Wikimanuale rowikibooks https://ro.wikibooks.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.9 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikimanuale Discuție Wikimanuale Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Raft Discuţie Raft Wikijunior Discuţie Wikijunior Carte de bucate Discuţie Carte de bucate TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 4691 37691 32427 2026-07-02T20:55:33Z Gdaniel111 3683 legătură 37691 wikitext text/x-wiki __NOTOC__ {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Studiul Kelly, J. (1988) | Prev = Studiul Kaufman, J. și Zigler, E. (1986) | Next = Studiul Robert Bauserman (2002) | Next = Studiul Stanley, S. M. și Fincham, F.D. (2002)}} == Titlu == {| class="wikitable" |- ! Titlu original în engleză !! Titlu în limba română |- | Kelly, J. (1988), Longer-Term Adjustment in Children of Divorce: Converging Findings and Implications for Practice. Journal of Family Psychology, 2(2), 119-139. || Kelly, J. (1988), Adaptarea pe termen lung a copiilor în urma divorțului: constatări convergente și implicații practice. Journal of Family Psychology, 2(2), 119-139. |- |} == Sumar == Studiul cercetează impactul divorțului cu privire la ajustarea pe termen lung a copiilor și adolescenților. Variabilele asociate cu rezultatele postdivort includ conflictul, ajustarea [[w:ro:părinte necustodian|părintelui necustodian]], relația cu părintele necustodian, practicile legate de creșterea și îngrijirea copilului, re-căsătoriile părinților, și variatele tipuri de [[w:ro:custodie|custodie]]. Studiul sugerează că după divorț ar trebui să fie dezvoltată o relație echilibrată între copii, cu fiecare părinte, relație care să includă aspecte relevante ale vieții copilului. Părinții ar trebui să înțeleagă că această stare a relației post-divorț dintre copil și părintele necustodian, mai degrabă decât divorțul în sine, determină gradul de ajustare a copilului lor. <ref>Reviews research on the impact of divorce on the long-term adjustment of children and adolescents. Variables associated with postdivorce outcomes include conflict, the adjustment of the custodial parent, the relationship with the noncustodial parent, child-rearing practices and child care, remarriage, and the type of custody arrangement. It is suggested that a balanced relationship with each parent that incorporates relevant aspects of the child's life should be developed after divorce. Parents should understand that it is the conditions created by divorce rather than divorce itself that determine their child's adjustment. (PsycINFO Abstract Record, 2010 APA)</ref> == Concluzii == Câteva dintre concluziile semnificative ale cercetării lui Kelly: # Separarea părinților este o criză pentru cei mai mulți copii. # Răspunsul cel mai acut după separare este în primele 6 luni și de obicei se reduce după un an. # Copiii proveniți din familiile divorțate vor avea un număr mai mare de probleme de adaptare socială, academică și psihologică comparativ cu cei din familiile intacte. # Băieții din familiile divorțate au fost mai agresivi și au avut tulburări de comportament mai des decât băieții din familiile intacte. # În cazurile în care conflictul parental după divorț a fost redus, copiii au considerat că divorțul a fost benefic. # Contactele repetate și previzibile cu părintele ne-custodian au fost dovedite în mod repetat ca fiind benefice pentru adaptarea pozitivă a copiilor, cu excepția cazurilor în care tatăl era ne-adaptat sau imatur. Aceasta a fost adevărată cu atât mai mult în cazurile în care părintele custodian a aprobat aceste contacte. De asemenea este mai adevărat pentru băieți decât pentru fete. # Schema standard de vizitare a tatălui și anume în weekenduri alternative a fost nesatisfăcătoare pentru copii, mai ales pentru băieții mici. # Un factor important al adaptării copiilor este gradul de satisfacție al mamei cu tatăl. # Mamele custodiene au mai multe probleme cu disciplina decât tații. # Adaptarea copiilor este afectată negativ atunci când exista conflicte intense intre părinți. # Copiii aflați în custodia părintelui de același sex se adaptează mai bine decât cei aflați în custodia părintelui de sex opus. # Custodia comună (legală, nu neapărat fizică) are efecte pozitive asupra copiilor. Tații sunt mai mulțumiți de aceasta decât mamele. # Tații au plătit pensia alimentară