Aparat de proiecţie cinematografică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins

[modifică] Definiţia şi funcţionarea aparatului de proiecţie

 Aparat proiecţie Erneman 35 cu lampă cu xenon
Extinde
Aparat proiecţie Erneman 35 cu lampă cu xenon

Aparatul de proiecţie este dispozitivul care formează imagini reale, răsturnate şi mărite ale unor obiecte transparente sau opace, proiectate pe un ecran , obiectele fiind astfel aşezate încât imaginea răsturnată dată de el să apară în poziţie verticală.

Dacă aparatul este destinat proiecţiei obiectelor transparente - diapozitive sau film cinematografic -, proiecţia se numeşte proiecţie de tip diascop.

Dacă aparatul este destinat proiecţiei obiectelor opace,cum sunt pagini de carte, ziare, reviste, fotografii, se numeşte proiecţie de tip episcop.

Există şi aparat care cumulează cele două proiecţii, el numindu-se aparat epidiascop.

Proiecţia cinematografică este de tip diascop.

Aparatul de proiecţie cinematografică (în vorbirea curentă, "aparat de proiecţie" sau "proiector") are rolul de a proiecta pe un ecran alb imaginile fotogramelor înşirate pe film şi de a transforma înregistrarea sonoră a fonogramei optice sau magnetice în semnale electrice ce se transmit instalaţiei de redare a sunetului.

Aparat de proiecţie Philips
Extinde
Aparat de proiecţie Philips

El efectuează redarea fotogramelor cu o anumită frecvenţă,( de 24 imagini/sec. la filmele sonore şi 16 - 18 imagini/sec. la filmele mute), numită frecvenţă de proiecţie. Această frecvenţă trebuie să coincidă cu frecvenţa de filmare, astfel în cazul unor anomalii,apar dificultăţi de redare. Dacă redarea este cu frecvenţă mai mică, sunetul va fi tărăgănat, neinteligibil şi ton jos, îngroşat; dacă redarea este cu frecvenţă mare , sunetul va fi cu neinteligibil, acut şi strident.Totodată recompunerea mişcării pe ecran va fi fie lentă, respectiv accelerată.

Pentru perceperea imaginii proiectate este necesar ca fiecare fotogramă să fie menţinută un timp nemişcată pe ecran. Acest lucru se face prin folosirea unui mecanism de transport sacadat al filmului prin ferestra de proiecţie şi cu ajutorul unui obturator de lumină, care are rolul de a "ascunde" deplasarea fotogramei pentru a face posibilă proiecţia următoarei. Nefolosirea obturatorului ar face ca imaginea proiectată să fie neclară.

Sistem de transport sacadat al filmului cu grifă. Se observă că la transportul filmului, obturatorul închide fluxul de lumină, oprind proiecţia.
Extinde
Sistem de transport sacadat al filmului cu grifă. Se observă că la transportul filmului, obturatorul închide fluxul de lumină, oprind proiecţia.

Sistemul de transport sacadat al fimului se face cu ajutorul mecanismului cu grifă sau a mecanismului cu cruce de malta.Se mai poate aminti de proiecţia cu mişcare continuă a filmului şi redarea prin metoda "compensarii luminii.Acest sistem este un sistem greoi de realizat şi mai ales de folosit în exploatare. Nu se foloseşte.

Pentru redarea fonogramei este necesar ca filmul să se deplaseze cu o viteză constantă în faţa traductorului care efectuează transformarea semnalelor luminoase sau magnetice modulate de către fonogramă în semnale electrice modulate , pentru a fi transmise la instalaţia de redare a sunetului.

Aparatul de proiecţie cinematografică are în componenţa sa trei grupe de elemente constructive principale:

  1. Elemente pentru transportul şi înmagazinarea filmului.
  2. Elementele sistemului lumino - optic de proiecţie.
  3. Elementele sistemului de redare a sunetului.

[modifică] Elemente pentru transportul şi înmagazinarea filmului

Cuprind ansamblul de piese, dispozitive şi mecanisme legate direct sau indirect de transportul filmului şi înmagazinarea sa în aparat.

Filmul este înmagazinat în aparat înfăşurat pe o bobină, numită bobină debitoare, fixată pe un dispozitiv de defăşurare (derulare), fie în partea superioară, fie în partea din spate jos, la o anumită distanţă de podea.

Filmul după derularea sa de pe bobină, este deplasat continuu prin aparat cu ajutorul elementelor de transport - role de ghidare (dirijare), glisiere şi tamburi dinţaţi de transport (dinţii acestora intră în perforaţiile filmului).

Proiecţia filmului se efectuează în dreptul ferestrei de proiecţie ,pe care cade fascicolul luminii de proiecţie.

Aici cu ajutorul mecanismului de transport sacadat (grifă sau cruce de malta), se face oprirea şi proiectarea fotogramelor înşirate pe film. Tot aici mai intervine şi obturatorul care efectuează acoperirea ferestrei de proiecţie pe timpul deplasării intermitente a fimului.

