de sine. Din momentul insusi, al venirii in lume, al pogoririi la noi. Caci, \"Dumnezeu fiind in chip... S-a golit pe Sine, chip de rob luand, facindu-se asemenea oamenilor... S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-se pina la moarte, si inca moarte pe cruce\" (Fil. II, 6-8). In aceste citeva cuvinte Apostolul infatiseaza intreaga calea crucii, jertfei Domnului, de la intrupare pina la dimineata invierii. - Cale a renuntarii la Sine, a smereniei si a unirii cu noi.\n\nSi Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan vede \"Mielul jertfit de la intemeierea lumii\" (Apoc. XIII, 8). Aceasta vrea sa ne spuna, pe de o parte, ca la temelia lumii sta jertfa, ca lumea s-a nascut din jertfa; pe de alta parte, ca Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos vine in lume in stare de jertfa.\n\nIn aceasta stare de jertfa, de iubire, de lepadare de Sine pentru noi, El a petrecut cu noi, si ramine etern asa. Nici nu poate fi altfel!\n\nEste de ajuns sa ne gindim numai la faptul ca Iisus Hristos fiind Dumnezeu si om in acelasi timp, Dumnezeu Atotputernic, biruitor al mortii, totusi El n-a folosit niciodata puterea Sa dumnezeiasca pentru El. El n-a primit ispita demonului cind, dupa patruzeci de zile de post, flaminzind i-a auzit glasul: \"Daca esti Fiului lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se face piini.\" (Mat. IV, 3). El n-a acceptat, tot in virtutea lepadarii de sine, nici celelalte ispite ale demonului: sa faca minuni in favoarea Sa (Mat. IV, 7-18). Nu le-ar fi acceptat si pentru ca erau ispite, dar mai profund si mai ales, pentru ca nu erau in armonie cu legea de viata a Dumnezeirii, care nu este iubire de sine, ci lepadare de sine. - Cind Fariseii Ii cer semne, minuni, Domnul rapunde ca - nu li se va da alt semn \"decit numai semnul lui Iona\". (Mat. XVII, 4), deci, crucea iubirii si invierii. De aceea si Apostolul a spus: \"...Mai mare decit orice dar este dragostea\" (I Cor. XIII, 13).\n\nHristos este totul - iubire jertfelnica, si puterea Sa dumnezeiasca a intrebuintat-o pentru altul, oferindu-o, transformindu-o integral in slujirea vietii semenilor. - Ce este de altfel iubirea, daca nu a-ti avea viata in celalalt; a trai pentru celalalt. A cunoaste ca atunci iubesti cu adevarat, cind cel iubit este salvat prin viata ta, traieste prin iubirea si viata ta, creste si se implineste prin iubirea si viata ta.\n\nAsa traieste Hristos. El exista pentru altul, pentru noi, dumnezeieste. Si traind, iubind dumnezeieste vindeca, salveaza de la moarte, de viata, mintuieste. Toate zilele Domnului petrecute printre noi, sunt pline numai de asemenea fapte, de binefaceri. Intru aceasta isi afla El si bucuria Sa. Intru aceasta ne spune ca si noi putem afla bucurie deplina. Leaga bucuria noastra de bucuria Lui dumnezeiasca in iubire: \"Daca paziti poruncile Mele, veti ramine intru iubirea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si ramin intru iubirea Lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina.\" (Ioan XV, 9-10).\n\nPutea fi vreo bucurie mai mare decit aceea sa arate si sa poata incredinta trimisilor Profetului care-L botezase, aceste mesaj: \"...Mergeti si spuneti lui Ioan cele ce auziti si vedeti: orbii capata vederea si schiopii umbla, leprosii se curatesc si surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se bineveste\" (Mat. XI, 4-5). - Intr-adevar, in iubirea care daruieste si salveaza este bucuria, este fericirea, este sensul vietii. Si numai Hristos a putut rosti in toata plinatatea lui, acest cuvint: \"Mai fericit este a da decit a lua\" (Fapte XX, 35).\n\nActul supremei daruiri jertfelnice este crucea. Este actul unei pliniri finale, cind Domnul \"Isi da viata rascumparare pentru multi\" (Mat. XX, 28), pentru toti cei care vor sa o primeasca. Dar, chiar in acest moment suprem, mintuitor, Iisus a fost ispitit sa se \"salveze\" pe Sine, folosindu-se de Dumnezeire... \"Pe altii I-a mintuit, sa se mintuiasca si pe Sine Insusi, daca El este Hristosul, Alesul lui Dumnezeu... Mintuieste-Te pe Tine Insuti si pe noi\", Ii spune unul dintre rastignitii impreuna cu El (Luca XXIII, 35, 39). - Ce-I cereau Mintuitorului? - Sa foloseasca Dumnezeirea egoist, pentru a se mintui pe Sine, nu pentru a mintui. Ce non-sens! - Dar, Iisus nu coboara de pe cruce tocmai pentru ca este Fiul lui Dumnezeu, pentru ca iubeste dumnezeieste. Si, pentru ca poate transforma orice situatie, chiar acest rau capital, care este moartea, dindu-i un sens pozitiv pentru existenta, in inviere. Aceasta este o cale a Proniei: \"Dumnezeu a intors raul nostru in bine\", spune Iosif fratilor Sai (Facerea L, 20).\n\nIar acum pe cruce El, Fiul lui Dumnezeu facut Om, restaureaza in fata Tatalui conditia si starea noastra adevarata, aceea de jertfire, de daruire de sine. Acesta era si omagiul pe care I-l aduce. - Adinc intelegea aceasta Sfintul Ciril al Alexandriei, cind spune, ca \"la Tatal nu se poate intra altfel decit in stare de jertfa\". - Asa intra Domnul ca Inaintemergator al nostru.\n\nCaci acum Fiul nu se aduce numai pe Sine ca jertfa Tatalui, ci ofera si firea Sa umana, pirga firii noastre. O ofera si o sfinteste. \"Ceea ce este oferit e sfintit\". Si e sfintita firea deodata: prin jertfa si prin marele dar al invierii; prin oferire si primire, in acest schimb de vieti. Caci, firea umana daruita, deschisa de El Dumnezeirii se umple de darul vietii dumnezeiesti, Invierea.\n\nSfintul Atanasie cel Mare arata ca Mintuitorul a ales crucea drept cale a jerfirii Sale pentru ca acesta este singurul fel de moarte in care trebuie sa intinzi miinile. Altfel spus, sa sfirsesti imbratisind, \"adunind pe fiii lui Dumnezeu cei imprastiati\" (Ioan XI, 52). La jertfa Sa Iisus ne uneste si pe noi. Si in El, in Hristos invatam sensul si valoarea iubirii, daruirii, jertfei, invatam firea lucrurilor. - Sfintul Ioan Gura de Aur observa, ca \"Dumnezeu voind sa lege pe toti oamenii intre ei, a impus o necesitate atit de mare in lucruri, incit cu folosul aproapelui este legat folosul altuia. Cirmaciul corabiei apara in furtuna, de la inec pe toti; mestesugarul nu cauta doar folosul lui; agricultorul nu seamana numai atit cit ii ajunge lui, si soldatul sta in linia de bataie nu numai a se apara pe sine\".\n\nMai adinc, in daruirea de sine, intelegem adevarul insusi al firii noastre. In obirsia si in geneza noastra, chip al lui Dumnezeu fiind, suntem ziditi din si pentru iubire, pentru comuniune. Intreaga noastra fiinta este facuta conform cu iubirea cu daruire de sine. Prin toate organele sale, trupul este deschidere si reciprocitate cu semenii, cu lumea. Cu ochii nu ma privesc doar pe mine, si indeosebi cu urechile nu ma aud numai pe mine, ci caut fata, cuvintul si gindul celuilalt. Limbajul s-a nascut numai in mediul de comuniune, ca chemare si raspuns intre mine si aproapele. Cuvintul meu e revelatia Cuvintului, iar prin el eu bat la usa aproapelui meu, ca si Cuvintul care spune: \"Iata, stau la usa si bat...\" (Apoc. III, 2). Pasii mei merg in intimpinarea semenului, bratele mele spre imbratisarea lui. Fiecare organ e fereastra deschisa catre lume, totul este dedicat comuniunii; esential, viata este reciprocitate a daruirii, a jertfei. Iar Iisus este intruparea deplina si transfiguratoare a jertfei de sine.\n\nSi cu cit noi ne hranim mai mult din El, din cuvintele Lui si cuvintele Lui devin in noi \"duh si viata\" (Ioan VI, 63), din viata Lui: \"Cel ce maninca trupul Meu si bea singele Meu ramine intru Mine si Eu intru El... Cel ce Ma maninca pe Mine va trai prin Mine\" (Ioan VI, 56-57), cu atit mai mult, viata noastra inradacinata in El prin botez seamana mai mult cu a Lui. Vechea iubire de sine se transfigureaza si in noi in lepadarea de sine, in daruirea de sine. - Parintii adevarati, sotii adevarati, prietenii adevarati o stiu. A inteles-o poporul nostru, cind a vazut in Manastirea Curtea de Arges, rodul jertfei. Inchiderea in egocentrism si moarte se schimba si devine salt in viata. Simti cum in iubire respiri aerul invierii, bucuria, adevarul vietii. Ca seva ce se revarsa din tulpina in mladite, viata si in noi iubirea si legea de viata care vine de la Tatal prin Fiul in Duhul Sfint, in Biserica, in noi. - \"Precum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi; ramineti intru iubirea Mea... Aceasta este porunca Mea: Sa va iubiti unul pe altul precum v-am iubit Eu\" (Ioan XV, 9, 12).\n\nPr. Prof. Constantin Galeriu,\n\n\"Indrumator pastoral-misionar si patriotic\", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1985, pag. 30-34. \n\n==\'\'Invatatura Crestina Despre Sfanta Cruce si Cinstirea Ei\'\'==\nCrestinul dreptmaritor vede si cinsteste in Sfinta Cruce, deodata: jertfa Fiului lui Dumnezeu “Care s-a facut om pentru noi oamenii si pentru a noastra mintuire...\"; lemnul crucii pe care s-a rastignit Domnul, deci altarul Sau de jertfa; semnul crucii, semn al “Fiului Omului” si al crestinului in acelasi timp, cu care insemnindu-ne ca si cu o pecete, aratam participarea noastra la jertfa sfintitoare a lui Hristos.\n\nPastrind cu sfintenie acest intreg “dreptar al cuvintelor sanatoase” cum invata Sfintul Pavel (II Tim. I, 33), in cele ce urmeaza vom expune pe fiecare din cele trei intelesuri ale Sfintei Cruci: si cel duhovnicesc si cel de altar si cel de semn dumnezeiesc. Ortodoxia este si trebuie sa fie intru totul si dreapta credinta si plinatate a credintei; unitate a intregii credinte. Caci Domnul ne-a invatat: “Cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor” (Matei V, 19). Iar Apostolul previne: “Cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile” (Iacob II, 10). Se intelege, ca e de ajuns gresirea sau calcarea uneia ca sa pierd curatia si intregimea adevarului.\n\nIntelesul duhovnicesc al crucii\n\nCrucea este iubire; mai profund, e iubirea dumnezeiasca fata de noi. E o adinca legatura intre iubirea dumnezeiasca si cruce. Aici in extrema umilire si suferinta a crucii s-a descoperit negraita iubire si slava a Fiului lui Dumnezeu devenirt om. S-a descoperit acea iubire care iubeste si pe cruce sau pina la cruce si se roaga pentru iertarea, mintuirea si a celor ce-L rastignesc. Iubire care ramine deci neschimbata, ca a Tatalui, care “rasare soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei pacatosi” (Matei V, 45); care ramine aceeasi in orice conditie, chiar cind e rastignita. Iubire care nu inceteaza nici chiar in moarte, pentru ca “iubirea e mai tare ca moartea”. Este iubire a lui Dumnezeu, a unei constiinte nelimitate, libere si care se daruieste numai, care nu cere nimic pentru sine, pentru ca nu are nevoie de nimic, asa cum numai Dumnezeu este si poate fi. Dar e si iubire umana descoperita prin om. Si de aceea aici, in acest “exemplar” divin-uman Hristos Iisus Domnul, a invins radical si definitiv egocentrismul, sursa pacatului, a raului. Aceasta o arata mai ales crucea.\n\nCunosteau si cei vechi iubirea, asa cum o cunoastem si multi dintre noi. Era vorba insa de iubirea-dorinta, eros; iubire care-si cauta o implinire dincolo de sine, in altul, si poarta prin aceasta, in ea si ceva egoism, pentru sine; se gusta atunci pe sine. Pacatul nu e invins aici in radacina lui. Pentru aceea Iisus le spune ucenicilor: “Asa sa va iubiti unii pe alti, cum v-am iubit Eu pe voi” (Ioan lV, 12). Fiul este trimis de Tatal sa descopere aceasta iubire dumnezeiasca, care este daruire de sine pentru implinirea, pentru salvarea celuilalt, care e numai slujire. “Fiul omului, spune Iisus, n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El si sa-si dea viata rascumparare pentru multi\" (Matei XX, 28). Aceasta e calitatea dumnezeiasca, noua, a iubirii lui si pe care o descopera crucea. Aceasta slujire prin cruce a Domnului este mintuitoare. Sfintul Apostol Petru spune: “El a purtat pacatele noastre in trupul Sau pe lemn” (I Petru II, 4). El, fara de pacat, poarta, sufera pentru pacate. Arhiereul Legii vechi, cind aducea jertfa pentru pacat si impacare, punea mina pe capul victimei, punea pacatele asupra ei, pentru ispasire (Levitic IV, 4). In acest inteles biblic Arhiereu1 legii noi, Iisus Hristos purta asupra Sa vinovatia noastra ca victima, jertfa, ispasire. Spune si Sfintul Pavel: “Pe Cel ce n-a cunoscut pacat L-a facut pacat pentru noi... ca noi sa ne facem dreptatea lui Dumnezeu printr-Insul” (II Cor. V, 21). “Cu raniile Lui v-ati vindecat”, adauga Sfintul Petru. Cum te-ar putea mintui, purifica, sfinti cineva, fiind el insusi sub pacat? Cum te-ai putea vindeca infuzindu-ti-se un singe bolnav? “Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia?”, se intreaba Apostolul, si tot el raspunde: “Multumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru” (Rom. VII, 24, 25).\n\nFiul este trimis la “ai Sai din lume pe care i-a iubit pina la capat\" (Ioan VIII, 1). Deci cu iubire pina la extrem, pina la cruce. Dealtfel, aici se si descopera fiinta ultima a iubirii. “Nimeni nu are mai mare dragoste ca aceasta decit ca viata sa si-o puna pentru prietenii sai” spune Iisus (Ioan XV, 13). Aceasta este esenta jertfei, a crucii Domnului si ratiunea ei de a fi in acelasi timp: iubirea. Si prin ea se implineste si dreptatea dumnezeiasca si sfintirea noastra. Dupa cuvintul profetic al Psalmistului pe cruce: “Mila si adevarul s-au intimpinat, dreptatea si pacea s-au sarutat” (Ps. 84, II).\n\nCrucea Domnuiui este mai mult decit o ispasire a lui in locul nostru ca “loctiitor”, reprezentant al nostru. Prin insasi intruparea Sa ca Om are loc un schimb de vieti. Fiul lui Dumnezeu ia firea, viata noastra cu tot ce este al ei, cu nevointele sau pacatul ei. Si nu este de conceput sa iubesti real fara sa cunosti, sa simti, ca pe ale tale bucuriile, mai ales durerile, incercarile celorlalti, sau ceea ce, dupa Sfinta Scriptura numim: pacatul, suferinta, moartea. Si cu cit intelegi mai mult existenta viata, cu atit iubesti si suferi mai mult. E de ajuns sa gindim la parintii care sufera adesea sufleteste pentru copii mai mult decit copiii lor insisi, pentru ca inteleg si vad mai mult din propria lor cercare urmarile raului. Constiintei infinite a lui Iisus ii corespunde o iubire si o suferinta nesfirsita pentru ai Sai care este Crucea.\n\nSi numai o asemenea cruce poate mintui. Nu pentru ca Dumnezeu vrea suferinta, jertfa, moarte, pentru Sine, cum vredeau cei vechi. Ci pentru ca adevarata relatie intre mine si Tatal, intre mine si semenul meu, este aceea de iubire, de jertfa, de deschidere fara rezerva, de oferire si de comunicare. La Botezul si la Schimbarea la Fata a Domnului, cind de fiecare data se anticipa, se pregatea crucea si invierea, Tatal rosteste: “Acesta este Fiul Meu cel iubit... “intru Acesta se reveleaza cu adevarat voia Mea. “Pe Acesta ascultati-l” (Matei III, 17; XVII, 5). Cu alte cuvinte: fiti ca El, astfel de fii voiesc. Dar acest moment si fapt poate avea loc pentru ca acum in fata Tatalui sta Cineva, Fiul Sau, Dumnezeu si om, care plineste toata dreptatea”, care e sfintenie absoluta si care iubeste. Aceasta ne impaca real cu Dumnezeu si intreolalta; iubire atotcuprinzatoare, in toate directiile, sensurile: spre Tatal, spre semeni, spre toata faptura. Aceasta iubire este mintuitoare, sfintitoare.\n\nDomnul sfinteste lumea incepind cu Sine, cu trupul Sau, in iubirea Sa. In insasi purtarea crucii, in jertfirea Sa, Domnul desfiinta pacatul si sfintea faptura. Daca reazemul raului, al pacatului este egocentrismul, iubirea divina, crucea poarta in ea desfiintarea lui. In Hristos pacatul se mistuie in flacara, in oceanul iubirii Sale dumnezeiesti. “Acolo unde este jertfa, acolo este nimicirea pacatelor, acolo este impacarea cu Stapinul, acolo este sarbatoare si bucurie”, invata Parintele nostru Ioan Gura de Aur 1. Iar, dupa Sfintul Ciril al Alexandriei, “la Tatal nu se poate intra decit in stare de sacrificiu” 2. “Starea de sacrificiu\" e si calea noastra unii catre altii.\n\nToata viata Domnului este purtare a crucii si desfiintare a pacatului. Si intruparea Sa, a Celui care “in chipul lui Dumnezeu fiind, ia chip de rob” (Filip. II, 7); si nasterea in pestera, in iesle; si faptul ca El “prin care toate s-au facut” vietuind pe pamint “nu are unde sa-si plece capul”; si hulirea din partea fariseilor ca “strica legea”, sau “ca sta la masa cu vamesii si pacatosii”. El “plinitorul legii si Cel “fara de pacat...” etc.\n\nParintii Bisericii si teologii observa ca Domnul desfiinteaza pacatul si insesi insusirile firii: in foamea, in setea, in oboseala, in atitudinea sa fata de suferinta, de moarte etc. In nici una din acestea nu lasa firea Sa omeneasca “sa lunece spre pacatul placerii” 3. In toate El implineste “voia Tatalui” care in esenta e tot iubirea. A cunoscut si Mintuitorul fericire, bucurie. Dar de ce fel de calitate? Fericirea Domnului este aceea pe care o si propovaduieste, de pilda in Predica de pe munte. Si cum se stie aceasta consta in simplitatea duhului; in plinsul, suspinul, fata de suferintele semenilor; in blindete; in foame si sete de dreptate, de adevar; in mila si curatie a inimii; in slujirea pacii si acceptarea suferintei pentru altii, a crucii. Bucuria Lui este bucuria de a praznui Pastele cu ucenicii (Luca XXII, 15), de a-i impartasi din trupul si singele Lui jertfit; este bucuria invierii cu care intimpina pe mironosite in dimineata pascala, cind le spune: “Bucurati-va...” (Matei XXIII, 9); bucurie a Crucii si Invierii. Catre aceasta bucurie tinde intreg cursul vietii Sale; catre acest moment suprem, moment pe care El il numeste “ceasul Meu”. E cea care inseamna deodata: patimire si preamarire: “Parinte a venit ceasul! Preamareste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preamareasca...” (Ioan XVII, 1).\n\nCa si in intreaga viata a Domnului, la acest ceas suprem toate Persoanele dumnezeiesti ale Prea Sfintei Treimi sint de fata, iau parte. \"Nu sint singur” zice Iisus (Ioan XVI, 32). Mintuirea inseamna: “Iubirea Tatalui care rastigneste; iubirea Fiului rastignita; iubirea Sfintului Duh care triumfa in puterea de neinvins a crucii”, cum tilcuieste un ierarh ortodox 4. Tatal este reazemul fundamental al crucii: “Parinte, in miinile Tale incredintez Duhul Meu\". Fiul este jertfa, Duhul, Porumbelul care ramine mereu peste Fiul, este pacea crucii lui Hristos, pacea noastra. Crucea descopera astfel iubirea Treimii in manifestarea ei concreta, in plinatatea si in intilnirea ei decisiva cu pacatul.\n\nMai profund, acesta si este intelesul, sensul ultim al intruparii: revelarea si impartasirea iubirii, a vietii Treimii in viata noastra si a intregii fapturi. Iisus se roaga inainte de cruce: “Parinte, dupa cum Tu esti intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia sa fie in Noi, una” (Ioan XV1I, 21); intruparea, crucea, invierea inseamna comunicarea vietii divine. De aceea Domnul este “Emanuel: cu noi este Dumnezeu\". De aceea El este deodata: si Dumnezeu si om, si Pastorul si Mielul \"care ridica pacatul lumii”; si Domnul si Slujitorul nostru, si Arhiereul si jertfa noastra; intru \"El a binevoit Dumnezeu sa salasluiasca toata plinirea... Sa le impace cu Sine, fie cele de pe pamint, fie cele din ceruri, sa le cuprinda recapitulind totul in Hristos-Capul Bisericii, facind pace prin El, prin singele Crucii Sale si sa “ne stramute astfel in imparatia Fiului iubirii Sale; (Col. I, 13, 19, 20).\n\nDar crucii, iubirii ii urmeaza viata. Asa cum viata naste din iubire din cruce naste o noua viata, invierea. Crucea descopera aceasta bogatie de daruri si de intelesuri. Ea este fundamental descoperire a iubirii dumnezeiesti. Dar aceasta fiind, ea poarta in sine si recapitularea, stringerea noastra la umbra si lumina ei; si jertfa, ispasire pentru pacatele noastre plinirea dreptatii dumnezeiesti; si sfintire a firii prin biruirea stricaciunii. Si odata cu acestea, inca si mai profund decit acestea, ea poarta prin inviere, sensul ei final si esential creator; continuarea creatiei din punctul in care a fost intrerupta de pacat prin oprirea de la pomul vietii; deschiderea catre o noua viata.\n\nDomnul spune: “Cine va cauta sa-si scape viata sa o va pierde; iar cine o va pierde, o va dobindi” (Luca XVII, 39). Desigur, nu este vorba aici de pierdere, de desfiintare a fiintei, a constiintei, a chipului din din noi, caci “Fiul Omului n-a venit sa piarda, ci sa mintuiasca” (Luca IX, 55). Este vorba de lepadare si de pierde a iubirii patimase de sine: a raului, a ceea ce a devenit stricacios in noi, “pentru ca ceea ce e muritor sa fie inghitit de viata” (II Cor. V, 4). E vorba de rastignirea unei lumi si firi vechi pentru a obtine in schimb, cum spune Mantuitorul, “o dovada”, un “cistig”, mai multa “viata, un plus de existenta. “A muri este cistig” zice Sfintul Pavel (Filip. 1, 21). “Grauntele de griu daca moare, multa roada aduce” (Ioan XII, 24). Invierea este deci o imbogatire a persoanei, a vietii; este o noua stare si calitate \"a fiintei, a fapturii, a trupului, care in Hristos cel inviat devine “duhovnicesc, nestricacios, nemuritor” (1 Cor. XV, 4-3). Iar crucea e calea si usa spre aceasta noua viata. De aceea Biserica o preamareste: \"Bucura-te cruce vistierul vietii; bucura-te cruce vasul luminii; bucura-te cruce usa tainelor...!”. In timpul rastignirii, Domnul era supus ultimei ispitiri: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu coboara-Te de pe cruce” (Matei XXVII, 42-43). Dar, “tocmai pentru aceasta nu se coboara de pe cruce, pentru ca este Fiul lui Dumnezeu”, tilcuieste Sf. Ioan Gura de Aur. El pentru cruce a venit! Si, “a invia e cu mult mai mult decit a se cobori de pe cruce” 5, a cobori si a se intoarce la un trecut depasit. Crucea ca “pom al vietii poarta si odrasleste viata. Iar invierea vesteste o noua dimineata, “a opta zi” a creatiei.\n\nSfintita cruce -altarul de jertfa al Mintuitorului\n\nCuvintul crucii este prezent in Evanghelia, in propovaduirea Mintuitorului inca inainte de rastignirea Sa pe acest vechi instrument de osinda. Iisus le zicea ucenicilor Sai: “Daca vrea cineva sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie” (Mater XVI, 24). E vorba, desigur, in aceste cuvinte ale Domnului de crucea noastra duhovniceasca, dar in legatura cu crucea Sa in care e inradacinata crucea crestinului. Pentru ca inainte de a se adresa aceasta chemare, Mintuitorul arata “ucenicilor Lui ca El trebuie sa mearga la Ierusalim si sa patimeasca multe de la batrini si de la arhierei si de la carturari si sa fie ucis si a treia zi sa invieze\" (Matei XV1, 21). Aici Domnul vesteste direct patimirea si moartea Sa de pe cruce, la care prin cuvintele de mai sus ii chema pe ucenici sa-L urmeze. Iar la putina vreme, adica dupa sase zile, suind pe muntele Taborului sa se roage, apar impreuna, in slava Schimbarii la fata Moisi si Ilie, care vorbeau cu El despre “sfirsitul Lui pe care avea sa-l implineasca in Ierusalim” (Luca IX, 31); deci iarasi despre, cruce. Si acolo, pe Tabor, primind de mai inainte, de bunavoie, rastignirea, jertfa Sa, cunoaste si stralucirea slavei firii omenesti ca o arvuna a invierii. Astfel, in amindoua aceste marturii se descopera inca din timpul propovaduirii Sale, locul si rostul proniator si nu intimplator al crucii, in lucrarea mintuirii noastre.\n\nToate cele patru Evanghelii vorbesc de crucea Domnului. Primele trei numite si sinoptice, de la Sfintul Matei, Marcu si Luca o amintesc pe calea spre Golgota. “Si au silit pe un trecator care venea din tarina, pe Simon Cirineul, tatal lui Alexandru si al lui Ruf, ca sa duca crucea Lui\" (Matei XXVII, 32; Marcu XV, 2; Luca XXIII, 26). Inca si mai direct o evoca Sfintul Ioan in momentul rastignirii: “Si stau linga crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena\" (Ioan XIX, 25). Astfel “lemnul” pe care Sf. Petru spune ca “Domnul a purtat pacatele noastre”, unealta rastignirii Sale, e numit de ucenicii Domnului “Crucea lui Iisus”.\n\nUrmeaza limpede de aici ca, potrivit descoperirii Sfintei Scripturi, crucea este altarul pe care s-a jertfit Fiul lui Dumnezeu “pentru a noastra mintuire”. Cel ce este deodata Arhiereu si jertfa, si-a pregatit si altarul sau pe care praznuieste pastele Noului Legamint. Pastele nostru Hristos a fost jertfit pentru noi”, zice Sfintul Pavel (I Cor. V, 7). Iar aceasta jertfa se savirsea tocmai in timpul cind la templu se sacrificau mieii pascali ai Legii vechi 6. Si in acel moment lua fiinta Noua jertfa, cea a Noului Testament si pe un alt altar. Cum ne explica si invata acelasi Apostol cind spune: “Avem altar dintru care nu au dreptul sa manince cei ce slujesc cortului” (Evr. XIlI, 13). Altar nou, pentru ca Iisus ca sa sfinteasca poporul cu singele Sau a patimit afara din poarta\". Pentru care si indeamna iarasi Sfintul Pavel: “Sa iesim dar la El, afara din tabara, luind asupra noastra ocara Lui” (Evrei XIII, 13). Luind, deci purtind “ocara Lui”, adica crucea Lui, intrucit El, Iisus \"Incepatorul si plinitorul credintei, care pentru bucuria pusa inainte-I, a invierii, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu (Evrei XII, 21 ).\n\nToate aceste marturii arata fara umbra de indoiala ca cinstind crucea, aducem cinstire altarului de jertfa al Mntuitorului nostru. Si ii aducem aceasta cinstire sfinta luind aminte la insesi cuvintele Mintuitorului care spune ca “Cel ce se jura pe altar, se jura pe el si pe toate cate sint deasupra lui” (Matei XXIII, 20). Mai ales in taina crucii, altarul e legat inseparabil de jertfa. Iar cinstirea adusa altarului-crucii duce la cinstirea Darului suprem, Fiul lui Dumnezeu, care s-a jertfit pe acest altar, si pe care, cum arata tot Sfintul Pavel, l-a instituit Dumnezeu Insusi. Caci “avem Arhiereu slujitor altarului si cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul\" (Evr. VII, 1-2). Se descopera astfel o atit de adinca unitate intre Hristos si cruce, - altarul Sau. Hristos este nedespartit de crucea Sa. Pentru care Apostolul va si spune: “Am judecat sa nu stiu intre voi altceva decit pe Iisus Hristos si pe Acela rastignit” (I Cor, II, 2).\n\nMai sint insa unii credinciosi care fara o cercetare mai adinca si in unitate a lor a cuvintelor Sfintei Scripturi isi zic: totusi crucea, este obiectul pe care a fost rastignit Domnul nostru lisus Hristos; obiect de ocara, tortura, pe care erau osinditi indeosebi sclavii. De aceea, in Vechiul Testament se socotea un blestem a fi rastignit pe cruce: “Blestemat este inaintea Domnului tot cel spinzurat pe lemn” (Deut. XXI, 23). Cum sa cinstim, sa veneram atunci “instrumentul de chin” al Mintuitorului ?\n\nCe trebuie sa raspundem ?