Veliki Novgorod
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la oraşul rusesc Veliki Novgorod.. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Novgorod (dezambiguizare).
Veliki Novgorod (în limba rusă Вели́кий Но́вгород) este cel mai important oraş istoric din nord-vestul Rusiei. Este situat aproximativ trei sferturi din distanţa dintre Moscova şi Sankt Peterburg, la 58o 32’N 31o16’E. "Novgorod" se poate traduce prin "Oraş nou", în timp ce "Veliki" înseamnă "cel Mare". Oraşul este străbătut de râul Volhov, care se varsă imediat după ce traversează oraşul în Lacul Ilmen. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, Novgorodul are o populaţie de 216.856 locuitori. Oraşul este centrul administrativ al regiunii (oblastului) Novgorod.
Cuprins |
[modifică] Istoria
Novgorod este cel mai vechi oraş slav pomenit în documente istorice. Cronicile îl menţionează pentru prima oară în 859, când era deja un important punct de reper pe drumul comercial din Baltica spre Bizanţ. Numele vareg al oraşului, Holmgard (sau Holmgarðr, Hólmgarður, Holmgaard, Holmegård), este menţionat în Saga nordice, menţionându-se o existenţă mai veche decât cele consemnate în documente. La început, Holmgard era numele fortăreţei din sud-estul oraşului de azi, Riurikovo Gorodişce (numit astfel după căpetenia Rurik, despre care se presupune că şi-ar fi stabilit aici reşedinţa). Datele arheologice sugerează că Gorodişce, reşedinţa cnejilor locali , datează de pe la mijlocul secolului al IX-lea, de aici probabil şi numele de "Oraşul nou" al restului localităţii. La mijlocul secolului al X-lea, Novgorodul devenise un oraş medieval complet dezvoltat.
În 882, succesorul lui Rurik, Oleg al Novgorodului, a cucerit Kievul şi a pus bazele Rusiei Kievene. În acest stat, Novgorodul era al doilea oraş ca importanţă. Traiţia vremii cerea ca cel mai în vârstă fiu şi moştenitor al cneazului din Kiev să fie trimis la Novgorod încă de foarte tânăr, pentru a se deprinde cu tainele domniei. În Saga nordică, oraşul este menţionat drept capitală a Gardariki (ţara slavilor răsăritenie). În Novgorod şi-au găsit refugiu în vremuri de restrişte patru regi vikingi: Olav I al Norvegiei, Olav al II-lea al Norvegiei, Magnus I al Norvegiei şi Harald Haardraade.
Dintre toţi principii locali, novgorodenii preţuiesc cel mai mult memoria lui Iaroslav cel Înţelept, cel care a dat primul cod de legi, (încorporat mai târziu în Russkaia Pravda (Pravila Rusă)) şi cel care s-a remarcat ca fiind ctitorul Catedralei Sfânta Sofia, monument care poate fi admirat şi azi. Ca semn de mulţumire pentru ajutorul primit în lupta pentru cucerirea tronului, Iaroslav a conferit numeroase privilegii oraşului. Piaţa centrală a oraşului poartă numele marelui cneaz.
În 1136, negustorii şi boierii din Novgorod s-au separat de Kiev, au alungat prinţul conducător şi au proclamat Republica Novgorodului. Acest puternic oraş-stat a controlat o bună parte din Europa de nord-vest, din Estonia de azi până la Munţii Ural. Cel mai important personaj al oraşului era posadnikul, un funcţionar ales de Vecea (adunarea) populară din rândurile aristocraţilor locali. Oraşul era condus formal de un prinţ, ales de asemenea de adunarea populară, dar hotărârile sale trebuiau să fie aprobate de posadnik pentru a căpăta putere de lege. În secolul al XIII-lea, oraşul a intrat în Liga Hanseatică.
