Wikicitat rowikiquote https://ro.wikiquote.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.48.0-wmf.1 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikicitat Discuție Wikicitat Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 1 4817 24175 22655 2026-10-31T23:31:32Z Raulmacesaru 6989 /* Completarea listei de scriitori români */ secțiune nouă 24175 wikitext text/x-wiki * '''en:''' This is the discussion page for "[[Main Page]]"; see also [[Wikicitat:Cafenea|community discussion]]. == Wikimania 2015 scholarships == Dear Wikimedians, Wikimedia Polska Association will fund up to two international scholarships to this year's Wikimania conference, to take place in Mexico City, on July 15-19, 2015, covering air fare, conference fee, accomodation and insurance. See [https://pl.wikimedia.org/wiki/Wikimania_2015/regulamin/en here] for information on how to apply for the scholarship, what the requirements are and how to contact us. Feel free to distribute this message to any relevant Wiki pages and mailing lists. On behalf of the WIkimedia Polska Scholarship Commitee, [[Utilizator:Wpedzich|Wpedzich]] ([[Discuție utilizator:Wpedzich|discuție]]) 24 februarie 2015 20:23 (UTC) == Wikimania 2015 additional scholarships == :Dear Wikimedians, Wikimedia Polska Association has made a decision to fund two more scholarships for this year’s Wikimania, to be hosted in Mexico City 15-19 July 2015, due to some candidates withdrawing from our programme. The procedure is identical to the one described [[:pl:chapter:Wikimania 2015/regulamin/en|here]], so if you have not applied, but meet the criteria and would like to attend Wikimedia’s biggest international event, please submit your application until April 23, midnight. Kind regards, [[Utilizator:Tufor|Tufor]] ([[Discuție utilizator:Tufor|discuție]]) 19 aprilie 2015 10:41 (UTC) == Wikimania 2016 scholarships == Dear Wikimedians, As every year, Wikimedia Polska Association is accepting scholarship requests for this year’s Wikimania, to be held at the Italian town of Esino Lario, June 22-28. The scholarship encompasses travel expenses, accomodation, insurance and the possible conference fee. Please submit your requests by email to wikimania@wikimedia.pl from March 14, 00:00:01 (CET) by March 27, 23:59:59 (CET). Up to two international scholarships will be funded. The scholarship request, submitted in English or Polish, ought to contain: * short description of your activity within the Wikimedia movement, your real name, your global username or local usernames, Wikimedia activity outside project editing (including local chapter activity), prior input into the Wikimedia conferences, especially international ones; * information about your desired participation in the conference: planned or submitted lectures or other activities during Wikimania or its associated events; * information about your forecast activity in pre- and post-conference activities, with the justification for participating in these non-core conference activities; * declaration of your command of English sufficient to actively participate in the conference; * information about the international airport closest to your place of residence; * declaration of being 18 years or older; in case of younger applicants, 16-18, a scan of a parent’s or legal guardian’s consent to the participation in the conference; * the information on citizenship(s) held; * agreement to provide and process your personal data (name, address, bank account details, passport number) if the scholarship is granted. '''Please, do not provide these personal details in the application itself, apart from your real name.''' On the behalf of the Scholarship Commitee, [[Utilizator:Wpedzich|Wpedzich]] ([[Discuție utilizator:Wpedzich|discuție]]) 13 martie 2016 20:29 (UTC) ==Wikimania 2017 scholarship programme== Following the tradition of previous years, Wikimedia Polska Association has launched the ’’’Wikimania 2017’’’ scholarship programme. One international scholarship will be awarded this year, for the conference which will take place in Montreal, Canada, August 9-13. If you meet the requirements described in the [[:pl:chapter:UZ 2017-15/załącznik/en|ruleset]], you may submit your application by April 7, 2017 to the email address provided in the ruleset. With kind regards, [[Utilizator:Wojciech Pędzich|Wojciech Pędzich]] ([[Discuție utilizator:Wojciech Pędzich|discuție]]) 21 martie 2017 18:02 (UTC) == Completarea listei de scriitori români == Propun completarea listei „Citate de personalități importante – Români” de pe pagina principală cu numele scriitoarei Doina Ruști, care are deja o pagină de citate în Wikicitat. Legătura poate fi introdusă sub forma: [[Doina Ruști]] Propun, de asemenea, actualizarea treptată a listei, pentru a include și alți scriitori români contemporani care au pagini documentate în Wikicitat. [[Utilizator:Raulmacesaru|Raulmacesaru]] ([[Discuție