Discuţie:Joseph Victor von Scheffel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Am unele remarci în legătură cu articolul:

-Legătura externă Genealogisches Handbuch des Adels, Adelslexikon Band VII, Band 125 der Gesamtreihe, C. A. Starke Verlag, Limburg (Lahn) 2001 nu există. Vă puteţi referi la această enciclopedie printr-un link spre pagina principală a editurii în care apare sau spre articolul din Wikipedia germană despre "Adelslexikon". Eu aş introduce sursa în cadrul bibliografiei, pentru că aceste link-uri nu conduc exact la textul la care vă referiţi. --Nutu 11 noiembrie 2006 13:20 (EET)
-am adăugat listei bibliografice unele studii, numai pe cele care mi se par mai importante. Articolul din FAZ ilustrează aprecierea lui Scheffel drept scriitor trivial, reprezentată cu unele nuanţe de mai toţi germaniştii de azi (nu toţi folosesc noţiunea de trivial sau de kitsch, mulţi au încercat o "reabilitare" a lui Scheffel, trebuind totuşi să-i definească opera cu o terminologie împrumutată din studiile despre trivial - cf. Selbmann, care-i chiar un pic nedrept :-), dar şi Mahal.

--Nuţu 12 noiembrie 2006 18:03 (EET)

- afirmaţia că Scheffel ar fi scris "textele unui număr mare de lieduri" induce oarecum în eroare (şi nu sună bine "textele unui număr mare"). Versurile lui, publicate în culegerile: "Gaudeamus", "Bergpsalmen", "Waldeinsamkeit" etc. au fost ulterior folosite pentru lied-uri. Scheffel nu le-a scris în mod special pentru compoziţii muzicale. Aşs-zisul "Imn al franconilor" a cunoscut de ex. mai multe prelucrări muzicale.
-stilul articolului mai lasă încă de dorit. Vă rog nu-mi luaţi această critică în nume de rău. o fac doar cu intenţia obiectivă de a ridica nivelul Wikipediei şi aş fi la rândul meu recunoscătoare celor care mi-ar citi în mod critic articolele. Doar câteva exemple:
"era fiul unui fost maior în armata ducatului de Baden care era...". Evitaţi asemenea repetiţii, ele sună rău.
"Mama (...) era o femeie cu mari calităţi intelectuale". Afirmaţia e după părerea mea inutilă sub forma aceasta, lăsând toate calităţile la latitudinea cititorului. Fapt este că, pe vremea copilăriei scriitorului, Josephine Scheffel întreţinea la Karlsruhe un salon, era antrenată în opere de binefacere (ceea ce nu surprinde - familia prosperase economic şi îşi însuşise activităţile tipice marii burghezii), şi dileta cu proprii creaţii literare, versuri şi poveşti.
-omiteţi să specificaţi unde s-a înscris Scheffel în asociaţiile studenţeşti "Teutonia" şi "Franconia" - la Heidelberg. La München s-a dedicat mai mult studiului artei şi istoriei, s-a aflat în anturajul profesorilor, la Berlin nu prea s-a putut integra, nutrind aproape prejudecăţi faţă de prusaci. La Heidelberg s-a aflat în "cercul strâns" (Kreis der Engeren) din jurul profesorului de istorie Ludwig Häusser, cerc care i-a inspirat poeziile din "Gaudeamus", publicate mult mai târziu. Cercul nu avea ca ţel doar învăţătura, versurile lui Scheffel pomenesc şi excesele alcoolice... Atitudinea trebuie înţeleasă în opoziţie cu statutul de burghez filistin, de care poetul s-a ferit o viaţă întreagă.
aş înlocui termenul mai nou de „excursie” cu cel vechi de „drumeţie”, care traduce după părerea mea mai exact termenul de "Wanderung" folosit de însuşi Scheffel.

Am să revin cu note. Vă rog verificaţi încă o dată exprimările. --Nuţu 84.162.251.233 12 noiembrie 2006 21:44 (EET)

Continuare:

