Marea Bănie de Craiova
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Apărută in ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua instituţie politică a ţării ca importanţă, după domnie. Este o instituţie preluată din mediul unguresc (este întâlnită în sec. XIII-XIV în Ungaria şi Croaţia). Odată cu ridicarea lui Mircea cel Bătrân ca domn,Marele Ban preia pentru teritoriul Olteniei atribuţiile domniei, dispunând şi de o cancelarie în cadrul căreia se redactează acte după forma celor domneşti. Astfel titlul de Mare Ban al Olteniei însemna cea mai înaltă dregătorie, Banul Craiovei fiind în perioada medievală al doilea om în stat după domnitorul Ţării Româneşti.
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Marea Bănie cunoaşte un moment de criză datorat îndeosebi tentativelor agresive ale turcilor pentru instaurarea unei dominaţii efective in Ţara Românească. Marea Bănie ajunge din nou o instituţie de prim ordin în timpul lui Mihai Viteazul.