Emmanuel Levinas
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emmanuel Levinas a trăit intre anii 1906 si 1995. Filozof francez, născut la Konvo in Lituania intr-un mediu evreiesc cultivat, cu studii de filozofie la Strasbourg (1923-27) şi la Freiburg (1928-29), unde asistă la cursurile şi la seminariile lui Husserl şi ale lui Martin Heidegger.
Este unul dintre promotorii studiilor de fenomenologie în Franţa, în lucrari precum Theorie de l'intuition dans la phenomenologie de Husserl (1930), De l'existence a l'existant (1947) sau En decouvrant l'existence avec Husserl et Heidegger (1967).
Dupa cel de-al doilea Război Mondial, Levinas se afirma ca un gânditor original, pe doua linii reflexive distincte. Pe de o parte, propune o etica fenomenologică radicală, centrată pe figura Celuilalt si a alterităţii, în lucrari precum Le Temps et l'Autre (1947), Totalite et infini (1961), Autrement qu'etre ou au-dela de l'essence (1974) sau Entre nous (1991). Pe de altă parte, se dedica comentariilor talmudice, în lucrări ca Quatre lectures talmudiques (1968), L'au dela du verset (1982) sau Nouvelles lectures talmudiques(1989).
Cariera sa se va împărţi astfel între studiile fenomenologice şi cele iudaice, fiind profesor de filozofie la Universităţile din Poitiers, Nanterre si Paris IV, dar şi director al Scolii normale israelite orientale din Paris.