utilizator:Raulmacesaru|discuție]]) 31 octombrie 2026 23:31 (UTC) tfeks9gkp62gmjz1oicg5wcbr96rwiq 0 5461 24173 23843 2026-10-31T13:19:14Z MariusCivoteanu 6988 24173 wikitext text/x-wiki [https://ro.wikipedia.org/wiki/Doina_Ruști#Recenzii_la_operele_Doinei_Ruști Doina Ruști] '''[[w:Doina Ruști|Doina Ruști]]''' este o scriitoare și romancieră română. Opera sa cuprinde romane istorice, fantastice și confesive, în care balcanismul literar, memoria comunismului, identitatea, violența și interferența dintre real și supranatural constituie teme recurente. == Balcanism == * „Bosforul! N-o să pot niciodată să povestesc cum îl văzuse Leun în ziua de mai. Apa lovea cu lene faleza de curând pietruită și bătută de tălpi: bărbați înfășurați în mătăsuri multicolore, în special negustori, mici samsari, limonagii, cofetari ambulanți, dar și servitorime arogantă, coborâtă din casele albe ale cartierului Therapia, slugi de greci bogați, marinari turci, bostangii, funcționari, cu brâiele pătate de călimări, și poliție, multă poliție, cu ochii pe acea mulțime fluturătoare, ca tufa de iasomie zguduită de vânt. Iar peste mișcarea multicoloră plutea un damf aducător de adâncă părere de rău, un parfum de migdale prăjite, de gură care a clefăit baclavaua, de bărbat care s-a frecat de ușa unui harem.” ** ''[[w:Manuscrisul fanariot|Manuscrisul fanariot]]'', Polirom, 2015. * „În sfârșit, coborî treptele, trăgând în urechi bâzâielile străzii. La poarta hanului, capetele curioșilor arătau ca un strugure din mai multe culori. Chiar și de la distanță putea să aprecieze că mai bine de jumătate din fesuri îi mai trecuseră pe sub ochi. Erau caucuri de postav, jumătăți de naramze, înfășurate în șaluri, potcapuri semețe, mărginite cu pânză, ișlice de astrahan sau de piele subțire, unele vopsite cu luciu, încât în luminile iernii arătau ca niște globuri de fum. Iar dincolo de mulțimea bulucită în poartă, încerca să se ridice cântecul unui guguștiuc.” ** ''[[w:Manuscrisul fanariot|Manuscrisul fanariot]]'', Polirom, 2015. * „Un dor de casă îl lovi drept în piept. Ce căuta el în acest oraș făcut din magneți și ispite? Riga îl consolă în câteva cuvinte de bun-simț, între care unul singur îi atrase atenția, prin sonoritatea care răscoli funiile de usturoi din ospătăria lui Cinca. Pentru prima oară ascultă melodia cuvântului ''amăgire''. Era vechi, cu rădăcini elastice ca ale pirului de grădină. În grecește, ''maghevo'', strecurat în latină ca ''amaggire'', a făcut pui în toate dialectele limbii române. Amăgirea este un fel de vrajă, o înșelătorie subțire, un truc de fezandat inocenți. Amăgirea promite, îți arată un viitor făcut din cocoși roz. Este minciuna pe care te ambalezi să o accepți, pentru care te rogi. E speranța cu aripioare de sfinx, puntea salvatoare și mâna întinsă. Amăgitul nu e om. E doar un drogat, un puf plutitor. Amăgitul e mai aproape de omul beat decât de cel înșelat. Amăgirea ține de vorbe. Un om poate fi înșelat la socoteli, la număratul banilor, printr-o marfă care pare de calitate. În schimb, este amăgit prin promisiuni. Amăgirea este o vrajă, o narcoză de scurtă durată, o orbire de somnambul, un sărut care doare. Amăgitorul învârte o baghetă de alun. El nu e un escroc sau un mincinos, ci un exaltat, capabil să atragă pe oricine în visele lui. Amăgirea e timpul amiezii, iar Bucureștiul, acum înțelegea, era cel mai perfid loc din lume, în care trăia Maiorca și în care el, un biet ''amăvipsit'' din Săruna, își căpătase un nume.” ** ''[[w:Manuscrisul fanariot|Manuscrisul fanariot]]'', Polirom, 2015. * „Şi s-a-ntâmplat ca tot pe-atunci să trăiască în Bucureşti un bucătar iscusit, anume Silică, un ţigan mărunţel, plin de ifose. Pentru el, bucătăria era un fel de altar. Orice mâncare arăta mai ceva ca o statuie pe cale de a fi aşezată în Piaţa Lipscani. Făcea fripturi, tăvălite în praf de migdale, mozolite cu miere şi scorţişoară. Era maestrul hameiului, ale cărui frunze le opărea doar ca să le poată învia cu piper. Iar dintre toate, ouşoarele dulci erau preferatele lui. Nici nu ştiţi câtă pasiune punea, fierbându-le în frunze de salvie şi de izmă! Odată terminată treaba aceasta, le tăia pe din două, le scotea gălbenuşul, pe care îl frământa cu smântână, împănată cu merişoare şi alte dulceţuri, iar cu mixtura asta umplea din nou albuşul. Abia la sfârşit venea arta, când acoperea ouşorul cu dulceaţă de chitră şi cinamom, iar pe sub crusta crocantă tremura cremişoara, al cărei secret s-a pierdut. Îi plăceau chiftelele de raci, mai ales muiate în oţet de trandafiri sau de prune. Ce să vă mai spun de mezeluri! N-avea egal cum potrivea umplutura, în special când venea vorba de urdă, cărneturi frecate cu usturoi crud, ficat ori creier tăvălit prin susan, coconari şi alte semincioare greu de ghicit. Aş pomeni și cărăbuşii, ţinuţi o noapte întreagă în vin şi apoi perpeliţi pe cărbuni. El era naşul