-"elaborase un plan", "elaborase o schiţă" sunt exprimări problematice. "A elabora" înseamnă a lucra exact, a da o expresie definitivă. Eu aş fi scris "făcuse, evtl. întocmise o schiţă", dar nu doresc să vă schimb eu expresiile, sunt sigură că veţi găsi dv. una mai potrivită.
-"priveşte cu scepticism evenimentele pe care le vede". Priveşte ce vede? Propun: "interpretează cu scepticism evenimentele la care e martor"
-prezentaţi unele interpretări simplificatoare, aflate şi pe o pagină a localităţii Saeckingen. Aţi văzut că motanul are o perspectivă care îi permite să critice viaţa contemporanilor (a contemporanilor lui Scheffel bineînţeles mai degrabă decât a contemporanilor gornistului). Doar în mod parodistic sunt considerate mieunăturile motanului ("Katzenjammer" e din păcate intraductibil) mai presus de creaţiile poeţilor, motanul e el însuşi un epigon a cărui trufie e ironizată implicit. Recitiţi cântul XI al motanului pentru a vedea tema decadenţei transpusă în ciclul evolutiv, care trasează o linie de la mamut la leu, ajungând apoi la persoana modestă a lui Hiddigeigei. Totuşi nu e pomenită o nimicire a omenirii şi a poeziei, e vorba doar de declinul poeziei şi al moravurilor. Puteţi verifica aceasta cu ajutorul textului original.
-"Concepţiile despre viaţă ale motanului Murr" mi se pare ca titlu suficient, se poate face fără subtitlu referire la opera lui E.T.A. Hoffmann.
-prea complicat exprimat e şi: "consideră că scopul vieţii sale îl constituie critica societăţii"
-"romanul său în versuri"? "Der Trompeter" nu e roman, nu are aproape nici una din caracteristicile genului. E cel mult un epos, combinat conform concepţiei romantice de întrepătrundere a genurilor literare cu culegeri de cânturi.
-Secvenţele sunt variante ale imnurilor, transpuneri în versuri, uneori foarte elaborate din punct de vedere artistic, ale unor teme epice. Nu Ekkehard e iniţiatorul lor. Cititorul neavizat ar putea deduce asta din formularea dv.
-"instruind-o pe ducesă despre Virgiliu şi Horaţiu" nu se poate spune (a se instrui într-un domeniu, dar a informa despre ceva), propun "introducând-o pe ducesă în opera lui Vergiliu". Cu ajutorul lui Ekkehard, Hedwig dorea sâ înveţe latina pentru a-l înţelege pe Vergiliu (în acţiunea romanului, cap. 7).
-de unde aveţi informaţia "ducesa l-a introdus (pe Ekkehard) şi la curtea împăratului Otto I, unde călugărul a avut o influenţă considerabilă?" Scheffel nu o pomeneşte, "Lexikon des Mittelalters", vol. III, p. 1766, zice doar că Ekkehard l-ar fi instruit probabil pe Otto II. O influenţă considerabilă e pentru mine doar una comparabilă cu cea a împărătesei Theophanu sau cea a stareţei Mathilde.
-preluarea traducerii engleze "provost" pentru termenul german de "Propst" e problematică. Ştiu că termenul românesc de "prior" e inexact, pentru că "Propst" era la benedictini locţiitorul stareţului şi avea atribuţii administrative, dar mai bine o inexactitate decât un termen care nu existâ. În plus, chiar la benedictini "Probst" a fost mai târziu "prior".

.-fraza "Ceea ce lipseşte din cronică este descrierea călătoriei lui Ekkehard de la St. Gallen la Hohentwiel, călătorie care în condiţiile evului mediu ar fi trebuit şi ea să prezinte evenimente demne de semnalat." se repetă. Ea e prezentă atât în alineatul 6 cât şi în alineatul 7 din cap. Ekkehard.

Mă iertaţi că sunt ca un Beckmesser care-l chinuie pe Hans Sachs. :-) Poate sunt şi unele critici minore în măsură să contribuie la calitatea unui articol. Nuţu --84.162.214.9 14 noiembrie 2006 18:35 (EET)

Die teutonische Korrigierungswut ist wieder entfesselt:

-"persoane cultivate, inrestante şi atractive" - aţi vrut să scrieţi "interesante"?
-ce doriţi aici să spuneţi? "Răsunetul mare pe care opera lui Scheffel l-a avut asupra contemporanilor săi poate fi explicat în parte prin sa a caracterului german al lucrărilor sale". "sa a" au rămas probabil după o ştergere, dar chiar şi fără ele nu înţeleg sensul. Caracterul german? Nu ştiu dacă înţeleg bine, dar propun: "(...)poate fi explicat prin temele operei sale, alese cu precădere din istoria Germaniei".

E absolut grozav cât de multe informaţii aţi putut aduna, care nu se află în niciuna din puţinele cărţi despre Scheffel care mi-au trecut mie prin mâini. Vă felicit mai ales pentru capitolul "Sentimentul germanităţii la Scheffel", unde găsesc doar noţiunea de mândrie naţională puţin desuetă, considerând personal că nici poporul german, nici cel român (şi nici un popor) nu mai are motive să revină, nici măcar cu nostalgie, la atitudinea de mândrie naţională. Cred că aţi observat şi dv. că românii "mândri" sunt cei mai penibili, cei mai dăunători imaginii României. Aşa e şi la germani. Nu se poate spune, de pildă, că Martin Walser e marginalizat în cultura germană datorită scandalurilor cu Bubis sau cu Reich-Ranicki (nu ştiu dacă sunteţi la curent cu ele - în orice caz a cam dat dovadă Walser la bătrâneţe de antisemitism), ci pentru că opera lui recentă nu mai e la nivelul romanelor din tinereţe. Polemizaţi poate prea mult în cazul lui Scheffel, în opera căruia nu se găsesc motive sau personaje care ar putea hrăni resentimente antisemite. Scheffel e chiar "curat" în privinţa asta, după câte ştiu eu. Dacă se poate discuta azi normal despre Ernst Jünger, Gottfried Benn, Richard Wagner, despre toţi romanticii germani, de ce nu despre Scheffel? Eu am citit "Ekkehard" cu plăcere şi mă amuz grozav la unele versuri din "Gaudeamus". Dar trebuie să recunosc proporţiile şi să fiu mai ales recunoscătoare reconsiderării operei lui Heine în cultura germană, care e în mod normal cu vreo două-trei trepte deasupra versurilor drăguţe ale lui Scheffel. "Ekkehard" ar fi precum romanele lui Karl May ceva pentru tineret, dacă acesta ar mai citi ceva azi... Nuţu --84.162.243.149 15 noiembrie 2006 19:05 (EET)

