Mănăstirea Balamand

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aufnahme von Camille Enlart aus dem Jahr 1921 mit Blick auf das Kirchenschiff und den Glockenturm. Links unten im Bild ist der innengelegene Klostergarten mit einem Teil des Kreuzgangs zu sehen.
Extinde
Aufnahme von Camille Enlart aus dem Jahr 1921 mit Blick auf das Kirchenschiff und den Glockenturm. Links unten im Bild ist der innengelegene Klostergarten mit einem Teil des Kreuzgangs zu sehen.

Mănăstirea Balamand, cunoscută iniţial sub numele Belmont (alternativ Beaumont, Bellimontis ultra Mare, Bellus-Mons, precum şi Valmand), este o mănăstire întemeiată în anul 1157 de călugării cistercieni, drept cea mai mare abaţie a ordinului cistercian în Orient, la ca. 15 km sudvest de Tripoli, în Munţii Libanului.

În contextul căderii oraşului în mâinile sultanului Qualawun, cistercienii s-au retras din Balamand în anul 1289. Trei sute de ani mai târziu mănăstirea a fost ocupată de călugări greco-ortodocşi, care o folosesc până în prezent. În anul 1833 a fost întemeiat un seminar teologic în incinta mănăstirii, din care a rezultat în anul 1988 Universitatea Balamand.


Acest articol legat de creştinism este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!

În alte limbi