Polonia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Rzeczpospolita Polska
Republica Polonia
Steagul Poloniei Stema Poloniei
în detaliu mai mare
Deviză naţională: nici una1
Limbă oficială Poloneza2
Capitală
 
Varşovia
52°13′ N 21°02′ E
Oraş principal Varşovia
Preşedinte
Preşedinte ales
Lech Aleksander Kaczyński
Prim Ministru Jarosław Kaczyński
Sistem politic republică
Suprafaţă
 - Total
 - % apă
locul 68
312.685 km²
2,6%
Populaţie
 - Total
 - Densitate
locul 32
38.635.144
123.5/km²
Independenţă  • Declarată : Secolul al X-lea
 • Redeclarată: 11 noiembrie 1918
PIB
 - Total
 - PIB/cap de loc.
locul 23
512.9 miliarde $
13.275 $
Monedă Zlot (PLN)
Fus orar UTC +1 / +2
Imn naţional Mazurek Dąbrowskiego
Domeniu Internet .pl
Prefix telefonic +48

1 A se vedea de asemenea motourile neoficiale ale Poloniei.
2 Belorusa, Casubiana, Germana şi Ucraineana sunt folosite în cinci birouri comunale. Acestea nu sunt însă considerate limbi oficiale la nivelul întregului stat.

Polonia (poloneză Polska) sau Republica Poloneză (Rzeczpospolita Polska) este o ţară din Europa Centrală. Are graniţe cu Germania la vest, Republica Cehă şi Slovacia la sud, Ucraina şi Belarus la est şi cu Lituania, Marea Baltică şi Rusia (enclava rusească Kaliningrad) la nord.

Statul polonez s-a format în urmă cu 1000 de ani sub dinastia Piast şi şi-a cunoscut epoca de aur la sfârşitul secolului al XVI-lea sub dinastia Jaglieloniană când Polonia a fost una dintre cele mai întinse, înstărite şi puternice ţări din Europa. În 1791, Sejmul uniunii polono-lituaniene a votat Constituţia din 3 mai, prima constituţie modernă a Europei şi a doua în lume după Constituţia Statelor Unite ale Americii. Imediat după, ţara şi-a încetat existenţa după de a fost împărţită între vecinii săi Rusia, Austria şi Prusia. Şi-a recâştigat independenţa în 1918 la sfârşitul primului război mondial ca a doua republică poloneză. În urma celui de-al doilea război mondial devine stat satelit comunist al Uniunii Sovietice cunoscută sub denumirea Republica Populară Polonia. În 1989 primele alegeri parţial libere din Polonia de după al doilea război mondial au încheiat revolta mişcării istorice Solidaritatea (Solidarność) care lupta pentru libertate, astfel înlăturându-se conducătorii comunişti. Actuala a treia republică poloneză a fost creată, câţiva ani mai târziu prin noua constituţie din 1997. În 1999 Polonia devine membru NATO şi la 1 mai 2004 se alătură Uniunii Europene.

Cuprins

[modifică] Numele

Vedeţi şi numele 'Poloniei' în alte limbi, la Wikţionar.

Numele oficial al Poloniei în poloneză este Rzeczpospolita Polska. Numele ţării, Polska şi cel al naţionalităţii, polonezii sunt de origine slavă.

Numele poate fi derivat de la numele tribului Goplanie - oameni care locuiau în jurul lacului Gopło - leagănul Poloniei menţionat ca Glopeani având 400 de fortăreţe circa 845 (Geograful bavarez). Varianta obişnuită susţine că numele Polska provine de la tribul slav Polanie care a întemeiat statul polonez în secolul X (Polonia Mare). Etimologia convenţională a denumirii etnice a polonezilor se leagă de aceste Polanie poloneze, "locuitor al câmpului"; pole, "câmp", analogie la polyî din limba rusă, "loc deschis", din Indo-Europeanul pelè-, "plat" + -anie, "locuitori", analogie la -anus din limba latină, "provenind din" (a se compara Yuriev-Polsky). În latina veche apar în cronici termenii terra Poloniae (Ţara Poloniei) sau Regnum Poloniae (regatul Poloniei).

