Limba aramaică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Limba aramaică este o limbă moartă, vorbită în Antichitate. Câteva capitole din cărţile lui Ezra (4:8 – 6:18; 7:12-26) şi Daniel (2:4 – 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) şi un cuvânt din Geneză (31:47) sunt scrise în aramaică şi nu în vechea ebraică. Aramaica se înrudeşte cu ebraica aşa cum spaniola se aseamană cu portugheza. Totuşi diferenţele dintre aramaică şi ebraică nu sunt acelea ale unui dialect; cele două sunt privite ca două limbi distincte.

Cuprins

[modifică] Răspândirea aramaicii

Locul de baştină al aramaicii a fost Mesopotamia. Triburile de aramei, caldeii, au locuit fie la sud de Babilon, în jurul Urului, fie in Mesopotamia Superioară între râul Chebar (Khabur) şi marea cotitură a Eufratului care are Haranul în centru. Probabil datorită faptului că Avram, Isac şi Iacov au avut legături cu Haranul, Moise spune că Iacov a fost "arameu" (Deuteronom 26:5). De acolo din nordul Mesopotamiei aramaica s-a răspândit către sud, în toată Siria. Când cetăţile siriene, a căror populaţie vorbea aramaica, au fost distruse de asirieni în secolul VIII i.Hr., populaţia lor a fost mutată în diferite părţi ale imperiului asirian. Aceasta a determinat răspândirea rapidă a aramaicii care era tot atât de uşor de învăţat ca cele mai multe dintre celelalte limbi ale vechiului orient apropiat. În final, aramaica a devenit ligua franca, o limbă internaţională a unei lumi civilizate, şi limba oficială mai întâi pentru imperiul neo-babilonian şi apoi şi pentru imperiul persan.

[modifică] Secţiunile aramaice ale Bibliei

Motivul pentru care unele părti ale Bibliei au fost scrise in aramaică s-a datorat faptului că aramaica a devenit o limbă internatională în timpul imperiului babilonian şi persan. Oficiali care au trăit printre babilonienii vorbitori de aramaică, precum Daniel, sau cei care lucrau pentru perşi, precum Ezra, au fost oameni care au folosit aramaica în vorbire şi scriere la fel ca şi limba lor maternă, ebraica. Cartea lui Daniel reflectă foarte clar abilităţile lingvistice ale autorului ei. Scrierea experienţei pe care Daniel a avut-o in legătură cu visul lui Nabucadnetar a fost scrisă in prima parte in ebraică, însă când ajunge la momentul în care introduce discursul înteleptilor care vorbeau "aramaica" în fata împaratului (Daniel 2:4), el schimbă – probabil fără să-şi dea seama – limbajul cu cel al acestor oameni si continuă să scrie astfel câteva capitole până se intoarce la limba ebraică.A fost un timp când aceste portiuni aramaice ale cărţilor lui Daniel si Ezra au fost considerate ca o dovadă a scrierii târzii a acestor cărţi. Însa deoarece numeroase documente aramaice din timpul lui Daniel si al lui Ezra au fost descoperite în aproape toate locurile vechiului orient apropiat, s-a putut demonstra că nu era ceva nepotrivit pentru acesti oameni să introducă în cărţile lor documente aramaice, aşa cum a făcut-o Ezra, sau să relateze evenimente istorice in aramaică, aşa cum atât Daniel cât şi Ezra au facut-o.Aramaica, limba folosită de Hristos. Ca urmare a captivităţii babiloniene, în ultimele secole ale erei pre-creştine, iudeii au adoptat aramaica în locul limbii ebraice.

[modifică] Limba maternă a lui Hristos

În timpul lui Hristos aramaica era limba maternă a populatiei Palestinei. Expresiile aramaice din Noul Testament arată clar că aceasta era limba folosită de Hristos. "Talitha cumi" (Marcu 5:41), "Ephphatha" (Marcu 7:34) şi "Eloi, Eloi, lama sabachthani?" (Marcu 15:34) sunt câteva dintre expresiile aramaice folosite de Hristos.Biblia era încă citită în limba ebraică în sinagogi în timpul lui Hristos însă mulţi oameni, in special femeile, nu înţelegeau. A devenit asadar un obicei pentru aceia care citeau în sinagogă să traducă Scripturile în aramaică. Mai târziu au apărut traduceri scrise ale Vechiului Testament în aramaică numite Targumuri. Ebraica vorbită era ieşită din uz în perioada pre-creştina şi a suferit doar modificări artificiale; aramaica a fost păstrată ca limbă vorbită până în ziua de azi, şi este încă folosită în anumite părţi ale Orientului apropiat, unde este cunoscută sub numele de siriacă.

[modifică] Patimile lui Isus

În fimul regizat de Mel Gibson, "Patimile lui Isus", toate replicile actorilor sunt rostite în limbile aramaică şi latină, iar nu în limba engleză. În viziunea regizorală extrem de contestată pentru violenţa sa Gibson îl pune pe Isus să converseze cu guvernatorul roman Pilat din Pont direct în limba latină. De altfel soţia acestuia avea să devină una dintre primele creştine, după ce Isus i-a apărut cu o seară înaintea execuţiei sale într-un vis, iar centurionul, un comandant militar al armatei romane a apelat la ajutorul lui Hristos pentru a-şi vindeca fata bolnavă. Sunt semnele că religia lui Isus Hristos avea să devină în scurtă vreme una universală. De altfel capitala creştinătăţii va deveni la scurtă vreme Roma, iar Vaticanul situat in apropierea sa va deveni Mecca sa.