Utilizator:Postelnicu/Abecedar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
ABECEDARUL
ÎN LUMEA BASMELOR ŞI
A POVEŞTILOR
Învăţător, ELENA POSTELNICU
ABECEDARUL ÎN LUMEA
BASMELOR ŞI A POVEŞTILOR
În condiţiile în care schimbarea a devenit o obişnuinţa, iar formarea elevilor nu se limitează numai la însuşirea de cunoştinţe, ci şi la schimbări la nivel atitudinal şi comportamental, noi educatorii, suntem chemaţi să folosim toată măiestria didactică pentru a forma tineri cu o gândire pozitivă care să distingă binele şi răul, frumosul de urât, câştigul cinstit de câştigul necinstit. Învăţătura de carte nu vine din firescul lucrurilor, este o activitate dificilă, la formarea căreia şcoala, cu ofertele ei, îşi aduce aportul in cea mai mare măsură.Din dorinţa de a transforma această activitate într-o plăcere m-am folosit de un procedeu care mi s-a părut foarte eficient. Pornind de la ideea că basmul şi poveştile fascinează, fiind leagănul copilăriei, am exploatat cât am putut de bine aceste creaţii literare în predarea literelor. Cum am procedat?Mi-am înfiinţat în clasă un teatru de păpuşi.Văzând cât sunt de atraşi de această activitate am extins-o folosind-o şi în predarea literelor pentru captarea şi orientarea atenţiei.Am ales pentru fiecare literă un erou din basme sau di poveşti al cărui nume avea la început litera ce urma să o predau.Cum între personajul principal şi titlu există o strânsă legătură am întâlnit litera şi la începutul titlului.Exemplu: "A"-Albă ca Zăpada de Fraţii Grimm (titlu basmului) -Albă ca Zăpada (eroina principală) "ÎNŢELEPTUL" (păpuşa-prezentator)vine în cadrul scenic, salută copiii şi le prezintă litera "A" urmată de următorul text: "A" E anotimpul,aerul,apa, Dar şi...Albă-ca-zăpada. În cadrul scenic apare păpuşa care reprezintă pe Albă ca Zăpada, prezentându-se astfel:
Eu sunt Albă ca Zăpada Cuprinsă de amar şi jale Şi în viaţa mea Norocul mi-a scos in cale, Am avut parte O căsuţă mică-n munţi De o mamă vitregă rea. La cei şapte pitici cărunţi. Era o femeie frumoasă, Piticii mult m-au iubit Dar trufaşă şi vicleană Şi cu grijă m-au ocrotit Şi cu inima de stană. Până când...un prinţ vestit Pentru frumuseţea mea, de la palat, La căsuţa piticilor s-a oprit. Pe drumuri pustii m-a alungat. Dragă mireasă mi-a cerut să-i fiu De atunci, trei zile mai târziu. La nuntă a venit şi ea, La nunta au venit cu mare alai Iar prin inima-i cea rea Crăiese şi crai de pe întregul plai. Un fier ars i-a trecut Dar regina vrăjitoare Şi îndată fără suflare, a căzut. Ce credeţi că a făcut oare?
Am alcătuit în felul acesta texte pentru fiecare literă după cum urmează:
"B" "Bob de Grâu" ,bine, bunătate. Tot cu "B" încep toate (Prezintă păpuşa-prezentator). În cadrul scenic apare păpuşa "Bob de Grâu" eroul principal din basmul cu acelaşi nume de Vladimir Colin şi se prezintă:
Sunt un voinic răsărit Iar moşul s-a cam speriat Dintr-un bob de grâu vrăjit. Şi îmbrăţişările mele Bobul a fost lăsat(la un moş)pe cuptor Cu greu le-a acceptat. De o ciocârlie în zbor. Mi-a spus că îi pot fi fecior De cum lumina zilei am văzut Dacă pe zmeul Salcotea îl omor. Ceva de mâncare am cerut. La drum lung am pornit, Moşul ursuz cum era, Cu mulţi oameni m-am întâlnit. Cu greu o bucată ce o înghiţeam Care de zmeul Salcotea se plângeau S-a hotărât să-mi dea. Şi de pagube pe care le îndurau. Iar eu, cu fiecare bucatură ce o înghiţiam I-am întâlnit pe Greul-Pământului, Un an din viaţă câştigam. Pe fata de împărat şi pe Uşurelul-Vântului. Mare de cum am ajuns, tătucă, am strigat, Ajutat de ei am reuşit.