În evul mediu, oraşul a înflorit din punct de vedere cultural. Cea mai mare parte a populaţiei era ştiutoare de carte. Documentele erau scrise pe coajă de mesteacăn. Când încă Parisul şi Londra erau înecate în noroaie, Novgorodul era lăudat de călătorii străini pentru străzile pietruite şi curăţenia din oraş. Câteva dintre cele mai vechi cronici ruseşti au fost scrise în Novgorod. Negustorul local Sadko a devenit erou în poveştile populare ruseşti.
Decăderea oraşului a fost rezultatul incapacităţii de a asigura hrană numeroasei lui populaţii, ceea ce l-a făcut dependent de regiunea ceralieră din Vladimir-Suzdal. Cele mai importante oraşe din acea zonă, Moscova şi Tver, au folosit această dependenţă pentru a controla Novgorodul. Până în cele din urmă Ivan al III-lea al Cnezatului Moscovei a anexat Novgorodul în 1478. Novgorodul a rămas al treilea oraş rusesc ca importanţă până când Ivan cel Groaznic a jefuit oraşul şi i-a măcelărit locuitorii în 1570.
În 1727, Novgorod a fost făcut centru administrativ al guberniei Novgorod din Imperiul Rus prin desprinderea unui teritoriu din gubernia Sankt Peterburg. (Vezi şi: împărţirea administrativă a Rusiei, 1727-1728). Aceată împărţire administrativă a existat până în 1927, când oraşul a devenit parte a regiunii Leningrad, pentru ca din 1944 să redevină centru administrativ regional al noii regiuni Novgorod.
În timpul celui de-al doilea război mondial, pe 15 august 1941, oraşul a fost ocupat de armata germană. Monumentele sale istorice au fost distruse în mod sistematic. Când Armata Roşie a eliberat oraşul pe 19 ianuarie 1944, dintre cele 1.536 clădiri din piatră, numai 40 mai erau încă în picioare. După încheierea războiului, centrul oraşului a fost restaurat treptat. Monumentele sale cele mai importante au fost declarate Locuri din patrimoniul mondial. În 1998, oraşul a primit în mod oficial numele de "Veliki Novgorod", revenind parţial la titlul medieval "Suveranul Novgorod cel Mare".
[modifică] Monumente
Nici un alt oraş rusesc sau ucrainian nu poate concura cu Novgorodul la capitolul monumente, atât ca varietate cât şi ca vechime. Cel mai important monument este Catedrala Sfânta Sofia, construită în 1045 de Iaroslav cel Înţelept. Este cea mai bine conservată catedrală de secol al XI-lea şi prima care este un exemplu pentru caracteristicile originale ale arhitecturii ruseşti: pereţii sobri din piatră şi cupolele sub formă de coif. Freşcele au fost pictate în secolul al XII-lea şi renonate în deceniul al şaptelea al secolului al XIX-lea. Ca particularitate, catedrala are porţile din bronz fabricate în Magdeburg în 1156, despre care se povesteşte că ar fi fost furate de novgorodeni în 1187 din capitala de atunci a Suediei, Sigtuna.
În kremlinul din Novgorod, numit şi Detineţ, se află cel mai vechi palat din Rusia (1433), cea mai veche clopotniţă (mijlocul secolului al XV-lea) şi cel mai vechi turn cu ceas (1673). Printre construcţiile mai recente, cele mai importante sunt palatul imperial (1771) şi monumentul din bronz Mileniul Rusiei (1862), acesta din urmă având reprezentate cele mai importante personalităţi ale istoriei ţării.
În afara zidurilor kremlinului, se află trei catedrale construite în timpul lui Mstislav cel Mare, ultimul monarh al tuturor rusilor: Catedrala Sfântul Nicolae (1113-1123, în care se află tabloul votiv al familiei lui Mstislav), Catedrala Mânăstirii Iuriev (1030, care este probabil cea mai veche din Rusia) şi Catedrala Mânăstirii Antoniev.
