Transportul şi infrastructura Londrei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Transportul public în Londra este sub controlul politic al Primarului, însă controlul efectiv (inclusiv partea financiară) aparţine autorităţii de transport numite Transport for London (TfL). Reţeaua londoneză de transport în comun este una dintre cele mai extinse din lume, însă se confruntă regulat cu congestii şi lipsă de fiabilitate.

Cuprins

[modifică] Căi ferate

Metroul în staţia Green Park.
Extinde
Metroul în staţia Green Park.

Metroul londonez (London Underground, numit familiar şi "the Tube"), este cel mai vechi din lume, şi în acelaşi timp unul din cele mai utilizate. Se estimează că în fiecare zi este folosit de mai mult de 3 milioane de persoane zilnic. Lipsa de fonduri din ultimele zeci de ani a făcut ca infrastructura să se degradeze, ceea ce a condus la un grad de congestie ridicat şi întârzieri regulate pentru pasageri. Datorită vechimii reţelei, sumele de bani necesare a fi investite sunt foarte mari. Cu toate acestea s-au efectuat şi lucrări de extindere, cum ar fi extinderea liniei Jubilee line.

Sistemul de transport urban feroviar al Londrei este al doilea din lume ca mărime după cel din Tokio. Este asigurat de:

  • Curse feroviare naţionale
  • Metroul londonez
  • Tramlink
  • Docklands Light Rail
  • Heathrow Express
  • Eurostar

Majoritatea liniilor de cale ferată britanice pornesc din Londra. Gările terminus ale Londrei sunt: Blackfriars, Cannon Street, Charing Cross, Euston, Fenchurch Street, Kings Cross, Liverpool Street, London Bridge, Marylebone, Paddington, St. Pancras, Victoria şi Waterloo. Toate gările, cu excepţia Fenchurch Street, au şi staţii de metrou asociate.

Heathrow Express este administrată de BAA, administraţia aeroportuară britanică, şi nu face parte tehnic din reţeaua feroviară publică.

Momentan este în desfăşurare proiectul unei legături feroviare de mare viteză cu Tunelul Canalului Mânecii, sub numele Channel Tunnel Rail Link, (CTRL). În faza a doua şi ultima a acestui proiect, cursele Eurostar vor pleca din Londra din gara St Pancras (în loc de Waterloo International), iar durata călătoriei va fi scurtată cu aproximativ 30 minute. Eurostar asigură legături cu Paris, Lille şi Bruxelles. Înainte de demararea proiectului CTRL, trenurile Eurostar parcurgeau traseul până la Folkestone (capătul britanic al tunelului) pe un traseu de cale ferată vechi de peste 100 de ani, care nu permitea depăşirea vitezei de 120 km/h (trenurile Eurostar circulă în mod normal cu viteze de peste 300 km/h).

Un alt proiect ambiţios este Crossrail, pentru construirea unei legături subterane rapide între estul şi vestul oraşului, care să traverseze şi centrul Londrei.

Reţeaua de metrou este mult mai puţin extinsă la sud de Tamisa, întrucât solurile din această regiune nu sunt favorabile săpării tunelelor. Sudul Londrei se bazează în general pe servicii de cale ferată normale (de suprafaţă).

[modifică] Străzile

Majoritatea străzilor din centrul Londrei au fost proiectate şi construite înainte de apariţia automobilelor; de aceea reţeaua stradală a Londrei este adeseori congestionată. La sfârşitul secolului al XIX-lea au fost construite o serie de străzi noi şi mai largi, precum Victoria Embankment, Shaftesbury Avenue sau Kingsway. Primele planuri revoluţionare pentru construirea de autostrăzi prin centrul oraşului au apărut după cel de-al doilea război mondial, însă nu au fost puse în aplicare din cauza costurilor şi a protestelor împotriva demolărilor masive. Spre sfârşitul secolului al XX-lea, politica s-a concentrat pe îmbunătăţirea serviciilor de transport public.

Celebrele autobuze cu etaj londoneze (double decker) sunt acum operate de companii private, deşi a rămas obligaţia ca aceste autobuze să fie vopsite în roşu. De asemenea, taxiurile negre sunt în continuare o prezenţă obişnuită pe străzi.

În februarie 2003, Transport for London a introdus o aşa-numită taxă de congestie, pentru conducerea maşinilor prin zona centrală a Londrei. Taxa este de 8 £ pe zi, o sumă considerabilă chiar şi pentru unul din cele mai scumpe oraşe din lume cum este Londra. Deşi controversată, această schemă a reuşit reducerea congestiei pe străzile centrale.

[modifică] Transportul aerian

Aeroportul Heathrow, cel mai aglomerat aeroport al lumii.
Extinde
Aeroportul Heathrow, cel mai aglomerat aeroport al lumii.

Aeroportul Heathrow, la 15 km vest, este cel mai important aeroport al Londrei, şi cel mai aglomerat din lume. Are 4 terminale operaţionale, al cincilea urmând să fie operaţional în 2008.

Aeroporturile Gatwick şi Stansted sunt de asemenea importante, cu 30, respectiv 20 milioane de pasageri anual. Ambele sunt în afara Londrei Mari, la fel ca şi Aeroportul Luton. Există curse feroviare speciale către aeroporturile Gatwick şi Stansted, iar aeroportul Luton este deservit de curse rapide Thameslink. Aeroportul Heathrow este deservit atât de Heathrow Express cât şi de linia de metrou Piccadilly. Cel mai nou aeroport londonez, London City Airport, se află în Docklands, foarte aproape de City, însă nu este deservit de linii feroviare, ci doar de autobuze.

[modifică] Transportul fluvial

Imagine:London Festival Pier.JPG
Festival Pier, ponton pe Tamisa.

Tamisa este navigabilă pentru nave maritime până la London Bridge, iar pentru nave de tonaj mai mic chiar până în amonte de Londra Mare. În vechime Tamisa era una din principalele artere de transport ale oraşului. Acum mai există doar curse de pasageri de mică amploare, precum şi croaziere ocazionale.

Prin Londra trec şi numeroase canale, de exemplu, Regent's Canal. Aceste canale erau folosite pentru transportul de mărfuri, dar astăzi sunt folosite în principal de ambarcaţiuni de croazieră.

În alte limbi