lichiorurilor, maestrul afionului şi un fel de ''pater veneni'', pricepându-se şi la elixire împotriva urâtului sau a lenii, dar şi la neînchipuite sosuri, bune pentru bolile sângelui.” ** ''[[w:Mâța Vinerii|Mâța Vinerii]]'', Polirom, 2017. == Comunism == * „N-o mai țineau curelele, era sătulă până-n gât să se urce în camion, la înghesuială cu toată pulimea, și să meargă 40 de km, cu prafu-n nas. Ca să ce?! Să urle pe străzi sau pe-un stadion, unde-o fi, ''ceușescupecere'', până i se face bubă pe cerul gurii, ori să care steagurile și pancartele luate pe inventar de la Colectiv, pentru două napolitane și-o conservă. Dacă le primește și pe-alea. Că anul trecut s-a ales doar cu o conservă de fasole, și aia bombată, cu boabele fermentate-n ea.” ** ''[[w:Fantoma din moară|Fantoma din moară]]'', Polirom, 2008. * „Într-o seară a apărut tatăl Teodoreștilor, a intrat în casă, fără să strige, cum făcuse data trecută. Tata aprindea focul în soba din camera mea, iar Teodorescu aproape plângând, i-a spus din ușă: : — A murit papașa al nostru, tovarășe plutonier! S-a dus tătucul Stalin! : Totul era comic, mai ales vocea lui, pe care oricum atunci o auzeam prima oară. Semăna cu cei doi Teodorești, adică invers, și din acest motiv orice ar fi spus mi s-ar fi părut comic. : Tata a lăsat focul și l-a invitat în bucătărie, unde avem cea mai mare masă din casă și două scaune cu spătar. Nu auzeam ce vorbesc și nici nu-mi venea să ies pe hol, spre bucătărie. : Abia a doua zi s-a aflat oficial vestea, încă de la primele orele ale zilei, când difuzoarele de la școală au început să zumzăie, adunând lumea în fața școlii. Un crainic repeta în demență: : — A murit marele conducător și învățător al omenirii muncitoare! A murit tovarășul Stalin!” ** ''Sălbatica'', Booklet, 2025. * „În jur erau numai milițieni, ca și noi, un câmp gri, cu steaguri, iar din față se auzea cineva vorbind la microfon. Din când în când îmi zicea nea Milică să aplaud ori să strig. El avea un tablou cu patru inși, n-o să uit niciodată, o femeie și doi bărbați, și-l ridica periodic. Strigă și tu, Tavi, zicea el. Hai, că acum trece taică-tău. M-am ridicat pe vârfuri și am văzut un pluton de milițieni care băteau pasul.” ** ''Sălbatica'', Booklet, 2025. * „Acum stătea în mijlocul morii ascultând fâlfâirea steagurilor, ca a unor aripi rănite, așteptând cu ochii ațintiți spre culmea dezvelită a clădirii. Privea cerul și încerca să simtă ceva schimbat în aerul nopții de aprilie, eventualele cuțite coborâte din norii de la Cernobâl, pe care nu știa cum să și-l închipuie. Auzise că era ceva rău, care distrugea corpul omului, dar mai rău decât lanțul morii nu se putea.” ** ''[[w:Fantoma din moară|Fantoma din moară]]'', Polirom, 2008. == Fantastic și lumea de dincolo == * „E ciudat cum unii oameni cred că există fantome, chiar dacă nu le-au văzut niciodată.” ** ''[[w:Zogru|Zogru]]''. * „— Dar cine sunteți? a ridicat el tonul, profitând de bunăvoința copacilor. Care este numele vostru? : Un hâhâit stins s-a pierdut printre crengi, apoi vocile au răspuns: : — Suntem roșcovi sălbatici. : Câteva clipe Căpriceanu a cugetat. Nu văzuse niciodată vreun roșcov, n-avea termen de comparație. Era absurd ca lumea, galaxia, universul întreg să fie condus de niște roșcovi sălbatici. Așa că a întrebat: : — Și care este treaba voastră aici? : Roșcovii s-au mișcat elegant, iar un abur subțire a coborât către el, copleșindu-l cu fericire. Câteva pâlcuri de umbre treceau pe șosea. Le simțea veselia, și o parte din el ar fi vrut să se ia după ei. Dar cum putea să rateze răspunsul? Tocmai acum, când aflase câte ceva despre lumea de ''dincolo'', care era acum lumea lui! Cu aceeași voință care-l ajutase să treacă prin școală, cu aceeași încredere în valoarea lui, Căpriceanu se credea dator să găsească drumul de întoarcere, în ciuda acelei fericiri care-l împingea pe șoseaua de zahăr.” ** ''Paturi oculte'', Litera, 2020. * „În sfârșit, am deschis cutia. Înăuntru era un fular alb și moale. Eram dezamăgit. Nu mi se părea o piesă pe măsura celorlalte cadouri primite de la Popescu. Poate că nu mai avea bani. Sau avusese de cumpărat cadouri multe pentru prietenii ei. : L-am fâlfâit puțin, cu intenția de a mi-l pune la gât. De undeva din spate a venit o pală de vânt și l-am scăpat. De fapt, l-am văzut plutind până sub bec, ca o peliculă răsucită, ca o petală de crin. M-am repezit după el. Cumva rămăsese pe loc, în lumina puternică, unduindu-se într-o parte și în alta, printre fulgii mari de zăpadă. Părea ținut sub acel bec de niște degete invizibile, devenise șuviță albă, o figură aproape umană. : Arăta ca un balerin care dansează în ninsoare. : Voiam să fac un pas către el, dar nu îndrăzneam. Devenise o siluetă subțire, de nea. Și chiar mai mult. Îi vedeam umerii mișcători, îi simțea privirea în creier. Îi distingeam și picioarele, mișcându-se în aer, apoi labele mari, aterizând pe zăpadă. Era un om