Bun inferior

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bunurile inferioare sunt denumite în cadrul teoriei bugetare din domeniul microeconomiei, bunuri care sunt cerute mai puţin atunci când venitul creşte. Este vorba, deci despre bunuri de o calitate îndoielnică.

Se poate face deosebirea între:

La bunurile superioare elasticitatea venitului este mai mare decât 1.

Vezi şi: Elasticitate (economie)

[modifică] Exemple

  1. Dintr-un venit lunar de 1000 de euro, într-o lună se consumă orez în valoare de 30 de euro. După ce venitul creşte la 2000 de euro pe lună se vor consuma mai multe legume, iar consumul de orez scade la 20 de euro pe lună. Orezul este în acest exemplu un bun inferior absolut, deoarece este înlocuit cu produse mai valoroase.
  2. Dintr-un venit lunar de 1000 de euro, într-o lună se consumă cartofi în valoare de 30 de euro. După ce venitul creşte la 2000 de euro pe lună se vor cumpăra cartofi în valoare de 45 de euro. Venitul a crescut, deci în procent de 100%, iar cheltuielile pentru cartofi au crescut doar în procent de 50 %. Cartofii sunt în acest exemplu un bun inferior relativ, deoarece creşterea procentuală a cheltuielilor pentru cartofi este mai redusă în comparaţie cu creşterea procentuală a venitului.
Tipuri de bunuri economice

bun colectiv (bun social) - bun privat - bun comun - bun de tip club - bun public - bun public global - bun contabil

bun complementar vs. bun substitutiv
bun liber vs. bun rar

bun durabil - bun perisabil
bun intermediar (bunul producătorului) - bun final
bun de tip capital
bun Giffen - bun inferior - bun normal - bun de lux - bun Veblen - bun superior
bun căutat - bun de tip experienţă - bun meritoriu - bun de tip încredere