Lăsatul secului de carne
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
Intrarea în triod Duminica vameşului. Alleluia |
Păresimile Miercurea cenuşii |
Săptămâna mare Duminica Floriilor |
Lăsatul secului de carne, în creştinism e una din cele două lăsaturi are secului, şi anume ziua sau zilele de frupt tocmai înainte de intrarea în păresimi.
În riturile apusene, precum şi în unele dintre riturile răsăritene, lăsatul secului de brânză şi lăsatul secului de carne au loc deodată, marţea înainte de miercurea cenuşii, care e ziua de intrare în post. În ritul bizantin primul lăsat al secului are loc cu o săptămână înaintea celui de-al doilea.
[modifică] Etimologie
Potrivit liturgistului Badea Cireşanu, expresia "lăsatul secului" s-ar fi format printr-o aglutinare, de la "lăsatul seculului", adică renunţarea la lume, în sens religios.
În limba italiană, termenul folosit e «carnavale», adică "înghiţire de carne".
[modifică] Perioadă
Potrivit tipicelor bisericeşti, se renunţă la carne în duminica izgonirii lui Adam, duminică precedată de o săptămână, săptămâna cărnii, în care se mănâncă produse de carne în fiecare zi. În această săptămână nu se face liturghie miercurea şi vinerea.
[modifică] Folclor
Renunţarea la carne e strâns legată în asceză de renunţarea la sărbătoriri. De aici lăsatul secului a fost asociat cu o sărbătoare înainte de intrarea în post, de unde carnavalul.