Litoral Constanţa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins

[modifică] Coasta turistica a Marii Negre

Litoralul maritim românesc are o lungime de 82 km şi este cuprins între Capul Midia şi Vama Veche, lungima totală a ţărmului românesc fiind de 245 km, de la locul de vărsare în mare a gârlei Musura, până în la sud de satul Vama Veche ( între paralele 44025 ¢ latitudine nordică şi paralela 43045 ¢ latitudine sudică), iar locaslităţile şi staţiunile balneo-climaterice ale litoralului românesc sunt siituate la aceleaşi coorodnate cu loclităţile Split, Sarajevo, Rimini, San Remo, San Marino, La Spezia, Monaco, Nice, Avignon. Ţărmul este deosebit de variat, format din forme uăor ondulate, cu capuri accentuate şi golfuri prelungite adânc pe văile dobrogene, cu faleze, plaje şi cordoane de nisip. Marea, în acţiunea ei erodantă, a făcut ca ţărmul să se retragă continuu, fie prin transformarea golfurilor în limane şi lagune, fie prin abraziunea în dreptul promotoriilor. Falezele, care reprezintă două treimi din lungimea Litoralului, au înălţimi ce variază între 20 şi 40 m: de la capul Singiol (punctul “Pescărie”, la intrarea ăn Mamaia), faleya creşte spre sud până la 35 m pentru a scădea apoi la 10-15 m, ca să ajungă la Eforie şi capul Tuzla până la aproape 40 m, ca spre Costineşti şi mangalia să scadă din nou spre 10-20 m şi apoi să crească spre Vama Veche.Strălucirea soarelui pe Litoralul Românesc are o medie anuală de 2.500 de ore, identică cu cea de pe plajele coastei dalmatine (Croaţia) şi apropiată de cea a coastelor mediteranee. În zona Agigea se află unica rezervaţie de dune marine din România, la 50 m de mare, în vecinătatea sanatoriului TBC Osteoarticular “Dr.V.Climescu” şi ocupă o suprafaţă dee 5 ha pe un platou mai înalt.


[modifică] Oraşul Năvodari

Oraşul Năvodari este cel mai tânăr oraş al Litoralului Româneasc, situat pe malul sudic al lacului Taşaul şi pe istmul dintre acesta şi lacul Siutghiol (albia canalului Poarta Albă-Midia-Năvodari, inaugurat la 21 noiembrie 1987). Canalul are o lungime de 26,6 km şi se desprinde din Canalul Dunăre-Marea Neagră la km 35, în dreptul localităţii Poarta Albă, obiectivle sale hidrotehnice fiind ecluza Ovidiu şi ecluza Năvodari, precum şi porturile Ovidiu şi Luminiţa, care se adaugă portului maritiim Midia. Oraşul s-a ridicat pe locul satului de pescari cu acelaşi nume, fiind astăzi un important centru industrial al ţării. Data înfiinţării este 14 august1975.


[modifică] Mamaia

Considerată o perlă a Litoralului Românesc, este situată pe cordonul de nisip ce separă apele sărate ale mării de apele dulci ale lacului Siughiiol. Plaja Mamaia este cea mai mare plaje a Litoralului Românesc, cu o lungime de 10 km – de la Hotelul “Parc” la “Hanul Piraţilor” – şi o lăţime ce variază între 100 şi 200 m la nord şi 50-100 m la sud.

