Vladimir Soloviov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vladimir Sergheievici Soloviov (rusă: Владимир Сергеевич Соловьёв) (16 ianuarie 1853 - 31 iulie 1900) a fost filosof religios, poet, critic literar rus.
Este fiul celebrului istoric rus Serghei Mihailovici Soloviov. Opera lui Vladimir Soloviov a avut o foarte mare influenţă asupra formării filosofiei mlado-simboliste şi a contribuit la definirea stilului poetic care se regăseşte în primele cărţi ale lui A. Beli şi A. Blok. A fost şi filosof, iar gândirea sa a constituit piatra de temelie a Bisericii catolice bizantine ruseşti.
A elaborat şi un studiu de teocraţie universală, explorând posibilitatea existenţei unei societăţi clădite pe principii spirituale. A crezut într-un concept care a influenţat foarte mult tinerii poeţi simbolişti: încarnarea înţelepciunii divine într-o fiinţă numită Sofia. Înţeleapta zeiţă Sofia a stat la baza filosofiei lui Soloviov. Cel mai cunoscut dintre poemele sale mistice este Trei întâlniri (1899), în care descrie viziunile pe care le-a avut în legătură cu Sofia, unitatea divină a universului.
De asemenea, Soloviov este apreciat pentru scrierile sale politice şi pentru lucrările sale de critică literară. În 1889, a scris în limba franceză lucrarea Rusia şi biserica universală (care a fost tradusă în limba rusă în 1948), în care a susţinut ideea unei sinteze a bisericilor orientale şi occidentale. Tema lucrării sale Trei conversaţii cu privire la război, progres şi sfârşitul istoriei (1899) este venirea iminentă a Antihristului. Evenimentele din Rusia l-au făcut pe Soloviov să nutrească idei precum sfârşitul istoriei lumii, lupta finală dintre Hristos şi Antihrist. Potrivit lui Soloviov, cel mai înalt ţel al artistului este de a transpune în realitate ordinea inerentă din întruchiparea "frumuseţii absolute sau crearea corpului spiritual universal".