Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.9 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 2498 150982 150981 2026-07-04T15:29:43Z TiberiuFr25 11409 S-a revenit asupra editării făcute de [[Special:Contributions/~2026-37100-48|~2026-37100-48]] ([[User talk:~2026-37100-48|discuție]]) la ultima versiune de [[User:Honeypot95|Honeypot95]] 117640 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = De ce nu-mi vii | autor = Mihai Eminescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem>Vezi, rîndunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-așează bruma peste vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar în al meu braț, Să te privesc cu mult nesaț, Să razim dulce capul meu De sînul tău, de sînul tău! Ți-aduci aminte cum pe-atunci Cînd ne plimbam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori! În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scîntei… Dar, oricît ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Căci tu înseninezi mereu Viața sufletului meu, Mai mîndră decît orice stea, Iubita mea, iubita mea! Tîrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Și lanurile sunt pustii… De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? </poem> [[Categorie:Mihai Eminescu]] s5eklufelx7ib87c7jx98g6e8isila8 3 50528 150987 150958 2026-07-05T03:43:15Z ~2026-37100-48 22539 /* Adânca mare... */ Răspuns 150987 wikitext text/x-wiki ==Adânca mare...== Dacă aveți o sursă pentru ''brață'' în loc de ''brațe'' vă rog s-o indicați. De fapt există și o variantă care se rimează: {{ppoem|Dar tot astfel când falnică turbează Și mișcă lumea ei negru măreață Și vijelia mândră călăreață Pe-ale ei valuri lumea devastează}} --[[Utilizator:Mishuletz|Mishuletz]] ([[Discuție Utilizator:Mishuletz|discuție]]) 29 iunie 2026 19:34 (EEST) :Mishuletz, corect e "o variantă care rimează", nu "o variantă care se rimează"! Revenind la poezie, trebuie să-nțelegi că majoritatea versurilor eminesciene sunt cu rimă, iar în cazul de față rima potrivită cere cuvântul brață, nu brațe. Ce-i evident nu are nevoie de sursă, puiuț mic! :Mulți dintre cei care i-au transcris manuscrisele, nu au folosit dioptriile potrivite sau au încercat modernizarea limbii românești de atunci. :Te pup. [[Special:Contribuții/&#126;2026-37100-48|&#126;2026-37100-48]] ([[Discuție Utilizator:&#126;2026-37100-48|discuție]]) 5 iulie 2026 06:43 (EEST) 98r7fu9s1ma95o40sfebgvop97ziraf 104 50542 150983 2026-07-04T15:37:12Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 150983 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|218||}}</noinclude>Pravila pedepsește pe hoții prinși cu hoții a treia oară ''„să le scoață ochii, să-i orbească”,'' sau: ''„…ca să-i scoață ochii să fie orb”.''<ref>Bujoreanu, Pravile. Pricina 2-a și glava 299, punct. ig și in (33 și 38), zac 33 și 38. Pag. 7-8 și 257. — Longinescu. Legi vechi, pag. 11.</ref> Chiar și Domnitorii porunceau să se scoață ochii vinovaților. Cronicarul Ureche povestește că Alexandru cel Bun a lăsat doi fii, pe Ilias și pe Ștefan, care se dușmăneau din pricina domniei. Dupe multe lupte între ei, Ștefan: {{citat|„…când au fost în anii 6952 (1448), în luna lui Mai, înaintea Rusaliilor, află vreme Ștefan Vodă ca să se mântuiască de fratele său Iliaș, și să ție toată țară însuși; l-au prins și i-au scos ochii…”.}}<ref>Gr. Ureche, în Letopiseți, vol. I. pag. 145.</ref> '''Nasul.''' — In Psaltirea Scheiană se spune ''„nasure”: „nasure au și nu put”.''<ref>I. Bianu, Psaltirea Scheiană, pag. 381.</ref> Nasul este un organ pomenit foarte des de către Cronicari, pentrucă era obiceiul ca celor care unelteau să ia domnia fără drept, li se tăia nasul. Poate că de aici vine și zicală ''„a tăia nasul”,'' celor care sunt prea îndrăzneți. Paul de Alep spune că ''„o persoană sluțită la nas, cade într’un fel de infamă și nu mai poate deveni bei (Domn)”.''<ref>Arhiva Istorică a Rom. Tom. I. part. II. pag. 107.</ref> Exemple de asemeni mutilări sunt o mulțime. Grigore Ureche povestește că în timpul domniei lui Aron Vodă cel Rău (1591-92) s’au ridicat contra lui Orheenii și Sorocenii conduși de Ionașcu. Aron i-a bătut, a prins pe Ionașcu și ''„i-a tăiat nasul și l-a călugărit”.''