mai regulat în cazul custodiei comune decât în cazul custodiei unice. # [[w:ro:Sindromul alienării părintești|Sindromul alienării părintești]] nu este caracteristic unui anumit status social sau economic, putând apărea la orice categorii populaționale == Legături == * A se vedea articolul de pe situl drhavlicek.com în [http://www.drhavlicek.com/important_recent_research_findin.htm engleză] și în [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PZTM2YmE2NjYtYzc4Yy00YzBkLWJlN2ItOGQxODUxZDFiM2Fk&hl=en_USDe Traducere traducere bilingvă] == Referințe == {{reflist}} == Articolul complet == * Articolul complet în limba engleză poate fi descărcat de ''' [https://drive.google.com/open?id=0B-iOqOKLc35PZC1ubVRDTDJzV1U aici]''' sau de '''[https://www.researchgate.net/publication/232550496_Long_Term_Adjustment_in_Children_of_Divorce_Converging_Findings_and_Implications_for_Practice aici]''' lx5nim6nuqgmcsofv15jh7syrplnmv1 0 4700 37692 17775 2026-07-02T20:59:48Z Gdaniel111 3683 legătură 37692 wikitext text/x-wiki __NOTOC__ {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Studiul Stanley, S. M. și Fincham, F.D. (2002) | Prev = Studiul Kelly, J. (1988) | Prev = Studiul Robert Bauserman (2002) | Next = Studiul Smith, Taylor & Tapp (2003)}} == Titlu == {| class="wikitable" |- ! Titlu original în engleză !! Titlu în limba română |- | Stanley, S. M., & Fincham, F. D. (2002).  The Effects of Divorce on Children. Couples Research and Therapy Newsletter (AABT-SIG), 8 (1), 7-10. || Stanley, S. M., & Fincham, F. D. (2002). Efectele divorțului asupra copiilor Couples Research and Therapy Newsletter (AABT-SIG), 8 (1), 7-10. |- |} == Sumar == Aceasta își ridică intrebarea ce pot face părinții ce divorțează pentru a-și ajuta copiii sa facă față? Răspunsurile pe scurt ar fi: * Să continue implicarea parentală efectivă și să evite conflictele; * Să ințeleagă că efectele negative majore au loc în primii doi ani după divorț, mai ales în cazul băieților. Aceasta e perioada de maximă dezorganizare pentru copii. Ameliorarea acestor efecte negative se poate realiza cel mai probabil prin creșterea susținerii, contactului și organizării în această perioadă. == Concluzii == Câteva dintre concluziile semnificative ale cercetării lui Stanley și Fincham: # În familiile intacte 10% dintre copii au probleme comportamentale serioase pe când in familiile divorțate se ajunge la 30% (Hetherington, 1993). # La maturitate 18% dintre copiii cu părinți divorțați au indexul de sănătate mintală deasupra limitei, iar la copiii proveniți din familii intacte acest procent este de 13.7% (Cherlin, Chase-Lansdale & McRae 1998). Cherlin concluzionează că 82% dintre copiii părinților divorțați nu vor avea probleme de lungă durată, deși destul de mulți prezintă probleme de scurtă durată în primii doi ani după divorțul părinților. # Factorul determinant privind efectele divorțului asupra copiilor este nivelul de conflict parental. Pentru copiii ai căror părinți au conflicte intense și regulate este mai bine din punct de vedere psihologic și social dacă părinții divorțează. # Copiii părinților în care nivelul de conflict este redus, chiar și în cazul în care căsătoria nu este satisfăcătoare, tind să aibă o evoluție mai bună dacă părinții nu se despart (Amato & Booth, 1997) iar un procent între 50% și 70% din divorțuri au loc în căsătoriile cu nivel redus de conflict. # Pe ansamblu, efectele negative ale divorțului sau ale conflictului (în absența divorțului) influențează atât pe băieți cât și pe fete la orice vârstă. # Divorțul crește riscul de depresie la băieți în cazul tipic în care tatăl părăsește casa. Tații ne-custodieni sunt mai puțin implicați în disciplinarea și ajutarea copiilor, având un contact redus cu aceștia, ceea ce are un efect negativ asupra băieților. # Când unul dintre parteneri provine din părinți divorțați, riscul de divorț este dublu. Când ambii parteneri provin din părinți divorțați, riscul de divorț este aproape triplu. Există dovezi care leagă aceste efecte de factori precum modelul parental, educație mai redusă, stigmatizare redusă a divorțului si vârstă mică de căsătorie (Glenn & Kramer, 1987). # 70% dintre copiii proveniți din părinți divorțați consideră divorțul o soluție acceptabilă îintr-o căsătorie nefericită, chiar și atunci când există copii, în comparație cu doar 40% dintre copiii proveniți din