Autor:Alecu Donici

Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.24 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk Autor:Alecu Donici 102 3739 152915 144909 2026-10-24T11:05:02Z Mishuletz 445 /* Traduceri */ 152915 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = D }} ==Fabule== ===Cartea I=== *[[Vulturul și albina]] *[[Greierul și furnica]] *[[Lupul și cucul]] *[[Gâștele]] *[[Vulpea și bursucul]] *[[Vulturul și paingul]] *[[Parnas]] *[[Momița și două mâțe]] *[[Lupul și lupușorul]] *[[Calul și călărețul]] *[[Leul și iepurele]] *[[Stiglețul și ciocârlanul]] *[[Două poloboace]] *[[Racul, broasca și știuca]] *[[Bărbatul cu trei femei]] *[[Vulpea și măgarul]] *[[Leul la vânat]] *[[Râmătorul]] *[[Vulpea pedepsită]] *[[Pieptenul]] *[[Măgarul]] *[[Antereul lui Arvinte]] *[[Vulpea în livadă]] *[[Elefantul în domnie]] *[[Pietrenii și Bistrița]] *[[Galbenul]] *[[Pizmătarețul și șarpele]] *[[Măgarul și privighetoarea]] *[[Lupul nazâr]] *[[Teiul și stejarii]] *[[Veverița]] ===Cartea a II-a=== *[[Înființarea fabulei]] *[[Lupul și motanul]] *[[Șoarecul și guzganul]] *[[Morarul]] *[[Furnica (Donici)|Furnica]] *[[Florile]] *[[Râul și heleșteul]] *[[Ursul la priseci]] *[[Momița și oglinda]] *[[Înțeleptul și magnatul]] *[[Liliacul și rândunelele]] *[[Lupul la pieire]] *[[Doi câini]] *[[Calul și măgarul]] *[[Împărțeala]] *[[Muntele (Alecu Donici)|Muntele]] *[[Lupul și șoarecul]] *[[Cheltuitorul și rândunica]] *[[Fierul și argintul]] *[[Oracolul]] *[[Norocul în vizită]] *[[Doi raci]] *[[Țăranul și oaia]] *[[Țăranul și calul]] *[[Poetul și bogatul]] *[[Autorul și hoțul]] *[[Prieteșugul și amorul (Donici)|Prieteșugul și amorul]] ==Din periodice== *[[Vărul primare]] *[[Paingul și bondarul]] *[[Braminul]] *[[Păstorul și țânțarul]] *[[Musca]] *[[Adevărul sau cucoșul de la moară]] *[[Bricele]] *[[Câinele lătrând]] *[[Umbra și omul]] *[[Bondarul mizantrop]] *[[Două mance și un copil]] *[[Trecătorii și cățeii]] *[[Vulpea duioasă]] *[[Capra și iada]] *[[Nada și chiticul]] *[[Știuca și motanul]] *[[Turma și câinele]] *[[Vaporul și calul]] *[[Presura]] *[[Frunzele și rădăcina]] *[[Lupul bătrân]] *[[Jderul și cacomul]] *[[Ursul butnar]] *[[Broasca și zeul]] *[[Muștele și albina]] *[[Carele cu oale]] *[[Zmeul]] *[[Neguțătorul]] *[[Ariciul și cârtița]] ==Poezii== *[[Dlui Grigorie Alexandrescu]] *[[Epigramă (Donici)|Epigramă]] *[[Zi întâi aprili]] *[[Gândul (Alecu Donici)|Gândul]] *[[La buciumul]] *[[La Ceahlău]] *[[La mormântul unui doctor]] *[[Dorința românului din 1862]] ==Dramaturgie== *[[Guraleiul]] ==Traduceri== *[[Țiganii (Pușkin)|Țiganii]] de [[Alexandr Pușkin]] *[[Satire și alte poetice compuneri]] de [[Antioh Cantemir]] *[[Torentele și oamenii]] de [[Mihail Lermontov]] *[[Tunsul]] de ''A. Veltman'' {{DP-vechi}} {{control de autoritate}} pvrxgbiwi0d140c99y89ut4nitusd7e Iuda 0 3995 152921 67644 2026-10-24T11:58:44Z Mishuletz 445 152921 wikitext text/x-wiki {{traducere|Iuda|Simeon Nadson|Alexei Mateevici}} ==I== :Hristos se roagă. Sânge cade :Din fruntea lui în picături :Pentru a lumii răutate, :A omului păcate, uri. :Dumnezeiasca-nsuflețire :Îi arde-n ochii Lui senini, :Și cu o jalnică zâmbire :El rabdă-a crucii chinuire, :Cununa aspră cea de spini. :Pe lângă cruce stau în roată :Mulțimi de oameni. Uneori :Întunecata, oarba gloată, :De râs bufnește mișcător, :Și nu pricepe, nu gândește, :Pe Cine îl obijduiește :Cu râsul batjocoritor, :Ce a făcut El, de la chin :Ca pe un rău L-a osândit? :Și ce vrăjmaș de ură plin :La Dumnezeu s-a îndârjit? :Cu-a dragostei învățătură :El blând, în lume a intrat, :A pătimit și s-a rugat; :Iar lumea în nespusă ură :Cu sângele Lui s-a pătat. ==II== :Sfârșitu-s-a! :O noapte blândă :Ardea-n albastre înălțimi, :Ea lumina cetatea sfântă :Și largile împrejurimi. :Lumina lunii gânditoare :Când s-ascundea în nourași, :Când s-aprindea tremurătoare :Deasupra sfântului oraș. :Și a Golgothei. Jos în ceață, :Din munte târgul se vedea, :Iar sus, în pacea lor măreață, :Trei cruci înalte înnegrea: :Pe cele două... spânzurați :Se mai vedeau cei răstigniți, :Și slabi, la fețe-ngălbeniți, :Erau de lună luminați. :Iar pe-a treia nimeni nu-i. :Păzit de ucenicii Lui, :A fost Hristos luat ușor; :Cu mare jale îngropat :Și piatra gropii I-au udat :Cel de pe urmă plâns al lor... ==III== :A cui plânsoare tăinuită :Ascultă cea de mijloc cruce? :Ființa-aceasta necăjită :De unde soarta o aduce? :Nădăjduind la vindecare :Ea peste mări și peste țări :Venit-a, poate, ușurare :Să-i deie Cel trimis din cer? :Era de-acum cu rugăciune :'Naintea lui Hristos să cadă :Și iată, cu amărăciune, :Aude vestea minunată: :Cel ce a dragostei lumini :În rele inimi a aprins, :Stăpân, ce n-a știut stăpâni :Și toată jalea-n lume-a stins, :Sfârșitu-s-a batjocorit, :În chinuri grele necăjit... :Ori poate-un tainic ucenic :Plecându-și capul arzător :La cruce-și varsă al lui dor, :Plângând ca pruncușorul mic? :Un păcătos nepocăit :La cruce, poate, a venit, :Aici să-și verse pocăința? :Nu — îi Iuda. Nu dorința :De rugăciune l-a adus :La crucea Domnului Iisus: :A se ruga el nu putea :Cu firea ce-n păcat ardea; :A se ierta cu Trupul Sfânt :Nu i-a trecut prin negrul gând... :El singur sta nedumerit :Și nu știa de ce-a venit. ==IV== :La chinuri grele osândit :Și de norod batjocorit, :Cu crucea când trecea Hristos, :Căzând sub lemnul greu și gros, :Ascuns Iuda l-a văzut :Și într-o clipă-a priceput :Pe Cine el, setos de bani, :Vândut-a la vicleni dușmani, :Și că iertare nu mai are :El la preasfânta judecare... :O frică-atunci neputincioasă :Intrat-a-n firea lui fricoasă... :După aceasta — noaptea toată :Închipuirea ațâțată :Pe cel vândut i-l arăta; :Degeaba Iuda căuta :Vedenia ca să alunge: :Doritul somn la el nu vine, :Și din lucirile senine :Hristos vederea îi împunge; :Degeaba ochii el închide, :Ca minții sale ostenite :Să-i deie pace. Luminos :I se arată lui Hristos. ==V== :Îl vede Iuda necăjit :Pentru preasfântul adevăr, :În greul chin, batjocorit :Pe Dumnezeu, venit din cer. :Îl vede într-a lui osândă :Pe Cel ce-a îndrăznit să-L vândă :Viclenilor judecători, :Și ochii Lui întrebători :Tot sufletul îi săgetează... :Iar fruntea îi încununează :Cununa aspră cea de spini, :În ochii Domnului senini. :Pe buze vede și citește :Iuda dreapta judecată; :Dreptatea sfântă, mâniată, :Iertare nu-i mai dăruiește... :„Vedere-amară, fugi departe, :Căci pieptul meu de muncă arde, :Măcar un ceas ori o clipire :Tu vezi: ființa vânzătoare :Îți scaldă Sfintele picioare :În lacrimi... Doamne miluiește :Și iartă... Vezi, necazu-mi crește :Cu clipa când Te uiți la mine... :O, nu mă chinui, stăpâne, :Și leapădă-mă, dă-mi odihnă, :Un ceas ori un minut de tihnă... :Tu vezi: vicleana sărutare :Îs gata-n vecinică plânsoare :Eu s-o înec... Numai oleacă :Să-mi fie inima săracă :În pace... Dă-mi să-mi uit durerea, :Măcar un pic de mângâiere :Să pot primi prin rugăciune... :Ești Dumnezeu... Dă-mi iertăciune! :. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . :Iar eu? Eu am avut cruțare? :Nu! Nu pot să aștept iertare!" ==VI== :''„Încotro să fug de negrul gând? :Încotro să fug de pedepsire? :Îmi fierbe mintea mea arzând :Și sufletul de pătimire. :În pacea nopții luminoase, :În nemișcarea Lui tăcută :Hristos în chinuri sângeroase :'Mi trimite-a Lui mustrare mută"... :Iar primprejur o noapte blândă :Primăvăratică, cu ceață, :S-a liniștit cetatea sfântă :În frumusețea ei măreață. :Lumina lunii gânditoare :Se varsă lin, tremurătoare... :Și doarme muntele Sion :Și râul argintiu Chedron. ==VII== :Fugi, vânzătorule, de oameni, :Tu strângi acum ce-ai vrut să sameni! :Să știi de-acum că nu-i găsi :Tu nicăierea liniștire, :Și pentru aspra-ți pedepsire :Hristos în veci ți s-a ivi. :Fugi de această cruce sfântă, :Cu sărutare n-o spurca, :Cu-a lui Hristos Ființă blândă :În veci nu te vei împăca... :. . . . . . . . . . . . . . . . . :Și a fugit... :. . . . . . . . . . . . . . . . . ==VIII== :''În depărtare, :A zilei zori frumosul soare, :Ca un foc mare, a aprins, :Și zorile în revărsare :În străluciri luminătoare :Chedronul repede-a cuprins... :Toate-au învis... Cu-a ei verdeață :Ascunsă-n fumuria ceață, :Pădurea ne-ncetat grăiește... :Și-n adâncimea-ntunecoasă, :În umbra ramurii frunzoasă, :Un pârăiaș de-argint vuiește... :Unde nu vezi luciri de soare, :Lumina lui strălucitoare, :Pe creangă-un trup e spânzurat; :Copacul ramurile-ntinde :Deasupra celui ce-a lăsat :Viața, — parcă îl cuprinde. :Este Iuda. A pierit :În pătimiri nesuferite :Și nimenea nu l-a jelit :Cu plânsul inimii zdrobite; :Căci vânzătorul nici n-a vrut :Jelinți cu sufletul pierdut. :Dar până-n cel din urmă ceas :Vedenia lui cea de groază :Nu-l lepăda, al lui necaz :Mărind în noapte luminoasă; :Hristos, ca viu, -nainte-i sta :Și cu mustrare căuta :La el. Preasfânta judecată :Era în ochii Lui senini, :Iară pe fruntea-nsângerată, :Cununa aspră cea de spini. :''Martie 1912'' [[Categorie:Alexei Mateevici]] t96ddeooem6bglae7yj2s2o7v4e4v09 Hora țigănească 0 4934 152917 67393 2026-10-24T11:45:42Z Mishuletz 445 152917 wikitext text/x-wiki {{poezie populară|Hora țigănească<ref>Vestitul poet rus Pușkin a tradus această horă din românește și a introdus-o în poemul său intitulat ''[[Țiganii (Pușkin)|Țiganii]]''.