Conciliul Tridentin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Conciliul Tridentin, cunoscut şi sub numele latin Concilium Tridentinum, a fost cel de-al nouăsprezecelea sinod ecumenic (recunoscut doar de Biserica Catolică), ţinut între 1545 şi 1563, pentru clarificarea problemelor apărute odată cu Reforma protestantă.

[modifică] Decizii adoptate

  • Înfiinţarea seminariilor teologice, ca locuri pentru formarea viitorilor preoţi
  • Plasarea altarului la loc vizibil în biserici (în evul mediu spaţiul clericilor era delimitat de cel al mirenilor printr-un perete sau grilaj despărţitor)
  • Păstrarea cuminecăturii în tabernacolul plasat pe masa altarului, spre deosebire de obiceiul medieval care prevedea ca ostiile consacrate să fie păstrate în nişe special construite în biserici
  • Introducerea confesionalelor (acele "dulapuri" pentru spovadă, specifice Bisericii Catolice)
  • Introducerea scaunelor în biserici, sub formă de bănci

[modifică] Literatură

Martin Chemnitz, Examen concilii Tridentini (1565-73)
Johann Heinrich Heidegger, De fide decretorum concilii Tridentini quaestiones (1662)
Paolo Sarpi, Istoria del concilio Tridentino (1619)

[modifică] Legături externe