familii intacte (Hetherington & Kelly, 2002). # Relația dintre copii și tați este afectată negativ de divorț in 70% dintre cazuri comparativ cu 30% în cazul copiilor din familii intacte (Hetherington & Kelly, 2002). # Copiii proveniți din familii divorțate au niveluri mai reduse de performanță educațională, ocupațională si financiară – fapte atribuite mai degrabă schimbărilor în structura familiei decât unor diferențe pre-existente (de exemplu McLanahan & Sandefur, 1994). # Deși cei mai mulți copii proveniți din familii divorțate nu prezintă disfuncționalități, riscul relativ al unor asemenea efecte negative pare a fi aproximativ de 2 sau 3 ori mai mare comparativ cu copiii proveniți din familii intacte. # Deși de obicei copiii nu par a fi afectați major de divorțul părințtilor, există o mică parte pentru care aceste efecte negative pot fi substanțiale și manifestate prin disfuncționalități. Chiar și atunci când efectele nu sunt disfuncționalități clinice evidente, există efecte negative descrise ca “distress”, cu șanse mai reduse de performanță educațională și financiară, sau o posibilitate mai mare a unei relații dificile cu tatăl, ceea ce ramane un fapt ingrijorător datorită numarului mare de copii afectați de acest risc crescut. == Legături == * A se vedea articolul în [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PZTM2YmE2NjYtYzc4Yy00YzBkLWJlN2ItOGQxODUxZDFiM2Fk&hl=en_USDe Traducere bilingvă] == Referințe == <references/> == Articolul complet == * Traducerea în limba română NU EXISTĂ LA ACEST MOMENT dp0bqqc1ato859pk57oli6uhnocni2h 0 4702 37688 17774 2026-07-02T20:35:38Z Gdaniel111 3683 legătură 37688 wikitext text/x-wiki __NOTOC__ {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Studiul Hyatt, K. | Prev = Studiul Emery, R. (cu privire la mediere) | Next = Studiul Nettle (2008)}} == Titlu == {| class="wikitable" |- ! Titlu original în engleză !! Titlu în limba română |- | Hyatt, Kay - Children's Adjustment to Divorce Largely in Hands of Parents, with One Exception: Dad's Departure Depresses Boys. Journal of Marriage and the Family || Hyatt, Kay – Adaptarea copiilor după divorț depinde în principal de părinți cu o excepție: plecarea tatălui duce la depresie la băieți. Journal of Marriage and the Family |- |} == Sumar == Autorul rezumă rezultatele unui studiu longitudinal cu durata de 10 ani pe 600 de familii. Câteva dintre cele mai importante rezultate sunt prezentate mai jos: # Indiferent de structura familiei, fetele au mai des depresie iar băieții tulburări de comportament. # Divorțul creste șansa ca băieții să devină deprimați, indiferent de alte circumstanțe. “Chiar și atunci când ambii părinți se implică și susțin băieții, aceștia devin adesea deprimați datorită plecării tatălui din casă”. # Cercetarea studiază toate explicațiile majore ale asocierii divorțului cu problemele de dezvoltare ale copiilor: reducerea veniturilor familiei, conflictul parental, adaptarea psihologică și practicile parentale ale părintelui custodian (de obicei mama) și implicarea tatălui ne-custodian. Studiile precedente au evaluat doar una sau două dintre aceste teorii populare. Cercetătorii au urmărit două dimensiuni ale adaptării copilului: fie dacă externalizează problemele manifestate prin comportament agresiv si delincvent, rezultând în stress emoțional si depresia. # Copiii parinților divorțați au un risc crescut de probleme de adaptare deoarece părinții lor nu au tehnici parentale consistente și competente și sunt implicați în conflicte mult mai des decat părinții care sunt căsătoriți. # Divorțul, cu problemele sale emoționale, consum de timp si adesea stress financiar, crește șansele ca mama custodiană să devină deprimată, ceea ce tinde să afecteze calitatea atenției acordate copilului. Aceasta la rândul său afectează adaptarea copilului. # Datele arată că a fi un parinte non-resident confuzează tatăl, iar acesta adesea renunță la rolul său de parinte și stabilește mai degrabă o relație de camaraderie cu copilul. În comparație cu familiile nedivorțate, tatăl non-rezident pare a fi mai puțin apt să își ajute copilul în rezolvarea problemelor, să discute comportamentul sau să impună disciplina, crescând probabilitatea ca băieții să aibă tulburari de comprtament. Simons spune că “este esențial mai ales pentru fii ca tatăl să își continue rolul de părinte. Numai petrecând timp cu