</ref>|Vasile Alecsandri}} :Arde-mă și frige-mă, :Pe-un cărbune pune-mă! :De mă-i pune pe-un cărbune, :Ibovnicul nu ți-oi spune. :De mă-i pune-ntr-o frigare, :Ibovnicul vină n-are! :De mă-i bate cu-o vărguță :Peste ochi și peste țâță, :Tot m-oi duce la portiță :Să dau altuia guriță. :De mă-i bate cu gardul, :Tot m-oi iubi cu altul! :Așa-mi cere sufletul, :Așa-mi este umbletul. :Via-n vară înflorește, :Iar în toamnă, cum rodește, :Vine graur de-o ciupește. :Eu de ieri am înflorit; :Sânu-mi încă n-a rodit :Și îl arde-un foc cumplit. ---- <references/> [[Categorie:Vasile Alecsandri]] cjijwyd18d383n5crp3s4htdoehs2b9 Format:Ultimele opere 10 7590 152900 152878 2026-10-24T10:06:13Z Mishuletz 445 152900 wikitext text/x-wiki <noinclude>  '''Noutăți:''' : <big>Introduceți textele nou-adăugate la începutul acestei liste, și mutați ultimele texte din această listă în cea de-a doua listă (care nu este vizibilă pe pagina principală)</big> </noinclude><div style="font-size:90%; text-align:left;"> # {{export|O cântăreață de stradă}} '''[[Autor:Lafcadio Hearn|Lafcadio Hearn]]''', ''[[O cântăreață de stradă]]'', traducere de [[Autor:Grigore Goilav|Grigore Goilav]] (1910) # {{export|Yuki-Onna, spectrul zăpezii}} '''[[Autor:Lafcadio Hearn|Lafcadio Hearn]]''', ''[[Yuki-Onna, spectrul zăpezii]]'' (1930) # {{export|Mihail Kogălniceanu și descoperirea poeziei populare}} '''[[Autor:Radu Dragnea|Radu Dragnea]]''', ''[[Mihail Kogălniceanu și descoperirea poeziei populare]]'' (1921) # {{export|Lume, lume, soro lume}} ''[[Lume, lume, soro lume]]'' (cântec popular) # {{export|Vijelie}} '''[[Autor:Romulus Cioflec|Romulus Cioflec]]''', ''[[Vijelie]]'' (1919) # {{export|Hotarul nestatornic}} '''[[Autor:Ionel Teodoreanu|Ionel Teodoreanu]]''', ''[[Hotarul nestatornic]]'' (1925; seria ''La Medeleni'', vol. I) # {{export|Cerșetorii}} '''[[Autor:Hortensia Papadat-Bengescu|Hortensia Papadat-Bengescu]]''', ''[[Cerșetorii]]'' (1919) # {{export|Un veac de frământări sociale}} '''[[Autor:Lucrețiu Pătrășcanu|Lucrețiu Pătrășcanu]]''', ''[[Un veac de frământări sociale]]'' (1945) # {{export|Pe drumuri de apă}} '''[[Autor:Jean Bart|Jean Bart]]''', ''[[Pe drumuri de apă]]'' (1931) # {{export|Curente și tendințe în filozofia românească}} '''[[Autor:Lucrețiu Pătrășcanu|Lucrețiu Pătrășcanu]]''', ''[[Curente și tendințe în filozofia românească]]'' (1946) # {{export|Sub trei dictaturi}} '''[[Autor:Lucrețiu Pătrășcanu|Lucrețiu Pătrășcanu]]''', ''[[Sub trei dictaturi]]'' (1945) # {{export|Resemnare}} '''[[Autor:Alexandru Petrino|Alexandru Petrino]]''', ''[[Resemnare]]'' (1878) # {{export|Ce vor socialiștii}} '''[[Autor:Constantin Dobrogeanu-Gherea|Constantin Dobrogeanu-Gherea]]''', ''[[Ce vor socialiștii]]'' (1944) # {{export|Daphnis și Chloe}} '''[[Autor:Longus|Longus]]''', ''[[Daphnis și Chloe]]'' (1922, traducere de [[Autor:Constantin Balmuș|Constantin Balmuș]]) # {{export|Tragedia lui Othello}} '''[[Autor:William Shakespeare|William Shakespeare]]''', ''[[Tragedia lui Othello]]'' (1943, traducere de [[Autor:Dragoș Protopopescu|Dragoș Protopopescu]]) # {{export|Unde mergem}} '''[[Autor:Sofia Nădejde|Sofia Nădejde]]''', ''[[Unde mergem]]'' (1893) # {{export|Evoluția familiei}} '''[[Autor:Sofia Nădejde|Sofia Nădejde]]''', ''[[Evoluția familiei]]'' (1894) # {{export|Înainte (Nicolae Iorga)}} '''[[Autor:Nicolae Iorga|Nicolae Iorga]]''', ''[[Înainte (Nicolae Iorga)|Înainte]]'' (1893) # {{export|Onestitatea în artă}} '''[[Autor:Alexandru Vlahuță|Alexandru Vlahuță]]''', ''[[Onestitatea în artă]]'' (1893) # {{export|Visul (Bonifaciu Florescu)}} '''[[Autor:Bonifaciu Florescu|Bonifaciu Florescu]]''', ''[[Visul (Bonifaciu Florescu)|Visul]]'' (1892) </div> <noinclude> '''Noutăți din trecut (nu sunt afișate pe pagina principală)''' : ''(mutați elementele de la sfârșitul listei anterioare la începutul acestei liste, astfel încât în prima listă să râmănă mereu doar 20 de elemente; atunci când lista aceasta devine prea lungă, transferați sfârșitul listei în pagina de arhivă.)'' <div style="font-size:90%;"> # {{export|Epigamme}} '''[[Autor:Bonifaciu Florescu|Bonifaciu Florescu]]''', ''[[Epigamme]]'' (1892) # {{export|Dorul (Bonifaciu Florescu)}} '''[[Autor:Bonifaciu Florescu|Bonifaciu Florescu]]''', ''[[Dorul (Bonifaciu Florescu)|Dorul]]'' (1892) # {{export|Spovedania unui învins}} '''[[Autor:Panait Istrati|Panait Istrati]]''', ''[[Spovedania unui învins]]'' (1929) # {{export|Pentru a fi iubit pământul}} '''[[Autor:Panait Istrati|Panait Istrati]]''', ''[[Pentru a fi iubit pământul|Pentru a fi iubit pământul…]]'' (1930) # {{export|Artele și umanitatea de azi}} '''[[Autor:Panait Istrati|Panait Istrati]]''', ''[[Artele și umanitatea de azi]]'' (1932) # {{export|Omul care nu aderă la nimic}} '''[[Autor:Panait Istrati|Panait Istrati]]''', ''[[Omul care nu aderă la nimic]]'' (1933) # {{export|Moartea noastră laică}} '''[[Autor:Panait Istrati|Panait Istrati]]''', ''[[Moartea noastră laică]]'' (1935) # {{export|George Orwell: La vache enragée}} '''[[Autor:Panait Istrati|Panait Istrati]]''', ''[[George Orwell: La vache enragée]] (1935) # {{export|Curs de istoria logicii 1929-1930}} '''[[Autor:Nae Ionescu|Nae Ionescu]]''', ''[[Curs de istoria logicii 1929-1930]] # {{export|Fire-aș râu...}} '''[[Autor:Sándor Petőfi|Petőfi Sándor]]''', ''[[Fire-aș râu...]] (1872, traducere de [[Autor:Iosif Vulcan|Iosif Vulcan]]) # {{export|Hora câinilor}} '''[[Autor:Sándor Petőfi|Petőfi Sándor]]''', ''[[Hora câinilor]] (1904, traducere de [[Autor:Octavian Goga|Octavian Goga]]) # {{export|Hora lupilor}} '''[[Autor:Sándor Petőfi|Petőfi Sándor]]''', ''[[Hora lupilor]] (1904, traducere de [[Autor:Octavian Goga|Octavian Goga]]) # {{export|Pe drumul de fier}} '''[[Autor:Sándor Petőfi|Petőfi Sándor]]''', ''[[Pe drumul de fier]] (1949, traducere de R. Popescu) </div> Vedeți pagina de arhivă: * [[Wikisource:Noutăți/Arhivă|Arhivă]] [[Categorie:Pagina principală]] [[Categorie:Formate pentru articole]] [[de:Vorlage:Hauptseite Neue Artikel]] [[en:Template:New texts]] [[pl:Szablon:Nowe]] [[vi:Tiêu bản:Văn kiện mới]] </noinclude> n0ukhz9jb3oa9q1vmi3ugvj8jtdu3be Exorcism împotriva satanei și a îngerilor răzvrătiți 0 8847 152898 145068 2026-10-24T09:51:10Z ~2026-56678-28 22854 152898 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = [[w:ro:Exorcism|Exorcism]] împotriva satanei și a îngerilor răzvrătiți | autor = Papa Leon al XIII-lea | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicat din dispoziția [[w:ro:Papa Leon al XIII-lea|Papei Leon al XIII-lea]]. }} ::'''Notă:''' ''Conform normelor bisericești, exorcismul poate fi rostit în public numai de preoți care au primit acest mandat de la Episcop''. ===Semnul Crucii=== În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. ===Psalmul 67, 2-3=== Se scoală Dumnezeu, se împrăștie dușmanii săi și cei ce îl urăsc fug dinaintea feței sale. Cum se risipește fumul, așa îi risipeștil, cum se topește ceara în fața focului, așa pier cei răi în fața lui Dumnezeu. ===Psalmul 34, 1-9=== Cheamă-i la judecată, Doamne, pe cei care mă judecă; luptă cu cei ce luptă împotriva mea! Să fie rușinați și dați de ocară cei ce caută sufletul meu, să dea înapoi și să roșească cei ce-mi urzesc răul! Să fie ca pleava luată de vânt și îngerul Domnului să-i izgonească! Să le fie drumul întunecime și alunecare și îngerul Domnului să-i urmărească! Fără temei au întins laț peste o groapă, fără temei au săpat-o pentru mine. Nimicirea să vină fără veste asupra lor, să se prindă în lațul pe care l-au întins, să cadă în groapă și să piară! Iar sufletul meu va tresălta în Domnul, se va desfăta întru mântuirea lui. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, precum era la început și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. ===Rugăciune către Sfântul Arhanghel Mihail=== Căpetenie preamărită a oștirii cerești, sfinte Arhanghele Mihail, apără-ne în lupta ''împotriva domniilor și puterilor, căpeteniilor acestei lumi de întuneric, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri'' <ref>Cf. Ef 6, 12.</ref>. Vino în ajutorul oamenilor, pe care Dumnezeu ''i-a făcut după chipul ființei sale'' <ref>Cf. Înț 2, 23.</ref> și i-a ''cumpărat cu preț scump'' <ref>Cf. 1 Cor 6, 20.</ref> de sub tirania diavolului. Luptă-te azi, împreună cu oștirea îngerilor preafericiți, lupta Domnului, așa cum ai luptat odinioară împotriva lui Lucifer, căpetenia trufiei, și a îngerilor lui răzvrătiți; ''dar nu au izbutit și nici nu a mai fost loc pentru ei în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele din vechime, cel numit diavol și satana, care amăgește lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el'' <ref>Ap 12, 8-9.</ref>. Iată, vrăjmașul din vechime și ucigașul de oameni <ref>Cf. In 8, 44.