Vaslui

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dezambiguizare
Acest articol se referă la oraşul Vaslui din judeţul Vaslui, România. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Vaslui (dezambiguizare).
Vaslui
Stema oraşului Vaslui Vaslui în România
stemă amplasare
Amplasare 46°38′18″N, 27°43′45″E
Ţară România
Judeţ Vaslui
Atestare documentară 1435
Populaţie 70.267 (2002)
Suprafaţă km²
Densitatea populaţiei loc./km²
Altitudine m n.m.
Localităţi suburbane {{{componenţă}}}
Primar Victor Cristea
Sit web ro Primăria
Harta administrativă a oraşului Vaslui
Harta administrativă a oraşului în cadrul judeţului

Vaslui este reşedinţa judeţului Vaslui, Moldova, România. Este localitate de rang II, cu o populaţie de 70.267 locuitori. Este al doilea oraş după Bârlad în ceea ce priveşte dezvoltarea economică. A cunoscut un avânt economic în perioada comunistă datorită dezvoltării industriale.

Cuprins

[modifică] Aşezarea geografică

Municipiul Vaslui este situat pe Valea Bârladului, în aria de confluenţă a râurilor Vasluieţ şi Racova, în zona de contact dintre Colinele Tutovei şi Podişul Central Moldovenesc. Din teritoriul administrativ al municipiului fac parte şi localităţile componente: Moara Grecilor, Bahnari, Brodoc, Rediu şi Viişoara. Altitudinea medie este de 110 m.

[modifică] Istorie

Aşezare străveche, loc de popas şi adăpost pe drumul comercial dintre Halici şi Dunăre, care făcea legătura dintre cetăţile de pe ţărmul Mării Negre şi cele de la Marea Baltică, unul dintre cele mai vechi târguri din Moldova, dar şi una din aşezările medievale de seamă ale Moldovei, alături de Suceava, Roman sau Siret. Târgul Vasluiului îşi afirmă importanţa atât pe tărâmul comercial, cât şi pe acela politic şi strategic.

Vaslui este atestat documentar din anul 1375, iar în anul 1470 a devenit reşedinţă domnească a lui Ştefan cel Mare; importanţa sa creşte considerabil din anul 1490, când Ştefan cel Mare îi acordă mari privilegii, reconstruieşte Curtea Domnească şi construieşte în amintirea bătăliei de la Podul Înalt, spre veşnică amintire, o frumoasă biserică. Un hrisov de la 1491 ilustrează preţuirea de care s-a bucurat Vasluiul în timpul domniei sale, numit de el "târgul nostru", când domnitorul dăruieşte Vasluiului 17 sate. În pământul de margine au fost sădiţi atunci zece stejari şi un frasin, în trunchiurile cărora, mai tărziu, meşteri pricepuţi au încrustat însemnul Moldovei - capul de bour. După moartea marelui voievod, oraşul Vaslui decade. Curtea Domnească se ruinează, populaţia luptă pentru păstrarea privilegiilor. Tărgul Vasluiului rămâne o aşezare liniştită, peste care au trecut hoardele tătare şi turcii, distrusă şi apoi renăscută, nu la faima de odinioară de care amintesc documentele.

Îndeletnicirile care le-au adus faimă pe vremuri vasluienilor au fost albinăritul şi pescuitul. Două scrisori către negustorii din Braşov, una datată 1641, alta 1650, amintesc despre mierea, ceara şi peştele ce erau la mare căutare în ţinutul de peste munţi. Oamenii acestor pământuri ale Moldovei, numai deal şi vale, au fost şi sunt şi astăzi, iscusiţi cioplitori în piatră, ţesători, fierari.

În 1939 abia, aşa cum apare entuziast într-o publicaţie a vremii, Gazeta Vasluiului, apare un început de industrie, prin construirea unei topitorii de cânepă.

Dezvoltarea Vasluiului ia amploare cu adevărat în anul 1968, cănd oraşul devine capitala judeţului Vaslui. În 10 ani populaţia creşte de la 19.820 la 45.000 de locuitori în 1978, astfel că în anul 1979, Vasluiul capătă statutul de minicipiu. Astăzi este un însemnat centru social-economic în această parte a Moldovei (industria constructoare de maşini - ventilatoare şi reductoare, şuruburi, industria chimică - fire poliesterice, industria materialelor de construcţii, lemnului, textilă şi a confecţiilor, alimentară etc).

Vasile Alecsandri îl face cunoscut în literatura românească prin foarte populara poezie Peneş Curcanul.

[modifică] Obiective turistice

Vedere panoramică asupra oraşului.
Extinde
Vedere panoramică asupra oraşului.
  • Curtea Domnească, declarată rezervaţie arheologică, evidenţiată prin vestigiile curţii lui Ştefan cel Mare;
  • Casa Mavrocordat, monument de arhitectură în stil neoclasic edificat la începutul sec. XIX, având faţadele şi interioarele cu ornamentaţii în structură;
  • Casa Ghica, datând tot de la începutul secolului trecut, realizată în stil clasic;
  • Muzeul Judeţean Ştefan cel Mare, cu secţii de arheologie şi istorie, etnografie şi artă populară , precum şi cu o secţie dedicată artistului Constantin Tănase, originar din acest oraş;
  • Statuia lui Ştefan cel Mare îl infăţişeaza pe gloriosul voievod cu o spadă în mână;
  • Mausoleul Peneş Curcanul, aflat în cimitirul oraşului, înălţat în cinstirea eroilor vasluieni cazuţi în luptele pentru independenţa ţării
  • Parcul Copou, o frumoasă grădina publică, în care aleea principală este bordată de busturile mai multor oameni de seamă.

[modifică] Obiective turistice din imprejurimi

  • Soleşti, localitate rurală, unde se află casa Rosetti - Solescu, monument de arhitectură în stilul conacelor moldoveneşti din secolul trecut;
  • Zăpodeni, localitate rurală, renumită prin ţesături tradiţionale pentru port şi pentru decorarea interioarelor;
  • Băcăuani - localitate rurală, unde se află statuia domnitorului Ştefan cel Mare de la Podul Înalt - loc de rezonanţă istorică - pe locul unde s-a desfăşurat bătălia de la Podul Înalt, la 10 ianuarie 1475.