Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.48.0-wmf.1 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 1440 153047 148974 2026-10-29T15:31:45Z ~2026-57704-36 22868 153047 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Scormon | autor = Ioan Slavici | secțiune = | anterior = | următor = | note = {{ediție}} }} {{Calitatealucrării|50%}} ==I== Cât e de lung gardul, de la portiță până la cotitura uliței, Sanda l-a măsurat, nici ea singură nu știe de câte ori, cu firul în mână. Jos, lângă portiță, e vârtelnița cu jirebia de tort. Sanda ia capătul firului, îl sucește pe lângă cel dintâi par din gard, apoi merge lăsând firul printre degete, din par în par, până la stâlpul din cotitură; acolo sucește firul încă o dată și iarăși se întoarce înapoi. Vârtelnița se mișcă alene, scârțâind îndelungat, și lasă firul a se dezveli. Din când în când, scârțâitura încetează și firul nu mai curge. Sanda fuge la vârtelniță, descurcă firele și iarăși părândă parii. Așa se urzește pânza. Și gardul e cel mai bun urzitor: pari bătuți unul lângă altul și legați între dânșii, loc de șase palme de la pământ, cu o împletitură de nuiele. Lângă gard locul e neted; dincolo grădina cu legume și cu flori. Cucurbăta se întinde de-a lungul, se ridică și pe alocurea se răsucește până în vârful parilor, încât firul Sandei se ascunde în verdeața frunzelor ori scutură albine din florile galbene. Așa de a îndemână nu e urzitorul cu craci lungi ca păianjenul. E bun în vreme de iarnă. Acum însă naica Marta s-a dus cu copiii la stână, badea Stan a plecat cu un car de scânduri: Sanda e singură-singurică. Îi mai place afară la uliță. Nu pentru că ar fi trecători, dar afară cântecul vine mai bine. E cald, dar deprinsă e fata la ger și la arșiță. Cu brațele goale, cu poalele aninate în brâu și cu ștergarul în cap, ea nici nu simte vremea lui cuptor; cântă, întinde firul, descurcă jirebia și se pierde în tinerețile ei. Din vale vine, un câine flocan, pe mijlocul uliței. Câteva sute de pași de la cotitură, el zărește o clipă pe Sanda, se oprește, ridică capul, ciulește și începe a scheuna încet. Sanda se întoarce cu firul și iarăși se arată la cotitură. Câinele tresare, prinde viață și, cu ochii ațintiți la Sanda, se repede în sus. Pentru o fată care urzește pânză de-a lungul gardului, un câine flocan, mai ales când nu vine, ci se repede, totdeauna este o ivire mai mult decât supărăcioasă. Sanda țipă, apoi rămase încremenită de spaimă, cu fața albă ca fagurele și cu ochii ațintiți la câine. Ca o șopârlă însă, cu labele întinse, colbăind cu coada și scheunând, se târâie câinele până în apropierea ei. Acolo apoi rămase turtit la pământ, privind fata speriată, scheunând iar cu frică și mușcându-și coada neîncetat. Sanda își veni în fire. Îi părea c-a mai văzut adeseori acest câine, dar unde și cum nu-și aducea aminte. Deodată, fața ei se însenină. — Scormon! strigă ea cu bucurie, ca și când ar întâlni un vechi prieten. Când auzi câinele acest cuvânt, sări iute la picioarele ei, apoi se ridică cu labele pe ea și iarăși îi cuprinse picioarele, sări împrejur vesel, începu să latre, să scheaune și iarăși să-i lingă mâinile. — Scormon! dragă Scormon! zise ea, plecându-se spre câine și netezindu-l. Cât e de slab, sărmanul! Unde e Pascu? La auzul acestui nume, câinele începu să scheaune încet, mai tare, tot mai tare, în sfârșit el își ridică capul în sus și începu să urle. Sanda îl privi câtăva vreme cu mișcare. — Bietul câine! cum urlă! zise ea înduioșată. Scormon, nu urla! urmă apoi, simțind că lacrimile îi vin în ochi. Cine știe, poate a și murit în cătănie. Bietul câine! Apoi începe a se sterge la ochi, așezându-se pe piatra de lângă portiță. Cine știe, poate a și murit! Trei ani vor fi la toamnă de când l-au dus în cătănie. Și mulți mor în cătănie. Se zice că-i bate și-i țin cu mâncări rele. Vai ș-amar! Nu se mai aude nimic de el. Despre alții tot mai vine câte-o veste. Dar el n-are pe nimeni decât pe bietul acesta de câine, care piere de foame. La acest gând, Sanda privi împrejur. Scormon era tupilit la picioarele ei. Ea începu să-l netezească. — Scormon! tu n-ai stăpân! Scoromon se ridică și-și puse labele pe genunchii ei, privindu-i în față. Sanda începu a-și face mustrări. De trei ani, de când s-a dus Pascu, ea abia câteodată și-a adus aminte de el. Măcar numai să se fi gândit la el. Și așa nu se mai gândește nimeni altul în lume. Dar atunci când îl luase în cătane Sanda era încă tânără, de tot tânără și nepricepută. Iar el totdeauna a fost bun cu dânsa. Când mergea la stână, iarna, când ședeau seara la sfărâmat de porumb, și primăvara, când oile începeau să fete, totdeauna el îi aducea pe cel mai frumos dintre mieii priori. Cine știe? poate el... Da! de dragul ei el ar fi fost gata să facă orișice. Ar fi dorit să știe unde-i și ce face, și cum e, și ce gândește, ar fi dorit să-l vadă și numai să-l vadă. Scormon se ridică cu labele pe umerii ei. — Scormon! strigă ea înduioșată, apoi îi cuprinse capul și îl sărută, privind speriată împrejur, ca să vadă dacă nu o va fi zărit cineva. După aceea se ridică repede, intră în curte, în casă și ieși cu o bucată de mălai proaspăt. — Scormon, ia, mănâncă! grăi ea, întinzându-i bucata. Câinele începu să mușine mălaiul. — Mănâncă, Scormon, mănâncă! Sărmanul, cât e de slab: abia a mai rămas păr pe el! Mănâncă, Scormon! Scormon apucă bucata cu sfială și o puse între labe, iar fata se așeză lângă el și rămase privind cu mulțumire cum câinele din ce în ce se îndemna mai tare la mâncare. — Unde e Pascu, Scormon? Câinele lasă bucata și iarăși începe a scheuna. — A murit, știu c-a murit! câinele simte mai bine decât omul! Naica Marta se opri la portiță și stete uimită: Sanda ședea jos și netezea un câine străin. — Ce faci tu, fată? — A murit, mamă! știu c-a murit! Urlă câinele. — Cine-a murit? — Pascu! Ia, acesta e câinele lui. — Care Pascu? — Pascu, care era cioban. — Aha, îmi aduc aminte, bălanul! răspunse naica Marta. Dar de unde știi tu? — Urlă câinele, mamă. Să vezi. Scormon! Unde e Pascu? Câinele, la intrarea naicăi Martei, se retrase și făcu un cerc împrejurul femeilor. Acum se opri și ridică capul în sus. — Unde e Pascu? întrebă Sanda încă o dată. Câinele începu iarăși să urle. Muma și fata stăteau privind cu înduioșare la câinele ce în limba lui se plângea de singurătate. — Da, nu e a bine! grăi naica Marta într-un târziu. Dumnezeu să-i ierte păcatele! Era băiat bun. Nu mai știe nimeni să facă brânza cum o făcea el. Bietul câine, cum urlă! Acum, când și naica Marta zisese că Pascu a murit, Sanda ar fi dorit să-i arate că e cu putință ca el să nu fi murit. Câinele poate urla și numai de dor să vadă pe stăpânul său. Văzând însă că și mamă-sa își șterge lacrimile, ea o urmă în casă, fără să-i vină a zice vrun cuvânt. Ceva mai târziu, Sanda iarăși măsura lungimea gardului cu firul în mână, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Scormon era culcat la vârtelniță, purtând capul în urma fetei, pe care și-o alesese stăpână. Ea se apleca totdeauna când sosea la vârtelniță și-l netezea, iar câinele se tăvălea dezmierdat înaintea ei. — Bietul câine! Cum se bucură! Numai în cealaltă zi dimineață se simți urma zilei acesteia. — Ce ți-e, fată? o întrebă mamă-sa îngrijată. — Nimic, mamă. — Ești galbenă ca ceara! — Nu știu! zise Sanda, mergând să dea mălai la câine. Și din zi în zi Sanda se făcea tot mai tăcută, mai galbenă și mai gânditoare. Îi plăcea să iasă seara afară, numai cu Scormon. Acesta, peste câteva zile, încetă a mai urla când îl întreba unde e Pascu, ci scheuna numai privind împrejur, ca și când l-ar aștepta. "Cine știe? poate că nici n-a murit", își zise Sanda. Parcă-i spunea un glas tainic că el trăiește; iar când auzea acest glas, parcă se temea de ceva. Și de câte ori vedea pe Scormon, glasul răsuna în sufletul ei și în răsunetul glasului se ivea frica. Peste câteva săptămâni, naica Marta ieși cu o bucată de mălai. — Scormon! Nimic. — Scormon! Nimic. — Tu, fată! ia vină, cheamă câinele cela. Cheamă fata, cheamă muma, cheamă toți, dar e zadarnic. Astăzi, mâine și poimâine: s-a dus Scormon. Cine știe unde? — Păcat de câinele acela! Era bun la casă, grăi naica Marta. Sanda s-ar fi bucurat că a scăpat de el, însă îi părea c-a rămas satul pustiu. ==II== Trei văi și trei dealuri: cale scurtă-n tinerețe: cine o face în voie bună a sosit la Măciniș fără chiar să bea apă din izvoarele din cale. Jos, în vale, curge râul; mai sus, pe coaste, răsfirat, se întinde satul prin holde și grădini. Sus, pe culme, paște turma în iarbă verde și îndesată. Stâna e așezată tocmai in cruce, de unde ochiul cuprinde amândouă văile. Un nuc bătrân și stufos dă umbră păstorului. Berbecii sunt bătăuși, mioarele sunt grase și mieii zburdalnici, dar păstorul totuși e tăcut. Zadarnic ia fluierul în mână; doina nu mai are farmecul pe care-l avea odinoară. — Scormon, ține! Scormon sare și se repede între berbecii care se bat în capete, despărțindu-i pe șapte în șapte părți, apoi rămâne stând cu capul ridicat, ca să vadă dacă lupta e sfârșită. Iar când vede că toți pasc, latră încă de câteva ori, ca semn al privegherii sale, și se întoarce încet lângă stăpânul său. Aci se întinde, își pune capul pe labele dinainte și rămâne urmând cu ochii săi mișcările lui Pascu. Din când în când, ciulește, tresare, ridică capul ori mormăie, parc-ar fi simțit ceva nepriincios. Pascu nu-l vede. El se simte singur. Câtă vreme a fost în cătănie, adeseori și-a adus aminte de el. Muntele, turma și Scormon au fost prietenii din revărsatul tinereților lui. Acuma însă, de când a sosit acasă, parcă e sătul de traiul de mai nainte. De patru săptămâni își paște turma și încă nu și-a botezat chiar nici pe berbecul ce poartă clopotul cel mare. Poate cu vremea, cu zilele, lucrurile iarăși vor intra în firea lor de mai nainte. Scormon ridică capul, se ridică de tot, privește ciulind în vale, apoi, ca lăsat din pușcă, se duce peste gropi și tufișuri în jos. — Unde, păcate, se duce câinele așa? Scormon, Scormon! Scormon n-are vreme să stea de vorbă. Pascu se ridică și privește în urma lui. Din vale șerpuiește, albă și netedă, poteca îngustă. Jos, unde se pierde în dosul spinișului îndesat, Pascu vede o femeie venind grăbită în sus. Scormon merge drept la ea, apoi joacă împrejurul ei, se tăvălește, latră, sare la ea și iarăși ia calea înapoi până la Pascu. — Ce-i, Scormon? Cine e aceea? El ar spune dac-ar ști vorbi. Dar scheaună, sare, latră și iarăși fuge la Sanda, și de la Sanda la Pascu, și de la Pascu la Sanda, cale tot mai scurtă, până ce nu îi poate vedea față în față. Sanda se oprește cu obrajii aprinși înaintea lui Pascu. O, dacă n-ar fi plecat, dacă n-ar fi venit, dacă n-ar fi aici! Pascu o vede și-și aduce aminte de ea. Sanda lui badea Stan. Parc-o vede acum tot cum era înainte de trei ani, dar totuși parcă tot nu e cum a fost atunci. Parcă e — ferească Dumnezeu — cum! Ar voi să-i spuie o vorbă, dar nu o găsește, tocmai de aceea. — Mi-a spus Florea lui Butuc c-ai venit acasă! grăi Sanda înăbușită. Pascu abia putu să o audă. — Da! am venit acasă. Și Florea a venit acasă, răspunse el căutând vorbele. Am turmă frumoasă. Patruzeci și șase de berbeci, o sută șaizeci și două de mioare și optzeci de miei. — Frumoasă turmă! — Și iarba e foarte bună, să zici că-i pagubă să pască oile în ea. Ia! berbecele cela e al meu: simbrie. Să ți-l arăt. El pleacă înspre turmă și Sanda în urma lui, iar Scormon, adunând turma, înaintea lor. — E grasă turma. — Foarte grasă. Așa turmă n-am avut încă. Vezi aceea și aceea, și berbecul cela, și celălalt, urmă el, arătând oile răsfirate. Am tot de la zece una. Sanda umbla în urma lui, privindu-l furiș, iar când el stete locului și se întoarse la ea, amândoi rămaseră ca în cea dintâi clipă a întâlnirii lor. — Eu mă duc acasă! zise Sanda cu glas tremurător. — Te duci acasă? — Da! mă duc! răspunse ea, plecând. Pascu plecă în urma ei. Acuma se opri Sanda. — Dar unde ai plecat? o întrebă Pascu. — Am fost numai iac-așa! — Ce duci în cârpă? Sanda privi la cârpă, apoi la Pascu. Ochii începură să i se împăienjenească. Scormon văzu cum o lacrimă se strecură în jos pe obrazul ei și începu să scheaune, văzând c-acuma nu e bine. — Ți-am adus niște struguri! zise ea, fără ca să-și șteargă lacrima. Sărmanul, a venit la noi. Mai departe nu putu vorbi. Nu știu ce și nu știu cum... Pascu se simți că nu se mai știe... Fără de a putea să-și dea seamă în ce chip, el se trezi că o îmbrățișează pe Sanda. Scormon privea neclintit la ei. --- În toamna viitoare, peste trei dealuri