Uraniu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Uraniul este un metal alb-argintiu care face parte dintre elementele chimice care au jucat un rol deosebit la dezvoltarea energeticii nucleare prin proprietatea acestuia de a fisiona şi a elibera energie. Uraniul este destul de rãspândit în naturã sub forma diferitelor tipuri de minereuri (pehblendã, uraninit etc...). Uraniul este folosit actualmente drept combustibil nuclear sub forma Uraniului Metalic sau a unor compuşi chimici. În reactoarele atomice este folosit uraniul ca sursă de energie pentru producerea curentului electric. În reactorul atomic este produs de fapt o explozie atomică controlată, prin aşa numiţii absorbanţi (bare din grafit sau alte elemente) care au rolul de a absorbi din neutroni, când reacţia atomică devine mai intensă. În toate cazurile se pune problema obţinerii, fie a uraniului, fie a unor sãruri ale acestuia de puritate nuclearã. Impuritãţile (chiar urme) pot duce la deranjamente grave, din cauza unor secţiuni eficace de capturã mari. Datoritã acestui lucru apare necesitatea utilizãrii unei tehnologii a substanţelor pure. Uraniul formeazã o serie de oxizi, dintre care amintim pe cei mai importanţi: U3O8, UO3 si UO2. Primul se poate obţine din calcinarea diuranatului de amoniu şi azotatului de uraniu, UO3 rezultã prin calcinarea azotatului, iar UO2 prin reducerea UO3 cu H.