Arbëreshë
From Wikipedia
Stu artìculu è sulu un abbozzu (stub). Siddu vuliti, putiti ammigghiuràrilu secunnu li cumminzioni dâ Wikipedia.
Pi l'elencu cumpretu dî stub, viditi la rilativa catigurìa
Arbëreshë significa albanisi ntâ lingua albanisi antica. Sta parola innica sia la lingua, ca la cumunità albanisi 'n Sicilia e na l'Italia meridiunali.
Issa nun è na lingua latina, ma apparteni ô gruppu di lingui indo-europei ditti ariani ca esistunu sulu ni l'Albania.
Ìndici |
[cancia] Storia
Prima dâ mmasiuni uttumanna di l'Arbania, tutti l'arbanisi s'acchiamavinu arbëreshë. Poi di la mmasiuni circa 300.000 arbëreshë fuirunu e si stabbilirunu nâ l'Italia meridiunali. Li loru figghi e discinnenti c'avinu nasciutu e campatu n'Italia avinu cuntinuatu a chiamàrisi arbëreshë, mentri n'Arbania accuminzaru a chiamàarisi shqiptarëve.
L'arbëreshë arrivaru n'Italia e n'Sicilia ntrâ li seculi quinnicesimu e sidicisimu, poi dâ morti dû granni eroi arbanisi Gjergj Kastrioti Skanderbeg. Sparti dû nummuru cchiù granni d'arbanisi c'arristaru n'Arbania, e chi appiru a cunvirtìrisi a l'Islam, n'Italia àppiru à cunvirtìrisi ô cattolicesimu rumanu (prima mmèci èrunu cattòlici ortudossi), e sulu avinu prisirvatu lu ritu orintali. La lingua arbëreshë ha stata assai nfruinzata dî dialetti meridiunali d'Italia, ma nun havi mai addivinutu nu dialettu talianu e havi arristatu sempri nu dialettu arbanisi.
L'arbëreshë èranu origginari di l'Epiru, ca oggi è na riggiuni dâ Grecia, e campàvinu ntra li muntagni dû Pindu. Sunnu li discinnenti dî populazziuni protu-arbanisi sparsi ntra tutti li Balcani occidintali (vidi l'Arvaniti). Ntra lu sèculu unnicèsimu e quatturdicèsimu l'arberëshë agghittiru versu lu sud dâ Grecia (Tissagghia, Corintu, Pilupunnesu, Attica) unni funnaru culonî. La loru capacità militari fici 'n modu ca addivintaru li megghiu mircinari di serbi, francisi, catalani, taliani e bizantini.
L'immasiuni dâ Grecia fatta dî turchi ottumani ntû seculu XV, custrinsi tanti arbëreshë a migrari nzinu l'isuli venizziani e l'Italia miridiunali. Ntû 1448 lu rè di Napuli Alfonsu V d'Aragona, canusciuto comu «lu magnanimu» (1396-1458), avinnuci a reprímiri na rivurtura ntra li nobbili siciliani e calabbrisi, chiama 'n ajutu a Gjergj Kastrioti di Kruja, canusciutu comu "Skanderbeg", capu di l'allianza arbanisi. Nummurusi clan d'arbëreshë cummatteru p'astutari la ribbilliuni. Alfonsu d'Aragona li cumpinzau dunànnuci assai tirritori ntâ pruvincia di Catanzaru e Cusenza.
Ntû 1450, n'autra armata d'arbëreshë aggì nâ Sicilia e ci foru dunati autri tirritori ntâ diversi pruvincî. Nta sta manèra l'arbëreshë cuntribbuirunu â criazziuni du Regnu dî Dui Sicilî.
A ddu tempu dâ guerra di succissiuni di Napuli, Ferdinandu d'Aragona li chiama n'autra vota contru l'armati francu-taliani e Skanderbeg varchiau ntû 1461 a Brindisi. Poi ca issi arrinisciru a vinciri ci foru cunzignati terri ntâ Pugghia, unni Skanderbeg arriturnau a pianificari la risistenza arbanisi contru li turchi, c'avianu mmasu l'Arbania ntra lu 1468 e lu 1492. Na parti dâ populazziuni arbanisi jiu nta l'Italia miridiunali e la Sicilia, unni lu rè ci prumisi autri villaggi.