și trei văi, în umbra unui tei era o trochiță. Scormon e culcat lângă ea și privește în tăcere cum copilul se joacă cu mânuțele lui bombănind vorbe de tainic înțeles. bp6rhupm30rpx3opjww0k5ajlkd9fb4 153053 153047 2026-10-29T17:43:20Z Mishuletz 445 153053 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Scormon | autor = Ioan Slavici | secțiune = | anterior = | următor = | an = 1875 | note = {{ediție}} }} {{Calitatealucrării|50%}} ==I== Cât e de lung gardul, de la portiță până la cotitura uliței, Sanda l-a măsurat, nici ea singură nu știe de câte ori, cu firul în mână. Jos, lângă portiță, e vârtelnița cu jirebia de tort. Sanda ia capătul firului, îl sucește pe lângă cel dintâi par din gard, apoi merge lăsând firul printre degete, din par în par, până la stâlpul din cotitură; acolo sucește firul încă o dată și iarăși se întoarce înapoi. Vârtelnița se mișcă alene, scârțâind îndelungat, și lasă firul a se dezveli. Din când în când, scârțâitura încetează și firul nu mai curge. Sanda fuge la vârtelniță, descurcă firele și iarăși părândă parii. Așa se urzește pânza. Și gardul e cel mai bun urzitor: pari bătuți unul lângă altul și legați între dânșii, loc de șase palme de la pământ, cu o împletitură de nuiele. Lângă gard locul e neted; dincolo grădina cu legume și cu flori. Cucurbăta se întinde de-a lungul, se ridică și pe alocurea se răsucește până în vârful parilor, încât firul Sandei se ascunde în verdeața frunzelor ori scutură albine din florile galbene. Așa de a îndemână nu e urzitorul cu craci lungi ca păianjenul. E bun în vreme de iarnă. Acum însă naica Marta s-a dus cu copiii la stână, badea Stan a plecat cu un car de scânduri: Sanda e singură-singurică. Îi mai place afară la uliță. Nu pentru că ar fi trecători, dar afară cântecul vine mai bine. E cald, dar deprinsă e fata la ger și la arșiță. Cu brațele goale, cu poalele aninate în brâu și cu ștergarul în cap, ea nici nu simte vremea lui cuptor; cântă, întinde firul, descurcă jirebia și se pierde în tinerețile ei. Din vale vine, un câine flocan, pe mijlocul uliței. Câteva sute de pași de la cotitură, el zărește o clipă pe Sanda, se oprește, ridică capul, ciulește și începe a scheuna încet. Sanda se întoarce cu firul și iarăși se arată la cotitură. Câinele tresare, prinde viață și, cu ochii ațintiți la Sanda, se repede în sus. Pentru o fată care urzește pânză de-a lungul gardului, un câine flocan, mai ales când nu vine, ci se repede, totdeauna este o ivire mai mult decât supărăcioasă. Sanda țipă, apoi rămase încremenită de spaimă, cu fața albă ca fagurele și cu ochii ațintiți la câine. Ca o șopârlă însă, cu labele întinse, colbăind cu coada și scheunând, se târâie câinele până în apropierea ei. Acolo apoi rămase turtit la pământ, privind fata speriată, scheunând iar cu frică și mușcându-și coada neîncetat. Sanda își veni în fire. Îi părea c-a mai văzut adeseori acest câine, dar unde și cum nu-și aducea aminte. Deodată, fața ei se însenină. — Scormon! strigă ea cu bucurie, ca și când ar întâlni un vechi prieten. Când auzi câinele acest cuvânt, sări iute la picioarele ei, apoi se ridică cu labele pe ea și iarăși îi cuprinse picioarele, sări împrejur vesel, începu să latre, să scheaune și iarăși să-i lingă mâinile. — Scormon! dragă Scormon! zise ea, plecându-se spre câine și netezindu-l. Cât e de slab, sărmanul! Unde e Pascu? La auzul acestui nume, câinele începu să scheaune încet, mai tare, tot mai tare, în sfârșit el își ridică capul în sus și începu să urle. Sanda îl privi câtăva vreme cu mișcare. — Bietul câine! cum urlă! zise ea înduioșată. Scormon, nu urla! urmă apoi, simțind că lacrimile îi vin în ochi. Cine știe, poate a și murit în cătănie. Bietul câine! Apoi începe a se sterge la ochi, așezându-se pe piatra de lângă portiță. Cine știe, poate a și murit! Trei ani vor fi la toamnă de când l-au dus în cătănie. Și mulți mor în cătănie. Se zice că-i bate și-i țin cu mâncări rele. Vai ș-amar! Nu se mai aude nimic de el. Despre alții tot mai vine câte-o veste. Dar el n-are pe nimeni decât pe bietul acesta de câine, care piere de foame. La acest gând, Sanda privi împrejur. Scormon era tupilit la picioarele ei. Ea începu să-l netezească. — Scormon! tu n-ai stăpân! Scoromon se ridică și-și puse labele pe genunchii ei, privindu-i în față. Sanda începu a-și face mustrări. De trei ani, de când s-a dus Pascu, ea abia câteodată și-a adus aminte de el. Măcar numai să se fi gândit la el. Și așa nu se mai gândește nimeni altul în lume. Dar atunci când îl luase în cătane Sanda era încă tânără, de tot tânără și nepricepută. Iar el totdeauna a fost bun cu dânsa. Când mergea la stână, iarna, când ședeau seara la sfărâmat de porumb, și primăvara, când oile începeau să fete, totdeauna el îi aducea pe cel mai frumos dintre mieii priori. Cine știe? poate el... Da! de dragul ei el ar fi fost gata să facă orișice. Ar fi dorit să știe unde-i și ce face, și cum e, și ce gândește, ar fi dorit să-l vadă și numai să-l vadă. Scormon se ridică cu labele pe umerii ei. — Scormon! strigă ea înduioșată, apoi îi cuprinse capul și îl sărută, privind speriată împrejur, ca să vadă dacă nu o va fi zărit cineva. După aceea se ridică repede, intră în curte, în casă și ieși cu o bucată de mălai proaspăt. — Scormon, ia, mănâncă! grăi ea, întinzându-i bucata. Câinele începu să mușine mălaiul. — Mănâncă, Scormon, mănâncă! Sărmanul, cât e de slab: abia a mai rămas păr pe el! Mănâncă, Scormon! Scormon apucă bucata cu sfială și o puse între labe, iar fata se așeză lângă el și rămase privind cu mulțumire cum câinele din ce în ce se îndemna mai tare la mâncare. — Unde e Pascu, Scormon? Câinele lasă bucata și iarăși începe a scheuna. — A murit, știu c-a murit! câinele simte mai bine decât omul! Naica Marta se opri la portiță și stete uimită: Sanda ședea jos și netezea un câine străin. — Ce faci tu, fată? — A murit, mamă! știu c-a murit! Urlă câinele. — Cine-a murit? — Pascu! Ia, acesta e câinele lui. — Care Pascu? — Pascu, care era cioban. — Aha, îmi aduc aminte, bălanul! răspunse naica Marta. Dar de unde știi tu? — Urlă câinele, mamă. Să vezi. Scormon! Unde e Pascu? Câinele, la intrarea naicăi Martei, se retrase și făcu un cerc împrejurul femeilor. Acum se opri și ridică capul în sus. — Unde e Pascu? întrebă Sanda încă o dată. Câinele începu iarăși să urle. Muma și fata stăteau privind cu înduioșare la câinele ce în limba lui se plângea de singurătate. — Da, nu e a bine! grăi naica Marta într-un târziu. Dumnezeu să-i ierte păcatele! Era băiat bun. Nu mai știe nimeni să facă brânza cum o făcea el. Bietul câine, cum urlă! Acum, când și naica Marta zisese că Pascu a murit, Sanda ar fi dorit să-i arate că e cu putință ca el să nu fi murit. Câinele poate urla și numai de dor să vadă pe stăpânul său. Văzând însă că și mamă-sa își șterge lacrimile, ea o urmă în casă, fără să-i vină a zice vrun cuvânt. Ceva mai târziu, Sanda iarăși măsura lungimea gardului cu firul în mână, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Scormon era culcat la vârtelniță, purtând capul în urma fetei, pe care și-o alesese stăpână. Ea se apleca totdeauna când sosea la vârtelniță și-l netezea, iar câinele se tăvălea dezmierdat înaintea ei. — Bietul câine! Cum se bucură! Numai în cealaltă zi dimineață se simți urma zilei acesteia. — Ce ți-e, fată? o întrebă mamă-sa îngrijată. — Nimic, mamă. — Ești galbenă ca ceara! — Nu știu! zise Sanda, mergând să dea mălai la câine. Și din zi în zi Sanda se făcea tot mai tăcută, mai galbenă și mai gânditoare. Îi plăcea să iasă seara afară, numai cu Scormon. Acesta, peste câteva zile, încetă a mai urla când îl întreba unde e Pascu, ci scheuna numai privind împrejur, ca și când l-ar aștepta. "Cine știe? poate că nici n-a murit", își zise Sanda. Parcă-i spunea un glas tainic că el trăiește; iar când auzea acest glas, parcă se temea de ceva. Și de câte ori vedea pe Scormon, glasul răsuna în sufletul ei și în răsunetul glasului se ivea frica. Peste câteva săptămâni, naica Marta ieși cu o bucată de mălai. — Scormon! Nimic. — Scormon! Nimic. — Tu, fată! ia vină, cheamă câinele cela. Cheamă fata, cheamă muma, cheamă toți, dar e zadarnic. Astăzi, mâine și poimâine: s-a dus Scormon. Cine știe unde? — Păcat de câinele acela! Era bun la casă, grăi naica Marta. Sanda s-ar fi bucurat că a scăpat de el, însă îi părea c-a rămas satul pustiu. ==II== Trei văi și trei dealuri: cale scurtă-n tinerețe: cine o face în voie bună a sosit la Măciniș fără chiar să bea apă din izvoarele din cale. Jos, în vale, curge râul; mai sus, pe coaste, răsfirat, se întinde satul prin holde și grădini. Sus, pe culme, paște turma în iarbă verde și îndesată. Stâna e așezată tocmai in cruce, de unde ochiul cuprinde amândouă văile. Un nuc bătrân și stufos dă umbră păstorului. Berbecii sunt bătăuși, mioarele sunt grase și mieii zburdalnici, dar păstorul totuși e tăcut. Zadarnic ia fluierul în mână; doina nu mai are farmecul pe care-l avea odinoară. — Scormon, ține! Scormon sare și se repede între berbecii care se bat în capete, despărțindu-i pe șapte în șapte părți, apoi rămâne stând cu capul ridicat, ca să vadă dacă lupta e sfârșită. Iar când vede că toți pasc, latră încă de câteva ori, ca semn al privegherii sale, și se întoarce încet lângă stăpânul său. Aci se întinde, își pune capul pe labele dinainte și rămâne urmând cu ochii săi mișcările lui Pascu. Din când în când, ciulește, tresare, ridică capul ori mormăie, parc-ar fi simțit ceva nepriincios. Pascu nu-l vede. El se simte singur. Câtă vreme a fost în cătănie, adeseori și-a adus aminte de el. Muntele, turma și Scormon au fost prietenii din revărsatul tinereților lui. Acuma însă, de când a sosit acasă, parcă e sătul de traiul de mai nainte. De patru săptămâni își paște turma și încă nu și-a botezat chiar nici pe berbecul ce poartă clopotul cel mare. Poate cu vremea, cu zilele, lucrurile iarăși vor intra în firea lor de mai nainte. Scormon ridică capul, se ridică de tot, privește ciulind în vale, apoi, ca lăsat din pușcă, se duce peste gropi și tufișuri în jos. — Unde, păcate, se duce câinele așa? Scormon, Scormon! Scormon n-are vreme să stea de vorbă. Pascu se ridică și privește în urma lui. Din vale șerpuiește, albă și netedă, poteca îngustă. Jos, unde se pierde în dosul spinișului îndesat, Pascu vede o femeie venind grăbită în sus. Scormon merge drept la ea, apoi joacă împrejurul ei, se tăvălește, latră, sare la ea și iarăși ia calea înapoi până la Pascu. — Ce-i, Scormon? Cine e aceea? El ar spune dac-ar ști vorbi. Dar scheaună, sare, latră și iarăși fuge la Sanda, și de la Sanda la Pascu, și de la Pascu la Sanda, cale tot mai scurtă, până ce nu îi poate vedea față în față. Sanda se oprește cu obrajii aprinși înaintea lui Pascu. O, dacă n-ar fi plecat, dacă n-ar fi venit, dacă n-ar fi aici! Pascu o vede și-și aduce aminte de ea. Sanda lui badea Stan. Parc-o vede acum tot cum era înainte de trei ani, dar totuși parcă tot nu e cum a fost atunci. Parcă e — ferească Dumnezeu — cum! Ar voi să-i spuie o vorbă, dar nu o găsește, tocmai de aceea. — Mi-a spus Florea lui Butuc c-ai venit acasă! grăi Sanda înăbușită. Pascu abia putu să o audă. — Da! am venit acasă. Și Florea a venit acasă, răspunse el căutând vorbele. Am turmă frumoasă. Patruzeci și șase de berbeci, o sută șaizeci și două de mioare și optzeci de miei. — Frumoasă turmă! — Și iarba e foarte bună, să zici că-i pagubă să pască oile în ea. Ia! berbecele cela e al meu: simbrie. Să ți-l arăt. El pleacă înspre turmă și Sanda în urma lui, iar Scormon, adunând turma, înaintea lor. — E grasă turma. — Foarte grasă. Așa turmă n-am avut încă. Vezi aceea și aceea, și berbecul cela, și celălalt, urmă el, arătând oile răsfirate. Am tot de la zece una. Sanda umbla în urma lui, privindu-l furiș, iar când el stete locului și se întoarse la ea, amândoi rămaseră ca în cea dintâi clipă a întâlnirii lor. — Eu mă duc acasă! zise Sanda cu glas tremurător. — Te duci acasă? — Da! mă duc! răspunse ea, plecând. Pascu plecă în urma ei. Acuma se opri Sanda. — Dar unde ai plecat? o întrebă Pascu. — Am fost numai iac-așa! — Ce duci în cârpă? Sanda privi la cârpă, apoi la Pascu. Ochii începură să i se împăienjenească. Scormon văzu cum o lacrimă se strecură în jos pe obrazul ei și începu să scheaune, văzând c-acuma nu e bine. — Ți-am adus niște struguri! zise ea, fără ca să-și șteargă lacrima. Sărmanul, a venit la noi. Mai departe nu putu vorbi. Nu știu ce și nu știu cum... Pascu se simți că nu se mai știe... Fără de a putea să-și dea seamă în ce chip, el se trezi că o îmbrățișează pe