Pe Salcotea să-l ucid. Întors acasă,moşul a binevoit cu mândrie Să-i fiu fecior pe vecie.
"C" E codru, călător Dar şi Crăiasa Zăpezilor (Prezintă păpuşa-prezentator). În cadrul scenic apare păpuşa care o reprezintă pe Crăiasa Zăpezilor prezentându-se astfel:
Din şirul basmelor senine, Eu sunt singura în viaţă Ca Albă-ca-Zăpada, Acolo, totul stă sub neclintite. La voi copii, sosesc cu bine O împietrită amorţire Pe aripi de vânturi line. Învăluie întreaga fire. Crăiasă a înălţimilor de gheaţă În ţara zăpezilor, niciodată
Nu se găsesc prăjituri sau ciocolată. Toate-n jur sunt îngheţate Albe, reci şi nemişcate. Acum şi eu mă grăbesc Fiindcă la căldură mă topesc. Vă las cu bine!
"D" Ne aminteşte De un băiat mititel Pe care îl cheamă Degeţel (Prezintă păpuşa-prezentator). În cadrul scenic apare păpuşa "Degeţel" şi se prezintă:
Eu sunt Degeţel Simţindu-i a lui dorinţă Când tata ne-a părăsit Peste noapte am schimbat Pe mine şi pe ai mei frăţiori, Coroniţă de coroniţă Din întâmplare am nimerit De la cele şapte fete, surori, La un căpcăun ce stârnea fiori. La mine şi la ai mei frăţiori. Acesta ce credeţi că mânca? Astfel căpcăunul şi-a mâncat Carne de om, nimic altceva. Propriile fice direct din pat.
Profitând de a mea isteţime Pe căpcăunul aprig l-am lăsat Fără aur şi fără cizme. La casa părintească m-am înturnat Devenind peste ani foarte bogat.
"E" Vă aduce Pe En-Hi cea dulce (Prezintă păpuşa-prezentator). Apare în cadrul scenic păpuşa care o reprezintă pe En-Hi, eroina din basmul coreean cu acelaşi nume.
En-Hi e al meu nume, Am pornit spre moşier Din Coreea vin, din lume, Hotărâtă o slujbă să cer, Am venit să povestesc Pentru a-mi arăta măiestria Oamenii pe acolo cum trăiesc. În ceea ce priveşte bucătăria. Sunt săracă, dar deşteaptă Pe lângă bucatele gătite, Simţindu-mă aptă Care erau de-acum vestite, Să scap lumea de foame. Pregăteam şi lipii mici şi subţirele Fără să ascult de părinţi Să se sature cei săraci den ele. Mi-am luat inima în dinţi. În cuptor erau rumenite,
La fereastră, fără să vadă moşierul, Ascunse-n frunze de bostan, erau răcite. Astfel ani de zile Ţăranii au muncit şi s-au hrănit Fără ca moşierul să-i fi simţit.
"F" E foarte arătos Fiindcă ni-l prezintă pe Făt-Frumos (Prezintă păpuşa-prezentator). În cadrul scenic rămâne păpuşa care îl reprezintă pe Făt-Frumos şi se prezintă:
Eu sunt Făt-Frumos Ce pe un cal arătos Peste nouă mări şi ţări am zburat Şi pe Ileana Cosânzeana am adus-o la palat. M-am luptat cu zmei, cu zmeoaice Cu apriga mumă a pădurii m-am luptat Şi nimeni un rău nu mi-a putut face Calul fiindu-mi un prieten adevărat.
"G" E grai, e grabă E "Greuceanu" cel voinic Ce n-are teamă de nimic. (Prezintă păpuşa-prezentator). Apare în cadrul scenic "Greuceanu" prezentându-se prin textul:
Când Soarele şi Luna, Şi jumătate din împărăţie Ca şi astăzi pe cer se plimbau, Celui ce se va încumeta Nişte zmei aprigi ca furtuna, Să aducă Soarele şi Luna. Ce pe un alt tărâm trăiau, Eu, Greuceanu am învins Să fure aştrii s-au încumetat. Pe zmeii care aştrii au închis Şi multă lume au înspăimântat. Într-un turn din codrul verde Un împărat a jurat că va da Unde nimeni nu putea crede. Pe fiica lui de soţie Am deschis uşa turnului
Cu degetul cel mic al zmeului. Soarele şi Luna am luat Şi pe cer le-am aruncat. După alte isprăvi am ajuns la palat Pe fata împăratului de nevastă am luat.