</ref> s-a ridicat cu nestăpânire. S-a prefăcut în înger al luminii <ref>Cf. 2 Cor 11, 14.</ref>, împreună cu toată hoarda duhurilor rele, în lung și în lat a înconjurat și a cotropit pământul, ca să șteargă de pe el numele lui Dumnezeu și al Christosului său, iar sufletele menite cununii slavei veșnice să le răpească, să le nimicească și să le piardă în pieirea veșnică. Balaurul cel răufăcător varsă veninul răutății lui, ca pe un râu necurat, în oamenii cei depravați cu mintea și stricați în inimă: duhul minciunii, al nelegiuirii și al pângăririi și suflarea ucigătoare a desfrânării, a tuturor viciilor și nedreptăților. Dușmanii cei prea șireți au umplut de amărăciuni Biserica, Mireasa Mielului fără pată, au îmbătat-o cu otravă; au pus mâinile lor nelegiuite pe tot ceea ce socotește ea de dorit. Unde a fost statornicit scaunul preafericitului Petru și Catedra adevărului spre lumina neamurilor, acolo au așezat tronul pustiirii nelegiuirii lor, pentru ca, bătând păstorul, să poată risipi și turma. Arată-te deci, Căpetenie neînvinsă, poporului lui Dumnezeu, împotriva duhurilor răutății care năvălesc, și dă biruință. Pe tine te cinstește Biserica drept ocrotitor și păzitor; pe tine te preamărește ca apărător împotriva puterilor nelegiuite de pe pământ și din adâncuri; ție ți-a încredințat Domnul sufletele celor răscumpărați spre a le așeza în fericirea cea mai de sus. Roagă-te Dumnezeului păcii, să zdrobească pe satana sub picioarele noastre, ca să nu-i mai poată ține prinși pe oameni și să dăuneze Bisericii. Oferă rugăciunile noastre înaintea Celui Preaînalt, ca degrabă să ne întâmpine îndurările Domnului <ref>Cf. Ps 78, 8.</ref> și să-l înșfaci ''pe balaur, pe șarpele din vechime, care este diavolul și satana, ca să nu mai amăgească neamurile'' <ref>Ap 20, 2. 3.</ref>. Astfel, încredințându-ne ocrotirii și pazei tale, cu autoritatea sacră a Sfintei Maici Biserici, începem, încrezători și siguri, să înlăturăm hărțuirea înșelăciunii diabolice, în numele lui Isus Christos, Dumnezeul și Domnul nostru. '''V).''' Iată Crucea Domnului, fugiți, puteri vrăjmașe. '''R).''' Biruit-a Leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David <ref>Ap 5, 5.</ref>. '''V).''' Fie, Doamne, mila ta spre noi, '''R).''' precum și noi nădăjduim în tine! '''V).''' Doamne, ascultă rugăciunea mea. '''R).''' Și strigarea mea la tine să ajungă. ::''Mirenii omit versetul următor și răspunsul lui.'' '''V).''' Domnul să fie cu voi. '''R).''' Și cu duhul tău. Să ne rugăm. Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Christos, chemăm numele tău cel sfânt și ne rugăm stăruitor, cu umilință, îndurării tale, pentru ca, prin mijlocirea neprihănitei și pururea Fecioare Născătoare de Dumnezeu Maria, a fericitului Arhanghel Mihail, a fericitului Iosif, logodnicul fericitei Fecioare, a fericiților Apostoli Petru și Pavel și a tuturor sfinților, să binevoiești a ne da ajutor împotriva satanei și a tuturor celorlalte duhuri necurate, care bântuie prin lume, dăunând neamului omenesc și ducând sufletele la pieire. Prin același Christos, Domnul nostru. '''R).''' Amin. ===Exorcism=== Te exorcizăm, orice duh necurat ai fi, orice putere satanică, orice năvală a vrăjmașului din iad, orice legiune, orice adunare și tagmă diabolică; în numele și prin puterea Domnului nostru Iisus '''+''' Hristos, fii stârpit și izgonit din Biserica lui Dumnezeu, din sufletele zidite după chipul lui Dumnezeu și răscumpărate cu sângele de preț al Mielului dumnezeiesc '''+'''. Să nu mai îndrăznești, șarpe prea viclean, să mai amăgești neamul omenesc, să mai prigonești Biserica lui Dumnezeu, iar pe aleșii lui Dumnezeu să-i scuturi și să-i cerni ca pe grâu <ref>Cf. Lc 22, 31.</ref> '''+'''. Îți poruncește Dumnezeu Cel Preaînalt '''+''', cu care, în marea ta trufie, încă te mai socoți asemenea, și ''care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului'' <ref>1 Tim 2, 4.</ref>. Îți poruncește Dumnezeu Tatăl '''+'''; îți poruncește Dumnezeu Fiul '''+'''; îți poruncește Dumnezeu Duhul Sfânt '''+'''. Îți poruncește maiestatea lui Hristos, Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu făcut trup '''+''', care, pentru mântuirea neamului nostru, pierdut prin pizma ta, ''s-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, și încă moartea pe cruce'' <ref>Fil 2, 8.</ref>, care și-a zidit Biserica pe stâncă întărită și a spus că porțile iadului nu o vor birui nicicând <ref>Cf. Mt 16, 18.</ref>, El fiind cu ea în toate zilele, până la sfârșitul lumii <ref>Cf. Mt 28, 20</ref>. Îți poruncește semnul Crucii '''+''', tăria '''+''' tuturor Tainelor credinței creștine. Îți poruncește mărita Născătoare de Dumnezeu Fecioara Maria '''+''' care, din prima clipă a Nașterii ei Preaslăvite ( care, din umbrirea Darului Sfântului Duh,în varianta apuseană ortodoxă), în smerenia ei, ți-a zdrobit capul tău preatrufaș. Îți poruncește credința sfinților Apostoli Petru și Pavel și a celorlalți Apostoli '''+'''. Îți poruncește sângele Martirilor și mijlocirea cucernică a tuturor Sfinților și Sfintelor '''+'''. Așadar, balaur blestemat și orice legiune drăcească, te jurăm pe Dumnezeu '''+''' cel viu, pe Dumnezeu '''+''' cel adevărat, pe Dumnezeu '''+''' cel sfânt, pe Dumnezeu care așa a iubit lumea, ''încât pe Fiul său unul-născut l-a dat, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică'' <ref>In 3, 16.</ref>: încetează a mai amăgi făpturile omenești, îndemnându-le să bea veninul pieirii; încetează a mai dăuna Bisericii, întinzând curse libertății ei. Pleacă, satană, născocitorul și învățătorul oricărei înșelătorii, dușman al mântuirii omului. Fă loc lui Hristos, în care n-ai aflat nici una din lucrările tale; fă loc Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească, pe care Hristos însuși a dobândit-o cu sângele său. Smerește-te sub mâna puternică a lui Dumnezeu; înfioară-te și fugi când chemăm numele cel sfânt și de temut al lui Iisus, la care iadul tremură, căruia i se supun Tăriile cerurilor și Puterile și Stăpânirile, pe care Heruvimii și Serafimii îl laudă cu glasuri neobosite spunând: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeul Sabaoth. '''V).''' Doamne, ascultă rugăciunea mea. '''R).''' Și strigarea mea la tine să ajungă. ::''Mirenii omit versetul următor și răspunsul lui.'' '''V).''' Domnul să fie cu voi. '''R).''' Și cu duhul tău. Să ne rugăm. Dumnezeule al cerului, Dumnezeule al pământului, Dumnezeule al Îngerilor, Dumnezeule al Arhanghelilor, Dumnezeule al Patriarhilor, Dumnezeule al Profeților, Dumnezeule al Apostolilor, Dumnezeule al Martirilor, Dumnezeule al Mărturisitorilor, Dumnezeule al Fecioarelor, Dumnezeule care ai putere să dai viață după moarte și odihnă după trudă, căci nu este alt Dumnezeu în afară de tine și nici nu poate fi în afară de tine, Creator al tuturor văzutelor și nevăzutelor, a cărui împărăție nu va avea sfârșit, ne rugăm cu umilință maiestății slavei tale să ne izbăvești cu tărie de orice putere a duhurilor iadului și să ne binevoiești a ne păzi nevătămați. Prin Christos, Domnul nostru. Amin. '''V).''' De cursele diavolului, '''R).''' Mântuiește-ne, Doamne. '''V).''' Ca să faci Biserica ta să te slujească fără primejdii și în libertate, '''R).''' Te rugăm, ascultă-ne. '''V).''' Ca să binevoiești a-i smeri pe dușmanii sfintei Biserici, '''R).''' Te rugăm, ascultă-ne. '''Ant.''' Nu-ți aduce aminte, Doamne, de păcatele noastre sau ale părinților noștri și nu ne pedepsi pentru păcatele noastre <ref>Cf. Tob 3, 3.</ref>. Tatăl nostru... ::''Se stropește locul cu apă sfințită''. ===Magnificat (Lc 1, 46-55)=== «Mărește sufletul meu pe Domnul și duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a privit la umilința slujitoarei sale și iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic și sfânt e numele lui și mila lui din neam în neam spre cei ce se tem de El. Arătat-a puterea brațului său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor; i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei smeriți; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale. Primit-a pe Israel, slujitorul său, aducându-și aminte de îndurarea sa, precum a grăit către părinții noștri, lui Abraham și seminției lui în veac.» Slavă Tatălui... ==Note== <div class="small"><references/></div> [[Categorie:Texte liturgice catolice]] [[la:Exorcismus in Satanam et angelos apostaticos]] 4k4no2vk09fd0tkkgmzdap85zzsb5vx 152902 152898 2026-10-24T10:38:00Z Paloi Sciurala 15836 S-a revenit asupra editării făcute de [[Special:Contributions/~2026-56678-28|~2026-56678-28]] ([[User talk:~2026-56678-28|discuție]]) la ultima versiune de [[User:Paloi Sciurala|Paloi Sciurala]] 116075 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = [[w:ro:Exorcism|Exorcism]] împotriva satanei și a îngerilor răzvrătiți | autor = Papa Leon al XIII-lea | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicat din dispoziția [[w:ro:Papa Leon al XIII-lea|Papei Leon al XIII-lea]]. }} ::'''Notă:''' ''Conform normelor bisericești, exorcismul poate fi rostit în public numai de preoți care au primit acest mandat de la Episcop''. ===Semnul Crucii=== În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. ===Psalmul 67, 2-3=== Se scoală Dumnezeu, se împrăștie dușmanii săi și cei ce îl urăsc fug dinaintea feței sale. Cum se risipește fumul, așa îi risipești, cum se topește ceara în fața focului, așa pier cei răi în fața lui Dumnezeu. ===Psalmul 34, 1-9=== Cheamă-i la judecată, Doamne, pe cei care mă judecă; luptă cu cei ce luptă împotriva mea! Să fie rușinați și dați de ocară cei ce caută sufletul meu, să dea înapoi și să roșească cei ce-mi urzesc răul! Să fie ca pleava luată de vânt și îngerul Domnului să-i izgonească! Să le fie drumul întunecime și alunecare și îngerul Domnului să-i urmărească! Fără temei au întins laț peste o groapă, fără temei au săpat-o pentru mine. Nimicirea să vină fără veste asupra lor, să se prindă în lațul pe care l-au întins, să cadă în groapă și să piară! Iar sufletul meu va tresălta în Domnul, se va desfăta întru mântuirea lui. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, precum era la început și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. ===Rugăciune către Sfântul Arhanghel Mihail=== Căpetenie preamărită a oștirii cerești, sfinte Arhanghele Mihail, apără-ne în lupta ''împotriva domniilor și puterilor, căpeteniilor acestei lumi de întuneric, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri'' <ref>Cf. Ef 6, 12.</ref>. Vino în ajutorul oamenilor, pe care Dumnezeu ''i-a făcut după chipul ființei sale'' <ref>Cf. Înț 2, 23.</ref> și i-a ''cumpărat cu preț scump'' <ref>Cf. 1 Cor 6, 20.</ref> de sub tirania diavolului. Luptă-te azi, împreună cu oștirea îngerilor preafericiți, lupta Domnului, așa cum ai luptat odinioară împotriva lui Lucifer, căpetenia trufiei, și a îngerilor lui răzvrătiți; ''dar nu au izbutit și nici nu a mai fost loc pentru ei în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele din vechime, cel numit diavol și satana, care amăgește lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el'' <ref>Ap 12, 8-9.</ref>. Iată, vrăjmașul din vechime și ucigașul de oameni <ref>Cf. In 8, 44.</ref> s-a ridicat cu nestăpânire. S-a prefăcut în înger al luminii <ref>Cf. 2 Cor 11, 14.</ref>, împreună cu toată hoarda duhurilor rele, în lung și în lat a înconjurat și a cotropit pământul, ca să șteargă de pe el numele lui Dumnezeu și al Christosului său, iar sufletele menite cununii slavei veșnice să le răpească, să le nimicească și să le piardă în pieirea veșnică. Balaurul cel răufăcător varsă veninul răutății lui, ca pe un râu necurat, în oamenii cei depravați cu mintea și stricați în inimă: duhul minciunii, al nelegiuirii și al pângăririi și suflarea ucigătoare a desfrânării, a tuturor viciilor și nedreptăților. Dușmanii cei prea șireți au umplut de amărăciuni Biserica, Mireasa Mielului fără pată, au îmbătat-o cu otravă; au pus mâinile lor nelegiuite pe tot ceea ce socotește ea de dorit. Unde a fost statornicit scaunul preafericitului Petru și Catedra adevărului spre lumina neamurilor, acolo au așezat tronul pustiirii nelegiuirii lor, pentru ca, bătând păstorul, să poată risipi și turma. Arată-te deci, Căpetenie neînvinsă, poporului lui Dumnezeu, împotriva duhurilor răutății care năvălesc, și dă biruință. Pe tine te cinstește Biserica drept ocrotitor și păzitor; pe tine te preamărește ca apărător împotriva puterilor nelegiuite de pe pământ și din adâncuri; ție ți-a încredințat Domnul sufletele celor răscumpărați spre a le așeza în fericirea cea mai de sus. Roagă-te Dumnezeului păcii, să zdrobească pe satana sub picioarele noastre, ca să nu-i mai poată ține prinși pe oameni și să dăuneze Bisericii. Oferă rugăciunile noastre înaintea Celui Preaînalt, ca degrabă să ne întâmpine îndurările Domnului <ref>Cf. Ps 78, 8.</ref> și să-l înșfaci ''pe balaur, pe șarpele din vechime, care este diavolul și satana, ca să nu mai amăgească neamurile'' <ref>Ap 20, 2. 3.</ref>. Astfel, încredințându-ne ocrotirii și pazei tale, cu autoritatea sacră a Sfintei Maici Biserici, începem, încrezători și siguri, să înlăturăm hărțuirea înșelăciunii diabolice, în numele lui Isus Christos, Dumnezeul și Domnul nostru. '''V).''' Iată Crucea Domnului, fugiți, puteri vrăjmașe. '''R).''' Biruit-a Leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David <ref>Ap 5, 5.</ref>. '''V).''' Fie, Doamne, mila ta spre noi, '''R).''' precum și noi nădăjduim în tine! '''V).''' Doamne, ascultă rugăciunea mea. '''R).''' Și strigarea mea la tine să ajungă. ::''Mirenii omit versetul următor și răspunsul lui.'' '''V).''' Domnul să fie cu voi. '''R).''' Și cu duhul tău. Să ne rugăm. Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Christos, chemăm numele tău cel sfânt și ne rugăm stăruitor, cu umilință, îndurării tale, pentru ca, prin mijlocirea neprihănitei și pururea Fecioare Născătoare de Dumnezeu Maria, a fericitului Arhanghel Mihail, a fericitului Iosif, logodnicul fericitei Fecioare, a fericiților Apostoli Petru și Pavel și a tuturor sfinților, să binevoiești a ne da ajutor împotriva satanei și a tuturor celorlalte duhuri necurate, care bântuie prin lume, dăunând neamului omenesc și ducând sufletele la pieire. Prin același Christos, Domnul nostru. '''R).''' Amin. ===Exorcism=== Te exorcizăm, orice duh necurat ai fi, orice putere satanică, orice năvală a vrăjmașului din iad, orice legiune, orice adunare și tagmă diabolică; în numele și prin puterea Domnului nostru Iisus '''+''' Hristos, fii stârpit și izgonit din Biserica lui Dumnezeu, din sufletele zidite după chipul lui Dumnezeu și răscumpărate cu sângele de preț al Mielului dumnezeiesc '''+'''. Să nu mai îndrăznești, șarpe prea viclean, să mai amăgești neamul omenesc, să mai prigonești Biserica lui Dumnezeu, iar pe aleșii lui Dumnezeu să-i scuturi și să-i cerni ca pe grâu <ref>Cf. Lc 22, 31.</ref> '''+'''. Îți poruncește Dumnezeu Cel Preaînalt '''+''', cu care, în marea ta trufie, încă te mai socoți asemenea, și ''care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului'' <ref>1 Tim 2, 4.</ref>. Îți poruncește Dumnezeu Tatăl '''+'''; îți poruncește Dumnezeu Fiul '''+'''; îți poruncește Dumnezeu Duhul Sfânt '''+'''. Îți poruncește maiestatea lui Hristos, Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu făcut trup '''+''', care, pentru mântuirea neamului nostru, pierdut prin pizma ta, ''s-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, și încă moartea pe cruce'' <ref>Fil 2, 8.</ref>, care și-a zidit Biserica pe stâncă întărită și a spus că porțile iadului nu o vor birui nicicând <ref>Cf. Mt 16, 18.</ref>, El fiind cu ea în toate zilele, până la sfârșitul lumii <ref>Cf. Mt 28, 20</ref>. Îți poruncește semnul Crucii '''+''', tăria '''+''' tuturor Tainelor credinței creștine. Îți poruncește mărita Născătoare de Dumnezeu Fecioara Maria '''+''' care, din prima clipă a Nașterii ei Preaslăvite ( care, din umbrirea Darului Sfântului Duh,în varianta apuseană ortodoxă), în smerenia ei, ți-a zdrobit capul tău preatrufaș. Îți poruncește credința sfinților Apostoli Petru și Pavel și a celorlalți Apostoli '''+'''. Îți poruncește sângele Martirilor și mijlocirea cucernică a tuturor Sfinților și Sfintelor '''+'''. Așadar, balaur blestemat și orice legiune drăcească, te jurăm pe Dumnezeu '''+''' cel viu, pe Dumnezeu '''+''' cel adevărat, pe Dumnezeu '''+''' cel sfânt, pe Dumnezeu care așa a iubit lumea, ''încât pe Fiul său unul-născut l-a dat, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică'' <ref>In 3, 16.</ref>: încetează a mai amăgi făpturile omenești, îndemnându-le să bea veninul pieirii; încetează a mai dăuna Bisericii, întinzând curse libertății ei. Pleacă, satană, născocitorul și învățătorul oricărei înșelătorii, dușman al mântuirii omului. Fă loc lui Hristos, în care n-ai aflat nici una din lucrările tale; fă loc Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească, pe care Hristos însuși a dobândit-o cu sângele său. Smerește-te sub mâna puternică a lui Dumnezeu; înfioară-te și fugi când chemăm numele cel sfânt și de temut al lui Iisus, la care iadul tremură, căruia i se supun Tăriile cerurilor și Puterile și Stăpânirile, pe care Heruvimii și Serafimii îl laudă cu glasuri neobosite spunând: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeul Sabaoth. '''V).''' Doamne, ascultă rugăciunea mea. '''R).''' Și strigarea mea la tine să ajungă. ::''Mirenii omit versetul următor și răspunsul lui.'' '''V).''' Domnul să fie cu voi. '''R).''' Și cu duhul tău. Să ne rugăm. Dumnezeule al cerului, Dumnezeule al pământului, Dumnezeule al Îngerilor, Dumnezeule al Arhanghelilor, Dumnezeule al Patriarhilor, Dumnezeule al Profeților, Dumnezeule al Apostolilor, Dumnezeule al Martirilor, Dumnezeule al Mărturisitorilor, Dumnezeule al Fecioarelor, Dumnezeule care ai putere să dai viață după moarte și odihnă după trudă, căci nu este alt Dumnezeu în afară de tine și nici nu poate fi în afară de tine, Creator al tuturor văzutelor și nevăzutelor, a cărui împărăție nu va avea sfârșit, ne rugăm cu umilință maiestății slavei tale să ne izbăvești cu tărie de orice putere a duhurilor iadului și să ne binevoiești a ne păzi nevătămați. Prin Christos, Domnul nostru. Amin. '''V).''' De cursele diavolului, '''R).''' Mântuiește-ne, Doamne. '''V).''' Ca să faci Biserica ta să te slujească fără primejdii și în libertate, '''R).''' Te rugăm, ascultă-ne. '''V).''' Ca să binevoiești a-i smeri pe dușmanii sfintei Biserici, '''R).''' Te rugăm, ascultă-ne. '''Ant.''' Nu-ți aduce aminte, Doamne, de păcatele noastre sau ale părinților noștri și nu ne pedepsi pentru păcatele noastre <ref>Cf. Tob 3, 3.