Enrico Dandolo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Proclamarea în 1202 a Cruciadei a IV-a de către Dogele Veneţiei Enrico Dandolo în Bazilica San Marco. Ilustraţie de Gustave Doré
Extinde
Proclamarea în 1202 a Cruciadei a IV-a de către Dogele Veneţiei Enrico Dandolo în Bazilica San Marco. Ilustraţie de Gustave Doré

Enrico Dandolo (*ca. 1107, Veneţia - †21 iunie 1205) a fost Doge al Veneţiei în anii 1192-1205 şi conducător al Cruciadei a IV-a.

Enrico Dandolo descindea dintr-o veche familie de nobili veneţieni şi a îndeplinit funcţia de diplomat, cu misiuni în Sicilia şi Imperiul Roman de Răsărit. Când, în calitate de ambasador, a prezentat împăratului Bizanţului Emanoil II Comnenul un protest în legătură cu apărarea intereselor navale ale Veneţiei în bazinul mediteranian, împăratul înfuriat - conform legendei - ar fi dat ordin să-l orbească. Dandolo ar fi jurat răzbunare. În 1192, orb şi bătrân în vârstă de 85 de ani, este ales Doge al Veneţiei. Primele sale acţiuni s-au limitat la spaţiul Mării Adriatice, cucerind oraşul Pula de sub stăpânirea pisanilor.

În 1202, împreună cu Bonifaciu de Montferrat, devine conducător al Cruciadei a IV-a. Când cruciaţii lombarzi şi francezi, care trebuiau să fie transportaţi în Orient cu galerele veneţiene, nu şi-au plătit cheltuiele de transport, Dandolo propune cucerirea şi jefuirea cetăţii Zara (azi Zadar), de pe coasta Dalmaţiei, cândva posesiune veneţiană, care aparţinea acum regelui catolic al Ungariei. Deşi locuitorii cetăţii au pus cruci pe ziduri şi pe case, cruciaţii au distrus şi au jefuit tot ce le stătea în cale. După această incursiune, Dandolo - între timp excomunicat de Papa Inocenţiu al III-lea - îi convinge pe participanţii la cruciadă să ia curs asupra oraşului Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Răsărit, bântuit de lupte pentru succesiunea la tron. În 1204, oraşul este cucerit şi, potrivit legendelor, Dandolo ar fi fost primul care ar fi trecut peste zidurile de apărare. Imperiul bizantin fu distrus şi astfel fu întemeiat Imperiul Latin al Constantinopolului sub conducerea lui Baldovin de Flandra, care va dăinui până în 1261. Un an mai târziu, la 21 iunie 1205 Enrico Dandolo îşi sfârşeşte zilele la vârsta de 98 de ani, în Constantinopol, oraşul unde pierduse vederea. A fost înmormântat în Hagia Sofia, dar nu se mai cunoaşte unde îi este mormântul.