Gorciakov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gorciakov, (în limba rusă: Горчако́в ) este o familie princiară din ramura Rurikidă, descendenţi ai suveranilor Peremîşl. Cel mai cunoscut reprezentant al familiei a fost Alexandr Mihailovici (1798-1883), cancelar al Imperiului Rus în timpul domniei lui Alexandru al II-lea.

Cuprins

[modifică] Alexei Ivanovici Gorciakov

Familia a ajuns la notorietate pentru prima oară în timpul împărătesei Ecaterina a II-a. Prinţul Alexei Ivanovici (1769-1817) a luptat sub comanda unchiului său Alexandr Suvorov în războaiele ruso-turce, a luptat ca general în operaţiunile din Elveţia şi Italia din 1799 şi în luptele împotriva armatelor napoleoniene din Polonia în 1806-1807. A fost succesorul lui Barclay de Tolly în funcţia de ministru de război în 1813. Fratele său, Andrei Ivanovici (1776-1855), a fost general al armatei imperiale ruse şi a avut o contribuţie marcantă în finalul campaniei împotriva lui Napoleon. Verişoara sa, prinţesa Pelaghia Nicolaevna (1762-1838) a fost transformată în personaj al romanului Război şi pace de către nepotul ei, Lev Tolstoi.

[modifică] Piotr Dimitrivici Gorciakov

Prinţul Piotr Dimitrivici Gorciakov (1790-1868) a lupta sub comanda lui Mihail Kamenski şi Mihail Kutuzov în războaiele împotriva turcilor şi, în cele din urmă, în războiul împotriva Franţei în 1813-1814. În 1820, el a înăbuşit o revoltă în Caucaz, pentru această acţiune fiind înaintat la gradul de general maior. În 1828-1839, a luptat sub comanda prinţului Peter von Wittgenstein, împotriva turcilor, a învins la Aidos şi a semnat pacea de la Adrianopol. În 1839 este numit gubernator al Siberiei Răsăritene. Se retrage din viaţa publică în 1851.

În momentul în care a izbucnit războiul Crimeii, el şi-a oferit serviciile împăratului Nicolae al II-lea, care l-a numit comandant al Corpului al IV-lea de armată din Crimeea. A comandat acest corp de armată în bătaliile de la Alma, Inkerman. S-a retras din nou din serviciul activ în 1855 şi a murit la Moscova în 1868.

[modifică] Mihail Dmitrievici Gorciakov

Prinţul Mihail Dmitrievici (1795-1861), fratele lui Piotr Dimitrivici, a intrat în serviciul activ al armatei în 1807 şi a luptat în campaniile împotriva Persiei din 1810 şi Franţei din 18121815. În timpul războiului ruso-turc din 1818-1829 a lupta în asediile Silistrei şi Şumnei.

După ce a fost înaintat la gradul de general în 1830, a luptat în Polonia pentru înăbuşirea revoltei din noiembrie şi a fost rănit în bătălia de Grochow, (25 februarie 1831). S-a remarcat în bătălia de la Ostrolenka şi în luptele pentru cucerirea Varşoviei. Pentru aceste fapte a fost avansat la gradul de general locotenent. În 1846 a fost numit guvernator-general al Varşoviei. În 1848 a fost comandantul artileriei ruse în războiul împotriva Ungariei. În 1852 a participat la Londra ca reprezentant al armatei ruse, şef al Marelui Stat Major şi aghiotant al ţarului, la funeraliile ducelui Wellington.

După ce Rusia a declarat război Turciei în 1853, a fost numit comandantul suprem al armatelor care au ocupat Moldova şi Valahia. În 1854 a trecut Dunărea cu armatele ruse şi a asediat Silistra. A fost îndepărtat de la comandă în aprilie de prinţul Ivan Paskevici, care a demisionat însă în iunie. Gorciacov a reluat comanda trupelor ruse, dar, în iulie, asediul Silistrei a fost ridicat, armata imperială s-a retras peste Dunăre, iar în august au părăsit şi Principatele Române.

În 1855, Gorciakov a fost numit comandant suprem al forţelor ruse din Crimeea în locul prinţului Menşikov, căzut în disgraţie. Prinţul Gorciakov a dat dovadă de lipsă de energie în apărarea Sevastopolului şi, după căderea acestuia, în apărarea teritoriului de la nord de oraş, până la semnarea păcii. În 1856 a fost numit guvernator-general al Poloniei, înlocuindu-l pe prinţul Paskevici. A murit la Varşovia în 1861 şi a fost înmormântat, conform ultimei sale dorinţe, la Sevastopol.


[modifică] Bibliografie

[modifică] Legături externe

În alte limbi