Numeroase biserici vechi se află împrăştiate prin oraş. Unele dintre ele au fost aruncate în aer de nazişti în timpul războiului şi au fost refăcute după eliberarea oraşului. Cele mai cunoscute sunt cele ale Sfinţilor Petru şi Pavel, (1185-1192), a Bunei Vestiri din Miacino, (1179), a Adormirii Maicii Domnului (1180) şi a Sfintei Paraschieva (1207). Capodopera arhitecturii nogorodene este considerată biserica Mântuitorului din Nerediţa (1198).
În secolul al XIII-lea, a fost moda bisericilor mici de formă trilobată. Exemple din această perioadă sunt capela din Perin (1230) şi cea a Sfântului Nicolae de pe ostrovul Lipnia (1292, unde pot fi văzute şi freşce din secolul al XIV-lea). În secolul următor au fost dezvoltate două tipuri noi de biserici, cele mai reprezentative fiind cea a Sfântului Theodor (1360-1361, cu freşce din 1380) , iar alta fiind cea a Mântuitorului de pe strada Ilîina (1374, pictată în 1378 de Feofan Grecul). Biserica Mântuitorului din Kovalevo (1345) se remarcă prin influenţele arhitecturii sârbeşti.
Cucerirea Novgorodului de către Ivan al III-lea a schimbat în mod decisiv arhitectura locală. Comenzile importante au fost executate de meşteri moscoviţi după modelele catedralelor Kremlinului din Moscova, (Catedrala Mântuitorului din Mânăstirea Hutin (1515), Catedrala Sfâtului Nicolae din Mânăstirea Viasciji (1685)). Bisericile parohiale au continuat însă tradiţia arhitecturii locale (biserica Sfinţilor Boris şi Gleb (1586)).
În satul Vitoslavliţi, pe drumul dintre Novgorod şi Mânăstirea Iuriev, a fost deschis un muzeu al civilizaţiei lemnului. Aici sunt expuse numeroase biserici, case şi mori din lemn din întreaga regiune a Novgorodului.
[modifică] Transporturile
Novgorod este legată de Moscova (531 km) şi Sankt Peterburg (189 km) de autostrada M10. Autocarele asigură curse regulate cu cele două oraşe şi cu alte localităţi. Pe calea ferată se asigură legătura cu Moscova (cu trenuri de noapte, cu sosirea în Gara Leningradski), cu St. Peterburg (cu trenuri suburbane, cu sosirea în gările Moskovski şi Vitebski) şi cu alte oraşe importante ale Rusiei precum Pskov sau Murmansk.
Aeroporturile Iurievo şi Kreceviţi nu asigurau curse regulate până în urmă cu undeceniu. Cel mai important aeroport internaţional este Pulkovo din Sankt Peterburg.
[modifică] Oraşe înfrăţite
Strasbourg, Franţa
Rochester, New York, SUA
Bielefeld, Germania
Watford, Regatul Unit
Zibo, China
[modifică] Vezi şi:
- Republica Novgorodului
- Dialectul vechi novgorodean
- Documente pe coajă de mesteacăn.
[modifică] Legături externe
- Novgorod the Great site
- Velikiy Novgorod for tourists
- The Faceted Palace of the Kremlin in Novgorod the Great site
- Velikiy Novgorod's architecture and buildings history
- The Millenium of Russia memorial site
- Velikiy Novgorod city administration site
- Novgorod the Great for a businessman
- Velikiy Novgorod news
- Velikiy Novgorod.ru news agency
- Novgorod State University
- Photos tagged with
novgorod
on Flickr, photos likely of Novgorod the Great
[modifică] Bibliografie
- The Archaeology of Novgorod, de Valentin L. Yanin, în Ancient Cities, Special Issue, (Scientific American), pg 120-127, c 1994. Covers, History, Kremlin of Novgorod, Novgorod Museum of History, preservation dynamics of the soils, and the production of documentelor pe coajă de mesteacăn.