Imperiul Akkadian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mesopotamia Antică
Eufrat – Tigru (râu)
Asiriologie
Oraşe / Imperii
Sumer: UrukUrEridu
KişLagaşNippur
Imperiul Akkadian: Akkad
BabilonIsinSusa
Asiria: Assur – Ninive
Dur-Şarrukin – Nimrud
BabiloniaChaldea
ElamAmoriţi
HurieniMitanni
KasiţiUrartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
Sumeriană – Akkadiană
Elamită – Hurriană
Mitologie
Enûma Eliş
GhilgameşMarduk
Akkadul reprezentat pe hartă
Extinde
Akkadul reprezentat pe hartă

[modifică] Primul Imperiu

Primul mare imperiu al orientului antic. Sargon I, aventurier de origine modestă în slujba regelui oraşului sumerian, Kiş, uzurpă puterea, îl înfrânge pe Lugalzaggisi din Umma, stăpân al unei mari părţi a Sumerului, întreprinde campanii victorioase în Elam şi Siria, punând bazele unui stat de la golful Persic la Marea Mediterană. O armată permanentă, de 5400 de luptători şi un aparat birocratic centralizat asigură liniştea internă şihotarelor.Succesori săi: Rimuş şi Maniştusu menţin şi consolidează cuceririle lui Sargon.

Stela de la Naram-Sin
Extinde
Stela de la Naram-Sin

În timpul lui Naram-Sin, cel mai important conducător dupa întemeietor, Imperiul cunoaşte o nouă epocă de prosperitate economică, afirmare politică şi culturală: Sargon şi Naram-Sin devin eroi ai epopeilor babiliolene, hurite şi hitite. După moartea ultimului rege al dinastiei, Sar-Kali-Sarii, Imperiul se prăbuşeşte ca urmare datorită răscoalei interne, atacurile guţilor, păstori nomazi coborâţi din Munţii Zagros, ocupând pentru un secol cea mai mare parte a Mesopotamiei.

[modifică] Akkadienii

Triburi semite de păstori nomazi care pătrund în prima jumătate a mileniului III î.Hr., din stepele Arabiei în Mesopotamia centrală. Limba akkadiană este cel mai vechi idom semitic atestat; ea adoptă la mijlocul mileniului III, scrierea cuneiformă, devenită limbă internaţională în: comerţ, cultură, diplomaţie. La începutul mileniului II î.Hr., limba avea două dialecte principale: babilioneană şi asiriană. Din anii 500 î.Hr., rămâne limba ştiinţelor si a religiei.

Stela reprezentand victoria akadienilor