Sifardita

From Wikipedia

Sifarditi è lu nomu datu a l'abbrei d'urìggini spagnola (di l'abbràicu Sefarad, Spagna) ca doppu la sò spulsioni dâ pinìsula ibbèrica (1492), si dispirseru 'n Italia, Ulanna, Turchìa, Àfrica sittintriunali e ntê Paisi barcànici.

Li Sifarditi (di l’abbreu ספרדים 'españoles') sunnu li discinnenti di l' abbrei ca camparu ntâ Pinìsula Ibbèrica nzinu a lu 1492. “Sefarad” è lu nomu ca l'abbrei dàvanu â Spagna. Li Sifarditi camparu pacificamenti chî mussurmani e cristiani duranti li sèculi e la sô cultura pruspirau ntâ pinìsula comu 'n nudda àutra parti. Duranti lu Mediu Evu, l'abbrei spagnoli èranu cunziddirati comu li leader dâ fidi e dâ cultura judàica dû tempu, na leadership riliggiusa, e suprattuttu culturali, ca si prulungau pi vari sèculi nzinu â sô spulsioni.

Spulsi ntô 1492 dî Reghi Cattòlici (Sabbella I di Castigghia e Firnannu II d'Arauna), l'abbrei spagnoli si stabbileru nta l'Àfrica Sittintriunali e, suprattuttu, nta l’anticu Mpiru Uttumanu, Francia miridiunali, Italia, la Mèrica dû Nord spagnola (sud-ests di l'attuali Stati Uniti e Mèssicu) di tannu, la Mèrica dû Sud, Ulanna (d'unni tanti famigghi emigraru versu li culonî di Curaçao, Suriname e Aruba), Ngraterra, Girmania, Danimarca, Austria e Ungaria, unni si stabbileru 'n cumunitati e cunzirvaru lu propiu patrimoniu culturali.

Duranti li sèculi cunzirvaru na varitati dû castigghianu chiamatu ladinu o judeu spagnolu, ca si sviluppau 'n modu isulatu rispettu ô spagnolu dâ Spagna e dâ Mèrica. Ntâ lingua israiliana cuntimpurània, la palora "sefardí" ndica videmma li cumunitati abbràichi ca migraru dî paisi dû Mediu Urienti, 'n particulari Yemen, Iraq e Iran, macari siddu nun hannu na cunnissioni ancistrali cu l'abbrei dâ Spagna e dû Portugallu. L'abbrei di sti cumunitati mediu-urintali sunnu a li voti chiamati "judíos orientales" comu aquivalenti a l’abbràicu "Misrájim". Pricidintimenti èranu diciuti "judíos árabes", ma li ncumminenti di sta sprissioni la fìciru càdiri 'n disusu.

Lu tèrmini "Nusakh Sepharad" nun si rifirisci â liturcia ca si ricita tra li Sifarditi di solitu, ma a na liturcia europea altirnativa ch'è utilizzata di tanti jasidistas. Tradizziunarmenti, li sifarditi utilìzzanu la Nusak Eidot Hamizrach pi prijari (liturcia dî cuncricazzioni di l’Europa di l'est) videmma idda canusciuta cû nomu, pi maiuri cunfusioni, "Nusakh Sefardi".