Sanda. Scormon privea neclintit la ei. --- În toamna viitoare, peste trei dealuri și trei văi, în umbra unui tei era o trochiță. Scormon e culcat lângă ea și privește în tăcere cum copilul se joacă cu mânuțele lui bombănind vorbe de tainic înțeles. e9ioe4lin65me5sg8nst3jm0xfqsvj2 102 7894 153050 152313 2026-10-29T17:24:52Z Mishuletz 445 /* Cea dintâi durere (1907) */ 153050 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = G }} ==Povestiri și schițe== *[[Pe-atunci]] ===1877 - Schițe din război=== *[[Santinela]] *[[Prizonierul]] ===Într-o noapte de mai=== *[[Om milostiv]] *[[Furnica]] *[[Primăvara!]] *[[Bolnavii]] *[[Punga]] ===Bătrânii (1905)=== *[[Bătrânii]] *[[Sineturile conului Gheorghieș]] *[[Nadișanca]] *[[Boierul Iorgu Buhtea]] ===Cea dintâi durere (1907)=== *[[Cea dintâi durere]] *[[Ucigașul]] *[[Tată]] *[[Ochiul lui Turculeț]] *[[Vierul]] *[[În ajunul anului nou (Emil Gârleanu)|În ajunul anului nou]] *[[Întâmplarea]] *[[Înecatul]] *[[La vorbă, într-o seară de iarnă]] *[[Uitat]] *[[Cine a iubit-o!]] *[[Moștenitorul]] *[[Frați]] *[[Grușan]] *[[Flămând]] *[[Patima]] *[[Părtașul]] *[[Fugitul]] *[[Puișorii (Emil Gârleanu)|Puișorii]] *[[La moarte]] *[[Negustorul Meremet]] *[[Colonelul]] ===Punga (1909)=== *[[Punga]] *[[Bolnavii]] *[[Furnica]] ===Nucul lui Odobac (1910) === *[[Nucul lui Odobac]] *[[Demisia]] *[[Oratorul]] *[[Fetița mamei]] ===Din lumea celor care nu cuvântă (1910)=== *[[Cât un fir de neghină]] *[[Gândăcelul]] *[[Sărăcuțul! ...]] *[[Călătoare! ...]] *[[Musculița]] *[[Cântărețul]] *[[Hoinar]] *[[În curtea mea]] *[[După asemănarea lor!]] *[[Cioc! cioc! cioc!]] *[[În fel de fel de fețe]] *[[Mai sus!]] *[[Nedespărțite! ...]] *[[Pasăre de noapte]] *[[Vulturul_(Emil_Gârleanu)|Vulturul]] *[[Cocoșul]] *[[Ca soarele!]] *[[Luptătorii]] *[[Mărinimie]] *[[Singuraticii]] *[[Filozoful]] *[[Când stăpânul nu-i acasă!]] *[[Grivei]] *[[Fricosul]] *[[Musafirul]] *[[Căprioara]] *[[Voinicul!]] *[[Gâza]] *[[Părăsită]] *[[Calul]] *[[Tovarășii]] *[[Trandafirul (Emil Gârleanu)|Trandafirul]] *[[Frunza]] *[[O rază]] ==Postume== ===Visul lui Pilat (1915)=== *[[Meșterul de oglinzi]] *[[Sorțaș]] *[[Comoara (Gârleanu)|Comoara]] ===O lacrimă pe-o geană (1915)=== ===Priveliști din țară – schițe, însemnări (1915)=== ==Despre autor== * [[Emil Gârleanu (Mihail Sebastian)|Emil Gârleanu]] de [[Autor:Mihail Sebastian|Mihail Sebastian]], articol publicat în ''Universul literar'' din 8 iulie 1928 ==Legături externe== *[http://books.google.com/books?id=2kUQAAAAYAAJ Google Books: Emil Gârleanu - Cea dintăi durere, Editura Institutului de Arte Grafice „Minerva”, București, 1907] *[http://ebibliophil.bjvaslui.ro/?s=catalog&f=7&codIDCarte=99 BiblioPhil: Emil Gârleanu - Din lumea celor care nu cuvântă, „Litera Internațional”, București & Chișinău, 2002] htuims85yow82zlz8ikzdsplp3d6zb3 102 11363 153041 129143 2026-10-29T14:44:23Z Mishuletz 445 /* Traduceri */ 153041 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = C }} ==Volume== * ''[[Estera]]'', tragedie în 3 acte, de Jean Racine, traducere în versuri, București, Socec, 1923 * ''Povești în versuri'' (1925) * ''Prichindel. Chipuri și priveliști. Întâmplări și istorisiri'' (1925) * ''Vestiri'', o ediție postumă ale versurilor lui Ioan Ciorănescu, îngrijită de Tudor Vianu, 1937 * ''Antologia poeziei franceze'', Cu un portret, Cultura Românească, București, 1937 * ''Vestiri'', București, Minerva, 1980 ===Poezii=== * [[Ante mortem]], 14.10.1926 * [[Catedrala]], 1925 * [[Lui Dumnezeu]] * [[Paiața]] * [[Ades mi-aduc aminte]] * [[Deschide pleoapa]] * [[Simplu (Nelu Ciorănescu)|Simplu]] * [[Fântâna (Ioan Ciorănescu)|Fântâna]], martie 1926 * [[Rustică]] * [[Lucrătorul]] * [[Toamna târzie]], 1923 * [[Pentru un „dacă”]], 1923 * [[Scufundătorul]], 1920, după [[Schiller]] * [[Stridente]], 1924 * [[Înstrăinare]], 1924 ====Postume==== * [[Nemurire]], 31.10.1926 * [[Bătrânețe (Ioan Ciorănescu)|Bătrânețe]], 1928 ===Nuvele=== * [[Glasul copilăriei]], 1923 ==Traduceri== * [[Sonet I (Ronsard, Ciorănescu)|Sonet I]], de [[Autor:Pierre de Ronsard|Pierre de Ronsard]] * [[Sonet II (Ronsard, Ciorănescu)|Sonet II]], de [[Autor:Pierre de Ronsard|Pierre de Ronsard]] * [[Rugăciunea slugii]], de [[Autor:Robert de Montesquiou|Robert de Montesquiou]] ==Despre autor== * [[Ion Ciorănescu (Eugen Lovinescu)|Ion Ciorănescu]], de [[Autor:Eugen Lovinescu|Eugen Lovinescu]] (noiembrie 1926) * [[Ioan I. Ciorănescu (Constantin-Stelian)|Ioan I. Ciorănescu]], de [[Autor:Stelian Constantin-Stelian|Stelian Constantin-Stelian]], revista Pagini literare, an. V, nr. 6-7-8, 1938 3deandsb3v5bjigsyftrw05dnyve0d0 0 15060 153048 98809 2026-10-29T17:19:36Z Mishuletz 445 Mishuletz a redenumit pagina [[Puișorii]] în [[Puișorii (Emil Gârleanu)]] 98809 wikitext text/x-wiki Se avântă cu toatele înspre păduricea de sălcii; ascunzându-se rătăcesc prin frunzișul răcoros, apoi o iau de-a lungul miriștilor și iar se întorc în bătaia lină a aripelor.De după deal vine în zbor rotat un uliu. Pasărea de pradă pare că nu ia în seamă mulțimea păsărelelor călătoare. Ele îl zăresc; un strigăt de îmbărbătare și stolul întreg năvălește la luptă. Uliul ocolește iscusit prin aer și piere cu repeziciunea fulgerului dincolo de deal. A scăpat! Rândunelele, vesele de această fugă, plutesc sus, crezând că l-or mai vedea; zarea rămâne însă limpede și dânsele se întorc obosite de se înșiră pe vârful șurelor de paie...</nowiki>Pe prispa casei, copilașul, numai în cămășuță, cu capul gol, urmărește de mult jocul stolului de pasari, printre care se află și cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de supt streșină. Îi căpătase doar dela mămuca lui. De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea : „Fii cuminte dacă vrei să-ți dau puii, când or crește mari!” Și el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au zburat! El îi văzuse cum au eșit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburase mai mult ca astăzi. Și-și cunoaște el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul șurei din dreapta, trei unul lângă altul, sau cei de lângă aceștia, dacă n-or fi chiar cei de la capăt. Toți parcă samănă unii cu alții, și-s așa de sus, așa de sus!... Păsărelele s-au odihnit puțin, apoi și-au șoptit nu știu ce, au scos un strigăt vesel, și s-au ridicat deodată cu toatele. Câteva din ele s-au despărțit pentru o clipă din stol, au atins ușor streșina casei, apoi s-au pierdut iarăși în mulțimea celorlalte. Puișorii copilașului își luau rămas bun de la el și de la cuibul lor de humă. Stolul mai ocoli de vreo două ori iazul, apoi se înălță, și porni încet să lunece spre asfințit. Copilașul privi lung stolul care se pierdea, ca o fluturare, în adânc, apoi duse mănușițele la ochi și începu să plângă. Maică-sa aruncă furca și veni în fuga de-l luă în brațe: în cuvinte desmierdătoare îl întreabă ce are. Copilul nici nu poate vorbi de atâta năvală de lacrimi, întinde mâna spre cer, îi arată stolul care luneca în zbor necurmat, și de abia îi poate șopti: „Puișorii”. Mama îl strânge la sân, și-l sărută cu drag : „Nu plânge puiul mamei, au să se 'n-toarcă înapoi... la Primăvară.” Copilașul se liniștește; punând mânușița deasupra ochilor, ca mămucă-sa, împreună privesc stolul pe zarea depărtată a cerului. Și lumina slabă a duiosului asfințit de toamnă le înneacă ochii înrourați acum la amândoi. {{subsol}} [[Categorie:Emil Gârleanu]] jdy8hv2ygcew49ckk5h2mfacfp6oh5j 153051 153048 2026-10-29T17:28:18Z Mishuletz 445 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) revert vandalism 153051 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Puișorii | autor = Emil Gârleanu | traducător = | secțiune = | anterior = | următor = | an = | note = }} Supt lumina trandafirie a unui blând apus de soare, pământul pare adâncit într-o odihnă neclintită: frunzele ațipesc, pregătindu-se pentru tihnitul somn al nopții; în depărtări miriștele scânteează singuratice, ca niște țesături de fir; iazul își așterne fața umedă, sorbind, până în adânc, din lumina asfințitului. Din jos din văi, răsună talanca; iar pe deal, în vii, doinește fluierul. În aer un popor întreg de rândunele se pregătește de plecare; s-au adunat rând pe rând de prin părțile acestea, și de bucurie, în zbor nebun, străbat văsduhul ca niște săgeți. Atrase de întinsul sclipitor al iazului ele se lasă deasupra lui, ca o perdea, apoi răzlețindu-se în ciripiri ascuțite, se avântă cu toatele înspre păduricea de sălcii; ascunzându-se rătăcesc prin frunzișul răcoros, apoi o iau de-a lungul miriștilor și iar se întorc în bătaia lină a aripelor. De după deal vine în zbor rotat un uliu. Pasărea de pradă pare că nu ia în seamă mulțimea păsărelelor călătoare. Ele îl zăresc; un strigăt de îmbărbătare și stolul întreg năvălește la luptă. Uliul ocolește iscusit prin aer și piere cu repeziciunea fulgerului dincolo de deal. A scăpat! Rândunelele, vesele de această fugă, plutesc sus, crezând că l-or mai vedea; zarea rămâne însă limpede și dânsele se întorc obosite de se înșiră pe vârful șurelor de paie... Pe prispa casei, copilașul, numai în cămășuță, cu capul gol, urmărește de mult jocul stolului de paseri, printre care se află și cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de supt streșină. Îi căpătase doar dela mămuca lui. De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea : „Fii cuminte dacă vrei să-ți dau puii, când or crește mari!” Și el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au zburat! El îi văzuse cum au eșit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburase mai mult ca astăzi. Și-și cunoaște el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul șurei din dreapta, trei unul lângă altul, sau cei de lângă aceștia, dacă n-or fi chiar cei de la capăt. Toți parcă samănă unii cu alții, și-s așa de sus, așa de sus!... Păsărelele s-au odihnit puțin, apoi și-au șoptit nu știu ce, au scos un strigăt vesel, și s-au ridicat deodată cu toatele. Câteva din ele s-au despărțit pentru o clipă din stol, au atins ușor streșina casei, apoi s-au pierdut iarăși în mulțimea celorlalte. Puișorii copilașului își luau rămas bun de la el și de la cuibul lor de humă. Stolul mai ocoli de vreo două ori iazul, apoi se înălță, și porni încet să lunece spre asfințit. Copilașul privi lung stolul care se pierdea, ca o fluturare, în adânc, apoi duse mănușițele la ochi și începu să plângă. Maică-sa aruncă furca și veni în fuga de-l luă în brațe: în cuvinte desmierdătoare îl întreabă ce are. Copilul nici nu poate vorbi de atâta năvală de lacrimi, întinde mâna spre cer, îi arată stolul care luneca în zbor necurmat, și de abia îi poate șopti: „Puișorii”. Mama îl strânge la sân, și-l sărută cu drag : „Nu plânge puiul mamei, au să se 'n-toarcă înapoi... la Primăvară.” Copilașul se liniștește; punând mânușița deasupra ochilor, ca mămucă-sa, împreună privesc stolul pe zarea depărtată a cerului. Și lumina slabă a duiosului asfințit de toamnă le înneacă ochii înrourați acum la amândoi. ci0umv457tt4gialy7y1e9ftzo536dl 102 39109 153054 150497 2026-10-29T18:03:38Z Mishuletz 445 153054 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = S }} ==Volume== ===Traduceri=== * [[Carmen Sylva]], [[Ullranda]], dramă în două acte în versuri, 1907 {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/61274}} ===Alte=== * [[Prefață (Aquarele, Traian Demetrescu)|Prefață]] la volumul [[Aquarele]] de [[Autor:Traian Demetrescu|Traian Demetrescu]] ==Din periodice== * [[La cimitir]] ntyun1o4c4xirfwoqncsqggu5o36dcy 0 40432 153052 150510 2026-10-29T17:35:39Z Mishuletz 445 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 153052 wikitext text/x-wiki {{titlu de proces |titlu = Biblioteca pentru toți |note='''Biblioteca pentru toți''' este o colecție care a fost inițiată de scriitorul și folcloristul [[Dumitru Stăncescu]] și publicată din 1 martie 1895 de editorul Carol Müller. }} ==Prima serie: 1895-1899== {| class="wikitable" style="text-align:center" width="100%" |- |width="5%"| '''Număr''' |width="45%"| '''Titlu''' |width="25%"| '''Autor(i)''' |width="15%"| '''Dată apariție''' |- |1 || Povești alese || [[Autor:Hans Christian Andersen|Andersen]] || |- |2 || Păsările noastre || [[Autor:Simion Florea Marian|Simion Florea Marian]] || |- |3 || Cântece și plângeri || [[Autor:Mihail Zamfirescu|Mihail Zamphirescu]] || |- |4 || Despre educație || [[Herbert Spencer]] || |- |5 || Despre educație || [[Herbert Spencer]] || |- |6 || Icoane șterse || [[Autor:Alexandru Vlahuță|Alexandru Vlahuță]] || |- |7 || Din veacuri || [[Carmen Sylva]] || |- |8 || Romania, Roma, Piza