Philolaos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Philolaos (greacă: Φιλόλαος Philólaos) (c. 480 î.Hr. – c. 405 î.Hr.) a fost matematician şi filosof grec.

Cea mai bună mărturie pentru perioada în care a trăit este menţionarea sa în dialogul platonician Phaidon, unde se indică faptul că Philolaos a locuit în Teba dar a părăsit-o înainte de moartea lui Socrate. A fost un important pitagorician din secolul al V-lea î.Hr.. Cele douăzeci de fragmente atribuite lui Philolaos par a fi contrafaceri post-aristotelice.

[modifică] Cosmologie

Philolaos a fost primul filosof care a atribuit mişcare Pământului. Susţinea că nouă corpuri cereşti se rotesc în jurul unui foc central. Cel mai aproape de centru, antichton sau antipământul, o planetă invizibilă, apoi Pământul, Luna, Soarele, cinci planete după care venea sfera purtătoare a stelelor fixe. Dincolo de acest strat exterior, un zid din eter fierbinte închidea universul din toate părţile. Acest "foc exterior" era o a doua sursă de lumină.

[modifică] Bibliografie

  • Arthur Koestler, Evoluţia concepţiei despre Univers de la Pitagora la Newton, ed. Humanitas

[modifică] Legături externe


Acest articol face parte din seria Filozofilor presocratici

Şcoala milesiană : Thales • Anaximandru • Anaximene

Şcoala pitagoreică : Pitagora • Alcmeon • Philolaos • Archytas 

Şcoala din Efes : Heraclit — Şcoala eleată : Xenofan • Parmenide • Zenon din Eleea • Melissos din Samos

Pluraliştii : Anaxagora • Empedocle — Atomiştii : Leucip • Democrit

Sofişti : Protagoras • Prodicos • Gorgias • Hippias • Critias

Diogenes din Apollonia