\n\nMai intii trebuie observat ca in intreg Noul Testament nu gasim nici un loc in care crucea sa fie in vreun fel dispretuita, fie de Mintuitorul, fie de Sfintii Apostoli. Dimpotriva, Mintuitorul, cum aratam, dupa Sfintul Pavel “n-a tinut seama de ocara ei”. Si nu numai ca nu s-a rusinat de ea, ci a luat-o asupra Sa, a facut din ea altar dumnezeiesc; s-a inaltat pe ea ca jertfa. Si nu silit, ci de bunavoie: “Tatal Ma iubeste fiindca Eu imi pun viata Mea... Nimeni nu o ia de la Mine. Putere am Eu ca sa o pun si putere am iarasi sa o iau” (Ioan XX, 18). Astfel Domnul, potrivit Proniei dumnezeiesti, liber a acceptat crucea, si asa cum era, hulita, blestemata. A acceptat-o pentru El pentru a ne atrage si pe noi la Sine prin Ea si implicit la cinstirea ei, cum ne si spune: “Cind ma voi inalta de pe pamint pe multi ii voi trage la Mine. Iar aceasta o zicea aratind cu ce moarte avea sa moara” (Ioan XII, 32-33).\n\nIar impreuna cu Mintuitorul, se intelege ca si Sfintii Apostoli vor gindi si vor propovadui despre cruce in acelasi duh. Pentru Sfintul Pavel, de pilda, crucea este aproape unica cinste, unica lui lauda: \"Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decit numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine si eu pentru lume”. Nu ignora nici Sfintii Apostoli: ocara, umilinta crucii. Dar pentru ei ca si pentru orice crestin, umilinta, implicit umilinta crucii, este virtute dumnezeiasca si cale a slavei: “Cel ce se smereste va fi inaltat\", a spus Mintuitorul. Si se vede cum chiar din ziua Cincizecimii, luminat de limba de foc a Sfintului Duh, Sfintul Petru patrunde acest inteles al tainei, si vesteste credinciosilor veniti la praznic: “Pe acest Iisus pe care voi L-ati rastignit, Dumnezeu L-a facut Domn si Hristos” (Fapte II, 36). Umilinta rastignirii, a jertfirii poarta in ea puterea si stralucirea slavei lui Hristos. Aceasta intelegere adinca si legatura intre cruce si inaltare o observa si Sfintul Pavel, cind scrie Filipenilor ca: “Hristos Iisus... s-a smerit pe Sine, ascultator facindu-se pina la moarte si inca moarte de cruce. Dar pentru aceea si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume care e mai presus de orice nume” (Filip. II, 8-9). E pusa in lumina clara astfel legatura de nedesfacut intre umilire si preamarire si care se face prin cruce. Si in aceasta unitate vie a contrastelor vor cugeta si Sfintii Parinti. Aducem aici spre pilda, cuvintul viguros al Sfintului Ioan Hrisostom, care o intemeiaza pe fondul divin al iubirii si zice: \"Pentru aceasta Il numesc Imparat pe Hristos, pentru ca-L vad rastignit. A se jertfi pentru cei condusi este fapta unui imparat\" 7. Ne apare astfel atit de clar: crucea, instrument de osinda odinioara, devine in Hristos mijloc al mintuirii si inaltarii noastre.\n\nPentru o intelegere insa si mai profunda a cinstirii Sfintei Cruci in Biserica, sa reflectam si asupra acestui fapt: de unde venea pentru cei vechi ocara crucii ? Desigur, nu de la cele doua drepte incrucisate, din lemn sau alt material. Pentru crestin orice material, lucru sau fiinta, este in sinea sa bun, ca zidire si dar al lui Dumnezeu. Atunci ocara crucii nu vine de la ea, din natura ei, ci din pacat, din intrebuintarea ei ca mijloc de tortura, si mai ales de la cei osinditi pe ea. Blamati, huliti, napastuiti pentru vinovatii reale sau uneori inventate in cazul atitor slavi, dintr-o societate nedreapta, crucea se identifica cu ei, cu osinditii pe ea, si purta ocara lor; incit din pricina pacatului devine si ea instrumentul oroarei.\n\nDar in Hristos Iisus, pe cruce se rastigneste Cel fara de pacat. In chip firesc sfintenia Lui sfinteste aceasta cruce, care devine “Crucea lui Iisus”. Ea se sfinteste potrivit Sfintei Scripturi \"prin cuvintul lui Dumnezeu si prin rugaciune” (1 Tim. IV, 5), caci acum Dumnezeu-Cuvintul Insusi se afla prin Hristos pe ea; se roaga pe ea, invinge pacatul prin ea si ii da o noua destinatie si sens. Crucea, in locul instrumentului de pacat, ocara si chin, din pricina celor osinditi pe ea si a unei lumi nedrepte, devine prin Rastignitul dumnezeiesc de pe ea instrumentul de inaltare, lumina si viata. Devine simbol si putere de iubire, credinta, nadejde, rabdare, bunatate, bucurie si biruinta a raului, din puterea Celui ce a biruit pe ea pacatul si moartea. Acela care printr-un “lemn” a schimbat amaraciunea apei de la Mara, in dulceata (Esire XV, 23), schimba acum amaraciunea si “sminteala crucii”, in bucurie si slava. Aceasta schimbare il va face pe Sfintul Pavel sa exclame: “Cuvintul crucii pentru cei pieritori este nebunie, dar pentru noi cei ce ne mintuim este puterea lui Dumnezeu” (I Cor. L 18). Schimbare savirsita odata pentru totdeauna. In crestinism dupa apusul lumii vechi, crucea nu va mai fi niciodata instrumentul de oroare si osinda, ci de mintuire.\n\nIar la cuvintul indoielnic al altora, daca cinstim crucea, atunci trebuie sa cinstim si cununa de spini, piroanele, pe Pilat si ceilalti care l-au osindit pe Iisus Hristos. Se cuvine sa raspundem in chipul urmator: In ce priveste persoanele umane, acestea sint cinstite sau nu, prin faptele lor, ca fiinte constiente, libere. Obiectele insa isi iau cinstirea de la Dumnezeu si de la noi, care ne manifestam prin ele iubirea noastra. Prin tot ce a manifestat Hristos iubirea, tot ce a atins El se sfinteste si cununa de spini, si piroanele si mormintul Sau etc. Nu le vom venera la fel ca pe cruce. Dar le vom cinsti ca pe niste obiecte sfintite legate de viata Domnului, prin care, prin toate, El ne-a adus mintuirea. Le cinstim asa cum invata Sfinta Scriptura ca erau cinstite si lucruri, obiecte ale un barbati alesi, obiecte care au avut o semnificatie deosebita in viata lor. In Vechiul Testament, spre pilda, chiar sabia cu care invinsese David, Goliat era pastrata la loc de cinste in cortul sfint, invesmintata si asezata dupa efod (I Regi XXI, 9). Iar Sfintul Pavel scria si cerea Colosenilor, desigur in mod figurat, “sa-si aduca aminte de lanturile lui) (Col. IV, 18). Celor sfinti, toate ale lor, le devin curate si sfinte. Prin Hristos faptura revine iarasi la “starea cea dintii\"; mai mult, capata noi puteri dumnezeiesti, caci zice Domnul: “Iata, Eu le fac pe toate noi” (Apoc. XXI. 5).\n\nCrucea Domnului este in acelasi timp implinirea profetiilor. Intreg Vechiul Testament, Legea si Profetii isi au plinirea si descoperirea desavirsita in Noul Testament. Cum spunea si Fericitul Augustin: “Noul Testament in cel Vechi se ascunde; acum Vechiul in Cel Nou se descopera” (P.L. XXXIV, 623). In Iisus Hristos se dezleaga tainele profetiilor, se “desfac pecetile”, iar Vechiul Testament este “pedagog”, calauza spre El, spre Hristos (Gal.llI. 24), -Si crucea a fost un asemenea inaintemergator, atit prin intelesul ei duhovnicesc, cit si prin imagini, prin semne preinchipuitoare.\n\nIntelesul duhovnicesc al crucii apare puternic, luminos, indeosebi la profetul Isaia. Profetul descrie patimile si ispasirea Domnului pentru pacatele noastre in accente si imagini atit de vii, ca si cind S-ar afla in fata crucii... “El a luat asupra-si durerile noastre, spune Isaia, si cu suferintele noastre s-a impovarat... A fost strapuns pentru pacatele noastre... Pedepsit pentru mintuirea noastra. Si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat\" (Isaia LIII, 4, 5, 7).\n\nDar si imaginea crucii este prefigurata, prezisa in Vechiul Testament. Sarpele de arama inaltat de Moisi in Pustie este una din aceste clare profetii. Cind israelitii strabatind desertul Sinai, au ajuns intr-un tinut linga muntele Hor, bintuit de serpi veninosi, multi mureau muscati, otraviti de veninul lor. Atunci, la porunca lui Dumnezeu, Moisi a facut un sarpe de arama pe care l-a atirnat de un stilp, iar cind cineva era muscat de sarpe, privea la sarpele de arama si traia, - raminea cu viata (Numeri XXL 9). -Sarpele de arama preinchipuia crucea cu Mintuitorul rastignit pe ea. Domnul Insusi confirma cind zice: “Dupa cum Moisi a Inaltat sarpele in pustiu - asa trebuie sa se inalte Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan III, 14-15).\n\nS-a observat de catre unii credinciosi ca in Vechiul Testament a fost interzisa cinstirea sarpelui de arama, dupa cum citim: “In anul al III-lea al lui Oseea, regele lui Israel, a inceput sa domneasca Iezechia, Fiul lui Ahaz, regele lui Iuda. Si cind a ajuns rege... a savirsit fapte bune... El a stricat sarpele de arama pe care-l facuse Moisi, caci pina in zilele acelea; fii lui Israel il tamiiau si-l numeau Nehustan” (IV Regi XVIIL 1-4). De aici ar urma ca nu se cuvine sa cinstim nici crucea.\n\nDreapta credinta raspunde aici asa: intr-adevar, sarpele de arama devenise cu timpul un fel de idol si i se aducea inchinare ca unui obiect indumnezeit. Dumnezeu nu poruncise insa sa i se aduca un cult. Sarpele inaltat in vazul tuturor, era un semn al Proniei, al milei dumnezeiesti. Privind la el, cei muscati trebuiau sa se inalte cu mintea, cu inima la Dumnezeu de unde le venea puterea sa biruie veninul.\n\nCinstind crucea, crestinul adevarat nu poate cadea in greseala de care s-au facut vinovati cei din Legea veche, intrucit pentru el crucea, esle crucea lui Hristos pe care s-a inaltat pentru a birui pacatul si moartea. Gindind, privind, rugindu-ne in fata crucii privim cu ochii duhovnicesti pe Hristos Cel jertfit pe ea. Noi nu ne putem inchipui pe Hristos fara cruce si nici crucea fara Hristos. Prin ea noi ne inchinam Lui, caci Hristos si crucea Sa sint nedespartite.\n\nO alta icoana preinchipuitoare a crucii in Vechiul Testament este aceea a lui Moisi tinindu-si miinile intinse in timpul luptei cu amalecitii la Rafidim, linga Horeb. -Si zice Sfinta Scriptura; “Cind Moisi isi ridica miinile biruia Israel, iar cind isi lasa miinile in jos biruiau amalecitii. Dar obosind miinile lui Moisi, au luat o lespede si au pus-o sub el si el a sezut pe ea, iar Aaron si Or ii sprijineau miinile, unul de o parte si altul de alta, astfel ca miinile lui statura neclintite pina la apusul soarelui” (Esire XVII, 1I-12). Faptura proorocului cu miinile ridicate lua astfel forma crucii. Calauzit de Duhul Sfint el proiecta si profetea imaginea ei, a Mintuitorului, pentru a carei venire ii si pregatea pe credinciosii Legii vechi, cind le spunea: “Prooroc din mijlocul tau si -din fratii tai, ca si mine, iti va ridica Domnul Dumnezeul tau: pe acela sa-l ascultati” (Deut. XVIII, 15).\n\nSi iarasi, o imagine a crucii este prezisa prin “steagul\" de care graieste Isaia: “Intrati, intrati pe porti! Gatiti cale poporului, gatiti, gatiti drum, curatiti-l de pietre, inaltati un steag peste neamuri” (Isaia LXIV 10). -Steagul a fost totdeauna simbol al unui crez, al unitatii, al biruintii. Iar in Sfinta Scriptura, un asemenea simbol nu poate fi decit crucea.\n\nPrin aceste imagini preinchipuitoare ca si prin celelalte profetii ale Vechiului Testament se urzea in constiinta credinciosilor Vechiului Testament icoana lui Mesia. Prin acestea a fost El recunoscut. Toate apar ca niste umbre care premerg realitatii. -”Legea avea umbra bunatatilor viitoare”, zice Sfintul Pavel. Erau ca niste chipuri ale Prototipului vesnic si care-I vesteau intruparea, asa cum zorile prevestesc rasaritul soarelui. Fiul prin Duhul le trimetea ca pe niste inaintemergatori si Sfintul Ioan Inaintemergatorul Domnului Il va recunoaste si marturisi: “Cel ce vine dupa mine mai inainte de mine a fost, pentru ca mai indinte de mine era” (Ioan 1, 30). “Prin cruce, va zice si Sfintul Andrei Criteanul, a fost recunoscut Hristos si Biserica credinciosilor patrunzind in adincul Scripturii vede ca El este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Insusi si Domn\" (P.G. 97, 1028, l045).\n\nSemnul crucii\n\nJertfa si altar de jertfa, crucea este in acelasi timp “semnul lui Hristos” si al crestinismului. Este, dupa Sfinta Scriptura: “Semnul Fiului Omului”. “Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului\", spune Mintuitorul Insusi (Matei XXIV, 30).\n\nBiserica a vazut in acest semn crucea Domnului. Catre aceasta intelegere ne conduc marturisirile Sfintei Scripturi. Asa de pilda, “semnele” savirsite de Moisi prin toiagul lui (Iesire IV. 8-18), care e o preinchipuire a crucii. Sau semnul din viziunea lui Iezechil, cind proorocul aude: “...Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim, si insemneaza cu semnul tau -adica al crucii (litera “tau” in alfabetul vechi grec avea exact forma crucii), pe frunte, pe oamenii care gem si care pling din cauza multor ticalosii care se savirsesc in mijiocul lor\" (Iezechiel IX, 4).\n\nIn Noul Testament de asemenea, dreptul Simeon intimpinind pe Iisus in templu rosteste catre Maica Lui, Prea Sfinta Fecioara: “Acesta este pus ca un semn care va stirni impotrivire\" (Luca 11, 34). “Semnul de impotrivire\", adica ceea ce va numi Sfintul Pavel: “sminteala crucii”. Catre acelasi inteles ne conduc si cuvintele Domnului rostite in sinagoga din Capernaum. La intrebarea multimii: “Ce semne arati ca sa credem in Tine? Parintii nostri au mincat mana in pustie...\". Iisus le raspunde: “Eu sint piinea vietii. Cel ce maninca trupul Meu si bea singele Meu are viata vesnica...\" (Ioan VI, 3p, 31, 54). Hrana Lui era deci viata Lui, viata de jertfa, de cruce impartasita si noua prin “trupul si singele Sau\" in Sfinta Euharistie. -In sfirsit, tot atit de evident este “semnul lui Iona”. Cum istoriseste Sfintul Ev. Luca; in drum spre Ierusalim, lisus se adreseaza celor de fata si le zice: “Neamul acesta... cere semn; dar semn nu i se va da, decit semnul proorocului Iona. Caci precum a fost Iona semn Ninivitenilor, asa va fi si Fiul Omului semn acestui neam” (Luca X1, 29,30). -Trimiterea, incercarea prin care trecuse proorocul si propoveduirea lui erau un “semn\" pentru Niniviteni, pentru pocainta lor. Cu atit mai mult Fiul Omului, prin tot ceea ce este si faptuieste El, este pentru noi “semn\", si fiinta a semnului; sursa a tuturor semnelor care au calauza spre mintuire si care toate duc ca si catre o culme a lor, la cruce si inviere. Caci mai zice Domnul: “precum a fost Iona in pintecele chitului trei zile si trei nopti asa va fi si Fiul Omului in inima pamintului, trei zile si trei nopti. (Matei XII, 40).\n\nAstfel aceasta luminoasa unitate a marturiilor Sfintei Scripturi arata Crucea drept “Semnul Fiului Omului”; semnul vietii, al iubirii, al slujirii Lui. Al stralucirii si puterii Lui creatoare, caci “in puterea crucii” 8, a jertfei sta taria creatiei si a innoirii ei.\n\nTilcuind impreuna cuvintele profetice ale Domnului: “Soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea. Si atunci se va arata pe cer Semnul Fiului Omului\" (Matei XXIV, 29-30), Sfintul Ioan Gura de Aur observa cu adinca patrundere: “Vezi cit de mare este puterea semnului crucii ?... Crucea este mai stralucitoare si decit soarele si decit luna... -Si sa nu te minunezi ca Domnul vine purtind crucea ? Dupa cum a facut cu Toma aratindu-i semnul cuielor si ranile... tot astfel si atunci va arata ranile si crucea, ca sa arate ca Acesta a fost Cel rastignit 9.\n\nCrucea este deci semnul identitatii lui Hristos dupa care Il recunoastem. Este semnul “Tainei lui Hristos”, cum spune Sfintul Pavel, prin care ni se deschide iubirea dumnezeiasca in toate sensurile, in “largimea, lungimea, adincimea si inaltimea” ei (Efes. III, 18), care sint, cum explica Sfintul Grigorie de Nyssa, bratele, dimensiunile cosmice ale chipului plinatatii ei. Brate care cuprind zidirea in obirsia si chemarea ei luminoasa. De aceea si Sfintul Ev. Ioan vede “Mielul jertfit de la intemeierea lumii. (Apoc. XIII, 2), deci zidind-o prin jertfa, prin iubirea Sa; ca si dupa inviere pentru proslavirea ei, cind de asemenea Il vede: “in picioare”, semn al invierii, dar “ca junghiat”, semn al jertfirii in fata Tatalui. Crucea apare astfel ca un semn etern al Fiului Omului, si aceasta pentru ca e semnul iubirii si al jertfirii pentru viata si pentru tot mai multa viata, care constituie insesi fiinta, conditia si sensul creatiei.\n\nSemn al “Fiului Omului”, crucea este desigur si semn al crestinului. Ea revelind iubirea lui Hristos trebuie sa reveleze si iubirea noastra ca chemare si raspuns. Este semnul schimbului de iubire intre Dumnezeu si noi. Hristos nu se rusineaza de crucea Sa, pentru ca ne-a mintuit prin ea, ne-a iertat pacatele, ne-a aratat astfel cea mai inalta iubire a Sa fata de noi, dar prin aceasta ne-a si cistigat-o pe a noastra. De aceea in Sfintele Evanghelii se vorbeste deopotriva de “Crucea lui Iisus” si de crucea celui ce-L urmeaza pe Iisus. Crucea este semnul si locul in care ne intilnim cu Iisus.\n\nPurtind si numele lui Hristos, crestinul se insemneaza cu semnul crucii ca si cu o pecete a lui Hristos, care aflata ca face parte din trupul Lui, din Biserica. Si pecetluirea cu acest semn in Biserica incepe inca din pruncie. La a opta zi dupa nastere, cind in legea veche se facea taierea Împrejur, acum preotul merge si binecuvinteaza pruncul, in chipul crucii, rostind asupra lui: “Sa se insemneze Doamne lumina fetii Tale peste robul Tau acesta.., si sa se insemneze crucea Unuia-Nascut Fiului Tau in inima si in cugetul lui.. La Botez si indeosebi la ungerea cu Sfintul Mir se insemneaza toate simturile si incheieturile, rostindu-se: “Pecetea darului Sfintului Duh”; a Sfintului Duh care-L pecetluieste pe Hristos in noi, viata, crucea si invierea Sa. “Pune-ma ca o pecete pe inima” invoca sufletul in Cintarea Cintarilor (VIII, 6). Impartasirea insasi cu trupul si singele Domnului este tot o marturisire a crucii, a jertfei. Si apoi de-a lungul intregii vieti, crestinul dreptmaritor se insemneaza cu acest semn dumnezeiesc: cind incepe rugaciunea, in timpul ei, si cind o termina; la iesirea din casa, la plecarea in calatorie, ca si la intoarcere; la inceputul ca si la sfirsitul lucrului; inainte de culcare, pentru a ne incredinta grijii lui Dumnezeu, si la trezirea din somn, spre a ne agonisi binecuvantarea Lui, in toata ziua; cind ne asezam si ne ridicam de la masa; in vreme de mihnire, primejdie sau ginduri rele… Si in atitea imprejurari asa cum faceau cei dintii crestini, dupa cum ne da marturie scriitorul bisericesc Tertulian ( 160-240) care spune: “Inainte si in timpul treburilor, intrind si iesind, imbracindu-ne, inainte de somn, in toate lucrarile noastre, la fiecare pas si la fiecare fapta, noi ne insemnam cu semnul sfintei cruci” (P.L. II, col. 99).\n\nIn chipul crucii preotul binecuvinteaza credinciosii; cu aceasta incepe savirsirea Sfintelor Taine, sfinteste darurile aduse la altar, ca si apa, holdele, zidirea toata. Si tot crucea sta pe altar, ea insasi fiind altar precum si deasupra Sfintelor locasuri, cele mai multe fiind zidite in forma ei. Crucea se zugraveste pe sfintele vase, pe odajdii, pe cartile de cult; se vede ridicata la unele raspintii de drumuri; se aseaza la capatiiul celor adormiti intru nadejdea invierii si a vietii de veci. Cuprinde astfel intreg orizontul vietii noastre, este semnul prin definitie al crestinului drept-credincios si aceasta pentru ca esential e semnul iubirii.\n\nSpun insa oarecare dintre credinciosi ca totusi, nu ar fi cuviincios sa ne inchinam Domnului facind acest semn al crucii, intrucit Mintuitorul a zis catre femeia samarineanca: “Vine ceasul si acum este, cind adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel ii doreste pe cei ce I se inchina Lui. Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa I se inchine in duh si in adevar” (Ioan IV, 2324). Iar Apostolul invata ca: “Dumnezeu... nu este slujit de miini omenesti, ca si cum ar avea nevoie de ceva, El dind tuturor viata si suflare si toate (Fapte XVII, 25).\n\nAceste cuvinte ale Sfintelor Scripturi nu opresc insa, in nici un chip semnul crucii. Cind Mintuitorul spune: Cei ce se inchina lui Dumnezeu trebuie sa I se inchine in duh si in adevar, ne invata ca rugaciunea, inchinarea, intreg cultul si intreaga noastra slujire trebuie sa purceada din adinc, din inima fiintei noastre, din “duh”. In vorbirea cu samarineanca Domnul ii avea in vedere, indeosebi pe acei credinciosi din Vechiul Testament a caror inchinare se transformase in forme goale, uscate, fara viata; -smochinul uscat le era o pilda (Matei XXI. 19). Inca si profetul spusese: “Mila voiesc, iar nu jertfa si cunoasterea lui Dumnezeu mai mult decit arderile de tot” (Oseea VI. 6). -Prin Hristos se incheie insa un Nou Testament de care vorbeste Sfintul Pavel cind zice: “Acesta este Testamentul pe care il voi intocmi casei lui Israel: pune-voi legile Mele in cugetul lor si in inima lor le voi scrie...” (Evrei VIII, 10). Cuvintele legii vechi fusesera scrise pe piatra si pecetluite cu singele animalelor; legea Noului Testament pecetluita cu singele lui Hristos trebuie sa se inscrie in inima, in duhul nostru. Rugaciunea, inchinarea, nu au sens si putere daca nu trec in interiorul constiintei, in minte, in inima. Nu exista cult adevarat, ziditor, acolo unde constiinta e moarta. Prin duhul comunicam cu Dumnezeu care este “duh”; el, duhul ne deschide circulatiei iubirii, harului.\n\nMintuitorul mai atrage de asemenea atentia femeii samarinence ca aceasta inchinare adevarata nu mai este legata de un anumit loc (templu) sau localitate, nici numai de un anume neam (iudei sau samarineni). Dumnezeu este pretutindeni, fiind “duh., si deci, inchinare, slujirea Lui nu poate fi marginita de nimic. Este al tuturor si cu egala iubire se deschide tuturor .\n\nCit priveste invatatura Sfintului Pavel ca “Dumnezeu... nu este slujit de miini omenesti, ca si cum ar avea nevoie de ceva”, apare evident ca aceste cuvinte nu au nici o legatura cu facerea semnului crucii. Intelesul lor corect este acela ca noi nu-I putem oferi lui Dumnezeu ceva, lucru al miinilor noastre, care sa-I implineasca cumva “lipsa”, intrucit El este plinatatea, e Absolutul.\n\nInchinarea, cultul inltern si extern, sint insa cu totul altceva; tin de conditia noastra de faptura si Mintuitorul Insusi s-a rugat. Iar aceasta inchinare trebuie sa fie integrala, sa cuprinda faptura noastra in totalitatea ei, cum o arata Sfintul Pavel: “Duh, suflet si trup” (1 Tes. V, 23), incit asa cum indeamna acelasi Apostol: “Sa infatisam trupurile noastre ca pe o jertfa vie, sfinta, bine placuta lui Dumnezeu, ca inchinarea noastra cea duhovnioeasca” (Rom. XII, 1). Deci intreaga noastra fiinta trebuie sa participe la actul de adorare.\n\nPentru a patrunde inca si mai profund acest inteles, sa observam ca Mintuitorul, in cuvintele rostite catre femeia samarineanca, nu cere simplu inchinarea in duh, ci “in duh si in adevar”. Dar adevarul viu este Hristos, este Cuvintul care s-a facut trup. Si astfel adevarul ni se descopera a fi unitatea deplina intre cuvint si trup, intre duh si viata, intre credinta si fapta, intre actele, gesturile, semnele pe care le facem si semnificatia, intelesul lor. Sintem suflet si trup, nu duhuri fara trup. “Preamariti dar pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru, ca unele care sint ale lui Dumnezeu” invata Apostolul (1 Cor. VI, 20); pentru ca toate trebuie sa se sfinteasca. De aceea nu e de conceput cultul intern, al inimii, al “duhului” fara cel extern, al intregii noastre fapturi.\n\nDealtfel, ne stau pilda a unei asemenea inchinari si slujiri, Mintorul, profetii, apostolii. Mintuitorul a binecuvintat cu miinile Sale pe copii. “...Si luindu-i in brate i-a binecuvintat, punindu-si miinile peste ei” (Marcu X, 16). Si de asemenea pe Sfintii Apostoli: “...I-a dus afara pina spre Betania si, ridicindu-si miinile, i-a binecuvintat” (Luca XXIV, 50)\n\nIn Vechiul Testament, patriarhul Iacob a binecuvintat cu miinile incrucisate pe fiii lui Iosif, asa cum citim: “...Si a intins Israel (Iacob) mina sa cea dreapta si a pus-o pe capul lui Efraim, desi acesta era mai mic, iar stinga si-a pus-o pe capul lui Manase. Inadins si-a incrucisat miinile, desi Manase era intiiul-nascut. Si i-a binecuvintat…” (Facere XLVIII, 14-15). -Credinciosii de atunci se rugau si ei cu miinile ridicate, cum zice psalmistul: “Sa se indrepteze rugaciunea mea, ca tamiia inaintea Ta, ridicarea miinilor mele jertfa de seara...” (Ps. CXL, 2)\n\nIn Noul Testament, Sfintii Apostoli au rinduit diaconi, preoti, episcopi, prin punerea miinilor, deodata cu rugaciunea (Fapte VI, 6; XIV, 23; I Tim. IV, 14). -Impartasirea Sfintului Duh celor botezati se facea de asemenea prin punerea miinilor: “Atunci isi puneau miinile peste ei si luau Duh Sfint” (Fape VIII, 17; XIX, 5-6). Iar pe credinciosi Sfintul Pavel ii invata: “ Vreau asadar, ca barbatii sa se roage in tot locul, ridicind miinile curate, fara de minie si fara de gilceava” (I Tim II, 8). -Iata dar, din Sfinta Scriptura, citeva marturii ale unei adevarate si depline inchinari.\n\nDar, in sfirsit, sa amintim acum putin si despre semnul insusi al crucii si despre marturia pe care o da crestinul prin ea.\' - Stim ca semnul sfintei cruci se face astfel: impreunam primele trei degete ale miinii drepte, iar celelalte doua le lipim de podul palmei; si asa, cu varful celor trei degete unite ne insemnam la frunte, la piept, pe umarul drept si pe cel sting. Semnul il facem insa rostind deodata cu el: in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, amin; si anume: cind zicem “in numele Tatalui”, ne insemnam la frunte; cind zicem “si al Fiului, ne insemnam la piept; cind zicem “si al Sfintului Duh”, ne insemnam umarul drept si apoi cel sting, incheind cu “Amin”.\n\nSavirsit astfel, se poate spune ca semnul crucii concentreaza in el esenta credintei noastre, “este oarecum o invatatura pe scurt a legii crestine” 10. Intr-adevar, prin cuvinte marturisim: credinta in Sfinta Treime care este invatatura noastra fundamentala; iar prin semn, mintuirea daruita in Iisus Hristos. Treimea si crucea lumineaza intre orizontul vietii crestine. -”Facindu-mi dimineata semnul sfintei cruci, spunea un credincios preotului lui, simt ca imi marturisesc ceea ce este esential in credinta noastra ortodoxa si ma simt prins in Hristos, in Biserica Lui ca mladita in vita.”\n\nAceasta o simte fiecare crestin drept-maritor, fie facindu-si semnul crucii, fie cind se inchina in fata chipului ei. Simte legatura lui cu Hristos; simte ca prin Duhul Sfint se impartaseste din viata, din lumina si din iubirea lui Dumnezeu, care in marea-i iubire de lume ne-a daruit pe Unul-Nascut Fiul Sau... (Ioan III, 16); simte surparea distantei, a despartirii de Dumnezeu provocata de pacat si impacarea prin Cel ce “ne-a impacat prin cruce” (Efes. II, 16); simte credinciosul cu o nadejde vie ca in el insusi, incepind de la botez, de la “nasterea lui cea din apa si din duh” si prin vointa statornica de a crucifica pacatul, egocentrismul, acesta se biruie. “Cei ce sint ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele” (Gal. V, 24); si se simte totdeauna intarit, pazit de cel rau, prin acest semn, dupa cum si cinta Biserica; “Doamne, arma asupra diavolului, crucea Ta o ai dat noua”; se simte tot mai mult partas Duhului crucii lui Hristos, innoirii prin ea ca o arvuna a invierii, si indemnat sa iubeasca si el cu iubirea lui Hristos, in chipul Lui: si inaltindu-se catre Dumnezeu si daruindu-se imbratisind pe semeni, lumea, asa cum imbratiseaza bratele crucii.\n\nSi toate aceste daruri si puteri le simte venind din partea crucii lui Hristos care o sfinteste pe a noastra, asa cum se si roaga Biserica la sfintirea chipului crucii: “Cauta cu milostivire Doamne spre acest semn al crucii pe care credinciosii robii Tai, din osirdie si din credinta cea tare si dragostea cea catre Tine, au facut-o spre insemnarea biruintei Fiului Tau... Binecuvinteaza-o si o sfinteste pe ea, si o umple de puterea si binecuvintarea lemnului celuia, pe care a fost pironit prea sfintul trup al Domnului nostru Iisus Hristos, Unul-Nascut Fiul Tau, prin care puterea diavolului s-a calcat, si noi pamintenii slobozenie am dobindit si vietii ne-am invrednicit”.\n\nPr. Prof. Dr. Constantin Galeriu,\n\nRev. Ortodoxia nr 3/1978, pag. 497-511.\n\n1. Sf. Ioan Hrisostom, Cuvintari la Praznice Imparatesti, trad. Pr. Dr. D. Fecioru, Bucuresti, 1942, p. 142.\n2. Cf. Pr. Prof. D. Staniloae, Crucea si Innoirea creatiunii in invatatura ortodoxa, in Mitropolia Moldovei si Sucevei., nr. 7-8/976, p. 471.\n3. Ibidem, p. 470.\n4. Mitropolit Filaret, Oraisons funebres, homilies et discours, trad. par A. de Sturdza, Paris, 1949, p. 154.\n5. Sf. Ioan Hrisostom, op. cit., p. 134.\n6. Dr. V. Gheorghiu, Sfinta Evanghelie dupa Matei, Comentar, Cernauti, 1926, p. 734.\n7. Sf. Ioan Hrisostom, op. cit., p. 130-131.\n8. Pr. Prof. D. Staniloae, op. cit., p. 477.\n9. Sf. Ioan Hrisostom. op. cit., p. 132, 133, 134.\n10. Invatatura de credinta crestin Ortodoxa, Ed. Instit. Biblic, Buc., 1952, p. 234.\n\n==\'\'Despre Mantuire\'\'==\n1. Simbolul de credinta in articolul 2 ne spune ca Fiul lui Dumnezeu este “Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat”, nascut din Dumnezeu Tatal din vesnicie, de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut. Iar de la articolul 3 pana la articolul 7 inclusiv, Simbolul de credinta ne arata ca Dumnezeu Fiul ne-a mantuit prin intruparea, moartea, invierea si inaltarea Sa la cer, precum si faptul ca El va fi la sfarsitul veacurilor judecatorul celor vii si al celor morti, intemeind o imparatie duhovniceasca vesnica.\n\n2. In cele ce urmeaza vom vedea care este invatatura Bisericii noastre dreptmaritoare despre mantuirea in Hristos.\n\n3. Cuvantul “mantuire”, cel mai mult folosit in paginile Sfintei Scripturi, este legat in Noul Testament de opera sau de activitatea Fiului lui Dumnezeu intrupat, de unde si numele lui de “Mantuitor”, care inseamna : Izbavitor, Salvator, Vindecator. De fapt chiar numele “Iisus”, in limba ebraica “Iehosua”, inseamna a elibera, a salva dintr-un pericol, a vindeca de boala care duce la moarte. Trebuie sa precizam ca “ideea de mantuire este strans legata de aceea de pacat. Potrivit Sfintei Scripturi mantuirea reprezinta in ultima analiza izbavirea de pacat. Pacatul la randul sau consta in caderea noastra si a firii intregi din viata si frumusetea cea dintai randuita de Dumnezeu. Toti cati ne nastem in lume avem infipt in noi ghimpele caderii. Partasi Dumnezeiestii Fiinte, intocmai cu ingerii insa pe pamant, imbracat in nevinovatie si nerautate, cu trupul luminat de marirea nemuririi, necunoscand durerea si slobod de griji si de truda in munca lui, impodobit cu toata intelepciunea de trebuinta, asezat in mijlocul unei naturi care ii era prietena si supusa, asa a fost omul la inceput, cununa fapturilor lui Dumnezeu. Prin caderea in pacat insa, el a ajuns lipsit de dar si de viata dumnezeiasca, “vrajmas lui Dumnezeu” si gonit de la fata Lui, cu chipul lui Dumnezeu din el ranit si intunecat, stricat in suferinta si spurcat de patimi, injugat cu moartea, muncit de duhurile rautatii, bolind de nedumnezeire, in vrajmasie si in lupta continua cu semenii si cu firea inconjuratoare...Evident raul si pacatul care il insotesc nu au existat la inceput si de aceea nici nu vor ramane pana la sfarsit. Deoarece insa noi n-am putut singuri sa ne eliberam din legatura raului si de sub influenta pacatului, a intervenit Dumnezeu in mare Sa iubire hotarand sa ne mantuiasca. De fapt nimeni altul, decat Dumnezeu, nu ne putea oferi mantuirea, El fiind singurul care o are si care o poate da.\n\n“Dumnezeu este preasfant, El este sfintenia desavarsita. Sfintenia este unul din atributele Sale. Prin natura Sa spirituala El respinge pacatul, il elimina, il nimiceste”. “Dumnezeu este in acelasi timp atotputernic. El poate sa mantuiasca in chip desavarsit. Puterea Sa mantuitoare este vesnica pentru oricine il cheama” (Isaia XVL, 17).\n\n“Mantuirea este una din lucrarile minunate ale lui Dumnezeu infaptuita prin Fiul Sau:...El va veni si ne va mantui” (Isaia XXXV, 4). Cand “s-a plinit vremea”, cand intreaga faptura a ajuns la convingerea ca nu era in stare sa restabileasca singura raporturile normale cu Dumnezeu si cand suspinul dupa un Mantuitor era mai fierbinte, Fiul lui Dumnezeu a coborat din cer si in mod suprafiresc a luat trup omenesc din Sfanta Fecioara Maria si a devenit om (Ioan I, 14). Fiind nascut din Fecioara Maria, El apartine omenirii, dar pentru ca s-a nascut pe cale supranaturala, El este fara de pacat. Asa fiind, El intrunea in persoana Sa in masura deplina toate conditiile ca sa intervina cu viata Sa pentru noi si sa ne impace cu Dumnezeu. Prin moartea si invierea Sa ne-a spalat pacatele si a refacut legatura noastra cu Dumnezeu, iar firea noastra cazuta in pacat a fost adusa la starea cea dintai.\n\nAceasta lucrare savarsita de Dumnezeu prin Fiul Sau se numeste “mantuire obiectiva” si are caracter universal. Mantuitorul nostru voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina” (I Timotei, II, 4). Intelepciunea dumnezeiasca a socotit insa ca e bine sa nu dispara din viata noastra orice urma despre cadere si mantuirea sa nu se dea cu totul de-a gata, ci sa contribuim si noi la dobandirea ei. Insusirea mantuirii de catre noi, credinciosii, se numeste “mantuirea subiectiva” si se realizeaza prin har, credinta si fapte bune”(Nicolae, Mitropolitul Banatului, Invatatura ortodoxa despre mantuire”, Timisoara, 1983, p. 31-33).\n\nCa si conditia subiectiva a mantuirii, credinta este un dar acordat sufletului din partea lui Dumnezeu, spre a cunoaste descoperirea lui Dumnezeu si a putea intra in comuniune cu El prin harul divin. “Ea ne ajuta sa intelegem si sa ne insusim adevaruri care altfel ar ramane pentru noi taine nepatrunse. Ea este ochiul sufletului cu care strabatem peste lucrurile vazute in lumea celor nevazute. Obiectul ei fiind realitatile suprafiresti, se leaga de descoperirea dumnezeiasca facuta prin Iisus Hristos: “...Credinta este din auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos” (Romani X, 17). Credinta este conditie a mantuirii deoarece inceputul mantuirii nu poate fi desprins de credinta in Iisus Hristos, cel care a adus mantuirea. Credinta este usa harului in viata noastra. Ori de cate ori facem, din inima, o marturisire de credinta, o noua putere de har intra in fiinta noastra: “Noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu”, citim in Sfanta Scriptura (Ioan VI, 69). Iata de ce Sfintii Apostoli ziceau Mantuitorului: “Sporeste-ne credinta! (Luca XVII, 5). Credinta ca dar al lui Dumnezeu nu se adreseaza numai intelectualului, ca sa-L cunoasca si sa-L marturiseasca pe Dumnezeu, ci intregii fiinte. Adica, nu este suficient sa cunosti voia lui Dumnezeu, se impune sa o si implinim. In felul acesta credinta aprinde vointa si intreaga putere a sufletului. Credinta nu are si nu poate ramane la o forma declarativa, fiindca “si demonii cred si se cutremura” (Iacob II, 19), ne spune Sfanta Scriptura. Credinta lor insa nefiind mantuitoare, este falsa, neadevarata, ceea ce inseamna ca adevarata credinta cuprinde intreg sufletul, il angajeaza, ii da putere. De aceea caracteristica credintei este de a fi “lucratoare in dragoste”(Galateni V, 6), iar “dragostea este plinirea legii” (Romani XIII, 10). Mantuitorul arata foarte clar ca din fapte se poate cunoaste credinta, asemenea cum dupa roade poti cunoaste un pom (Matei VII, 21-26). De aceea Sfantul Iacob precizeaza: “Ce folos fratilor, daca zice cineva ca are credinta iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca? Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele si cineva dintre voi le-ar zice: “Mergeti in pace. Incalziti-va si va saturati”, dar fara sa le dea cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi...Vedeti dar ca din fapte este indreptat omul, iar nu numai din credinta. Precum trupul fara suflet este mort si credinta fara fapte este moarta”(Iacob II, 14-26). Din tabloul judecatii de apoi prezentat de Mantuitorul, vedem foarte limpede ca dupa faptele savarsite va fi judecat oricare credincios (Matei XXV, 35-45), iar Sfantul Apostol Pavel confirmand aceasta ne spune ca: “Noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau”(II Corinteni V, 10). Faptele bune ca rod al adevaratei credinte, intaresc permanent puterea sufletului spre o continua innoire a vietii in Hristos, pana la “statura barbatului desavarsit, la masura plinatatii lui Hristos”(Efeseni IV, 13). Faptele bune sunt acelea care arata chipul lui Hristos in viata duhovniceasca a credinciosului. Pornind din credinta, faptele bune verifica si desavarsesc credinta.\n\nDaca mantuirea se savarseste prin lucrarea harului divin, atunci trebuie sa avem in vedere ceea ce ne arata Mantuitorul si Sfintii Apostoli cu privire la lucrarea harului. Astfel, credinciosul se uneste cu Mantuitorul asemenea mladitei cu vita. El primeste viata cea noua a harului asemenea mladitei din vita. Mladitele sunt insa mai multe si numai impreuna primesc aceeasi seva care le da viata...(Ioan XV, 5). La fel madularele unui trup primesc acelasi sange, pe care ele il transmit la altele si iarasi il primesc spre viata aceluiasi trup. Daca un madular se rupe de corp, el nu mai primeste sangele vietii si moare (Romani XII, 4-5, I Corinteni XII, 12 si 27, Coloseni I, 18). Tot astfel si credinciosii alcatuiesc Trupul tainic al Domnului, adica Biserica, in care fiecare credincios este madular si unde primeste fiecare harul Sfantului Duh prin Sfintele Taine, iar prin comuniunea dintre ei dobandesc mantuirea. Ca harul este primit prin Sfintele Taine reiese foarte clar din insesi cuvintele Domnului rostite cu prilejul instituirii Botezului si euharistiei: “Cel ce va crede si se va boteza se va mantui...(Marcu XVI, 16), “...Pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor a zis: Luati, mancati, acesta este trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor”(Matei XXVI, 26-28). Ca harul se transmite in comuniunea credinciosilor, carmuiti de cei lasati sa fie “iconomi” ai Sfintelor Taine, adica a ierarhiei bisericesti, reiese limpede si din cuvintele Sfantului Iacob cu privire la sfanta taina a maslului: “Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn in numele Domnului...”(Iacob V, 14). De aici vedem ca noi primim harul mantuirii, dar aceasta nu inseamna ca ne putem declara mantuiti. Se impune colaborarea pe mai departe cu harul divin, se cere adica efort duhovnicesc pentru ca “Hristos pe care l-am primit in suflet odata cu harul divin al Sfintelor Taine sa ia chip in noi (Galateni IV, 19). Acum incepe un proces duhovnicesc, care dureaza pana la sfarsitul vietii, o alergare continua ca cea a alergatorului din arena, spre a ne incununa de fericirea vesnica (Filipeni III, 12-14). Iar daca numai in vesnicie mantuirea este desavarsita ne dam seama ca ea poate fi periclitata, ca drumul mantuirii este cu urcusuri si coborasuri si ca putem oricand cadea. De aceea si indemnul Apostolului: “Lucrati cu frica si cu cutremur la mantuirea voastra” (Filipeni II, 12). Analizand acest aspect dinamic al mantuirii, vom spune ca primirea harului necesar mantuirii, prin Sfintele Taine este aspectul sacramental, de sfintire, iar conlucrarea, efortul sustinut spre desavarsirea mantuirii este aspectul ei moral.\n\nCe inseamna mantuirea? (Salvarea dintr-un pericol sau eliberarea dintr-un rau). Care este raul sau pericolul din care trebuie sa ne eliberam? (Pacatul). De ce pacatul? (Fiindca pacatul atrage dupa sine moartea). De ce? (Fiindca prin pacat rupem legatura de iubire cu Dumnezeu). Cu referire la pacat, ce inteles are mantuirea? (Eliberarea de pacat si impacarea cu Dumnezeu). Cine realizeaza aceasta impacare cu Dumnezeu prin eliberarea de pacate? (Cea de-a doua Persoana a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu intrupat, adica Iisus Hristos). Datorita faptului ca Iisus Hristos ne aduce mantuirea, cum il numim? (Mantuitorul). Cum ne-a impacat El cu Dumnezeu Tatal, eliberandu-ne de pacat? (Prin intruparea, activitatea, moartea, invierea si inaltarea Sa la cer). Cum numim mantuirea realizata de Iisus pentru noi? (O numim mantuirea obiectiva). Ne putem noi mantui prin puterile noastre? (Nu ne putem mantui). Cum ne ajuta Fiul lui Dumnezeu sa ne mantuim? (Prin harul Sfintei Treimi). Din partea noastra nu se cere nici o participare? (Se cere). Care este aceasta? (Credinta si faptele bune). Cum se numeste mantuirea dobandita prin har, credinta si fapte bune? (Se numeste mantuire subiectiva, iar harul, credinta si faptele bune se numesc conditii ale mantuirii subiective). Unde si cum primim noi harul mantuitor? (In Biserica, adica prin incorporarea noastra in Trupul tainic al Domnului. Il primim prin Sfintele Taine). Cum putem intelege ca mantuirea trebuie primita atat individual, cat si intr-o forma colectiva? (Fiecare credincios vine cu credinta si faptele bune spre a primi harul divin in Biserica, in comuniunea Trupului tainic al Domnului, apoi prin stradania personala face vie lucrarea harului divin). Cum se numeste aspectul dobandirii mantuirii prin harul Sfintelor Taine? (Sacramental). Dar conlucrarea cu harul divin spre a nu pierde mantuirea si a ajunge la desavarsirea si sfintenia vietii, spre viata vesnica? (Acesta este aspectul moral. El tine de voia libera si de stradania fiecarui credincios).\n\n5. In legatura cu lucrarea harului divin pe de o parte, ca si primirea si conlucrarea cu el, pe de alta parte, nu toti crestinii marturisesc acelasi crez. Unii spun ca singura credinta te poate mantui, ca nu sunt necesare faptele bune, fiindca numai harul divin aduce mantuirea pentru aceia pe care dinainte i-a hotarat Dumnezeu sa fie mantuiti. Ceilalti ar fi sortiti osandei vesnice. Aceasta invatatura se numeste “predestinatie” si sustinatorii ei incearca sa o intemeieze pe spusele Sfantului Apostol Pavel. Astfel, putem citi: “...si stim ca celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate le ajuta spre bine...Cei pe care Dumnezeu i-a cunoscut, mai inainte i-a si hotarat sa fie asemenea chipului Fiului Sau, ca El sa fie intai nascut intre multi frati. Iar pe care i-a hotarat mai inainte, pe acestia i-a si chemat, si pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat, iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si marit” (Romani VIII, 28-30). Cercetand textul, vedem ca “cei cunoscuti si cei hotarati” sunt tocmai cei “care il iubesc pe Dumnezeu”, iar cineva dovedeste ca il iubeste pe Mantuitorul implinind poruncile Lui (Ioan XIV, 23), adica va savarsi din credinta faptele bune. In atotstiinta Sa, Dumnezeu cunoaste din vesnicie pe cei care vor crede in El si vor conlucra cu harul divin. In cazul nostru este vorba de prestiinta lui Dumnezeu, nu de o predestinare. Mai departe textul ne vorbeste de hotararea lui Dumnezeu de a-i face “pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau”. Ori, “Hristos ia chip in noi” (Galateni IV, 19), prin conlucrarea cu harul divin, prin efort duhovnicesc sustinut din partea credinciosului.\n\nIn alta parte Apostolul scrie: “Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, cei ce intru Hristos ne-a binecuvantat pe noi, in cerestile locasuri, cu toata binecuvantarea duhovniceasca”. Precum intru el ne-a si ales, inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui...(Efeseni I, 3-4). Aceasta alegere spre sfintenie inainte de intemeierea lumii nu se refera la predestinatie, ci la prestiinta lui Dumnezeu privind planul de mantuire a lumii prin Hristos, atat a poporului ales, cat si a tuturor neamurilor, inclusiv a celor carora Apostolul le adreseaza epistola sa. Acestia, ca de altfel toti oamenii sunt chemati la sfintenie, la mantuire, fiindca “Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa ajunga la cunostinta adevarului” (I Timotei II, 4).\n\nTot la atotstiinta lui Dumnezeu si nu la predestinatie se refera si textul din II Tesaloniceni II, 13-14, “Iar noi, fratilor iubiti in Domnul, datori suntem totdeauna sa multumim lui Dumnezeu pentru voi, ca v-a ales Dumnezeu dintru inceput, spre mantuire, intru sfintirea duhului si intru credinta adevarului la care v-a chemat prin Evanghelia noastra, spre dobandirea maririi Domnului nostru Iisus Hristos”.\n\nReferindu-se la deosebirea ce trebuie facuta intre predestinatie si atotstiinta lui Dumnezeu, Sfantul Ioan Damaschin subliniaza urmatoarele: “Trebuie sa se stie ca Dumnezeu stie totul dinainte, dar nu le predestineaza pe toate. Cunoaste mai dinainte pe cele ce sunt in puterea noastra, dar nu le predestineaza. El nu voieste sa se faca raul si nici nu forteaza virtutea...Trebuie sa se stie ca virtutea a fost data in natura de Dumnezeu si El este principiul si cauza a tot binele si este cu neputinta ca noi sa voim si sa facem binele fara conlucrarea cu ajutorul Lui. In puterea noastra este sau a ramane in virtute si a urma lui Dumnezeu, care ne cheama spre aceasta, sau a ne indeparta de virtute, adica de a fi in viciu si de a urma diavolului, care ne cheama spre acesta, fara sa ne sileasca.\n\n6. Pe drept cuvant s-a aratat ca “oricare ar fi treapta de evolutie a fenomenului religios, in toate timpurile, la toate treptele de cultura si la toate popoarele, ideea mantuirii e prezenta. Mantuirea e centrul, inima insasi a fenomenului religios, chiar a celui mai simplu si mai incoherent sistem de credinta religioasa...Mantuirea este nadejdea suprema a oricarei religii. Nici un credincios, oricat de degajat in alte privinte, nu se impaca decat cu gandul certitudinii absolute a mantuirii sale. Toata invatatura sa religioasa, toata gama actelor sale rituale, toate practicile si aspiratiile sale religioase urmaresc, in ultima analiza, castigarea mantuirii” (Pr. Prof. Ioan Coman, Invatatura despre mantuire in vechile religii si in teologia patristica, in revista “Ortodoxia”, nr. 3/1995, p. 323).\n\nAstfel, la popoarele primitive ideea de mantuire este strans legata cu cea de mantuire a sufletului conceputa ca o integrare in univers, in lumea de dincolo, a stramosilor si chiar a zeilor.\n\nMantuirea apare clar evidentiata in religia mozaica, prin faptul ca este exprimata nu numai ca o idee, ci ca o realitate. Inca dupa caderea primilor oameni in pacat, Dumnezeu le promite un Mantuitor (Facerea III, 15). Si cum acest Mantuitor va veni din poporul ales, Dumnezeu i-a fost tot timpul “mantuitor”, izbavindu-l de toate nenorocirile care s-au abatut asupra lui. Prin profeti Dumnezeu fagaduieste ca in timpurile “din urma” le va trimite pe Regele Mesia ca sa instaureze dreptatea si mantuirea lui Israel.\n\nDupa cum putem vedea, “in nici o alta religie mantuirea nu ocupa un loc atat de central ca in crestinism. Religia crestina prezinta o conceptie despre mantuire precisa, sistematica si sigura. La baza ei sta ideea de mantuire, un mantuitor insa care nu este creat de om sau chiar de Dumnezeu, nici inconjurat de ceata mitica sau de mister, nici strain realitatii istorice. Mantuitorul crestin este insusi Fiul lui Dumnezeu, dar in acelasi timp om adevarat”.\n\n7. Din cele pana aici tratate vedem ca potrivit invataturii crestine mantuirea ne vine prin intruparea, moartea, invierea si inaltarea la ceruri a Fiului lui Dumnezeu, iar noi o putem primi in Biserica prin harul Sfintelor Taine, cu care trebuie sa colaboram prin credinta si fapte bune.\n\n8.a) Am vazut ca mantuirea nu se incheie odata cu primirea harului divin al Sfintelor Taine, ci la dobandirea ei se cere si din partea noastra un aport de conlucrare. Numai la sfarsitul vietii obtinem “cununa dreptatii”, sau “premiul biruintei” (II Timotei IV, 6-8, Apocalipsa II, 10, III, 11). Datorita acestui fapt se cuvine sa asteptam cu bucurie mantuirea pe care Dumnezeu ne-o va da-o, dar intrucat exista posibilitatea caderii, se impune ca intru smerenie sa “lucram cu frica si cu cutremur la desavarsirea mantuirii noastre”(Filipeni II, 12).\n\nb) Pentru a ne spori continuu puterile duhovnicesti pe drumul mantuirii, se cuvine ca implinind porunca Bisericii, sa ravnim la primirea harului divin al Sfintelor Taine, mai ales al Dumnezeiestii Impartasanii printr-o participare regulata la Sfanta Liturghie si la celelalte slujbe bisericesti.\n\nc) Drumul credinciosului spre mantuire pretinde o continua curatire a vietii duhovnicesti, de oricare fel de intinaciune, de orice patima sau pacat. Fara acest efort sustinut de eliminare a oricarui rau din fiinta sa, crestinul nu va putea implini scopul mantuirii, al comuniunii cu sfintenia lui Dumnezeu.\n\nd) Efortul continuei curatii duhovnicesti, al sfinteniei sau nepatimirii – cum i se mai spune – trebuie neaparat impletit armonios cu innoirea duhovniceasca, cu cresterea in virtute, prin fapte bune necontenit aratate semenului si colectivitatii din care facem parte, ajungand astfel la “statura barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos” (Efeseni IV, 13). Numai astfel mantuirea corespunde desavarsirii vietii duhovnicesti, conform indemnului Mantuitorului: “Fiti desavarsiti, precum si Tatal vostru cel din ceruri desavarsit este”. (Matei V, 48).\n\nPr. Prof. Sorin Cosma,\n\n\"Mitropolia Olteniei\", nr. 2/1987, pag. 96-102.\n\n==\'\'Despre invatatura crestina si cinstirea Sfintei Cruci\'\'==\nBiserica Ortodoxa, cinstitoare a sfintei cruci, intemeiata pe dumnezeiasca invatatura, cuprinsa in Sfintele Scripturi si in Sfanta Traditie, cum vom arata, mai jos, a formulat urmatorul imn, prin care dreptcredinciosii crestini, rostindu-l si cantandu-l, isi arata simtamantul de adanc respect fata de sfanta cruce: <>.\n\nAcest imn bisericesc se canta la slujba Sfintei Liturghii, in locul trisaghionului <>, de doua ori pe an, cand se savarseste slujba divina de cinstirea sfintei cruci: la 14 Septembrie si in Duminica a III-a din Postul mare.\n\nTextul acestui imn divin este, propriu-zis, un fragment din Marturisirea de credinta a dreptcredinciosilor, dar, in acelasi timp, este si un indemn al Bisericii Ortodoxe, de a cinsti sfanta cruce, prin inchinare.\n\nAscultarea cantarii acestui imn scurt, cu melodia frumoasa si miscatoare a glasului a II-lea, al muzicii psaltice, ne predispune la o meditatie activa asupra cuprinsului sau, si ne face sa desprindem si sa ne fixam in mintea noastra, cele doua invataturi divine, pe care le contine: 1) universalitatea cinstirii sfintei Cruci in Biserica crestina si, prin aceasta comuniunea si fratietatea credinciosilor; 2) unitatea nedespartita dintre Cruce si Inviere, adica dintre cinstirea sfintei Cruci si preaslavirea Invierii Domnului.\n\nTextul acestui imn este o fraza. Ambele propozitii principale din aceasta fraza folosesc verbele lor predicative, la numarul plural: <> si <>. Aceasta inseamna ca cinstirea sfintei cruci, ca si preaslavirea minunii Invierii Domnului Hristos, prin inchinare, este o marturisire de credinta a intregii Biserici, <>. Astfel spus, aceasta marturisire de credinta este rostita, pastrata si transmisa, totdeauna, peste tot si de catre toti membrii Bisericii crestine, adica de intreaga obste sau comunitate crestina, alcatuita din credinciosii si ierarhia Bisericii, fara exceptie. De aceea, in mod firesc, cei ce se abat de la aceasta universala marturisire de credinta, adica cei ce nu cinstesc sfanta Cruce, prin inchinarea la ea si cu ea, se indeparteaza de Biserica, cu stiinta sau din nestiinta, despre a lor pierzare, fiindca <> (Extra Ecclesiam nulla salus). In plus, cei ce indeparteaza aceasta invatatura de credinta universala din marturisirea lor de credinta sparg unitatea sufleteasca si fraternitatea membrilor Bisericii universale, savarsesc si un rau social, si nesocotesc porunca dreptei invataturi de a avea <> (Efes. 4, 5).\n\nOdata cu dreapta si universala invatatura de credinta despre cinstirea sfintei Cruci, prin inchinare, acest imn ne da si dreapta invatatura despre preaslavirea sfintei Invieri din morti a Domnului Hristos: <>. Este o completare a marturisirii de credinta, despre cinstirea sfintei Cruci si o impreunare nedespartita a cultului sfintei Cruci cu actul divin de preaslavire a sfintei Invieri. Biserica, in predica ei, intotdeauna a unit invatatura despre cinstirea sfintei Cruci cu preaslavirea sfintei Invieri, fiindca numai adevarul Invierii din morti a Domnului Hristos a dus dupa sine cinstirea sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Domnul Hristos, adica stralucirea divina a Invierii a adus si stralucirea crucii, in Biserica. Daca actul rastignirii pe cruce n-ar fi fost urmat de minunea Invierii, crucea - obiect de dispret in antichitatea greco-romana – n-ar mai fi dobandit insusirea de <> si n-ar mai fi fost cinstita, prin inchinare, in Biserica crestina; propovaduirea Bisericii, despre Dumnezeirea religiei crestine, ca si credinta comunitatii sau obstii crestine, ar fi fost zadarnica (cf. 1 Cor. 15, 13-15).\n\nSfanta Traditie este plina de marturii, intaritoare, despre invatatura divina, ca cinstirea sfintei Cruci este unita cu preaslavirea Invierii, cum se arata in acest imn al crucii, si este nedespartita de ea. Dam numai doua exemple: a) <>. (Sedealna Invierii, gls. 5): Sfantul Sofronie, patriarhul Ierusalimului (550-638): <>.\n\nDaca Domnul Hristos, rastignit pe cruce, si ingropat n-ar fi inviat din morti, crucea Sa ar fi ramas, in istoria Bisericii, numai ca un instrument, prin care s-a savarsit cel mai cumplit chin trupesc (crudelissimum supplicium) asupra Sa, asa cum au ramas crucile celor doi rastigniti impreuna cu El.\n\n2. Marturii sfinte despre prezenta Crucii in planul divin al mantuirii neamului omenesc\n\nSfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne dau marturii atat despre preinchipuirea sfintei Cruci, inainte de rastignirea Domnului pe ea, cit si despre actul insemnarii cu sfanta Cruce, despre puterea ei divina, precum si despre talcuirea actului de insemnare a dreptcredinciosilor crestini, cu semnul sfintei Cruci.\n\nSfanta Cruce este preinchipuita de exemplu, in Vechiul Testament, de <>, care a rasarit din pamant, din porunca lui Dumnezeu, in mijlocul raiului pamantesc, alaturi de <> (cf. Facere 2, 9). <> este denumirea metaforica a sfintei Cruci, denumire care apare, cum se vede, chiar pe primele pagini ale Sfintei Scripturi. Aceasta denumire a sfintei Cruci apare, deasemenea, si pe ultimile pagini ale Sfintei Scripturi, unde se face descrierea raului ceresc, ca o completarea a descrierii raiului pamantesc: <> (Apoc. 22, 2; vezi si Apoc. 2, 7; 21, 6). Aici, cum se vede, se vorbeste, profetic, si despre puterea divina a <> (sfanta Cruce): <> pamantului.\n\nBiserica ne da invatatura limpede, ca pomul vietii, despre care vorbeste Sfanta Scriptura simbolizeaza sfanta Cruce. Acest lucru il infatiseaza ea, atat in scris in cartile de slujba divina, cat si in mod plastic, in pictura.\n\nBiserica teologhiseste si canta: <>... (Stihira 1, Laude, 14 Septembrie).\n\nDe asemenea, in pictura multor Biserici ortodoxe romane, desigur ca si in alte tari ortodoxe, in pridvor, de regula se afla pictat pomul vietii, in centrul gradinii raiului. Acest pom se deosebeste de ceilalti copaci, prin inaltimea, si, mai ales, prin forma sa trifurcata, aratand capul de sus al Crucii, si cele doua brate laterale ale ei, si are, uneori, pe Domnul Hristos la radacina lui – ca in pridvorul Manastirii Cozia – iar alteori, Il are infatisat ca Miel al lui Dumnezeu (vezi Radu Cretanu, Chipul Mantuitorului Iisus Hristos reprezentat in <>, in rev. M. O. nr. 7-9/1980).\n\nCercetarea acestor fresce pictate ne da imaginea clara despre <>, adica despre sfanta Cruce, care a purtat pe ea pe Domnul Hristos, numit si Viata, asa cum Insusi Domnul Hristos Se numeste pe Sine, de mai multe ori (Ioan 14, 6; 11, 25 etc.).\n\nPreinchipuirea Sfintei Cruci, precum si facerea semnului sfintei cruci, de catre alesii lui Dumnezeu, semn urmat de efecte minunate, sunt descoperiri divine, in mai multe locuri ale Sfintei Scripturi. Vom cita numai doua locuri din Vechiul Testament: a) Moise a trecut poporul Israel prin Marea Rosie in mod minunat, prin puterea divina a crucii, si l-a scapat de robia politica egipteana, conducandu-l la libertate. El a ridicat toiagul, si a intins mana sa, drept inainte, peste mare, a despartit apele marii, in doua, si evreii au trecut marea ca pe uscat. Cand au intrat si egiptenii in mare, pe acelasi drum uscat, ca sa-i inrobeasca, din nou, pe evrei, Moise, tot din porunca lui Dumnezeu, a intins iarasi mana cu toiagul, si a facut semnul de intretaiere al liniei drepte, pe care o schitase la despartirea apelor marii. Apele s-au impreunat, si egiptenii au fost inecati, in mijlocul marii (vezi Iesirea 14, 21-27).\n\nSemnul acesta, facut de Moise care a intins mana cu toiagul peste apele marii, in mod crucis, preinchipuieste sfanta cruce. Precum evreii au scapat de robia politica egipteana, prin acest semn divin, tot asa si noi crestinii am fost scapati de robia pacatului, prin sfanta cruce, robie mai crunta decat robia politica egipteana.\n\nBiserica ne da dreapta talcuire a textului scripturistic de mai sus si glasuieste si canta: <>… (Catavasii La Inaltarea Sfintei Cruci, Cantarea 1). Iata, aici si dreapta denumire a sfintei cruci: <>.\n\nb) De asemenea, binecuvantarea patriarhala, pe care a dat-o Iacob, cu mainile, celor doi fii ai lui Iosif, Efraim si Manase, binecuvantare data cu mainile incrucisate, a preinchipuit sfanta cruce, cu peste 1500 de ani inainte de Hristos. <>… Verbul, romanesc <> este traducerea verbului grecesc corespunzator , din Vechiul Testament (Septuaginta), verb care inseamna: a schimba un lucru cu altul a (se) impleti, a (se) intretese, dar inseamna si a incrucisa, a aseza (bratele) in forma de cruce. Asa traduce acest verb si Sfanta Scriptura, in limba franceza, editata de Scoala biblica de la Ierusalim (1961): <> - incrucisandu-si mainile sale.\n\nCu aceste texte scripturistice, drept talcuite de Sfanta Biserica, inlaturam parerea gresita a unor grupari crestine, ca <>. Mai adaugam aici, ca Dumnezeu voieste ca sa-L slujim cu tot trupul si cu tot sufletul, fiindca trupul este <> si, impreuna cu sufetul, este si el tot al lui Dumnezeu (cf. 1 Cor. 6, 19-20).\n\nVorbind scolareste, si teologic, toate aceste semne preinchipuitoare ale sfintei cruci, ca si multe altele, existente in Vechiul Testament, texte din care vom mai enumera, mai jos, se numesc tipuri ale sfintei cruci, adica schite simple, nedesavarsite, iar chipul crucii, prezentat cu toate amanuntele in legatura cu ea, in Noul Testament, se numeste antitip, adica chipul desavarsit al sfintei cruci. Este, si aici, o slavita pedagogie divina, care a randuit ca Vechiul Testament sa fie calauza noastra sau pedagogul nostru catre Hristos (cf. Gal. 3, 24), potrivit cu puterea de pricepere a omenirii, in evolutia ei spre desavarsirea in credinta.\n\nSpre completa luminare a dreptcredinciosilor crestini, dar mai ales, spre instruirea acelor grupari crestine, care au predilectie pentru cercetarea Vechiului Testament, si care afirma, contrar adevarului, ca aici nu se afla texte care sa se refere la sfanta cruce, mai facem trimiteri si la alte texte sfinte, privitoare la aceasta tema: Facere 47, 31; Iesirea 15, 25; 17, 6; 11-12; Numeri 21, 9; Deuteronomul 28, 66; Isaia 65, 2.\n\n3. Hristos, Pace, Cruce\n\nIata o sfanta triada de nume proprii, nume nedespartite unul de altul, pentru ca, ori pe care l-am pronunta, ne vin in minte celelalte doua nume. Toate cele trei nume, la un loc, ne aduc in minte, de asemenea, invatatura desavarsita a Noului Testament, despre actul mantuirii, savarsit de Domnul Hristos, prin jertfa Sa pe cruce, care ne-a adus pacea cu Dumnezeu si pacea intre noi, cum vom arata, indata.\n\nSfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Efeseni 2, 13-22, tratand tema <>, ne prezinta, in fata ochilor mintii, aceasta imagine sfanta, a lui Hristos-Pace, rastignit pe Cruce. <> (v. 14), <> (v. 16) etc. Domnul Hristos este numit cu nume propriu Pacea, pentru ca, prin jertfa Sa pe cruce, a impacat pe toti oamenii cu Dumnezeu, dar, in acelasi timp, intinzandu-si bratele, orizontal, pe cruce, a savarsit actul divin al imbratisarii parintesti a intregii lumi, adica a tuturor neamurilor de sub cer (Fapte 2, 5), salasluind si pacea si fratietatea dintre om si om. Prin cruce, deci, s-a savarsit cel mai mare act divin din istoria mantuirii neamului omenesc – impacarea omului cu Dumnezeu si impacarea dintre om si om, in istorie, invatatura mult accentuata de sfantul Apostol Pavel in Epistolele sale. Dreapta ratiune ne constrange sa credem si sa marturisim ca lemnul crucii a dobandit sfintenie, pentru ca pe el, si nu pe alt obiect, S-a jertfit Domnul Hristos, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, sfintenia suprema si absoluta, tocmai ca sa savarseasca cel mai mare act divin: mantuirea neamurilor. Crucea este sfintita, deci, prin atingerea ei de Domnul Hristos, varsat pe ea, cu un cuvant, pentru ca ea este altarul pe care S-a adus jertfa, reala, de bunavoie, universala si prisositoare (imbelsugata) Insusi Fiul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, dreptcredinciosii crestini aduc o adanca cinstire crucii, cinstire relativa, marginita, care poarta numele de venerare, arata prin inchinare si sarutare, spre deosebire de suprema cinstire, data lui Dumnezeu, cinstire care poarta numele de adorare.\n\nTot dreapta ratiune ne indreptateste sa credem ca acele grupari crestine, care inlatura cultul sfintei cruci, implicit, isi micsoreaza si sentimentul de adorare fata de Domnul Hristos, Care S-a rastignit pe cruce, fiindca nici in fata Lui nu-si insemneaza fata lor cu chipul sfintei cruci, si prin aceasta, se indreapta spre o grea osanda. Aceste grupari crestine, neprimind dreapta invatatura despre cinstirea sfintei cruci, inlatura si cultul icoanelor, si al mortilor, inlatura si dreapta invatatura despre ierarhia divina si despre Sfintele Taine etc., si, pornind de la calcarea unei singure invataturi divine, aluneca, fara putinta de intoarcere, pe povarnisul pacatului calcatorilor tuturor invataturilor divine, pentru ca, in Teologia crestina si in Biserica, exista un principiu, numit principiul conexiunii, care ne invata ca toate invataturile de doctrina, de morala si de cult constituie un tot unitar, adica un trup duhovnicesc, ce nu se poate dezmebra. Sfanta Scriptura ne spune ca <> (Iacov 2, 10) si a devenit calcator de lege (v. 9).\n\n4. Temeiuri noutestamentare, pentru indatorirea dreptcredinciosilor, de a cinsti sfanta Cruce\n\nCum am spus, mai inainte, Noul Testament ne prezinta, mai explicit decat Vechiul Testament, dumnezeiasca invatatura despre valarea sfintei cruci, pentru drepcredinciosi, si aceasta ne ajuta mult, sa expunem, sistematic unele din temeiurile pentru indatorirea dreptcredinciosilor de a venera sfanta cruce:\n\na) Crucea este altarul divin real si istoric al crestinismului, altar pe care Domnul Hristos S-a adus, <> (adica ale acelora care voiesc sa se mantuiasca) (Evrei 9, 28). Crucea este, deci jertfelnicul lui Hristos, jertfelnic pe care El a fost si Jertfa sangeroasa, si Arhiereul Care a adus-o, <>. Jertfa sangeroasa de pe cruce, se prelungeste, pana la sfarsitul veacurilor, in Biserica, prin Sfanta Liturghie, ca jertfa nesangeroasa (vezi Imnul heruvimic).\n\nb) Crucea este <> (I Cor. 1, 18), pentru cei ce voiesc sa se mantuiasca, adica pentru cei ce cred. Cu puterea divina a crucii se lauda Sfantul Apostol Pavel, in slabiciunile sale omenesti si in necazurile si stramtorarile pe care le indura (cf. Gal. 6, 14). Ea este <> de pe fata dreptcredinciosilor, pecete prin care acestia au scapat si scapa de urgiile vrajmasilor vazuti si nevazuti. Roadele puterii lui Dumnezeu, putere dobandita de cei ce sunt insemnati cu pecetea lui Dumnezeu, adica au chipul sfintei cruci pe fata lor, sunt realitati istorice, descrise si prezise in Vechiul Testament, unde se descrie nimicrea locuitorilor Ierusalimului: <<…Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim si insemneaza cu semnul crucii>> (adica cu litera <>, care, in alfabetul vechi, grec, avea forma unei cruci (†), pe frunte, pe oamenii care gem si plang>>… <>. (Vezi Iezechiel 9, 4-6, traducerea romaneasca, precum si textul grec, in Septuaginta, sub notitele textului).\n\nc) Crucea este semnul Fiului Omului, la a doua venire.\n\nInsusi Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai, care doreau sa afle timpul celei de a doua veniri a Lui, precum si timpul sfarsitului Lumii (Matei 24, 3) ca, intre semnele care vor fi, <> (si) <> (Matei 23, 30), adica sfanta cruce. Cuvintele acestea arata, pe de o parte, ca Insusi Domnul Hristos confirma valoarea sfintei cruci, in iconomia divina, in istoria mantuirii neamului omenesc, si aici, in mod special, cinstea ei cea mai mare, la Judecata din urma, iar pe de alta parte, aceste cuvinte sunt si o marturie si o recunostere, ca sfanta Cruce, <>, pe cer, era cunoscuta de catre ascultatori, ca un real semn divin, despre care n-a mai fost nevoie sa-L intrebe pe Domnul, nimeni, nimic.\n\nMai indicam cateva texte noutestamentare, care ne dau marturie ca sfanta Cruce este arma sfanta, prin care noi ne-am dobandit mantuirea, in dar, de la Dumnezeu (Ioan 12, 32-39; Efes. 2, 16; Col. 1, 19-20; 1 Petru 2, 24), iar unele ne dau marturie ca Insusi Domnul Hristos, ca Om, prin Patima Sa, pe cruce, a intrat <> (Luca 24, 26), slava pe care, totdeauna, a avut-o si o are, ca Dumnezeu si a fost <>, ca Om, si a patimit <> (Filip. 2, 8-9).\n\n5. Despre insemnarea fetei cu semnul sfintei Cruci\n\nInsemnarea fetei cu semnul cinstitei si de viata facatoarei cruci trebuie facuta cu profund respect si cuviinta, iar nu in batjocura si pacat.\n\nCrucea dreapta si adevarata se face asa: se impreuneaza, cum se cuvine, primele trei degete de la mana dreapta – degetul mare, aratatorul si mijlocasul – iar cele doua degete mici le lipim, strans, de podul palmei. Dupa aceea, ducem mana la frumte, si zicem: <>; la pantece: <>; la cei doi umeri, drept si stang: <>, iar la sfarsit lasand mana jos zicem: <>.\n\n6. Talcuirea miscarilor mainii, pentru insemnarea fetei cu semnul sfintei cruci\n\nInsemnarea dreptcredinciosilor cu semnul sfintei cruci are doua intelesuri:\n\na) Dogmatic-istoric, care ne invata, cat se poate de scurt si de limpede, intreaga istorie a mantuirii neamului omenesc, asa cum, de altfel, aceasta isotrie este rezumata in Crez sau Simbolul Credintei: Fiul lui Dumnezeu S-a coborat de sus, din ceruri (a superiori), pe pamant, la cele de jos (ad inferius) <>, S-a inaltat, iarasi la ceruri si sta de-a drepta Tatalui, Sfantul Duh stand de-a stanga Tatalui, cele trei persoane fiind Sfanta Treime. Cele trei degete, impreunate, de la mana drepta, inchipuie chiar Treimea cea de o fiinta si nedespartita.\n\nb) Intelesul dogmatic-moral este ca cele doua degete mici, lipite de podul palmei, infatiseaza, pe de o parte, pe Adam si Eva, care cu smerenie si cu pocainta, se apleaca Sfintei si nedespartitei Treimi, iar pe de alta parte, inseamna si cele doua firi, cu care Fiul lui Dumnezeu a coborat pe pamant firea dumnezeiasca si firea omeneasca. Talcuind miscarile mainii, pentru desenarea semnului sfintei cruci, pe fata noastra, Sfintii Parinti spun ca fruntea inchipuie cerul, pieptul inchipuie pamantul, iar umerii inchipuie locul si semnul puterii. Sfantul Ambrozie (339-397), episcop al Milanului, vorbind despre semnul sfintei cruci, spune: <>. Pe scurt spus, crucea crestina, fie ca este construita din vreun material, fie ca este schitata, cuviincios, de catre crestini, pe fata lor, este semnul de aducere aminte si de marturisire ale celor mai insemnate momente din istoria mantuirii noastre: caderea in pacat a lui Adam, coborarea pe pamant a Domnului Hristos, jertfa Sa pe Cruce, inaltarea Sa la ceruri.\n\nSemnele aducatoare aminte de fapte, care nu trebuie sa se uite, se numesc, in vorbirea pedagogica, scolareasca, mijloace mnemotehnice, cuvant de obarsie greaca – tehnica de tinere minte. Sfanta Cruce, deci, este un mijloc sfant mnemotehnic, in scoala crestina, pentru crestinii din toate veacurile, semn care ne filmeaza intreaga iconomie a mantuirii noastre, si, in acelasi timp, este un mijloc didactic hortativ adica un semn vizibil, care imboldeste, spre lucrare divina, toate cele trei laturi ale sufletului nostru de crestini: mintea, spre a cunoaste si adora pe Dumnezeu, inchinat in Treime, inima, spre a-l iubi, cu iubirea pe care ne-a aratat-o El, prin jertfiera pe cruce a Unicului Sau Fiu, si vointa, spre a lucra, aici pe pamant, toate cele bune si placute lui Dumnezeu (cf. Ioan 17, 3; Matei 22, 37; Filipeni 4, 8-9).\n\n7. Invataturi:\n\nInchinandu-ne sfintei Cruci si sarutand-o, noi, dreptcredinciosii crestini, ne inchinam Celui Care S-a rastignit pe sfanta cruce, adica Il cinstim pe Hristos cu inchinarea suprema, numita adorare, cum am spus mai inainte. Nici vorba nu poate fi de un cult idolatru, asa cum spun, direct sau indirect, unele grupari crestine, pentru ca dreptcredinciosii nu se inchina la materia din care este alcatuita crucea, ci se inchina la Persoana al carei chip se afla pe cruce. Eruditul ieromonah Rufin de Aquileea (Italia), 345-410, rezuma dreapta invatatura despre cinstirea sfintei cruci prin aceste cuvinte: <> (adoramus omnem crucem et per illam ipsum cuius est crux). – Crucea ne aduce mereu in minte relatia noua, divina, de pace, stabilita de Domnul Hristos, prin jertfa Sa, trupeasca, pe ea, relatie atat verticala, cat si orizontala : vertical, prin impacarea omului cu Dumnezeu, fapt care-l aduce pe om intr-o stare de nespusa fericire, cu mult mai mare decat aceea pe care o traieste un fiu, care se impaca cu tatal sau, pe care l-a suparat mult, si de care a stat multa vreme despartit; orizontal, pentru ca sfanta cruce este semnul vazut al relatiei divine dintre om si om, cum am mai spus, relatia divina, cu totul noua, in istoria omenirii, pecetluita de Domnul Hristos, in mod intuitiv, prin intinderea bratelor pe sfanta cruce. Crucea fizca, de lemn, de pe Golgota, cu bratul sau, infipt, vertical, in pamant, impreuna cu bratul sau, orizontal, intretaind bratul vertical, ne fixeaza, in suflet, in mod pedagogic, crucea spirituala, care inseamna pecetluirea relatiei: credincios-Dumnezeu si credincios-credincios, adica, cu vorbele Sfintei Scripturi <> (Luca 2, 14; 1, 79); Romani 5, 1 etc.).\n\nCultul crucii este cultul pacii, in toate dimensiunile si directiile ei, dogmatice, morale si sociale.\n\nDe aceea, dreptcredinciosii crestini, facatorii de cruci, pe fetele lor, sunt, in chip firesc, si <> si odata cu aceasta, ei devin, cu adevarat, <> (Matei 5, 9).\n\n<>.\n\nPr. Prof. Nicolae Petrescu,\n\nOrtodoxia, anul XLVII nr. 1-2 ianuarie-iunie 1995, pag. 102-109.\n\n==\'\'Duhul Sfant a 3 - a persoana a Sf. Treimi\'\'==\nInvatatura de credinta a religiei crestine expune si propune omului formele si treptele apropierii lui Dumnezeu - Creatorul lumii, Dumnezeu filantropul. Invatatura credintei crestine ridica perdeaua separarii noastre multimilenare de Creator si readuce neamului cazut relatia primara cu Dumnezeu-Tatal, a micului dumnezeu, omul, pe care El si l-a facut dupa chipul Sau. Antropomorfismul lui Dumnezeu consta in insasi chenoza realizata in una din Persoanele Sale, la care a consimtit de cind a asezat in cosmosul creat minuscula oglindire a Chipului Sau, omul, in care a sadit uriasa forta cu care acesta urma sa se incetateneasca in Imperiul promis lui de la inceput. Forta cu care \"Chipul\" lui Dumnezeu era prevazut - \"asemanarea\", devenirea nesfirsita spre desavirsire - isi avea insertia in antropomorfismul lui Dumnezeu, in iubirea Lui, care introduce in lumea creata plurimorfa, cu variantele formelor de viata creata, o forma anume: una conturata pe chipul Sau, dar nu pe masura Lui.\n\nAceasta forma a Lui, a chipului Lui, este creatia de dragul careia Dumnezeu, atotcreatorul, atottiitorul si izbavitorul, Se injoseste, Se coboara, Se dezbraca de maretia Lui, ca sa i Se aseze alaturi omului - pasiunea vietii divine. Dumnezeul frustat de insasi creatia miinii Lui nu Se vaduveste de Slava pentru ingeri. Desi si ingerii au cazut din cerul creatiei Lui, nu pentru acestia Se arata Dumnezeu a fi \"gelos\", ci pentru faptura lucrata la sfirsitul operei Sale creationale. Logosul Isi creeaza, dupa \"ideea\" umanitatii Sale, pe cel asemenea, pe cel pe care Si-l preia in sarcina ca sa-l duca, neam intruchipat dumnezeieste, la marginea raiului. La poarta raiului heruvimii pusi sa opreasca pe omul cazut vor recunoaste pe cei asemenea Fiului - Chipul Tatalui; acestia vor fi recunoscuti ca mostenitori, \"binecuvintatii\" lui Dumnezeu.\n\nPedagogia lui Iisus-Hristos-Mintuitorul a folosit acelasi drum: de la vazut - ca mai \"simplu\" de inteles, - la cele nevazute, mai insesizabile. El Se prezinta omului ca realizarea insasi a \"ideii\" divine despre om, a felului in care Dumnezeu l-a inchipuit pe om. El insusi este intruchiparea omului, El e modelul de desavirsire la care a fost si este chemat omul. El este trup omenesc, - durere, oboseala, rana, moarte - si suflet omenesc, gustind intristarea, inselarea, teama, parasirea. Toate cele pe care le-a luat asupra-Si le-a gustat, le-a \"cunoscut\" si le-a mintuit (= iertat + desavirsit). Pentru ca le-a gustat, le-a si asimilat, Si le-a facut ale Sale, ne-a facut ai Sai; dar, in afara de pacat: in afara de calcarea poruncii lui Dumnezeu-Tatal, si in afara de calcarea iubirii, adica de siluirea libertatii celui iubit.\n\nHristos ne-a facut ai Sai, dar nu ne tine intru Sine decit cu buna noastra voie.\n\nIar ca sa vrei sa ramii inlauntrul Sau, trebuie sa stii tu insuti, cel preluat fara constiinta ta proprie, unde te afli, care - al cui - este launtrul care te poarta, ca sa poti accepta sau refuza ambianta in care ai fost preluat ca neam.\n\nSi iata, uimitorul paradox al credintei noastre conditioneaza si, la prima vedere, complica operatia noastra de electie: nimeni nu poate veni la Tatal (= Necunoscutul), decit prin Fiul care S-a facut asemenea noua, vazut, cunoscut; dar nimeni nu poate cunoaste pe Fiul, decit in Duhul Sfint, Cealalta persoana a Treimii, neidentificata de om.\n\nCu alte cuvinte: la cel necunoscut nu putem ajunge decit prin Cel care ni Se face cunoscut. Dar pe Acesta nu-L putem cunoaste (in ceea ce este El) decit prin Celalalt necunoscut, Duhul.\n\nPerioada scurta din istoria omenirii - cei treizeci si trei de ani ai vietuirii Domnului Iisus Hristos \"intre ai Sai\" (cf. In 1, 11) - este urmata de una foarte lunga, nelimitata inca, a Domniei Duhului Sfint, care incepe la zece zile dupa Inaltarea la cer a Domnului si dureaza in aceasta lume pina la finele istoriei ei.\n\nUnitatea esentei divine se vadeste Una in actiunile ei; Una in vointa de a crea, de a pronia, de a mintui, de a desavirsi. Dar in manifestarea Sa catre lume, Dumnezeu Isi arata voia si puterea concentrind in etapele istoriei omenirii, pe rind, specificul fiecarei din Persoanele Treimii. De aceea, si puterea lui Dumnezeu se manifesta diferit in lume, dupa scopul actiunii Sale. Dar in mod constant Tatal ramine necunoscutul, sau cel indirect cunoscut; El este \"izvorul puterii\" (cum zice sfintul Grigorie de Nyssa), Cel care creeaza lumea, Tatal care nu poate fi cunoscut decit prin Fiul, Care e \"usa\"spre Tatal. Iar \"cheia\" care deschide usa spre Fiul este Duhul lui Dumnezeu, a treia Persoana divina.\n\nCare este pentru intelegerea noastra valoarea acestui poetic limbaj al patristicii ortodoxe?\n\nSfintii Parinti exprima in mod variat acelasi adevar rostit de Mintuitorul Hristos: nimeni nu marturiseste, despre sine, caci marturia sa ar fi contestata. Asadar, Iisus, Fiul Omului, Fiul Tatalui ceresc, marturiseste despre Tatal; iar Duhul marturiseste despre Fiul. La Iordan, Duhul L-a marturisit pe Fiul lui Dumnezeu cel iubit; iar la Cincizecime, L-a marturisit prin Apostoli pe Fiul-Mintuitor proslavit, dupa cum prin profetii Vechiului Testament L-a marturisit pe Mesia ce urma sa vina.\n\nLa rindul Sau, Iisus din Nazaret Il marturiseste pe Duhul Sfint anuntindu-L, Il vesteste promitindu-L, si Isi intareste promisiunea, trimitindu-L.\n\nDiscreta persoana a \"Duhului\" - anuntat, promis si trimis - se arata in lume la Cincizecime ca explozie a puterii divine care se instapineste in lume, asezindu-se in lume \"ca o pecete\", pe ceea ce-I este propriu. Daca preluarea naturii umane de catre Fiul, - dupa invaluirea ei in puterea de viata treimica, prin infringerea puterilor iadului si odata cu plata maximala a pretului pacatului - natura umana apartinind spiritualului celest se afla de acum sub puterea harului divin, a Duhului lui Dumnezeu.\n\nAceasta \"pecete\", pe care fiecare madular al Bisericii a primit-o dupa ce a devenit \"hristofor\", este confirmarea infierii lui de catre Tatal, Care l-a reprimit in situatia filiatiunii noi, prin noul Cap a neamului omenesc - Fiul Tatalui ceresc. Iar cel care urmeaza sa continue reintegrarea fiecarui exemplar al umanitatii in nivelul superior al spiritualului este Duhul Sfint. Trimitindu-L in lume, Cuvintul reaminteste fiilor lui Dumnezeu drumul ascendent pe care sunt angajati, drum pe care se paseste prin dezmarginirea tiparelor vazute, prin acumularea energiilor divine necreate, rezidente din nou in natura creata.\n\nCentrul de greutate al naturii umane hristofore se afla de acum in imponderabilul Duhului. Efortul de intelegere al catecumenului crestin tinde la aceasta acceptie: nu partea vazuta a lumii, sau cea tangibila, reprezinta realitatea ei ultima, ci ceea ce este nevazuta. Noua scoala a omenirii increstinate este acceptarea si acordarea prioritatii vietii spirituale a persoanei, certitudinea existentei nevazute a lui Dumnezeu, in care se inainteaza urmind invatatura Celui ce S-a facut vazut spre a conduce la Cel nevazut.\n\nIn parte material, si vazut, in parte imaterial si nevazut, omul are a-si pregati natura sa ambivalenta, pentru a si-o face apta de vesnicia care-l asteapta, o lume unde firea lui, spiritualizata, va vietui in preajma lui Dumnezeu. Iar cel care-l pregateste in acest scop este Duhul Sfint, Duhul mintuirii.\n\nIn limbajul sau omenesc Scriptura afirma: Duh este Dumnezeu (II Cor. 1, 17; Ioan 4, 24). Duhul este termenul care indica cel mai propriu esenta lui Dumnezeu. Notiunea de Tata si de Fiu reprezinta pentru natura creata ideea de filiatiune, nasterea presupunindu-i pe amindoi si fiind proprie si naturii umane. \"Duhul\", ceea ce este constitutiv pentru persoana, este categoria superioara a naturii create, ea conducind la ideea de desavirsire, de transformare spre mai-binele continuu. Se poate spune ca \"filiatiunea\", caracteristica neamului omenesc, corespunde in om \"chipului\" lui Dumnezeu-Tatal si Fiul, iar dinamizarea chipului spre desavirsire, adica asemanarea cu Dumnezeu, corespunde specificului Duhului dumnezeiesc, intru Care ne si induhovnicim.\n\nDesi Dumnezeu, Cel Unul si Unic, a adus la existenta lumea prin puterea Sa - lucrarea Sa fiind una, ca fiind din acelasi izvor al puterii Tatalui ceresc -, modelarea, cresterea, vietuirea si supravietuirea lumii, dupa catastrofa pacatului originar, si revitalizarea ei prin intrupare sunt actiuni specifice cind uneia, cind alteia din celelalte doua persoane ale Sfintei Treimi. Persoana a doua a Treimii este Cuvintul prin care toate s-au facut, si Cel prin care s-a refacut neamul omenesc din Hristos Mintuitorul. A treia persoana a Sfintei Treimi este Duhul, Care invaluie creatia cu \"aripile\" Sale, si imprima si mentine pulsatiile de viata \"plutind\" peste toata patura pamintului, apelor si a celor existente si asigurind permanenta vietii. Caderea in pacat, despartirea de Dumnezeu, este exprimata de Scriptura ca pierdere a Duhului (Rom. 8, 10-17), ca retragere a sfinteniei Duhului, Care nu mai insoteste pamintul - de acum, teren al blestemului lui Dumnezeu, pe care omul il va face sa rodeasca cu truda si sudoare. Duhul a parasit lumea, iar natura umana striga aceasta parasire, in Hristos Rastignitul.\n\nRe-anexarea omului la Dumnezeu, asumarea neamului adamic rascumparat de Hristos, este urmata istoric de o perioada foarte scurta, in care natura cutremurata la Rastignire sufera socul noii infuzii divine asimilind in taina cele ce se petrec cu ea. Din Fiul lui Dumnezeu transfuzia de Singe divin realimenteaza cu viata vesnica universul creat, si pregateste omenirea sa primeasca si sa-si faca hrana proprie din Singele Domnului. In cele patruzeci de zile cit Hristos cel inviat paseste pe pamint, Duhul - ca si Tatal de altfel - este prezent in El, dar si la Tatal, Treimea fiind si pe pamint, si in slava Sa dincolo de lume. Dar nu o manifesta decit Fiul. Iar cind trupul inviat al Domnului paraseste pamintul pentru o vreme - in cele zece zile calendaristice dintre plecarea si venirea Duhului, dintre inaltarea celei de a doua Persoane Treimice si coborirea Celei de a treia, Treimea Sfinta pregateste lumea pentru primirea Imparatului ceresc, a Mingiietorului, a Duhului Adevarului, Care urmeaza sa reia in prelucrare noua creatura, salvata de sub stapinirea \"aceluia care a spus-o\" (Rom. 8, 20).\n\nPentru noua natura umana - plamada pe care \"aluatul nou o dospeste\" ca sa o face piine vie - Treimea pare sa pregateasca o noua ofensiva, in vederea recuperarii fiecarui exemplar uman, purtator al firii comune in Noul Adam. Dupa cele zece zile de lipsa a Treimii de pe pamintul ce a purtat treizeci si trei de ani pe Nou Adam, Acesta trimite \"de la Tatal\" (Ioan 15, 16) pe Datatorul-de-Viata, ca sa Se salasluiasca in fiecare faptura-candidat la cetatenia noii Imparatii. Dumnezeu-Fiul trimite de la Dumnezeu-Tatal (Ioan 15, 26; 16, 2-18) sau roaga pe Tatal Sau sa trimita in numele Sau (Ioan 14, 16-17 si 14, 26) pe Mingiietorul. In patru locuri ale Evangheliei sale, Ioan indica relatia dinlauntrul Sfintei Treimi, angajata in salvarea omului al carui prototip desavirsit se afla deja ridicat inlauntrul Slavei Ei. Si in toate aceste patru locuri, evanghelistul iubirii divine numeste pe Duhul Sfint \"Mingiietorul\" asa cum va fi retinut el in clipele de spaima ale despartirii ucenicilor de \"Invatatorul\", \"Rabbi\", Cel care-i ocrotise linga Dinsul, dar ii si pregatise pentru urgia care urma sa vina, ii si asigura de Domnia iubirii care se va instala odata cu venirea Duhului Adevarului, Care e si Mingiietor.\n\nMisiunea Persoanei a doua treimice era incheiata pe pamint. Scurta prezenta istorica, drama despartirii, revolta contra nedreptatii, teama si nesiguranta unui viitor pe care apostolii nu-l puteau prevedea sunt tot atitea prilejuri de tensiune pentru ei. Mintuitorul, Care va fi avut cel putin tot atita mila pentru ei, pentru \"prietenii Lui\", cit si pentru intreg \"poporul\" care-l astepta, le-a promis si mingiierea. Incercind sa-l consoleze de plecarea Lui, dar si de cele ce ei erau avizati ca vor avea de suportat (Ioan cap. 14-16), Iisus incredinteaza pe apostoli ca nu-i va lasa singuri: \"Nu va voi lasa orfani; voi veni la voi. Inca putin timp si lumea nu Ma va mai vedea; voi insa Ma veti vedea; pentru ca Eu traiesc si voi veti trai\" (Ioan 14, 18). Caci Duhul care L-a ridicat pe Iisus din mormint ii va faca vii si pe ei. In povestirea pe care ne-o ofera ucenicul cel iubit al Domnului, in cap. 14 al Evangheliei, el relateaza cu mare fidelitate atmosfera de ingrijorare care apasa asupra urmasilor lui Iisus. Invatatorul si \"Prietenul\" lor le arata si celalalt aspect, al prigonirii care urma, asa cum ii anuntase cu mult inainte, la inceputul propovaduirii Lui, si cum fixeaza sfintul Matei in capitolul 5, cel al \"Fericirilor\": \"Fericiti veti fi cind va vor ocari si va vor si va vor prigoni si vor zice tot cuvintul rau impotriva voastra mintind din pricina Mea\" (5, 11). Acesta este momentul cind prigoana si ocarile vor incepe si pentru ucenici; dar inceputul muceniciei este si inceputul bucuriei al iluminarii, la care nu se poate ajunge fara Cruce. \"Adevarat, adevarat zic voua ca voi veti plinge si va veti tingui, iar lumea se va bucura. Voi va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface in bucurie\" (Ioan 16, 20); caci \"veti lua putere, venind Duhul Sfint peste voi si Imi veti fi Mie martor\" (Fapte 1, 7).\n\nCrucea este marele folos al crestinului. Acest lucru il aflasera ucenicii la vreme. Acum era timpul implinirii. \"Acestea vi le-am spus fiind cu voi\" - completeaza Iisus invatatura Sa - \"si acum v-am spus acestea inainte de a se savirsi, ca sa credeti cind se vor intimpla\" (Ioan 14, 25, 29). Fiindca \"Va este de folos sa Ma duc. Caci daca nu Ma voi duce, Mingiietorul nu va veni la voi; iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi; si El - venind - va vadi lumea de pacat si de dreptate si de Judecata\"... \"Inca multe am a va spune, dar nu le puteti purta acum. Iar cind va veni Acela, Duhul Adevarului, va va clauzi la tot adevarul, caci nu va vorbi de la Sine\" ... \"... Acela va va invata toate si va va aduce aminte toate cele ce v-am spus\" ... si \"Ma va slavi pentru ca din al Meu va lua si va va vesti\" (In. 16, 7-8, 13-14; 14, 26).\n\nAsadar, sa nu se tulbure si nici sa se infricoseze inimile \"prietenilor\" Lui, pentru ca El le lasa pacea. Si nu pacea pe care o da si cum o da Lumea (Ioan 14, 27), ci pacea Sa, pe care Duhul o va fructifica, Mingiietorul, Consolatorul, Duhul Iubirii, Care va ramine \"in veac\" cu cei ai Lui (Ioan 14, 17).\n\nMingiietorul Il prezinta pe Duhul Sfint ca fiind alt \"Mingiietor\" (Ioan 14, 16), \"Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca; pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste. Voi Il cunoasteti, ca ramine la voi si va fi in voi\" (Ioan 14, 15-17).\n\nAceasta este pedagogia si terapeutica propovaduita si aplicata de \"Doctorul sufletelor si-al trupurilor noastre\"; El ne anunta si repeta ca sa retinem ca Ei amindoi sunt trimisi in lume de Tatal, pentru vindecarea omului si pentru pastrarea vindecarii in decursul lungii vietuiri a neamului omenesc. Amindoi sunt vindecatori: Logosul readuce lumii, vaduvite de sfintenie, pe Duhul si-L pune ca o pecete pe sufletul si trupul omenesc. Iar Duhul Sfint Il readuce pe Iisus Mintuitorul - rastignit, inviat si inaltat - pe altarele Bisericii, pentru a vindeca ranile pacatelor cu trupul Sau euharistic. Iisus Mingiietorul readuce nadejdea mintuirii lumii care \"bolea de nedumnezeire\" si o scoate din umbra mortii. Duhul Mingiietor consoleaza faptura care se cutremura de retragerea lui Hristos-Dumnezeu, de pe pamint.\n\nConsolarea initiala a apostolilor este faptul ca Duhul va marturisi despre invatatorul lor (Ioan 15, 26-27); \"Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi pentru Mine: \"...Acela Ma va slavi, pentru ca din al Meu va lua si va va vesti\". Si, \"toate cite are Tatal ale Mele sunt; de aceea am zis ca din al Meu va lua si va va vesti voua\" (Ioan 16, 13-14).\n\nCronicarul acestor fapte si cuvinte consemneaza cu strictete poate chiar repetind, fiecare nuanta sau intonatie. Si, citite cu atentie, aceste paragrafe dau indicatia doctrinara a Sfintei Treimi si a perihorezei ipostatice a intreitei dumnezeiri. Caci Duhul va vesti ale Fiului; El este \"Celalalt Mingiietor\" - deci altul (cel \"alt\") din ale Fiului va lua, din acelasi Adevar Treimic, in care toate ale Tatalui sunt ale Fiului si Duhul vorbeste fiilor omenesti \"nu de la Sine\", ci din aceeasi - una-si-unica esenta divina a Treimii ipostatice.\n\nHristos a \"vorbit\" atunci, iar Duhul vorbeste mereu, din aceleasi infinite adevaruri ale Primului trimis de Tatal. Logosul a stat in lume \"omeneste\", un timp; iar \"dumnezeieste\" ramine pina la sfirsitul veacului, prin Duhul. Specificul omenesc al lui Dumnezeu-Fiul este legat de un timp, ca tot ceea ce e conturat materialmente. Dar El depaseste timpul si spatiul, fiind si Dumnezeu. Duhul intra si El in timp; dar El nu Si-a asumat marginirea omului, fiind numai dezmarginit.\n\nElasticitatea, supletea infinita a spiritualului divin sadit in om, face din acesta un calibru al infinitului. Omul este un infinit creat, un infinit a carui vesnicie \"incepe\" cindva. Iar vesnicia aceasta ii este acordata prin ancorarea lui in divinitate. Solul, terenul ancorarii omului este trupul lui Hristos, prin care omul se repatriaza la locul originii lui. Mentinerea in aceasta relatie este asigurata de Duhul lui Dumnezeu, relatia cu Fiul fiind duhovniceasca.\n\nDuhul Sfint aminteste omului ca persoana lui trupeasca vazuta este un mod al existentei lui; o forma, viciata prin pacat, a inceputului lui. Iar continuarea lui, in vesnicie, este conditionata de exercitarea spiritualului din el; de imprimarea miscarii Duhului, Care-l reinvata ca materia poate \"respira\" dumnezeieste, in ritmul imprimat ei de la creatie si uitat pe drumul regresului sau accidental.\n\nDuhul Sfint nu ni Se poate face cunoscut. Persoana Lui nu este asemenea omului. Dar El este cel care ne ajuta sa ne facem asemenea \"Fiului\", pe Care El L-a nascut in lume din Fecioara, El Il intrupeaza pe altare, circulind in Trupul Bisericii lui Hristos.\n\nDe aceea El intra in lume dupa ce a fost anuntat de Cel asemenea noua, de Fiul Tatalui, de fratele nostru intru filiatiune, caci si nasterea noastra in Imparatia lui Dumnezeu se face din Duh. Dar pe cind Hristos S-a facut asemenea \"noua\", raminind \"prototipul oricaruia\" din noi, Duhul lucreaza in lume facindu-ne pe fiecare asemenea lui Dumnezeu, dar o asemanare neidentica, netipizata. Pe cind Hristos este Eul unic al intregii naturi umane, care cuprinde pe orice \"individ\", Duhul este cel care din nedivizata natura umana ne face persoana, ne ajuta sa ne capatam fiecare chipul nostru specific, tot atitea specifice si diferite straluciri, cite nesfirsite straluciri da suflarea necunoscutei persoane a \"Vistiernicului bunatatilor\" nesfirsite.\n\nIn programul readucerii noastre la matca, Sfinta Treime S-a prezentat pe rind, facindu-Se cunoscuta omului pe masura capacitatii lui de intelegere. In perioada Vechiului Testament Dumnezeu Se arata ca un unicat patern, o divinitate grijulie, distanta si autoritara. Un Dumnezeu-Tatal care a fost pe intelesul acelei perioade istorice.\n\nCa popor al lui Dumnezeu, Israel si-a facut proprie ideea relatiei filiale dintre el si Dumnezeu-Tatal pina in momentul cind Tatal arata icoana propriului Sau fiu: Chipul Tatalui. Pe acesta, Noul Israel s-a straduit sa-L priceapa, dupa puterile lui, Noul Testament elaborind o teologie a lui Dumnezeu-Fiul, o hristologie care, ca revelatie plenara, Il anunta pe Dumnezeu in Treime, Duhul Sfint fiind noua surpriza a gindirii omenesti.\n\nCu toate eforturile celor mai subtile reflexiuni teologice, teologia Duhului este inca astazi la inceputul ei. Duhul insusi Se va face cunoscut pe masura nevoii de cunoastere a neamului omenesc, pe masura necesitatii de respiratie a plaminului de vazduh al trupului de carne. O teologie a Duhului se zideste cu rabdare, caci El insusi este cel care dramuieste cunoasterea lui Dumnezeu. Nu este numai o problema de intelect, cunoasterea crestina. Ci ea se instaleaza si prin fireasca folosire a Tainelor crestine, prin care Sfintul Duh sporeste salasluirea lui Hristos in crestinii practicanti.\n\nTreimea Sfinta este la lucru necurmat in zonele care o cheama si o primesc. Acolo o va face cunoscuta Duhul, facindu-Se cuprins numai de inima omului pe care El o \"cunoaste\" si caruia El ii zice \"vino\" (Apoc. 22, 16). Si numai cel ce gusta din trupul \"Mielului\" stie carui \"vino\" trebuie sa-i asculte chemarea, un \"vino\" al Celui care \"pretutindenea este\", dar care nu poate fi deslusit decit din launtrul Trupului hristic, al lui Hristos-Omul - certitudine a vietii noastre.\n\nA. Manolache,\n\n\"Indrumator pastoral-misionar si patriotic\", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1985, pag. 40-46. \n\n==\'\'Cinstirea Sf. Duh in Ortodoxie\'\'==\n\"Si intru Duhul Sfint, Domnul de viata Facatorul, care din Tatal purcede...\"\n\nSfintul Duh este cea de a treia Persoana a Sfintei Treimi, \"caci Trei sunt care marturisesc in Cer: Tatal, Cuvintul si Sfintul Duh, si acestia, Una sunt\" (I Ioan 5, 7), Tatal est facatorul (art. 1 din Simbolul Credintei), Fiul, Cel nascut din Tatal mai inainte de veci este \"Rascumparatorul\" (art. 2), iar Sfintul Duh - \"carele din Tatal purcede\" (art. 8) este \"Sfintitorul\". Deci, un singur Dumnezeu in trei fete sau persoane, asemenea soarelui care are \"discul\", caldura si razele, sau caramizii din exemplul Sf. Spiridon, care in constituirea ei a avut pamint, apa si caldura; sau alt exemplu patristic, timpul care este format din trecut, prezent si viitor, sau un alt exemplu dat noua de Sf. Ioan Teologul care zice: \"Trei marturisesc pe pamint: Duhul, apa si singele, si acestia trei la fel marturisesc\" (I Ioan 5, 8).\n\nLucrarea in lume a Sfintului Duh se vede din mai multe locuri. Asa, de pilda, in lumina existentei noastre pamintesti, a lumii, a creatiunii. \"Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor\" (Fac. 1, 2). De asemenea, ca \"dadator de viata\" cum spune Sf. Ioan Teologul (Ioan 6, 63). Sfintul Duh innoieste fata pamintului ne spune psalmistul (Psalm 103, 31); El ne intareste cu harul Sau (Ioan 3, 8), El ne sfinteste (I Cor. 6, 11) si ne calauzeste in tot adevarul (Ioan 16, 13).\n\nSub acest aspect, orice schimbare in bine, orice rugaciune care se inalta catre Creatorul Dumnezeu (cf. Rom. 8, 26-27), orice inspiratie, contemplare sau realizari fructuoase in calea perfectiunii spirituale sunt opera Sfintului Duh. Dupa cum marturisesc sfintii autori ai Scripturii, Duhul Sfint ilustreaza cele mai importante momente din revelatia divina - asupra vietii noastre sufletesti. Amintim doar numai citeva, printre care: \"Duhul a grait prin prooroci\" (Rom. 12, 6; I Cor. 12, 4-11; 13, 7), sau ca vase alese ale Providentei (David II Regi 23, 2; - Moisi II Cronici 1, 2; Iudit 3, 6). \"Niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfint\" (II Petru 1, 21). Duhul Sfint i-a insuflat pe profeti (cf. Isaia 32, 15; Ezechil 11, 19; Zaharia 12, 10; Matei 3, 11; Luca 3, 16), le-a luminat mintea si i-a facut sa inteleaga cele ceresti, sa vada cele viitoare, sa vorbeasca oamenilor si sa scrie toate cele privitoare la venirea lui Mesia, la intruparea lui Hristos, la viata si invatatura Mintuitorului nostru Iisus Hristos, la infricosatele Sale patimi si sfirsitul acestei lumi.\n\n- La Bunavestire, arhanghelul Gavriil aduce Sf. Fecioare Maria veste cea buna de la Tatal, ca Fiul se va naste - prin mijlocirea Sf. Duh (cf. Luca 1, 30 - 55).\n\n- La Botezul Domnului, Tatal graieste din cer catre oameni, Fiul \"cel iubit\" era in apa Iordanului, iar Duhul Sfint s-a aratat \"in chip de porumb\" (Matei 3, 16 - 17; Luca 3, 22).\n\n- Cu prilejul Schimbarii la fata, de pe muntele Taborului, Sf. Duh s-a aratat sub forma de nor luminos (cf. Matei 17, 1-5), asemenea stilpului de nor ziua, si de foc (noaptea), care a calauzit poporul evreu in pustie.\n\n- De asemenea, dupa inviere, Iisus Hristos s-a aratat Duminica Sf. Sai ucenici, care erau adunati intr-un foisor de frica iudeilor si le-a zis: \"Luati Duh Sfint\" (Ioan 20, 22).\n\n- Iar cu prilejul inaltarii Sale la cer, Mintuitorul i-a obligat pe Sf. Apostoli sa invete si sa boteze \"in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh\" (Matei 28, 20).\n\n- Se poate aminti iarasi si cazul Sf. Petru cind a mustrat pe Anania din Faptele Apostolilor pentru minciuna. \"Pentru ce a umplut satana inima ta - zice Apostolul - ca sa minti Duhul Sfint?... Nu ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu\" (5, 3-4).\n\nDeci Sf. Duh este Dumnezeu, \"Domnul de viata Facatorul\", in care salasluieste toata plinatatea (cf. Col. 1, 19), tot adevarul (cf. Ioan 1, 16) si care de la inceput si-n toate manifestarile Sale lumineaza, purifica (cf. Rom. 8, 11), zideste, lungeste zilele vietii noastre (cf. Rom. 8, 13), biciuieste frica (cf. Marcu 13, 11), putere de care Sf. Apostoli aveau atitea nevoie in perioada pastoratiei lor grele, ca sa nu uite ce-au invatat in \"scoala\" Domnului, sa propovaduiasca si sa apere cu inflacarare, cu ravna tot ceea ce era necesar pentru mintuirea oamenilor.\n\nIn aceasta privinta Mintuitorul nostru Iisus Hristos a implinit ceea ce a fagaduit (cf. Ioan 7, 39) Apostolilor in trei rinduri consecutiv, pentru iscusinta lor in vorba (cf. Ioan 14, 26), pentru indrumarea lor dreapta (cf. Ioan 16, 13) si pentru intarirea puterii lor sufletesti (cf. F.A. 1, 8).\n\nCaci la 50 de zile dupa Paste, precum aminteste in treacat Sf. Apostol Pavel (cf. I. Cor. 16, 8), dar mai cu seama Sf. Evanghelist Luca, primul scriitor de istorie al Bisericii crestine (cf. F. A. 20, 16), intr-o zi de Duminica - la ceasul al treilea - 9 dim. pe cind Sf. Apostoli erau adunati impreuna intr-un foisor - \"camera de sus\" (cf. F. A. 13-15) din Ierusalim, \"din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet ca de suflare de vint ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfint si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai\" (F. A. 2, 1-12), fapt care a dus la increstinarea a 3.000 de suflete.\n\nLimba, iubiti credinciosi, e comunicarea lui Dumnezeu cu oamenii prin har, e simbolul vorbirii. E mijlocul de exprimare, de invatatura, de comuniune si intelegere, de apropiere si mesaj divino-uman, de solidaritate crestina. Limbile s-au aratat impartite, deci aceleasi si comune, simbol al felurimii darurilor dumnezeiesti.\n\nLimba fiecarui popor e sfinta daca exprima adevarul. Ea trebuie sa fie curata, dreapta si cinstita. Fiecare cuvint al unei limbi trebuie cintarit si exprimat corect, caci de fiecare \"cuvint desert\" (Matei 12, 36) vom da seama in ziua judecatii.\n\nE momentul insa sa subliniem: Sf. Duh s-a pogorit Duminica, in casa particulara, modesta, deci nu in templu iudaic (cf. F. A. 1. 13). Sf. Duh s-a coborit numai peste Sf. Apostoli, nu si peste cei 120 de insi, care erau in jurul casei (cf. F. A. 1, 15). Sf. Duh s-a coborit peste Sf. Apostoli dupa ce numarul lor a fost completat cu Matia in locul ramas vacant prin sinuciderea lui Iuda (cf. F. A. 13, 13-26). Deci peste toti, fara omitere, priviligeiu sau cantitativ. Limbile erau impartite si totusi la fel. Apoi vuietul era puternic (cf. F. A. 1, 2), asemenea zilei cind Dumnezeu a dat Legea lui Moisi pe Muntele Sinai (cf. Iesire 19, 16). Toate acestea denota lucruri extraordinare. Intii ca ziua de Duminica e o zi insemnata, de odihna si de reculegere pentru toata lumea crestina sau muncitoare. In ziua a saptea s-a odihnit Domnul si a binecuvintat-o (cf. Fac. 2, 2-3). Duminica a inviat Domnul Hristos (cf. Marcu 16, 2) si tot azi, Duminica, s-a pogorit si Sf. Duh peste Apostoli. Prin urmare Duminica de azi e \"Duminica mare\" (cf. I. Cor. 16, 8) - intemeierea reala a Bisericii lui Hristos pe temelia Legii noi, crestine (cf. F. A. 2). Din acest moment ucenicii Domnului s-au umplut, nu pe jumatate, ci in intregime de Duhul Sfint si astfel ei au abandonat mentalitatea sau imbracamintea cea veche, temerea, nesinguranta, indoiala si au inceput sa vorbeasca in diferite limbi existente, de circulatie regionala, spre a fi intelesi de toti cei ce luasera parte la sarbatoarea Cinzecimii iudaice a anului 33: Parti, Mezi, Elamiti, credinciosi din Mesopotamia, din Iudeea si Capadocia, Pont si Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt si din partile Libiei, de linga Cirene, Romani, Iudei, prozeliti, Cretani si Arabi (cf. F. A. 2. 1-11). Asadar, din aceasta clipa a pogoririi Duhului Sfint, Apostolii Domnului Hristos - povatuiti, ajutati si intariti la tot pasul de puterea harului dumnezeiesc, au inceput sa marturiseasca pe Hristos cu putere, cu mare curaj si sa apere invatatura Lui pina la jertfa sau moarte, lucru pe care l-au facut dupa aceea si altii, ca Sf. Arhidiacon Stefan - cel \"plin de Duh Sfint\" (F.A. 7, 55), zecile de mii de mucenici, barbati si femei de pretutindeni, care aveau cu adevarat pe Dumnezeu in inima si viata lor.\n\nDupa cum vedem, Duhul Sfint ce s-a revarsat (cf. I. Cor. 144), peste invataceii Domnului a facut din pescari Apostoli intelepti, cunoscatori de \"limbi noi\", staine - necunoscute de ei pina atunci, a eliminat distantele sufletesti - barierele dintre oameni, banuiala, frica, deosebirile de neam si limba, i-a infratit pe credinciosi pe temelia aceluiasi sfint adevar evanghelic, propovaduit de Mintuitorul si intarit cu fapte si minuni de catre Domnul nostru Iisus Hristos. Limbile de foc care aveau aceeasi sursa, acelasi unic izvor, le-au curatit sufletul, i-au innoit si le-au risipit incertitudinile Apostolilor, pretentiile lor care sa fie mai mare, mai puternic sau mai avantajat (cf. Marcu 10, 35); le-au spulberat iluziile desarte, le-au dat foc \"paielor omenesti\" (cf. Isaia 5, 24), le-au ars rautatile, le-au sters pacatele si le-au curatit faradelegile (cf. Isaia 6, 6-7), dinamizindu-le eforturile si intarindu-le inima cu \"focul\" Duhului Sfint, care curata si sfinteste (cf. Exod. 2, 2; Isaia 6, 4; Iezechil 1, 13). Cu cit dar vorbea Sf. Ioan Botezatorul despre pocainta in pustie, pe malurile Iordanului, insa Iisus, ca intemeietor la Bisericii, boteaza in \"Duh Sfint si cu foc\" (Matei 2, 11; Luca 3, 16), spre deplina iertare a pacatelor (cf. Ioan 3, 5; F. A. 2, 38-39; 22, 16; Gal. 3, 27; Col. 2, 12-13); I Petru 3, 21). Focul produce caldura, lumina. \"Intru lumina Ta vom vedea lumina\" (Ps. 35, 9). Prin foc si lumina dispare intunericul nestiintei (cf. I. Cor. 2, 12), frica si nesiguranta, apatia si vulgaritatea.\n\nAdincind cele spuse si exemplificind cu temei afirmatiile de mai sus, observam ca pina aici, Apostolii au fost tarani simpli, pescari naivi, fara carte, cu miinile batatorite de munca. Mintuitorul le vorbeste de imparatia cea vesnica, spirituala, ei se cearta pentru intiietate (cf. Luca 22, 24). El le vorbeste despre suferinta, ei insa nu pricep duhul smereniei si al jertfei (cf. Luca 18, 34); uneori razbunatori (cf. Luca 9, 52-54). Nu pot vindeca un indracit. \"O neam necredincios... pina cind va voi suferi...\" (Matei 9, 29) - zice Mintuitorul. Spre Emaus - la fel: \"O nepriceputilor si zabavnicilor cu inima\" (Luca 24, 25). Totusi \"El a ales cele slabe...\" (I Cor. 9, 27). Duhul Rusaliilor i-a miruit. Toti s-au umplut de Duhul Sfint. Ca dupa aceea sa zica tare: \"Nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si auzit\" (F. A. 4, 20). Cei rai se intreaba nedumeriti: \"Ce sa facem oamenilor acestora?\" (F. A. 4, 16). Tiranii turba. Judecatorii se umplu de rusine. \"Aici a fost degetul lui Dumnezeu\" (Exod. 8, 29). Duhul Sfint inlatura intunericul, necredinta si revarsa harul apostoliei (cf. Matei 13, 11), in diferite chipuri (cf. I. Cor. 12, 8-12), ale vietii omenesti.\n\nPrin urmare Biserica, care a luat fiinta, virtual, la crucificarea Fiului lui Dumnezeu (cf. F. A. 2, 36), s-a intemeiat astazi in mod real, desavirsit, cu puterea Sf. Duh (cf. F. A. 2), din care radiaza virtutile (Sf. Vasile cel Mare) si ale carui daruri se revarsa necontenit si din belsug pina la sfirsitul veacurilor prin cele sapte sfinte Taine si ierurgii. Si daca Biserica intemeiata de Mintuitorul este trupul lui cel mistic sau prelungit peste veacuri (cf. Ef. 1, 23), daca Hristos este \"usa\" (cf. Ioan 10, 9), \"Sf. Duh este cheia usii\" - precum zice Sf. Simion Noul Teolog. \"Duhul pregateste pe om in Fiul, Fiul il duce la Tatal, iar Tatal ii da nestricaciunea pentru viata vesnica\", zice Sf. Irineu. \"Foc am venit sa arunc pe pamint, si cit voiesc sa fie aprins acum!\" (Luca 12, 49), spune Mintuitorul. Iata, ca - prin puterea cea nevazuta a Sf. Duh - s-a aprins jertfa activa Biserica - mama noastra duhovniceasca (cf. Gal. 4, 26), cea una (cf. Ioan 17, 21), sfinta (cf. Ef. 5, 25-27), soborniceasca (cf. Matei 28, 19) si apostoleasca (art. 9 - Ef. 2, 20), care prin invatatura si sfintele ei Taine - savirsite de preoti (cf. I Cor. 4, 1; Ef. 4, 11; I Cor. 12, 28-29) - cheama si adapa sufletele insetate (cf. Ioan 7, 37) cu apa vietii vesnice (cf. Apoc. 22, 17), si ne conduce spre mintuire. Deci Biserica este trupul cel tainic al Domnului nostru Iisus Hristos (cf. Ef. 1, 22-23; Col. 1, 24), \"stilpul si temelia adevarului\" (I Tim, 3, 15), \"casa lui Dumnezeu\" (Matei 12, 4; 25, 13; Luca 19, 46; Ioan 2, 16; 4, 2; I Tim. 3, 15), \"casa lui Dumnezeu\" (Matei 12, 4; 25, 13; Luca 19, 46; Ioan 2, 16; 4, 2; I Tim. 3, 14 s. a.), vie, sfinta, luptatoare si vesnica, pe care \"nici portile iadului nu o vor birui\" (Matei 16, 18). De aceea scrie Sf. Ciprian \"Nu poate avea pe Dumnezeu de Tata, cine nu are Biserica de mama\". \"Si de va striga cineva casa lui Dumnezeu, il va strica pe acela Dumnezeu, caci locasul lui Dumnezeu este sfint\" (I Cor. 3, 17).\n\nAm vazut, iubiti credinciosi, ca Sf. Duh s-a coborit intr-o singura zi de sarbatoare si peste toti sfintii Apostoli deopotriva. De ce? Ca sa ne arate Bunul Dumnezeu nu numai insemnatatea zilei de Duminica, a intemeierii Bisericii adevarate care detine puterea harica si la care au acces toate neamurile (cf. F. A. 19, 5, 7) fara deosebire, ci precum capul si trupul Bisericii este unul, una invatatura ei mintuitoare, de asemenea imparatia si idealul sau, tot una trebuie sa fie si credinta noastra curata si intreaga, una conducerea ei (cf. Ioan 17, 21) - \"O turma si un pastor\" (Ioan 10, 16; F. A. 20, 29-30) - deci o singura limba a credintei si a dragostei, care a stat la temelia Bisericii crestine din ziua Cincizecimii si pentru care Mintuitorul nostru s-a rugat ca toti \"sa fie una\" - \"un Domn, o credinta, un botez\" (Ioan 17, 11; Ef. 4, 5), credinta care nu mai are nevoie de completari si corecturi omenesti.\n\nDar lucrul cel mai pretios si de utila actualitate este ca Duhul lucreaza nevazut si astazi, lucreaza permanent in sinul Bisericii prin Sf. Treime - precum am amintit, al carui har si dar ne insufleteste, ne sfinteste si mintuieste, precum atesta sau confirma Sf. Apostol Pavel: \"Prin har sunteti mintuiti\" (Ef. 2, 5). Si tot temple vii, biserici ale Duhului Sfint (cf. I Cor. 3, 16) - purtatoare de Dumnezeu si de Hristos. Astfel printre celelalte deprinderi bune si virtuti principale, Sf. Duh ne sfinteste prin cele sapte daruri ale Sale, care sunt atit de trebuitoare vietii noastre crestine (cf. Isaia 11, 2; Apoc. 4, 5; Ioan 14; Luca 2, 40); darul intelepciunii nepartinitoare (cf. Iacov 3, 17), curate (cf. II Cor. 1, 12) si duhovnicesti (cf. Isaia 29, 14-33, 18; I Cor. 1, 19); darul intelegerii celor sfinte (cf. Iesire 36, 1), a vedeniilor si viselor (cf. Daniel 1, 17), a scripturilor (cf. Luca 24, 25), a patrunderii in toate cele ce viaza - se misca (cf. Ps. 18, 1; II Tim. 2, 7) si a priceperii gindurilor (cf. Luca 24, 25; Gal. 3, 3), darul sfatului, care vesteste cu prisosinta tot ceea ce este folositor (- Ist. Suzanei 1, 22-23 - luarea crucii; Marcu 8, 34; F. A. 20, 27), ocoleste rautatea (cf. Ps. 1, 1) si risipeste fatarnicia - cugetele raufacatorilor (cf. Ps. 32, 10), darul tariei (- Samson , Goliat-David), a tariei in veghere si credinta (cf. F. A. 5, 29; I Cor. 16, 13; II Cor. 11, 24-27), a inarmarii intru cele spirituale (cf. Ef. 6, 14), a eliminarii fricii (cf. Luca 12, 44), darul cunostintei, care invata pe om (cf. Ps. 94, 10; Matei 10, 37), descopera pacatul, neprihanirea si judecata (cf. Ioan 16, 8-13), ne da pastori buni, luminati (cf. Ier. 3, 15) si cearta popoarele necredincioase (cf. Ps. 94, 10), darul temerii de Dumnezeu, al evlaviei (cf. I. Tim. 4, 8), al cinstirii lui Dumnezeu cu inima (cf. Matei 15, 8) si al purificarii launtrice (cf. Matei 23, 26) si apoi darul bunei credinte (cf. Ps. 34, 10), in sensul rusinii si al respectului copiilor fata de parinti, care are totusi, la baza dragostea deplina si recunostinta (cf. Ioan 4, 18), preamarirea lui Dumnezeu (cf. Ps. 22, 24) si implinirea poruncilor Sale, din iubire desavirsita (cf. Ioan 14, 23).\n\nCine, deci, se poate lipsi de aceste sfinte daruri (cf. I Cor. 12-8-11) - zice Sf. Apostol Pavel, care - prin Biserica si Sf. Taine - face episcopi, preoti diaconi (cf. F. A. 20, 28), naste pe om din nou, il intareste, transforma piinea si vinul in trupul si singele lui Hristos, sfinteste legatura dintre barbat si femeie, vindeca boalele trupesti si sufletesti, scoate pe diavoli din oameni si-i ocroteste sub toate chipurile. Iar atunci cind aceste daruri ale Duhului Sfint sunt puse in miscare prin intentii curate si libertatea vointei, cu alte cuvinte omul credincios raspunde integral chemarii crestine, prin stradanii evidente - ce se deosebesc de virtutile teologice, atunci cind faptele noastre bune, de lauda, ajung la un anumit avans sufletesc sau perfectiune morala, fireste, tot cu ajutorul harului dumnezeiesc, viata noastra se desavirseste tot mai mult prin roade ale Duhului Sfint care sunt in numar de 9, precum le insira Sf. Apostol Pavel in epistola catre Galateni (cf. 5, 22), zicind: \"Iar roada Duhului este dragostea (cf. Rom. 5, 5; Col. 3, 14), bucuria (I Ioan 4, Filip. 4), pacea (cf. Ps. 119), indelunga rabdare (cf. Luca 21, Habacuc 2, 3; II Cor. 6 si Matei 10), bunatatea (cf. Ef. 5), facerea de bine (cf. Col. 3, 13), credinta, blindetea (cf. Matei 9) si infrinarea poftelor. \"Impotriva unora ca acestea - subliniaza Apostolul - nu este lege\" (Col. 5, 23). Asadar - Duhul fagaduit si trimis de Mintuitorul de la Tatal (cf. Ioan 15, 26) era si este absolut necesar (cf. Ioan 15), ca sa ocroteasca viata noastra omeneasca ca \"Duh al vietii\" (Rom. 8, 2), ca sa ne descopere adevarurile sublime, mintuitoare, ca duh al Adevarului (cf. Ioan 14, 17), al \"descoperirii\" (Ef. 1, 17), ca Duh al slavei (cf. I Petru 4, 14), ca \"Duh al dragostei\" (II Tim. 1, 7), precum spunea Mintuitorul Iisus Hristos: \"Duhul din al Meu va lua si va vesti\" (Ioan 16, 14), va lumina si zidi pe ucenici si prin ei pe credinciosi. Ce frumos si adinc zice si Atanasie cel Mare († 373): \"Adapati de Duhul, noi il bem pe Hristos\". Bogatia Duhului e nesfirsita. \"Eu sunt cuprins de spaima - zice Sf. Grigore Teologul († 389) - cind ma gindesc la bogatia numirilor: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, Duhul invierii. El ne reface la botez si in inviere. El sufla unde vrea. El e izvorul luminii si al vietii. El premerge Botezului si El e cautat dupa botez. Tot ceea ce face Dumnezeu, El face. El se inmulteste in limbi de foc si inmulteste darurile. El face predicatori, pastori, dascali\". Iar Sf. Vasile cel Mare († 394) subliniaza: \"El e total prezent in fiecare si peste tot. Impartasindu-se, El nu sufera impartire. Cind ne impartasim din El, El nu inceteaza a ramine intreg. Ca o raza de soare care produce bucurie tuturor, in asa fel incit fiecare crede ca el singur profita de ea, in timp ce aceasta raza lumineaza pamintul si marea si strabate cerul...\". Pe buna dreptate afirma Sf. Ioan Gura de Aur († 407): \"Inexistenta Duhului Sfint intre oameni este un semn al miniei lui Dumnezeu\".\n\nDin toate acestea se poate statornici invatatura - unanim recunoscuta in conceptia crestina, teologica - ca fara Duhul Sfint nu poate fi mintuire si viata vesnica. Numai cine are pe Sf. Duh este fiul lui Dumnezeu (cf. Rom. 8, 14), e pe calea sfinteniei (cf. I Cor. 6, 11), simte in el o mingiiere sufleteasca, o putere spirituala deosebita (cf. Ef. 3, 16) si are chezasia invierii din morti (cf. Rom. 8, 11).\n\nDe aceea si in final, accentuam: Ca sa avem pe Duhul Sfint, ca sa traim in Duhul si sa ne inmultim puterea Duhului Sfint in noi, se cere sa distingem \"duhurile\", ca sa ne pastram sufletul curat prin marturisirea pacatelor personale, adica cu Duhul si sa umblam, sa nu alergam dupa slava desarta (cf. Gal. 5, 25-26); duhul sa nu-l stingem (cf. I Tes. 5, 19) sau sa-l intristam, ferindu-ne de orice ispita si de orice pacate impotriva Duhului Sfint, care sunt: necredinta, ura impotriva lui Dumnezeu si a Bisericii, deznadejdea, increderea prea mare in atotbunatatea lui Dumnezeu si lepadarea de credinta - apostazia, pacate care nu se iarta nici pe pamint si nici in cer (cf. Matei 12, 31-32), dar mai cu osebire sa ne impartasim cit mai des cu Sfintele Taine, rugindu-ne in orice imprejurare a vietii noastre cu tarie, incredere si pietate: \"Imparate ceresc, Mingiietorul, Duhul Adevarului, Carele pretutindenea esti si toate le plinesti, vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata spurcaciunea si mintuieste, Bunule, sufletele noastre\".\n\nArhim. Varahiil Jitaru,\n\n\"Indrumator pastoral-misionar si patriotic\", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1985, pag. 46-51.\n\n==\'\'Prezenta si Lucrarea Sf. Duh in Biserica\'\'==\nSocotesc ca subiectul acestei conferinte: Prezenta si lucrarea Duhului Sfint in Biserica, corespunde intru totul cu perspectiva Saptaminii de rugaciune pentru unitatea crestina, deoarece, intr-adevar, refacerea unitatii vazute a crestinilor nu se poate realiza si mentine decit prin puterea Duhului Sfint, Duhul adevarului si al comuniunii in Hristos. Straduintele pentru acordurile teologice cu caracter Ecumenic, asupra carora se insista in ultima vreme, dialogul confesional bilateral, ca si tratativele de unire interbisericeasca, trebuie sa se desfasoare intr-un climat de rugaciune comuna si de mijlocire reciproca. Rugaciunea constituie una din premizele spirituale ale eforturilor ecumenice de a face unitatea de credinta spre care nazuim mai explicita si mai vie. Nimic nu se petrece in viata Bisericii fara Duhul Sfint: faptele Bisericii, ca si Faptele Apostolilor, sint faptele Duhului Sfint. In traditia liturgica si spirituala ortodoxa, orice rugaciune, taina, lauda sau slujba, incepe cu invocarea Sfintului Duh, care nu este o simpla chestiune de ritual, ci se refera la insasi natura si scopul cultului crestin. Pentru Parintii Bisericii Rasaritene, vocatia si misiunea Bisericii se identifica cu insasi rugaciunea ei de continua innoire a trimiterii Duhului Sfint: \"Doamne, Cel ce in ceasul al treilea, ai trimis pe Preasfintul Tau Duh Apostolilor Tai, pe acela, Bunule, nu-a lua de la noi, ci ni-L innoieste noua celor ce ne rugam Tie\". Epicleza, chemarea Duhului Sfint este rugaciunea crestina prin excelenta, deoareca crestinii traiesc cu certitudinea ca nu exista timp si spatiu fara prezenta vie si venirea permanenta a lui Hristos cel inviat in Duhul Sfint.\n\nAbordind acest subiect intr-un sens foarte general, nu vom intra in amanunte care tin de istoria dogmelor. Invatatura despre Sfintul Duh a facut obiectul celui de al doilea Sinod ecumenic (Constantinopol 381), care, impotriva ereziei sustinuta de Macedonius, a formulat articolul de credinta: \"Credem si intru Duhul Sfint, Domnul de viata facatorul, care din Tatal purcede, cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, care a grait prin prooroci\". Ereziile pnevmatologice din aceasta perioada n-au pus la indoiala persoana insasi a Duhului Sfint, dar au negat divinitatea acesteia si consubstantialitatea ei cu Dumnezeu-Tatal 1. Doctrina catolica despre purcederea Duhului Sfint \"de la Tatal si de la Fiul\" (\"Filioque\"), desi nu se compara cu ereziile pnevmatologice anterioare, a afectat in mare masura unitatea Bisericii sobornicesti, fiind una din particularitatile care separa catolicismul de Ortodoxie. Biserica Rasariteana n-a acceptat ca \"Filioque\" sa fie introdus sub forma de adaos la crezul de la Niceea, care se bucura de autoritatea intregii Biserici. Punind un mare accent pe diversitatea ipostatica in Dumnezeu, dogmatica ortodoxa crede ca \"Filioque\" implica o confuzie teologica intre persoanele Sfintei Treimi. La rindul sau, catolicismul pretinde ca \"Filioque\" ar aduce o clarificare in ce priveste egalitatea in dumnezeire a Fiului cu Tatal. Cert este ca Filioque a dat nastere unor dezbateri teologice si unui scris polemic de mari proportii, de-a lungul secolelor dupa oare s-a produs schisma dintre Occident si Orient. Astazi, unii teologi catolici nu-l mai considera un obstacol dogmatic intre cele doua Biserici 2, in timp ce ortodocsii continua sa sustina ca el nu aduce nici o explicare sau clarificare a doctrinei despre Duhul Sfint, exprimata in simbolul de credinta niceo-constantinopolitan si in scrierile patristice din aceasta perioada, ci dimpotriva, e o piedica in calea apropierii.\n\nSfintul Duh a fost nu numai subiectul unor mari controverse dogmatice, ci si una din temele preferate in reflectia teologica, creatia liturgica si mai ales in literatura de spiritualitate ortodoxa. Mari Sfinti Parinti din epoca patristica (Chiril al Ierusalismului, Grigorie Teologul, Vasile cel Mare, Ioan Hrisostom), scriitori bisericesti din perioada bizantina (Patriarhul Fotie, Simeon Noul Teolog), teologi din epoca noastra (Sergiu Bulgakov, Paul Evdokimov, Dumitru Staniloae, Nicolae Afanasieff, Olivier Clement) au fost atrasi de misterul persoanei Duhului Sfint. Sfintul Chiril al Ierusalimului isi cere Scuze fata de ascultatorii sai pentru catehezele prelungite despre Duhul Sfint, spunind ca nu se poate satura vorbind despre un subiect ca acesta. Sfintul Vasile compune un adevarat tratat despre teologia Duhului Sfint pe baza textelor biblice 3, iar Simeon Noul Teolog recurge la o terminologie doxologica si poetica proprie, vorbind despre simtirea prezentei Duhului Sfint in viata crestinului 4.\n\nVom limita aceasta expunere la citeva aspecte principale ale invataturii despre Duhul Sfint in traditia ortodoxa:\n\nMai intii, prezenta si lucrarea Duhului Sfint sint situate in cadrul unei soteriologii trinitare. Duhul Sfint are o mare lucrare in Biserica, dar aceasta se produce inauntrul \"iconomiei\" trinitare a mintuirii. Pnevmatologia este deci inclusa deopotriva in \"teologia\" si \"iconomia\" generala a Sfintei Treimi. Sfintul Vasile cel Mare subliniaza in mod deosebit aspectul trinitar al mintuirii, de aceea numele Duhului Sfint trebuie rostit impreuna cu Tatal si Fiul, in orice marturisire de credinta, doxologie si invocare liturgica 5. Originea biblica a acestei doctrine si practici o vedem cu claritate in scrierile pauline. Apostolul Pavel, care vorbind despre diversitatea darurilor duhovnicesti si slujirilor in Biserica, spune ca la originea lor se afla acelasi Duh, acelasi Domn si acelasi Dumnezeu, care lucreaza toate in toti: \"Sint felurite daruri, dar este acelasi Duh; sint felurite slujiri, dar este acelasi Domn; sint felurite lucrari, dar este acelasi Dumnezeu care lucreaza toate in toti\" (1 Cor. 12,4-6).\n\nIn contextul acestei soteriologii trinitare, teologia Ortodoxa s-a concentrat asupra raportului dintre \"iconomia\" Fiului si cea a Duhului Sfint in viata Bisericii. Unele din divergentele si neclaritatile ecleziologice care exista azi intre confesiunile crestine provin tocmai din faptul ca acest raport este inteles in mod diferit 6. Se pot aminti doua tendinte ecleziologice majore care provin din considerarea celor doua \"iconomii\": pe de o parte, o tendinta hristocentrica, ce pune accentul pe intrupare si actiunea istorica a lui Iisus Hristos, trimis de Tatal sa realizeze mintuira lumii. Iisus Hristos alege pe Apostoli, El daruieste Duhul Sfint Bisericii, a instituit tainele, slujirile si structura, necesare misiunii Bisericii. De aici, insistenta asupra aspectului institutional, istoric al Bisericii, asupra continuitatii ei apostolice si identitatii ei sacramentale. Pe de alta parte, o tendinta pnevmatocentrica, ce face istoria Bisericii dependenta de Duhul Sfint. Duhul Sfint este prezent la nasterea lui Iisus din Fecioara Maria la Botezul Sau in Iordan, la intemeierea Bisericii la Cincizecime. Lucrarea Duhului in Biserica ar fi, intr-o masura, independenta de ceea ce a fost realizat de Iisus Hristos in timpul vietii Sale pamintesti. Biserica traieste in perspectiva eshatologica, de aceea functia ei profetica i-ar da libertatea sa intrerupa continuitatea ei istorica, apostolica.\n\nDar taina Bisericii nu se poate intelege decit daca cele doua \"iconomii\" a Fiului si a Duhului Sfint se pastreaza neamestecate si inseparabile in interiorul aceleiasi invataturi despre mintuire 7.\n\nIntr-adevar, Iisus Hristos daruieste si trimite Duhul Bisericii la Cincizecime, dar Cel care face prezant pe Hristos in viata Bisericii este Duhul Sfint. Fata de \"iconomia\" Fiului, Duhul are o lucrare proprie, dar nu separata de a lui Hristos, cu o dubla perspectiva, istorica si eshatologica.\n\nPe de o parte, amintirea istoriei mintuirii, a actului istoric -intruparea, moartea, invierea, prin care Iisus Hristos a daruit lumii harul mintuirii, e perpetuata ca fapt eficient prin Duhul Sfint. Apostolul Pavel incepe cuvintul sau despre harisme, cu precizarea esentiala ca \"nimeni nu poate zice ca Iisus este Domnul, decit prin Duhul Sfint\" (1 Cor. 12,3). Sfintul Ioan Hrisostom, care da o mare importanta Cincizecimii in istoria rascumpararii, spune ca Duhul Sfint este trimis anume sa confirme ca jertfa lui Iisus Hristos a fost primita de Tatal spre impacarea lumii cu Dumnezeu, impartasind prin El, in mod personal, roadele jertfei Fiului adusa pentru intreaga fire umana. Pentru el, Duhul Sfint este martorul prin excelenta al lui Iisus Hristos, Cel care atesta si legitimeaza pe Fiul, in modul cel mai autentic, comunicind in chip personal energiile divine comune Sfintei Treimi.\n\nToti Sfintii Parinti inclina sa creada ca amintirea eficienta a istoriei mintuirii prin Duhul Sfint are un caracter dinamic, in sensul ca El descopera noi sensuri si noi iluminari ale Evangheliei primita in persoana Fiului intrupat. Duhul sustine dinamica istoriei mintuirii si numai astfel Noul Testament nu devine o lege scrisa cu litere, ci o lege a harului, a adevarului si a libertatii. Patriarhul Fotie afirma ca Duhul Sfint completeaza ceea ce a descoperit Fiul: \"Tu ne-ai descoperit adevarul in parte, iar Duhul Sfint ne conduce la tot adevarul\" 8. De aici tendinta dominanta de a interpreta traditia, in sensul de experienta a Duhului Sfint de catre Biserica, inseparabila de Sfinta Scriptura. Sf. Grigorie de Nazianz aplica acest principiu la insasi revelatia despre Duhul Sfint, spunind ca in Evanghelii aceasta revelatie nu are un caracter deplin, dar dupa Cincizecime, divinitatea Duhului Sfint a fost descoperita in intregime 9. Prin urmare, Duhul Sfint, punind in miscare istoria mintuirii, nu inlocuieste pe Hristos, dar il introduce intr-un context actual, ca principiu de Viata, de iubire si de libertate.\n\nPe de alta parte, Duhul Sfint este Cel care face prezenta, cu anticipare, insasi imparatia lui Dumnezeu. El este cel care leaga Biserica prezenta nu numai de comunitatea istorica a Apostolilor din ziua Cincizecimii, ci si de adunarea din \"zilele de pe urma\" in jurul Mielului (Apoc. 5 si 6). De la Cincizecime, epoca ecleziologica se intrepatrunde cu epoca eshatologica, deoarece acolo unde Duhul Sfint este prezent si lucreaza, acolo imparatia lui Dumnezeu intra si se instaleaza in istorie (Fapte 2,17-21). Exegeza patristica a dat o mare atentie actiunii Duhului Sfint de proslavire a Fiului. Tatal proslaveste pe Fiul in Duhul Sfint, care, la rindul sau, daruieste Bisericii, ca arvuna, darul si realitatea eshatologica a Imparatiei lui Dumnezeu. Notiunea de paraclet, fara sa piarda sensul de \"mingiietor\" si de \"aparator\" 10, se refera cu precadere la dimensiunea eshatologica a operei lui Iisus Hristos.\n\nAceste doua aspecte se pot observa cel mai bine in taina Euharistiei, care actualizeaza in mod liturgic \"iconomia\" Fiului, potrivit poruncii Mintuitorului: \"Faceti aceasta intru pomenirea Mea\" (Luca 22, 19). In Duhul Sfint, adunarea euharistica actualizeaza intruparea, moartea si invierea lui Hristos, piinea si vinul, adica ofranda poporului botezat in numele Sfintei Treimi, devenind, prin invocarea preotului, insusi Trupul si insusi Sangele lui Hristos cel inviat, umanitatea pe care Fiul si-a asumat-o pentru totdeauna 11. De asemenea, in Duhul Sfint, adunarea liturgica se uneste, dincolo de istorie, cu ceata martirilor si grupul Apostolilor care inconjoara Mielul, adica realitatea ultima a Imparatiei lui Dumnezeu. Pe Sfintul Disc, Biserica este reprezentata simbolic in forma ei finala, avind in centrul ei Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii (Apoc. 5,7-13). Astfel, taina Euharistiei tine privirea Bisericii indreptata spre modelul ei eshatologic. Dealtfel, intreg vocabularul si simbolismul liturgic este de inspiratie apocaliptica. In viziunea ei liturgica, Biserica are, pe linga Faptele Apostolilor, un punct de referinta in Apocalipsa.\n\nIn al doilea rind, exista o unitate organica, inseparabila intre Duhul Sfint si Biserica, unitate pe care Sf. Irineu o exprima in formula concisa binecunoscuta: \"Acolo unde este Duhul Sfint, acolo este Biserica\". Rolul ecleziologic al Duhului Sfint ar putea fi explicat astfel:\n\nIisus Hristos a adunat in jurul Sau comunitatea Noului Testament, care are fundamentul ei in grupul celor doisprezece Apostoli, martorii directi ai intruparii si invierii Sale (Fapte 1,8). Apostolii au un rol unic in ce priveste instituirea si intemeierea Bisericii, deoarece ei au primit Duhul Sfint in mod personal de la Hristos, dupa invierea Sa (Ioan 20, 22-23). In Faptele Apostolilor se observa foarte clar ca institutia Apostolilor este nu numai fundamentala pentru constitutia Bisericii, ci si ca ea este organul prin care lucreaza Duhul Sfint. Expresia \"a fi umplut de Duhul Sfint\" este comuna in Faptele Apostolilor (Fapte 2,4), indicind faptul ca Duhul Sfint introduce o realitate noua in viata oamenilor, pe care El o impartaseste sub diverse forme, spre zidirea Bisericii (1 Cor .14). De pilda, Duhul Sfint este prezent la alegerea celor sapte diaconi (Fapte 6,3-10); inspira si asista, in luarea deciziilor, adunarea de la Ierusalim (Fapte 15,28). Apostolul Petru spune lui Anania ca a minti Bisericii inseamna a minti Duhului Sfint: \"Nu ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu\" (Fapte 5,4), iar protomartirul Stefan acuza sinedriul ca se impotriveste Duhului Sfint (Fapte 7,51).\n\nIisus Hristos ramine prezent in istorie in Duhul Sfint, impreuna cu trupul Sau, Biserica, al carei cap este, in care si prin care actualizeaza fapta sa rascumparatoare. Parintii Bisericii fac o comparatie intre turnul Babel si adunarea de la Cincizecime: turnul Babel este simbolul amestecarii limbilor, al confuziei persoanelor, al ruperii dialogului si comuniunii cu Dumnezeu si intre oameni; dimpotriva, Cincizecimea este simbolul reluarii dialogului si comuniunii personale cu Dumnezeu, al restaurarii si unitatii cugetarii si vorbirii omenesti. Prin venirea Sa, in mod personal, asupra Apostolilor la Cincizecime, Duhul Sfint face din institutia apostolatului o structura ecleziala si misionara unica 12. De altfel, preocuparea Apostolilor este nu numai consolidarea comunitatii din Ierusalim (predica Apostolului Petru dupa Cincizecime - Fapte 2,14-41), ci mai ales trecerea Evangheliei de la comunitatea iudeo-palestiniana: din Ierusalim spre lumea elenistica, neiudaica. Toti parintii Bisericii fac o legatura intre caracterul universal al Evangheliei, revarsarea Duhului Sfint asupra celor prezenti la Ierusalim la Cincizecime si apostolatul misionar al Bisericii Institutiile sacramentale, prin care Biserica pastreaza continuitatea cu comunitatea apostolica din Ierusalim, au un profund caracter misionar si eclezial. Printre acestea, locul primordial il ocupa botezul cu Duhul Sfint si apa in numele Sfintei Treimi (Matei 28, 19).\n\nNatura sacramentala a primirii Duhului Sfint este subliniata cu toata taria in Faptele Apostoli1or. In textele care mentioneaza: botezul celor dintii crestini proveniti dintre \"neamuri\", adica neiudei (la Cezareea, dupa: convertirea lui Corneliu -Fapte 10,44-48), se vede clar ca primirea puterii Sfintului Duh este inseparabila de taina Botezului. La Cincizecime se inaugureaza botezul cu Duhul Sfint, care se deosebeste de botezul pocaintei, cu apa, al lui Ioan (Fapte 1,5), dar Apostolii vor continua sa: administreze botezul cu apa, ca taina de initiere (Fapte 2,38). Luca noteaza un alt act sacramental legat de Botez, al punerii miinilor, ca semn al impartasirii vazute a darului Duhului Sfint (Fapte 8,14-17). Acest act se observa, de asemenea, la intilnirea Apostolului Pavel, la Efes, cu ucenicii lui Ioan, care nu aveau cunostinta de roadele Duhului Sfint (Fapte 19,1-6).\n\nPe aceasta baza solida biblica, traditia ortodoxa a dat o mare importanta Tainelor si rinduielilor care insotesc primirea harului Duhului Sfint. Ea a facut o legatura directa intre credinta personala, energiile Duhului Sfint si Tainele Bisericii 13. Sfintul Vasile cel Mare afirma ca credinta si botezul sint \"doua moduri de mintuire\" legate unul de altul in mod inseparabil 14. Credinta primeste desavirsirea ei in Botez, care se intemeiaza pe credinta. Botezul constituie pecetea marturisirii personale de credinta. Din aceasta perspectiva slujirile bisericesti, ca si darurile duhovnicesti si intreaga viata crestina isi au izvorul in iconomia Duhului Sfint, care coincide cu iconomia tainelor, a carei raspundere o are preotia sacramentala. Se poate spune deci ca Duhul Sfint sta la originea vietii crestine 15, la nivel personal si eclezial, dar lucrarea Duhului se manifesta si se impartaseste in mod sacramental prin Tainele instituite de Apostoli, potrivit Poruncii Iui Iisus Hristos. Dealtfel, Apostolii se considera pe ei insisi si pe urmasii lor \"ca niste slujitori ai lui Hristos si ca niste iconomi ai tainelor lui Dumnezeu\" (1 Cor. 4,1). In acest sens, orice slujire bisericeasca si orice harisma personala isi are principiul in energiile Duhului Sfint care se impartasesc prin tainele instituite ca semne ale Noului Testament, al carui intemeietor este Iisus Hristos. Dimensiunea harismatica a Bisericii decurge, asadar, din natura ei sacramentala, sau mai bine-zis exista o reciprocitate intre aceste doua realitati: harismele personale izvorasc din tainele Bisericii, iar tainele conduc spre darurile duhovnicesti.\n\nProblemele pe care le ridica miscarea harismatica de azi care pretinde a se situa chiar inauntrul Bisericilor cu structuri traditionale ca un curent de innoire, sint multiple. Din perspectiva teologiei si experientei Bisericii Ortodoxe, doua observatii se pot face aici in ce priveste raportul dintre slujirile sacerdotale sacramentale si harismele personale:\n\nIn taina Botezului, toti crestinii au primit o calitate de \"preotie\" in sens general si un dar duhovnicesc, in mod personal, inauntrul unei comunitati liturgice, care formeaza poporul lui Dumnezeu, in acel loc. Biserica locala este constituita din acest ansamblu de slujiri si harisme pe care Duhul Sfint le imparte si le vivifica in mod permanent. Slujirile, darurile desi au un caracter personal, ele nu sint o posesiune individuala. Toti membrii Bisericii participa in mod distinct dar complementar la viata comuna a aceluiasi trup.\n\nExista slujiri bisericesti propru-zis sacerdotale - episcop, preot si diacon - daruite prin taina hirotoniei, slujiri care poarta raspunderea unitatii unei Biserici locale si a continuitatii ei apostolice. In timp ce traditia ortodoxa a recunoscut totdeauna rolul distinct, de neinlocuit, al slujirilor care poseda consacrare sacerdotala prin hirotonie, ea n-a considerat Biserica o institutie clericala. Biserica apare deci ca un trup format dintr-o pluralitate de madulare, care au slujiri diferite, primite prin taina Hirotoniei si daruri duhovnicesti felurite, primite prin taina Botezului, dar care lucreaza impreuna: \"Dupa cum trupul este unul si are multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sunt mai multe, sint un singur trup, tot asa este si Hristos. Noi toti am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup...\" (1 Cor. 12, 12-13). In aceasta varietate de slujiri si harisme, slujirea episcopala are o functie de convocare, de coordonare si recapitulare, functie care se exprima in celebrarea euharistica a invierii lui Iisus Hristos. De la inceputul Bisericii, slujirea episcopului, a preotului si diaconului au fost consacrate savirsirii tainelor si in chip deosebit a tainei Euharistiei, taina in care se exprima unitatea Bisericii locale. In liturghia episcopala, care este modelul celebrarii euharistice prin excelenta, toate slujirile bisericesti, si harismele personale ale unei Biserici locale, sint coordonate si recapitulate, participind astfel la preotia lui Hristos. In definitiv, Hristos este cel care convoaca si aduna Biserica in Duhul Sfint. Slujitorul ca si harismaticul nu-si indeplinesc slujba sau lucrarea lor decit in si prin Sfintul Duh care este Duhul preotiei vesnice activate a lui Hristos insusi.\n\nIn al treilea rind, prezenta si lucrarea Duhului Sfint au o dimensiune personala foarte accentuata 16. O intreaga teologie a persoanei s-a conturat, mai ales in perioada discutiilor despre natura energiilor divine, pe fondul pnevmatologiei ortodoxe. Potrivit unei distinctii pe care si-a insusit-o ecleziologia ortodoxa din ultima vreme iconomia Fiului se refera in mod special la restaurarea firii umane ca atare, in timp ce iconomia Duhului Sfint se refera la reconstituirea persoanei ca atare, a subiectului care detine natura umana restaurata. Cu alte cuvinte, taina mintuirii, adica acea comuniune ontologica dintre Dumnezeu si om, se realizeaza in posesiunea si experienta personala a umanitatii Indumnezeite a lui Iisus Hristos in Duhul Sfint 17. Asa se explica de ce tainele de initiere joaca un rol important in viata crestinului. La Botez, firea umana este restabilita in identitatea si unitatea ei originara, \"dupa chipul lui Dumnezeu\". In taina Mirungerii, cel botezat este confirmat ca subiect constient de prezenta harului lui Dumnezeu in el, chemat sa exercite \"harisma\" sa proprie in comuniunea Bisericii. \"Pecetea\" darului Duhului Sfint este garantia persoanei, a unitatii si libertatii ei. Credinciosul devine, dupa expresia Parintilor Bisericii, pnevmatofor, purtator de Duh Sfint, adica \"omul duhovnicesc\" de care vorbeste Sfintul Apostol Pavel. Toata etica crestinului se angajeaza in aceasta directie: posesiunea Duhului Sfint ca sursa a unei vieti noi plina de libertate si raspundere in comuniune 18. De aceea obiectul rugaciunii particulare ca si al cultului comun il constituie venirea si reinnoirea Duhului-Sfint. Biserica invoca fara incetare trimiterea Duhului: \"Sa vina Duhul Tau cel Sfint peste noi\".\n\nDuhul Sfint reconstituie nu numai integritatea firii si unitatea persoanei umane, ci si comuniunea persoanelor dupa modelul Sfintei Treimi. Duhul este creator de comuniune, Cel care aseaza persoanele fata in fata, in stare de dialog si de mijlocire reciproca 19. Avind ca model Taina impartasaniei, spiritualitatea ortodoxa se bazeaza pe acest schimb de daruri duhovnicesti inauntrul trupului eclezial. O comunitate crestina nu este deci o simpla adunare voluntara de indivizi izolati, ci o comuniune in Duhul Sfint, care nu amesteca persoanele, nici nu le separa, ci le distinge si le uneste, modelind astfel o spiritualitate euharistica si liturgica. Ar trebui sa fie repusa in valoare, pe plan teologic si practic, lucrarea Duhului Sfint in tainele de initiere, pe care Biserica Ortodoxa le-a savirsit impreuna si carora le-a dat o importanta pastorala majora. Pentru ca exista o coincidenta sacramentala profunda intre Botez, taina restaurarii firii umane, de unde aspectul ei antropologic, Mirungere, taina persoanei in comuniune, de unde aspectul ei sacerdotal si harismatic, si Euharistie, taina impartasirii cu umanitatea indumnezeita a lui Hristos, de unde aspectul ei eclezial.\n\nIn istoria Bisericii au aparut uneori curente si tendinte extreme, care au incercat sa modifice raportul dintre lucrarea Duhului Sfint in Biserica si institutiile ei sacramentale si canonice. De pilda, institutionalismul rigid si ritualismul impersonal, care golesc slujirile ierarhice de vibratia Duhului, care nu mai au nici o eficienta pastorala sau misionara si care impiedica innoirea vietii bisericesti. De asemenea, profetismul, care impinge Biserica sa rupa continuitatea cu traditia. si sa elimine structurile ei sacramentale de baza, sub pretextul ca in acest fel ea ar deveni mai dinamica. Astazi, o mare amploare a luat miscarea harismatica, de origine penticostalista, care, spre deosebire de trecut cind se organiza la periferia Bisericilor traditionale ca un curent separat, tinde sa se situeze inlauntrul acestor Biserici, ca un grup de innoire radicala si de inspiratie profetica.\n\nDar Ortodoxia a reusit sa evite si va trebui sa evite astfel de miscari extreme printr-o atitudine de concentrare pastorala si mobilitate misionara, in raport cu mediul cultural si social in care traieste. Dupa cum s-a vazut, lucrarea Duhului in Biserica nu se limiteaza exclusiv la harismele personale, ci se refera la tot ce tine de constitutia si viata comunitatii crestine ca atare, a carei continuitate apostolica trebuie dovedita. Tainele si institutiile canonice, viata liturgica si sacramentala in genaral, nu sint incompatibile cu misiunea si marturia Bisericii. Dimpotriva, ele ofera mediul in care poporul lui Dumnezeu este pregatit pentru misiune 20. Indeosebi, Liturghia ortodoxa constituie o structura de comuniune care imbina elementul sacramental si cel harismatic. Preotul trebuie sa respinga de aceea fenomenul de marginalizare, impingerea credinciosilor spre periferia vietii parohiale, fenomen exploatat de gruparile harismatice si eshatologice. El trebuie sa ofere oricarui credincios posibilitatea sa aiba locul sau propriu si sa exercite \"harisma\" sau slujba sa personala in interiorul comunitatii.\n\nPr. Prof. Ion Bria,\n\nOrtodoxia nr 3/1978, pag. 487-496.\n\n* Conferinta tinuta la Centrul Ecumenic de la Versoix (Elvetia), in cadrul saptamanii de rugaciune pentru unitatea crestina, 18 ianuarie 1978.\n1. Justo L. Gonzales, A History of Christian Thought, vol. I, Abingdon Press, Nashville, 1970, p. 316-319.\n2. Yves M., J. Congar, Chretiens desunis, Les Editions du Cerf, Paris, 1937, p. 362.\n3. Basile de Cesaree, Sur le Saint-Esprit, trad. de Benoit Pruche, col. \"Sources Chretiennes\", nr. 17-bis, Les Editions du Cerf, 1968\n4. Symeon le Nouveau Theologien, Traites theologiques et ethiques, tom. I, col. Sources chretiennes nr. 122, Les Editions du Cerf, Paris, 1966, p. 111-113.\n5. Despre Duhul Sfint, cap. IX, trad. cit., p. 343.\n6. F. J. Schierse, La Revelation de la Trinite dans le Nouveau Testament, in \"Mysterium Salutis. Dogmatique de l\'histoire du salut\", vol 5: Dieu et la revelation de la Trinite, Les Editions du Cerf, Paris, p. 158-169.\n7. Irenee de Lyon, Demonstations de la Predication apostolique, trd. De L. M. Proidevaux, col. \"Sources Chretiennes\" nr 62, Les Editions du Cerf, Paris, 1971, cap. 99-100, p. 169-170.\n8. Despre calauzirea Duhului Sfant, P.G. 102, p. 305-308; Vezi Olivier Clement, L\'Essor du Christianisme Oriental, Presses Universitaires de France, Paris, 1964, cap. \"La Mystagogie du Saint Esprit\", p. 5-22.\n9. Gregoire de Nazianze, Lettres Theologiques, trad. de Paul Gallay, Les Editions du Cerf, Paris, 1974, Scrisoarea 102, p. 71. Vezi si Cuvantarea IV despre Duhul Sfant, cap. 24, 33, P.G. 36, 164.\n10. Johannes Behm, in \"Theological Dictionary of the New Testaments\", editat de Gerhard Friedrich, vol. V, Wm. B. Eerdmans, Grand Rapids, 1977, p. 800-814.\n11. Nicolae Cabasilas, Explication de la Divine Liturgie, trad. de Severin Salaville, Les Editions du Cerf, Paris, 1967, p. 381.\n12. Irineu de Lyon, Expunerea traditiei apostolice, trad. cit., p. 96.\n13. Nicholas Cabasilas, The Life in Christ, trad. de Carmino J. de Cantanzaro, St. Vladimir\'s Seminary Press, 1974, p. 106-107.\n14. Despre Duhul Sfant, cap. XII, trad. cit., p. 347.\n15. S. Jean Damascene, Homelies sur la Nativite et la Dormition, Les Editions du Cerf, Paris, 1961, trad. de Pierre Voulet, p. 61, 75.\n16. Paul Evdokimov, Presence de l\'Esprit Saint dans la tradition orthodoxe, Les Editions du Cerf, Paris, p. 94-95.\n17. Cyrile d\'Alexandrie, Deux dialogues christologiques, trad. de G. M. Durand, Les Editions du Cerf, Paris, p. 257, 279.\n18. Diadoque de Photice, Oeuvres spirituelles, trad. de Edouard des Places, Les Editions du Cerf, Paris, 1966, p. 149-151.\n19. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, La centralite du Christ dans la theologie, dans la spiritualite et dans la mission orthodoxe, in \"Contacts\" vol. XXVII, nr. 92, 1975, p. 454.\n20. Prof. Ion Bria, Orthodoxie. Culte et liturgie, in \"Le Christianisme au XX-eme siecle\", nr. 36, sept. 1977, p.11.\n\n==\'\'Ce este Biserica dupa Invatatura Ortodoxa ?\'\'==\nEste intrebarea fireasca pe care si-o pune omul mai putin familiarizat sau deloc familiarizat cu adevarurile credintei noastre ortodoxe. Dar este si intrebarea care I se pune credinciosului nostru de catre un semen al sau care nu impartaseste aceeasi credinta religioasa. Dar nu numai atit. Aceasta intrebare I se pune deopotriva crestinului dreptcredincios, teologului de adincime si preotului ca slujitor al lui Hristos si al Bisericii Sale, iar raspunsul plenar dat acesteia inseamna o marturisire si o traire concreta a lui Hristos insusi in tot locul si cu toata fiinta, inseamna realitatea si continutul mantuirii, insesi a aceluia care a inteles intrebarea si a raspuns la ea.\n\nPrin urmare, Ce este Biserica? Pentru unii este o intrebare, pentru altii o intrebare ce asteapta un raspuns si o atitudine, iar pentru altii o marturisire a lui Hristos si o certitudine a mantuirii lor, ca madulare al Trupului lui Hristos, Biserica, prin lucrarea Duhului Sfant in cei care apartin obiectiv si dinamic lui Hristos.\n\nTermenul si notiunea de Biserica indica, fireste, doua lucruri sau realitati: Biserica-lacas de comuniune si inchinare si Biserica-comunitate de credinciosi ai lui Hristos si impreuna cu Hristos, in biserica lacas. Intre aceste doua intelesuri fundamentale exista o legatura foarte strinsa, in sensul ca Biserica-comunitate determina si explica biserica-lacas de inchinare.\n1. Biserica este viata de comuniune a persoanelor Sfintei Treimi extinsa in umanitate si comuniunea de iubire si viata a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos in Duhul Sfant. Ca o comuniune a oamenilor cu Dumnezeu, Biserica incepe de la Intrupare fiind deci o prelungire a Intruparii si este intemeiata obiectiv de Hristos pe Cruce si in Invierea Sa din morti, iar ca o comunitate concreta, vazuta, a oamenilor cu Dumnezeu, Biserica intra in istorie la Cincizecime.\n\nPrin urmare, Biserica apare ca un rezultat la lucrarii rascumparatoare a lui Hristos si ca o prelungire fireasca a acesteia, mai exact a lui Hristos ce intrupat, rastignit si inviat si inaltat la ceruri intru slava, stind de-a dreapta Tatalui, in relatie cu Dumnezeu-Tatal, ca Dumnezeu-Omul slavit pentru noi, dar si cu noi prin Duhul Sfant care ne mentine si ne da putere sa crestem in comuniunea de viata cu El. Prin Hristos, viata de comuniune a persoanelor Sfintei Treimi coboara in umanitate, si anume in Biserica, si constituie Biserica, iar Biserica, datorita Capului ei, Hristos, tinde desavirsindu-se spre Sfanta Treime, prin Duhul Sfant.\n\nCa comuniune si comunitate a oamenilor cu Dumnezeu, Biserica tine, deci, de Hristos si de Duhul Sfant in acelasi timp. Caci acolo unde este Duhul Sfant, acolo este si Fiul, si unde este Fiul este si Duhul Sfant. Mintuitorul insusi, inainte de inaltarea Sa la ceruri, trimitind pe Apostoli la propovaduirea Evangheliei, ii asigura pe ei si pe urmasii lor: <> (Matei XXXVIII, 20). Si El este cu noi toti prin Duhul Sau cel Sfant, dupa cum El insusi ne-a spus: <> (Ioan XIV, 26). Duhul Sfant nu va vorbi de la Sine, ci cite va auzi va vorbi si cele viitoare va vesti, El ne va face parte de tot ceea ce este in Hristos (Ioan XVI, 13) si deci de ceea ce are Tatal: <> (Ioan XVI, 15). Duhul Sfant va da o marturisire despre Hristos (Ioan XV, 26). Dar tot Duhul Sfant este Acela care il face prezent pe Hristos si in care Hristos lucreaza mintuirea noastra. Dar unde? In Biserica, care este Trupul lui Hristos si plentitudinea Duhului Sfant (Efeseni 1, 23).\n2. Biserica, plenitudine de viata dumnezeiasca si lucrare a Duhului Sfant prin Hristos in umanitate. Prin Intrupare, Rastignire, Inviere si Inaltare, Mantuitorul Hristos pune temelie Bisericii Sale. Prin acestea toate si indeosebi prin Cruce si Inviere, Biserica ia fiinta in mod obiectiv, dar virtual. Fiul lui Dumnezeu nu s-a facut om pentru Sine, ci ca din trupul Sau sa extinda mantuirea ca viata dumnezeiasca in noi. Or aceasta viata dumnezeiasca extinsa din trupul Sau in umanitate, mai exact in cei care se incorporeaza dinamic in Hristos, constituie Biserica insasi 1.\n\nPogorirea Duhului Sfant sau Cinicizecimea este actul de trecere de la lucrarea mintuitoare a lui Hristos insusi in umanitatea Sa personala la extinderea acestei lucrari in oameni 2. Duhul Sfant, care este Duhul lui Hristos, ca unul ce odihneste deplin peste El (Ioan, 1, 33) si straluceste din Hristos tuturor, coboara in chipul limbilor se foc peste Apostoli, peste fiecare in parte in mod distinct, umplindu-I (Fapte II, 1, 3, 4), precum si peste cei care, ascultind predica Apostolilor, s-au botezat (Fapte II, 37, 38, 41), dand nastere Bisericii ca o comunitate vazuta sacramentala a oamenilor cu Dumnezeu, intrata in istorie. Prin lucrarea Duhului Sfant, coborit in chip de limbi de foc peste Apostoli, distinct peste fiecare dat toti gasindu-se impreuna, in acelasi loc, si prin primirea Duhului Sfant de catre cei care fiind patrunsi la inima s-au pocait si s-au botezat, adaugindu-se Apostolilor si celor impreuna cu ei, im mijlocul lor fiind Maica Domnului (Fapte I, 14; II, 1-4), Hristos se prelungeste in toti acestia facindu-I Siesi Biserica vie. Caci Biserica este alcatuita din oameni (barbati si femei) si ingeri, adica din <>, cum spune Sfantul Apostol Petru (I Petru II, 5), formind o casa duhovniceasca si un <> (I Petru II, 5, 9) care sa aduca jertfe duhovnicesti bineplacute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos si sa vesteasca in lume bunatatile Lui (Ibidem). Si <> ale Bisericii sunt toti aceia care marturisesc dumnezeirea lui Hristos, adica pe Hristos Dumnezeu-Omul, Fiul lui Dumnezeu intrupat, ca odinioara Simon in Cezareea lui Filip, invrednicindu-se sa fie <> (Matei XVI, 16,18), si care <> ca sa fie lacas si comunitate a lui Dumnezeu in Duhul Sfant si plina de Duhul Sfant, care este Duhul lui Hristos (Efeseni II, 20-22).\n\nCel care ii zideste pe oameni in Hristos, ca Biserica vie, vazuta, adica comunitate concreta a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos este Duhul Sfant, odata cu venirea lui personala in lume la Cincizecime, de la Tatal, trimis de Fiul (Ioan XV, 26). Prin Sfantul Duh, in ziua cincizecimii, adunarea Apostolilor si ucenicilor la care s-au adaugat, chiar din prima zi, cei care au primit cuvintul Evangheliei lui Hristos si s-au botezat, ca la trei mii de suflete, a devenit loc si lacas al prezentei Cuvintului, adica al prezentei lui Hristos iinsusi, a devenit Biserica. Aceasta poarta Cuvintul si Il propovaduieste, asa cum Fecioara Maria L-a purtat si L-a crescut. Iar acest Cuvint este Logosul Tatalui, adica Fiul lui Dumnezeu intrupat, prezent in Biserica, asa cum a fost prezent in sanul Fecioarei. Biserica este, deci, prin Duhul Sfant, venit in lume in chip personal, la Cinczecime, loc al prezentei lui Hristos cel mort si inviat pentru mantuirea noastra a tuturor 3 .\n\nSe obisnuieste sa se vorbeasca de trimiterea Duhului Sfant in lume, de la Tatal prin Hristos sau de catre Tatal (Ioan XIV, 26) si Fiul Sau intrupat (Ioan XV, 26) ca despre un act prin care Duhul Sfant trebuie vazut intotdeauna ca Duhul lui Hristos insusi, deci nu trebuie conceput sau vazut in nici un fel despartit de Hristos 4 . Este total falsa imaginea unui Hristos in cer si a Duhului Sfant in Biserica, fiindca nu ia in serios unitatea si comuniunea Persoanelor treimice care se inconjoara, ce cuprind si se oglindesc reciproc. La Dumnezeu cele trei Persoane nu sint despartite. De aceea nici nu se poate vorbi in sens propriu de numarul trei: <> 5 . Nu se poate deci disocia intre lucrarea si iconomia Fiului pe de o parte si lucrarea si iconomia Duhului Sfant pe de alta parte, ca sa se poata spune ca Biserica tine numai de Hristos si este lucrarea lui Hristos sau ca ea tine si este lucrarea exclusiva a Duhului Sfant, incepind din ziua Cincizecimii. Aceasta disociere <> 6 .\n\nFiul si Duhul sint cele doua Persoane divine care efectueaza Revelatia in mod solidar. Amindoua reveleaza pe Tatal si se reveleaza una pe alta ca si in viata interna dumnezeiasca. Dar Cuvintul si Duhul Sfant sint prezenti si lucratori impreuna in iconomia mantuirii noastre. Caci Duhul Sfant si Cuvintul lui Dumnezeu nu erau despartiti in perioada in care Duhul Sfant pregatea intruparea Cuvintului si in cea in care Cuvintul intrupat pregatea venirea personala a Duhului in lume, precum nu sint despartiti nici in cea prezenta in care Duhul Sfant ne deschide accesul la Cuvintul inaltat cu trupul la cer 7 . Subliniind ideea, P. Evdokimov spune: <> 8 . <>; <>. Prin Duhul Sfant, Hristos patrunde in interiorul omului, in umanitatea pe care El a rascumparat-o prin Jertfa Sa si a innoit-o prin lucrarea Sa, intrucit Trupul Lui a fost total umplut si strabatut de Duhul. Aceasta idee o subliniaza Sfantul Apostol Pavel prin cuvintele: <> (Rom. V, 5). Prin Duhul strigam: <> (Rom. VIII, 15) si numim pe Iisus Domn (I Cor. XXI, 3).\n\nCincizecimea deschide Istoria Bisericii, inagureaza Parusia si anticipeaza Imparatia. Duhul Sfant incorporeaza in Trupul lui Hristos, Biserica, ca <> (Rom. VIII, 17), ne face <> si in Fiul noi aflam pe Tatal. Duhul Sfant lucreaza infierea noastra divina, dupa har, si ne ridica si mentine in comuniune cu Tatal, datorita Fiului Sau intrupat.\n3. Biserica, comunitate teandrica, sacramentala. Biserica este viata de comuniune a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos in Duhul Sfant, manifestata concret prin acte de credinta, prin participarea la acelasi Sfinte Taine si slujbe savirsite de cei investiti cu puterea Duhului Sfant in acest sens de catre Hristos insusi, episcopii, preotii carora le revine, tot datorita puterii Duhului Sfant cu care au fost imbracati de Hristos, conducerea credinciosilor pe calea mintirii, odata cu propovaduirea Evangheliei si sfintirea lor (Matei XXVIII, 18-20). Constitutia Bisericii este, deci, teandrica, pastrind ca existente distincte pe cei uniti, pe Dumnezeu si pe oameni, dupa cum si comuniunea din sanul Sfintei Treimi pastreaza distincte personale divine.\n\nCel ce coboara viata de comuniune a luni Dumnezeu in umanitate si o extinde in comunitatea oamenilor, pe de o parte, si care ridica pe oameni la comuniunea cu Dumnezeu, este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat: <>, si <> (Ioan XVII, 21 si 23).\n\nFiul se uneste dupa har atit de mult cu oamenii, precum este unit dupa fiinta cu Tatal, avind fata de ei aceeasi iubire. Fiul adunind in Sine pe oameni, Tatal iubindu-L pe El, ii iubeste si pe ei cu aceeasi dragoste. <> (Ioan XVII, 26). Comentind aceste locuri scripturistice, Sfantul Simeon Noul Teolog exclama: <> 9 .\n\nToate acestea arata clar de ce Sfintii Parinti indica temeiul divin al Bisericii nu numai in Sfanta Treime, adica in viata de comuniune a Sfintei Treimi, in mod general, ci in mod special in Fiul lui Dumnezeu intrupat. De aceea, Biserica este Hristos unit cu umanitatea rascumparata si innoita prin Cruce si Inviere, sau, altfel spus, Hristos extins in umanitate si umanitatea incorporata personal si dinamic in Hristos cel mort si inviat, plin de tot Duhul.\n\na. Biserica - trupul lui Hristos extins in umanitate. Biserica uneste in sine tot ceea ce exista sau este destinata sa cuprinda tot ceea ce exista: Dumnezeu si creatia. Sfantul Apostol Pavel arata Biserica ca fiind insusi Trupul lui Hristos (Efeseni I, 23; V, 23), care are multe madulare: <> (I Cor. XII, 12-14). Dar fiecare madular isi are cinstea si locul sau in trup, fara sa se substituie trupului intreg (I Cor. XII, 18) si nici altui madular (Ibidem, 21), dupa cum nici trupul nu poate fi conceput fara madulare (Ibidem, 19). Madularele isi au identitatea lor, dar nu in afara trupului, ci intrucit sint madularele trupului. De aceea intre ele nu trebuie sa fie dezbinare pe motiv ca unele ar fi mai de cinste decit altele ci <> (Ibidem, 25, 26).\n\nBiserica este trupul sobornicesc, comunitar sau social al lui Hristos in care El se prelungeste si lucreaza sau care este alcatuit din toti aceia care s-au incorporat in Hristos prin lucrarea Duhului Sfant in Taine, dupa ce au auzit si primit Cuvintul lui Dumnezeu, intocmai ca aceia <> Apostolilor, ucenicilor si fratilor in ziua Cincizecimii (Fapte I, 13, 14; II, 1-4, 9-12, 37-38, 41). Biserica este un trup, un tot, care nu anuleaza madularele ci dimpotriva le afirma si ele se afirma reciproc: <> (I Cor. XII, 27).]\n\nCa trup al lui Hristos, Biserica nu este suma numerica a membrelor sau madularelor, ci ea este uniunea catolica cu Hristos a ipostasurilor create pe care ea le zamisleste intr-o noua nastere (Botezul), le intareste si pecetluieste cu Duhul lui Hristos (Mirungerea) si le uneste cu Trupul si Singele Lui pline de Duhul Sfant (Euharistia). Biserica nu face numar cu madularele sale. Parintii vad in Mireasa din Cintarea Cintarilor atit Biserica intreaga cit si pe fiecare dintre persoanele unite cu Cuvintul intrupat 10 . Explicatia acestui fapt, precum si constitutia teandrica a Bisericii, o avem in Hristos insusi, care dupa firea dumnezeiasca este unit cu Tatal si cu Duhul, iar dupa firea omeneasca cu toti oamenii laolalta si cu fiecare in parte. Fiind cuprinsa in ipostasul intrupat al Fiului, Biserica este Hristos extins in umanitate.\n\nHristos si umanitatea sint asa de uniti in Biserica incit nici Hristos si nici umanitatea nu pot fi vazuti sau conceputi unul fara celalalt, sau altfel spus, unul cheama si implica pe celelalt. De aceea Hristos este capul Bisericii iar umanitatea adica cei incorporati personal in Hristos, Biserica, ca trup al lui Hristos, extins peste veacuri 11 .\n\nPozitia speciala a lui Hristos in Biserica consta esential in aceea de cap al Bisericii (Coloseni I, 18), de factor care uneste pe credinciosi cu Sine ca pe un trup al Sau si in calitatea de izvor de putere si model dupa care se orienteaza si de care se umplu si se imprima ce incorporati in El, facindu-se tot mai mult dupa chipul Lui 12 .\n\nHristos a devenit capul Bisericii prin faptul ca ipostasul divin al Fiului si-a asumat chipul uman, adica parga firii noastre, intrind deci in relatia cu toti insii umani care ipostaziaza aceeasi fire umana, si fiind pentru toti un Om central care ii implica si care ii sustine. Iar aceasta calitate devine eficienta intrucit Hristos ne comunica in forma omeneasca puterea Sa dumnezeiasca prin Duhul Sfant si ne daltuieste dupa chipul Sau. Dar Hristos a devenit cap al Bisericii si prin faptul ca <> 13 .\n\nSfantul Apostol Pavel numeste in mod propriu si direct pe Hristos Cap al Bisericii: <> (Coloseni I, 18, 24). <> (Efeseni I, 22-23). De Hristos, in calitatea lui de cap, depinde si cresterea trupului precum si lucrarea fiecarui madular in partea lui de cap, depinde si cresterea trupului precum si lucrarea fiecarui madular in parte al acestuia: <> (Efeseni IV, 15-16). <> (Efeseni V, 23), de aceea, crestinii, dupa indemnul Sfantului Apostol Pavel, nu trebuie sa se lase amagiti de cei de cei <> (Coloseni II, 20), ci <> (Col. II, 19). Hristos este cap al Bisericii si in sensul ca in acest trup, Biserica, se traieste viata Capului, adica viata cea noua dupa Hristos in Duhul Sfant, ca Hristos insusi traieste in Biserica si lucreaza in ea, prin Duhul Sau, precum si in fiecare madular al ei si ca El ne ofera aici, prin Duhul Sfant, harul dumnezeiesc si, deci, mantuirea. Viata lui Dumnezeu se revarsa si pulseaza in tot trupul, prin Capul acestuia, adica prin Hristos care s-a facut prin Duhul, viata noastra a tuturor (Coloseni II, 4).\n\nPrin Hristos, capul ei, Biserica se structureaza ca un intreg armonios, ca un organism sobornicesc in care fiecare madular isi implineste lucrarea coresunzatoare lui (Efeseni IV, 15-16) si se simte legat de celelalte madulare cu care se bucura de plentitudinea vietii dumnezeiesti facuta accesibila omului de catre Hristos si impartasita de El prin Duhul Sfant intregului trup si fiecarui madular in parte, prin Sfintele Taine care sint incheieturile si legaturile Trupului insusi, de care vorbeste Sfantul Apostol Pavel (Efeseni IV, 16; Coloseni II, 19).\n\nb. Biserica comunitate sacramentala in Hristos prin lucrarea Duhului Sfant. Umanitatea rascumparata si innoita, prin Crucea si Invierea lui Hristos, nu se constituie in trup al lui Hristos, adica Biserica, decit prin incorporarea ei activa in Hristos. Dar aceasta incorporare nu poate fi conceputa decit ca personala si aceasta de ambele parti. Caci Hristos se prelungeste sau extinde personal numai in cei care vin la El, raspunzind chemarii Lui la comuniune cu Dumnezeu, adresata lor prin Apostolii Sai si urmasii acestora: episcopii si preotii: <> (Marcu XVI, 15-16). Toti oamenii sint chemati sa devina madulare ale Trupului lui Hristos, caci: <> (I Tim. II, 4), deoarece <> (I Tim. II, 6). Dar Hristos nu sileste pe nimeni sa-l fie urmator si madular al Trupului Sau; <> (Apoc. III, 20). Prin aceasta se adevereste cuvintul Mintuitorului din parobola cu lucratorii trimisi sa lucreze in vie: <> (Matei XX, 16), precum si din parabola nuntii fiului de imparat la care, in locul celor poftiti la nunta si care n-au raspuns, au fost chemati cei de la raspintiile drumurilor, dar dintre care a fost dat afara cel gasit fara haina de nunta caci <> (Matei XXII, 22, 1-14). Haina de nunta este vesmintul luminos pe care il dobindeste cel incoroprat in Hristos.\n\nHristos se prelungeste si se extinde personal in oameni, si anume in cei care sint strapunsi la inima de Cuvantul Sau (Fapte II, 37), facindu-I madulare alte Trupului Sau, prin Botez, Mirungere si Euharistie. Prin aceste Taine au acces oamenii la Hristos, se incorporeaza in El ca madulare ale Trupului Sau, devin Biserica lui Hristos plina de Duhul Lui care se impartaseste ei si madularelor ei.\n\nPrin Botez, Hristos incorporeaza pe om in Sine, extinzindu-se si salasluind in el. Botezul realizeaza, deci, o incorporare personala si fiintiala a omului in Hristos prin lucrarea Duhului Sfant in Biserica si in oameni. <> 14 .\n\nCa incorporare in Hristos, Capul Bisericii, Botezul este, invatatura Bisericii noastre Ortodoxe, inceputul relatiei comuniunii noastre personale cu Hristos, care se adinceste si creste prin celelalte Taina, Mirungerea si Euharistia. Botezul apare nu numai ca un dat, sau rezultat, ci si ca o misiune si drum spre intreaga viata a Duhului Sfant care ne vine prin Hristos, Capul Bisericii.\n\nPrin Hristos, cel botezat intra in relatie personala cu toate persoanele Sfintei Treimi. Formula trinitara a Botezului, indicata chiar de Mintuitorul Hristos odata cu trimiterea Apostolilor la propovaduirea Evangheliei si instituirea Tainei insesi dupa inviere (Matei XXVIII, 19-20), subliniaza tocmai acest lucru. Cel botezat intra in relatie personala cu Hristos cel interiorizat de Duhul Sau inauntrul nostru, bucurindu-se de dragostea Tatalui al carui fiu dupa har a devenit prin Botez. Ca, prin Hristos, cel botezat intra in relatie personala cu fiecare persoana a Sfintei Treimi, ni se arata si prin pronuntarea distincta a numelui fiecarei persoane a Sfintei Treimi, odata cu cele trei cufundari in apa si inaltari ale primitorului Tainei. Hristos insusi se naste in noi, in Botez si odata cu El ne nastem si noi la o noua viata, la viata lui Hristos, prin Duhul Sfant pe care ni-L impartaseste El in adincul fiintei noastre prin Botez. Neofitul primeste in fiinta sa pe insusi principiul vietii 15 .\n\nRelatia personala cu Hristos in Duhul Sfant realizata de Botez are drept consecinta eliberarea omului din robia pacatului si, deci, a mortii, renasterea lui la o viata noua, salasluirea lui Hristos inlauntrul fiintei noastre innoite, precum si cresterea noastra in Hristos prin Duhul Lui 16 . Este ceea ce Sfantul apostol Pavel sublinieaza cit se poate de concis prin cuvintele: <> (Galateni III, 27).\n\nCei ce sunt impreuna ziditi cu Hristos prin Duhul Sfant, in Trupul tainic sau sacramental al lui Hristos, Biserica (Coloseni II, 7; Efeseni II, 22), nu sint numai botezati ci poarta si pecetea Duhului Sfant primita prin Taina Ungerii cu Sfantul Mir. Celor botezati de diaconul Gilip in Samaria a trebuit sa li se impartaseasca de indata harul Mirungerii de catre Sfintii Apostoli Petru si Ioan, care s-au coborit din Ierusalim la ei ca sa-si puna miinile peste ei (Fapte VIII, 14-17), spre a ajunge si ei partasi cu Hristos, prin ungerea imparateasca a Duhului la indumnezeire 17 . Cel botezat este ca o planta tinara care are nevoie de hrana si de sustinere pentru a creste drept. De aici si necesitatea Tainei Sfantului Mir, caci cresterea celui botezat in Hristos nu poate fi decit in Duhul Lui, care ne impartaseste bogatia darurilor Sale in Taina Mirungerii.