După ce filmul trece cu o viteză constantă prin sistemul de redare a sunetului, acesta se duce la dispozitivul de înfăşurare pe care se află bobina receptoare. Acesta se află la aparatele staţionare în partea lor inferioară (jos), iar la aparatele portabile în partea din spate.

Mai menţionez că cele două dispozitive - desfăşurare şi înfăşurare -, pot constitui un ansamblu independent, care se leagă de proiector printr-un sistem de role de dirijare. Acest lucru pentru a putea monta tot programul pe o singură bobină; derularea se face automat. Tot acest sistem este pus în mişcare de un electromotor. La începuturi proiectorul era acţionat manual.

[modifică] Elementele sistemului lumino - optic de proiecţie

Realizează iluminarea fotogramei din fereastra de proiecţie şi proiecţia sa pe un ecran. Se compune dintr-o sursă de lumină şi un sistem optic de proiecţie sau obiectiv de proiecţie.

[modifică] Sursa de lumină

Se compune dintr-o sursă puternică de lumină care poate fi: arc voltaic,lampă de proiecţie cu filament,lampă de proiecţie cu halogeni,lampă de proiecţie cu descărcare în gaze(cu xenon).

Lanternă de proiecţie.Este alcătuită din: sursă de lumină, oglindă sferică sau eliptică, filtru caloric (vizibile pe fondul galben).
Extinde
Lanternă de proiecţie.Este alcătuită din: sursă de lumină, oglindă sferică sau eliptică, filtru caloric (vizibile pe fondul galben).

Caracteristica principală a unei surse de lumină trebuie să fie redarea spectrului luminos începând cu ultraviolet spre infraroşu.

De remarcat că în special la filmele color avem nevoie de o sursă cu spectrul cât mai spre ultraviolet pentru a nu denatura culorile. Acestei situaţii răspund bine arcul voltaic, lampa cu halogeni şi lampa cu xenon. Ultimile două se folosesc actual cel mai mult şi datorită uşurinţei de exploatare.

Lumina emisă de sursă este captată de o oglindă sferică, care redirijează razele luminoase către fereastra de proiecţie unde întâlnesc filmul străbătându-l ducându-se către ecran prin obiectivul de proiecţie. De remarcat că pentru a reduce cantitatea de căldură emanată de sursă, razele luminoase trec inainte de fereastra de proiecţie printr-un filtru caloric.

Sursa de lumină este instalată într-o incintă metalică numită lanternă de proiecţie.

[modifică] Sisteme optice de proiecţie (obiective)

1.Obiective normale pentru proiecţia cinematografică

Proiecţia pe ecran este asigurată printr-un obiectiv de proiecţie, care este un sistem optic convergent, dispus într-o montură, destinat formării de imagini reale şi mari. Menţionăm că în fereastra de proiecţie imaginea fotogramei este răsturnată, iar rolul obiectivului este acela de a o face vizibilă în poziţie normală pe ecran.

În timpul proiecţiei cinematografice, obiectivul, trebuie să asigure o imagine pe ecran la care:

- să nu se observe aberaţiile remanente ale obiectivului;
- forma să fie asemenea din punct de vedere geometric cu cea din fotogramă;
- iluminarea să fie aceeaşi pe întreaga suprafaţă a ecranului,cu abateri în limita normelor stabilite.

De menţionat, că pentru obţinerea unei imagini de bună calitate este necesar ca un obiectiv de proiecţie să fie alcătuit din combinaţii de lentile diferite, montate şi fixate într-o montură care să permită menţinerea distanţelor pe axa obiectivului şi menţinerea coaxialităţii lor.

Obiectivul de proiecţie se caracterizează prin:

a) - Distanţa focală, care se măsoară între punctele principale ale sistemului şi focare. De ea depinde mărimea transversală a imaginii pe ecran, precum şi deschiderea relativă. Funcţie de distanţa focală şi dimensiunile formatului de peliculă folosit ( industrial 16mm, 35mm, 70mm), se poate determina lăţimea şi înălţimea ecranului.
b) - Deschiderea relativă, care este un raport al diametrului pupilei de intrare a obiectivului şi distanţa focală. Această caracteristică arată că având o deschidere relativă mare, vor prelua tot fluxul luminos transmis de Sursa de lumină.
c) - Luminozitatea, care se exprimă matematic prin pătratul deschiderii relative şi arată de câte ori un obiectiv va transmite mai multă lumină decât altul. Pentru îmbunătăţirea calităţii luminozităţii, deci a folosirii fluxului luminos util ( a pierderilor de lumină prin lentile) şi contrastul imaginii totodată, lentilele din obiectiv sunt tratate chimic cu un strat antirefex. Acest strat antireflex este stabil chimic, nu este solubil în apă sau solvenţi, nu se murdăreşte uşor şi se curăţă uşor cu alcool.
2.Obiective de construcţie speciale
  • I. Obiective cu distanţă focală variabilă.

