Mănăstirea Igriş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mănăstirea Igriş a fost ctitorită în anul 1179 de Ana de Chatillon, prima soţie a regelui Béla al III-lea al Ungariei, originară din Franţa. Mănăstirea a fost întemeiată ca abaţie-filială a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny, fiind locuită iniţial de călugări veniţi tot din Franţa.
Aici s-a aflat nucleul primei biblioteci propriu-zise de pe teritoriul României.
În anul 1202 călugării de la Igriş au înfiinţat propria lor abaţie-filială, abaţia cisterciană Cârţa, în apropiere de Sibiu.
În mănăstirea Igriş a fost înmormântat regele Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III-lea şi al Anei de Chatillon, ctitorii mănăstirii.
Mănăstirea a fost distrusă de invazia tătară din anul 1241. Ruinele mănăstirii pot fi văzute în apropiere de comuna Igriş din judeţul Timiş.