și alte opere alese || [[Jules Michelet]] || 1909 (ed. III) |- |9 || Castelul Peleș: schiță istorică și descriptivă || [[Léo Bachelin]] traducere [[Autor:Dumitru Stăncescu|Dumitru Stăncescu]] || |- |10 || Nuvele traduse || [[Titu Maiorescu]] || |- |11 || Din tinerețe || [[Autor:André Theuriet|André Théuriet]] || |- |12 || Nuvele || [[Mihail Demetrescu]] || |- |13 || Nuvele, romane || [[Duiliu Zamfirescu]] || |- |14 || Antichitatea romană || [[Autor:Augustus Samuel Wilkins|Wilkins]] || |- |15 || Proză și poezii {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/53258}} || [[Grigore Alexandrescu]] || |- |16 || [[Povestea vorbei]], vol. I || [[Anton Pann]] || |- |17 || Istorioare || [[Joséphine Blanche Colomb|D-na Colomb]] traducere Dumitru Stăncescu || |- |18 || || [[Dumitru Teleor]] || |- |19 || La ce visează fetele || [[Autor:Alfred de Musset|Alfred de Musset]] || |- |20 || Legende istorice || [[Dimitrie Bolintineanu]] || |- |21 || Ombra, roman || [[Adèle Gennevraye]] traducere de [[Dumitru Stăncescu]] || |- |22 || Călătorii înprejurul odăii mele || [[Autor:Xavier de Maistre|Xavier de Maistre]] || |- |23 || Din viața meseriașilor || [[Ioan Popovici-Bănățeanul|Popovici-Bănățeanu]] || |- |24 || Din viața meseriașilor || [[Ioan Popovici-Bănățeanul|Popovici-Bănățeanu]] || |- |25 || [[Povestea vorbei]], vol. II || [[Anton Pann]] || |- |26 || Biografiile oamenilor celebri || || |- |27 || Antichitatea greacă || [[Autor:John Pentland Mahaffy|Mahaffy]] traducere de L. T. || |- |28 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |29 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |30 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |31 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |32 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |33 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |34 || Istorice || [[Autor:Gheorghe Ionescu-Gion|Gion-Ionnescu]] || |- |35 || La gura sobii, basme și snoave || Dumitru Stăncescu || |- |36 || Povești de Crăciun || || |- |37 || Proză și Epigrame || Radu D. Rosetti (1874-1964) || |- |38 || Werther || Goethe || |- |39 || [[Povestea vorbei]], vol. III || [[Anton Pann]] || |- |40 || Din veacuri || [[Carmen Sylva]] || |- |41 || Noțiuni asupra științelor || Huxley || |- |42 || [[Doruri și amoruri]], poezii, partea I {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/54173}} || [[Alexandru Depărățeanu]] || 1896 |- |43 || Modele de discursuri: Române || [[Autor:Gheorghe Adamescu|Gheorghe Adamescu]] || |- |44 || Modele de discursuri: Române || [[Autor:Gheorghe Adamescu|Gheorghe Adamescu]] || |- |45 || [[Doruri și amoruri]], poezii, partea a II-a || [[Alexandru Depărățeanu]] || |- |46 || Cine-i ucigașul|| Dr. Urechiă || |- |47 || Cântece și plângeri || [[Autor:Mihail Zamfirescu|Mihail Zamphirescu]] || |- |48 || Modele de discursuri: Streine || [[Autor:Gheorghe Adamescu|Gheorghe Adamescu]] || |- |49 || Modele de discursuri: Streine || [[Autor:Gheorghe Adamescu|Gheorghe Adamescu]] || |- |50 || Convorbiri despre artă || [[Autor:Élie Pécaut|Pecaut]] și [[Autor:Charles Baude|Baude]], traducere [[Autor:Dumitru Stăncescu|Dumitru Stăncescu]] || |- |51 || Din goana vieții || [[Autor:Alexandru Vlahuță|Alexandru Vlahuță]] || |- |52 || Prietene || Coppée Francois || |- |53 || Lacrimi de copii || Wildenbruch || |- |54 || Patriotul || [[Autor:Paul Bourde|Paul Bourde]] || |- |55 || Din inimă || Radu D. Rosetti (1874-1964) || |- |56 || Convorbiri despre artă || [[Autor:Élie Pécaut|Pecaut]] și [[Autor:Charles Baude|Baude]], traducere [[Autor:Dumitru Stăncescu|Dumitru Stăncescu]] || |- |57 || Din goana vieții || [[Autor:Alexandru Vlahuță|Alexandru Vlahuță]] || |- |58 || Schițe ușoare || [[Autor:Ion Luca Caragiale|Caragiale]] || |- |59 || Din goana vieții || [[Autor:Alexandru Vlahuță|Alexandru Vlahuță]] || |- |60 || Manon Lescaut, roman || Abatele Prevost || |- |61 || Trotuarul Bucureștiului || [[Autor:Dimitrie R. Rosetti|Rosetti (Max)]] || |- |62 || Enoch Arden || Tennyson || |- |63 || Satire || [[Autor:Dumitru C. Ollănescu-Ascanio|Ollănescu (Ascanio)]] || |- |64 || Spre primăvară || Costin || |- |65 || Manon Lescaut, vol. II. || Prevost || |- |66 || Manon Lescaut, vol. III. || Prevost || |- |67 || Minunile Universului || || |- |68 || Minunile Universului || || |- |69 || Minunile Universului || || |- |70 || Legenda țiganilor || [[Autor:Petre Dulfu|Petre Dulfu]] || |- |71 || Ce este frumusețea || C. I. Stăncescu || |- |72 || Egiptul || George T. Buzoianu || |- |73 || [[Dan]], roman partea I || [[Alexandru Vlahuță]] || 1910 (Alcalay) |- |74 || [[Dan]], roman partea I || [[Alexandru Vlahuță]] || 1910 (Alcalay) |- |75 || Armonii intime || [[Autor:Alexandru Sihleanu|Alexandru Sihleanu]] || |- |76 || [[Dan]], roman partea II || [[Alexandru Vlahuță]] || 1910 (Alcalay) |- |77 || [[Dan]], roman partea II || [[Alexandru Vlahuță]] || 1910 (Alcalay) |- |78 || Ginerile lui Poirier || Augier & Sandeau || |- |79 || Nastratin Hogea, Înțeleptul Arghir || Anton Pann || |- |80 || [[Ciocoii vechi și noi/Lagărul_de_la_Cotroceni_și_trădarea|Ciocoiĭ vechĭ și noĭ saǔ Ce naște din pisică șoarecĭ mănâncă. Volumul I]] ⇔ [[c:File:Nicolae_Filimon_-_Ciocoiĭ_vechĭ_și_noĭ_saǔ_Ce_naște_din_pisică_șoarecĭ_mănâncă._Volumul_1.pdf|Commons]] || [[Nicolae Filimon]] || august, 1896 |- |81 || [[Ciocoii vechi și noi/Lagărul_de_la_Cotroceni_și_trădarea|Ciocoiĭ vechĭ și noĭ saǔ Ce naște din pisică șoarecĭ mănâncă. Volumul I]] ⇔ [[c:File:Nicolae_Filimon_-_Ciocoiĭ_vechĭ_și_noĭ_saǔ_Ce_naște_din_pisică_șoarecĭ_mănâncă._Volumul_1.pdf|Commons]] || [[Nicolae Filimon]] || august, 1896 |- |82 || [[Ciocoii vechi și noi/Lagărul_de_la_Cotroceni_și_trădarea|Ciocoiĭ vechĭ și noĭ saǔ Ce naște din pisică șoarecĭ mănâncă. Volumul II]] ⇔ [[c:File:Nicolae_Filimon_-_Ciocoiĭ_vechĭ_și_noĭ_saǔ_Ce_naște_din_pisică_șoarecĭ_mănâncă._Volumul_2.pdf|Commons]] || [[Nicolae Filimon]] || august, 1896 |- |83 || [[Ciocoii vechi și noi/Lagărul_de_la_Cotroceni_și_trădarea|Ciocoiĭ vechĭ și noĭ saǔ Ce naște din pisică șoarecĭ mănâncă. Volumul II]] ⇔ [[c:File:Nicolae_Filimon_-_Ciocoiĭ_vechĭ_și_noĭ_saǔ_Ce_naște_din_pisică_șoarecĭ_mănâncă._Volumul_2.pdf|Commons]] || [[Nicolae Filimon]] || august, 1896 |- |84 || [[Ciocoii vechi și noi/Lagărul_de_la_Cotroceni_și_trădarea|Ciocoiĭ vechĭ și noĭ saǔ Ce naște din pisică șoarecĭ mănâncă. Volumul III]] ⇔ [[c:File:Nicolae_Filimon_-_Ciocoiĭ_vechĭ_și_noĭ_saǔ_Ce_naște_din_pisică_șoarecĭ_mănâncă._Volumul_3.pdf|Commons]] || [[Nicolae Filimon]] || august, 1896 |- |85 || Din biografiile scriitorilor români || Adamescu |- |86 || Ce-și povestește pădurea || Putlitz |- |87 || Erberli—Hesperidele|| G. T. Buzoianu || |- |88 || Denisa || A. Dumas (fiul) || |- |89 || Denisa || A. Dumas (fiul) || |- |90 || Poeme || [[Autor:Haralamb George Lecca|Haralamb Lecca]] || |- |91 || Geniile științei și industriei || Gastineau || |- |92 || Sincere || Radu D. Rosetti || |- |93 || Povestea lui Moș Albu, partea I. {{dig|1=https://www.google.de/books/edition/O_%C5%9Eez%C4%83toare_la_%C5%A3ar%C4%83_povestea_lui_mo/jxH6VTBN3acC?hl=de&gbpv=0}} || Anton Pann || |- |94 || Povestea lui Moș Albu, partea II. || Anton Pann || |- |95 || Cartagena—Cyrena || G. T. Buzoianu || |- |96 || Paul și Virginia || B. de St. Piere || |- |97 || Paul și Virginia || B. de St. Piere || |- |98 || De demult || [[Autor:Artur Stavri|Artur Stavri]] || |- |99 || Apostol || [[Autor:Sándor Petőfi|Sándor Petőfi]] || |- |100 || Carte de chipuri fără chipuri || [[Autor:Hans Christian Andersen|Andersen]] || |- |101 || Metamorfosele || [[Autor:Publius Ovidius Naso|Ovid]] || |- |102 || Metamorfosele || [[Autor:Publius Ovidius Naso|Ovid]] || |- |103 || || || |- |110 || [[Gloriile muzicei]] {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/79721}}|| [[Dumitru Stăncescu]], traducător || |- |125 || [[Povestea Mavroghenească]] {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/58356}} introducere de [[Autor:Gheorghe Adamescu|Gheorghe Adamescu]] || Pitaru Hristache || 1897 |- |126 || || || |- |152 || Despre Fanarioți || [[Autor:Marc-Philippe Zallony|Marcu-Filip Zallony]] cu o prefață de Iorgu P. Balș || 1897 |- |153 || Despre Fanarioți || [[Autor:Marc-Philippe Zallony|Marcu-Filip Zallony]] cu o prefață de Iorgu P. Balș || 1897 |- |154 || Despre Fanarioți || [[Autor:Marc-Philippe Zallony|Marcu-Filip Zallony]] cu o prefață de Iorgu P. Balș || 1897 |- |155 || |- |178 || || || |} ==A II-a serie, Casa de Editură a Librăriei Alcalay== {| class="wikitable" style="text-align:center" width="100%" |- |width="5%"| '''Număr''' |width="45%"| '''Titlu''' |width="25%"| '''Autor(i)''' |width="15%"| '''Dată apariție''' |- |179 || [[Pe același drum]], poezii || [[Autor:Artur Stavri|Artur Stavri]] || |- |180 || [[Ovidiu]], dramă || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |181 || [[Ovidiu]], dramă || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |182 || [[Doine]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |183 || [[Lăcrămioare]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |184 || [[Suvenire]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |185 || [[Mărgăritărele]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |186 || [[Mărgăritărele]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |187 || [[Pasteluri]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |188 || [[Poesii. Varia]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |189 || [[Poesii. Altele]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |190 || [[Poesii. Altele]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |191 || [[Poesii. Ostașii noștri]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |192 || [[Dumbrava roșie]], poem istoric || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |193 || [[Legende (Vasile Alecsandri, bpt)]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |194 || [[Legende (Vasile Alecsandri, bpt)]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |195 || Poesii || [[Autor:Mihai Eminescu|Mihai Eminescu]] || |- |196 || Poesii || [[Autor:Mihai Eminescu|Mihai Eminescu]] || |- |197 || Iudita și Holofern || [[Autor:Friedrich Hebbel|Friedricg Hebbel]] || |- |198 || |- |199 || Teatru vol. I || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || |- |200 || Teatru vol. II || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || |- |201 || |- |202 || |- |203 || |- |204 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |205 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |206 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |207 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |208 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |209 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |210 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |211 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |212 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |213 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |214 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |215 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |216 || Ce naște din pisică... {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/73580}} || Doctor Urechia || |- |217 || [[Momente culturale]] || [[Ioan Bianu]] || |- |218 || || || |- |219 || || || |- |220 || || || |- |221 || || || |- |223 || || || |- |224 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul I. || [[Ion Ghica]] || |- |225 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul I. || [[Ion Ghica]] || |- |226 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul II. || [[Ion Ghica]] || |- |227 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul II. || [[Ion Ghica]] || |- |228 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul III. || [[Ion Ghica]] || |- |229 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul III. || [[Ion Ghica]] || |- |230 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul IV. || [[Ion Ghica]] || |- |231 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul IV. || [[Ion Ghica]] || |- |232 || || || |- |234 || || || |- |261 || [[Salomeea]] {{digitizare externă|https://culturalia.ro/entities/2a07a5f1-0d39-4e60-919c-c66e8d542c72/view}} || [[Autor:Oscar Wilde|Oscar Wilde]], traducere [[Autor:Zaharia Bârsan|Zaharia Bârsan]] || |- |262 || || || |- |275 || [[Ullranda]] || [[Autor:Elisabeta de Wied|Carmen Sylva]], tradusă de [[Autor:Avram Steuerman-Rodion|A. Steuerman]] || 1907 |- |276 || || || |- |302 || Ecuba || Euripide, traducere Eugeniu Dinescu || |- |303 || Fabule || [[George Ranetti]] || 1907 |- |318 || [[Tannhäuser sau Lupta Cântăreților de la Warthburg]] || [[Richard Wagner]], traducere [[Autor:Ștefan Octavian Iosif|Ștefan Octavian Iosif]] || |- |319 || Nuvele || [[Alexandru Vlahuță]] || 1908 |- |320-321 || [[Faust]], tragedie cu ilustrațiuni || [[Johann Wolfgang von Goethe]] || |- |336 || Poezii, cu o notiță introductivă de Petre V. Haneș || [[Constantin Negruzzi]] || 1929 (Alcalay) |- |373 || Muzicantul orb || [[Autor:Vladimir Korolenko|Vladimir Korolenko]], traducere Emil Socor || 1908 |- |405 || [[Nuvele siberiene]] || [[Autor:Vladimir Korolenko|Vladimir Korolenko]], traducere [[Autor:Iosif Hussar|Iosif Hussar]] || 1908 |- |430–431 || Regele Carol al României || [[Autor:Mite Kremnitz|Mite Kremnitz]], traducere [[Autor:Constantin Graur|Constantin Graur]] || 1909 |- |474 || Câteva ore la Snagov || [[Alexandru Odobescu]] || |- |576 || Fulga sau Ideal și real {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/63084}} || [[Autor:Grigore H. Grandea|Gr. H. Grandea]] || |- |577 |- |623 || Lohengrin || [[Richard Wagner]], traducere [[Autor:Ștefan Octavian Iosif|Ștefan Octavian Iosif]] || |- |628 || Olandezul zburător || [[Richard Wagner]], traducere [[Autor:Ștefan Octavian Iosif|Ștefan Octavian Iosif]] || |- |630 || Din cînd în cînd, poezii, 1901-1903 || Mihai Codreanu || |- |686 || Scrisori către Eduard Grener {{digitizare externă|https://archive.org/details/alecsandri-vasile-scrisori-inedite-corespondenta-cu-edouard-grenier-1855-1885/Alecsandri%2C%20Vasile%20-%20Scrisori%20Inedite%20-%20Corespondenta%20Cu%20Edouard%20Grenier%201855-1885/}} || Vasile Alecsandri || |- |750 || Moartea lui Olivier Bécaille {{dig|https://culturalia.ro/search/5f71b111-e5b7-458a-a166-0c9278c5732c/view}} || [[Autor:Émile Zola|Émile Zola]], traducere [[Autor:Constantin Graur|Constantin Graur]] || 1912 |- |754 || [[Puișorii (Ioan Slavici)|Puișorii]] {{dig|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/76592}} || [[Autor:Ioan Slavici|Ioan Slavici]] || 1912 |- |885 || Rienzi, cel din urmă tribun || [[Richard Wagner]], traducere [[Autor:Ștefan Octavian Iosif|Ștefan Octavian Iosif]] || |- |925 || Sapho, Comedie antica 2 acte în versuri || Ion Al. George || 1915 |- |961 || Frunze de toamnă || [[Victor Hugo]] || |- |991 || Floarea Paștelui || Ana Codreanu || 1916 |- |994 || Cartea omului practic (Douăsprezece scrisori filosofice) || [[Autor:Eugeniu Speranția|Eugeniu Speranția]] || 1916 |- |995 || || || |- |1000 || [[O mie]] {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/54523}} || || |- |1004 || Caractere || [[Jean de La Bruyère]] || |- |1150-1150 bis || [[Cântecul iubirii]] {{dig|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/53294}} || [[Autor:Liviu Rebreanu|Liviu Rebreanu]] || |- |1266 || [[Pe drumuri de apă]] || [[Autor:Jean Bart|Jean Bart]] || 1931 |} [[Categorie:Biblioteca pentru toți]] [[Categorie:Editura Librăriei „Universală” Alcalay & Co.]] nq8y3byfuuycypstrjkzvzt0x7fq33f 153055 153052 2026-10-29T18:03:42Z Mishuletz 445 153055 wikitext text/x-wiki {{titlu de proces |titlu = Biblioteca pentru toți |note='''Biblioteca pentru toți''' este o colecție care a fost inițiată de scriitorul și folcloristul [[Dumitru Stăncescu]] și publicată din 1 martie 1895 de editorul Carol Müller. }} ==Prima serie: 1895-1899== {| class="wikitable" style="text-align:center" width="100%" |- |width="5%"| '''Număr''' |width="45%"| '''Titlu''' |width="25%"| '''Autor(i)''' |width="15%"| '''Dată apariție''' |- |1 || Povești alese || [[Autor:Hans Christian Andersen|Andersen]] || |- |2 || Păsările noastre || [[Autor:Simion Florea Marian|Simion Florea Marian]] || |- |3 || Cântece și plângeri || [[Autor:Mihail Zamfirescu|Mihail Zamphirescu]] || |- |4 || Despre educație || [[Herbert Spencer]] || |- |5 || Despre educație || [[Herbert Spencer]] || |- |6 || Icoane șterse || [[Autor:Alexandru Vlahuță|Alexandru Vlahuță]] || |- |7 || Din veacuri || [[Carmen Sylva]] || |- |8 || Romania, Roma, Piza și alte opere alese || [[Jules Michelet]] || 1909 (ed. III) |- |9 || Castelul Peleș: schiță istorică și descriptivă || [[Léo Bachelin]] traducere [[Autor:Dumitru Stăncescu|Dumitru Stăncescu]] || |- |10 || Nuvele traduse || [[Titu Maiorescu]] || |- |11 || Din tinerețe || [[Autor:André Theuriet|André Théuriet]] || |- |12 || Nuvele || [[Mihail Demetrescu]] || |- |13 || Nuvele, romane || [[Duiliu Zamfirescu]] || |- |14 || Antichitatea romană || [[Autor:Augustus Samuel Wilkins|Wilkins]] || |- |15 || Proză și poezii {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/53258}} || [[Grigore Alexandrescu]] || |- |16 || [[Povestea vorbei]], vol. I || [[Anton Pann]] || |- |17 || Istorioare || [[Joséphine Blanche Colomb|D-na Colomb]] traducere Dumitru Stăncescu || |- |18 || || [[Dumitru Teleor]] || |- |19 || La ce visează fetele || [[Autor:Alfred de Musset|Alfred de Musset]] || |- |20 || Legende istorice || [[Dimitrie Bolintineanu]] || |- |21 || Ombra, roman || [[Adèle Gennevraye]] traducere de [[Dumitru Stăncescu]] || |- |22 || Călătorii înprejurul odăii mele || [[Autor:Xavier de Maistre|Xavier de Maistre]] || |- |23 || Din viața meseriașilor || [[Ioan Popovici-Bănățeanul|Popovici-Bănățeanu]] || |- |24 || Din viața meseriașilor || [[Ioan Popovici-Bănățeanul|Popovici-Bănățeanu]] || |- |25 || [[Povestea vorbei]], vol. II || [[Anton Pann]] || |- |26 || Biografiile oamenilor celebri || || |- |27 || Antichitatea greacă || [[Autor:John Pentland Mahaffy|Mahaffy]] traducere de L. T. || |- |28 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |29 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |30 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |31 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |32 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |33 || Opere complete || [[Ion Creangă]] || |- |34 || Istorice || [[Autor:Gheorghe Ionescu-Gion|Gion-Ionnescu]] || |- |35 || La gura sobii, basme și snoave || Dumitru Stăncescu || |- |36 || Povești de Crăciun || || |- |37 || Proză și Epigrame || Radu D. Rosetti (1874-1964) || |- |38 || Werther || Goethe || |- |39 || [[Povestea vorbei]], vol. III || [[Anton Pann]] || |- |40 || Din veacuri || [[Carmen Sylva]] || |- |41 || Noțiuni asupra științelor || Huxley || |- |42 || [[Doruri și amoruri]], poezii, partea I {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/54173}} || [[Alexandru Depărățeanu]] || 1896 |- |43 || Modele de discursuri: Române || [[Autor:Gheorghe Adamescu|Gheorghe Adamescu]] || |- |44 || Modele de discursuri: Române || [[Autor:Gheorghe Adamescu|Gheorghe Adamescu]] || |- |45 || [[Doruri și amoruri]], poezii, partea a II-a || [[Alexandru Depărățeanu]] || |- |46 || Cine-i ucigașul|| Dr. Urechiă || |- |47 || Cântece și plângeri || [[Autor:Mihail Zamfirescu|Mihail Zamphirescu]] || |- |48 || Modele de discursuri: Streine || [[Autor:Gheorghe Adamescu|Gheorghe Adamescu]] || |- |49 || Modele de discursuri: Streine || [[Autor:Gheorghe Adamescu|Gheorghe Adamescu]] || |- |50 || Convorbiri despre artă || [[Autor:Élie Pécaut|Pecaut]] și [[Autor:Charles Baude|Baude]], traducere [[Autor:Dumitru Stăncescu|Dumitru Stăncescu]] || |- |51 || Din goana vieții || [[Autor:Alexandru Vlahuță|Alexandru Vlahuță]] || |- |52 || Prietene || Coppée Francois || |- |53 || Lacrimi de copii || Wildenbruch || |- |54 || Patriotul || [[Autor:Paul Bourde|Paul Bourde]] || |- |55 || Din inimă {{dig|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/74681}} || Radu D. Rosetti (1874-1964) || 1896 |- |56 || Convorbiri despre artă || [[Autor:Élie Pécaut|Pecaut]] și [[Autor:Charles Baude|Baude]], traducere [[Autor:Dumitru Stăncescu|Dumitru Stăncescu]] || |- |57 || Din goana vieții || [[Autor:Alexandru Vlahuță|Alexandru Vlahuță]] || |- |58 || Schițe ușoare {{dig|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/54501}} || [[Autor:Ion Luca Caragiale|Ion Luca Caragiale]] || 1896 |- |59 || Din goana vieții || [[Autor:Alexandru Vlahuță|Alexandru Vlahuță]] || |- |60 || Manon Lescaut, roman || Abatele Prevost || |- |61 || Trotuarul Bucureștiului || [[Autor:Dimitrie R. Rosetti|Rosetti (Max)]] || |- |62 || Enoch Arden || Tennyson || |- |63 || Satire || [[Autor:Dumitru C. Ollănescu-Ascanio|Ollănescu (Ascanio)]] || |- |64 || Spre primăvară || Costin || |- |65 || Manon Lescaut, vol. II. || Prevost || |- |66 || Manon Lescaut, vol. III. || Prevost || |- |67 || Minunile Universului || || |- |68 || Minunile Universului || || |- |69 || Minunile Universului || || |- |70 || Legenda țiganilor || [[Autor:Petre Dulfu|Petre Dulfu]] || |- |71 || Ce este frumusețea || C. I. Stăncescu || |- |72 || Egiptul || George T. Buzoianu || |- |73 || [[Dan]], roman partea I || [[Alexandru Vlahuță]] || 1910 (Alcalay) |- |74 || [[Dan]], roman partea I || [[Alexandru Vlahuță]] || 1910 (Alcalay) |- |75 || Armonii intime || [[Autor:Alexandru Sihleanu|Alexandru Sihleanu]] || |- |76 || [[Dan]], roman partea II || [[Alexandru Vlahuță]] || 1910 (Alcalay) |- |77 || [[Dan]], roman partea II || [[Alexandru Vlahuță]] || 1910 (Alcalay) |- |78 || Ginerile lui Poirier || Augier & Sandeau || |- |79 || Nastratin Hogea, Înțeleptul Arghir || Anton Pann || |- |80 || [[Ciocoii vechi și noi/Lagărul_de_la_Cotroceni_și_trădarea|Ciocoiĭ vechĭ și noĭ saǔ Ce naște din pisică șoarecĭ mănâncă. Volumul I]] ⇔ [[c:File:Nicolae_Filimon_-_Ciocoiĭ_vechĭ_și_noĭ_saǔ_Ce_naște_din_pisică_șoarecĭ_mănâncă._Volumul_1.pdf|Commons]] || [[Nicolae Filimon]] || august, 1896 |- |81 || [[Ciocoii vechi și noi/Lagărul_de_la_Cotroceni_și_trădarea|Ciocoiĭ vechĭ și noĭ saǔ Ce naște din pisică șoarecĭ mănâncă. Volumul I]] ⇔ [[c:File:Nicolae_Filimon_-_Ciocoiĭ_vechĭ_și_noĭ_saǔ_Ce_naște_din_pisică_șoarecĭ_mănâncă._Volumul_1.pdf|Commons]] || [[Nicolae Filimon]] || august, 1896 |- |82 || [[Ciocoii vechi și noi/Lagărul_de_la_Cotroceni_și_trădarea|Ciocoiĭ vechĭ și noĭ saǔ Ce naște din pisică șoarecĭ mănâncă. Volumul II]] ⇔ [[c:File:Nicolae_Filimon_-_Ciocoiĭ_vechĭ_și_noĭ_saǔ_Ce_naște_din_pisică_șoarecĭ_mănâncă._Volumul_2.pdf|Commons]] || [[Nicolae Filimon]] || august, 1896 |- |83 || [[Ciocoii vechi și noi/Lagărul_de_la_Cotroceni_și_trădarea|Ciocoiĭ vechĭ și noĭ saǔ Ce naște din pisică șoarecĭ mănâncă. Volumul II]] ⇔ [[c:File:Nicolae_Filimon_-_Ciocoiĭ_vechĭ_și_noĭ_saǔ_Ce_naște_din_pisică_șoarecĭ_mănâncă._Volumul_2.pdf|Commons]] || [[Nicolae Filimon]] || august, 1896 |- |84 || [[Ciocoii vechi și noi/Lagărul_de_la_Cotroceni_și_trădarea|Ciocoiĭ vechĭ și noĭ saǔ Ce naște din pisică șoarecĭ mănâncă. Volumul III]] ⇔ [[c:File:Nicolae_Filimon_-_Ciocoiĭ_vechĭ_și_noĭ_saǔ_Ce_naște_din_pisică_șoarecĭ_mănâncă._Volumul_3.pdf|Commons]] || [[Nicolae Filimon]] || august, 1896 |- |85 || Din biografiile scriitorilor români || Adamescu |- |86 || Ce-și povestește pădurea || Putlitz |- |87 || Erberli—Hesperidele|| G. T. Buzoianu || |- |88 || Denisa || A. Dumas (fiul) || |- |89 || Denisa || A. Dumas (fiul) || |- |90 || Poeme || [[Autor:Haralamb George Lecca|Haralamb Lecca]] || |- |91 || Geniile științei și industriei || Gastineau || |- |92 || Sincere || Radu D. Rosetti || |- |93 || Povestea lui Moș Albu, partea I. {{dig|1=https://www.google.de/books/edition/O_%C5%9Eez%C4%83toare_la_%C5%A3ar%C4%83_povestea_lui_mo/jxH6VTBN3acC?hl=de&gbpv=0}} || Anton Pann || |- |94 || Povestea lui Moș Albu, partea II. || Anton Pann || |- |95 || Cartagena—Cyrena || G. T. Buzoianu || |- |96 || Paul și Virginia || B. de St. Piere || |- |97 || Paul și Virginia || B. de St. Piere || |- |98 || De demult {{dig|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/76588}} || [[Autor:Artur Stavri|Artur Stavri]] || |- |99 || Apostol || [[Autor:Sándor Petőfi|Sándor Petőfi]] || |- |100 || Carte de chipuri fără chipuri || [[Autor:Hans Christian Andersen|Andersen]] || |- |101 || Metamorfosele || [[Autor:Publius Ovidius Naso|Ovid]] || |- |102 || Metamorfosele || [[Autor:Publius Ovidius Naso|Ovid]] || |- |103 || || || |- |110 || [[Gloriile muzicei]] {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/79721}}|| [[Dumitru Stăncescu]], traducător || |- |125 || [[Povestea Mavroghenească]] {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/58356}} introducere de [[Autor:Gheorghe Adamescu|Gheorghe Adamescu]] || Pitaru Hristache || 1897 |- |126 || || || |- |152 || Despre Fanarioți || [[Autor:Marc-Philippe Zallony|Marcu-Filip Zallony]] cu o prefață de Iorgu P. Balș || 1897 |- |153 || Despre Fanarioți || [[Autor:Marc-Philippe Zallony|Marcu-Filip Zallony]] cu o prefață de Iorgu P. Balș || 1897 |- |154 || Despre Fanarioți || [[Autor:Marc-Philippe Zallony|Marcu-Filip Zallony]] cu o prefață de Iorgu P. Balș || 