Ion Ghica
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Ghica (1817–1897) a fost o personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, academician, autor, diplomat, matematician, om politic şi pedagog român, prim-ministru al României de două ori, între 1866 şi 1867, respectiv între 1870 şi 1871, preşedintele Academiei Române de patru ori (1876 - 1882, 1884 - 1887, 1890 - 1893 şi 1894 - 1895).
Născut în Familia Ghica, educat în Bucureşti şi în vestul Europei, a studiat ingineria şi matematica la Paris între 1837 şi 1840.
S-a reîntors în Moldova, unde a făcut parte din conspiraţia din 1848, care dorea o uniune a Ţării Româneşti şi Moldovei, sub un prinţ autohton, Mihail Sturdza.
Conspiraţia eşuând, Ion Ghica devine lector de matematică la universitatea fondată de Sturdza la Iaşi.
Apoi, în numele guvernului revoluţiei, s-a mutat la Bucureşti, apoi la Constantinopol pentru a negocia cu guvernul turc. Cât a fost acolo a fost numit Bey al Samosului (1853 - 1859), unde a reuşit să stârpească pirateria, în floare în acea insulă.
În 1859 după unirea Moldovei şi Ţării Româneşti a fost chemat de Alexandru Ioan Cuza să se întoarcă şi devine prim-ministru în timpul lui Cuza si apoi în timpul lui Carol I al României. Natura sa neliniştită îl va face să facă parte din mişcarea anti-dinastică din 1870 - 1871.
În 1881, a fost numit ministru român la Londra şi va avea această funcţie până în 1889. Moare pe 7 mai 1897 în Ghergani.
În afară de distincţia în politică, Ion Ghica a obţinut şi o reputaţie literară prin ale sale Scrisori către Alecsandri, prietenul său de o viaţă, scrise la Londra şi descriind vechea stare a societăţii româneşti care dispărea repede. A fost şi autorul unor scrieri relativ cunoscute în timpul său, precum ar fi: Amintiri din pribegie în 1848 şi Convorbiri Economice. A fost primul care a susţinut apariţia unei industrii şi al unui comerţ naţional.
Predecesor: Alexandru Papadopol Calimah |
Ministrul României al Afacerilor Externe 11 februarie – 10 mai 1866 |
Succesor: Petre Mavrogheni |
Predecesor: Lascăr Catargiu |
Prim-ministrul României 28 iulie 1866 – 13 martie 1867 |
Succesor: Nicolae Creţulescu |
Predecesor: Manolache Costache Epureanu |
Prim-ministrul României 26 decembrie 1870 – 24 martie 1871 |
Succesor: Lascăr Catargiu |
Categorii: Naşteri în 1817 | Decese în 1897 | Academicieni români | Aromâni | Autori români | Diplomaţi români | Familia Ghica | Matematicieni români | Pedagogi români | Prim-miniştrii României | Preşedinţii Academiei Române | Politicieni români | Scriitori români | Miniştri români ai Afacerilor Externe