Vid

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În fizică, vidul este absenţa materiei într-un anumit spaţiu. Vidul perfect este o idealizare, în realitate orice spaţiu conţine o cantitate de materie. Cea mai bună aproximare a vidului perfect este spaţiul interstelar, în care cantitatea de materie prezentă este extrem de mică.

Fizicienii folosesc denumirea de vid parţial pentru a descrie situaţiile reale în care dintr-o anumită incintă gazul a fost extras într-o măsură considerabilă. Inginerii folosesc denumirea de vid pentru orice situaţie în care presiunea dintr-o incintă este mai mică decît presiunea atmosferică.

[modifică] Exemple

  • Presiunea atmosferică: 101,3 kPa (760 Torr)
  • Aspirator casnic: cca 80 kPa (600 Torr)
  • Pompă de vid mecanică: 100 Pa - 100 μPa (1 Torr - 10−6 Torr)
  • Spaţiul extra-atmosferic din jurul Pămîntului: cca 100 μPa (10−6 Torr)
  • Pompă criogenică: 100 nPa - 1 nPa (10−9 Torr - 10−11 Torr)
  • Pe suprafaţa Lunii: cca 1 nPa (10−11 Torr)
  • Spaţiul interstelar: cca 1 fPa (10−17 Torr)