1897 |- |155 || |- |178 || || || |} ==A II-a serie, Casa de Editură a Librăriei Alcalay== {| class="wikitable" style="text-align:center" width="100%" |- |width="5%"| '''Număr''' |width="45%"| '''Titlu''' |width="25%"| '''Autor(i)''' |width="15%"| '''Dată apariție''' |- |179 || [[Pe același drum]], poezii || [[Autor:Artur Stavri|Artur Stavri]] || |- |180 || [[Ovidiu]], dramă || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |181 || [[Ovidiu]], dramă || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |182 || [[Doine]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |183 || [[Lăcrămioare]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |184 || [[Suvenire]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |185 || [[Mărgăritărele]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |186 || [[Mărgăritărele]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |187 || [[Pasteluri]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |188 || [[Poesii. Varia]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |189 || [[Poesii. Altele]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |190 || [[Poesii. Altele]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |191 || [[Poesii. Ostașii noștri]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |192 || [[Dumbrava roșie]], poem istoric || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |193 || [[Legende (Vasile Alecsandri, bpt)]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |194 || [[Legende (Vasile Alecsandri, bpt)]] || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || 1900 |- |195 || Poesii || [[Autor:Mihai Eminescu|Mihai Eminescu]] || |- |196 || Poesii || [[Autor:Mihai Eminescu|Mihai Eminescu]] || |- |197 || Iudita și Holofern || [[Autor:Friedrich Hebbel|Friedricg Hebbel]] || |- |198 || |- |199 || Teatru vol. I || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || |- |200 || Teatru vol. II || [[Autor:Vasile Alecsandri|Vasile Alecsandri]] || |- |201 || |- |202 || |- |203 || |- |204 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |205 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |206 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |207 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |208 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |209 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |210 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |211 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |212 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |213 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |214 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |215 || Dicționar englez-român || D. Calligari || |- |216 || Ce naște din pisică... {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/73580}} || Doctor Urechia || |- |217 || [[Momente culturale]] {{dig|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/26854}} || [[Ioan Bianu]] || 1904 |- |218 || || || |- |219 || || || |- |220 || || || |- |221 || || || |- |223 || || || |- |224 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul I. || [[Ion Ghica]] || |- |225 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul I. || [[Ion Ghica]] || |- |226 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul II. || [[Ion Ghica]] || |- |227 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul II. || [[Ion Ghica]] || |- |228 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul III. || [[Ion Ghica]] || |- |229 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul III. || [[Ion Ghica]] || |- |230 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul IV. || [[Ion Ghica]] || |- |231 || Scrisori către V. Alexandri. Volumul IV. || [[Ion Ghica]] || |- |232 || || || |- |234 || || || |- |261 || [[Salomeea]] {{digitizare externă|https://culturalia.ro/entities/2a07a5f1-0d39-4e60-919c-c66e8d542c72/view}} || [[Autor:Oscar Wilde|Oscar Wilde]], traducere [[Autor:Zaharia Bârsan|Zaharia Bârsan]] || |- |262 || || || |- |275 || [[Ullranda]] {{dig|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/61274}} || [[Autor:Elisabeta de Wied|Carmen Sylva]], tradusă de [[Autor:Avram Steuerman-Rodion|A. Steuerman]] || 1907 |- |276 || || || |- |302 || Ecuba || Euripide, traducere Eugeniu Dinescu || |- |303 || Fabule || [[George Ranetti]] || 1907 |- |318 || [[Tannhäuser sau Lupta Cântăreților de la Warthburg]] || [[Richard Wagner]], traducere [[Autor:Ștefan Octavian Iosif|Ștefan Octavian Iosif]] || |- |319 || Nuvele || [[Alexandru Vlahuță]] || 1908 |- |320-321 || [[Faust]], tragedie cu ilustrațiuni || [[Johann Wolfgang von Goethe]] || |- |336 || Poezii, cu o notiță introductivă de Petre V. Haneș || [[Constantin Negruzzi]] || 1929 (Alcalay) |- |373 || Muzicantul orb || [[Autor:Vladimir Korolenko|Vladimir Korolenko]], traducere Emil Socor || 1908 |- |405 || [[Nuvele siberiene]] || [[Autor:Vladimir Korolenko|Vladimir Korolenko]], traducere [[Autor:Iosif Hussar|Iosif Hussar]] || 1908 |- |430–431 || Regele Carol al României || [[Autor:Mite Kremnitz|Mite Kremnitz]], traducere [[Autor:Constantin Graur|Constantin Graur]] || 1909 |- |474 || Câteva ore la Snagov || [[Alexandru Odobescu]] || |- |576 || Fulga sau Ideal și real {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/63084}} || [[Autor:Grigore H. Grandea|Gr. H. Grandea]] || |- |577 |- |623 || Lohengrin || [[Richard Wagner]], traducere [[Autor:Ștefan Octavian Iosif|Ștefan Octavian Iosif]] || |- |628 || Olandezul zburător || [[Richard Wagner]], traducere [[Autor:Ștefan Octavian Iosif|Ștefan Octavian Iosif]] || |- |630 || Din cînd în cînd, poezii, 1901-1903 || Mihai Codreanu || |- |686 || Scrisori către Eduard Grener {{digitizare externă|https://archive.org/details/alecsandri-vasile-scrisori-inedite-corespondenta-cu-edouard-grenier-1855-1885/Alecsandri%2C%20Vasile%20-%20Scrisori%20Inedite%20-%20Corespondenta%20Cu%20Edouard%20Grenier%201855-1885/}} || Vasile Alecsandri || |- |750 || Moartea lui Olivier Bécaille {{dig|https://culturalia.ro/search/5f71b111-e5b7-458a-a166-0c9278c5732c/view}} || [[Autor:Émile Zola|Émile Zola]], traducere [[Autor:Constantin Graur|Constantin Graur]] || 1912 |- |754 || [[Puișorii (Ioan Slavici)|Puișorii]] {{dig|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/76592}} || [[Autor:Ioan Slavici|Ioan Slavici]] || 1912 |- |885 || Rienzi, cel din urmă tribun || [[Richard Wagner]], traducere [[Autor:Ștefan Octavian Iosif|Ștefan Octavian Iosif]] || |- |925 || Sapho, Comedie antica 2 acte în versuri || Ion Al. George || 1915 |- |961 || Frunze de toamnă || [[Victor Hugo]] || |- |991 || Floarea Paștelui || Ana Codreanu || 1916 |- |994 || Cartea omului practic (Douăsprezece scrisori filosofice) || [[Autor:Eugeniu Speranția|Eugeniu Speranția]] || 1916 |- |995 || || || |- |1000 || [[O mie]] {{digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/54523}} || || |- |1004 || Caractere || [[Jean de La Bruyère]] || |- |1150-1150 bis || [[Cântecul iubirii]] {{dig|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/53294}} || [[Autor:Liviu Rebreanu|Liviu Rebreanu]] || |- |1266 || [[Pe drumuri de apă]] || [[Autor:Jean Bart|Jean Bart]] || 1931 |} [[Categorie:Biblioteca pentru toți]] [[Categorie:Editura Librăriei „Universală” Alcalay & Co.]] dfuz59rh3h9vntuudxbr5puglndyrm9 0 41134 153038 128605 2026-10-29T14:40:34Z Mishuletz 445 153038 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sonet | autor = Pierre de Ronsard | traducător = Ioan Ciorănescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = Traducere a sonetului XXIV din „''[[s:fr:Le Second Livre des Sonnets pour Hélène|Le Second Livre des Sonnets pour Hélène]]''”, publicată în revista [[Universul Literar]], an. XLII, nr. 2, din 10 ianuarie 1926. {{Ediție}} }} <poem> Când ai să fii bătrână și când vei sta acasă Torcând ațintindu-ți spre foc ochii căprui Citind versuri de mine pe gânduri ai să-ți spui: Ronsard mă preaslăvise pe când eram frumoasă. Si n-o să ai in jurul tău nici o servitoare Care prinzând de veste de-un lucru-atât de rar Să nu tresară grabnic la numele: Ronsard Ce-a vrut să-ți facă fala pe veci nemuritoare. Ci eu voiu fi in țărnă o palidă stafie. Sub mirți, neturburată odihna o să-mi fie Când tu bătrână, ’n minte trecutu-o să-ti înșiri. Si-ai să regreți iubirea si recele-ți dispreț. O n-aștepta, ci pune doar pe iubire preț: Culege cât e vreme ai vieții trandafiri.</poem> r2dpxleivbu8cnxlp8haefir6e7iu8c 153039 153038 2026-10-29T14:41:28Z Mishuletz 445 153039 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sonet | autor = Pierre de Ronsard | traducător = Ioan Ciorănescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = Traducere a sonetului XXIV din „''[[s:fr:Le second livre des Sonnets pour Hélène|Le second livre des Sonnets pour Hélène]]''”, publicată în revista [[Universul Literar]], an. XLII, nr. 2, din 10 ianuarie 1926. {{Ediție}} }} <poem> Când ai să fii bătrână și când vei sta acasă Torcând ațintindu-ți spre foc ochii căprui Citind versuri de mine pe gânduri ai să-ți spui: Ronsard mă preaslăvise pe când eram frumoasă. Si n-o să ai in jurul tău nici o servitoare Care prinzând de veste de-un lucru-atât de rar Să nu tresară grabnic la numele: Ronsard Ce-a vrut să-ți facă fala pe veci nemuritoare. Ci eu voiu fi in țărnă o palidă stafie. Sub mirți, neturburată odihna o să-mi fie Când tu bătrână, ’n minte trecutu-o să-ti înșiri. Si-ai să regreți iubirea si recele-ți dispreț. O n-aștepta, ci pune doar pe iubire preț: Culege cât e vreme ai vieții trandafiri.</poem> 8fjsh1399eq7cozelctyj0rnl5ftaez 0 41136 153040 128607 2026-10-29T14:42:28Z Mishuletz 445 153040 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sonet | autor = Pierre de Ronsard | traducător = Ioan Ciorănescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = Traducere a sonetului .... din „''[[s:fr:Le second livre des Sonnets pour Hélène|Le second livre des Sonnets pour Hélène]]''”, publicată în revista [[Universul Literar]], an. XLII, nr. 2, din 10 ianuarie 1926. {{Ediție}} }} <poem> Întinerise anul în haine de verdeață Pe vremea aceea-n care, Sinopa, te iubii. Icoana unei blânde și dragi copilării Ți se citea întreagă pe tânăra ta față. Erai copila-n vremea când îmi ieșeai în cale, Copilă erai încă prin umblet și prin glas, Prin gura ta de care vrăjit și-azi am rămas, Prin ochii tăi, la care gândindu-mă mi-e jale. Iar Amor când zărit-a frumosu-ți chip ca-n vise Degrabă cu-o săgeată în inima-mi îl scrise. Si dacă nu ești astăzi frumoasă ca-nainte Nu pot să șterg din suflet in veci icoana ta, Căci nu chipul de astăzi îmi este viu în minte Ci chipul fără seamăn ce l-ai avut cândva.</poem> 855no3tgqsjlw23tzanfiwqdom4wwis 104 50692 153061 151359 2026-10-30T09:22:10Z Mishuletz 445 /* Validated */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 153061 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{c|32}}{{sep|3em}}</noinclude>aparență de morți umani pe cari-i arată cristalul sicrielor în care sânt expuși adorației. Spre aceste biserici la ușa cărora atârnă steagul pentru hramuri, ca la Nossa Senhora del Monte, merg iute clerici tineri cu berete negre și coloanele roșii. Dar nu e, pe departe, evlavia spaniolă. Unele biserici sânt goale, în altele grupele de închinătoare, — bărbații lipsesc aproape total —, nu par să aibă numai această preocupație. <center>✳</center> Este artă în tot ce aparține trecutului acestei nații în care s'au frământat atâtea energii etnice supt acest bun soare prielnic amestecurilor de neamuri. Cele două musee pe care le-am văzut întăiu, aduc de la început, pe deplin, această dovadă. La cel de bele-arte se găsește, pe lângă o superbă ceramică din China și Iaponia, pănă la fabricile francese și germane din secolul al XVIII-lea — nicairi n'am văzut mai ales represintată arta Extremului Orient în acest domeniu — produsele de imitație ale artiștilor portughesi din același timp, și ce interesează mai mult decât aceste copii de bun gust e strachina populară, deosebită în Nord și în Sud, dar totdeauna de o naivă originalitate care place. Unele tapiserii par a fi și ele de fabrică portughesă. Un artist francez, Germain, a lucrat cam tot atunci o argintărie de Curte care face onoare simțului de măreție și iubirii de frumuseță a prinților din Casa de Bragança. Muzeul de pictură e de o aleasă orânduire, care poate fi luată de model. Aici nu mai e, ca în Spania, rămășița unui imens tesaur imperial împărțit între două ramuri ale aceleiași dinastii. Dar vechii Flamanzi sânt bine represintați prin ciudata visiune, de Bosch, a Sf. Antoniu, cu dihănii ieșite