</ref>. Tatăl nostru... ::''Se stropește locul cu apă sfințită''. ===Magnificat (Lc 1, 46-55)=== «Mărește sufletul meu pe Domnul și duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a privit la umilința slujitoarei sale și iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic și sfânt e numele lui și mila lui din neam în neam spre cei ce se tem de El. Arătat-a puterea brațului său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor; i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei smeriți; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale. Primit-a pe Israel, slujitorul său, aducându-și aminte de îndurarea sa, precum a grăit către părinții noștri, lui Abraham și seminției lui în veac.» Slavă Tatălui... ==Note== <div class="small"><references/></div> [[Categorie:Texte liturgice catolice]] [[la:Exorcismus in Satanam et angelos apostaticos]] 1lmzq5u2g1gwjy41o9g727ga39hpvs2 Romanță spaniolă 0 43294 152918 135322 2026-10-24T11:47:38Z Mishuletz 445 152918 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Romanță spaniolă | autor = Aleksandr Pușkin | traducător = Alexandru Macedonski | secțiune = | anterior = | următor = | an = 1876 | note = }} <poem> (După Pușkin) Suflă zefirul, Muge, Fuge, Guadalquivirul! E răcoare și e lună, Ora două a sunat, Iată și Spaniola jună Pe balcon s-a arătat! Mariquită, Mariquită. Las' mantila nițeluș, Să-ți văd fața înflorită, Să-ți văd albul picioruș. Suflă zefirul, Muge, Fuge, Guadalquivirul! Norii trec pe-a lunii față, Cavalerul cel gentil Scara de mătase-agață Și-n balcon se urcă-agil! Suflă zefirul, Muge, Fuge, Guadalquivirul! Iar în razele-aurite Contopindu-se rămân, Stând cu buzele unite, Ochii în ochi și sân la sân! Suflă zefirul, Muge, Fuge, Guadalquivirul! 1876. </poem> 74h43nivpnr20qz8bi90g7ca8ftmhq2 Autor:Lafcadio Hearn 102 51242 152893 152681 2026-10-23T14:30:07Z ~2026-56676-92 22853 Yuki-Onna 152893 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = H }} ==Din periodice== * [[Balada despre O-Shichi]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[Haru]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[Jikininki]] * [[Ju-Roku-Zakura]] * [[Kimiko]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[La o stație de drum de fier]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[Legenda lui Mimi-Nashi-Hoichi]] * [[O cântăreață de stradă]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[O dănțătoare]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[Visul lui Akinosuké]] * [[Yuki-Onna, spectrul zăpezii]] {{DP-vechi}} {{control de autoritate}} 2nfnhjasgprh2yi6bp3o4kuq303w220 152895 152893 2026-10-23T18:33:32Z Francesco 19367 Mujina 152895 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = H }} ==Din periodice== * [[Balada despre O-Shichi]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[Haru]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[Jikininki]] * [[Ju-Roku-Zakura]] * [[Kimiko]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[La o stație de drum de fier]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[Legenda lui Mimi-Nashi-Hoichi]] * [[Mujina]] * [[O cântăreață de stradă]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[O dănțătoare]] (traducere de [[Grigore Goilav]]) * [[Visul lui Akinosuké]] * [[Yuki-Onna, spectrul zăpezii]] {{DP-vechi}} {{control de autoritate}} bndwdi8047w8i0jv8fkj1dqz9ysc3vo O cântăreață de stradă 0 51272 152899 152684 2026-10-24T10:03:57Z Mishuletz 445 152899 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = O cântăreață de stradă | autor = Lafcadio Hearn | traducător = Grigore Goilav | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în ''Revista Ideei'' 1910, nr. 93, 3, p. 38—40. Titlul original: ''Kokoro: A Street Singer''}} O femeie cu un ''samizen'', un fel de cobză și, întovărășită de un băiețel ca de vreo șapte ani, veni la casa mea ca să cânte. Avea portul țărăncilor, capul încins cu un tulpan albastru. Era în vârstă și urâțenia ei firească îi mai era sporită de-o crudă zăcere de vărsat. Copilul purta o legătură cu cântece tipărite. Vecinii începură a se aduna în ograda din fața casei, mai cu seamă mame și dădace cu copil în spinare. De asemenea mai veniră femei bătrâne, bărbați, ''inkgo'' de prin împrejurime, precum și ''jiurikisha'', purtători de cărucioare trase de oameni, din colțul străzii, unde le era locul de așteptare. Și curând se umplu tot locul din lăuntrul porților mele. Femeia se lăsă jos, în pragul ușii, își acordă ''samizen''-ul ei, cântă câteva acorduri de început și deodată ca un farmec se coborî peste toți: toți se uitau, zâmbind și plini de mirare, unul la altul. Pentru că din aceste buze șonțite și slute se strecura ca un izvor o minune de glas, tânăr, adânc și negrăit de mișcător în duioșia-i pătrunzătoare. „Femeie ori zână a codrilor”, făcu unul din cel de față. Numai femeie, dar o artistă mare, mare de tot. Chipul cum își mânuia instrumentul ar fi făcut s-o jinduiască și cea mai dibace dintre ''geishe'', dar niciodată asemenea glas și nici asemenea cântec nu s-a auzit de la o ''geisha''. Cânta cum numai o țărancă poate cânta, cu niște ritmuri vocale pe care le prinsese poate de la cicadele și privighetorile din pădure, cu jumătăți și sferturi, și jumătăți de sferturi de tonuri, care, în limba muzicală a Apusului, n-au fost puse niciodată pe note. Și pe când cânta, cel ce ascultau începură să plângă înăbușit. Nu puteam alege cuvintele, dar simțeam mâhnirea, și duioșia, și răbdarea vieții japonezului, care prin glasul ei trecea în inima mea, căutând cu jale în ea un ce, care nu se afla nicicum în ea. O gingășie nemaipomenită pare că plutea și tremura în jurul nostru, și simțul amintirii de locuri și vremuri uitate, se amesteca lin cu alte simțuri mai tainice, simțuri ce nu țineau de locuri și vremuri din amintirile vieții acesteia. Atunci îmi dădui seama că era oarbă. {{*}} După ce isprăvi de cântat, luarăm femeia în casă cu noi, și-o cercetarăm. Odinioară dânsa fusese în bine și încă de fată ea învăță ''samizen''. Băiețelul era copilul ei. Bărbatul îi era olog. Cu toate că ochii îi fuseseră stricați de vărsat, ea era zdravănă și în stare de a colinda prin depărtări mari. Când i se obosea copilul, ea îl lua în spate. Ea era vrednică să-și susțină micuțul și bărbatul cel pironit la pat, pentru că de câte ori cânta, lumea în lacrimi îi da parale, merinde... Asta era istoria ei. I-am dat câteva parale și un prânz -- și ea plecă, călăuzită de băiețașul ei. {{*}} Cumpărasem o foaie cu o baladă, alcătuită asupra unui „''shinshu''”, acea îndoită sinucidere atât de obișnuită la îndrăgostiții japonezi în nenorocire, un ''shinshu'' întâmplat de demult: „''Jalnica poezie despre Tamayone și Takejiro, alcătuită de Takenaka Jone, de la numărul patrusprezece din despărțirea a patra din Nippou bashi, din districtul de miazăzi din Osaka''”. Părea a fi o litografie și avea și două mici iconițe. Una înfățișa o fată și un flăcău, jelind împreună. Cealaltă, un fel de vignetă, arăta într-un vas o „''shikimi''”, acea plantă Sfințită, folosită în ceremonia budistă, a jertfelor aduse celor morți, apoi un pult de scris, o candelă care da să se stingă, o scrisoare deschisă și un vas în care ardea tămâie. Textul cursiv, foarte, ciudat, semăna cu o stenografie scrisă vertical și nu se putea tălmăci, decât în rânduri ca acestea: <poem> -- ''În despărțirea întâia a lui Nichi-Homachi, în mult vestitul Osaka, -— Oh, jale a acestui Shinshu.'' -- ''Tamayone, de nouăsprezece ani, —- a o vedea, pentru tânărul lucrător, era a o iubi.'' -- ''Pentru vreme a două vieți ei schimbară juruința de-a se iubi, -— oh, jale de a iubi o cântăreață.'' -- ''Pe brațul lor ei și-au tatuat un zmeu de ploaie și semnul „bambu”, -— și nu se gândeau la grijile vieții...'' -- ''Dar el nu poate plăti cincizeci și cinci de yen pentru a o răscumpăra, -— Oh, ce chin pe inima lui Takejiro,'' -- ''Amândoi jurară atunci să moară împreună, pentru că în viața asta ei nu puteau nicicând soț și soție să-și fie...'' -- ''Încredințată că tovarășele ei vor aduce tămâie și flori, —- Oh, ce milă, să-i vezi trecând ca roua.'' -- ''Tamayone ia paharul de vin, numai cu apă plin, pe care cei ce mor, unul altuia se juruiesc...'' -- ''Oh, luptă a morții de bună-voie a celor ce se iubesc.