Conciliu ecumenic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conciliu ecumenic sau sinod ( σύνοδος în greceşte, cuvânt format din particulele "împreună" şi "cale") ecumenic ori sobor a toată lumea, pentru creştini, adunare de episcopi, reprezentând un număr cât mai mare de biserici locale, pentru a dezbate învăţături de credinţă sau orientări pastorale universal valabile.
Potrivit diferitelor biserici creştine, sunt recunoscute primele două (asirienii), primele trei (necalcedoneenii), primele patru (lutheranii), primele şapte (ortodocşii bizantini) sau toate cele douăzeci şi una de sinoade ecumenice (catolicii).
[modifică] Primele şapte sinoade ecumenice
- I. Primul conciliu de la Niceea, (325): condamnă doctrina lui Arie. Conciliul a stabilit învăţătura trinitară a Bisericii, formulând forma scurtă a crezului creştin (simbolul niceean).
- II. Primul conciliu de la Constantinopol, (381): a extins crezul creştin prin articolele 9-12 din simbolul niceno-constantinopolitan, articole valabile până în prezent în Biserica Catolică şi în Bisericile Ortodoxe Răsăritene
- III. Conciliul de la Efes, (431): condamnă nestorianismul şi adoptă titlul de "Născătoare de Dumnezeu" (gr. Theotokos) pentru Maria din Nazaret.
- IV. Conciliul de la Calcedon, (451): condamnă doctrina lui Eutihiu I de Constantinopol (monofizismul), şi afirmă două firi în Iisus. Se retuşează simbolul niceno-constantinopolitan. Acest conciliu, precum nici următoarele, nu sunt recunoscute de bisericile vechi orientale.
- V. Al doilea conciliu de la Constantinopol, (553) se reafirmă declaraţiile conciliilor anterioare, se condamnă noile teze ariene, nestoriene şi monofizite.
- VI. Al treilea conciliu de la Constantinopol, (660-681); condamnă monotelismul, afirmă că Christos are două voinţe: una dumnezeiască şi una omenească.
- VII. Al doilea conciliu de la Niceea, (787); reintroduce cultul icoanelor şi pune capăt iconoclasmului.
[modifică] Următoarele sinoade ecumenice
- VIII. Al patrulea conciliu de la Constantinopol, (869-870). Înlăturarea din funcţie a patriarhului Fotie al Constantinopolului. Depunerea nu a fost recunoscută de bisericile răsăritene. Acest conciliu, precum şi următoarele nu sunt recunoscute de Bisericile ortodoxe.
- IX. Primul conciliu de la Lateran, (1123)
- X. Al doilea conciliu de la Lateran, (1139)
- XI. Al treilea conciliu de la Lateran, (1179)
- XII. Al patrulea conciliu de la Lateran, (1215)
- XIII. Primul conciliu de la Lyon, (1245)
- XIV. Al doilea conciliu de la Lyon, (1274)
- XV. Conciliul de la Viena (Franţa), (1311-1312)
- XVI. Conciliul de la Constanţa, (1414-1418) încheierea Marii schisme, şi adoptarea conciliarismului.
- XVII. Conciliul de la Basel, Ferarra şi Florenţa, (1431-1445); unirea şubredă, pentru puţin timp, a bisericilor răsăritene cu Roma. Va urma şi o împăcare cu câteva biserici necalcedoneene.
- XVIII. Al cincilea conciliu de la Lateran (1512-1517): încercări de reformare a Bisericii.
- XIX. Conciliul de la Trento, (1545-1563, cu întreruperi): reacţie la învăţăturile Reformei protestante; reforma din interior a Bisericii (Contrareforma).
- XX. Conciliul Vatican I, 1870: infailibilitatea papală
- XXI. Conciliul Vatican II, (1962-1965); reforma liturghiei în ritul latin şi a liturgicii; introducerea limbilor vorbite în cult; decrete pastorale despre natura Bisericii şi despre legăturile sale cu lumea modernă; teologia părtăşiei, studiul biblic, ecumenism.