Kenneth Waltz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Teorii principale din
relaţiile internaţionale
şi derivate

Realism & Neorealism
Idealism, Liberalism & Neoliberalism
Marxism & Teoria dependenţei
Funcţionalism & Neofuncţionalism
Teoria critică & Constructivism

Kenneth Waltz este fondatorul curentului neorealist (sau realism structural) în relaţiile internaţionale.


Cuprins

[modifică] Publicaţii

  • Man, the State, and War: A Theoretical Analysis (1959).
  • Foreign Policy and Democratic Politics: The American and British Experience (1967).
  • Theory of International Politics (1979).


[modifică] Neorealism

Pentru detalii, vedeţi articolul Neorealismvedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Neorealismul împarte cu realismul clasic conceptul de balanţă a puterii. Spre deosebire de cel din urmă, neorealismul nu consideră că statele caută să pastreze şi/sau crească propria putere din cauza naturii umane, ci din cauza sistemului. În cadrul acestui sistem al politicii internaţionale, nu există nici o autoritate superioară statelor (de ex. Dumnezeu), care să ordoneze afacerile internaţionale. În acest sens putem vorbi de anarhie. De asemenea, neorealismul, spre deosebire de realismul clasic, introduce conceptul de bipolaritate. Astfel, nu multipolaritatea, cum a fost cazul până în 1939, ci bipolaritatea caracteristică Războiului Rece, duce la stabilitate.



[modifică] Vezi şi

[modifică] Realişti clasici

[modifică] Neorealişti

  • John Mearsheimer
  • Stephen Walt
  • Stephen Krasner
  • Joe Grieco
  • Randall Schweller
  • Jack Snyder
  • Thomas Christensen
  • Robert Gilpn