Ion Vianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ion Vianu (n. 15 aprilie 1934, Bucureşti) este medic şi scriitor român.

Este fiul criticului literar Tudor Vianu şi al Elenei Irimescu, fiica lui Ştefan Irimescu, medic, întemeietorul ftiziologiei din România. Timp de doi ani de zile, în perioada 1952- 1954 este student al Secţiei de limbi clasice al Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Între 1954 şi 1960 este student al Facultăţii de Medicină Generală din Bucureşti. Din anul 1963 este numit preparator la Clinica Universitară de Psihiatrie din Bucureşti.

A emigrat în Elveţia în anul 1977, după ce s-a implicat în mişcarea lui Paul Goma, este cunoscut pentru luările de poziţie la microfonul Europei Libere împotriva tentativei de folosire a psihiatriei ca armă politică. După Revoluţia din 1989 s-a implicat activ în reformarea sistemului de tratament psihiatric şi a aducerii domeniului la nivel mondial.

[modifică] Volume publicate

[modifică] Premii

  • 1976: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut -Stil şi persoană

[modifică] Legături externe

În alte limbi