"H" E ca o scară Ce ne ajută să scriem haiduc, horă Dar şi Harap-Alb. (Prezintă păpuşa-prezentator). În cadrul scenic apare păpuşa " Harap-Alb" care se prezintă:
Eu sunt Harap-Alb fiu de împărat, Prieteni i-am acceptat. Care de un spân necugetat, Când am fost la grea-ncercare În slugă am fost preschimbat. Aceştia m-au ajutat Ca să mă văd scăpat Sărin cu mic cu mare Nu vă spun câte am îndurat! Să-l birui pe Roş-Împărat. Dintre toate bunătatea m-a salvat, Dar cum după rău vine Fiindcă o nuntă de furnici am cruţat, De cele mai multe ori şi bine Pe Gerilă,Flămânzilă,Ochilă, Spre a mea multumire Păsări-Laţi-Lungilă Fata lui Roş-Împărat
M-a îndrăgit pe mine. Calul m-a ajutat Şi pe spân m-am răzbunat. A fost ridicat în înaltul cerului Ajungând praf si pulbere pe faţa pământului. "I" E un băţ uneori cu punct Cu el scriem Ianoş, iepuraş, Dar nu lipseşte nici din cuvântul băieţaş. (Prezintă păpuşa-prezentator). În cadrul scenic apare măgăruşul care-l reprezintă pe Ianoş şi le vorbeşte astfel copiilor:
I-ha! I-ha! (cu tristeţe) Pe marginea şanţului pentru fumat. Ianoş sunt, un măgăruş năzdrăvan Ajuns acasă, rândaşul m-a lăsat Ce m-am oprit pe tăpşan Lângă gard flămând şi însetat. Şi din loc nu m-am clintit Noroc de Mitiţă un băieţel, Nici îndemnat, nici biciuit, Care m-a dus în livadă încetinel Ci numai atunci când, Ion s-a aşezat Unde iarbă crudă am păscut
Fără ca Ion să fi văzut. Aşa în fiecare zi Mitiţă cu dragoste mă îngrijea, Visând la o vreme când Prin lume îl voi purta zburând.
"Î" Seamănă uneori cu "i" Iar alteori cu "a" De parcă s-ar metamorfoza. (Prezintă păpuşa-prezentator). Apare în cadrul scenic păpuşa care reprezintă o împărăteasă, ce se prezintă astfel:
Eu vin din timpuri învechite M-aţi întâlnit în basmele citite, Sunt o împărăteasă aleasă, Uneori haină, alteori generoasă, Dar întotdeauna frumoasă.
"J" Ce ne-am face fără joacă, Dar şi fără judecată, Dacă "J" cel jucăuş N-ar veni din urmă acuş? (Prezintă păpuşa-prezentator). Apare în cadrul scenic judecătorul din povestea "Judecata" de Albrecht Zweier. Eu sunt judecătorul Pe al doilea hoţ ca drumeţ l-a văzut Şi trei hoţi surzi am judecat: Şi fiind întrebat "Caprele mele nu le-ai aflat?" Primul capre furase, Acesta, din întâmplare, drumul cel bun i-a arătat. Al doilea, oi că-s mai grase, Primul, drept răsplată, Iar al treilea, fără cruţare O capră fără coarne şi pătată Fura cai de la orişicare. În dar a vrut să-i dea. Erau făptaşi în rele învechiţi Al doilea nu auzea şi nici nu înţelegea Care în temniţă au fost zvârliţi, Că animalul în dar i se dădea. Furtul lor ieşind la iveală, A refuzat strigând de răsunau văile: Dintr-o simplă potriveală. "Nu i-am rupt eu coarnele!" Surzi erau precum am spus "Nu i-am rupt eu coarnele!" Şi hoţiile ani de zile şi le-au ascuns. Şi unul şi altul au fugit Primul hoţ caprele le-a pierdut, Cu hoţul de cai s-au întâlnit.