La sfârşitul secolului XIX, pirncipala plaje a oraşului Constanţa se afla “La Vii”, spre faleza sudică a oraşului, laje la care se mergea cu un tren a cărui gară era în drptul actualului sediu al Tribunalului Constanţa. Începutee fiind lucrările de amenajare ale Portului Constanţa, de către Anghel Saligny, necesitatea schimbării plajei oraşului face ca alegerea să cadă, ca urmare a insistenţleor primarului profesorul Ion Bănescu, asupra unui teren pustiu, cu dune ce atngeau chiar şi 6-7 m, la est dinspre lacul Siutghiol, la capătul căruia se afla satul de pescari Mamaia. Inaugurată la 22 august 1906, statiunea beneficia de o cale ferată ce o lega de Constanţa şi o gară aflată în dreptul actualului restaurant “Tic-Tac”, drumul până la staaţiune având o durată de o oră şi jumătate. Planurile de parcelare a plajei şi de sistematizare a terenului sunt încredinţate arhitectului Ed.Redon, dar până la Primul Război Modial nu apar decât câteva vile şi Pavilionul de Băi (distrus de un incendiu în 1920), conceput de arhitectul Petre Antonescu , iar în 1913 un mic parc amenajat.În perioada 1925/1938 se construiesc cele mai multe clădiri de dinainte de al Doilea Război Mondial.Se începe prin înălţarea a 35 de vile, cu deosebire în jurul Pavilionul Regal şi al Cazinoului (construit în 1935), iar în 1934 este înălţată prima vilă cu regim de hotel, vila “Albatros”, ca între 1936-1938 să se construiască primul hotel “Grand Hotel Rex”. După al Doilea Război Mondial, staţiunea Mamaia începe, treptat, treptat, să capete înfăţişarea de astăzi, rămânând mereu cea mai mare staţiune de pe litoral.


[modifică] Localitatea Agigea

Este situată pe şoseaua Constanţa- Mangalia, la 10 km de centrul Constanţei, până la ţărmul mării fiind 3 km. Cunoscută prin Sanatoriul TBC Osteoarticular “Dr.V.Climescu”, funcţionând din anii interbelici şi prin unica rezervaţie de dune marine din România. Intră în circuitul turistic fluvio-marin din 1984, aici fiind poarta spre Mare a Canalului Dunăre-Marea Neagră.

În zona Agigea, a debuşeului Canalului, se află şi noul Port Constanţa-Sud, de 2.460 ha, cu 10.450 m de diguri şi o suprafaţă a acvatoriului de 1.200 ha, fiind unul dintre cele mai mari de pe mapamond din punct de vedere al traficului. Zona de sud de la gura de debuşare a Canalului Dunăre-Marea Neagră este rezervată Zonei Libere Agigea.


[modifică] Eforie Nord

A doua staţiune ca mărime de pe Litoral în ceea ce priveşte numărul de locuri, după Mamaia, este situată pe o faleză înaltă de 30 m, pe porţiunea de uscat dintre Tchirghiol şi Mare. Are o plaje cu o llungime de circa 3 km, atingând în partea de sud o lărgime maximă de 100 m, apăraată de şapte diguri de larg.

În 1893 Eforia Spitalelor Civile din Capitală cumpără de la ministerul Domeniilor terenul pentru construirea unui stabiliment balnear pentru copii. Aşa cum motiva dr.N.G.Chernbach, înfiinţarea unui “Spital Maritim sau Sanatoriu pentru copiii scrofuloşi de la Techir-ghiol “ era “menit a regenera copiii scrofulotuberculoşi din frageda lor vârstă şi a salva prin acst tratament o generaţie întreagă de a cădea victimă celui mai implacabil duşman al speţei uumane.” Terenul arid al celor două Eforii avea să se schimbe repede, prin plantaţii de salcâmi şi pini. Plabnul viitoarei aşezări este întocmit în 1894, perimeturl cuprinzând şi o şcoală şi o geamie. În 1901 se construieşte în zona actualului hotel “Europa” un stabiliment sanatorial pentru copii, un altul fiind situat pe malul lacului Techirghiol, primele vile înălţându-se după 1908. În deceniul patru al secolului trecut se coonstruiesc primele hoteluri, vile şi clădiri administrative. Apa curentă este introdusă după 1936.