alb, un fel de dansator de step, cu șapca trasă pe frunte, cu mâini lungi, de maimuță. Din doi pași largi a fost lângă mine. Îl priveam drept în ochi, care mi se păreau închiși la culoare, strălucind pe fața lui albă.” ** ''Platanos'', Youngart, 2025. * „Lumea Detustainei s-a frânt. Să se despartă de Dudis era ca moartea. Nu te teme, i-a spus el, voi veni după tine. Ia-o prin păduri și va fi bine, iar dacă nu, întoarce-te la Dunăre și înfige steagul în prund și am să știu. : […] : A mers zile multe tăind animalele în dușmănie și aprinzând focuri mari. În piept îi crescuse un șarpe și se aștepta să moară printre copaci, să fie sfâșiată de lupi. : Într-o poiană largă, unde cânta pasărea iernii, o aștepta un bărbat. Era subțire și silueta lui părea destrămată pe margini. În schimb, ochii erau conturați cu vopsea ca ai saltimbancilor din Odessos. Zâmbea larg, iar Detustaina s-a trezit spunând vasăzică, tu ești zeul lui Dudis.” ** ''Nas de bulgar'', Humanitas, 2026. == Nume, cuvinte și identitate == * „Niciun cuvânt nu-i intrase în sânge ca numele pe care ea i l-a dat. Leun era numele lui ascuns, pe care numai limba de șarpe a Trancăi știuse să-l dibuiască. Iar acest nume se foia prin toate cotloanele, ca o boare, ca un fâșâit, ca un oftat colectiv. În sângele lui acest nume făcuse pui, pusese temeliile unui trib.” ** ''[[w:Manuscrisul fanariot|Manuscrisul fanariot]]'', Polirom, 2015. * „Îi și spuseseră Lizoanca, de-a dracu’ ce era. I-ar fi putut zice Eliza, Eli ori Lizica. Dar nu i s-ar fi potrivit. Pe când ''Lizoanca'' era ca o mănușă: o arăta ursuză și greu de clintit.” ** ''[[w:Lizoanca la 11 ani|Lizoanca la 11 ani]]'', Editura Trei, 2009. * „Bunica mea era o femeie înaltă şi slabă-moartă, din care cauză prin vecini îi ziceau Strigoaica, deşi n-ar fi meritat o poreclă ca asta. Dar vecinii noştri erau români, tot oraşul de fapt era plin de români, fiind pe graniţă, şi, cum sunt ei, numai să dea cu tifla şi jula, au poreclit-o definitiv, încât oricât am încercat eu să le-aduc aminte numele ei, a rămas pentru toată mahalaua cu numele de Strigoaica, pe care până la urmă i l-am scris şi pe cruce. : Dacă n-ar fi fost ea, eram moartă.” ** ''Logodnica'', Polirom, 2017. * „Un cuvânt e un mic vierme, programat să se înmulțească peste măsură.” ** ''[[w:Manuscrisul fanariot|Manuscrisul fanariot]]'', Polirom, 2015. == Timp, viață și moarte == * „Trecutul e ca un câine care îți rupe fără întrerupere turul, în timp ce prezentul este o potaie care te păcălește s-o ții în brațe, făcându-te să uiți viitorul – un ogar din rasa afgană.” ** ''[[w:Mâța Vinerii|Mâța Vinerii]]'', Polirom, 2017. * „Primul impuls fusese să scoată cuiul, dar o fulgeră imediat gândul că oricum nu-i mai folosea la nimic. Gușterul era ca și mort. Când un câine trage să moară, omul îi crapă capul cu un par, ca să-i scurteze suferința. Lizoanca se uită după o piatră, deși i se rupea sufletul. Între rândurile de porumb, gușterul se legăna încet, prins în cuiul argintiu, iar Lizoanca, lăsată pe vine, îl privea fără să știe ce să facă. Era prizonier într-un timp perfid, care nu era nici al vieții nici al morții.” ** ''[[w:Lizoanca la 11 ani|Lizoanca la 11 ani]]'', Editura Trei, 2009. == Memorie și traumă == * „Am mers mult. Ușile de la morgă erau deschise, iar de la distanță mare am văzut silueta lui Muc, în rochie neagră, cu părul strâns într-o eșarfă de doliu. Hala era plină de mese largi, de ciment. Rămăsesem în ușă, privind prin culoarul dintre Neta și Gică. Pe o masă era un corp și m-am apropiat fără să-mi dau seama. Bucăți de carne rămăseseră pe ciment. De pe masă se scurgea apa, pe care un bărbat o lăsa să țâșnească dintr-un furtun. Trebuia să văd în detaliu. Pe masă era Cornel, de fapt fostul Cornel, cu o cusătură pe cap, de la urechi către creștet. Firele se vedeau bine, ca la sperietoarea de ciori, groase, înnodate în câteva locuri. Era dezbrăcat. Avea vânătăi pe pulpe, pe brațe. Nu mai era el, ci un burduf foarte alb, fără viață. Doar buzele de pe care ieșiseră versuri mai păstrau ceva din ce fuseseră săptămâna trecută. Muc ținea în mână o hârtie - asta-i autopsia. : […] : M-au luat pe sus, o asistentă m-a plantat într-un salon cu femei operate. I-a murit ta-su, aveți grijă de ea. Operatele vorbeau continuu, amintindu-și alte crime din satul lor. Pe noptiere se vedeau peste tot caise coapte. Era iulie. Mirosea a viață și a moarte. Cineva a scris despre mine că am obsesia zarzărelor. Cam în toate romanele pe care le-am scris apare și câte un zarzăr. Jos de tot, la temelie, sunt zarzărele și alături de ele salonul cu operate, morga și tatăl meu mort.” ** ''Ferenike'', Humanitas, 2025. * „Gâtul îi împietrise, brumat de suflul lunii noiembrie. Peste drum se ridica fața morii, pe care niciodată n-o văzuse așa, cu un geam spart și cărămida stinsă, clădire părăsită, care ar fi putut să fie orice. Nimeni nu-și va mai aminti vreodată de locul fierbinte, în