Şi fugeau unul după altul Învârtindu-se-n tot satul Până au ajuns la mine Făcându-le judecata cum se cuvine. La ani grei de închisoare În temniţă au fost aruncaţi fără cruţare.
"L" Leu, lup, lăutar N-am putea scrie Dacă de "L" n-am avea habar. (Spune păpuşa-prezentator). În cadrul scenic apare o păpuşă reprezentând "Lăutarul" di basmul cu acelaşi nume scris de Selma Lagerlof.
Sunt un lăutar vestit Care în prag mă aştepta drăguţă. Şi dintr-un băiat sărac, Într-una din zile, cum stăteam, Cel mai iscusit am devenit, Pe malul mării şi în lung priveam, Cântând oamenilor, pe plac. O fată ca o stafie a apărut, Nu-i vorbă, bani câştigam M-a pus să cânt şi apoi a dispărut. Si de toate reuşeam să am, Arcuşul îmi purta cu forţa mâna, Dar atunci când trăieşti îndestulat Apusese soarele, se ivise luna . . . Uiţi de unde ai plecat. Şi nimeni prin preajmă nu se arăta Am uitat de-a mea măicuţă Cu gândul de a mă salva.
Mă simţeam istovit . . . Îmi spuneam: "Voi muri curând!" Dar toate acestea până când . . . Mama, ca din vis, a apărut Şi blestemul s-a sfârşit.
"M" Pe "M" tare-l îndrăgesc Două cuvinte magice pot să rostesc: Mamă, mulţumesc Cu "Mofturică" e altceva Fiindcă nu le folosea. (Prezintă păpuşa-prezentator). Apare în cadrul scenic păpuşa "Mofturică" şi se prezintă plângând:
Nu vreau să mă spăl deloc Mai bine . . . n-aţi fi venit.(Spune smiorcăindu-se) Şi nici să mănânc Cred că aţi înţeles că glumesc, Cu voi nu vreau să mă joc Chiar dacă "Mofturică" mă numesc, Toată ziua am să plâng. (Plânge) Acest nume l-am purtat Nu vreau nimic Până când de mofturi am scăpat. Nici mere, nici pere, nici caramele, Nu mi-a fost deloc uşor Nu vreau nici îngheţată, nici ciocolată. Dar mi.au venit în ajutor Nu vreau nimic Căţeluşul şi pisica, doi prieteni de treabă, Nu mi-e cald, nu mi-e nici frig. Care m-au făcut de grabă Fac ce vreau, ce-mi place, Să scap de această dihanie mică Iar de voi m-am plictisit, Ce pe toţi copiii-i-strică. Şi lăsaţi-mă în pace.
"N" E nucă, nor, Niţă, Dar şi Neghiniţă. (Prezintă păpuşa-prezentator). Apare în cadrul scenic păpuşa care îl reprezintă pe Neghiniţă.
Un moş şi o babă, Cu bani mulţi m-a cumpărat. Doi bătrâni tare de treabă, La un împărat m-a dus Singuri s-au simţit Şi ce gândesc slujitorii i-am spus. Şi un fiu şi-au dorit. Acesta doborât a fost Eu, Neghiniţă ghicindu-le gândul Şi a umblat în lume fără rost. Am plutit până în locul Prin locurile pe unde a trecut Unde moşul treieră grâul. Ce nevoi au oamenii de înfruntat a văzut. Să mâne caii l-am ajutat Mai mult chiar, cu amărăciune se gândea Până când un negustor, La împăratul care pe tron era. Că el, dacă ar fi... Mult m-am amărât În primul rând, la ei s-ar gândi. Şi mi-am dat seama Repede a trecut timpul Că nimic nu mai este de făcut. A ajuns din nou pe tron împăratul, Cine cu avere e învăţat Dar nici el nu mai auzea Uită repede de cei care în necaz se zbat. Nu mai vedea, aşa cum odată spunea.
"O" Ou, oală, orez Ce literă crezi Că ar trebui să cunoşti? (Păpuşa-prezentator îi întreabă pe copii). Litera "O" (Răspund copiii) Apare în cadrul scenic păpuşa îl reprezintă pe "Oul năzdrăvan".
