Leu (monedă)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leul (plural: lei) este unitatea monetară a României (leu românesc) şi a Republicii Moldova (leu moldovenesc).
Un leu este subdivizat în 100 bani (singular: ban).
Acelaşi nume, însă tradus în limba bulgară (lev bulgar), este folosit pentru a desemna moneda naţională a Bulgariei. Levul este, însă, subdivizat în 100 stotinki (singular: stotinka).
[modifică] Etimologie
În secolul XVII, în statele româneşti se foloseau ca monedă taleri olandezi (“Lowenthaler”) care aveau imprimat pe revers un leu rampant (ridicat în două labe).
Chiar şi după ieşirea din uz a talerilor (pe la 1750) numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani.
Încă din1859, în încercarea de a crea o monedă naţională, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iaşi, Victor Place, să negocieze baterea unor monede româneşti la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească '"români". Un român ar fi cântărit 5 grame de argint şi ar fi fost împărţit în 100 de "sutimi", ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de "romanat", după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a bătut totuşi o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată şi s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de "5 sutimi'", care aveau pe avers efigia domnului şi inscripţia Alecsandru Ioan I. Însă ele nu au fost puse în circulaţie niciodată. O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti. [1]
Această problemă avea să se soluţioneze abia în 1867, când a fost adoptată Legea pentru influenţarea sistemului monetar naţional şi pentru fabricarea monedelor naţionale. Prin această lege, în Principatelor Unite s-a adoptat sistemul monetar zecimal şi metric – al Uniunii Monetare latine. Unitatea monetară adoptată era leul divizat în 100 de bani. [2]