Tratatul de fuziune
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tratatul de la Bruxelles sau Tratatul de fuziune, semnat la 8 aprilie 1965, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1967. Cunoscut şi sub numele de „Tratatul instituind un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor Europene”, tratatul de la Bruxelles a avut drept obiectiv înfiinţarea unor structuri unice pentru cele 3 Comunităţi Europene: Consiliul de miniştri (organ de decizie) şi Comisia Europeană (organ executiv).
Istoria, structura şi tratatele Uniunii Europene | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
1952 | 1958 | 1967 | 1993 | 1999 | 2003 | ? | |||
Comunităţile Europene: CECO, CEE, Euratom | Uniunea Europeană (UE) | ||||||||
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) | |||||||||
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) | |||||||||
Comunitatea Economică Europeană (CEE) | Comunitatea Europeană (CE) | ||||||||
Justiţie şi afaceri interne (JAI) | |||||||||
Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (CPJMP) | |||||||||
Politica externă şi de securitate comună (PESC) | |||||||||
Tratatul de la Paris |
Tratatele de la Roma |
Tratatul de fuziune |
Tratatul de la Maastricht |
Tratatul de la Amsterdam |
Tratatul de la Nisa |
Constituţia Europeană |
|||
"TREI PILONI" - Comunităţile Europene (CE, Euratom), Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC), Justiţie şi Afaceri Interne |