Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.48.0-wmf.3 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 1705 153122 153120 2026-11-05T12:32:43Z Paloi Sciurala 15836 S-a revenit asupra editării făcute de [[Special:Contributions/Misteriosul67|Misteriosul67]] ([[User talk:Misteriosul67|discuție]]) la ultima versiune de [[User:Mishuletz|Mishuletz]] 153113 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Căprioara | autor = Emil Gârleanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și, cu ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise de mult încă. Și cum se uită așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpăstiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo l-ar fi știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara își azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăznețe, să încerce puterile iedului. Și iedul i se ține voinicește de urmă; doar la săriturile amețitoare se oprește câte o clipă, ca și cum ar mirosi genunea, apoi se avântă ca o săgeată și, behăind vesel, zburdă de bucurie pe picioarele subțiri ca niște lujere. Dar trebuiesc să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre țancuri. Căprioara contenește fuga; pășește încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeață, până ce pătrunde în inima întunecată, ca un iad, a pădurii. Și-au mers mult așa, până ce au dat în sfârșit de luminiș. Iedul, bucuros, o ia înainte, sărind. Dar în aceeași clipă căprioara se oprește, ca de-o presimțire, adulmecând. În fața ei, de supt o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, și iedul ar fi fost sfâșiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc, sfâșietor, cum nu mai scosese încă, și, dintr-un salt, cade în mijlocul luminișului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul și se repede la ea... Prăbușită în sânge, la pământ, sub colții fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Și numai când acesta, înspăimântat, se topește în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morții. r1sbgeo6e4ycqd2em46ca79j7f1jm9f 3 51373 153123 2026-11-05T13:25:59Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 153123 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|name=Gav Mari Dari}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 5 noiembrie 2026 15:25 (EET) t6lmq521n3iy0ti5vuc4lzyrpys79wa 3 51374 153124 2026-11-05T16:18:57Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 153124 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|name=Mat6rxrug}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 5 noiembrie 2026 18:18 (EET) myfq411bwfi67ia0odxm03aquxmd0pf 0 51375 153125 2026-11-06T03:27:30Z Yubi Zovan 22896 prima 153125 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Visasem | autor = Ion C. Vissarion | secțiune = | anterior = | următor = | note = apărută în revista [[Sburătorul, revistă literară săptămânală, tabla de materie, anul I, No. 1-26|Sburătorul]], anul I, nr. 4, 10 mai 1919. }} Visasem odată că murisem. Mă vedeam mort, cu ochii închiși și sgăurați, cu mâinele pe pieptul scofâlcit și el in jos de cea din urmă eșire a aerului. Nevasta mea, cu ochii mari și negri, cu buzele mari și groase, mă privea necăjită. Copiii mă jeliseră, apoi, cei mici plecaseră la joacă, iar cei mari se apucaseră de treburile casei. Rămăsese singură cu mine, adică cum se zice: cu mortul în casă, numai nevasta. Mă pomenii cu ea că’ncepu să mă jelească: — Aoleo! Aoleo! bărbățele, să te jelesc, ai? ghsi6d401q2f13zwhuiwkyawmgkcezf