Sistem de scriere

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Un sistem de scriere este un sistem de simboluri şi reguli de combinare a acestora, folosit pentru a înregistra în scris enunţuri sau fragmente de enunţuri formulate într-o anumită limbă.

Spre deosebire de vorbire, care a apărut de timpuriu în toate comunităţile umane, scrisul s-a dezvoltat mult mai tîrziu şi doar sporadic. Avantajul major al scrisului în raport cu comunicarea orală este acela de a permite înregistrarea şi păstrarea informaţiilor pe o perioadă de timp în general mare. Uneori intervalul dintre momentul scrierii şi cel al citirii depăşind cu mult durata vieţii unui individ, şi astfel permiţînd transmiterea informaţiilor peste multe generaţii.

Cuprins

[modifică] Cerinţe generale

Orice sistem de scriere necesită existenţa următoarelor elemente:

  • o limbă (de obicei o limbă vorbită) în care sînt exprimate enunţurile ce se doresc scrise;
  • un set de simboluri, numite litere, caractere sau grafeme;
  • un set de reguli, aceleaşi pentru o comunitate dată, prin care se dau anumite valori simbolurilor şi care stabilesc modul de folosire a acestora;
  • un suport fizic şi un mod de înregistrare a simbolurilor, care permite ulterior recuperarea (citirea) informaţiei scrise.

[modifică] Tipuri

Există mai multe tipuri de sisteme de scriere, diferenţiate prin valoarea fonetică sau semantică a caracterelor individuale. Acestea pot reprezenta un fonem, o silabă sau un morfem. Clasificarea strictă este însă dificilă, întrucît adesea sistemele de scriere reprezintă o combinaţie de metode. Tipurile generale de scriere sînt sistematizate în tabelul de mai jos.

Tip Ce reprezintă fiecare caracter Exemple
logografic un morfem Scrierea chinezească hanzi
Silabic o silabă Scrierea japoneză kana
Alfabetic un fonem (consoană sau vocală) Alfabetul latin
Abugida un fonem (pereche consoană+vocală) Scrierea indiană devanāgarī
Abjad o consoană Alfabetul arab
Subfonologic un caracter fonemic Scrierea coreeană hangul

[modifică] Scriere logografică

O logogramă reprezintă în scris un cuvînt întreg. Majoritatea caracterelor chinezeşti sînt clasificate ca logograme. Un termen aproximativ echivalent este acela de ideogramă.

[modifică] Scriere silabică

În scrierea silabică fiecare caracter reprezintă o silabă, deci în general un grup de sunete. Acest sistem de scriere este practic numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană.

Spre deosebire de un abugida, un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte şi nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeaşi consoană sau aceeaşi vocală. De exemplu silabele ma şi mi se scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul m este prezent în ambele silabe.

[modifică] Scriere alfabetică

Un alfabet este un mulţime redusă de simboluri, fiecare dintre ele reprezentînd un fonem.

În timp, este posibil ca limba vorbită să evolueze mai repede decît limba scrisă, caz în care literele alfabetului, în anumite limbi, să reprezinte foneme ale limbii într-un stadiu anterior al acesteia. O astfel de ortografie se numeşte etimologică, prin comparaţie cu ortografia iniţială, fonologică.

[modifică] Abjad

Un abjad este un sistem de scriere alfabetic, în care se notează însă numai consoanele. Istoric, primele sisteme de scriere au fost abjaduri. Ele se folosesc şi azi pentru scrierea limbilor semitice.

[modifică] Abugida

Abugida este un sistem de scriere alfabetic în care fiecare caracter notează o consoană şi o vocală principală. Atunci cînd într-un cuvînt consoana este urmată de o altă vocală, caracterul este modificat într-un mod sistematic. Diferenţa faţă de un sistem de scriere silabic este că acesta din urmă nu marchează similarităţile între silabele care încep cu aceeaşi consoană sau între cele care se termină în aceeaşi vocală.

[modifică] Scriere subfonologică

Atunci cînd simbolurile folosite pentru scriere marchează în mod sistematic caractere fonologice precum sonoritatea consoanelor sau locul lor de articulare, scrierea conţine în mod implicit mai multă informaţie fonetică decît alfabetele obişnuite. Un astfel de sistem subfonologic este scrierea hangul a limbii coreene. În acest sistem se combină trei niveluri de reprezentare fonologică: fiecare caracter reprezintă o silabă, dar se compune din subcaractere care reprezintă cîte un fonem; acestea la rîndul lor sînt construite din elemente care notează o serie de procese fonetice.