Samca
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Samca , după cum spun legendele, este un spirit necurat, foarte urât şi fioros: o femeie în pielea goală, cu părul despletit, până la călcâie, cu sânii lungi până la pământ, cu ochii mici şi strălucitori ca stelele, cu mâinile de fier, cu unghiile de la mâini şi de la picioare lungi şi ascuţite ca andrelele sau încârligate ca secerile şi cu limba de foc. Acest demon, din a cărui gură foarte mare, urâtă şi strâmbă iese întotdeauna foc, se arată pe la sfârşitul lunii, în apropiere de luna plină, copiilor mai mici de patru ani, pe care aşa de tare îi înspăimântă că se îmbolnăvesc pe loc. Acest demon se mai arată şi femeilor care zac pe patul naşterii, pe care le frământă şi le sperie, încât acestea mor pe loc sau rămân schilodite şi neputincioase toată viaţa. Formele pe care Samca le ia sunt felurite: în chip de porc foarte mare şi fioros, în chip de câine cu dinţii rânjiţi, în chip de pisică fără păr cu ochii înfocaţi şi holbaţi, în chip de cioară mare cu ochii de sânge şi în chip de păianjen mare şi negru. Boala de care sunt atinşi copiii după ce li se arată Samca poartă numele de răutatea copiilor. Samca are 19 nume: Vestitia, Navadaraia, Valnomia, Sina, Nicosda, Avezuha, Scorcoila, Tiha, Miha, Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana, Prava şi Samca. Pentru a se apăra de Samca, oamenii trebuie să îi scrie toate cele 19 nume pe un perete al casei sau trebuie să convingă pe altcineva să scrie un descântec, pe care să-l poarte apoi asupra lor. Acest descântec o va face pe Samca să se ducă în schimb la cel care l-a scris, dar dacă acesta este un om bătrân, care şi-a trăit viaţa, Samca nu îi va face rău, ci doar îl va face să scrânşnească din dinţi în somn.