care bătea inima satului, ca o talpă uriașă de lemn.” ** ''[[w:Fantoma din moară|Fantoma din moară]]'', Polirom, 2008. * „Țineam în buzunar portțigaretul lui, mărginit de un inel auriu, și așteptam un semn de la el, ca să știu ce m-așteaptă. Dar nu venea nimic, Cornel era mort, în momentul ăla se împliniseră 9 ani, iar în urma lui rămăsesem doar eu, un fel de încheiere a șirului matematic, o mică umbră pe geam. Deși ultimul are și el un rol, de multe ori istoric, ba mai mult, rămâne în scripte, ca un fel de monument mortuar. Ultimului vorbitor de dalmată: Tuone Udaina. Ultimul cuman, pe nume Stephanus Varro, mort în Transilvania, la anul 1771. Ultimul împărat roman, de care n-ar fi știut nimeni, dacă nu era ultimul. Și eu, la un moment dat, poate acolo, pe o alee din ''Pușkin'', ultimul mort din familia mea. Ultimul descendent al lui Bandula, al celorlalți, de la Zaha la Gică și la Cornel. Ultimul zul.” ** ''Nas de bulgar'', Humanitas, 2026. * „Era o seară de octombrie, senină și caldă și se pregătea să iasă din tură, când sub geamurile spitalului s-a oprit un camion, venit în mare viteză. Din el s-au dat jos mai mulți bărbați agitați și în cele din urmă un corp însângerat care-l făcuse să tresară. Era Tori, bătută așa de rău că părea făcută din cheaguri de sânge. Avea pe atunci 14 ani și era însărcinată în aproape 5 luni.” ** ''[[w:Lizoanca la 11 ani|Lizoanca la 11 ani]]'', Editura Trei, 2009. * „În noaptea aia, Nebunu a intrat în cort peste mine, mi-a rupt blugii şi mi-a dat şi nişte palme, până când l-am lăsat să facă ce voia, să-i treacă supărările şi să-şi liniştească sângele care îi spărgea tâmpla. Ştiam c-aşa o să se-ntâmple încă de când plecasem de-acasă, dar dacă până în momentul ăla totul fusese ceţos, după ce mi-am dat seama că mi-a intrat în maţe, m-a cuprins o scârbă de mine şi de locul ăla, cu Munţii Rodna, cu tot. : N-o să uit niciodată mirosul cortului, mai exact mirosul de cauciuc şi de hăinuţă în care s-a strâns toată oboseala din osul de om. Stăteam covrig, cu spatele la Nebun, care intrase în mine ca într-un sac găurit.” ** ''Logodnica'', Polirom, 2017. == Legături externe == * [https://ro.wikipedia.org/wiki/Doina_Ruști Doina Ruști la Wikipedia] * [https://en.wikiquote.org/wiki/Doina_Ru%C8%99ti Doina Ruști la Wikiquote în limba engleză] [[Categorie:Scriitori români]] [[Categorie:Prozatori români]] [[:en:Doina_Ruști_Quotes|Wikiquote]] [https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Romane_românești Romane] 8yxijkfow0ddwhhszdjmmz3ugfk16fd 24174 24173 2026-10-31T13:25:36Z MariusCivoteanu 6988 24174 wikitext text/x-wiki [[Fișier:Portrait of Romanian novelist Doina Ruști.jpg|thumb|right|250px|Doina Ruști]] '''[[w:Doina Ruști|Doina Ruști]]''' este o scriitoare și romancieră română. Opera sa cuprinde romane istorice, fantastice și confesive, în care balcanismul literar, memoria comunismului, identitatea, violența și interferența dintre real și supranatural constituie teme recurente. == Balcanism == * „Bosforul! N-o să pot niciodată să povestesc cum îl văzuse Leun în ziua de mai. Apa lovea cu lene faleza de curând pietruită și bătută de tălpi: bărbați înfășurați în mătăsuri multicolore, în special negustori, mici samsari, limonagii, cofetari ambulanți, dar și servitorime arogantă, coborâtă din casele albe ale cartierului Therapia, slugi de greci bogați, marinari turci, bostangii, funcționari, cu brâiele pătate de călimări, și poliție, multă poliție, cu ochii pe acea mulțime fluturătoare, ca tufa de iasomie zguduită de vânt. Iar peste mișcarea multicoloră plutea un damf aducător de adâncă părere de rău, un parfum de migdale prăjite, de gură care a clefăit baclavaua, de bărbat care s-a frecat de ușa unui harem.” ** ''[[w:Manuscrisul fanariot|Manuscrisul fanariot]]'', Polirom, 2015. * „În sfârșit, coborî treptele, trăgând în urechi bâzâielile străzii. La poarta hanului, capetele curioșilor arătau ca un strugure din mai multe culori. Chiar și de la distanță putea să aprecieze că mai bine de jumătate din fesuri îi mai trecuseră pe sub ochi. Erau caucuri de postav, jumătăți de naramze, înfășurate în șaluri, potcapuri semețe, mărginite cu pânză, ișlice de astrahan sau de piele subțire, unele vopsite cu luciu, încât în luminile iernii arătau ca niște globuri de fum. Iar dincolo de mulțimea bulucită în poartă, încerca să se ridice cântecul unui guguștiuc.” ** ''[[w:Manuscrisul fanariot|Manuscrisul fanariot]]'', Polirom, 2015. * „Un dor de casă îl lovi drept în piept. Ce căuta el în acest oraș făcut din magneți și ispite? Riga îl consolă în câteva cuvinte de bun-simț, între care unul singur îi atrase atenția, prin sonoritatea care răscoli funiile de usturoi din ospătăria lui Cinca. Pentru prima oară ascultă melodia cuvântului ''amăgire''. Era vechi, cu rădăcini elastice ca ale pirului de grădină. În grecește, ''maghevo'', strecurat în latină ca ''amaggire'', a făcut pui în toate dialectele