-- Oh, păcat de viețile lor aruncate.'' </poem> În scurt, nu era ceva deosebit în istoria lor și nici ceva deosebit în versurile acestea. Toată minunăția înfățișării sta în glasul femeii. Și multă vreme încă, după ce cântăreața plecă, glasul ei parcă mai zăbovea, deșteptând în mine o simțire de duioșie și de mâhnire, atât de ciudată, încât nu putui să nu caut a-mi răstălmăci mie însumi taina acestor vrăjite sunete. Și ce cugetai, iată că scriu aicea: {{*}} Orice cântec, orice melodie, orice muzică nu este decât evoluția rostirii primitive, firești a simțurilor, acea cuvântare nemeșteșugită, de jale, bucurie sau patimă, ale cărei vorbe sunt sunetele. Tot așa, după cum se deosebesc celelalte limbi între ele, și limba aceasta are deosebiri de combinații de tonuri. Iată pentru ce melodii care pe noi ne zguduie adânc, nu spun nimic auzului japonez -- și melodii care nu ne ating de loc, află un răsunet puternic în emoțiile unui neam, a cărui viață sufletească se deosebește de-a noastră, după cum se deosebește bunăoară albastrul de galben... Și totuși, care era pricina simțirii atât de adânci, deșteptată în mine, un străin, de acest cântec oriental, pe care nici când nu l-aș fi putut măcar învăța, cântec banal al unei oarbe din popor? Negreșit că-n glasul cântăreței se găseau niște entități, în stare de-a evoca un ce, care era mai mare decât suma experiențelor unui singur neam, un ce larg și întins ca viața întregii omeniri și vechi ca cunoștința binelui și a răului. {{*}} Într-o seară de vară, sunt acum vreo douăzeci și cinci de ani, într-un parc din Londra, auzii o fată zicând, unui trecător: „Noapte bună”. Nimic altceva decât aceste două cuvinte: „noapte bună”. Cine era ea, nu știu, nici îi mai văzusem vreodată fața, și nici îi mai auzisem glasul cândva. Cu toate astea încă și astăzi, după trecerea a o sută de anotimpuri, amintirea acestui „noapte bună” îmi înfioară inima cu o îndoită și neînțeleasă simțire de plăcere și chin, chin și plăcere, fără îndoială, nu ale mele, nici din propria-mi ființare, ci din preexistență sau din existența anterioară, din sorii acuma stinși. Pentru că ceea ce face farmecul unul glas auzit astfel o singură dată, nu poate fi ceva din viața aceasta, ci este din viețile nenumărate, uitate. Fără doară, n-au fost niciodată două glasuri care să aibă întocmai același timbru. Dar în rostirea dragostei este o gingășie de timbru, obștească la miriadele de milioane de glasuri alie omenirii întregi. Amintirea moștenită face înțeles glasul dezmierdării până și pruncului, până și noului născut chiar. Moștenită de asemenea, fără doar, e și cunoștința glasurilor de compătimire, de milă, de jale. Iată de ce cântecul unei oarbe dintr-un oraș al Extremului Orient poate să reînvie, chiar și în inima unul apusean, niște emoții ale căror rădăcini sunt mai adânci decât ființarea insului, niște emoții de patimi mute, nedeslușite, ale unor dureri uitate, impulsuri întunecate de dragoste ale unor generații de care nu ne mai aducem aminte. Pentru că morții nu mor cu desăvârșire niciodată: ei dorm în cămările cele mai întunecoase ale inimilor obosite, ale creierilor în activitate, pentru a fi deșteptați în niște clipe tainice, rare, numai prin răsunetul unul glas care le evocă trecutul. [[Categorie:Traduceri din limba engleză]] [[en:'Kokoro: A Street Singer]] g7aiw3aqhbvkf6hxptdbfpo8611yc4n Yuki-Onna, spectrul zăpezii 0 51314 152894 2026-10-23T14:45:41Z Francesco 19367 O-Yuki ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 152894 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Yuki-Onna, spectrul zăpezii | autor = Lafcadio Hearn | traducător = necunoscut | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în ''Ilustrațiunea Română'', 16 ianuarie 1930, p. 4. Titlul original: ''Yuki-Onna''}} Doi tăietori de lemne, Mosaku și Minokichi, trăiau într-un sat din provincia Mushasi. Mosaku era bătrân și ajutorul său, Minokichi, băiat de 18 ani. Ei se duceau în fiecare zi într-o pădure la cinci kilometri de locuința lor. Ca să ajungă în pădure, trebuiau să treacă un râu larg, cu o luntre. Cu toate că s-a încercat, în repetate rânduri, să se construiască un pod deasupra râului, aceasta nu a reușit, căci nimic nu putea să reziste curentului apelor, când acestea se umflau. Pe o seară rece, Mosaku și Minokichi fură surprinși de viscol, pe când se întorceau acasă. Ajunseră în coliba luntrașului, dar acesta plecase după ce își legase luntrea pe mulul opus. Deoarece era atât de frig și nu puteau trece râul înot, cei doi pădurari se refugiară în colibă, fiind foarte fericiți că sunt la adăpost. Nu aveau nici o sobă în care să facă foc; două paturi de pământ constituiau tot mobilierul camerei. Baricadară ușa colibei, care le servea și de fereastră și se întinseră pe paturile de pământ, învelindu-se cu mantalele lor de ploaie, făcute din țesătură de paie. La Început, nu prea simțiră frigul și credeau că furtuna va înceta în curând. Bătrânul adormi aproape numaidecât, dar Minokichi rămase mult timp treaz. Asculta vâjâitul vântului și izbiturile zăpezii, care se prăvălea în poarta colibei. Era o furtună îngrozitoare... Aerul era din ce în ce mai rece și Minokichi tremura sub mantaua lui de paie. Somnul îl cuprinse în cele din urmă. Fu deșteptat de fulgi de zăpadă, care îi cădeau pe obraji. Ușa colibei era deschisă și în lumina produsă de strălucirea zăpezii, văzu o femeie, îmbrăcată în alb. Ea era aplecată deasupra lui Mosaku și îi sufla în obraz... Suflul ei era ca un fum alb strălucitor. La un moment dat, se întoarse spre Minokichi și se aplecă spre el. El încercă să țipe, dar nu putu să articuleze nici un sunet.,. Femeia necunoscută sta aplecată asupra lui și fața ei atingea aproape pe a lui... Observă că era foarte frumoasă, dar îi fu frică de expresia ochilor ei. Ea se uită lung la el și îi spuse surâzând : -- Credeam să vă fac să muriți pe amândoi, dar din cauza tinereții tale, mi-a fost milă de tine... N-o să-ți fac niciun rău, Minokichi, fiindcă ești un copil frumos... Totuși, dacă vei spune vreodată cuiva, chiar și mamei tale, ce-ai văzut în noaptea aceasta, o voi afla și te voi omorî. Adu-ți aminte de cuvintele mele. Spunând aceste cuvinte, ea plecă din colibă. Minokichi se resimți stăpân pe sine. Dintr-o săritură el sări în picioare și se duse afară... Femeia în alb dispăruse și zăpada răbufnea în colibă. Tânărul închise ușa sprijinind-o cu mai multe bucăți de lemn. Se gândi, că vântul o deschisese și că ceea ce crezuse că este o femeie n-a fost altceva decât reflexul produs de strălucirea zăpezii... Totuși nu era asigurat. Chemă pe Mosaku și se sperie când bătrânul nu-i răspunse. Întinse, apoi mâinile și dibui în întuneric... Atinse fața înghețată a bătrânului tăietor de lemne. Mosaku murise... În revărsatul zorilor, furtuna încetase. Luntrașul se întoarse în colibă spre răsăritul soarelui. Găsi pe Minokichi, întins, în nesimțire, alături de cadavrul bătrânului Mosaku. Tânărul fu bine îngrijit și-și reveni, în curând, în simțire, dar rămase mult timp bolnav, de pe urma acestei nopți furtunoase. Fu foarte îndurerat de moartea stăpânului său, dar nu spuse nimănui ceea ce văzuse. Odată vindecat, își reluă lucrul. În fiecare dimineață, se ducea singur în pădure și se întorcea spre asfințitul soarelui, ducând în spinare lemnele, pe care mama sa le vindea, apoi, la oraș. Într-o seară a anului următor, pe când Minokichi se întorcea acasă, trecu înaintea unei fete, care mergea pe același drum. Era înaltă, mlădioasă, foarte frumoasă și răspunse salutului tăietorului de lemne, cu o voce dulce, asemănătoare ciripitului unei păsări. Se îndreptă spre ea și începură să vorbească. Fata spuse ea se numește O-Yuki (Zăpadă); îi muriseră de curând părinții și se ducea la Yedo, la niște prieteni, care îi promiseseră să-i găsească un loc de servitoare. Minokichi fu fermecat de frumoasa străină. Cu cât se uita mai mult la ea, cu atât îi părea mai frumoasă. O întrebă, dacă era logodită; ea îi răspunse râzând, că era liberă. Apoi, la rândul ei, întrebă pe Minokichi, dacă era însurat. El îi spuse că trăia cu mama lui și că nu se gândiseră încă la o „prea onorabilă noră". După aceste destăinuiri, merseră mai departe, fără să vorbească. Dar, după cum spune proverbul, „când există dorința, ochii spun tot atât ca și gura..." Când ajunseră în sat, erau foarte plăcut impresionați unul de altul. Minokichi rugă pe O-Yuki sa se odihnească puțin la el. Ea ezită Ia început, dar îl însoți, în cele din urmă... Mama tânărului o primi foarte bine. și în fața farmecului lui O-Yuki simți o afecțiune spontană pentru ea. Ea reuși, chiar, s-o convingă să-și amâne plecarea la Yedo. Ori, se întâmplă că O-Yuki nu se mai duse la oraș. Ea rămase în casa lui Minokichi în calitate de „prea onorabilă noră". * * * O-Yuki fu o noră exemplară. Când soacra ei muri, ultimele ei cuvinte fură un elogiu duios pentru femeia fiului ei. O-Yuki născu zece copii, toți frumoși și