Spectroscopie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Spectroscopia este o ramură a fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de obţinere a spectrelor, precum şi cu măsurarea şi interpretarea acestora.

Spectrul unei radiaţii electromagnetice se opune prin descompunerea ei într-un aparat spectral (spectroscop, spectrograf cu prismă, cu reţea etc) şi constă dintr-o succesiune de imagini ale fantei de intrare, formate de diferitele radiaţii monocromatice ale luminii incidente.

Pentru studiul spectrelor, spectroscopia foloseşte metode vizuale, fotografice şi fotoelectrice. În funcţie de domeniul spectral al undelor electromagnetice şi de aparatura folosită, există ramurile:

  • spectroscopie optică (pentru domeniul vizibil, ultraviolet şi infrarosu),
  • spectroscopia radiatiei X, spectroscopia radiaţiei gamma, spectroscopia hertziană (pentru undele hertziene şi milimetrice);
  • spectroscopia alfa şi spectroscopia beta se ocupa cu studiul spectrelor energetice ale radiaţiilor [[alfa]], respectiv [[beta]].

După natura sistemului cuantic emiţător (atom, moleculă, nucleu), spectroscopia se clasifică în spectroscopie atomică, moleculară şi nucleară.