Iakov Djugaşvili

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Iakov Dzhjugaşvili
Extinde
Iakov Dzhjugaşvili

Iakov Iosifovici Djugaşvili (în limba rusă: Яков Иосифовичь Джугашвили) (martie 1907- 14 aprilie 1943) a fost unul dintre cei trei copii ai lui Iosif Vissarionovici Stalin, ceilalţi doi fiind: Svetlana Allilueva şi Vasili Stalin. Iakov a fost fiul primei neveste a lui Stalin, Ekaterina Svanidze. Locul naşterii sale este nesigur, satul Badji – regiunea Kuatisi sau oraşul Baku. După moartea mamei sale, a fost crescut şi educat în oraşul Tbilisi de rude, mătuşa A.C. Monasalidze şi unchiul A. Şvanidze. La insistenţele acestuia din urmă, tânărul Iakov a plecat la vârsta de 14 ani la Moscova. Stalin l-a întâmpinat cu răceală, în schimb ce-a de-a doua soţie a dictatorului, Nadejda Allilueva, s-a străduit să-l ocrotescă.

În 1925 a absolvit o şcoală medie electrotehnică. În acelaşi an s-a căsătorit. Iakov şi tatăl său nu au fost niciodată în relaţii prea bune. Stalin nu a fost de acord cu această căsătorie şi a refuzat să-şi cunoască nora. Exasperat de lipsa de înţelegere a părintelui său, Iakov a încercat fără succes să se sinucidă folosind un pistol. Acest episod a schimbat în şi mai rău părerea lui Stalin despre propriul fiu, dovadă fiind scrisoarea trimisă de dictator soţiei sale, în care scria: Transmite-i lui Iaşa din partea mea, că s-a comportat ca un huligan şi ca un şantajist şi de acum înainte nu mai am nimic în comun cu el. Să trăiască unde vrea şi cu cine vrea

După trei luni de îngrijire la spitalul din Kremlin, la sfatul lui Seghei Kirov, Iakov şi-a luat soţia, Zoe, şi a plecat la Leningrad. Aici a locuit la o rudă a mamei sale vitrege. În 1929 i s-a născut o fetiţă, care a murit la scurtă vreme. După acest eveniment trist, căsătoria cu Zoe s-a destrămat.

În 1930, Iakov s-a reîntors la Moscova, unde a urmat cursurile de ingineri ale Institutului de transporturi. A lucrat ca inginer la centrala termo-electrica a unei uzine care purta numele tatălui său. A urmat, de asemenea, cursurile serale ale Academiei de artilerie.

Iakov Djugaşvili s-a recăsătorit în 1938 cu Iulia Melţer, cu care a avut o fiică, Galina. În 1941, a intrat în partid.

Iakov Iosifovici Djugaşvili a fost locotent-major al Armatei Roşii şi a participat la Marele Război pentru Apărarea Patriei începând cu data de 27 iunie în cadrul Regimentului XIV de artilerie din cadrul Diviziei a XIV-a de tancuri. A fost luat prizonier de germani pe 16 iulie 1941, în încercurea de la Vitebsk. Înainte de a fi capturat, Iakov şi-a distrus actele şi şi-a descusut toate însemnele ofiţereşti de pe uniformă.

Fotografie apărută pe foia volantă folosită de propaganda nazistă pentru a anunţa capturarea fiului lui Stalin, Iakov Djugaşvili.
Extinde
Fotografie apărută pe foia volantă folosită de propaganda nazistă pentru a anunţa capturarea fiului lui Stalin, Iakov Djugaşvili.

Când a fost interogat, Iakov a declarat că este soldat şi că îl chiamă Lavadze. Nu se ştie până în ziua de azi cine l-a trădat ofiţerilor germani de contrainformaţii, probabil de unul dintre subordonaţii săi artilerişti, unitatea fiind compusă în majoritate din gruzini. Germanii s-au folosit imediat de capturarea fiului cel mare al lui Stalin în scopuri propagandistice. Pe 7 august, conducerea politică a Frontului de nord-vest a trimis lui Andrei Jdanov un pachet care conţinea trei foi volante care, pe o parte, avea scris un text care îndemna soldaţii sovietici la capitulare iar, pe cealaltă parte, avea scris un text al unei scrisori atribuite lui Iakov şi o fotografie a acestuia stând de vorbă cu ofiţeri germani.

Iakov a fost îndelung interogat de germani în mai multe lagăre pentru ofiţeri. Din procesele verbale ale interogatoriilor se poate constata că, în ciuda presiunilor, fiul nu şi-a trădat niciodată tatăl sau ţara, deşi îşi exprima uneori rezervele faţă de politica dictatorului. A refuzat cu îndărătnicie să se adreseze în scris sau prin radio soldaţilor sovietici, singura înregistrare radio care îi este atribuită este, aşa cum s-a dovedit după război, un fals încropit din frânturi de propoziţii spuse în timpul interogatoriilor. Iakov a refuzat de asemenea să se alăture unităţilor vlasoviste, care începuseră să fie formate de germani.

Germanii au propus un schimb de prizonieri, arătându-se dispuşi să-l schimbe pe Iakov cu Feldmareşalul Friedrich Paulus, care fusese luat în captivitate de sovietici după victoria în bătălia de la Stalingrad. Stalin nu a fost de acord cu schimbul, afirmând că "Nu am nici un fiu pe nume Iakov" şi "... soldaţii nu pot fi schimbaţi cu mareşalii."

Iakov a murit în prizonierat, nefiind foarte clar cum s-a întâmplat lucrul acesta. Versiunea oficială a germanilor a fost că Iakov a murit când a intrat intr-un gard electrificat într-o încercare nereuşită de evadare. Din mărturiile camarazilor de detenţie şi dintr-un raport al santinelei germane, găsit de americani după încheierea războiului, reiese că Iakov mai era încă în viaţa, prins în sârma ghimpată a gardului aflat sub o tensiune de 500 V, când soldatul german a tras asupra fugarului.

Stalin era convins că fiul său nu va scăpa cu viaţa din prizonierat. Când, la sfârşitul anului 1943, a aflat despre moartea lui Iakov, Stalin a avut o criză de spasm al vaselor sanguine cerebrale. În mod paradoxal, Stalin a dat ordin ca nora sa, Iulia Merţer să fie judecată şi condamnată ca membră a familiei unui trădător. Iulia a fost închisă doi ani într-o închisoare din Samara.

În 1977, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice la decorat post-mortem pe locotenentul-major Iakov Iosifovici Djugaşvili cu Ordinul Marelui Război, clasa I. Ordinul a fost primit de Galina Djugaşvili, fiica lui Iakov. În cadrul muzeului Academiei de artilerie unde a studiat Iakov, se află o urnă cu pământ şi cenuşa din lagărul de prizonieri.

În alte limbi