Eu sunt Oul năzdrăvan, Am scăpat câteva sate Vorbesc ca un pământean. De doisprezece vulpoi Moşul s-a-ndurat de mine Ce mâncau pe săturate Şi-am plecat unde mi-e bine. Găini, curcani şi răţoi. Prin locurile pe unde am trecut Din vizuinele de sub deal Prieteni mulţi mi-au făcut: Am luat ce am putut Racul, broasca, şoricelul, Şi la casa de sub deal Pisica şi cocoşelul. M-am întors fără zăbava Toţi fiind băieţi de treabă La cei doi bătrâni de treabă Spre pădure am pornit în grabă.
"P" Pentru a scrie Păcală, pâine, pălărie Trebuie să cunoaştem bine Litera "P" ce după "O" vine. (Spune păpuşa-prezentator). În cadrul scenic apare păpuşa care îl reprezintă pe Păcală.
Eu sunt Păcală Fără moştenirea mi-am lăsat fraţii, Ce împreună cu Tândală Femeilor din sat le-am înecat bărbaţii, Am păcălit fără cruţare Boierilor, caii, trăsura le-am luat, Cu isteţimea mea pe orişicare. Iar pe popă fără oi şi nas l-am lăsat. Fraţi, popi, boieri, cucoane, Şi astăzi mai păcălesc Tpt ce mi-a ieşit în cale. Proşti, în cale,când găsesc. "R" Din şiragul literelor "R" se desprinde uşor Ca sş ne dea ajutor În scierea cuvintelor: Ram, râu, răţuşcă, răzor. (Spune păpuşa-prezentator). În cadrul scenic apare un bobocel care vorbeşte copiilor cu o voce tristă:
Am venit pe lume Nici acolo mult n-am stat Într-o zi anume... Şi un cârd de lebede-am urmat. Eram fumurie, zburlită... Nu m-am dus cu ele prea departe Raţa-mamă era tare nemulţumită Neştiind de ce o să am parte, Fiindcă nu se dumirea Aşa că pe loc am stat, Care era lumea mea. Frigul iernii am îndurat. Toţi mă copleşeau cu ocări În sfârşit, primăvara veni Ziua-ntreagă, până-n zori. Aducându-mi numai bucurii. Amărâtă şi dezamăgită Trei lebede de mine s-au apropiat, Am fost nevoită Cu dragoste m-au încurajat, Sa plec în lume largă Spunându-mi că sunt frumoasă, Fără ca mama să mă vadă. Sunt sora lor cea mai aleasă. În drumul meu multe-am îndurat, Într-adevăr, privindu-mă-n oglindă Dar din toate necazurile am scăpat. Mi-am dat seama că sunt o lebădă. Am ajuns într-o ogradă O lebădă frumoasă-n ţara mea La o ţărancă de treabă. Şi o răţuşcă urâtă în ţara altora.
"S" E un soare arătos Ca şi Făt-Frumos Sau ca Scufiţa-Roşie care Seamăn pe lume nu are. (Spune prezenatorul). Apare în cadrul scenic păpuşa care o reprezintă pe Scufiţa-Roşie.
Pentru că oriunde mergeam Fiindcă era bolnavă, sărăcuţa! O scufiţă roşie purtam Mi-a dat coşul cu merinde şi m-a rugat Toţi cei care m-au îndrăgit Ca din drum să nu mă abat. Scufiţa-Roşie m-au numit. Abia am făcut câţiva paşi Într-o zi, mama m-a trimis la bunicuţa Că pe drumul plin de toporaşi
Mi-a apărut un lup cumplit, Cu multă nerăbdare m-a aşteptat. De foame hămesit, Am ajuns, şi de îndată Şi flori să culeg m-a sfătuit. Mi-a înghiţit a mea făptură minunată. În tot acest timp, vicleanul Un vânător iscusit La bunicuţa a căutat a-şi ostoi aleanul. Pe acolo a trecut, Ajuns în câteva clipite În casă repede a intrat Pe loc o înghite. Burta lupului a despicat, S-a aşezat în pat Pe mine şi pe bunicuţa ne-a scăpat.