copilul și fiind un camarad nu il ajută pe acesta să-și depașească problemele de comportament”. # Calitatea parentală a mamei custodiene a fost singurul factor legat atât de internalizarea cât și de externalizarea problemelor copiilor. Cercetările arată că tehnicile parentale bune ale mamei reduc problemele de adaptare la divorț atât la fete cât și la băieți. Calitatea parentală a mamei custodiene și implicarea tatălui sunt indicatori cheie în externalizarea problemelor la băieți, pe când conflictul post-divorț crește șansa de probleme de comportament la fete. # Calitatea parentală a tatălui are un efect minim asupra asocierii dintre divorț și comportamentul antisocial al fetelor. Calitatea parentală a mamei este factorul decisiv. # Implicarea activă a tatalui ne-custodian, nu doar simplul contact, reduce probabilitatea ca băieții să prezinte tulburări de comportament. # Divorțul părinților are urmări emoționale mai puternice asupra băieților decât asupra fetelor. Băieții din familiile divorțate au rate mai ridicate de depresie decât cei din familiile nedivorțate, chiar dacă mamele demonstrează o adaptare psihologică și tehnici parentale competente. Cercetări precedente au arătat că divorțul poate contribui la comportamente adverse cum ar fi reducerea performanței școlare, delincvență, abuz de substanțe, atât la baieți cât și la fete. == Concluzii == TBD == Legături == * Un [http://extension.missouri.edu/cooper/fok/children%27s_adjustment.htm rezumat] al articolului pe site-ul Universitati Missouri * A se vedea articolul în [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PZTM2YmE2NjYtYzc4Yy00YzBkLWJlN2ItOGQxODUxZDFiM2Fk&hl=en_USDe Traducere bilingvă] == Referințe == <references/> == Articolul complet == * Traducerea în limba română NU EXISTĂ LA ACEST MOMENT lwcdvc7g0jc10uujkhfoz9jvido8sam 0 4703 37690 17229 2026-07-02T20:48:10Z Gdaniel111 3683 legătură 37690 wikitext text/x-wiki __NOTOC__ {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Studiul Kaufman, J. și Zigler, E. (1986) | Prev = Studiul Nettle (2008) | Next = Studiul Kelly, J. (1988)}} == Titlu == {| class="wikitable" |- ! Titlu original în engleză !! Titlu în limba română |- |nKaufman, J. & Zigler, E., (1986). Do Abused Children Become Abusive Parents? American Journal of Orthopsychiatry. 57(2) 186-192. || Kaufman, J. & Zigler, E., (1986). Devin copii abuzați păriniți abuzivi? American Journal of Orthopsychiatry. 57(2) 186-192. |- |} == Sumar == Autorii rezumă și analizează studiile care evaluează riscul de abuz asupra copiilor. Ei estimează că riscul de abuz inter-generațional este cuprins între 18 și 70%. Concluzia analizei lor este că cea mai corectă estimare a abuzului inter-generațional este de aproximativ 30% ± 5%. Acest risc este de șase ori mai mare decât cel de 5% estimat îin populația generală. Din estimările lor rezultă că majoritatea părinților care au fost abuzați nu își vor abuza la rândul lor copiii. Nu se răspunde la întrebarea care sunt factorii care îi determină pe părinții abuzați să își abuzeze copiii. == Concluzii == TBD == Legături == * A se vedea articolul în [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PZTM2YmE2NjYtYzc4Yy00YzBkLWJlN2ItOGQxODUxZDFiM2Fk&hl=en_USDe Traducere traducere bilingvă] == Referințe == <references/> == Articolul complet == * Traducerea în limba română NU EXISTĂ LA ACEST MOMENT 0xfcd2ll3bo0xdso7if9n672pkdxton 0 4704 37686 17220 2026-07-02T18:57:27Z Gdaniel111 3683 legătură 37686 wikitext text/x-wiki __NOTOC__ {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Studiul Emery, R. (1988) | Prev = Comunicat de presă al Asociației Sociologice Americane (2011) | Next = Studiul Emery, R. (cu privire la mediere)}} == Titlu == {| class="wikitable" |- ! Titlu original în engleză !! Titlu în limba română |- | Emery, R. (1988). Children in the Divorce Process. Journal of Family Psychology, 2(2), 141-144. || Emery, R. (1988). Copii in procesul de divorț. Journal of Family Psychology, 2(2), 141-144. |- |} == Sumar == Emery răspunde și dezvoltă cercetarea lui [[Index_de_studii_psihologice_relevante_privitoare_la_divorț_și_custodie/Studiul_Kelly,_J._(1988)|Kelly]] (1988). El subliniază ca divorțul în sine nu este un factor determinant al adaptării copilului, ci mai degrabă este influențat de schimbările din familie, în timpul și după separare. El arată că o custodie