Marimi fizice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mărimile fizice reprezintă concepte abstracte cuantificabile (măsurabile) ce sunt ataşate ca nişte "etichete" tuturor proprietăţilor măsurabile ale materiei (substanţă şi câmp).

Cum orice construcţie abstractă nu poate opera în absenţa unor postulate, analog nici mărimile cuantificabile ale ştiinţei fizicii nu pot opera în absenţa unor marimi fizice de tipul "postulatelor," mărimi ce se numesc mărimi fizice fundamentale.

Exemple de mărimi fizice ce sunt fundamentale:

1. Lungimea (simbol l, unitate de măsură un metru, 1 m)

2. Masa (Massa) (simbol m, unitate de măsură un kilogram, 1 kg)

3. Timpul (simbol t, unitate de măsură o secundă, 1 s)

4. Temperatura absolută (simbol T, unitate de măsură un Kelvin, 1 K)

5. Intensitatea radiată a fluxului de lumină (simbol †, unitate de masură, 1 cd)

6. Unghiul plan la centrul unui cerc (simbol ††, unitate de masură un radian, 1 rad)

7. Unghiul solid la centrul unei sfere (simbol †††, unitate de masură un steradian, 1 srad)

De remarcat este faptul că doar primele cinci (lungimea, masa, timpul, temperatura absolută şi intensitatea radiată a fluxului de lumină) sunt, de fapt, mărimi fizice fundamentale. Celelalte două, unghiurile plan şi solid, sunt mărimi adimensionale (numere, în ultimă instanţă) ce funcţionează ca mărimi fizice fundamentale.

Toate celelalte mărimi fizice se pot construi prin derivare (utilizând, mai ales, înmulţirea, împărţirea şi ridicarea la putere) cu ajutorul acestor mărimi fizice fundamentale. De aceea, fiind obţinute prin derivare din cele fundamentale, ele se numesc mărimi fizice derivate.