Receptor (biochimie)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
- Pentru alte utilizări ale numelui Receptor, vezi Receptor.
Receptorii sunt complexe de macromolecule reformate, specifice. Specificitatea este în raport de agoniştii endogeni fiziologici, specifici pentru fiecare receptori, numiţi mediatori chimici.
|
Interacţia medicament (M) – farmacoreceptor (R) are loc cu formarea complexului (MR) şi cu apariţia efectului biologic (E) al medicamentului. |
---|
Receptorii recunosc specific semnalul chimic reprezentat de anumite molecule, fapt care se datoreşte existenţei pe suprafaţa receptorului a unui situs de legare, complementar chimic, electric şi/sau spaţial cu molecula medicamentoasă sau endogenă.
Complexul MR se realizează prin stabilirea unor legături labile, cum ar fi: legături ionice, punţi de hidrogen, forţe Van der Waals. Acest cuplu MR va iniţia odată format, reacţii enzimatice secvenţiale în cascada, explicindu-se astfel consecinţele funcţionale majore ale unor cantităţi foarte mici de substanţă. Receptorii chimici au fost numit farmacoreceptorii, deoarece medicamentele se comporta ca agonişti sau antagonişti specifici.
Cuprins |
[modifică] Factorii care influenţează receptorii
- Sinteza receptorilor, degradarea lor - aceste 2 fenomene influenţează numărul de receptori din organism
- Biosinteza în corpul celular
- Transportul şi stocarea membranară
- Externalizarea (încorporarea în membrană)
- Degradarea (acestea influenţează metabolismul)
[modifică] Numărul si funcţionalitatea receptorilor
[modifică] Concentraţia agoniştilor şi ionilor
Concentarţia, în funcţie de concentraţia mai mare sau mai mică, ionii pot influenţa reglarea şi capacitatea de legare a receptorilor. Ionul de sodiu influenţează în mod normal capacitatea de legare a receptorilor opiozi şi dopaminergici, creşterea Na+ duce la creşterea afinităţii pentru agonişti, iar scăderea Na+ pentru agonişti. Agoniştii şi antagoniştii reglează capacitatea de reglare, însă pot influenţa şi numărul şi funcţionalitatea receptorilor apţi pentru legare. Astfel apar 2 fenomene:
[modifică] Fenomenul DOWN
Fenomenul DOWN (down regulation) apare ca o măsură de aparare a organismului în prezenţa unui agonist în exces, exces care duce la o suprastimulare a receptorului.
Fenomenul "DOWN" se reglează prin:
- creşterea degradării R
- desensibilizarea R
[modifică] Fenomenul UP
Fenomenul UP (up regulation) apare în situaţia de reducere a stimulării receptorului, fenomen care are loc în cazurile: absenţei unui agonist sau ca urmare a blocării receptorului de către un antagonist
Mecanismele prin care se reglează acest fenomen sunt:
- Scăderea degradării receptorului, (prin retragerea receptorului în citoplasmă)
- Sensibilizarea receptorului (prin creşterea numărului de receptori la suprafaţa membranei).
[modifică] Efecte clinice
Aceste mecanisme au efecte clinice de mare importanţă:
- Toleranţa- diminuarea efectului terapeutic, mai ales după un tratament abuziv
- Efectul rebound - apare la întreruperea brusca a unui tratament cu medicamente agoniste: propranolol (beta adrenolitic, efect- agravarea anginei pectorale) ranitidină, famotidină, nizatidină (antihistaminice H2 efect- agravarea ulcerului gastroduodenal)
- Sindromul de abstinenţă - se manifesta prin simptome opuse efectelor terapeutice ale medicamentelor apare la întreruperea bruscă a unui tratament îndelungat, datorita sensibilizării receptorilor din transmisia sinaptica activatoare: întreruperea morfinomimeticelor la toxicomani.
[modifică] Factori patologici
- Boli autoimune : miastenia gravis, diabet insulino-dependent, boala Grave
- Boli ereditare: hipercolesterolemia ereditară, feminizarea fătului masculin, endocrinopatii.