comuna fizică (50/50) este nerealistă și că cei mai mulți părinți preferă o custodie comună legală cu copiii continuând să locuiască cea mai mare parte a timpului într-o singură casă. == Concluzii == TBD == Legături == * A se vedea articolul de pe situl drhavlicek.com în [http://www.drhavlicek.com/important_recent_research_findin.htm engleză] și în [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PZTM2YmE2NjYtYzc4Yy00YzBkLWJlN2ItOGQxODUxZDFiM2Fk&hl=en_USDe Traducere traducere bilingvă] == Referințe == <references/> == Articolul complet == * Articolul complet în limba engleză poate fi descărcat de [http://psycnet.apa.org/index.cfm?fa=buy.optionToBuy&id=1989-25582-001 aici] contra cost ($11.95) * Traducerea în limba română NU EXISTĂ LA ACEST MOMENT n4nej25mm8ew5ipt1i1i5105fg6goe1 0 4705 37685 17773 2026-07-02T18:55:37Z Gdaniel111 3683 legătură 37685 wikitext text/x-wiki __NOTOC__ {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Comunicat de presă al Asociației Sociologice Americane (2011) | Prev = | Next = Studiul Emery, R. (1988)}} == Titlu == {| class="wikitable" |- ! Titlu original în engleză !! Titlu în limba română |- | Kids of Divorce Lag Behind Peers in Math & Social Skills; More Likely to Struggle w/ Anxiety, Loneliness​, Low Self-Estee​m, & Sadness. American Sociological Association News Releases, June 2nd, 2011 || Copiii din părinți divorțați ramân în urma celorlalți la matematică și abilități sociale; mai predispuși la anxietate, singurătate, auto-depreciere si tristețe. Comunicat dde presă al Asociației Sociologice Americane, 2 iunie 2011 |- |} == Sumar == Conform acestui studiu (comunicat de presă) apărut în numarul din iunie al Revistei Societății Americane de Sociologie, copiii părinților divorțați sunt predispuși la anxietate, singurătate, auto-depreciere si tristețe. în plus, copiii ai caror părinți divorțează nu au probleme anterior divorțului, dar ramân în urma celorlalți – fără a recupera ulterior – la matematică și abilități sociale după ce parinții lor încep divorțul. Această intensificare a “problemelor comportamentale de internalizare” apare în cursul divorțului si nu dispare. Autorul studiului Hyun Sik Kim, doctorand în sociologie la Universitatea Wisconsin-Madison afirmă că “oamenii tind sa creadă că anterior divorțului se trece printr-o perioadă de conflicte intense”. “Premiza mea a fost că copiii părinților ce divorțează au un impact negativ chiar și înainte de inceperea divorțului. Totuși studiul meu demonstrează că aceasta nu se intamplă”. Kim arată ca problemele de dezvoltare ale copiilor încep după ce părinții lor demarează divorțul, iar acest proces continua și după ce divorțul este finalizat. Este interesant faptul că aceste probleme nici nu se inrăutățesc și nici nu se imbunătățesc după terminarea divorțulului. Kim afirmă că “acest studiu arată că impactul negativ nu se inrautățeste dupa terminarea divorțului, dar nici nu exista semne că acești copii vor recupera comparativ cu ceilalți”. Acest studiu se bazează pe datele semnificative din Studiul Longitudinal al Primei Copilării – Gradinița anilor 1998 si 1999, care a urmarit dezvoltarea a 3585 copii de când au intrat în gradiniță în toamna anului 1998 până în clasa a cincea, comparând copiii părinților divorțați cu cei proveniți din familii intacte. Caracteristica unică a acestui studiu este că se concentrează asupra divorțurilor care au loc atunci când copiii sunt între clasa întai și a treia, ceea ce îi permite lui Kim să examineze efectele divorțului în trei stadii: predivorț (grădiniță pâna în clasa întai), în timpul divorțului (clasa I la III) si post divorț (clasa III la V). Dupa părerea lui Kim există multe motive pentru care copiii părinților divorțați sau în curs de divorț pot avea probleme de dezvoltare. Kim afirmă ca acesti factori includ stresul datorat faptului că asistă la acuzarea unui părinte de catre celalalt referitor la divorț și certurile privind custodia; situația instabilă de trai în care copiii sunt deplasați între părinți sau siliți să se mute în altă regiune cu părintele care primește custodia unică sau primară, perturbându-i astfel relațiile sociale; problemele economice datorate reducerii veniturilor in familie; efectelor reziduale ale divorțului legate de depresie. Kim spune că “pentru copil este foarte tulburător să-și vadă părinții trecând prin divorț”. Acest