Vasile Moldovan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vasile Moldovan (* 24 iunie 1824, Sânpaul - † 1 ianuarie 1895, Boziaş, astăzi cartier al oraşului Târnăveni), a fost unul din cei cinsprezece prefecţi în legiunile înfiinţate în Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, conduse de Avram Iancu. Vasile Moldovan a condus Legiunea a III - a numită Legiunea de câmpie care îşi avea centrul la Cetatea de Baltă.
Studiile şi le face la Chirileu pe cele primare iar apoi în Târgu Mureş pe cele elementare la gimnaziul romano-catolic, terminând în 1845. Apoi se înscrie la Seminariul teologic de la Blaj pentru a deveni preot. Aici îl vor găsi şi evenimentele revoluţionare de la 1848, ca student în anul III la Teologie. Participă de la început fără rezerve în revoluţie; astfel este alături de Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Samoil Poruţiu şi Florian Micaş la 1 aprilie 1848 pentru a afla hotărârea luată de cancelaria din Târgu Mureş, care propunea convocarea unei mari adunari generale a românilor la Blaj. Participă la Marea Adunare Naţională din 15 mai 1848 de pe Câmpia Libertăţii din Blaj, cât şi la următoarele două întâlniri. Astfel, după a treia întâlnire, în care s-a hotărât nerecunoaşterea unirii Transilvaniei cu Ungaria, se hotăreşte rezistenţa militară şi se formează 15 legiuni.
După înfrângerea armatei generalului Puchner de către armata maghiară condusă de generalul revoluţionar Bem între Târnăveni şi Seuca, la 17 ianurarie 1849, este nevoit să părăsească Cetatea de Baltă şi să se retragă inţial la Sibiu pentru a convinge trupele grănicereşti conduse de români să se alăture românilor din Munţii Apuseni, după care Sibiul fiind cucerit de trupele generalului Bem se reîntoarce pentru scurt timp pe valea Târnavei Mici de unde urcă în Munţii Apuseni alături de Avram Iancu.
Ia parte la luptele dintre armatele maghiare şi forţele militare ale moţilor, iar după ce toate încercările maghiarilor de a cuceri Munţii Apuseni eşuează şi revoluţia maghiară este înfrântă, cu ajutorul armatei ruse, se reîntoarce în Cetatea de Baltă, apoi în Tirimia apoi la Gilău după care se stabileşte în 1861 la Boziaş, astăzi cartier al municipiului Târnăveni.
Aici devine vicecomite al oraşului Târnăveni fiind unul din puţinii români care să aibă o funcţie de conducere în acele vremuri.
Se stinge din viaţă la 1 ianuarie 1895 în satul Boziaş, Târnăveni.