din-<noinclude><references/></noinclude> emuzhm618unjhjgs6li7nl0rquhxegk 104 50693 153060 151360 2026-10-30T09:18:33Z Mishuletz 445 /* Validated */ 153060 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{c|33}}{{sep|3em}}</noinclude>tr'o imaginație ca a obsesiunilor lui Goya; Memling are o duioasă madonă și Dürer un masiv Sf. Ieronim, cât un duce german de pe la 1500, fălcos, păros, bărbos, ochios, care, cu tot crucifixul sfătuitor, pare a se gândi la cu totul altceva decât cartea sfântă deschisă înaintea sa, pe când într'o composiție răspândită, a cărei unitate e numai în naiva concepție originală, bătrânul Holbein explică prin alegorii ce este „izvorul vieții”. Nu lipsește un onest Cranach. De la Rafael o încercare în altă direcție: un Sfânt Eusebiu între figuri cu pălării, haine și mișcări ca pe vremea lui Leon al X-lea. Rubens a avut ciudata ideie de a face o Înviere păgână a lui Isus robust și voios căruia i se întinde omagiul unei ramuri de laur. Dar Portugalia aduce, încă din veacul al XV-lea, prin frey Carlos, bunul călugăr, îndrăgit de pura icoană a Maicii Domnului făcută numai din văluri albe, prin Jorge Alfonso, prin scenele cu Turcii realiști și dârji din măcelul celor unsprezece mii de fecioare a lui Gregorio Lopez, prin oribilul Crist sângerat pe frunte și pe trup al lui Figueiredo, prin ciudatul, profund impresionantul Ecce Homo cu ochii pierduți supt linia giulgiului care-l acopere și cu aureola lui tăiată de dungi violete, de o puternică, inedită inspirație de colorit, calități nouă; o mare simplicitate și o îndrăzneală fără margeni pornite din simțul profund al intimităților sufletești. <center>✳</center> Pe stradă o domnișoară cu capul gol, părul tăiat și o largă mantie pănă la pământ. E, mi se spune, o studentă. Studenții, cu o beretă pe cap, au aceiași mantie. Cei mai vechi o lasă a se rupe pe margeni,<noinclude><references/></noinclude> kxsnj6apww91utbgkivme0yulpasv5y 104 50695 153058 151364 2026-10-30T09:14:43Z Mishuletz 445 153058 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{c|34}}{{sep|3em}}</noinclude>ca semn al ostenelilor lor. Cum se vede, aici „clericul” evului mediu persistă. Dar Universitățile sânt mai ales practice: medici, avocați, matematici. „Filosofia” e mai ales științî naturale. Școala de istorie, cu toate scânteierile lui Herculano, înmormântat la loc de onoare în Panteon, merge încet. Poesia, bine represintată, nu e ceva cărturăresc: ea vine de la izvor. Dar niciodată nu mi s'a redat mai bine un interview decât după conversația cu tânărul de la ''Secolo''— un alt ziar foarte cetit e ''Diario de Noticias'' —, care m'a căutat la otel. Odată ziarele erau vândute de orbi pe stradă: {{ppoem| ''Ou nas folhas volantes que em Lisboa Os cegos apregao pelas ruas.'' }} <center>✳</center> La societatea de geografie, „Imperiul” expune produsele cele mai variate și mai rare, vederi din coloniile care, în Africa Orientală, în Mozambique și Zanzibar, constituie adevărate regate negre, și piese istorice, steaguri, tunuri, lângă armele supțiri ale atacurilor africane. Stele, stâlpi ca ai vechiului Orient; cu inscripții de la începutul secolului al XVI-lea înseamnă locurile luate în stăpânire de Diego Can, după „ordinul” regelui său. <center>✳</center> Între lucrurile de trecut care se păstrează în această mai apuseană din limbile romanice, strămutată de acești descoperitori pănă în fundul vastelor continente necunoscute, e și felul medieval de a numi zilele săptămânii: se zice „serbătoarea a cincea” (feria 5-a), pentru Joi. Mult timp și pănă după 1500, se socotiau anii și de la Facerea Lumii, de și cu un alt punct de plecare decât cel bizantin, primit de noi. {{sep|5em}}<noinclude><references/></noinclude> l5fsdohz3mv2aozhhdn4vbotv6fxgoe 153059 153058 2026-10-30T09:15:02Z Mishuletz 445 /* Validated */ 153059 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{c|34}}{{sep|3em}}</noinclude>ca semn al ostenelilor lor. Cum se vede, aici „clericul” evului mediu persistă. Dar Universitățile sânt mai ales practice: medici, avocați, matematici. „Filosofia” e mai ales științî naturale. Școala de istorie, cu toate scânteierile lui Herculano, înmormântat la loc de onoare în Panteon, merge încet. Poesia, bine represintată, nu e ceva cărturăresc: ea vine de la izvor. Dar niciodată nu mi s'a redat mai bine un interview decât după conversația cu tânărul de la ''Secolo''— un alt ziar foarte cetit e ''Diario de Noticias'' —, care m'a căutat la otel. Odată ziarele erau vândute de orbi pe stradă: {{ppoem| ''Ou nas folhas volantes que em Lisboa Os cegos apregao pelas ruas.'' }} <center>✳</center> La societatea de geografie, „Imperiul” expune produsele cele mai variate și mai rare, vederi din coloniile care, în Africa Orientală, în Mozambique și Zanzibar, constituie adevărate regate negre, și piese istorice, steaguri, tunuri, lângă armele supțiri ale atacurilor africane. Stele, stâlpi ca ai vechiului Orient; cu inscripții de la începutul secolului al XVI-lea înseamnă locurile luate în stăpânire de Diego Can, după „ordinul” regelui său. <center>✳</center> Între lucrurile de trecut care se păstrează în această mai apuseană din limbile romanice, strămutată de acești descoperitori pănă în fundul vastelor continente necunoscute, e și felul medieval de a numi zilele săptămânii: se zice „serbătoarea a cincea” (feria 5-a), pentru Joi. Mult timp și pănă după 1500, se socotiau anii și de la Facerea Lumii, de și cu un alt punct de plecare decât cel bizantin, primit de noi. {{sep|5em}}<noinclude><references/></noinclude> fuhm4z6it2hn43rspjmobricwws2pz1 0 51346 153036 2026-10-29T12:10:33Z Francesco 19367 horai 153036 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Horai | autor = Lafcadio Hearn | traducător = Simion Isopescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în ''Adevărul Literar și Artistic'', 12 iulie 1925, p. 4.<br>Titlul original: ''Horai''}} Albastră arătare de abis pierdut în înălțime —- mare și cer, care se contopesc în ceață luminoasă. Numai cer și mare, —- o nesfârșire de azur... Înainte, undele prind o lumină de argint și roiesc fire de spumă. Puțin mai departe nu se vede nici o mișcare, nimic decât culoare: albastrul slab și cald al apei, întinzându-se până se amestecă în albastrul cerului. Zare nu este: numai zborul depărtării în spațiu — nesfârșită scobitură care se adâncește înainte și se boltește imens deasupra — culoarea închizându-se odată cu Înălțimea. Departe, în mijlocul întinderii albastre, plutește o ușoară închipuire de turnuri de palat, cu înaltele vârfuri încornorate și îndoite ca craiul nou al lunii -— o umbră de strălucire ciudată și veche, luminată de o rază de soare dulce ca amintirea. ...Ce-am încercat să descriu este Kakemono, — adică o pictură japoneză pe mătase, prinsă pe peretele odăii mele; — și numele ei este Shinkiro, care înseamnă Miraj. Dar înfățișările mirajului sunt lămurite. Acestea sunt porțile adumbrite ale binecuvântatului Horai; și celelalte sunt vârfurile în chip de crai nou ale Palatului Regelui-Dragon și forma lor (deși zugrăvite cu un penel japonez de astăzi) este forma chineză de acum douăzeci și unu de veacuri. * * * În cărțile chinezești de pe vremuri, se pomenește îndelung despre acele locuri, precum urmează: În Horai nu-i nici moarte, nici întristare; și nu este iarnă. În acele locuri, florile nu se veștejesc niciodată, și fructele nu lipsese niciodată; și dacă omul gustă din aceste fructe chiar numai o singură dată, nu mai poate simți setea și foamea. În Horai cresc buruienile minunate So-rin-shi, și Riku-go-avi, și Ban-kon-to, care tămăduiesc orice fel de slăbiciune; și acolo crește iarba vrăjită Yo-shin-shi, care învie din morți; și iarba vrăjită este udată de o apă fermecată, din care o singură înghițitură îți dă tinerețea veșnică. Oamenii din Horai mănâncă orezul din străchini mici, mici de tot; dar orezul nu scade niciodată în străchinile acelea, — oricât de mult ar mânca, — până când cel care mănâncă se satură. Și oamenii din Horai beau vinul în cești mici, mici de tot; dar nimeni nu poate goli una din aceste cești, — oricât de vitejește ar bea — până ce se simte cuprins de plăcuta amorțire a beției. * * * Acestea și multe altele se spun în legendele despre vremea dinastiei Shin. Dar e de necrezut că oamenii care au scris aceste legende au văzut Horai, fie chiar într-un miraj. Căci nu se găsesc fructe minunate care să sature pentru totdeauna pe cel care le-a gustat, — nici iarbă vrăjită care să învie morții, — nici fântână cu apă fermecată, — nici străchini din care nu lipsește niciodată orezul și nici cești din care nu lipsește niciodată vinul. Nu-i adevărat că necazul și moartea nu intră niciodată în Horai; și nu-i adevărat nici că acolo nu-i iarnă de loc. Iarna în Horai este rece; și vânturile străbat până la os; și troianul de zăpadă este grozav pe vârfurile Dragon-Kingului. [notă în text: Dragon-King - Smeu-Rege. N-am pus în traducere acest nume, sau cel mai românesc de Smeul-Smeilor, pentru că nu simbolizează același lucru ca în basmele noastre. (N. T.)] Totuși sunt lucruri minunate în Horai; și cel mai minunat din toate, a fost pomenit de unii scriitori chinezi. Mă gândesc la atmosfera din Horai. Este o atmosferă particulară locului; și din cauza ei, lumina soarelui în Horai este mai albă ca oricare altă lumină de soare — o lumină lăptoasă care nu orbește niciodată, — minunat de limpede, dar foarte dulce. Această atmosferă nu este din perioada noastră omenească: este enorm de veche, așa de veche că mă înspăimânt când încerc să mă gândesc cât e de veche; și nu-i un amestec de azot și oxigen. Nu este făcută din aer, ci din duh — substanța a chintilioane de chintilioane de generații de suflete contopite într-o imensă limpezime —, suflete de oameni care au gândit altfel decât noi. Orice muritor respiră această atmosferă, prinde în sângele lui ritmul acelor suflete, și ele îi schimbă simțurile, refăcându-i noțiunile de Spațiu și Timp, așa că poate vedea numai ce vedeau ele; și simți numai cum simțeau ele; și gândi numai cum gândeau ele. Dulce ca somnul sunt aceste schimbări de simțuri; și Horai, înțeles prin ele, poate fi descris astfel: „''Pentru că în Horai nu este cunoștința marelui râu, inimile oamenilor nu îmbătrânesc niciodată. Și pentru că sunt totdeauna cu inima tânără, oamenii din Horai zâmbesc de la naștere până la moarte, afară numai când zeii trimit întristare între ei; și atunci fețele sunt întunecate până ce trece întristarea. Tot norodul în Horai se iubește și oamenii au încredere unii în alții, ca și cum ar fi membrii unei singure familii; și vorba femeilor este ca cântecul pasărilor, pentru că inimile lor sunt ușoare ca sufletul pasărilor; și mișcările fecioarelor când dănțuiesc, par o largă fluturare de aripi moi. În Horai nu-i nimic ascuns, pentru că nu se găsește pricină de rușine; și nimic nu-i încuiat, pentru că nu poate fi nici o hoție; și noaptea, ca și ziua, toate ușile rămân descuiate, pentru că nu este nici o teamă. Și pentru că toți oamenii sunt fermecați — deși muritori — toate lucrurile în Horai, afară de Palatul Regelui Dragon, sunt mici, și delicate, și ciudate; și acest neam fermecat mănâncă cu adevărat orezul din străchini mici de tot și bea vinul din cești mici, mici de tot...''” * * * Multe din aceste păreri vor fi datorite acelei atmosfere spirituale — dar nu toate. Căci minunea făurită de moarte este numai vraja unui Ideal, fermecarea unei vechi nădejdi; și ceva din această nădejde și-a găsit împlinirea în unele inimi — în frumusețea simplă a vieților dezinteresate, în suavitatea Femeii.... ... Vânturi rele dinspre Apus suflă peste Horai; și atmosfera magică, vai! a fugit dinaintea lor. Ea zăbovește acum numai în petice, și fâșii, ca acele fâșii lungi și luminoase de nouri care se târăsc peste peisajele pictorilor japonezi. Sub acest abur feeric se mai poate găsi Horai — și nicăieri în altă parte... Adu-ți aminte că Horai mai este numit Shinkiro, care înseamnă Miraj — Arătarea Intangibilului. Și Arătarea s-a șters, — ca să nu mai apară niciodată decât în tablouri și poeme și visuri... [[Categorie:Traduceri din limba engleză]] [[en:https://en.wikisource.org/wiki/Kwaidan:_Stories_and_Studies_of_Strange_Things/H%C5%8Drai]] 962dzgtg6u6oyqwckbyj9hkjhw24m30 153037 153036 2026-10-29T12:12:05Z Francesco 19367 good-link 153037 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Horai | autor = Lafcadio Hearn | traducător = Simion Isopescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în ''Adevărul Literar și Artistic'', 12 iulie 1925, p. 4.