Busolă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Compasul sau Busola ( italiană com-pasus)este un Instrument de măsură pentru determinarea punctelor cardinale, indicând Polul Nord şi Polul Sud magnetic.
Cuprins |
[modifică] Istoric
Busola sau acul magnetic a fost deja cunoscut în timpul împăraţilor din China. Pe atunci busola consta dintr-o piatră magnetică legată de un fir de aţă pentru a se putea roti liber. Mai târziu apar formele de busole mai specializate.
Alexander Neckam un savant englez menţionează busola pentru prima oară prin secolul XII în Europa, fiind adus în anul 1190 de arabi. Forma busolei de azi este menţionată prin secolul al XIII-lea probabil de un navigator italian din Amalfi,azi se găseşte în portul localităţii statuia lui Flavio Gioia ca „descoperitor al busolei“.
[modifică] Construcţie
Busola magnetică constă dintr-un ac magnetic care se poate roti liber pe o axă deasupra unui cadran gradat. Acul indică polurile magnetice şi cu ajutorul cadranului numerotat se pot stabili valorile unghiulare raportat la polul magnetic.
[modifică] Deviaţia
Ca Deviaţie numim deviaţia suferită de acul magnetic sub influenţa unor câmpuri electromagnetice din apropierea busolei ca aparate sau instrumente electrice, zăcăminte de minereuri feroase, pentru aceasta este necesar aplicarea unei corecţii de direcţie.
[modifică] Inclinaţia
Este unghiul format cu tangenta la suprafaţa globului terestru, această valoare fiind în Europa centrală de ca. 66,5° ceeace înseamnă că intensitatea câmpului magnetic orizontal atinge numai 40 % din valoarea sa, în comparaţie cu câmpul magnetic vertical ce atinge 90 %. La busola folosită la navigaţia pe mare este necesar un giroscop pentru a menţine busola (compasul) permanent într-o poziţie orizontală.