[modifică] Techirghiol

Techirghiol este o staţiune aşezată pe malul nord-vestic al lacului cu acelaaşi nume (11,6 kmp), într-o vâlcea înconjurată de un climat mai continental, în care se simt mai mult efectele brizei de lac, decît cele ale brizei marine. Zona în care s-a dezvoltat aşezarea este deţinătoarea unor urme de viaţă neîntrerupte din neolitic. Prima menţiune documentară datează din 1560, cînd aşezarea este amintită într-un firman al Sultanului. Numele localităţii vine din limba turcă şi are ca sursă de insipraţia culoarea cenuşie a apelor lacului cu aspect vărgt (techir). Spre sfârşitul secolului Xix se fac primele analize ale apei lacului şi ale nămolului de Techirghiol şi se amenajează primele stabilimente balneare. LA 1899 staţiunea este declarată staţiune balneară.

Techirghiol este singura staţiune de pe litoral profilată exclusiv pe tratament balnear, pentru afecţiuni reumatismale şi ginecologice. Ca obiectiv de interes istoric se remarcă Monumentul Eroilor, înălţat la 1931 (sculptor, D.Măţăoanu) şşi Biserica de lemn construită în judeţul Mureş, strîmutată la 1921 dee către Carol al II-lea la Sinaia şi adusă în 1951 la Techirghiol. În incinta Mânăstirii de maici se află o fântână cu sculptură (Sf.Pantelimon) semnată de Ion Jalea. Clădirea fostului Cămin Cultural a fost Casa lui Constantin Tănase, dăruită marelui actor de către Primăria localităţii.


[modifică] Eforie Sud

Eforie Sud este situată la 4 km nord de paralela 44, pe un promontoriu înalt de 5-30 m, un pinten calcaros ce constituie legătura malului drept al văii Techirghiol cu faleza Mării Negre şi a luat fiinţă în urma aceluiaşi proces de valorificare balneară a lacului Techirghiol, la începutul secolului XX. Până la sfârşitul secolului XIX nu se aflau aici decât păşuni şi culturi agricole. Pe terenul actualei Poşte se afla o stână şi un grajd, iar la 1898 iau fiinţă Baăile Movilă, aşa cum se va numi localitatea până în 1920, ca mai apoi să se numească până la 1948 Carmen Szlva, iar până în 1962 Vasile Roaită. La iniţiativa proprietarului Movilă sunt construite două mari hoteluri, Parc şi Băi, iar între 1903-1913 circa 50 de vile şistabilimente hoteliere şi balneare.În peroada interbelică este cosiderată cea mai luxoasă staţiune a litoralului, fiind cea mai căutată de turişti. În 1927 Eforie Sud devine independentă de comuna Tuzla, de care fusese până atunci pendinte, fiind recunoscută staţiune balneară în 1928 şi deveind oraş în 1929. Actualmente, îmreună cu Eforie Nord, din punct de vedere administrativ, formează oraşul Eforie cu reşedinţa la Eforie Sud.


[modifică] Costinesti

Capitala vacanţelor estivale ale tineretului , Costineşti se află în perimetrul satului cu acelaşi nume, la 31 km de Constanţa, pe malul mării.Situată în zona limanuluii fluvio-maritim Costineşti, la cpătul unei văi lungi şi puţin adâncă, fiind azi cel mai mic dintre lacurile situate la sud de Capul midia, staţiunea dispune azi de dotărice pot rivaliza cu ale celor mai moderne staţiuni de odihnă şi agrement din întreaga Europă.

Satul Costineşti şi satul Schitu au fost întemeiate în ultimul deceniu al secolului XIX de către colonişti germani care, în mijlocul unei regiuni lipsite de surse de apă, construiesc şi încep cultivarea ogoarelor, proprietatea fiind a lui Emil Costinescu care o cumpărase de la Vasile Kogălniceanu, fiul lui Mihail Kogălniceanu. În iunie 1949 începe amenajarea primei tabere de pionieri la Costineşti, apoi în 1956 de inaugurează tabăra internaţională a studenţilor, “Tabăra Albastră” şi din anii 60 ai secolului trecut datează începerea primelor clădiri propriu-zise. La această dată staţiunea Costineşti este un fenomen estival unic în Europa, loc de desfăşurare a numeroase manifestări cultural-artistice şi sportive.