<br>Titlul original: ''Horai''}} Albastră arătare de abis pierdut în înălțime —- mare și cer, care se contopesc în ceață luminoasă. Numai cer și mare, —- o nesfârșire de azur... Înainte, undele prind o lumină de argint și roiesc fire de spumă. Puțin mai departe nu se vede nici o mișcare, nimic decât culoare: albastrul slab și cald al apei, întinzându-se până se amestecă în albastrul cerului. Zare nu este: numai zborul depărtării în spațiu — nesfârșită scobitură care se adâncește înainte și se boltește imens deasupra — culoarea închizându-se odată cu Înălțimea. Departe, în mijlocul întinderii albastre, plutește o ușoară închipuire de turnuri de palat, cu înaltele vârfuri încornorate și îndoite ca craiul nou al lunii -— o umbră de strălucire ciudată și veche, luminată de o rază de soare dulce ca amintirea. ...Ce-am încercat să descriu este Kakemono, — adică o pictură japoneză pe mătase, prinsă pe peretele odăii mele; — și numele ei este Shinkiro, care înseamnă Miraj. Dar înfățișările mirajului sunt lămurite. Acestea sunt porțile adumbrite ale binecuvântatului Horai; și celelalte sunt vârfurile în chip de crai nou ale Palatului Regelui-Dragon și forma lor (deși zugrăvite cu un penel japonez de astăzi) este forma chineză de acum douăzeci și unu de veacuri. * * * În cărțile chinezești de pe vremuri, se pomenește îndelung despre acele locuri, precum urmează: În Horai nu-i nici moarte, nici întristare; și nu este iarnă. În acele locuri, florile nu se veștejesc niciodată, și fructele nu lipsese niciodată; și dacă omul gustă din aceste fructe chiar numai o singură dată, nu mai poate simți setea și foamea. În Horai cresc buruienile minunate So-rin-shi, și Riku-go-avi, și Ban-kon-to, care tămăduiesc orice fel de slăbiciune; și acolo crește iarba vrăjită Yo-shin-shi, care învie din morți; și iarba vrăjită este udată de o apă fermecată, din care o singură înghițitură îți dă tinerețea veșnică. Oamenii din Horai mănâncă orezul din străchini mici, mici de tot; dar orezul nu scade niciodată în străchinile acelea, — oricât de mult ar mânca, — până când cel care mănâncă se satură. Și oamenii din Horai beau vinul în cești mici, mici de tot; dar nimeni nu poate goli una din aceste cești, — oricât de vitejește ar bea — până ce se simte cuprins de plăcuta amorțire a beției. * * * Acestea și multe altele se spun în legendele despre vremea dinastiei Shin. Dar e de necrezut că oamenii care au scris aceste legende au văzut Horai, fie chiar într-un miraj. Căci nu se găsesc fructe minunate care să sature pentru totdeauna pe cel care le-a gustat, — nici iarbă vrăjită care să învie morții, — nici fântână cu apă fermecată, — nici străchini din care nu lipsește niciodată orezul și nici cești din care nu lipsește niciodată vinul. Nu-i adevărat că necazul și moartea nu intră niciodată în Horai; și nu-i adevărat nici că acolo nu-i iarnă de loc. Iarna în Horai este rece; și vânturile străbat până la os; și troianul de zăpadă este grozav pe vârfurile Dragon-Kingului. [notă în text: Dragon-King - Smeu-Rege. N-am pus în traducere acest nume, sau cel mai românesc de Smeul-Smeilor, pentru că nu simbolizează același lucru ca în basmele noastre. (N. T.)] Totuși sunt lucruri minunate în Horai; și cel mai minunat din toate, a fost pomenit de unii scriitori chinezi. Mă gândesc la atmosfera din Horai. Este o atmosferă particulară locului; și din cauza ei, lumina soarelui în Horai este mai albă ca oricare altă lumină de soare — o lumină lăptoasă care nu orbește niciodată, — minunat de limpede, dar foarte dulce. Această atmosferă nu este din perioada noastră omenească: este enorm de veche, așa de veche că mă înspăimânt când încerc să mă gândesc cât e de veche; și nu-i un amestec de azot și oxigen. Nu este făcută din aer, ci din duh — substanța a chintilioane de chintilioane de generații de suflete contopite într-o imensă limpezime —, suflete de oameni care au gândit altfel decât noi. Orice muritor respiră această atmosferă, prinde în sângele lui ritmul acelor suflete, și ele îi schimbă simțurile, refăcându-i noțiunile de Spațiu și Timp, așa că poate vedea numai ce vedeau ele; și simți numai cum simțeau ele; și gândi numai cum gândeau ele. Dulce ca somnul sunt aceste schimbări de simțuri; și Horai, înțeles prin ele, poate fi descris astfel: „''Pentru că în Horai nu este cunoștința marelui râu, inimile oamenilor nu îmbătrânesc niciodată. Și pentru că sunt totdeauna cu inima tânără, oamenii din Horai zâmbesc de la naștere până la moarte, afară numai când zeii trimit întristare între ei; și atunci fețele sunt întunecate până ce trece întristarea. Tot norodul în Horai se iubește și oamenii au încredere unii în alții, ca și cum ar fi membrii unei singure familii; și vorba femeilor este ca cântecul pasărilor, pentru că inimile lor sunt ușoare ca sufletul pasărilor; și mișcările fecioarelor când dănțuiesc, par o largă fluturare de aripi moi. În Horai nu-i nimic ascuns, pentru că nu se găsește pricină de rușine; și nimic nu-i încuiat, pentru că nu poate fi nici o hoție; și noaptea, ca și ziua, toate ușile rămân descuiate, pentru că nu este nici o teamă. Și pentru că toți oamenii sunt fermecați — deși muritori — toate lucrurile în Horai, afară de Palatul Regelui Dragon, sunt mici, și delicate, și ciudate; și acest neam fermecat mănâncă cu adevărat orezul din străchini mici de tot și bea vinul din cești mici, mici de tot...''” * * * Multe din aceste păreri vor fi datorite acelei atmosfere spirituale — dar nu toate. Căci minunea făurită de moarte este numai vraja unui Ideal, fermecarea unei vechi nădejdi; și ceva din această nădejde și-a găsit împlinirea în unele inimi — în frumusețea simplă a vieților dezinteresate, în suavitatea Femeii.... ... Vânturi rele dinspre Apus suflă peste Horai; și atmosfera magică, vai! a fugit dinaintea lor. Ea zăbovește acum numai în petice, și fâșii, ca acele fâșii lungi și luminoase de nouri care se târăsc peste peisajele pictorilor japonezi. Sub acest abur feeric se mai poate găsi Horai — și nicăieri în altă parte... Adu-ți aminte că Horai mai este numit Shinkiro, care înseamnă Miraj — Arătarea Intangibilului. Și Arătarea s-a șters, — ca să nu mai apară niciodată decât în tablouri și poeme și visuri... [[Categorie:Traduceri din limba engleză]] [[en:Kwaidan:_Stories_and_Studies_of_Strange_Things/H%C5%8Drai]] jq01hpcfbpza0x3a7yawo5s62e6zai8 0 51347 153042 2026-10-29T14:54:56Z Mishuletz 445 n 153042 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Rugăciunea slugii | autor = Robert de Montesquiou | traducător = Ioan Ciorănescu | secțiune = | anterior = | următor = | an = | note = Publicată în [[Adevěrul Literar și Artistic]], 22 noiembrie 1925, anul VI, nr. 259 }} {{ppoem| Odăile deretec și ’nchid la sală jos. Spre-a nu-mi trezi stăpânul din somn, merg pe furiș. Nici câinele de casă ce’n prag stă credincios Ca mine n’are ochii pe jumătate ’nchiși. Pun gaz în lămpi, car apă din fund dela cișmea, Spăl vase, pârii haine muncind pâna’n amurg Și pe pridvorul unde e locuința mea, Ades tăcute lacrimi pe pâinea neagră-mi curg. Avea-voiu doar sub cruce odihnă din belșug, Odihna ce-al meu suflet în viată n’o avu Când, Doamne, auzi-voiu chemarea Ta, ’n cosciug Și când grăind: „Stăpâne!”, o să-mi răspunzi doar Tu.}} afdldk1c5m83cblwibxdgxvw77csa6z 102 51348 153043 2026-10-29T14:57:47Z Mishuletz 445 n 153043 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = M }} ==Poezii== * [[Rugăciunea slugii]], traducere de [[Autor:Ioan Ciorănescu|Ioan Ciorănescu]] 3lbb0287y9w5azg33w22sp32uembps9 14 51349 153044 2026-10-29T15:07:37Z Mishuletz 445 Pagină nouă: [[Categorie:Autori francezi]] {{DEFAULTSORT:Montesquiou, Robert de}} 153044 wikitext text/x-wiki [[Categorie:Autori francezi]] {{DEFAULTSORT:Montesquiou, Robert de}} bgp30sj1265ecr6mx30rmo1lx38zpih 0 51350 153045 2026-10-29T15:10:43Z Mishuletz 445 n 153045 wikitext text/x-wiki #redirect[[Autor:Robert de Montesquiou]] fde5zpn2dfmd0cdtb02lu3xv852cjrv 0 51351 153046 2026-10-29T15:17:27Z Mishuletz 445 Redirecționat înspre [[Adevărul Literar și Artistic]] 153046 wikitext text/x-wiki #redirect[[Adevărul Literar și Artistic]] td91fl2oc1z0tjd09h23jc2k5ht9e86 0 51352 153049 2026-10-29T17:19:36Z Mishuletz 445 Mishuletz a redenumit pagina [[Puișorii]] în [[Puișorii (Emil Gârleanu)]] 153049 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Puișorii (Emil Gârleanu)]] 3of8t4ooyggjkkzupeoqewbhuiut1xb 104 51353 153056 2026-10-30T09:01:50Z Mishuletz 445 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 153056 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{c|38}}{{sep|3em}}</noinclude>de înguste, printre casele cu vechi olane și albe fațade de care sânt prinse cuștile cu stigleți zglobii și ale căror uși se deschid asupra unor interioruri umbrite în care, cuminți, stau la lucru ori la priveală bunica, mama, fata, alt copilăreț, plus pisica sau pisicile casei — animal universal aici și aproape sacru — și te afli în piață mărgenită de masiva catedrală, de Bibliotecă și Museu, de o drăguță grădină publică în țara florilor și de Templul pe care poporul, dacă nu autenticitatea istorică, l-a închinat Dianei, castă zină de clar de lună. Coloanele puternice se ridică încă întregi, de-asupra postamentului cu treptele mâncate de mușchiu și risipite de vreme. Pe capitelele corintice, în coastă, e prinsă o curioasă floare ca pe haina sau mantia unei doamne moderne. Undeva este un turn pe care aceiași închipuire populară îl dăruiește lui Sertoriu și la câțiva chilometri de oraș, în drumul spre foasta mănăstire a Cartusianilor, la ''Cartucha'', un apăduct roman, acopere, sus, drumul. Museul e plin de urme romane în largi plăci cu litera clară și fină și în fragmente risipite. Ele ți se par mai multe decât sânt. Fiindcă, păstrând totdeauna de pe urma anticilor lapidari ca prin Hațegul nostru — iubirea pentru lucrul artistic al pietrei și pentru pomenirea printr’însa, peste evul mediu cu gotica lui tremurată și frântă, trei veacuri de la 1500 încoace și-au făcut comemorațiile în același fel, și de cele mai multe ori în aceiași limbă. Chiar când se scrie în vulgara derivată din ea, totul e plin aici, în biserică și aiurea, de plăcile largi, albe de obiceiu, une ori cu vine de porfir roz, în care se păstrează, despărțit de rămășița omenească, un durabil „aqui jaz” — „aici zace”. La mănăstirea Franciscanilor drumul prin mijlocul imensei clădiri<noinclude><references/></noinclude> 0lhfpzldjl0t6mltspv7bb1mgrc8hen 104 51354 153057 2026-10-30T09:08:39Z Mishuletz 445 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 153057 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{c|39}}{{sep|3em}}</noinclude>e pavat tot cu aceste lespezi pe care se rotunjesc încă, perind încetul pe încetul, supt pasul mulțimilor, aceste litere de o perfectă armonie rotundă. Aceiași Romă e în fântâna publică însemnată cu caractere de același stil, din secolul al XVI-lea, pe globul de marmură galbenă din care apele sar în basenul cu buzele frânte. E în curțile interioare unde așteaptă măgărușul și la câte un bogat se zbeguie frumoșii câni supțirateci de vânătoare. E in arcadele sumbre ale negoțului din piața centrală, unde negustori umbriți vând pânză englesă și marile șube blănile cu dublă pelerină în care li place Portughesilor a se înveșmânta pentru iarna cea fără zăpadă. E în prăvăliile, în restaurantul nu văd cârciuma nici aici, care sânt cu totul deschise asupra străzii, noaptea lăsându-se asupra lor perdele de lemn sau de fier, pe care nu le văd. E în temnițele cu gratii pe prichiciul fereștilor cărora stau de vorbă prisonierii ca pe scaunele unei cafenele (în toată Portugalia nici cafeneaua nu se vede). E, iarăși, în studențimea aceasta, cu mantiile, negre fâlfâind, ca pe vremurile când, înfășurați în togă, mergeau la școală tinerii și învățătorii din Ebora: foarte solemni, cu capul mai mult gol, la băieți și la fete, cu haina uniform neagră, deschisă la piept de albul cămășii îngrijite. E în francheța și în fineța de rasă pe care o întâlnești și la ultimul om din popor. Din câți copii, cu sau fără fund la pantaloni, se întrec pe velocipede sau joacă „futbol”, n’ar fi unul care să-ți cerșească ori să te cârâie pe urmă. Și cel mai sărac om e, în ferfenițele lui, prea mândru, pentru a întinde mâna. Și, seara, când studenții în negru fac, nu curtea la fereastă, care, în Portugalia, luni și poate ani de zile, precedă nunta, ci peste zid vorbesc mai liber cu frumoasele fete oachese, țe-<noinclude><references/></noinclude> nufxjuees3i5qq7g67pt2cw4eflkcwa