Maximian
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marcus Aurelius Valerius Maximianus Herculius (cca. 250 - iulie 310) a fost împărat roman (împreună cu Diocleţian) din 1 martie 286 până în 305.
Născut în apropiere de Sirmium (Pannonia), într-o familie de ţărani săraci, Maximian, care îşi începe cariera ca simplu soldat, urcă în cadrul ierarhiei militare în timpul domniilor împăraţilor Aurelian şi Probus. La 1 aprilie 285 este desemnat de Diocleţian caesar, iar la 1 martie 286 augustus şi coîmpărat, încredinţându-i-se administarea şi apărarea provinciilor Occidentale. Cognomenul Herculis ce i se acordă marchează subordonarea sa faţă de Diocleţian, care şi-l atribuie pe acela de Iovius.
Maximian respinge, la graniţa Rinului, atacurile alamanilor, burgunzilor, francilor şi herulilor, reprimă mişcarea băgăuzilor din Gallia (285-288), consolidează limesul african ameninţat de triburile nomade. În cadrul sistemului tetrarhiei, instituit la 1 martie 293 de Diocleţian, Maximian administrează din Mediolanum Italia şi Africa, având în subordine pe caesarul Constanţiu I care, din Trier, răspunde de securitatea Galliei, Hispaniei şi Britanniei. La 1 mai 305, sub presiunea lui Diocleţian, Maximian abdică împreună cu acesta la Mediolanum, redevenind persoane particulare. După urcarea pe tron, la Roma, a fiului său Maxentius (306), Maximian reintră în 307 în viaţa politică proclamându-se augustus.
La conferinţa de la Carnuntum, din 11 noiembrie 308, renunţă la titlul său, dar în 310 se proclamă împărat la Arelate (Arles), în Gallia. Intrat în conflict cu Constantin cel Mare, este înfrânt de acesta şi constrâns să se sinucidă.
Predecesor: Diocleţian |
Împărat Roman 286 - 305 cu Diocleţian |
Succesor: Constanţiu I şi Galerius |