Războiul ruso-turc, 1676-1681
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Războaiele ruso-turce |
---|
1676 — 1681 |
1686 — 1700 |
1687 — 1689 |
1695 — 1696 |
1710 — 1711 |
1735 — 1739 |
1768 — 1774 |
1787 — 1792 |
1806 — 1812 |
1828 — 1829 |
1853 — 1856 |
1877 — 1878 |
1914 — 1918 |
Războiul ruso-turc din 1676-1681, a fost un conflict între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman care a avut drept cauză creşterea agresivităţii turcilor în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. După ce a cucerit regiunea Podolia în timpul războiului polono-turc din 1672-1676, otomanii năzuiau să-şi extindă controlul asupra întregii Ucraine Apusene, ajutaţi fiind de vasalul lor, hatmanul Petro Doroşenko. Politica pro-turcă a hatmanului a creat numeroase disensiuni printre cazacii ucrainieni. Până în cele din urmă, în 1674, cazacii l-au ales pe Ivan Samoilovici (hatman al Ucrainei Răsăritene) ca singur hatman al întregii Ucraine.
Doroşenko a hotărât să contraatace şi, în 1676, armata sa formată din 12.000 de oameni a asediat oraşul Cighirin, bazându-se şi pe apropierea armatei turco-tătare. Până la urmă, forţele ruso-ucrainiene conduse de Samoilovici şi Grigori Romodanovski au eliberat Cighirinul şi l-au obligat pe Doroşenko să se predea. După ce a lăsat o garnizoană în Cighirin, armatele ruso-ucrainiene s-au retras pe malul stâng al Niprului. Sultanul otoman l-a numit pe Iuri Hmelniţki hatman al Ucrainei Apusene. În iulie 1677, sultanul a ordonat armatei sale de 120.000 de oameni de sub comanda Ibrahim Paşa să înainteze către Cighirin.
În iulie 1678, armata turcă (aproximativ 200.00 de oameni) sub conducerea Marelui Vizir Kara Mustafa a asediat încă o dată Cighirin. Armata ruso-ucrainiană (120.000 de oameni) a atact în forţă, dar turcii au reuşit să ocupe oraşul pe 11 august. Armata rusă s-a retras dincolo de Nipru, înfrângând armatele turce urmăritoare.
În 1679-1680, ruşii au respins atatcurile tătarilor crimeeni şi au semnat la Bahcisarai un tratat de pace pe 3 ianuarie 1681, prin care graniţa ruso-turcă era stabilită pe linia Nipruului.