Sunt obiective care constructiv se compun din două grupuri de lentile, care se deplasează dealungul axei optice, schimbând distanţa focală funcţie de lungimea sălilor. În general sunt folosite la aparatele de filmat pentru eliminarea turelei de obiective.

  • II. Dispozitive afocale pentru proiecţia pe ecran lat.

Largirea ecranelor a fost posibilă ca urmare a modificării formatului de proiecţie şi a aplicării metodei de anamorfozare a imaginilor( filmarea cu rapoarte de mărire subunitate diferite pentru aceeaşi imagine; raportul pe orizontală este diferit faţă de cel pe verticală). Mai pe înţeles imaginea este aplatizată pe verticală, personajele fiind "ţuguiate". Pentru a se aduce imaginea la normal sunt folosite aceste dispozitive afocale, cunoscute ca (incorect) "obiectiv de cinemascop", "obiectiv prokinoscop", "obiectiv pentru ecran lat". Pentru lucru, în timpul proiecţiei filmului se foloseşte atât obiectivul de normal (sau obiectivul cu distanţă focală variabilă ) şi dispozitivul afocal care este aşezat în faţa acestuia, el neinfluienţând în niciun fel gradul de mărire pe înălţime,doar dublează lăţimea imaginii dată de obiectivul normal.

Constructiv, obiectivele afocale sunt:

a) - dispozitive cu lentile cilindrice; sunt dublete care modifică fix lăţimea imaginii, nepermiţând modificarea acesteia, raportul de 2:1 rămânând neschimbat.
b) - dispozitive cu prisme; sunt dublete de prisme refrigente, având muchia unghiului diedru aşezată vertical. Raportul 2;1, se poate schimba imaginea mărindu-se în detrimentul unor distorsiuni; imaginea poate fi mai lată sau mai "subtiaţă", neplacută spectatorului.

[modifică] Elementele sistemului de redare a sunetului

Acesta are rolul de a citi fonogramele optice sau pista magnetică de pe film.

[modifică] Citirea optică

Citirea optică se realizează prin:

a) Mecanismul care asigură la locul citirii sunetului o viteză constantă , fără oscilaţii, mecanism care se numeşte stabilizator de viteză. Sunt mai multe sisteme constructive, însă în general se compun dintr-o rolă presoare din cauciuc, rolă de frână, tambur neted de citire cu volantă, dispozitiv de amortizare a oscilaţiilor proprii ale volantului, role de dirijare.

b) Sistemul lumino - optic de citire compus dintr -o sursă luminoasă, bec de ton, fantă mecanică (dreptunghiulară foarte mică, 0,01 -0,02 mm funcţie de felul peliculei, 16 mm sau 35 mm), microobiectiv şi traductorul(actual fotodiodă).

Citirea se face astfel: becul de ton produce raze luminoase către fanta mecanică; acesta lasă să treacă către microobiectiv o fantă luminoasă care ajunge la pista fonogramei pe care străbate; funcţie de lăţimea sau intensitatea luminoasă a acesteia, traductorul care se află în spatele fonogramei transformă oscilaţiile luminoase în oscilaţii electrice pe care la transmite la instalaţia de sunet.

[modifică] Citirea magnetică

Mecanismul de înregistrare magnetică, este asemănător cu cel optic în ceace priveşte partea cinematică, nu are nevoie de bec de ton,fantă şi microobiectiv, citirea făcându-se cu ajutorul unui cap magnetic în cazul citirii mono, sau cu un complex de 4 -8 capete magnetice în cazul redării stereofonice.

[modifică] Citirea sunetului numeric

Sunetul este înregistrat sub forma de cod de bare şi este citit de un traductor pentru cod de bare. Nu se schimbă nimic în cinematica transportului de film al aparatului de proiecţie.

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Aparat de proiecţie cinematografică

[modifică] Bibliografie

Cursuri de la "Şcoala tehnică de cinematografie" anii 1963 - 1965, ţinute de ing.Alexandru Petrulescu ( studiourile Buftea), ing. Nicolae Niculescu ( Direcţia difuzării filmelor), sing.Constantin Giorgian ( cu pregătire la compania Pathe - Franţa, "tatăl aparatelor de proiecţie româneşti" fabricate în anul 1954 la intreprinderea "Tehnocin", asimilată ulterior de I.O.R. ) pentru instruirea practică în şcoală, ing. Mircea Gorun ( studioul "Al.Sahia), prof.C.Constantinescu( curs amplificare de j.f.), ing.G.Hochmeister (Direcţia difuzarii filmelor), ing. Aurel Zaharia (studioul "Al.Sahia), manuale şi cărţi de specialitate, buletine tehnice de uz intern.