În paralel cu această terminologie, o alta, Lechia, intră în discuţie, care se pare să derive de la numele tribului Lędzianie. Aceasta naşte nume alternative pentru "polonezi": Lęch, Lęchowie în Slavona Veche Bisericească, Lechia, Lechites în latină, Lach în ruteană, Lyakh în rusă, precum şi cuvântului din germana veche Lechien, din maghiară Lengyelorszag, Lengyel, din lituaniană Lenkija, lenkas şi din turcă Lechistan (de la persianul Lehestan.)

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vedeţi articolul istoria Polonieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Naţiunea poloneză a început să se formeze în unitate şi entitate teritoriale în secolul al X-lea sub dinastia Piast. Primul conducător istoric al Polonic menţionat în documente Mieszko I, a fost botezat în 966, adoptând regilia creştină catolică ca noua religie oficială a ţării la care mulţimea s-a convertit în cursul secolului următor. În secolul al XII-lea, Polonia s-a fărâmiţat în mai multe state mici care au fost mai târziu prădate de armatele mongole ale Hoardei de Aur în 1241. În 1320 Władysław I devine rege al Poloniei reunificate. Fiul său Casimir cel Mare reface economia Poloniei, construieşte noi castele şi câştigă războiul împotriva Ducatului Rus (Lviv devine oraş polonez). Sub dinastia Jagielonienilor, Polonia îşi construieşte o alianţă cu vecina sa Lituania. O epocă de aur survine în secolul al XVI-lea în timpul Uniunii Lublin cu Lituania în Uniunea Polono-Lituaniană. Cetăţenii Poloniei se mândresc cu libertăţile antice şi sistemul parlamentar, deşi Szlachta a monopolizat multe din beneficii. Odată cu acea perioadă, polonezii au privit libertatea ca cea mai importantă valoare. Polonezii de multe ori se numesc naţiunea oamenilor liberi.

Vulturul alb, simbol al statului polonez
Istoria statului polonez

Regatul primilor Piaşti
Descompunerea feudală
Regatul Piaştilor
Regatul Jagielionilor
Republica Ambelor Naţiuni
Ducatul de Varşovia
Regatul Congresului
Marele Ducat de Poznań
Oraşul liber Cracovia
Regatul de regenţă
A doua republică poloneză
Statul Secret Polonez
Republica Populară Polonia
A treia republică poloneză

Uniunea Polono-Lituaniană în momentul de maximă dezvoltare
Extinde
Uniunea Polono-Lituaniană în momentul de maximă dezvoltare

La mijlocul secolului al XVIII-lea, o invazie suedeză a trecut peste ţară în vremuri tulburi denumite "Potopul" (pl: potop). Numeroasele războaie împotriva Imperiului Otoman, Rusiei, Cazacilor, Transilvaniei şi a Prusiei Brandemburgice s-au încheiat în 1699. În următorii 80 de ani, lipsa de strălucire a guvernului şi impasul instituţional au slăbit naţiunea conducând la tendinţe anarhiste şi crescând dependenţa faţă de Rusia. În democraţia poloneză orice membru al parlamentului avea dreptul să suspende orice lucrare sau proiect strigând 'Liberum Veto' în timpul sesiunii. Ţarul rus a reuşit să transforme acest fapt într-un avantaj al acestei vulnerabilităţi politice unice oferind bani trădătorilor parlamentari care în acest fel blocau consistent şi subversibil reformele necesare şi noile soluţii.

[modifică] Voievodate

Pentru detalii, vedeţi articolul voievodatele Polonieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Polonia este împărţită în 16 regiuni administrative numite voievodate. (województwa, singular - województwo):

[modifică] Cultură

  • Listă de polonezi celebri

[modifică] Minorităţi

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legătură externă

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Polonia