studiu arată că divorțul are efecte negative asupra abilităților sociale si matematice ale copiilor precum și asupra problemelor comportamentale de internalizare, dar nu și asupra capacității de a citi sau asupra problemelor comportamentale de externalizare, ceea ce explică de ce adesea ei se ceartă, se luptă sau devin furioși. == Concluzii == TBD == Legături == * Sumarul comunicatului in [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PZTM2YmE2NjYtYzc4Yy00YzBkLWJlN2ItOGQxODUxZDFiM2Fk&hl=en_USDe Traducere bilingvă] * Comunicatul de presă complet în limba engleză poate fi descărcat de [http://www.asanet.org/press/Children_of_Divorce_Lag_Behind_in_Math_and_Social_Skills.cfm aici] == Referințe == <references/> == Articolul complet == TBD 1w5xoshdzucsfvvunhcljganjowjvhc 0 4709 37693 17232 2026-07-02T21:03:53Z Gdaniel111 3683 legătură 37693 wikitext text/x-wiki __NOTOC__ {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Studiul Smith, Taylor & Tapp (2003) | Prev = Studiul Stanley, S. M. și Fincham, F.D. (2002) | Next = Studiul Braver, Fabricius și Ellman}} == Titlu == {| class="wikitable" |- ! Titlu original în engleză !! Titlu în limba română |- | Rezultatele studiului Smith, Taylor & Tapp (2003) || Rezultatele studiului Smith, Taylor & Tapp (2003) |- |} == Implicarea copiilor în procesul de luare a deciziei <ref> Această întreagă pagină a fost preluată din articolul '''Abordarea sistemică în evaluările pentru stabilirea custodiei''' scris de către psihologii George Visu-Petra și Camelia Anca Borlean de la Curtea de Apel Cluj și respectiv Curtea de Apel Oradea. Textul a fost preluat cu permisiunea doamnei Camelia Anca Borlean. Articolul poate fi consultat în integrum [https://docs.google.com/a/clicknet.ro/leaf?id=0BwzMKPb_SwDLYTM1MmJiMDUtY2JkZC00ZmQ4LTllMmMtZjJjMTZhOTMyNTBj&hl=en aici] </ref> == În general copiii sunt conștienți de problemele cu care se confruntă familiile lor, iar dacă părerea lor este ascultată, se pot avea în vedere anumite anxietăți, incertitudini sau frici ale copilului. <u>Participarea copiilor la procesul de luare a deciziei poate avea ca rezultat o mai bună acceptare a deciziei luate și poate stimula copilul spre o etapă de dezvoltare mai matură și mai responsabilă</u>. == Sumar == Smith, Taylor & Tapp (2003) au realizat un studiu pe 73 de familii, studiu în care i-au întrebat pe copii acestor familii despre perspectiva lor asupra despărțirii părinților, despre relațiile ulterioare cu fiecare dintre părinți și despre stabilirea custodiei și a programului de vizitare. În total au participat 107 copii (55 băieți și 52 fete) cu o medie de vârstă de 12,9 ani. 44% dintre copii au afirmat că se bucură foarte mult de contactul cu părintele cu care nu locuiesc, 41% au afirmat că se bucură, 13% au fost neutri și 2% au afirmat că vizitele ar trebui rărite. În ceea ce privește consultarea sau ne-consultarea copiilor cu privire la decizii, s-au observat următoarele efecte: * măsura în care copii au dorit să fie implicați în deciziile familiale a variat; <u>majoritatea copiilor au apreciat faptul că li s-a oferit posibilitatea de a alege cu care dintre părinți să rămână</u> sau că li s-a oferit posibilitatea de a nu se întâlni cu un părinte dacă nu doreau acest lucru. Deși decizia finală nu era luată de ei, majoritatea copiilor au apreciat și valorizat faptul că au fost consultați și că părerea lor a fost ascultată. * <u>Foarte important pentru copii a fost faptul că li s-a oferit posibilitatea de a modifica ulterior programul de vizitare în funcție de schimbările apărute pe parcurs</u> (schimbarea calitativă a relației cu părintele etc.). * Mai mult de jumătate dintre copii au menționat în primul rând importanța consultării copiilor cu privire la decizii. Copiii și-au exprimat această dorință astfel: ''"părinții să-i asculte pe copiii lor; să le ofere șansa de a-și spune opinia cu privire la rezidență sau programul de vizitare; să le ofere șansa să se facă auziți; să verifice dacă deciziile luate se potrivesc copiilor"''. * Următoarea sugestie ca importanță se referea la renunțarea din partea părinților la a se mai certa în fața copiilor; de asemenea părinții ar trebui să evite conflictele și să încerce să coopereze minimal să rezolve conflictul. * De asemenea, copii din acest studiu îi sfătuiesc pe părinții care se despart să nu permită conflictelor dintre