limbii române. Amăgirea este un fel de vrajă, o înșelătorie subțire, un truc de fezandat inocenți. Amăgirea promite, îți arată un viitor făcut din cocoși roz. Este minciuna pe care te ambalezi să o accepți, pentru care te rogi. E speranța cu aripioare de sfinx, puntea salvatoare și mâna întinsă. Amăgitul nu e om. E doar un drogat, un puf plutitor. Amăgitul e mai aproape de omul beat decât de cel înșelat. Amăgirea ține de vorbe. Un om poate fi înșelat la socoteli, la număratul banilor, printr-o marfă care pare de calitate. În schimb, este amăgit prin promisiuni. Amăgirea este o vrajă, o narcoză de scurtă durată, o orbire de somnambul, un sărut care doare. Amăgitorul învârte o baghetă de alun. El nu e un escroc sau un mincinos, ci un exaltat, capabil să atragă pe oricine în visele lui. Amăgirea e timpul amiezii, iar Bucureștiul, acum înțelegea, era cel mai perfid loc din lume, în care trăia Maiorca și în care el, un biet ''amăvipsit'' din Săruna, își căpătase un nume.” ** ''[[w:Manuscrisul fanariot|Manuscrisul fanariot]]'', Polirom, 2015. * „Şi s-a-ntâmplat ca tot pe-atunci să trăiască în Bucureşti un bucătar iscusit, anume Silică, un ţigan mărunţel, plin de ifose. Pentru el, bucătăria era un fel de altar. Orice mâncare arăta mai ceva ca o statuie pe cale de a fi aşezată în Piaţa Lipscani. Făcea fripturi, tăvălite în praf de migdale, mozolite cu miere şi scorţişoară. Era maestrul hameiului, ale cărui frunze le opărea doar ca să le poată învia cu piper. Iar dintre toate, ouşoarele dulci erau preferatele lui. Nici nu ştiţi câtă pasiune punea, fierbându-le în frunze de salvie şi de izmă! Odată terminată treaba aceasta, le tăia pe din două, le scotea gălbenuşul, pe care îl frământa cu smântână, împănată cu merişoare şi alte dulceţuri, iar cu mixtura asta umplea din nou albuşul. Abia la sfârşit venea arta, când acoperea ouşorul cu dulceaţă de chitră şi cinamom, iar pe sub crusta crocantă tremura cremişoara, al cărei secret s-a pierdut. Îi plăceau chiftelele de raci, mai ales muiate în oţet de trandafiri sau de prune. Ce să vă mai spun de mezeluri! N-avea egal cum potrivea umplutura, în special când venea vorba de urdă, cărneturi frecate cu usturoi crud, ficat ori creier tăvălit prin susan, coconari şi alte semincioare greu de ghicit. Aş pomeni și cărăbuşii, ţinuţi o noapte întreagă în vin şi apoi perpeliţi pe cărbuni. El era naşul lichiorurilor, maestrul afionului şi un fel de ''pater veneni'', pricepându-se şi la elixire împotriva urâtului sau a lenii, dar şi la neînchipuite sosuri, bune pentru bolile sângelui.” ** ''[[w:Mâța Vinerii|Mâța Vinerii]]'', Polirom, 2017. == Comunism == * „N-o mai țineau curelele, era sătulă până-n gât să se urce în camion, la înghesuială cu toată pulimea, și să meargă 40 de km, cu prafu-n nas. Ca să ce?! Să urle pe străzi sau pe-un stadion, unde-o fi, ''ceușescupecere'', până i se face bubă pe cerul gurii, ori să care steagurile și pancartele luate pe inventar de la Colectiv, pentru două napolitane și-o conservă. Dacă le primește și pe-alea. Că anul trecut s-a ales doar cu o conservă de fasole, și aia bombată, cu boabele fermentate-n ea.” ** ''[[w:Fantoma din moară|Fantoma din moară]]'', Polirom, 2008. * „Într-o seară a apărut tatăl Teodoreștilor, a intrat în casă, fără să strige, cum făcuse data trecută. Tata aprindea focul în soba din camera mea, iar Teodorescu aproape plângând, i-a spus din ușă: : — A murit papașa al nostru, tovarășe plutonier! S-a dus tătucul Stalin! : Totul era comic, mai ales vocea lui, pe care oricum atunci o auzeam prima oară. Semăna cu cei doi Teodorești, adică invers, și din acest motiv orice ar fi spus mi s-ar fi părut comic. : Tata a lăsat focul și l-a invitat în bucătărie, unde avem cea mai mare masă din casă și două scaune cu spătar. Nu auzeam ce vorbesc și nici nu-mi venea să ies pe hol, spre bucătărie. : Abia a doua zi s-a aflat oficial vestea, încă de la primele orele ale zilei, când difuzoarele de la școală au început să zumzăie, adunând lumea în fața școlii. Un crainic repeta în demență: : — A murit marele conducător și învățător al omenirii muncitoare! A murit tovarășul Stalin!” ** ''Sălbatica'', Booklet, 2025. * „În jur erau numai milițieni, ca și noi, un câmp gri, cu steaguri, iar din față se auzea cineva vorbind la microfon. Din când în când îmi zicea nea Milică să aplaud ori să strig. El avea un tablou cu patru inși, n-o să uit niciodată, o femeie și doi bărbați, și-l ridica periodic. Strigă și tu, Tavi, zicea el. Hai, că acum trece taică-tău. M-am ridicat pe vârfuri și am văzut un pluton de milițieni care băteau pasul.” ** ''Sălbatica'', Booklet, 2025. * „Acum stătea în mijlocul morii ascultând fâlfâirea steagurilor, ca a unor aripi rănite, așteptând cu ochii ațintiți spre culmea dezvelită a clădirii. Privea cerul și încerca să simtă ceva schimbat în aerul nopții de aprilie, eventualele cuțite coborâte din norii de la Cernobâl, pe