Telegramă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Telegrama poate să informeze sau să exprime emoţii, atitudini, gânduri, sentimente. In funcţie de conţinut, se deosebesc urmatoarele categorii de telegrame: de înstiintare, de felicitare, de condoleanţe, de mulţumire, de răspuns, oficiale. De cele mai multe ori se apelează la exprimarea eliptică, nerecomandată însa în cazul telegramelor adresate oficialităţilor sau unor persoane superioare nouă prin statutul lor social. I.L. Caragiale le foloseşte adesea în schiţele sale.
Ea reprezintă o formă de corespondenţă, alături de bilet, carte poştală, scrisoare şi se distinge prin următoarele:
- conţine, de regulă, o singură informaţie;
- exprimarea este concisă;
- se suprimă unele cuvinte, mai ales cele cu rol de instrument gramatical;
- se pot omite anumite informaţii care se presupun a fi cunoscute sau subînţelese;
- este o formă de comunicare folosită în caz de urgenţă.
Reguli de redactare:
- în funcţie de destinatar şi de conţinutul comunicării, se foloseşte un stil oficial sau unul colocvial;
- în telegrama oficială nu este recomandată exprimarea eliptică sau folosirea abrevierilor;
- suprimarea unor cuvinte sau abrevierile nu trebuie să prejudicieze înţelegerea conţinutului.