[modifică] Olimpul

Olimpul este prima dintre cele şase staţiuni ale Litoralului, cuprinse între lacul Tatlageac şi Mangalia, pe o distanţă de 18 km, şirag de staţiuni cunoscute sub numele de Mangalia-Nord. În zona unde se afla pădurea Comorova şi mlaştina Comorova, între 1967-1973 s-a amenajat această înlănţuire de staţiuni de prestigiu internaţional, de-a lungul unui ţărm dantelat, cu numeroase diguri longitudinale, transversale sau în formă de Y ce protejează plaja de forţa de eroziune a valurilor şi contribuind la lărgirea plajelor pin depunerile de nisip. Climatul este mai blând decât al staţiunilor aflate spre nordul litoralului.

Plaja staţiunii Olimp se întinde pe circa 500 m şi este protejată de trei diguri spre care coboară scările hotelurilor Panoramic – Amfiteatru – Belvedere.


[modifică] Neptun

Neptunul este o grădină a Litoralului, situat între Olimp şi Jupiter , beneficiind de bogata pădure Comorova şi două lacuri cu apă dulce, amenajate pe fosta mlaştină. Plaja staţiunii Neptun este în parte comună cu plaja staţiunii Jupiter si este cordonul dintre fosta mlaştină Comorova şi mare, având o lungime de 2 km şi o lăţime ce variază între 50 şi 100 m.

Primele lucrări încep în 1965, iar în iunie 1967 sunt inaugurate primele blocuri – Midia, Tomis, Histria, Callatis, Traian, Neptun, ridicate pe malul fostei mlaştini. Astăzi staţiunea este un adevărat oraş, având şi blocuri de locuit. Restaurantul “Calul Bîlan” şi “Popasul Căprioarei”, aflat în pădurea Comorovei, nu merită ocolite de nici un turist, ori cât de scurt ar avea sejurul pe litoral.


[modifică] Jupiter

Jupiter intră în circuitul turistic în iulie 1968, primele hoteluri fiind Atlas şi Olimp, împreună cu primele căsuţe ale Satului de Vacanţă Zodiac, unitatea etalon fiind complexul Paradis.


[modifică] Aurora

Aurora este cea mai mică staţiune diin salba de staţiuni Mangalia-Nord. Plaja are o lungime de 500 m şi este obţinută prin construirea de diguri ce au schimbat direcţia curenţilor maritimi, diminuând forţa şi dimensiunea valurilor. Are zece hoteluri şi opt restaurante, realizate în nouă luni şi jumătate şi a fost inaugurată la 1 iulie 1973. Hotelurile, cu nume de pietre preţioase, se încadrează în mediul naural şi crează un ansamblu arhitectural coerent şi unitar. Liniştea ce caracterizează staţiunea se datorează alternării spaţiilor de verdeaţă cu spaţiile construite, hotelul emblemă fiind Hotelul Raluca.


[modifică] Saturn

Saturn este cea mai sudică staţiune sezonieră a Litoralului, în prelungirea oraşului Mangalia.21 de izvoare mezotermale sulfuroase dăruiesc staţiunea cu o eficienţă curativă deosebită. Valoarea terapeutică a nămolului extras dinmlaştina alimentată dee aceste izvoare – mlaştina Hergheliei Mangalia – este de trei ori mai mare deecât cea a nămolului din lacul Techirghiol.Staţiunea intrat în circuitul turistic în vaar anului 1971, an în care intră în funcţiune hotelurile Cerna, Cleopatra, Semiramis, Narcis, Cupidon, Atena, Tosca, pentru ca în 1971 să fie date în folosinţă cele trei hoteluri înalte din nordul staţiunii – Sirena, Balada, Hora.


[modifică] Mangalia

Mangalia , vechea cetate antică Callatis, este amplasată pe o faleză înaltă de 20 m şi este oraşul turistic românesc cel mai sudic. Plaja Mangalie, de 600 m lungiime şi 50-150 m lăţime, are un nisip mătăsos, foarte fin, iar apele litorale sunt de mică adâncime pe o distanţă mare de la ţărm – sub un metru pe 200 metri llungime.

