Jacinto Benavente

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol face parte din
seria Literatură
Istoria literaturii

Antichitate - Evul Mediu
s. XVI - s. XVII
s. XVIII - s. XIX
s. XX - s. XXI

Specii literare

BD - Basm - Literatură pentru copii
Nuvelă - Teatru
Poezie - Roman

Genuri literare

Genul epic - Genul liric
Genul dramatic
Biografie - Fantastic
Roman negru
Roman poliţist
Science-fiction

Vezi şi

Curente literare
Premii literare

Literatură română

Scriitori - Cărţi

Literatură străină

americană - arabă
engleză - în esperanto
franceză - finlandeză
germană - greacă
maghiară - indiană
irlandeză - italiană
japoneză - latină
poloneză - rusă
spaniolă - suedeză

Meta

Proiectul literatură
Portal Literatură
Toate articolele din serie

editează

Jacinto Benavente (n.12 august 1866, Madrid - d.14 iulie 1954), dramaturg spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1922.

Jacinto Benavente
Extinde
Jacinto Benavente

Cuprins

[modifică] Motivaţia Juriului Nobel

"pentru felul fericit în care a continuat ilustrele tradiţii ale dramei spaniole".

[modifică] Date biografice

Jacinto Benavente s-a născut la Madrid în 12 august 1866. A urmat Dreptul, dar la moartea tatălui său şi-a întrerupt studiile, plecând într-o lungă călătorie prin Anglia, Franţa şi Rusia (unde se spune că ar fi lucrat, între altele, ca director de circ), pentru a se consacra, la întoarcere, pe de-a-ntregul creaţiei literare. A debutat în 1893 cu un volum de versuri şi cu o culegere de nuvele, urmate de celebrele Cartas de mujers (Scrisori de femei), în maniera lui Marcel Prévost. Prima sa lucrare dramatică este El nido ajeno (Cuibul străin), a cărei premieră a avut loc la Madrid în 1894. În continuare, an de an, a oferit scenei spaniole câte două sau trei piese, multe dintre ele scrise la cererea expresă - şi în conformitate cu necesităţile - celor mai faimoase trupe teatrale din vremea aceea, lucru care îi aduce în scurt timp celebritatea. În 1912, este ales membru al Academiei Spaniole. În 1922, prolificul dramaturg - devenit între timp idolul publicului madrilen - întrepinde un triumfal turneu în ambele Americi, în cursul căruia i se decernează Premiul Nobel, la întoarcere fiind aclamat (şi proclamat) ca "principele geniilor spaniole moderne". Dramaturgul a murit la Madrid, în 14 iulie 1954.

[modifică] Bibliografie

  • El nido ajeno (Cuibul străin) (1894)
  • Gente conocida (Oameni cunoscuţi) (1896)
  • La comida de las fieras (Hrana fiarelor) (1898)
  • La noche del sábado (Sâmbătă noaptea) (1903)
  • Rosas de otoño (Trandafiri de toamnă) (1905)
  • Los malhechores del bien (Răufăcătorii de bine) (1905)
  • Los intereses creados(Interesele create) (1907) - (este socotită capodopera autorului)
  • Señora ama (Stăpâna) (1908)
  • El marido de su viuda (Soţul văduvei sale) (1908)
  • El principe que todo lo aprendió en los libros (Prinţul care a învăţat totul din cărţi) (1909)
  • El nietecito (Nepoţelul) (1910)
  • La malquerida (Cea neuitată)(1913)
  • La ciudad alegre y confiada (Oraşul vesel şi încrezător)(1916)
  • Campo de armiño (Câmp de hermină) (1916)
  • La Cenicienta (Cenuşăreasa) (1920)
  • Lecciones de buen amor (1924)
  • La mariposa que voló sobre el mar (Fluturele care a zburat deasupra mării) (1926)
  • Pepa Doncel (1928)
  • Vidas cruzadas (Vieţi încrucişate) (1929)
  • Los andrajos de la purpura (Zdrenţele purpurei) (1930)
  • La novia de nieve (Logodnica de zăpadă) (1934)
  • Aves y pájaros (Păsări şi zburătoare) (1940)
  • La honradez de la cerradura (1942)
  • La infanzona (1945)
  • Titania (1946)
  • Abdicación (1948)
  • Ha llegado Don Juan (1952)
  • El alfiler en la boca (1954)

[modifică] Legături externe


Predecesor:
Anatole France
Premiul Nobel pentru literatură
1922
Succesor:
William Butler Yeats