"Ş" Ne vorbeşte în noapte Şi ne spune mii de şoapte, Cum s-asculţi şipotul izvorului Şi vorba voinicului. (Spune păpuşa-prezentator). În cadrul şcenic apare păpuşa care îl reprezintă pe Şperla-Voinicul din basmul cu acelaşi nume de Tudor Pamfilie:
Eu sunt Şperla-Voinicul Să păzesc ogoarele Şi în viaţă mi-a surâs norocul. Pe care creşteau roadele. Ca cel mai mic fiu de împărat Şi cum stăteam şi păzeam, Am fost tare răsfăţat. Iată că un şoricel năzdrăvan Mă jucam cu şperla-n vatră Se arătă şi-mi povesti De aici îmi vine numele Cum că pe la miez de noapte ar veni Sau cu gâştele în baltă. Douăsprezece iepe ale văzduhului Prin lume hălăduiam Care pasc belşugul câmpului. Să muncesc nici nu gândeam. Aşa s-a şi-ntâmplat, Anii repede-au trecut Iar eu repede am săltat Şi împăratul a îmbătrânit. Sabia ca-n două să tai Averea păzită trebuia Pe armăsarul care a strigat:"Stai!" Fiindcă un oarecine venea Văzându-se la grea-ncercare, Peste noapte şi fura Mi-a dat căpăstrul cu care Grâul de pe-ntreaga tarla. Mă puteam ajuta la nevoie mare. Fraţii mei, doi ani au păzit Mi-a mai promis că niciodată Şi nimic n-au reuşit. Grâul n-o să-l mai pască. În al treilea an m-am dus, De cum soarele-a apus,
"T" E tatăl cel înţelept Care ia greul în piept, Dar şi turtiţa neascultătoare Ce a plecat în lumea mare. (Spuse păpuşa-prezentator). Apare în cadrul scenic păpuşa care o reprezintă pe "Turtiţa" din povestirea populară cu acelaşi nume:
Sunt turtiţa dospită De foame lihniţi. De doi bătrâni pregătită Îndată m-ar fi mâncat Şi în cuptor rumenită. Dacă nu le-aş fi cântat Bătrânii m-ar fi mâncat iute, Cântecelul meu vrăjit Dar eram prea fierbinte, Cu care i-am păcălit. Aşa că la răcit ei m-au lăsat Cum mergeam nepăsătoare Şi eu iute am plecat, Şi cântecul mi-l cântam, cu alinare, Către pădurea deasă O vulpe şireată a apărut Arătându-mă foarte curajoasă. Şi m-a înghiţit de cum m-a văzut. Şi cum îmi urmam drumul Iepuraşul, ursul, lupul În cale mi-au ieşit
"Ţ" E ţara mea cea mare Cu flori multe pe cărare, Dar şi ţapul pe care Unui şarpe a dat ascultare. (Spune păpuşa-prezentator). În cadrul scenic apare un ţap care îşi spune întâmplarea.
Be-he-he şi me-he-he! Tocmai când era să mă înec. Aşa ne strigăm noi, şapii, numele. Mi-am adunat puterile Da, da, da! Eu sunt un ţap Şi i-am ascultat rugăminţile, Care unui şarpe i-am venit de hac. Iar el, în loc de răsplată, Deci, după cum vedeţi Mi-a spus să mă pregătesc pe dată Voi, fetiţe şi băieţi, Ca să mă mânânce ar vrea, Nu sunt un ţap oarecare, Chiar dacă nu-i cu voia mea. Ci unul care a fost pus la încercare Văzând că nu e bine, De un şarpe de foame prăpădit I-am cerut şarpelui să se măsoare cu mine. Ce salvarea la mine şi-a găsit. El de pe grumaz a coborât M-a rugat gârla să-l trec Şi capul pe loc i-am strivit. "U" Vine încetinel Pe urs îl aduce cu el. (Spune păpuşa-prezentator). Apare în cadrul scenic un ursuleţ care îşi spune povestea astfel:
Mor, mor, mor! Să faci un bine Cred că sunt ani o mie Unei fiinţe ca mine. Sau mai mulţi...cine ştie? Ea, în loc să mă poftească, De când coada îmi lipseşte S-a gândit cum să mă păcălească. Fiindu-mi poftă de peşte. Cu coada în baltă m-a trimis Să vedeţi cum s-a-ntâmplat, De cum soarele a apus. Deşi mă ia cu oftat, Dar gerul de peste noapte, Am să-ncerc să povestesc Care le-a îngheţat pe toate, Până pe vulpe n-o-ntâlnesc. Mi-a adus şi mie mult necaz Cumătra vicleană, cum o ştiţi, Coada stând sub apă şi azi. Să-ncercaţi să vă feriţi Am înceract să mă răzbun, Cu ea de vă întâlniţi Coada la loc n-am putut s-o pun. Peşte mult a adunat În zadar m-am necăjit Bineînţeles l-a furat --Postelnicu 14 iunie 2006 09:29 (EEST)De vulpe am rămas păcălit. Şi m-am dus să-i cer şi eu Mor, mor, mor! Gândindu-macă nu-i greu
"V" Victorie ar fi se pare, Dar şi vulpe, vis, vrăjitoare. (Spune păpuşa-prezentator). În cadrul scenic apare o vulpe care îşi începe povestea astfel:
Eu sunt vulpea! În cale să le ies s-a întâmplat Cumătrul urs... Şi să judec fapta m-am apucat. A spus ce-a spus, Ne-am întors la faţa locului Dar totul e o minciună Unde era văgăuna şarpelui. Fiindcă eu sunt tare bună! Şi pentru ca judecata să fie bună Chiar acum am să vă spun I-am cerut jivinei să intre-n văgăună. Povestea unui om care trecea pe drum Şi omul îndată piatra la loc a dat. Şi a făcut bine unui şarpe Şarpele în văgăună a rămas, Dând piatra din văgăună la o parte, Dacă n-a murit, de atunci şi până azi. Iar fiara în loc să-i mulţumească, Vedeţi, dragi copii, ce bună sunt? Să fie mâncat, i-a spus să se pregătească. Chiar dacă mai păcălesc din când în când. Omul l-a rugat pe şarpe Să meargă la judecată pentru dreptate. "X" E un fel de doi în unu Când e ,,cs" când e ,,gz" , Iar acum veţi auzi Povestea lui ,,Xalom", copii. (Spune păpuşa-prezentator). Apare păpuşa care îl reprezintă pe Xalom din basmul ,,Xalom, copilul Arieşului" de Alexandru Mitru:
Xalom sunt. În mijlocul râului, un copac mare am zărit Am fost un copil părăsit La îndemâna Arieşului în el m-am suit Şi de râul Arieş îndrăgit, Şi pe o pajişte smălţuită m-am trezit, Adăpostit, hrănit şi ocrotit. Cu soarele m-am întâlnit După ce flăcău am devenit Care arme mi-a dăruit.
Armele le-am folosit
Să omor un balaur de nebiruit Care furase fiica unui împărat vestit. Drept răsplată pentru a mea faptă Nuntă mare am încins cu a împăratului fată.
"Z" Încheie şiragul literelor Şi ne aduce bucurie nouă, copiilor. O aduce pe zâna bună Cu bagheta magică în mână (Spune păpuşa-prezentator). În cadrul scenic apare păpuşa care o reprezintă pe ,,Zâna apelor"
Eu sunt Zâna apelor În locul unde s-a născut Care vin din lumea basmelor Să mă ducă i-am cerut, Şi pe un băiat orfan şi necăjit, Iar acolo i-am ridicat Care trăia din pescuit, O casă mare ca un palat. L-am ajutat să ajungă om înstărit, Era pe moşia boierului Ca mreană prinsă în vârşte m-am lăsat Unde muriseră părinţii băiatului. Şi în zână pe dată m-am transformat. Boierul pizmaş şi rău
La grelele încercări l-a pus pe flăcău Poruncile au fost îndeplinite toate, Cu ajutorul meu, Că doar de aceea am ieşit din ape. Boierul de necaz a pierit, Iar binele din nou a biruit.
Basmul, teatru de păpuşi, versul, morala şi mesajul textelor din scenariu vin să completeze intenţia unei structuri metodice de învăţare a literelor alfabetului.Aceste momente plasate pe un fond psihologic adecvat se vor întipări în inimile şcolarilor mici, ca amintiri de aur.
În acest fel procesul de învăţare se transformă din tehnologie în artă, de o deschidere încă nesondată propunând conexiuni cu toate aspectele umanului şi socialului.
Învăţător:
Elena Postelnicu