Nuc
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nuc | |||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
![]() Juglans regia
|
|||||||||||||
Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||
|
|||||||||||||
|
|||||||||||||
Vezi text
|
Nuc, nuci, Juglans regia L., este un arbore din zona temperată şi mediteraneană. Ajunge la 30 de metri înălţime, fiind un arbore viguros, cu trunchi gros şi scoarţa netedă, argintiu-cenuşie. Are crengi puternice, coroana foarte largă şi bogată. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini întregi, glabre. Florile bărbăteşti sunt grupate în amenţi masculi solitari sau câte doi, cilindrici, multiflori. Florile femelă sunt grupate câte 2 până la patru, uneori solitare, sesile, purpurii. Înfloreşte în luna mai. Fructul este drupă sferică, având o singură sămânţă, cu două cotiledoane mari, zbârcite, bogate în untdelemn şi numită nucă.
Se înmulţeşte aproape numai prin sămânţă, dar cu destulă greutate. Spontan creşte sporadic în păduri de amestec, mai ales la deal, în România în special în Banat şi Oltenia. Cultivat, creşte în toate regiunile ţării.
Cuprins |
[modifică] Utilizarea nucului
Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de români. Ea apare în alimentaţie, în nenumărate forme ale produselor româneşti: cozonaci, colaci, plăcinte şi alte produse de acelaşi tip, în alimente rituale cum sunt coliva sau măcinicii, în anumite alimente de post (sarmale de post şi altele asemenea) etc. De asemenea, miezul de nucă e folosit în unele tratamente populare, mai ales din pricina untdelemnului pe care îl conţine. Acest untdelemn era folosit în vechime de români, alături de untdelemnul de fag sau jir, atunci când nu se putea folosi untedemnul de măsline.
Cojile de nucă, lemnoase, tari, sunt folosite pentru confecţionarea de mici jucării pentru copii - în special bărcuţe, dar nu numai - pentru realizarea unor piese de mobilier şi ornamente rustice. În trecut erau folosite şi pentru anumite pedepse (statul pe coji de nucă).
Învelişul gros, verde, se foloseşte atât pentru unele tratamente, cât şi pentru obţinerea de pigment negru (colorant negru), foarte rezistent, folosit pentru păr, textile naturale şi altele asemenea.
Florile sunt folosite în popor, sub formă de infuzie, ca tratament pentru întărirea şi însănătoşirea părului şi a pielii capului.
Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, închis la culoare, foarte rezistent, preţios. Se foloseşte pentru mobilă de lux, pentru piese de lux în ornamentaţii şi decorări, pentru elemente speciale sau ornamente în realizarea iahturilor de lux, în confecţionarea de casete scumpe pentru bijuterii şamd.
[modifică] Compoziţie chimică
Acidul elagic se formează prin hidroliza taninurilor elagice (elagotaninuri) |
Seminţele conţin foarte puţină apă, protide 15%, grăsimi 63%, hidraţi de carbon 14%, săruri de Na 4mg% K 545mg% Ca 70mg% P 430mg% vitamina A 4m% vitamina B1 0,35mg% riboflavină 0,10 mg%, niacin 1mg%, vitamina C 15mg%.Frunzele conţin taninuri elagice 4-5%,inozitol, juglonă, cantităţi mici de ulei volatil. Pericarpul conţine juglonă (5hidroxil 1-4 naftochinonă), taninuri, ulei eteric, clorofile, amidon, pectine, acizi organici. Juglona formează o combinaţie cu proteinele din piele şi dă o coloraţie brună.
[modifică] Utilizare farmaceutică
Produsul poartă denumirea de juglandis folium et pericarpium, şi reprezintă foliolele sau pericarpul fructelor mature recoltate de la Juglans regia L. , familia juglandacee. Frunzele si pericarpul fructelor au utilizări terpaeutice in medicina umană şi veterinară. Principiile active pe care le conţin sunt răspunzătoare de acţiunile bactericidă, bacteriostatică, astringentă, uşor hipotensivă, hipoglicemiantă, calmantă, cicatrizantă, emolientă, antitoxică, antimitotică, antisudorală, antieczematoasă şi antireumatismală. Farmacodinamic principiile active împiedică înmulţirea bacteriilor, produc o sîngerare a ţesuturilor, capilarelor sanguine, imprimă o acţiune homeostatică locală, au o acţiune uşor hipotensivă, scad concentraţia de glucoză din sînge, relaxează ţesuturile şi determină scăderea stărilor inflamatorii, înlătură toxinele din organism, stimulează digestia prin excitarea sucurilor gastrointestinale, acţionează împotriva transpiraţiei, suprimă diareea şi înlătură inflamaţiile acute ale intestinului. Acţiunea cea mai importantă este cea astringentă şi amarotonică cu aplicaţii în tratamentul dispepsiilor şi inflamaţiilor catarale gastrointestinale. Datorită acestor efecte se întrebuinţează în tratamentul simptomatic al manifestărilor subiective de insuficienţă venoasă (dureri de gambă, hemoroizi), diarei uşoare, descuamările pruriginoase ale capului (mătraţă), afecţiuni dermatologice contra arsurilor superficiale şi puţin întinse (antipruriginos şi antibacterian), afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringiene (antialgic), cosmetică la colorarea părului (reacţionează cu grupele tiol –SH ale cheratinei avînd efect tinctorial), Se utilizează sub formă de infuzie , decoct, tinctură sau chelaţi cu care se prepară şampoane şi loţiuni capilare cu care se fac aplicaţii locale .Frunzele de nuc intră în compoziţia Ceaiului antidiareic şi a Ceaiului dietetic Plafar[1]
[modifică] Precauţii
Frunzele de nuc conţin şi degajă o mare cantitate de iod. Din această cauză petrecerea unui timp îndelungat la umbra unui nuc nu este indicată. Există o credinţă în popor că umbra nucului nu este sănătoasă. Această recomandare se bazează pe observaţiile făcute de-a lungul generaţiilor asupra influenţei „umbrei” de nuc asupra sănătăţii omului. Genialitatea populară îşi arată şi aici roadele. Astfel fără laboratoare, analize chimice, experienţe, oamenii din popor dotaţi cu o inteligenţă remarcabilă au dat sfaturi cu mult înaintea descoperirii substanţelor emanate de nuc ce sunt dăunătoare sănătăţii. Tot observaţiile popular au indicat şi zona periculoasă din preajma nucului, adică zona umbrită, adică un perimetru limitat în jurul pomului. Nu numai omul este influenţat negativ de substanţele emanate de nuc dar şi plantele anuale şi perene ce cresc în imediata vecinătate a copacului. Sub umbra nucului (deci într-o zonă limitată din preajma tulpinii) toate plantele nu se pot dezvolta şi mor.