care nu știa cum să și-l închipuie. Auzise că era ceva rău, care distrugea corpul omului, dar mai rău decât lanțul morii nu se putea.” ** ''[[w:Fantoma din moară|Fantoma din moară]]'', Polirom, 2008. == Fantastic și lumea de dincolo == * „E ciudat cum unii oameni cred că există fantome, chiar dacă nu le-au văzut niciodată.” ** ''[[w:Zogru|Zogru]]''. * „— Dar cine sunteți? a ridicat el tonul, profitând de bunăvoința copacilor. Care este numele vostru? : Un hâhâit stins s-a pierdut printre crengi, apoi vocile au răspuns: : — Suntem roșcovi sălbatici. : Câteva clipe Căpriceanu a cugetat. Nu văzuse niciodată vreun roșcov, n-avea termen de comparație. Era absurd ca lumea, galaxia, universul întreg să fie condus de niște roșcovi sălbatici. Așa că a întrebat: : — Și care este treaba voastră aici? : Roșcovii s-au mișcat elegant, iar un abur subțire a coborât către el, copleșindu-l cu fericire. Câteva pâlcuri de umbre treceau pe șosea. Le simțea veselia, și o parte din el ar fi vrut să se ia după ei. Dar cum putea să rateze răspunsul? Tocmai acum, când aflase câte ceva despre lumea de ''dincolo'', care era acum lumea lui! Cu aceeași voință care-l ajutase să treacă prin școală, cu aceeași încredere în valoarea lui, Căpriceanu se credea dator să găsească drumul de întoarcere, în ciuda acelei fericiri care-l împingea pe șoseaua de zahăr.” ** ''Paturi oculte'', Litera, 2020. * „În sfârșit, am deschis cutia. Înăuntru era un fular alb și moale. Eram dezamăgit. Nu mi se părea o piesă pe măsura celorlalte cadouri primite de la Popescu. Poate că nu mai avea bani. Sau avusese de cumpărat cadouri multe pentru prietenii ei. : L-am fâlfâit puțin, cu intenția de a mi-l pune la gât. De undeva din spate a venit o pală de vânt și l-am scăpat. De fapt, l-am văzut plutind până sub bec, ca o peliculă răsucită, ca o petală de crin. M-am repezit după el. Cumva rămăsese pe loc, în lumina puternică, unduindu-se într-o parte și în alta, printre fulgii mari de zăpadă. Părea ținut sub acel bec de niște degete invizibile, devenise șuviță albă, o figură aproape umană. : Arăta ca un balerin care dansează în ninsoare. : Voiam să fac un pas către el, dar nu îndrăzneam. Devenise o siluetă subțire, de nea. Și chiar mai mult. Îi vedeam umerii mișcători, îi simțea privirea în creier. Îi distingeam și picioarele, mișcându-se în aer, apoi labele mari, aterizând pe zăpadă. Era un om alb, un fel de dansator de step, cu șapca trasă pe frunte, cu mâini lungi, de maimuță. Din doi pași largi a fost lângă mine. Îl priveam drept în ochi, care mi se păreau închiși la culoare, strălucind pe fața lui albă.” ** ''Platanos'', Youngart, 2025. * „Lumea Detustainei s-a frânt. Să se despartă de Dudis era ca moartea. Nu te teme, i-a spus el, voi veni după tine. Ia-o prin păduri și va fi bine, iar dacă nu, întoarce-te la Dunăre și înfige steagul în prund și am să știu. : […] : A mers zile multe tăind animalele în dușmănie și aprinzând focuri mari. În piept îi crescuse un șarpe și se aștepta să moară printre copaci, să fie sfâșiată de lupi. : Într-o poiană largă, unde cânta pasărea iernii, o aștepta un bărbat. Era subțire și silueta lui părea destrămată pe margini. În schimb, ochii erau conturați cu vopsea ca ai saltimbancilor din Odessos. Zâmbea larg, iar Detustaina s-a trezit spunând vasăzică, tu ești zeul lui Dudis.” ** ''Nas de bulgar'', Humanitas, 2026. == Nume, cuvinte și identitate == * „Niciun cuvânt nu-i intrase în sânge ca numele pe care ea i l-a dat. Leun era numele lui ascuns, pe care numai limba de șarpe a Trancăi știuse să-l dibuiască. Iar acest nume se foia prin toate cotloanele, ca o boare, ca un fâșâit, ca un oftat colectiv. În sângele lui acest nume făcuse pui, pusese temeliile unui trib.” ** ''[[w:Manuscrisul fanariot|Manuscrisul fanariot]]'', Polirom, 2015. * „Îi și spuseseră Lizoanca, de-a dracu’ ce era. I-ar fi putut zice Eliza, Eli ori Lizica. Dar nu i s-ar fi potrivit. Pe când ''Lizoanca'' era ca o mănușă: o arăta ursuză și greu de clintit.” ** ''[[w:Lizoanca la 11 ani|Lizoanca la 11 ani]]'', Editura Trei, 2009. * „Bunica mea era o femeie înaltă şi slabă-moartă, din care cauză prin vecini îi ziceau Strigoaica, deşi n-ar fi meritat o poreclă ca asta. Dar vecinii noştri erau români, tot oraşul de fapt era plin de români, fiind pe graniţă, şi, cum sunt ei, numai să dea cu tifla şi jula, au poreclit-o definitiv, încât oricât am încercat eu să le-aduc aminte numele ei, a rămas pentru toată mahalaua cu numele de Strigoaica, pe care până la urmă i l-am scris şi pe cruce. : Dacă n-ar fi fost ea, eram moartă.” ** ''Logodnica'', Polirom, 2017. * „Un cuvânt e un mic vierme, programat să se înmulțească peste măsură.” ** ''[[w:Manuscrisul fanariot|Manuscrisul fanariot]]'', Polirom, 2015. == Timp, viață și moarte == * „Trecutul e ca un câine care îți rupe fără întrerupere turul, în timp ce prezentul este o potaie care te păcălește s-o ții în brațe, făcându-te