Oengus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
Mitologie celtică | ![]() |
|||
---|---|---|---|---|---|
Zei: | |||||
Zeiţe: | |||||
Eroi: | |||||
|
|
În mitologia celtică, Oengus sau Aengus este fiul pe care l-a avut Dagda cu iubita lui, zeiţa Boand. Se povesteşte că pentru a ascunde naşterea ilegală a micului Oengus, Boand şi Dagda opresc mersul soarelui pentru nouă luni. Astfel copilul este conceput şi adus pe lume în aceeaşi zi. Uneori Oengus este echivalent cu Belenus sau cu Grannos sau este văzut ca un zeu al îndrăgostiţilor, sau al amanţilor pe care îi salvează din situaţii dificile în numeroase legende. El însuşi este victima unei iubiri imposibile cu frumoasa Caer, care periodic trăieşte sub chipul unei lebede. Pentru a trăi împreună cu logodnica sa, Oengus trebuie să ia înfăţişarea acestei păsări. Întreaga poveste a acestei iubiri a început când, într-o zi, zeul a visat o fecioară şi s-a îndrăgostit atât de tare de ea, încât s-a îmbolnăvit. Mama sa, Boand, a încercat timp de una an de zile să o găsească pe tânără, dar nu a reuşit. Mai târziu, Dagda a încercat acelaşi lucru, timp de un an, dar nici de această dată problema nu este soluţionată. În cele din urmă, Bov, regele Munster-ului o găseşte pe fecioară după o căutare ce a durat, din nou, un an. Oengus a fost dus la Lacul Gurii Dragonului unde a văzut 150 de fete înlănţuite cu aur. A reunoscut-o pe tânăra Caer şi a aflat că părinţii ei sunt Ethal şi Anubal. A mai aflat că la 1 noiembrie ea şi celelalte fecioare se transformă în lebede, iar paznicul ce le ţinea pe fete înlănţuite l-a lăsat să o ia pe Caer de soţie cu condiţia să o recunoască în timp ce se află sub înfăţişarea unei lebede. În ziua de 1 noiembrie, Oengus s-a întors în acel loc, a recunoscut-o pe Caer şi s-a preschimbat la rândul lui în lebădă. Cei doi au zburat împreună, cântând un cântec atât de frumos, încât oricine îi auzea adormea pentru trei zile şi trei nopţi. Tânăr şi luminos, Oengus este şi zeul soarelui. În legendele irlandeze, este descris ca fiind împodobit cu o mantie argintie cu dungi late de aur, asemenea unor raze. Cultul său este foarte răspândit în lumea celtică şi se manifestă prin mari focuri ale bucuriei aprinse pe vârful colinelor, în general de 1 mai.