<ref>Gr. Ureche, l. c. pag. 239-240.</ref> Faptul este confirmat și de documentele streine: {{citat|Intr’o corespondență din Constantinopol, Marco Zane scrie Dogelui: „…et si trova hora preso in poter di Aron suo parente che gli havea fatto acurtare il naso et le orecchie per mandarlo alla Porta”.}}<ref>Hurmuzachi, vol. IV/2. pag. 169; la 31 Octombrie 1592.</ref> La fel o pățise mai înainte Joldea, predecesorul lui Lăpușneanu; acesta l-a prins în 1552 și ''„l-au semnat la nas și l-au dat la călugărie…”.''<ref>Gr. Ureche, în Letopiseți, vol. I, pag. 209.</ref> {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}</noinclude> tdqxyyah4duazmr0112psk5kx9jtaqj 150984 150983 2026-07-04T15:37:51Z TiberiuFr25 11409 150984 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|218||}}</noinclude>Pravila pedepsește pe hoții prinși cu hoții a treia oară ''„să le scoață ochii, să-i orbească”,'' sau: ''„…ca să-i scoață ochii să fie orb”.''<ref>Bujoreanu, Pravile. Pricina 2-a și glava 299, punct. ig și in (33 și 38), zac 33 și 38. Pag. 7-8 și 257. — Longinescu. Legi vechi, pag. 11.</ref> Chiar și Domnitorii porunceau să se scoață ochii vinovaților. Cronicarul Ureche povestește că Alexandru cel Bun a lăsat doi fii, pe Ilias și pe Ștefan, care se dușmăneau din pricina domniei. Dupe multe lupte între ei, Ștefan: {{citat|„…când au fost în anii 6952 (1448), în luna lui Mai, înaintea Rusaliilor, află vreme Ștefan Vodă ca să se mântuiască de fratele său Iliaș, și să ție toată țară însuși; l-au prins și i-au scos ochii…”.<ref>Gr. Ureche, în Letopiseți, vol. I. pag. 145.</ref>}} '''Nasul.''' — In Psaltirea Scheiană se spune ''„nasure”: „nasure au și nu put”.''<ref>I. Bianu, Psaltirea Scheiană, pag. 381.</ref> Nasul este un organ pomenit foarte des de către Cronicari, pentrucă era obiceiul ca celor care unelteau să ia domnia fără drept, li se tăia nasul. Poate că de aici vine și zicală ''„a tăia nasul”,'' celor care sunt prea îndrăzneți. Paul de Alep spune că ''„o persoană sluțită la nas, cade într’un fel de infamă și nu mai poate deveni bei (Domn)”.''<ref>Arhiva Istorică a Rom. Tom. I. part. II. pag. 107.</ref> Exemple de asemeni mutilări sunt o mulțime. Grigore Ureche povestește că în timpul domniei lui Aron Vodă cel Rău (1591-92) s’au ridicat contra lui Orheenii și Sorocenii conduși de Ionașcu. Aron i-a bătut, a prins pe Ionașcu și ''„i-a tăiat nasul și l-a călugărit”.''<ref>Gr. Ureche, l. c. pag. 239-240.</ref> Faptul este confirmat și de documentele streine: {{citat|Intr’o corespondență din Constantinopol, Marco Zane scrie Dogelui: „…et si trova hora preso in poter di Aron suo parente che gli havea fatto acurtare il naso et le orecchie per mandarlo alla Porta”.<ref>Hurmuzachi, vol. IV/2. pag. 169; la 31 Octombrie 1592.</ref>}} La fel o pățise mai înainte Joldea, predecesorul lui Lăpușneanu; acesta l-a prins în 1552 și ''„l-au semnat la nas și l-au dat la călugărie…”.''<ref>Gr. Ureche, în Letopiseți, vol. I, pag. 209.</ref> {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}</noinclude> 6q2b22kll4de5srd9fzk35lx2newjh0 104 50543 150985 2026-07-04T15:44:30Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 150985 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|||219}}</noinclude>Povestea și pățania lui Niculae Milescu, o figură de mare învățat român, care după ce a colindat Occidentul European a ajuns în Rusia și de aici până în China, ca să-și plimbe nasul mutilat pentrucă râvnise și el la domnie, am dat-o mai sus.<ref>Vezi pag. {{lps|158|6}}.</ref> Documentele străine vorbesc și ele de unele mutilări de acest fel. {{citat|8 August 1615. — Almoro Nani din Constantinopol scrie Dogelui despre sluțirea unui pretendent la tronul Munteniei: „Vene qui in tempo di Nasuf un giovane di anni trenta in circa che si faceva fratello del Voivoda di Valachia, …et condotto ad esso Voivoda, et hora si è inteso che gli habbia fatto tagliar il naso escludendolo per questa via dalla pretensione del principato”.