K2

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

200pxÂK2 -al doilea munte al lumii
Extinde
200pxÂK2 -al doilea munte al lumii

K2 este al doilea munte ca înălţime din lume, după Everest. Are 8.611 metri, este situat la 1.500 km est de Everest, în mijlocul Asiei. Litera K desemnează masivul Karakorum, uriaşul lanţ muntos aflat la nord-vest de Himalaya centrală, iar cifra 2 o ordine stabilită arbitrar de primii topografi.

K2 continuă să fie prezent pe cele mai multe hărţi, deşi încercările de a i se da un nume nu au lipsit. Spre exemplu, englezii au încercat, ca în cazul Everestului, să-i dea numele unui geograf de-al lor ( Godwin Austen ) care a efectuat, în 1861, ridicări topografice în împrejurimi. Au fost propuse şi alte nume ca Akbar şi Lamba Pahar, care în traducere literară înseamna "Muntele Mare", dar nici unul nu s-a impus. În ultima vreme numele de Chogori s-a răspândit mai mult, el fiind dat de locuitorii Baltistanului, pe teritoriul căruia se află ( Chogo însemnând în dialectul balti "mare", iar ri "munte", deci "Muntele Mare" ). Dar numele cifrat a intrat şi în limbajul localnicilor, iar pronunţia englezească "Kei tu" riscă să se statornicească definitiv.

În 1902 un grup de alpinişti au făcut prima tentativă pe K2.Această primă tentativă asupra celui de-al doilea munte al lumii s-a încheiat cu rezultate modeste. În cartea pe care conducătorul expediţiei, dr. Jacot-Guillarmond a scris-o după această expediţie, el afirmă că al doilea munte al lumii poate fi urcat pe creasta sa nord-estică. Această părere a fost o invitaţie pentru alţi îndrăzneţi.

[modifică] Cucerirea muntelui K2

După cel de-Al Doilea Război Mondial se reiau tentativele de cucerire a lui K2. În 1953 profesorul geolog Ardito Desio întreprinde o călătorie preliminară în regiunea Baltoro. La Rawalpindi el se întâlneşte cu membrii expediţiei americane condusă de dr. Charles Huston, care încerca să cucerească al doilea munte al lumii. El a putut culege, prin viu grai, amănunte şi informaţii preţioase asupra itinerarului. Apoi a urcat la tabăra de bază de unde a studiat cu mare atenţie creasta Abruzzi de-a lungul căreia urma să-şi croiască drumul expediţia italiană. Revenit în Italia, profesorul Desio a întocmit un plan amănunţit. Acesta privea în egală măsură partea alpinistica (cucerirea lui K2), cât şi cercetările ştiinţifice ce urmau să se efectueze.

Desio a conceput o expediţie grea. Ea a fost finanţată de Consiliul Naţional de Cercetări şi Comitetul Olimpic Italian. O comisie a Clubului Alpin Italian a selecţionat un lot de 23 de alpinişti, elemente de primă mână, a căror vârstă nu cobora sub 23 de ani şi nu depăşea 47 de ani. Dintre aceştia, după multe verificări sunt reţinuţi pentru expediţia pe K2 11 alpinişti. Din grupul condus de Ardito Desio, pe lângă alpinişti mai faceau parte: un topograf, un antropolog, un geolog, un medic şi un operator de film.

Între 5 şi 20 aprilie s-a efectuat drumul dintre Italia şi Pakistan. Între 18 şi 27 aprilie bagajele şi membrii expediţiei au fost transportaţi pe calea aerului de la Rawalpindi la Skardu. Pe [[30 aprilie], primul eşalon al caravanei, format din 270 de porteri, a pornit pe drumul lung spre tabăra de bază; urmează apoi un grup format din 172 de porteri; iar a treia zi un ultim grup format din 60 de porteri. În total 502 porteri. Cîteva zile de ninsoare au îngreunat marşul expediţiei pe uriaşul ghetar Baltoro şi au determinat dezertări în rândurile porterilor. Odată cu schimbarea vremii, după 23 mai, a început să se îmbunătăţească şi situaţia expediţiei. Între timp, alpiniştii au deschis drumul pe creasta Abruzzi, recunoscând amplasamentele taberelor 1 (la 5.400 m) şi 2 (la 5.800 m).

Planul întocmit de dr. A.Desio prevedea echiparea integrală cu pitoane şi corzi fixe a traseului de escaladă şi ocuparea unei tabere superioare doar după ce precedenta era suficient de aprovizionată şi echipată. De abia la 7 iulie Abram şi Gallotti au ajuns la amplasamentul taberei 6 şi să echipeze traseul cu corzi fixe. A urmat apoi o perioadă prelungită de viscol, care a îngrijorat pe toată lumea. Pe 24 iulie, pe un vânt destul de puternic, Abram, Bonatti, Gallotti şi Lacedelli au urcat la tabăra 7, unde s-au instalat. Pe 28 iulie, la 7.700 m, este ridicat cortul taberei 8, în care au rămas să înnopteze Compagnoni şi Lacedelli.

Cei doi, pe o vreme splendidă, încep să urce la 30 iulie. La 8.050 m altitudine, ei montează micul cort al ultimei tabere (tabăra 9). La ora 15.30, Bonatti, Abram şi Mahdi pornesc cu aparatele de oxigen şi alimente spre tabara 9. Imediat după ce depăşesc peretele de gheaţă, Abram este nevoit să se întoarcă. Cu perseverenţă, Bonatti şi Mahdi continuă să înainteze, şi o dată cu seara ajung la poalele crestei stâncoase pe care se afla montat cortul taberei de asalt. Din cauza întunericului ei nu se mai puteau întoarce la tabara 8 dar nici să ajungă la tabăra 9, de care îi desparţeau o serie de stânci periculoase; ei îşi fac două găuri în zăpadă şi petrec în ele, la aproape 8.000 m, o noapte groaznică.

La 31 iulie, Compagnoni şi Lacedelli au ieşit din cort odată cu zorile. Deasupra lor cerul era degajat, dar dedesubt se afla o mare compactă de nori ce nu prevestea nimic bun. Privind pantele de zăpadă de sub creasta stâncoasă pe care se aflau, ei au văzut la un moment dat o siluetă...Sunt atît de surprinşi de această apariţie, încât nici nu le venea să creadă. Bonatti şi Mahdi aduseseră aparatele de oxigen atât de necesare asaltului.

Deşi timpul era nesigur, Compagnoni şi Lacedelli au pornit cu hotărâre spre vârf. După eforturi la limita posibilităţii omeneşti, la 31 iulie 1954, la ora 18.00, vârful celui de-al doilea munte al lumii este cucerit de alpiniştii italieni Compagnoni Achille şi Lacedelli Lino.

(Articol preluat de pe site-ul Alpinet)

[modifică] Români pe K2

Alpinistul timişorean, stomatolog în vârstă de 27 de ani, Horia Colibăşanu, de la Clubul Sportiv "Alternative", a reuşit la data de 28 iulie 2004 prima ascensiune românească pe temutul vârf himalayan K2, devenind singurul român care a reuşit să ajungă pe culmea acestui pisc, apreciat a fi cel mai dificil de escaladat din lume. Colegii săi au considerat aceasta ca fiind cea mai mare performanţă din alpinismul românesc din toate timpurile. Reuşita este extraordinară şi dacă avem în vedere că Horia s-a aflat pentru prima oară la o altitudine de peste 8000 m. Românul a plecat spre vârf împreună cu spaniolul Inaki Ochoa, cei doi ajungând pe culmea K2 miercuri dimineaţa în jurul orei 9, ora locală.