ei să interfereze cu relațiile copilului cu ambii părinți. '''În concluzie, copiii își doresc ca părinții să-i asculte, să-i întrebe ce își doresc, să nu fie supuși unor decizii pe care nu le doresc și să li se ofere informații cu privire la ce se întâmplă cu familia lor în această perioadă.''' == Referințe == <references/> m2p8pfu9ltdtva9o7p3pyb4e4sm29nm 0 4710 37695 17276 2026-07-02T21:09:30Z Gdaniel111 3683 legătură 37695 wikitext text/x-wiki {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Studiul Nettle, Daniel (2008) | Prev = Studiul Braver, Fabricius și Ellman | Next = Studiul APA (Asociației Psihologilor Americani)}} https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PY2M0NzMwMzYtZTJiOS00MzMxLWEwYzktMmVlNzg1YTdkZDBi&hl=en_US tfesuucurwyyjtl1769vk42ursh9sux 0 4715 37696 17535 2026-07-02T21:10:58Z Gdaniel111 3683 legătură 37696 wikitext text/x-wiki {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Studiul APA (Asociației Psihologilor Americani) | Prev = Studiul Nettle, Daniel (2008) | Next = }} == Titlu == {| class="wikitable" |- ! Titlu original în engleză !! Titlu în limba română |- |Guidelines for Child Custody Evaluations in Family Law Proceedings - American Psychological Association (December 2010) || Ghid privind evaluările referitoare la custodia copilului în Dreptul familiei - Asociația psihologilor americani (decembrie 2010) |- |} __NOTOC__ == Sumar == Cazuri în care custodia unică este preferată de către psihologii implicați în evaluările de custodie în SUA <ref name=APA>A se vedea studiul APA care se poate descărca de [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PNTlhZDIxYzktZjIwMS00Y2VmLWIwY2QtMzQ0NDQ0MTBiYTdk&hl=en_US aici]. Documentul original în limba engleză se poate descărca de [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PMTQ2YjE3NDEtODc4NS00ODBhLThiNWUtZTIxNzg0YmQ3ZDEy&hl=en_US aici]</ref> * Părinte psihotic, bolnav psihic sau incapabil de a funcționa * Incapacitatea părinților de a comunica, de a rezolva conflicte sau lipsa totală de de cooperare * Dovezi ale abuzului fizic sau sexual * Abuz de alcool sau droguri * Distanța geografică dintre părinți Cazuri în care custodia unică este preferată de către psihologii implicați în evaluările de custodie în SUA <ref name=APA>A se vedea studiul APA care se poate descărca de [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PNTlhZDIxYzktZjIwMS00Y2VmLWIwY2QtMzQ0NDQ0MTBiYTdk&hl=en_US aici]. Documentul original în limba engleză se poate descărca de [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PMTQ2YjE3NDEtODc4NS00ODBhLThiNWUtZTIxNzg0YmQ3ZDEy&hl=en_US aici]</ref> * O cooperare, comunicare mai bună sau lipsa conflictului * Atașament față de ambii părinți * Ambii părinți sănătoși psihic * Implicare mai mare în creșterea și educarea copilului din partea ambilor părinți * Dorința părinților == Concluzii == De menționat că, spre deosebire de România unde Codul Civil este categoric în privința instituirii [[w:ro:prezumției de autoritate părintească comună|prezumției de autoritate părintească comună]] în SUA această prezumție nu există, operând doar noțiunea de [[w:ro:interesul superior al copilului|interes superior al copilului]] ([[w:en:Best interests of the child|Best interests of the child]]). De aceea, instanțele din SUA evaluarea psihologică este importană în luarea unei decizii cu privire la custodie, decizie care poate fi de tip [[w:ro:custodie unică|custodie unică]] sau [[w:ro:custodie comună|custodie comună]]. Concluziile studiului arată o preferință a psihologilor americani spre aranjamente de tip custodie comună. De asemenenea studiul oferă o ierarhizare a criteriilor pe care psihologii americani le iau în considerare atunci când recomandă un anume tip de custodie, în evaluările pe care le fac către instanțe. == Legături == * Traducerea în limba română a studiului APA care se poate descărca de [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PNTlhZDIxYzktZjIwMS00Y2VmLWIwY2QtMzQ0NDQ0MTBiYTdk&hl=en_US aici]. * Documentul original în limba engleză se poate descărca de [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PMTQ2YjE3NDEtODc4NS00ODBhLThiNWUtZTIxNzg0YmQ3ZDEy&hl=en_US aici] == Referințe == <references/> ddd34luvxnbhp5n5vfp8br547d40m5w 0 4757 37689 30851 2026-07-02T20:38:35Z Gdaniel111 3683 legătură 37689 wikitext text/x-wiki __NOTOC__ {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Studiul Nettle (2008) | Prev = Studiul Hyatt, K. | Next = Studiul Kaufman, J. și Zigler, E. (1986)}} == Titlu == {| class="wikitable" |- ! Titlu original în engleză !! Titlu în limba română |- | Why do some dads get more involved than others? <br>Evidence from a large British cohort. <br>Daniel Nettle⁎ <br>Centre for Behaviour and Evolution, Newcastle University, NE2 4HH Newcastle, <br> UK Initial receipt 31 March 2008; final revision received 8 June 2008 || De ce unii tați se implică mai mult decât alții?<br>Rezultate dintr-o mare cohortă englezească<br>Daniel Nettle*<br>Centrul pentru Comportament și Evoluție, Universitatea Newcastle; NE2 4HH Newcastle, Regatul Unit<br>Predat pe 31 martie 2008; revizuit pe 8 iunie 2008 |- |} == Sumar == Studiile anterioare realizate pe populațiile lumii au arătat că tații sunt mult mai implicați în creșterea fiilor, decât fiicelor lor și sunt mai implicați în creșterea copiilor, dacă au un status socio-economic (SSE) mai înalt, decât în cazul unui SSE scăzut. Această lucrare pornește de la ideea lui Kaplan et al., conform căreia acest tipar apare deoarece tații cu SSE înalt și tații de băieți pot avea un impact mai important asupra dezvoltării copiilor lor. Am pornit de la o serie amplă de date longitudinale provenite de la o populație britanică și am demonstrat că, implicarea paternă în dezvoltarea copiilor se asociază în mod pozitiv cu IQ-ul descendenților la vârsta de 11 ani și cu mobilitatea socială a acestora pe la 42 de ani, dar nu și cu numărul de nepoți. În ceea ce privește IQ-ul, există o interacțiune între SSE-ul tatălui și nivelul său de implicare, în sensul că tații cu SSE înalt, comparativ cu cei cu SSE scăzut, au o influență mai mare asupra IQ-ului copilului, prin investițiile lor. Efectele investițiilor paterne asupra IQ-ului și mobilității sociale a fiilor și fiicelor au fost asemănătoare. Rezultatele sunt analizate din perspectiva psihologiei evoluționiste și a tiparului social privind comportamentul patern la oameni. == Concluzii == Implicarea tatălui în creșterea și educarea copiilor are influențe favorabile asupra dezvoltării copiilor lor, vizibile pe termen lung. Studiul demonsteaza că, implicarea paternă în dezvoltarea copiilor se asociază în mod pozitiv cu IQ-ul descendenților la vârsta de 11 ani și cu mobilitatea socială a acestora pe la 42 de ani, dar nu și cu numărul de nepoți. În ceea ce privește IQ-ul, există o interacțiune între SSE-ul tatălui și nivelul său de implicare, în sensul că tații cu SSE înalt, comparativ cu cei cu SSE scăzut, au o influență mai mare asupra IQ-ului copilului, prin investițiile lor. Efectele investițiilor paterne asupra IQ-ului și mobilității sociale a fiilor și fiicelor au fost asemănătoare. Rezultatele sunt analizate din perspectiva psihologiei evoluționiste și a tiparului social privind comportamentul patern la oameni. == Legături == * Articolul complet tradus în limba română se poate descărca de [https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PZGU3N2QwNTQtMWExZi00YTYxLTgxMWEtMjZjOTJhYWEyMTJi&hl=en_US aici] * Articolul original în limba engleză se poate descărca de [https://docs.google.com/open?id=0B-iOqOKLc35PYjllOTE0ZjktMjI0My00MGUwLTg2NTEtY2Y1ZGYwOThhYWVm aici] == Referințe == : [http://blog.arpcc.ro/2011/12/studiul-nettle-cu-privire-la-avantajul.html Citare] pe situl web al [[w:ro:ARPCC|ARPCC]] <references/> == Articolul complet == * Articolul complet în limba engleză poate fi descărcat de [http://psycnet.apa.org/index.cfm?fa=buy.optionToBuy&id=1989-25582-001 aici] contra cost ($11.95) * Traducerea în limba română NU EXISTĂ LA ACEST MOMENT 4imzvomnshg01te7j597k1tr4nyoxz3 0 4871 37694 18644 2026-07-02T21:06:57Z Gdaniel111 3683 legătură 37694 wikitext text/x-wiki {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Studiul Braver, Fabricius și Ellman | Prev = Studiul Smith, Taylor & Tapp (2003) | Next = Studiul Nettle, Daniel (2008)}} http://www.arpcc.ro/docs/pg/008 7iiuv8qhqft8ki2w7qsfcys4eojbeow 0 4872 37687 18648 2026-07-02T19:00:40Z Gdaniel111 3683 legătură 37687 wikitext text/x-wiki {{Navigate | Book = Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie | Curr = Studiul Emery, R. (cu privire la mediere) | Prev = Studiul Emery, R. (1988) | Next = Studiul Hyatt, K.}} http://www.arpcc.ro/docs/pg/009 bthsyxgxcwhdv5lw2uqmdkv2wjtz8ka