Costeşti, Buzău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comuna Costeşti
[[Imagine:|100px|Stemă]] [[Imagine:|180px|Amplasare]]
Judeţ Buzău
Atestare 1559
Primar Moise Constantin, PSD, din [[|]]
Suprafaţă  km²
Populaţie (2002) 4.778
Densitate  loc./km²
Amplasare
Sate Budişteni, Costeşti, Gomoeşti, Groşani, Pietrosu (sat care astăzi formează un tot unitar cu satul Costeşti sub numele acesta din urmă) şi Spătaru
Cod poştal {{{cod-poştal}}}
Sit web ro [ ]
{{{note}}}

Costeşti este o localitate din judeţul Buzău, Muntenia, România. Cod poştal: 127200.

Cuprins

[modifică] Situare geografică

Poziţia geografică: 45º05' latitudine N, 26º77' longitudine E.

Satul Costeşti (care azi înglobează si satul Pietrosu) este situat la 15 km sud-vest de municipiul Buzău (nord-estul Munteniei), pe valea Călmăţuiului, într-o zonă de şes. Localitatea de reşedinţă a comunei cu acelaşi nume s-a dezvoltat de-o parte şi de alta a drumului european E85 BucureştiBuzăuSuceava, acolo unde acesta întâlneşte drumul naţional DN2C. Din punct de vedere administrativ, de comuna Costeşti aparţin satele: Budişteni, Costeşti, Gomoeşti, Groşani, Pietrosu (sat care astăzi formează un tot unitar cu satul Costeşti sub numele acesta din urmă) şi Spătaru.

Suprafaţa intregii comune: 5710 ha, din care intravilan 361 ha şi extravilan 5350 ha.Este o comună de mărime medie în cadrul judeţului Buzău (cca. 5.000 locuitori la începutul anilor '90) şi prin aşezarea sa se încadrează în reţeaua de localităţi suburbane ale municipiului Buzău. Comuna numără 1590 gosopodării.

[modifică] Istoric

Dovezile arheologice directe semnalate pe teritoriul actualei comune Costeşti atestă existenţa unor asezări omeneşti, a civilizaţiei materiale, încă din neolitic. Astfel, în punctul numit "La Mazilu" sau "Caraiman" situat la sud, pe partea stângă a şoselei care leagă localitatea Costeşti de Gherăseni, a fost descoperită o aşezare din neoliticul inferior.

La Costeşti, în spatele morii, s-a descoperit o necropolă de incineraţie din prima epocă a fierului (Hallstatt), iar în satul Pietrosu a fost descoperit un depozit de culturi aparţinând aceleiasi epoci. În aceleaşi puncte dar şi în satul Spătaru, pe partea dreaptă a şoselei spre Costeşti au fost descoperite asezări aparţinând epocii geto-dace din secolele III – IV d.Hr.

Localitatea Costeşti este atestată pentru prima dată la 10 iulie 1559, într-un document emis la Bucureşti de domnitorul muntean Mircea Ciobanul "slugilor domniei mele Oancei cu ceata lui şi lui Oprea cu ceata lui şi lui Neagul cu ceata lui şi lui Tatul cu ceata lui şi lui Bălan cu ceata lui şi lui Voico şi lui Neica şi lui Talpă cu fraţii şi cu fii lor, câţi Dumnezeu le va da, ca să le fie ocină în Costeşti, părţile lor toate, oricât se va alege, pentru că le sunt vechi şi drepte ocine şi dedine" [1]. Ulterior satul apare menţionat şi în alte documente.

În sat au fost construite două biserici: biserica de lemn Sfinţii Împăraţi - Costeşti, la 1841-1842 (dărâmată în perioada interbelică şi înlocuită prin cea de cărămidă cu acelaşi hram, la 1937) şi biserica de lemn Sfinţii Voievozi - Pietrosu, la 1835-1836 (care a ars în 1948 şi a fost înlocuită prin cea existentă azi, cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, ridicată aceasta din urmă între anii 1954-1955).

[modifică] Demografie

La 1892 populaţia comunei Costeşti era, conform lui Basil Iorgulescu [2], de 1520 locuitori, pentru ca în perioada interbelică aceasta să ajungă la 2595 locuitori. [3]La recensământul din 6 aprilie 1941, ordonat de mareşalul Ion Antonescu după prăbuşirea României Mari, comuna număra deja 3669 suflete. [4] La recensământul din 2002, au fost înregistraţi 4778 locuitori.

[modifică] Învăţământ

În comuna Costesti există 3 gradiniţe şi 6 şcoli.

[modifică] Note

1. ^ Documenta Romaniae Historica, vol. V, seria B., Ţara Românească, 1551-1565, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1983
2. ^ Basil Iorgulescu , Dicţionar geografic, statistic, economic şi istoric al Judeţului Buzeu, Bucureşti, 1892
3. ^ Minerva. Enciclopedie română, Cluj, 1930
4.^ Recensământul general al României din 1941, 6 aprilie. Date sumare provizorii, Bucureşti, 1944