cu pielea extrem de albă. Locuitorii din acea regiune o considerau ca fiind înzestrată de o forță supranaturală, iar, pe când celelalte țărănci se treceau foarte repede, ea părea că rămâne tot atât de tânără și frumoasă, ca în ziua când venise în sat, cu toate că fusese de zece ori mamă. Într-o seară, pe când copiii dormeau, O-Yuki cosea la o lampă, a cărei lumină îi scălda fața, Minokichi se uită lung la ea și îi spuse în cele din urmă : -- Văzându-te astfel, cu fața scăldată de această lumină dulce, mi-aduc aminte de o aventură bizară, ce mi s-a întâmplat pe când aveam 18 ani. E vorba de o femeie, tot atât de frumoasă ca și tine. Semăna perfect cu tine... Fără să-și ridice ochii, O-Yuki îi spuse : -- Vorbește-mi de ea... Unde ai văzut-o? Minokichi îi povesti atunci despre noaptea groaznică, petrecută în coliba luntrașului, îi spuse de femeia în alb, care se aplecase deasupra lui surâzând și îi descrise și moartea tragică a bătrânului Mosaku. Și continuă să-i spună: -- A fost pentru prima dată, când am văzut o femeie atât de frumoasă ca tine... Era, bineînțeles, o făptură supranaturală... Mi-era tare frică... Era atât de albă! La drept vorbind, n-am putut să-mi dau seama, niciodată, dacă a fost un vis sau dacă am văzut, într-adevăr, pe Femeia Zăpezii! La aceste cuvinte, O-Yuki azvârli lucrul din fața ei și se ridică amenințătoare. Apoi, aplecându-se asupra bărbatului sau, care sta la pământ, strigă : — Pe mine m-ai văzut!... Pe mine!... O-Yuki. Ți-am spus că te voi omorî, dacă vei spune cuiva ce ai văzut în noaptea aceea de furtună. M-aș ține de cuvânt, dacă n-ar fi copiii, care dorm în odaia de alături!... Caută să ai grijă de ei, căci la prima ocazie, când se vor plânge de tine, te voi trata cum meriți!... Cum striga, vocea ei slăbea din ce în ce și semăna cu plânsul vântului... O-Yuki se prefăcu într-un fum alb, subțire și strălucitor, care se ridică în spirale spre grinzile plafonului cuprinse de flăcări și dispăru tremurândă pe gaura coșului. Nimeni n-a mai văzut-o vreodată.  [[Categorie:Traduceri din limba engleză]] [[en:Kwaidan:_Stories_and_Studies_of_Strange_Things/Yuki-Onna]] do119pzbrfwd4txqgmwlnbkbkshw8fg 152901 152894 2026-10-24T10:26:13Z Mishuletz 445 152901 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Yuki-Onna, spectrul zăpezii | autor = Lafcadio Hearn | traducător = necunoscut | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în ''Ilustrațiunea Română'', 16 ianuarie 1930, p. 4. Titlul original: ''Yuki-Onna''}} Doi tăietori de lemne, Mosaku și Minokichi, trăiau într-un sat din provincia Mushasi. Mosaku era bătrân și ajutorul său, Minokichi, băiat de 18 ani. Ei se duceau în fiecare zi într-o pădure la cinci kilometri de locuința lor. Ca să ajungă în pădure, trebuiau să treacă un râu larg, cu o luntre. Cu toate că s-a încercat, în repetate rânduri, să se construiască un pod deasupra râului, aceasta nu a reușit, căci nimic nu putea să reziste curentului apelor, când acestea se umflau. Pe o seară rece, Mosaku și Minokichi fură surprinși de viscol, pe când se întorceau acasă. Ajunseră în coliba luntrașului, dar acesta plecase după ce își legase luntrea pe mulul opus. Deoarece era atât de frig și nu puteau trece râul înot, cei doi pădurari se refugiară în colibă, fiind foarte fericiți că sunt la adăpost. Nu aveau nici o sobă în care să facă foc; două paturi de pământ constituiau tot mobilierul camerei. Baricadară ușa colibei, care le servea și de fereastră și se întinseră pe paturile de pământ, învelindu-se cu mantalele lor de ploaie, făcute din țesătură de paie. La Început, nu prea simțiră frigul și credeau că furtuna va înceta în curând. Bătrânul adormi aproape numaidecât, dar Minokichi rămase mult timp treaz. Asculta vâjâitul vântului și izbiturile zăpezii, care se prăvălea în poarta colibei. Era o furtună îngrozitoare... Aerul era din ce în ce mai rece și Minokichi tremura sub mantaua lui de paie. Somnul îl cuprinse în cele din urmă. Fu deșteptat de fulgi de zăpadă, care îi cădeau pe obraji. Ușa colibei era deschisă și în lumina produsă de strălucirea zăpezii, văzu o femeie, îmbrăcată în alb. Ea era aplecată deasupra lui Mosaku și îi sufla în obraz... Suflul ei era ca un fum alb strălucitor. La un moment dat, se întoarse spre Minokichi și se aplecă spre el. El încercă să țipe, dar nu putu să articuleze nici un sunet.,. Femeia necunoscută sta aplecată asupra lui și fața ei atingea aproape pe a lui... Observă că era foarte frumoasă, dar îi fu frică de expresia ochilor ei. Ea se uită lung la el și îi spuse surâzând : -- Credeam să vă fac să muriți pe amândoi, dar din cauza tinereții tale, mi-a fost milă de tine... N-o să-ți fac niciun rău, Minokichi, fiindcă ești un copil frumos... Totuși, dacă vei spune vreodată cuiva, chiar și mamei tale, ce-ai văzut în noaptea aceasta, o voi afla și te voi omorî. Adu-ți aminte de cuvintele mele. Spunând aceste cuvinte, ea plecă din colibă. Minokichi se resimți stăpân pe sine. Dintr-o săritură el sări în picioare și se duse afară... Femeia în alb dispăruse și zăpada răbufnea în colibă. Tânărul închise ușa sprijinind-o cu mai multe bucăți de lemn. Se gândi, că vântul o deschisese și că ceea ce crezuse că este o femeie n-a fost altceva decât reflexul produs de strălucirea zăpezii... Totuși nu era asigurat. Chemă pe Mosaku și se sperie când bătrânul nu-i răspunse. Întinse, apoi mâinile și dibui în întuneric... Atinse fața înghețată a bătrânului tăietor de lemne. Mosaku murise... În revărsatul zorilor, furtuna încetase. Luntrașul se întoarse în colibă spre răsăritul soarelui. Găsi pe Minokichi, întins, în nesimțire, alături de cadavrul bătrânului Mosaku. Tânărul fu bine îngrijit și-și reveni, în curând, în simțire, dar rămase mult timp bolnav, de pe urma acestei nopți furtunoase. Fu foarte îndurerat de moartea stăpânului său, dar nu spuse nimănui ceea ce văzuse. Odată vindecat, își reluă lucrul. În fiecare dimineață, se ducea singur în pădure și se întorcea spre asfințitul soarelui, ducând în spinare lemnele, pe care mama sa le vindea, apoi, la oraș. Într-o seară a anului următor, pe când Minokichi se întorcea acasă, trecu înaintea unei fete, care mergea pe același drum. Era înaltă, mlădioasă, foarte frumoasă și răspunse salutului tăietorului de lemne, cu o voce dulce, asemănătoare ciripitului unei păsări. Se îndreptă spre ea și începură să vorbească. Fata spuse ea se numește O-Yuki (Zăpadă); îi muriseră de curând părinții și se ducea la Yedo, la niște prieteni, care îi promiseseră să-i găsească un loc de servitoare. Minokichi fu fermecat de frumoasa străină. Cu cât se uita mai mult la ea, cu atât îi părea mai frumoasă. O întrebă, dacă era logodită; ea îi răspunse râzând, că era liberă. Apoi, la rândul ei, întrebă pe Minokichi, dacă era însurat. El îi spuse că trăia cu mama lui și că nu se gândiseră încă la o „prea onorabilă noră”. După aceste destăinuiri, merseră mai departe, fără să vorbească. Dar, după cum spune proverbul, „când există dorința, ochii spun tot atât ca și gura...”. Când ajunseră în sat, erau foarte plăcut impresionați unul de altul. Minokichi rugă pe O-Yuki sa se odihnească puțin la el. Ea ezită la început, dar îl însoți, în cele din urmă... Mama tânărului o primi foarte bine și în fața farmecului lui O-Yuki simți o afecțiune spontană pentru ea. Ea reuși, chiar, s-o convingă să-și amâne plecarea la Yedo. Ori, se întâmplă că O-Yuki nu se mai duse la oraș. Ea rămase în casa lui Minokichi în calitate de „prea onorabilă noră”. {{*}} O-Yuki fu o noră exemplară. Când soacra ei muri, ultimele ei cuvinte fură un elogiu duios pentru femeia fiului ei. O-Yuki născu zece copii, toți frumoși și cu pielea extrem de albă. Locuitorii din acea regiune o considerau ca fiind înzestrată de o forță supranaturală, iar, pe când celelalte țărănci se treceau foarte repede, ea părea că rămâne tot atât de tânără și frumoasă, ca în ziua când venise în sat, cu toate că fusese de zece ori mamă. Într-o seară, pe când copiii dormeau, O-Yuki cosea la o lampă, a cărei lumină îi scălda fața, Minokichi se uită lung la ea și îi spuse în cele din urmă : -- Văzându-te astfel, cu fața scăldată de această lumină dulce, mi-aduc aminte de o aventură bizară, ce mi s-a întâmplat pe când aveam 18 ani. E vorba de o femeie, tot atât de frumoasă ca și tine. Semăna perfect cu tine... Fără să-și ridice ochii, O-Yuki îi spuse : -- Vorbește-mi de ea... Unde ai văzut-o? Minokichi îi povesti atunci despre noaptea groaznică, petrecută în coliba luntrașului, îi spuse de femeia în alb, care se aplecase deasupra lui surâzând și îi descrise și moartea tragică a bătrânului Mosaku. Și continuă să-i spună: -- A fost pentru prima dată, când am văzut o femeie atât de frumoasă ca tine... Era, bineînțeles, o făptură supranaturală... Mi-era tare frică... Era atât de albă! La drept vorbind, n-am putut să-mi dau seama, niciodată, dacă a fost un vis sau dacă am văzut, într-adevăr, pe Femeia Zăpezii! La aceste cuvinte, O-Yuki azvârli lucrul din fața ei și se ridică amenințătoare. Apoi, aplecându-se asupra bărbatului sau, care sta la pământ, strigă : — Pe mine m-ai văzut!... Pe mine!... O-Yuki. Ți-am spus că te voi omorî, dacă vei spune cuiva ce ai văzut în noaptea aceea de furtună. M-aș ține de cuvânt, dacă n-ar fi copiii, care dorm în odaia de alături!... Caută să ai grijă de ei, căci la prima ocazie, când se vor plânge de tine, te voi trata cum meriți!... Cum striga, vocea ei slăbea din ce în ce și semăna cu plânsul vântului... O-Yuki se prefăcu într-un fum alb, subțire și strălucitor, care se ridică în spirale spre grinzile plafonului cuprinse de flăcări și dispăru tremurândă pe gaura coșului. Nimeni n-a mai văzut-o vreodată.  [[Categorie:Traduceri din limba engleză]] [[en:Kwaidan:_Stories_and_Studies_of_Strange_Things/Yuki-Onna]] jvhhe2i397gx9zyc04ok87mdq6mksob Mujina 0 51315 152896 2026-10-23T18:43:02Z Francesco 19367 Mujina 152896 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Mujina (Fantoma fără chip) | autor = Lafcadio Hearn | traducător = necunoscut | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în ''Ilustrațiunea Română'', 26 septembrie 1929, p. 8. Titlul original: ''Mujina''}} În drumul de la Akasaka, nu departe de Tokio, se află o coastă numită Kinohunizaka. Ea este mărginită de un șanț adânc, săpat cu sute de ani în urmă. Suișul coastei este brăzdat de arbori bătrâni, lucind de un verde strălucitor la lumina azurie a Soarelui și se pierde până la poalele zidurilor unui palat împărătesc, înconjurat de grădini fermecătoare. Înainte de a se ivi lanternele, aceste locuri erau în timpul nopții pustii și rar întâlneai o ființă omenească care să se fi încumetat să treacă pe acolo după asfințitul soarelui. Groaza se răspândise din pricina unei «Mujina» care bântuia noaptea prin aceste locuri!... Cea din urmă ființă omenească, care a văzut Mujina, a fost un bătrân negustor din cartierul Kyobashi, care și-a dat obștescul sfârșit, acum vreo treizeci de ani Iată peripețiile acestei întâmplări, așa cum mi le-a povestit el. Într-o noapte târzie, el se rătăci prin apropierea acestui loc și de aceea el se grăbi să taie drumul, spre a ajunge mai repede acasă. Deodată în fața lui se arătă o tânără femeie pironită la marginea șanțului și care parcă încerca să se ascundă... Era singură și plângea pe înfundate, suspinând din adâncul inimei. Negustorul nostru, crezând că are de a face cu o ființă deznădăjduită, gata să-și curme firul vieții, se opri și pe urmă făcu câțiva pași, spre a-i da în nevoie ajutorul său. El bagă de seamă, că înaintea lui se află o ființă sveltă, grațioasă și bine îmbrăcată, având pieptănătura îngrijită, ca o fată din părinți cu dare de mână. -- «O Jochu», (adică stimată domnișoară), articulă el, apropiindu-se de ea. Nu mai suspina atât de amar!... Spune-mi ce dureri ai... M-aș simți fericit ca să te pot ajuta ! El dorea într-adevăr să o ajute, căci era om bun și de inimă. Tânăra fată nu mai înceta cu plânsul, ascunzându-și fața cu mânecile largi ce le purta. -- Stimată domnișoară! reluă el domol. Ascultă rogu-te, de vorbele mele... Aici nu e locul potrivit pentru jelanie și mai cu seamă pentru o fată singură în bezna nopții. Nu mai plânge și spune-mi păsul tău. Poate că a-și fi în stare să te ajut cu dragă inimă? Tânăra fată se ridică încet... dar mereu întoarsă cu spatele spre el, ea își ascundea fața cu grijă... gemând, oftând și plângând neîncetat. Bătrânul îi puse atunci mâna pe umeri, spunându-i a treia oară: -- O Jochu. Ascultă-mă o clipă... Cum o atinsă însă, ea se întoarsă brusc, îndepărtă mâneca de pe obraz și-și netezi fața cu mâna... Bătrânul observă atunci că ea nu avea nici nas, nici gură, nici ochi!... Înspăimântat el o luă la fugă, urlând de groază!... El fugi astfel până înspre colina pustie și neagră ca noaptea, care îl învăluia din toate părțile!... Alergă fără să se oprească și fără să cuteze măcar de a se uita îndărăt. În sfârșit, el zări în depărtare slabele raze ale unei lanterne care părea de mărimea unei licurici. Era felinarul unui negustor ambulant, un vânzător de «Soba», (un fel de prăjituri făcute din susan), care se odihnea cu calabalâcul la marginea drumului. După pățania prin care trecuse, sărmanul bătrân se simți fericit că dăduse peste o vietate și-și venise puțin în fire. El căzu istovit la picioarele negustorului ambulant și abia articulând, el îngână: -- Ah!... Ah... a!... a!... al... -- «Kora»!... «Kora»!... răcni ambulantul. Dar ce ai? Ce-ai pățit ? Te-a atacat cineva ? -- Nu!... nu mi-a făcut nimeni nimic!... gâfâi celălalt... Dar... a!... a!... a!... -- Te-ai speriat de ceva? zbieră ambulantul, cu voce aspră și respingătoare. Te-a atacat vreun hoț? -- Nu!... Dar... aproape de șanț... am zărit... ah!... am zărit o femeie care mi-a arătat... Ah!... n-aș putea spune niciodată ceea ce mi-a arătat... -- Ei! Așa?... N-o fi cumva cam așa ceva, ce ți-a arătat femeia ?... răcni ambulantul și netezindu-și fața, ea se prefăcu aidoma în forma unui ou !... Dar chiar în acea clipă, lumina se stinse, iar la picioarele bătrânului zăcea un buștean putred și gârbovit!... [[Categorie:Traduceri din limba engleză]] [[en:Kwaidan:_Stories_and_Studies_of_Strange_Things/Mujina]] c1fvu1xuzpe70cnarwxbsd2k99o8il3 Categorie:Lafcadio Hearn 14 51316 152897 2026-10-24T08:33:46Z Mishuletz 445 n 152897 wikitext text/x-wiki [[Categorie:Autori englezi]] {{DEFAULTSORT:Hearn, Lafcadio}} pvek2znfz6t6sbngq5sirr6hwd96ty9 Categorie:Grigore Goilav 14 51317 152903 2026-10-24T10:50:00Z Mishuletz 445 n 152903 wikitext text/x-wiki [[Categorie:Autori români]] {{DEFAULTSORT:Goilav, Grigore}} 8ia6b6ubfxa8fau2jirhd8j3ayxmb8c Categorie:Decese în 1837 14 51318 152904 2026-10-24T10:54:46Z Mishuletz 445 Pagină nouă: {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 7 }} 152904 wikitext text/x-wiki {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 7 }} d3y1s1egi254h0mx5uwea6zcxjbuwkg Categorie:Decese în 1830 14 51319 152905 2026-10-24T10:55:12Z Mishuletz 445 Pagină nouă: {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 0 }} 152905 wikitext text/x-wiki {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 0 }} 5zduono8qjthm8y0lvrbz23dvqi75wp Categorie:Decese în 1831 14 51320 152906 2026-10-24T10:55:26Z Mishuletz 445 Pagină nouă: {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 1 }} 152906 wikitext text/x-wiki {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 1 }} ey7csqff9vrlioj2b01kbvz8h0pfokf Categorie:Decese în 1832 14 51321 152907 2026-10-24T10:55:49Z Mishuletz 445 Pagină nouă: {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 2 }} 152907 wikitext text/x-wiki {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 2 }} b3478879ieiebbe5ltk2xns0wjamxcw Categorie:Decese în 1833 14 51322 152908 2026-10-24T10:56:08Z Mishuletz 445 Pagină nouă: {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 3 }} 152908 wikitext text/x-wiki {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 3 }} r5jf392ncdxceikmalc9iak4gpoo7zp Categorie:Decese în 1834 14 51323 152909 2026-10-24T10:56:25Z Mishuletz 445 Pagină nouă: {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 4 }} 152909 wikitext text/x-wiki {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 4 }} p07b7kuxaw734gyz9wd283dgl4odho2 Categorie:Decese în 1835 14 51324 152910 2026-10-24T10:56:49Z Mishuletz 445 Pagină nouă: {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 5 }} 152910 wikitext text/x-wiki {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 5 }} cri882v0tbctri2ojnrj827d0xhxdjw Categorie:Decese în 1836 14 51325 152911 2026-10-24T10:57:13Z Mishuletz 445 Pagină nouă: {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 6 }} 152911 wikitext text/x-wiki {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 6 }} ejr6mddm1vif0bx696vz1dkssavu3wg Categorie:Decese în 1838 14 51326 152912 2026-10-24T10:57:42Z Mishuletz 445 Pagină nouă: {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 8 }} 152912 wikitext text/x-wiki {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 8 }} gjq8mv7yhto8yk8791c7nwsre5kimtl Categorie:Decese în 1839 14 51327 152913 2026-10-24T10:58:03Z Mishuletz 445 Pagină nouă: {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 9 }} 152913 wikitext text/x-wiki {{decese după an | secol = 18 | deceniu = 3 | an = 9 }} 4uujvrot5q0deck8ubeufnu8p0zoh1u Aleksandr Pușkin 0 51328 152916 2026-10-24T11:43:05Z Mishuletz 445 Redirecționat înspre [[Autor:Aleksandr Pușkin]] 152916 wikitext text/x-wiki #redirect[[Autor:Aleksandr Pușkin]] hltxd16s689uxlm6anu0vgt4zffysdw Autor:Simeon Nadson 102 51329 152919 2026-10-24T11:54:37Z Mishuletz 445 n 152919 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = N }} ==Poezii== 376vkdclfrxhcglpx20hnc2k5wksf4o 152920 152919 2026-10-24T11:56:54Z Mishuletz 445 152920 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = N }} ==Poezii== * [[Creștina]], traducere de [[Autor:Alexei Mateevici|Alexei Mateevici]] 1ukcqug8u1za5y81b3chghu04rijytf