L'urtima unnata d'emigrazziuni, ntra lu 1500 e lu 1534, arriguarda l'arbëreshë dâ Grecia cintrali. Pagati comu mircinari di Venezzia, àppiru a lassari li culonî dû Pelupunnésu cù l'ajutu dî l'armata di Carlu V tannu ca li turchi accupàvinu la riggiuni. Carlu V li stabbilì 'n Italia meridiunali pi raffurzari li difisi contru l'immasiuni turca. Stabbiliti nta villaggi sparsi l'arbëreshë èrunu tradizziunarmenti surdati dû Regnu di Napuli e dâ Ripubblica di Venezzia nzinu a l'immasiuni napulionica.
L'unnata di migrazziuni di l'Italia miridiunali versu l'America ntû 1900-10 spopulau circa la mità dî villaggi arbëreshë, e assuggiattau la populazzioni a lu rischiu di l'estinzioni culturali, nonustanti avìa accuminzatu na sorta di rinascita culturali e artìstica propiu nta lu sèculu XIX.
Li strati principali di assai paisi arbëreshë sunnu chiamati Via Giorgio Castriota doppu Skanderbeg.
[cancia] Arfabbetu
L'arfabbetu albanisi si basa nni l'arfabbetu latinu, e si cumponi di 36 littri:
[cancia] Storia di l'arfabbetu
L'arfabbetu albanisi usatu oggi di l'arbëreshë evi lu risultatu di l'evoluzziuni di diffirenti arfabbeti. La prima prova pi stabbiliri n'arfabbetu albanisi standard si fici ntû 1824 di Naum Veqilharxhi, ca vulia ca l'arbanisi avissiru lu loru propriu arfabbetu, ma senza viniri nfluenzati di chiddi grecu e arabu. Iddu accussì fici n'arfabbetu cù 33 littri latini e lu chiamau Evetor. St'arfabbetu vinia usatu nni l'Albania miridiunali. Autri variazziuni cumprinnianu n'arfabbetu cattolicu (talianu) usatu di l'abëreshë, n'arfabbetu arabu, prifirutu da li pascià, e chiddu dittu di Istanbul criatu da Sami Frashëri, stabbilitu supra chiddu latinu, ma cù quarchi caràttiri grecu. St'urtimu addivinni assai populari picchì ha statu aduttatu dâ «Sucità di Istanbul pâ stampa dî scritti arbanisi», ca ntû 1879 stampa Alfabetare, lu primu abbicidariu. N'autra variazziuni simili a chidda di Istanbul, la Bashkimi, vinni criata dâ Sucità Littiraria Albanisi Bashkimi (L'unioni) a Shkodër, cu l'aiutu dû cleru cattolicu e dî franciscani, e circava d'essiri cchiù simprici. Ancora n'autra virsiuni, Agimi, fu criata di n'autra sucità littiraria acciamata Agimi (L'alba) e diffusa di Ndre Mjeda ntû 1901.
Ntô nuvèmmiru dû 1908, si tinìu un cuncumiu a Monastir pi dicidiri l'arfabbetu. S'avissi duvutu stabbiliri quali arfabbetu s'avia a usari e ntrâ li delegati c'erunu Midhat Frashëri, Sotir Peçi, Shahin Kolonja, e Gjergj D. Kyrias. Ci fu na granni discussioni e dintru sta sciarra rivarsiru l'arfabbeti Istanbul, Bashkimi, e Agimi. Li delegati però nun truvarunu n'accordu ntra chisti urtimi e pirmisiru l'usu sia di chiddu "istambul" ca di l'autru latinu cchiù novu.
Ntra lu 1909 e lu 1910 ci foru manifestazziuni dî picciotti turchi, ca vulianu la scrittura araba, essennu la cchiù parti di l'arbanisi musulmani. Manifestazziuni pi l'arfabbetu latinu si fìciru a Korçë e ad Argirocastru, pi l'arfabbetu arabu a Elbasan. Ntû 1911 li picciotti turchi e lu cleru musulmanu (hoxsas) rinunciaru a l'opposizziuni contra l'autri arfabbeti, p'evitari di rischiari la guerra civili, e accussì fu pussibbili stabbiliri comu arfabbetu ufficiali na variazziuni di chiddu latinu "bashkimi", ca veni usatu nzinu a oggi. Issu veni usatu sia pi scriviri ntâ lingua Tosk (albanisi miridiunali)? ca Gheg (albanisi sittintriunali), ca di l'arbëreshë (albanisi talianu).