\n\nTaina Mirungerii realizeaza o prezenta mai intensa a lui Hristos prin Duhul Sfant in cel nou botezat, prin darurile dumnezeiesti necreate impartasite acestuia. Prin aceasta Taina, omul inainteaza in incorporarea sa in Hristos ca madular al Bisericii realizata de Botez. Prin ea se realizeaza, de asemenea, o intilnire si mai intima a credinciosilor cu Hristos si o mai strinsa inchegare a lor in Trupul lui Hristos, Biserica, prin lucrarea Duhului Sfant. Mirungerea este, deopotriva, lucrarea lui Hristos in Duhul Sfant, precum si cea a Duhului Sfant datorita lui Hristos, in cel botezat. Caci <> 18.\n\nBotezul si Mirungerea sint atit de strins legate incit s-ar putea spune ca formeaza impreuna un singur tot cu doua parti distincte, Mirungerea fiind un fel de continuitate a Botezului. Aceasta idee ar putea fi sustinuta si de faptul ca in slujba Bisericii, Taina Mirungerii nu incepe cu o introducere deosebita ca celelalte Taine, ci direct dupa botezarea si imbracarea celui ce a primit botezul, bineinteles dupa ce preotul citeste o rugaciune prin care cere lui dumnezeu sa-I daruiasca <> si pecetea darului Sfantului si intru tot puternicului si inchinatului Duh>>, precum si <>. In realitate, ele sint doua Taine distincte, dar legate prin lucrarea lor de incorporare a omului in Hristos, ca madular al Bisericii. In Botez, Fiul isi imprima calitatea Sa de fiu in noi prin lucrarea Duhului Sfant, iar Tatal binevoieste sa ne infieze. In Taina Mirungerii insa apare pe primul plan simtirea noastra de fii revarsata in noi de la Tatal prin Fiul de catre Duhul Sfant 19 . Dar ambele lucrari si stari au devenit posibile prin Fiul lui Dumnezeu care s-a facut om adevarat. Dumnezeu Omul Iisus Hristos a patimit, a murit, a inviat si s-a inaltat la ceruri, raminind si pe Scaunul Slavei, de-a dreapta Tatalui, in relatie cu noi si fiind Unul dintre noi, Dumnezeu Omul, in Treime, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant.\n\nMirungerea este Cincizecimea personala a omului, intrarea lui in viata Duhului Sfant, adica in viata adevarata a Bisericii, ca madular al acesteia. Caci prin aceasta Taina primitorul este consacrat ca om deplin, deschis lucrarii Duhului Sfant in el si prin aceasta, vrednic sa se uneasca cit mai deplin cu Hristos plin de tot Duhul, in Sfanta Euharistie. Prin Mirungere, deci, incepe aratarea lui Hristos in comportarea omului botezat, si lumina si lucrarea Duhului Sfant in fiinta omului. Prin aceasta Taina omul devine un chip activ al lui Hristos si un lacas viu al Duhului Sfant.\n\nCalitatea de Crestin nu poate fi deci redusa numai la primirea Botezului. Biserica reflecta, suprapusa, peste starea de nascuti de sus a credinciosilor ei, ca imprimare a starii de nascut in Fecioara a Cuvintului lui Dumnezeu si pecetluirea in Duhul Sfant a acestora, ca o imprimare in ei a lui Hristos cel uns cu Duhul Sfant la Botez, in Iordan.\n\nIncorporarea omului in Hristos inceputa prin lucrarea Botezului, adincita si intarita prin Taina Mirungerii, se realizeaza deplin prin Sfanta Euharistie. Daca Mirungerea de puterea dezvoltarii vietii celei noi in Hristos primita prin Botez, prin Euharistie se desavirseste aceasta viata ca unire deplina cu Hristos si cu Biserica. <> 21 .\n\nEuharistia este Taina unirii si comuniunii depline a omului cu Hristos, ca madular al Bisericii, precum si Taina constituirii insesi a Bisericii. Caci nimeni nu se impartaseste de Hristos in mod izolat, ci impreuna cu toti care marturisec aceeasi credinta una si deplina in Hristos. Prin Euharistie se realizeaza, deci, si o comuniune a credinciosilor intre ei in acelasi Hristos. Toti se intilnesc la acelasi Trup al lui Hristos toti formeaza impreuna extinderea Trupului Hristos in acest sens, Euharistia este prin excelenta Taina unitatii si comunitatii ecleziate. <> 22 .\n\nTrupul si singele lui Hristos din Euharistie nu ramin statice in Biserica, ci sint hrana si bautura adevarata a Bisericii a lui Hristos, iar prin impartasire nu Biserica le preface pe ele in trup omenesc, ca pe oricare alta hrana, ci Biserica se preface in ele insile, cum spune Nicolae Cabasila, deoarece cele mai tari biruiesc; precum fierul inrosit in foc ni se arata ca foc nu ca fier, tot asa si cu Biserica lui Hristos: daca cineva ar putea s-o cuprinda cu privirea, n-ar vedea in ea decit insusi Trupul lui Hristos prin aceea ca este unita cu El si ca se impartaseste din Trupul Lui 23 , dar un Trup cu multe madulare, cum spune si Sfantul Apostol Pavel: <> (I Cor. XII, 27).\n\nEuharistia este, deci, acea Taina care constituie comunitatea celor botezati si pecetluiti de Hristos cu Duhul Lui, Duhul Sfant, ca Trup si Biserica a lui Hristos.\n\nDesigur, Biserica este numai Trup al lui Hristos, si anume un Trup comunitar, sobornicesc, avand Cap pe Hristos. Ea nu este una cu Capul. De aceea, este gresit sa se identifice in general Biserica cu Hristos sau sa se substituie lui Hristos ca loctiitor al Sau o persoana. In relatia ei cu Hristos, Biserica ramine totdeauna ca Trup al Lui, si deci deosebita de El, intr-o tensiune si atitudine de rugaciune continua catre Capul ei: <> 24 .\n\nIntre Euharistie si Biserica este o legatura foarte strinsa, atit in sensul ca de Euharistie nu se pot impartasi decit cei botezati si unsi cu Sfantul Mir, si prin aceasta deveniti madulare al Bisericii, cit si in acela ca Euharistia este aceea care constituie si realizeaza Biserica. In afara ei nu exista Biserica.\n\nTrebuie spus aici ca este tot atit de adevarat ca nu orice Euharistie face Biserica, ci numai aceea in care avem prezent cu adevarat pe Hristos cel mort si inviat, cu insusi Trupul si singele Lui, prin prefacerea cinstitelor daruri de paine si vin in acestea cu puterea Duhului Sfant invocata de episcopul sau preotul Bisericii, conditia obiectiva a acestei prefaceri si prezente a lui Hristos Insusi in Euharistie fiind credinta Bisericii. Dar aceasta inseamna ca Euharistia este a Bisericii care pastreaza fara schimbare sau micsorare plentitudinea adevarului dumnezeiesc de la Apostoli, Tainele instituite de Hristos despre care dau marturie cartile Noului Testament si Traditia apostolica, si preotia sacramentala de succesiune apostolica. Deci, conditionarea Bisericii de catre Euharistie se tine in cumpana cu conditionarea Euharistiei de catre Biserica 25 . La Euharistia Bisericii n-au acces decit aceia care impartasesc aceiasi credinta una si plenara a Bisericii insesi. Iata aici si pricina pentru care Biserica Ortodoxa este impotriva intercomuniunii cu cei din afara ei, fiind numai pentru comuniunea euharistica plenara care implica in prealabil unitatea de credinta a celor ce se apropie de acelasi sfant potir si raminerea in aceasta 26 .\n\nToate Tainele Bisericii sint in relatie cu starea de jertfa si inviere a lui Hristos si o exprima in masuri diferite. Dar nu numai atit. Prin ele Biserica se imprima de jertfa si invierea lui Hristos si odata cu ea madularele ei. Prin euharistie insa, mai mult decit prin Botez, Biserica intreaga, luind putere din Jertfea lui Hristos, traieste sentimentul predarii vietii sale lui Dumnezeu, spre a o primi umpluta de viata Lui vesnica, asemenea lui Hristos prin inviere 27 . Dar aceasta se intimpla nu numai cu ea, ci si cu fiecare madular al ei care se impartaseste cu Hristos euharistic.\n\nCa lucrari ale Duhului Sfant in Biserica sau ale lui Hristos insusi in Duhul Sfant, Tainele sint respiratia continua a Bisericii, prin care ea inspira si expira neincetat pe Duhul Sfant care ne face prezent pe Hristos si in care lucreaza Hristos in Biserica si in fiecare madular al Trupului Sau. Prin Taine, deci, Biserica, care are pe Duhul Sfant in ea de la Cinicizecime prin Capul ei, Hristos, se umple cu viata dumnezeiasca a Duhului care vine acum de sus in ea, <> sau <> <> Bisericii si credinciosilor cu Hristos. Iata aici si ratiunea pentru care unele Taine se repeta, in timp ce altele nu se repeta. Astfel, pe de o parte, pe Hristos Il avem deplin in Biserica si in madularele ei prin Euharistie, iar pe de alta parte simtim nevoia sa-L avem si mai mult si de aceea dorim sa ne impartasim si de mai multe ori. Dar pentru aceasta trebuie sa ne cercetam si mai des, despovarindu-ne de greutatea pacatelor prin cainta, pocainta si Taina Spovedaniei.\n\nIn fiecare Taina are loc o intilnire sau reintilnire proaspata, innoita a omului cu Hristos, precum si a Bisericii insesi cu Hristos in Duhul Lui. In aceasta intilnire sau reaprindere a intilnirii cu Hristos sta necesitatea insasi si lucrarea tuturor Tainelor in Biserica si in viata credinciosilor, deci nu numai a Botezului, Mirungerii, Euharistiei si Pocaintei sau Spovedaniei, ci si a Nuntii, Maslului si a Hirotoniei. Fiecare Taina insa, pe linga articularea generala, are si o articulare si lucrare specifica in viata Bisericii.\n\nCa rezultat al Tainelor si conditie a propriilor sale Taine, Biserica, asa cum am spus, este o comunitate sacramentala. Temeiul si izvorul acesteia este Hristos insusi care isi prelungeste in Biserica intreita Lui chemare sau slujire prin care ne-a rascumparat sau mintuit obiectiv prin organele vizibile ale Preotiei Sale nevazute.\n4. Preotia lui Hristos in Biserica. Biserica se mentine si inainteaza in planul vietii dumnezeiesti si in umanitatea rascumparata, hranindu-se din Jertfa si Invierea lui Hristos, si avind in ea plentitudinea vietii si lucrarii Duhului Sfant, prin capul ei Hristos, din ziua Cincizecimii cind a luat fiinta ca comunitate concreta, sacramentala a oamenilor cu Dumnezeu. Dar Biserica se mentine si creste in umanitatea rascumparata nu numai pentru ca are in ea pe Hristos ca ipostas divin intrupat, care s-a jertfit si inviat pentru rascumpararea intregului neam omenesc din robia pacatului si a mortii si care are pe Duhul si ca om, indumnezeindu-si propria umanitate si prin aceasta pe noi toti, ci pentru ca Hristos, continua sa ramina in ea. Si anume: El este Arhiereul care aduce pe Sine jertfa Tatalui in Euharistie pentru noi, pentru Biserica si impreuna cu Biserica, Trupul Sau; Invatatorul sau Profetul care isi propovaduieste invatatura despre Sine si despre mintuirea noastra in Sine; si Imparatul care conduce spre Tatal pe cei rascumparati prin Singele Sau, fiind Capul Bisericii, Trupul Sau sobornicesc extins peste veacuri si spatii, prin care viata de comuniune a lui Dumnezeu si puterea Lui salasluiesc in Biserca si in lume.\n\nHristos este Capul Bisericii, nu numai intrucit e ipostasul divin, ipostas al umanitatii si intrucit se mentine in oameni cu Trupul Lui jertifit, inviat si inaltat, ci si pentru faptul ca El continua sa exercite si sa sustina cele trei slujiri mintuitoare ale Sale in Biserica.\n\nDar Hristos nu se adreseaza Bisericii ca unui obiect, exercitind in ea cele trei slujiri, ci ca unei comunitati de persoane chemata la comuniune libera cu Sine. Caci Biserica este formata din persoane inzestrata cu libertate si chemate la libertate si iubire netrecatoare. Aceasta primeste, pe de o parte, invatatura, jertfa si conducerea lui Hristos, iar pe de alta raspunde la ele in mod liber si pozitiv ca la o chemare, invatind ea insasi, jertfindu-se si conducind ea insasi sau participind la slujirile Lui de Invatator, Arhiereu si Imparat. Continuand cele trei slujiri in Biserica, Hristos intretine cu Biserica si cu fiecare madular al ei un dialog progresiv in care nici El, nici Biserica si nici madularele acesteia nu sint intr-o stare pasiva 28 . Acesta este, de astfel, si sensul preotiei imparatesti a credinciosilor chemati sa vesteasca si ei, alaturi de episcopi si preoti, bunatatile lui Hristos si sa se fereasca de poftele trupesti (I Petru II, 8-11; I Ioan II, 20).\n\nCa invatator suprem, Hristos invata Biserica in continuare, luminind-o, in intelegerea cuvintelor Lui si a lucrarii ei mantuitoare in lume, in contextul fiecarui timp. In activitatea ei de invatator spre mantuire, vorbind despre desavarsirea indumnezeirii omului care va ajunge la statura barbatului desavarsit Hristos (Efeseni IV, 13), in Imparatia cerurilor, iese in evidenta calitatea profetica a Bisericii.\n\nHristos Arhiereul isi infatiseaza necontenit, in Biserica, trupul Sau jertifit Tatalui si odata cu aceasta ne aduce si pe noi impreuna cu El jertfa de buna mireasma Tatalui, prin puterea trupului Sau jertfit continuu, in Euharistie, Hristos ne atrage si pe noi. Aceasta o arata, de altfel, si asezarea miridelor pe Disc in jurul Agnetului. El nu ne jertfeste ca obiecte, ci ne atrage la o autojetfire ca subiecte, la o autodaruire activa, impartasindu-ne de starea Lui de jertfa, El insusi autodaruindu-se Tatalui. Dar prin Hristos Jertfa si Jertfitor, devenim si noi nu numai jertfe ci si jertfitori, sau preoti ai jertfei noastre in acest sens restrins 29 .\n\nMintuitorul Hristos este Arhiereul continuu, pentru ca El mijloceste continuu intrarea noastra la Dumnezeu si Tatal prin starea Lui de predare fata de El, chiar si pe scaunul slavei de-a dreapta Tatalui (Evrei IV, 14, 16; VIII, 1, 2; IX, 24, 25), infatisindu-se inaintea lui Dumnezeu pentru noi (Ibidem, 24-25). Intrarea noastra la Tatal este si un act al nostru, adica o predare a noastra din puterea predarii lui Hristos insusi Tatalui, cum zice Sfantul Apostol Pavel: <> (Efeseni II, 18; Rom. V, 2).\n\nPrin incorporarea noastra deplina in Hristos prin Botez, Mirungere si Euharistie, noi toti devenim preoti si jertfe in Biserica, invatatori si calauzitori spre mintuire ai nostri si ai altor credinciosi apropiati sau ai altor oameni, fara o raspundere formala pentru comunitatea bisericeasca. Exista deci o preotie generala, universala sau imparateasca careia apartin toti cei incorporati in Hrisotos prin Botez, Mirungere si Euharistie ca madulare ale Bisericii. Aceasta isi ia puterea din aducerea continua a jertfei lui Hristos si din impartasirea de ea.\n\nExista insa o deosebire neta intre preotia generala aducatoare de daruri lui Dumnezeu, din puterea aducerii continue a jertfei lui Hristos si preotia prin care ni se comunica, in mod obiectiv si verificat, Hristos ca jertfa sub chipuri vazute ca sa putem lua din aceasta puterea de a aduce darurile noastre, adica intre preotia generala, obsteasca ca aducatoare de daruri lui Dumnezeu care apartine tuturor crestinilor, ca fapturi noi in Hristos si popor agonisit lui Dumnezeu (I Petru II, 5, 9-11) si preotia sacramentala cu cele trei trepte ale ei: episcop, preot si diacon.\n\nHristos are nevoie, pentru comunicarea Sa ca jertfa catre noi, si de niste organe umane vazute, sau altfel spus de preoti slujitori ai jertfei Lui in chip vazut, rinduiti in mod vizibil din imputernicirea Lui. Prin aceste organe vazute, deosebite de noi, El trebuie sa ne arate ca este deosebit de noi ca Arhiereu aducator de jertfe, ca Invatator si ca Imparat 30 . Aceste organe vazute ale Preotului nevazut Hristos, sau mai exact ale Arhiereului, Invatatorului si Imparatului nevazut Hristos in Biserica, sint episcopul si preotii, si ca ajutatori ai acestora, diaconi toti investiti cu puterea preotiei treptei respective de catre Hristos insusi in Taina Hirotoniei, instituita de El indata dupa Invierea Sa cind a dat Apostolilor pe Duhul Sau (Ioan XX, 21-23) si I-a trimis la propovaduirea Evangheliei la toata faptura (Matei XXVII, 18-20; Marcu XVI, 15-16; Luca XXIV, 47-48). Si imbracindu-se cu toata puterea de sus, asa cum le fagaduise (Luca XXIV, 49) in ziua Cincizecimii, odata cu venirea personala a Duhului in lume cind li s-au aratat in casa unde se gaseau toti impreuna, impartite limbi ca de foc sezind pe fiecare dintre ei si umplindu-I (Fapte II, 1-4), Apostolii au inceput sa vorbeasca multimilor <> (Fapte II, 4). Si cei strapunsi la inima de Cuvintul Evangheliei propovaduit de Apostoli, care s-au convertit si s-au botezat, primind pe Duhul, s-au adaugat Apostolilor si fratilor, fiind ca la trei mii de suflete in prima zi a Cincizecimii (Fapte II, 37, 38, 41), cu totii <> (Fapte II, 42). Cei ca la trei mii de suflete s-au adaugat comunitatii Apostolilor si fratilor chiar din prima zi, datorita predicarii cuvintului lui Dumnezeu de catre Apostoli si s-au incorporat in Hristos ca madulare ale Bisericii si au staruit in comuniune cu Hristos, Capul Bisericii, prin invatatura Apostolilor si prin Tainele administrate lor de catre acestia (Fapte II, 42).\n\nEpiscopul, preotul si diaconul sint deci organele de instituire divina de la Hristos insusi ale Bisericii ca comunitate vazuta sacramentala a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos, in Duhul Sfant, inca din perioada apostolica a acesteia (Ioan XX, 21-23; Fapte XX, 28; Fil. I, 1; I Tim. IV, 14; I Tim V, 22; II Tim. I, 6; Tit I, 7; Fapte XIV, 23; I Tim. V, 17-22; Tit. I, 5; I Petru V, 1-2, 5; Iacob V, 14; Fapte VI, 3, 5-6; Fil. I, 1; I Tim. III, 8-12). Prin episcop si preot sint primite Tainele Bisericii de catre credinciosi sau acestia din urma se alipesc simplu de Biserica si cresc ca madulare ale Bisericii prin propovaduirea Evangheliei lui Hristos si Tainele savirsite de preotii Bisericii (Matei XXVIII, 19-20; Marcu XVI, 15-16; II Tim. II, 15).\n\nHristos insusi este cel care imbraca cu puterea Duhului Sfant pe episcop, preot si diacon, in Taina Hirotonici pentru a propovadui cu autoritate Cuvintul lui Dumnezeu (Matei XXVIII, 19; Marcu XVI, 15; II Tim. II, 15), pentru a sfinti, savirsind Sfintele taine (Matei XXVIII, 19; Marcu XVI, 16) si a conduce pe calea mintuirii pe cei incredintati spre pastorire (Matei XXVIII, 20; Fapte XX, 28; I Tim. IV, 16). Harul preotiei isi are izvorul direct in insasi Preotia sau Arhieria nevazut Hristos, exercitind in numele si cu puterea lui Hristos, adica cu puterea Duhului data lor de Hristos, intreita chemare sau slujire a Lui in Biserica.\n\nToate Tainele Bisericii implica preotia sacramentala, adica pe episcop si preot, dar in mod plenar si direct Sfanta Euharisitie, lasata ca porunca Apostolilor si prin ei episcopilor, urmasii lor, si preotilor (Luca XXII, 19). Euharistia si Hirotonia merg impreuna, se implica si se explica reciproc, datorita lui Hristos care ramine in veac Arhiereul nostru la Tatal. Hirotonia este, prin excelenta, Taina Bisericii in calitatea ei de comunitate sacramentala cu iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu (I Cor. IV, 1), care il face pe Hristos trait de credinciosi prin preoti, ca Subiect deosebit.\n\nHirotonia este conditia celorlalte Taine, desi ea nu-si poate indeplini menirea fara acelea, dar este si conditia ei insesi, caci pe preot si pe diacon il hirotoneste episcopul (I Tit I, 5; Fapte XIV, 23), iar pe episcop trei sau cel putin doi episcopi, reprezentind episcopatul Bisericii autocefale respective si intregul epoiscopat al Bisericii.\n\nBiserica cuprinde insa si pe episcop si pe preot si tot ce se savirseste in Biserica este savirsit de intreaga Biserica, pentru ea, dar si pentru fiecare madular in parte al ei. Dar nu exista Biserica fara episcop si preoti, ca organe vazute ale Preotiei nevazute a lui Hristos, investite cu putere de catre Hristos insusi in Taina Hirotoniei pentru Biserica si in Biserica. Asa-zisul ministeriu comun al tuturor crestinilor ca madulare ale Bisericii, sau preotia obsteasca, implica cu necesitate ministeriul sacramental al episcopatului, sursa a celorlalte trepte harice ale Preotiei, ca unul ce tine de fiinta Bisericii si este pentru Biserica, fara sa-si aiba obirsia in cel al credinciosilor, ci izvorind direct din Arhieria lui Hristos, Capul Bisericii. Intre masa credinciosilor si preotia sacramentala (episcop, preot si diacon) exista o interconditionare sau, mai exact, o impreuna-lucrare si rugaciune, insa trebuie pastrate proportiile. Laicii n-au acces la savirsirea Tainelor, insa sfera vietii lor este viata harului penetrarea lor si a lumii de lucrarea harului dumnezeiesc, care este in Biserica si de care si impartasesc prin Sfintele Taine.\n\n5. Insusirile Bisericii. Acestea sunt consecinta fireasca a constitutiei ei teandrice, ca trup al lui Hristos cel Unul si Sfant, extins peste veacuri, si notele distinctive al adevaratei Biserici a lui Hristos. Simbolul Niceo-constantinopolitan infatiseaza Biserica drept una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca. Fiecare dintre acestea este strins legata de celelalte si presupune pe celelalte. Nu vom starui, insa, pe larg asupra lor, dat fiind spatiul afectat unui articol, multumindu-ne numai cu o punctare a acestora pentru a completa raspunsul la intrebarea ce ne-am pus-o in titlul articolului.\n\na. Unitatea Bisericii tine de constitutia Bisericii ca trup extins al Cuvintului intrupat. Hristos se extinde in oameni incorporindu-I in Sine, ca sa-I faca asemenea Lui si sa-I uneasca intr-un singur trup, umplindu-I de aceeasi iubire a Lui fata de Dumnezeu-Tatal si de a lui Dumnezeu-Tatal fata de El.\n\nSfintii Parinti vad temeiul unitatii Bisericii in prezenta aceluiasi trup jertfit si inviat strabatut de plentitudinea Duhului Sfant, in toate madularele Bisericii. Euharistia cea una implica Biserica cea una.\n\nUnitatea Bisericii consta, de asemenea, in pastrarea aceleiasi credinte dogmatice ca expresie a prezentei si lucrarii plenare a lui Hristos in Biserica. Credinta dogmatica si totalitatea Tainelor formeaza un tot (Efeseni IV, 4-6).\n\nBiserica este una si in sens de unitara, pentru ca avind pe Hristos lucrator in ea, prin Duhul Sfant, ea este cu adevarat Trupul Lui extins in umanitate, adica este unita deplin cu Capul ei, Hristos, si deplin unita in ea insasi prin <> si <> date ei de Hristos (Efeseni IV, 16) 31 . In temeiul acestei unitati de viata, Biserica este unitara si in organizarea ei. Bisericii Ortodoxe ii este specifica unitatea simfonica, adica unitatea de comunitate care se impaca cu libertatea si imprejurarile variate din diferite locuri.\nb. Sfintenia Bisericii este strins legata de unitatea ei, provenind din relatia nemijlocita a Bisericii cu Hristos, Capul ei. Nu se poate dobindi mintuirea fara participarea la sfintenia lui Hristos lucratoare in Biserica prin Sfintele Taine ca lucrari ale Duhului Sfant, savirsite cu puterea aceluias Duh Sfant de catre preotii Bisericii. Hristos este sfant mai intii pentru ca este Dumnezeu, sfintenia fiind o insusire a lui Dumnezeu. La aceasta sfintenie nu se ajunge decit prin participare, care se realizeaza prin Sfintele Taine.\n\nSfintenia Bisericii nu exclude prezenta pacatosilor in ea aici pe pamint cum ni se arata prin pildele Imparatiei (a neghinei, Matei XIII, 24-30; 37-40; a navodului, Matei XIII, 47-50), caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mintuiasca pe cel pierdut. Hristos se sfinteste pe Sine si ca om, ca si noi sa fin sfintiti intru adevar (Ioan XVII, 19).\n\nBiserica este laboratorul in care Duhul lui Hristos ne face sfinti sau chipuri tot mai depline ale lui Hristos insusi. Ea este Cincizecimea Duhului extinsa in umanitate.\n\nSfintenia are un caracter dinamic, nu static, antrenind si pe om in propria lui desavirsire si sfintire. Credinciosii sint sfinti in mod tainic din momentul Botezului, dar ei trebuie sa arate aceasta sfintenie prin fapte si sa creasca in sfintenie 32 .\n\nCum zice P. Evdokimov: <> 33 . Biserica chiar pe pamint traieste nu o viata paminteasca, ci una dumnezeiasca, in chip uman.\nc. Sobornicitatea Bisericii indica atit destinatia Bisericii de a cuprinde in sine intreaga umanitatea rascumparata de Hristos (Matei XXVIIIII, 18-20; Marcu XVI, 15- 16), cit si trairea intregului de catre fiecare madular in parte, dat fiind faptul ca Biserica este un trup cu multe madulare care exprima viata trupului si participa la viata intregului.\n\nDupa definitia data Bisericii de Sfantul Apostol Pavel, ca trup al lui Hristos si plinire a Duhului Sfant (Efeseni 1, 23) urmeaza ca Biserica intreaga are pe Hristos intreg cu toate darurile Lui mintuitoare si indumnezeitoare, precum si fiecare Biserica locala si fiecare credincios Il are daca ramine in intregul acestui Trup, dupa cum si intregul traieste in partile lui, dar cu o conditie: sa fie sanatoase si depline si mereu in comunitate cu intregul, Biserica universala, adica cea una, traieste si se manifesta in fiecare Biserica locala care are si traieste plenar pe Hristos al credintei si al Euharistiei si prin aceasta al tuturor Tainelor. Sobornicitatea mai indica si faptul ca Biserica adevarata sta pe temelia soboarelor ecumenice.\nd. Apostolicitatea este insusirea care arata ca Biserica Ortodoxa a pastrat intreaga si neschimbata invatatura lui Hristos asa cum au comunicat-o Sfintii Apostoli, ca ea sta pe temelia Apostolilor si este expresia plenara a Traditiei apostolice.\n\nApostolicitatea implica pentru Biserica succesiunea apostolica a ierarhiei, in sensul transmiterii neintrerupte a harului episcopiei si a intregii credinte de la Apostoli prin episcopii hirotoniti de ei si prin aceasta prin episcopii tuturor timpurilor pina la ultimul de astazi lucru de care nu se poate vorbi in protestantism.\n\nCredinta apostolica <> 35 .\n\nBiserica ne transmite pe Hristos din ea si prilejuieste salasuriea lui Hristos cel din Cer in noi toti care am devenit si am crescut ca madulare ale Trupului Sau.\n\nAdevarata imagine a ei n-o da Hristos, insusi in cuvintele: <> (Ioan XV, 1-2, 4-5). Biserica este cuprinsa in butucul vitei, Hristos, care ne cuprinde pe toti, si in care trebuie sa raminem daca vrem sa aducem roada, caci seva in mladite vine din butucul vitei, de la Tatal.\n\nCel ce ne da puterea sa raminem in acest butuc este Duhul Sfant, care este Duhul Fiului, venit in noi prin umanitatea lui Hristos, indumnezeita prin intrupare, Cruce si Inviere. Prin El Hristos ne incorporeaza in Trupul Sau si tot prin El noi strigam pe Tatal zicind: <> (Romani XII, 15), numim pe Iisus Hristos Domn (I Cor. XII, 3) si inaintam spre statura barbatului desavirsit Hristos (Efes. IV, 13).\n\nRaminerea in Hristos si rodirea in El este conditionata de pazirea poruncilor (Matei XIX, 17) si a tot adevarul, fara nici o stirbire, marturisindu-L si traindu-L ca madulare ale Bisericii. Iar aceasta inseamna a trai in Hristos, cu Hristos si viata Lui Hristos in Sfintele Taine. Iar in aceasta marturisire si traire plenara a lui Hristos este exprimat, in modul cel mai concis, insusi continutul mantuirii care nu se poate obtine decit in Biserica (Ioan XV, 5).\n\nPr. Prof. Dr. Dumitru Radu,\n\n\"Indrumator pastoral\", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1981, pag. 43-58.\n\nNOTE BIBLIOGRAFICE\n\n1. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia dogmatica ortodoxa, vol. II, Bucuresti, Editura institutului Biblic se de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane. 1978, p. 196.\n2. Ibidem\n3. Dieu este vivant. Catechisme pour les familles, par une equipe de chretiens orhodex, Paris, Les Editions du Cerf, 1979, p.295\n4. Pr. Prof. D. Dumitru Staniloae, op. cit. p. 197.\n5. Pr. Prof. D. Dumitru Staniloae, Sfantul Duh in revelatie si in Biserica, in <