Neo-baroc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

 Foaierul Operei din Paris construită de Charles Garnier, finalizată în 1875.
Extinde
Foaierul Operei din Paris construită de Charles Garnier, finalizată în 1875.

Neo-baroc este un termen desemnând creaţiile artistice care au ca elemente preponderente ale aspectului general şi a stilului lor elemente baroc, respectiv ale stilului baroc, dar nu aparţin temporal perioadei "normale" a barocului. Neo-barocul se poate referi la arte decorative, pictură, sculptură, muzică, literatură şi arhitectură, dar este cel mai frecvent folosit pentru a caracteriza muzică şi arhitectură.

[modifică] Exemple de arhitectură neo-baroc

 Palatul Alferaki din Taganrog, Rusia (1848).
Extinde
Palatul Alferaki din Taganrog, Rusia (1848).

Câteva exemple de arhitectură neo-baroc sunt următoarele clădiri, ansambluri de clădiri sau structuri:

Există numeroase clădiri post-moderne construite într-un stil care s-ar putea numi "baroc" sau "neo-baroc", aşa cum a fost caracterizată The Dancing House din Praga a arhitecţilor ceh Vlado Milunić şi canadiano-american Frank Gehry, care au descris-o ei înşişi ca fiind de factură a unui "nou baroc". [1]

[modifică] Muzică neo-baroc

 Băile Széchenyi din Budapesta.
Extinde
Băile Széchenyi din Budapesta.
Vezi şi Neoclasicismul în muzică

Câteva exemple de compozitori care au trăit după perioada propriu-zisă baroc, care au utilizat structuri muzicale baroc sau forme tipice de muzică baroc, aşa cum ar fi contrapunctul şi fuga, în lucrările lor:

Stiluri renăscute în arhitectura secolului al 19-lea
Neo-clasicism: Directoire şi Empire • Regency • Neo-egipteană • Neo-greacă
Neo-romanesc şi Neo-bizantin: Romanesc Richardsonian • Ruso-bizantină • Renaşterea moscovită
Neo-gotică: Scottish Baronial • Tudorbethan • Muscovite Gothic • Moorish Revival • Indo-Saracenic
Neo-Renaissance: Italianate • Second Empire • Châteauesque • Jacobethan
Neo-Baroque and 18th century: Beaux-Arts • Wrenaissance • Queen Anne • Georgian Revival • Colonial Revival