Ntû 1972 n'autru cuncumiu s'avi tinutu a Monastir, unni participaru puru l'arbëreshë.
[cancia] Ortugrafia
[cancia] Grammatica
[cancia] Cità
Assai cità arbëreshë avinu dui nomi, unu italianu e unu albanisi. Li città arbëreshë si spartunnu ntra "isulitti" ni l'area dâ Sicilia e di l'Italia meridiunali.
[cancia] Li cità Siciliani unni si parra arbëreshë:
- pruvincia di Palermu, cità di Piana degli albanesi (Hora e Arbëreshëvet), Contessa Entellina (Kundisa), Mezzojuso (Munxìfsi), Palazzo Adriano (Pallacì) Santa Cristina Gela: (Shën Kristìna).
[cancia] Li cità Siciliani unni nun si parra cchiù arbëreshë:
- pruvincia di Catania: città di San Michele di Ganzaria, Bronte, Biancavilla.
- pruvincia di Girigenti: città di Sant'Angelo Muxaro.
[cancia] L'autri cità d'Italia
- Calabbria:
- Pruvincia di Cusenza
- Acquaformosa (Firmoza)
- Castroregio (Kastërnexhi)
- Cavallerizzo (Kajverici)
- Cervicati (Çervikati)
- Cerzeto
- Civita (Çifti)
- Eianina (Ejanina) (frazziuni di Frascineto)
- Falconara Albanese (Fullkunara)
- Farneta (frazziuni di Castroregio)
- Firmo
- Frascineto
- Ioggi (frazziuni di Santa Caterina Albanese)
- Lungro (Ungra)
- Macchia Albanese (Maqi) (frazziuni di San Demetrio)
- Marri (Allimarri) (frazziuni di San Benedetto Ullano)
- Mongrassano (Mungrasana)
- San Basile (Shën Vasili)
- San Benedetto Ullano (Shën Benedhiti)
- Santa Caterina Albanese
- San Cosmo Albanese
- San Demetrio Corone (Shën Mitri)
- San Giacomo di Cerzeto (Shën Japku)
- San Giorgio Albanese
- San Lorenzo del Vallo
- San Martino di Finita (Shën Murtiri)
- Serra d'Aiello
- Spezzano Albanese (Spixana)
- Plataci (Pllatani)
- Rota Greca
- Santa Sofia d'Epiro (Shën Sofia)
- Vaccarizzo Albanese (Vakarici)
- Pruvincia di Catanzaru:
- Amato
- Andali
- Arietta di Petronà Arjèta (Estintu)
- Caraffa di Catanzaro (Garafa)
- Curinga
- Gizzeria
- Marcedùsa
- San Nicola dell'Alto (Shën Kolli)
- Vena di Maida (frazziuni di Caraffa)
- Zangarona di Lamezia Terme (frazziuni)
- Basilicata:
- Barile (Barilli) PZ
- Brindisi di Montagna PZ
- Ginestra (Xhinestra) PZ
- Maschito (Mashqiti) PZ
- San Costantino Albanese (Shën Kostandini) PZ
- San Paolo Albanese (Shën Pali) PZ
- Pugghia:
- Carosino TA
- Casalnuovo Monterotaro FG
- Casalvecchio Di Puglia (Kazallveqi,) FG
- Castelluccio dei Sauri FG
- Chieuti FG
- Crispiano TA
- Faèto FGntâ cumunità si parra lu francu-provinzali
- Faggiano TA
- Fragagnano TA
- Panni FG
- Galatina LE (anticu feudu dû figghiu di Skanderberg)
- Monteiasi TA
- Monteleone di Puglia FG
- Montemesola TA
- Monteparano TA
- Roccaforzata TA
- San Crispieri TA (Estintu)
- San Giorgio Jonico TA
- San Marzano di San Giuseppe (Shën Marcani) TA
- San Paolo di Civitate FG
- Soleto LE
- Mulisi:
- Campomarino (Këmarini) CB
- Montecilfone (Munxhfuni) CB
- Portocannone (Portkanuni) CB
- San Giacomo degli Schiavoni CB
- San Martino in Pensilis CB
- Santa Croce di Magliano CB
- Urùri (Ruri) CB
- Santa Elena Sannita IS
- Abbruzzi:
- Villa Badessa di Rosciano (Badhesa) PE Si parra arbëreshë
- Campania:
- Ginestra degli Schiavoni BN
- Greci AV ntâ cumunità si parra il (Tosk) Arbëreshë