<ref>Hurmuzachi, vol. IV/2, Doc. CCCLXXI, pag. 348.</ref>}} {{citat|29 August 1637. — Și in timpul lui Matei Basarab s’au tăiat nasul și urechile unui pretendent la tron. Faptul este comunicat Dogelui de către Aloisiu Contarini: „…per ordine del Re tagliato a questo novo pretensore il naso et l’orreccchie, et con una trippa in testa in luoco di turbante fatto passeggiar sopra un’asino per Constantinopoli con un araldo, che avanti di lui cridava: cosi aviene a quelli, che per procurar principati prettendono corromper i più grandi del governo, il naso poi di costui cosi tagliato è stato compro dalli medessimi Agenti per 60 reali, et mandato al Prencipe di Valachia, successi tutti che rappresento per esser si puo dir sempre senza esempio anco a questa Corte”.<ref>Idem, doc. DLXVII, pag. 493.</ref>}} In Cronica Anonimă se spune că Grigore Ghica (1661), aflând că Șerban fiul lui Constantin Cantacuzino, postelnicul, umblă să-i ia domnia ''„l-a insemnat la nas de o parte”,'' iar pe Constantin Postelnicul l-a ucis la Znagov.<ref>Cronica Anonimă, în Letopiseți, vol. III, pag. 147.</ref> Tăerea nasului este o pedeapsă prevăzută și’n Pravile: {{citat|„Cela ce va fura… de la vre un om mișăl… a doua oară, să-i tae nasul”.<ref>Bujoreanu, Pravile, Pricina gi (13), punctul rz (107) și glava 346, zac 6. Pag. 12 și 274. — Longinescu, Legi vechi, pag 34.</ref> {{normal|Sau:}} „Cela, ce va fura den casa stăpânnu-său… se va certa dentâi să-l semneze la nas de o parte…”<ref>Idem, punctul rn (108).</ref>}} {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}</noinclude> nf8hmscihxbxp7klbwlh5d2b9nwidn1 104 50544 150986 2026-07-04T15:53:11Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 150986 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|220||}}</noinclude>{{citat|{{normal|Sau:}} „Carele va fura den besearică… de nu va fi lucru sfințit acela… să și-i tae nasu…”<ref>Bujoreanu, Pravile, Pricina gi (13), punct. rf (109) și glava 346, zac 8, pag. 12 și 274. — Longinescu, Legi vechi, pag. 34</ref> {{normal|Sau:}} „Hotrul… câtu-l vor prinde… a doua oară… să-i tae nasul”.<ref>Idem, gl. kz (27) și gl. 127 zac 7, pag. 41 și 184. — Longinescu, l. c. p. 170.</ref> {{normal|Sau:}} „Maica ceaia, ce’și va vinde fata pre bani… să-i să tae nasul”.<ref>Idem, gl. i (30) și gl. 130, punct. 3, pag. 42 și 185. Longinescu, l. c. p. 177.</ref>}} Funcțiunea nasului este mirosul. Despre cel care miroase se spune că ''„amiroase”.'' Scrie Cantemir: ''„…a Profanilor (păgânești) scrisori, va fi amirosit…”.''<ref>D. Cantemir, Hronicul, pag. 169.</ref> Sau: ''„tuturor dobitoacelor obiceiul este, când vre un stârv mort află, a-l amirosi”.''<ref>Idem, Istor. Ierogl., pag. 79.</ref> In clasificarea simțurilor ''„mai mare iaste gustarea de cât miroseala, pentrucă de multe ori sunt niște lucrure de mirosesc și iale sânt amare sau dulci…”.''<ref>Vezi pag. {{lps|14|6}} n. 1.</ref> Pe nas se respiră sau se pufnește: ''„…pre nări pufnea…”.''<ref>D. Cantemir, Ist. Ierogl., pag. 58.</ref> Se cunoaște actul reflex al strănutului sau al stărnutului. Cronicarul Neculce povestește că Barnovschi Vodă (1626-1629): {{citat|„mergând cu multă gloată din țară la Poartă, cu mulți boeri și mazili și curteni și cu de ceilalți mai proști, și preoți și călugări, și mergând pre drum și poposind și șezând la masă, au început a strănuta Barnovschi Vodă des și tare. Iar boeri care erau la masă cu Barnovschi Vodă, i-au zis după obicei: „Sănătos Doamne și pre voia Măriei Tale”. Iar pre urmă, văzând că tot strănută, un boer să fi zis „viermi Doamne”, și cum i-au zis viermi Doamne, au și tăcut din gură”.<ref>I. Neculce, în Letopiseți, vol. II, pag. 184.</ref>}} La rândul lui, Cantemir spune că faimosul Atila ''„cu vin mai mult îndopându-se, i s’au slobozit sângele pre nări și așa stărnutând sânge, au murit”.''<ref>D. Cantemir, Hronicul, pag. 289.</ref> Sau: ''„…Jiganiile se trânteau, suspinau, sternutau…”.''<ref>Idem, Ist. Ierogl., pag. 189.</ref> {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}</noinclude> pv2vnrok1nz8i2eb0z3wh05va2ht11n