Osman I
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Osman I (1258–1326) (otomană: عثمان بن أرطغل) s-a născut în 1258 şi a moştenit titlul de bey (şef) de la tatăl său, Ertuğrul, devenind conducătorul satului Söğüt în 1281. Naşterea imperiului îşi a originea din cucerirea tribului turc Eskenderum şi a oraşului Eskişehir (turcă: 'Oraşul Vechi') în 1301–1303, deşi Osman deja declarase independenţa micului său imperiu, Principatul Otoman, faţă de Imperiul Seljuk.
Osman este considerat fondatorul Imperiului Otoman, şi din pricina sa locuitorii acestuia, turcii, s-au intitulat osmanli până la dizolvarea Imperiului, fiind singurul apelativ naţional recunoscut de aceştia. Ertugrul, predecesorul lui Osman, ajunsese la poziţia de vasal şi locotenent al sultanului din Icomium, însă Osman, după moartea ultimului Alaeddin în 1307, a purtat războaie şi a acumulat dominioane ca un stăpânitor independent. Devenise Bey sau stăpân al tribului său cu doisprezece ani în urmă, după moartea lui Erturul în 1288.
Osman era în vârstă de 24 de ani când a urcat la domnie, deja dovedindu-şi până atunci priceperea de conducător şi vijelia de combatant. Primele bogăţii şi incursiuni sunt subiecte favorite ale scriitorilor orientali, în special în poveştile de dragoste a curtării şi cuceririi frumoasei Mal Hatun. Aceste legende au fost probabil romancizate de condeiele poetice care le-au înregistrat în anii ce-au urmat.
Istoricii otomani insistă adesea asupra semnificaţiei profetice a numelui său, care înseamnă "zdrobitorul de oase", semnificând energia puternică cu care el şi succesorii acesui nume au arătat-o în secolele de cucerire ce au urmat. Numele este dat şi unei mari specii de vulturi, numiţi în mod obişnuit vulturul regal, considerat emblema suveranităţii şi puterii războinice în Est, comparabilă cu şoimul naţiunilor din Vest.
Osman este lăudat de scriitorii orientali pentru frumuseţea sa fizică şi pentru "minunata lungime şi putere a braţului său". Precum Artaxences Longimanus din vechea dinastie a regilor persani şi Liu Bei din Romanţă a celor Trei Regate, căpetenia muntenilor cântată de Wordsworth, se spune că Osman era în stare să-şi atingă genunchii cu mâinile în timp ce şedea în poziţie verticală. Se pretinde că era de neîntrecut în călărie; iar culoarea întunercată a părului său, barba, sprâncenele sale, i-au căpătat în tinereţe titlul de “Kara”, însemnând “Negrul”, Othman. Epitetul “Kara”, găsit adesea în istoria turcă, este considerat a desemna cel mai înalt grad de frumuseţe masculină al unei persoane. Garderoba sa era una simplă, în tradiţia primilor războinici ai Islamului, precum aceştia purta un turban din pânză de in albă şi deasă, încolăcit în jurul unui centru roşu. Caftanul său slobod era de o singură culoare şi avea mâneci largi, deschise.
[modifică] Referinţe
- Include texte din Istoria turcilor otomani (1878)
![]() |
|
![]() |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Apasă omolog pentru extindere/ascundere
|