Întemeiat la sfârşitul secolului al VI-lea îen, pe locul unei aşezări getice, Acervatic, de către coloniştii greci veiţi din Haricleea Pontică, cetatea Callatis devine un vestit centru de cultură elenistică. În timpul Evului Mediu, oraşul este cunoscut sub numele de Pangala, Pangalia, apoi Mangalia, devenind un târg cu un port modest la mare. Tenta orientală a oraşului, căpătată sub dominaţia otomană, începe să se estompeze spre anii 30 ai secolului trecut, pentru ca după al Doilea Război mondial schimbările să fie fundamentale, marcate de aparriţia Şantierului Naval - primul mineralier este lansat în 1977 ), a Portului maritim dat în funcţiune în 1985 , apariţia noiloe hoteluri, a aşezămintelor cultural-edilitare şi comerciaale etc.

Muzeul de Arheologie “Callatis” a fost amenajat în 1963 şi din 1978 se mută în actuala clădire.Muzeul adăposteşte numeroase bunuri testimoniale antice, de un interes ştiinţific şi expoziţional deosebit.La sud de Parcul Stadionului se poate vedea zidul de incintă ridicat în secolele I-Ii. La marginea vestiă a localităţii, la nord de şoseaua Mangalia- Albeşti se află necropola romano-bizantină unnde, în cadrul unui perimetru dreptunghiular de 45 m lungime şi 30 m lăţime au fost depistate 16 morminteîntre care mormântul cu dromos, aflat la 1,20 m sub nivel. Lungimea încăperii acestui mormânt este de 3,60 m, lăţimea de 2,30 m, iar înălţimea de 2,18 m, camera servind mai multor înhumări. Accesul se făcea printr-un canal de acces – dromos – lung de 3 m şi prevăzut cu cinci trepte care coborau până la 2,20 m. Deasupra intrării se află o cruce şi o inscripţie în limba greacă , scrisă cu roşu, “Doamne, ajută-mă şi spală-mă.” Pe peretele de vest se află o altă inscripţie, “Nu mă voi teme Doamne şi pentru că Tu eşti cu mine.”În subsolul hotelului “President” se aflărezervaţia arheologică “President”, amenajată în 1995, unică în România. Geamia Esmahan-Sultan, construită în stil maur, datează din jurulnaului 1590, în jurul ei aflându-se un cimitir mahomedan. La 3 km nord de municipiul Mangaalia seaflă Herghelia Mangalia, la numai 500 m de mare. Herghelia datează din 1928 şi dispune de un hipodrom, constituind un centru de atracţie turistică şi agrement ddeosebit, permiţând practicarea echitaţiei. Complexul turistic “Comorova”, aparţinând S.C.Olimpus S.A. este amplasat în mijlocul pădurii, fiind alcătuit din hotelul Olimpus S.A., minihoteluri, vile şi căsuţe de vacanţă, din restaurante şi spaţii de agrement.


[modifică] 2 mai

Este un sat situat pe malul mării, la sud de municipiul mangalia şi de lacul cu acelaşi nume. Lacul mangalia a fost iniţial liman fluvio-marin şi s-a transformat într-un golf prin tăierea, în 1979, y cordonului de nisip ce îl separa de mare. Are o suprafaţă dee 260 ha şi a fost separat în partea interioară în două lacuri: Limanu şi Hagieni. Satul a Fost înfiinţat în 1887 de către Mihail Kogălniceanu, prin aducerea câtorva familii de ruşi scopiţi de la Bucureşti, Iaşi şi Galaţi.

La 3 km de 2 Mai se află Vama Veche, localitate de frontieră, amplasată pe marginea unui larg golf maritim, cu plajă lată de 3+-40 m şi lungă de 300 m.

Sursa: http://www.cityportal.ro/constanta/