să uiți viitorul – un ogar din rasa afgană.” ** ''[[w:Mâța Vinerii|Mâța Vinerii]]'', Polirom, 2017. * „Primul impuls fusese să scoată cuiul, dar o fulgeră imediat gândul că oricum nu-i mai folosea la nimic. Gușterul era ca și mort. Când un câine trage să moară, omul îi crapă capul cu un par, ca să-i scurteze suferința. Lizoanca se uită după o piatră, deși i se rupea sufletul. Între rândurile de porumb, gușterul se legăna încet, prins în cuiul argintiu, iar Lizoanca, lăsată pe vine, îl privea fără să știe ce să facă. Era prizonier într-un timp perfid, care nu era nici al vieții nici al morții.” ** ''[[w:Lizoanca la 11 ani|Lizoanca la 11 ani]]'', Editura Trei, 2009. == Memorie și traumă == * „Am mers mult. Ușile de la morgă erau deschise, iar de la distanță mare am văzut silueta lui Muc, în rochie neagră, cu părul strâns într-o eșarfă de doliu. Hala era plină de mese largi, de ciment. Rămăsesem în ușă, privind prin culoarul dintre Neta și Gică. Pe o masă era un corp și m-am apropiat fără să-mi dau seama. Bucăți de carne rămăseseră pe ciment. De pe masă se scurgea apa, pe care un bărbat o lăsa să țâșnească dintr-un furtun. Trebuia să văd în detaliu. Pe masă era Cornel, de fapt fostul Cornel, cu o cusătură pe cap, de la urechi către creștet. Firele se vedeau bine, ca la sperietoarea de ciori, groase, înnodate în câteva locuri. Era dezbrăcat. Avea vânătăi pe pulpe, pe brațe. Nu mai era el, ci un burduf foarte alb, fără viață. Doar buzele de pe care ieșiseră versuri mai păstrau ceva din ce fuseseră săptămâna trecută. Muc ținea în mână o hârtie - asta-i autopsia. : […] : M-au luat pe sus, o asistentă m-a plantat într-un salon cu femei operate. I-a murit ta-su, aveți grijă de ea. Operatele vorbeau continuu, amintindu-și alte crime din satul lor. Pe noptiere se vedeau peste tot caise coapte. Era iulie. Mirosea a viață și a moarte. Cineva a scris despre mine că am obsesia zarzărelor. Cam în toate romanele pe care le-am scris apare și câte un zarzăr. Jos de tot, la temelie, sunt zarzărele și alături de ele salonul cu operate, morga și tatăl meu mort.” ** ''Ferenike'', Humanitas, 2025. * „Gâtul îi împietrise, brumat de suflul lunii noiembrie. Peste drum se ridica fața morii, pe care niciodată n-o văzuse așa, cu un geam spart și cărămida stinsă, clădire părăsită, care ar fi putut să fie orice. Nimeni nu-și va mai aminti vreodată de locul fierbinte, în care bătea inima satului, ca o talpă uriașă de lemn.” ** ''[[w:Fantoma din moară|Fantoma din moară]]'', Polirom, 2008. * „Țineam în buzunar portțigaretul lui, mărginit de un inel auriu, și așteptam un semn de la el, ca să știu ce m-așteaptă. Dar nu venea nimic, Cornel era mort, în momentul ăla se împliniseră 9 ani, iar în urma lui rămăsesem doar eu, un fel de încheiere a șirului matematic, o mică umbră pe geam. Deși ultimul are și el un rol, de multe ori istoric, ba mai mult, rămâne în scripte, ca un fel de monument mortuar. Ultimului vorbitor de dalmată: Tuone Udaina. Ultimul cuman, pe nume Stephanus Varro, mort în Transilvania, la anul 1771. Ultimul împărat roman, de care n-ar fi știut nimeni, dacă nu era ultimul. Și eu, la un moment dat, poate acolo, pe o alee din ''Pușkin'', ultimul mort din familia mea. Ultimul descendent al lui Bandula, al celorlalți, de la Zaha la Gică și la Cornel. Ultimul zul.” ** ''Nas de bulgar'', Humanitas, 2026. * „Era o seară de octombrie, senină și caldă și se pregătea să iasă din tură, când sub geamurile spitalului s-a oprit un camion, venit în mare viteză. Din el s-au dat jos mai mulți bărbați agitați și în cele din urmă un corp însângerat care-l făcuse să tresară. Era Tori, bătută așa de rău că părea făcută din cheaguri de sânge. Avea pe atunci 14 ani și era însărcinată în aproape 5 luni.” ** ''[[w:Lizoanca la 11 ani|Lizoanca la 11 ani]]'', Editura Trei, 2009. * „În noaptea aia, Nebunu a intrat în cort peste mine, mi-a rupt blugii şi mi-a dat şi nişte palme, până când l-am lăsat să facă ce voia, să-i treacă supărările şi să-şi liniştească sângele care îi spărgea tâmpla. Ştiam c-aşa o să se-ntâmple încă de când plecasem de-acasă, dar dacă până în momentul ăla totul fusese ceţos, după ce mi-am dat seama că mi-a intrat în maţe, m-a cuprins o scârbă de mine şi de locul ăla, cu Munţii Rodna, cu tot. : N-o să uit niciodată mirosul cortului, mai exact mirosul de cauciuc şi de hăinuţă în care s-a strâns toată oboseala din osul de om. Stăteam covrig, cu spatele la Nebun, care intrase în mine ca într-un sac găurit.” ** ''Logodnica'', Polirom, 2017. == Legături externe == * [https://ro.wikipedia.org/wiki/Doina_Ruști Doina Ruști la Wikipedia] * [https://en.wikiquote.org/wiki/Doina_Ru%C8%99ti Doina Ruști la Wikiquote în limba engleză] [[Categorie:Scriitori români]] [[Categorie:Prozatori români]] [[:en:Doina_Ruști_Quotes|Wikiquote]] [https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Romane_românești Romane] d79j176lbmlgiq5g51dznomdujltzuk