Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.39.0-wmf.21 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Gadget Discuție Gadget Definiție gadget Discuție Definiție gadget 0 41039 128306 2022-07-22T21:43:11Z Mishuletz 445 n wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Spânzuratul | autor = George Coșbuc | secțiune = | anterior = | următor = | note = publicată în calendarul „Minerva” 1916 }} <poem> Veneam odată, singur, pe-nserat Pe lungul drum pustiu până-ntr-un sat. Un Vânt ce-a tot bătut de cătră munți, Stârni spre seară nori, dintâiu mărunți. Apoi mai deși și tot mai deși, și-apoi Tunau cumplit, vărsând potop de ploi. Și-atâta noapte fu, ce tot sporea, Că nu puteam să-mi văd nici mâna mea, Erau acolo-n câmp niște ruini, Un loc sălbatec, plin de scai și spini. L-am mai văzut, și-atât de trist era, Că, și numai gândind, mă-nfiora! Dar noaptea, ploaia, vântul, toate-acum Silit m-au abătut spre el din drum. Nici eu nu știu, de groază, cum mi-a fost! O tind-aflai, un jalnic adăpost: Scutit de ploi, dar nu scutit de vânt, Și-aici zăceam, întins pe gol pământ. Iar când m-am deșteptat în zori de zi, Vai, nu-ntreba, cum fu ce mă-ngrozi. Că-ntâiu privind în sus, spre-al casei pod, Văzui de-o grindă prins un ștreang cu nod. Iar lațul rupt, așa cum mai văzui Căzut din ștreang un trup al nu știu cui. Si rece-n sân simții al spaimei foc Și-n clipă mă-nvârtii acolo-n loc. Vai, iată-mi-l! Grămadă și-ncurcat — Și-aproape-așa, ca doi ce-s într-un pat. Eu n-am crezut mult timp pe-acei ce spun Că spaima face-n clipă pe-om nebun. Și-acum mă mir că nu vru Dumnezeu Să dau dovezi acelui spus chiar eu! De-ți poți tu-nchipui, din cât citești, C-ai fi putut să fii sau chiar că ești În locul meu de-atunci, te simți tu viu? Și-mi simți tu groaza mea, și-acum când scriu? O noapte-ntreagă, vai, — și-așa cum fu! — Ai vrea să dormi, lipit de-un mort, și tu? Ah, ce-ar fi fost, de-aș fi știut că am Așa de-amar vecin, când mă culcam! Ori dacă-n somn, știu eu în care fel, Speriat m-ași fi trezit cum dorm subt el!... Erau acolo-n câmp niște ruini, Sălbatec loc, și numai scai și spini. Și-acolo-n zori de zi, cândva, văzui Ce n-aș fi vrut să văd și să vă spui!</poem> 3p41pj5i8uk0po723uujwxfsdcxkq6n