[modifică] Material suplimentar

Poate vă mai interesează unele materiale despre Scheffel:

An Joseph Victor von Scheffel

           Du schwankst als Urbild hin und her
           Eines süffelnden Philosophen,
           Im Magen liegen uns centnerschwer
           Deine vorsintfluthlichen Strophen.
           Jahrzehntelang lagen sie uns zur Last,
           Deine altdeutsch jodelnden Leute,
           Doch dass du den Ekkhart geschrieben hast,
           Das danken wir dir noch heute!

[Holz: Buch der Zeit. Deutsche Literatur von Lessing bis Kafka, S. 94579 (vgl. Holz-Zeit, S. 417) http://www.digitale-bibliothek.de/band1.htm ]

Festlied zur Gründungsfeier der Universität Czernowitz

Oktober 1875.

           Verwundert hebt der Pruth im Schilf
       Sein Haupt, das flutumschwemmte,
       Denn hoch zu Roß, im Frührotschein
       Naht eine hohe Fremde:
       Einst ehrten Griechenland und Rom
       Die Himmlische, die Muse;
       Jetzt hält sie vor des Ostens Strom
       Und hebt die Hand zum Gruße!
           Glückauf, mein bergschön Buchenland,
       O Cäcina, wie glühst du!
       Ich komme mit dem Morgenrot,
       Hauptstadt am Pruth, nun blühst du!
       Ich bring' euch, wie Aurora, Licht,
       Denn Finsternis tut Schaden;
       Ich bringe Licht und fürchte nicht
       Die Wölfe der Karpathen.
           Ihr sollt mit Gott- und Weltweisheit
       Des Schöpfers Lob bekunden,
       Als Richter üben Gerechtigkeit,
       Als Ärzte heilen die Wunden:
       Und jugendfrisch mit Hall und Schall
       Den freien Künsten dienen,
       Sangfröhlich wie die Nachtigall,
       Treufleißig wie die Bienen.
           Schau auf, schon zieht und braust daher,
       An deinem Ufer zu wohnen,
       In vollem Wichs mein flottes Heer
       Mit Koller und Kanonen,
       Ruthenisch, deutsch, rumänisch Blut
       Vielzüngig miteinander!
       Und staunend hört der Vater Pruth
       Den ersten Salamander:
           »Heil dir, gewaltig Österreich,
       Heil Wissen dir, im Osten,
       In Sprachen bunt, im Geiste gleich
       Ziehn wir am Pruth auf Posten:
       Nun blühe, jüngster Musensitz,
       Francisco-Josephina!
       Frau Muse lehrt in Czernowitz
       Und schirmt die Bukowina!«
        Und jugendfrisch mit Hall und Schall
       Den freien Künsten dienen,
       Sangfröhlich wie die Nachtigall,
       Treufleißig wie die Bienen.
           Schau auf, schon zieht und braust daher,
       An deinem Ufer zu wohnen,
       In vollem Wichs mein flottes Heer
       Mit Koller und Kanonen,
       Ruthenisch, deutsch, rumänisch Blut
       Vielzüngig miteinander!
       Und staunend hört der Vater Pruth
       Den ersten Salamander:
           »Heil dir, gewaltig Österreich,
       Heil Wissen dir, im Osten,
       In Sprachen bunt, im Geiste gleich
       Ziehn wir am Pruth auf Posten:
       Nun blühe, jüngster Musensitz,
       Francisco-Josephina!
       Frau Muse lehrt in Czernowitz
       Und schirmt die Bukowina!«

[Scheffel: Gaudeamus. Lieder aus dem Engeren und Weiteren. Deutsche Lyrik von Luther bis Rilke, S. 91543 (vgl. Scheffel, Joseph Viktor von, Kritische Ausgabe in 4 Bänden, hg. von Friedrich Panzer, Bd. 1, Leipzig/ Wien 1917 S. 75 ff.) http://www.digitale-bibliothek.de/band75.htm ]