Zaharoză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Zaharoza: o diglucidă, formată dintr-un rest de α-D-glucopiranoză şi un rest de β-D-fructofuranoză, care sunt unite prin legătură 1-2glicozidică
Extinde
Zaharoza: o diglucidă, formată dintr-un rest de α-D-glucopiranoză şi un rest de β-D-fructofuranoză, care sunt unite prin legătură 1-2glicozidică

Zaharoza, numită şi sucroză este o dizaharidă foarte răspândită în natură, întâlnindu-se în special în sfecla de zahăr(Beta vulgaris) 12-23% şi în trestia de zahăr (Saccharum officinarum) 20-27%, fiind cea mai comună formă de zahăr utilizată în alimentaţie.

[modifică] Proprietăţi fizico-chimice

  • Stare: substanţă solidă cristalizată
  • Culoare: albă
  • Gust: dulce
  • Punct de topire: 184 °C
  • Formulă chimică:C12H22O11
  • Solubilitate: solubilă în apă şi insolubilă în solvenţi organici
  • Activitate optică: dextrogiră [α]D20=+66,47 0.

Sub acţiunea acidului clorhidric sau sub acţiunea zaharazei ea se descompune în monoglucidele componente.

Amestecul format în urma hidrolizei are acţiune levogiră deoarece valoarea puterii rotatorii a fructozei (levogiră) este mai mare decît a glucozei (dextrogiră).

[modifică] Vezi şi