Mită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mita reprezintă o sumă de bani sau orice alte obiecte date ori promise unei persoane, în scopul de a o determina pe aceasta să-şi încalce obligaţiile de serviciu sau să le îndeplinească conform dorinţelor ilegale ale unui individ. Mita poate fi întâlnită şi sub denumirile de: şperţ, şpagă sau poate fi redată prin expresii de forma a unge osia, etc.

În acţiunea de mituire pot fi identificate două părţi: una care dă mită şi reprezintă darea de mită şi una care primeşte mită, aceasta din urmă putând fi acuzată de luare de mită.

Cuprins

[modifică] Luare de mită

Prin luarea de mită se înţelege fapta unei persone angajată ca funcţionar într-una din instituţiile publice a unui stat, prin care aceasta cere sau primeşte bani sau alte foloase, promisiuni pentru a duce la îndeplinire (sau pentru a întârzia) activitatea care îi revine prin funcţia pe care o îndeplineşte.

Colaboraţi la Wikicitat „Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde sau primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndepliniri”
(articolul 254 „Cod Penal”)

Luarea de mită nu trebuie confundată cu: primirea unui bacşiş, un abuz, neglijenţă, incompetenţă sau eroare în luarea unei decizii (frecvent întâlnită mai ales în justiţie).

[modifică] Dare de mită

Darea de mită constituie coruperea prin promisiunea, oferirea sau darea unor foloase materiale în modurile şi scopurile arătate în articolul 254 din Codul Penal , şi anume: oferirea unui funcţionar de foloase care nu i se cuvin în vederea îndeplinirii sau întârzierea îndeplinirii unor acte privitoare la îndeplinirea actelor de serviciu.

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe