Manifestul umanist III

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Manifestul umanist III succesor al Manifestului Umanist din 1933

Umanismul este filozofia de viaţă progresistă care, fără a implica supranaturalul, afirmă capacitatea şi responsabilitatea noastră de a trăi vieţi morale, tinzând spre împlinirea proprie şi aspirând la binele umanitaţii.

Concepţia de viaţă a Umanismului – călăuzită de raţiune, pătrunsă de compasiune, şi întărită de experienţă – ne îndeamnă să trăim bine şi complet. A evoluat de-a lungul vremii şi continuă să se dezvolte prin eforturile gânditorilor care inţeleg că valorile şi idealurile, oricât de bine concepute, sunt supuse schimbării o dată cu progresul cunoaşterii şi înţelegerii noastre.

Acest document e parte a efortului în desfăşurare de a exprima în termeni clari şi pozitivi limitele conceptuale ale Umanismului – nu ceea ce trebuie să credem, ci un consens asupra a ceea ce credem. În acest sens afirmăm următoarele:

Cunoaşterea lumii este obţinută prin intermediul observării, experimentării, şi analizei raţionale. Umaniştii consideră că ştiinţa este metoda cea mai bună pentru a obţine această cunoaştere, ca şi pentru a rezolva probleme şi a concepe tehnologii benefice. Recunoaştem de asemenea valoarea noilor direcţii în gândire, artă, şi experienţă interioară – fiecare dintre acestea fiind supusă analizei, de către inteligenţa critică.

Oamenii sunt parte integrantă a naturii, rezultatul schimbărilor evolutive nedirijate. Umaniştii privesc natura ca fiind de sine stătătoare. Ne acceptăm viaţa ca fiind totul şi de ajuns, distingând între ceea ce sunt lucrurile, şi ceea ce ne-am putea dori sau închipui că sunt. Acceptăm provocările viitorului, fără a fi intimidaţi de ceea ce urmează să aflăm.

Valorile etice derivă din nevoile şi interesele umane, verificate fiind de experienţă. Umaniştii fundamentează valorile în bunăstarea umană – formată de circumstanţe umane, interese şi preocupări, şi extinsă la scara ecosistemului global şi dincolo de acesta. Suntem hotărâţi să tratăm fiecare persoană ca fiind înzestrată cu valoare şi demnitate, pentru a efectua opţiuni în cunoştiinţă de cauză, într-un climat de libertate şi responsabilitate.

Sensul vieţii decurge din participarea individului la împlinirea idealurilor umane. Urmărim autoîmplinirea în sensul cel mai larg, conferim vieţilor noastre un scop, privim cu uimire şi veneraţie frumuseţea existenţei umane, provocările şi dramele ei, şi chiar inevitabilul morţii. Umaniştii se bizuie pe bogata moştenire a culturii umane şi pe concepţia umanistă, pentru a găsi alinare în vreme de nevoie, şi sprijin în vreme de prosperitate.

Oamenii sunt fiinţe sociale prin natura lor, şi dobândesc satisfacţie prin relaţionare. Umaniştii luptă pentru o lume pătrunsă de grija faţă de ceilalţi, liberă de cruzime şi de efectele sale, unde neînţelegerile se rezolvă prin cooperare, fără a recurge la violenţă. Îmbinarea individualităţii cu interdependenţa ne îmbogăţeşte viaţa, îndemnându-ne să o îmbogaţim şi pe a altora, şi ne inspiră speranţa în pace, justiţie şi oportunităţi pentru toţi.

Munca în beneficiul societăţii maximizează propria fericire. Culturile progresiste au căutat să elibereze omenirea de brutalitatea luptei pentru existenţă, să reducă suferinţa, să amelioreze societatea şi să dezvolte o cooperare globală. Căutăm să minimizăm nedreptăţile şansei şi abilităţilor, sprijinim o distribuţie echitabilă a resurselor naturii şi roadelor efortului omenesc – astfel încât tot mai mulţi să se bucure de o viaţă adevărată.

Umaniştii se preocupă de bunăstarea tuturor, sprijină diversitatea, şi îi respectă pe aceia cu opinii diferite, dar umane. Încercăm să contribuim la edificarea drepturilor omului şi libertăţilor civile, într-o societate liberă şi seculară, susţinând că este o datorie civică să participăm la procesul democratic, şi o datorie faţă de planetă să protejăm integritatea, diversitatea şi frumuseţea naturii, în mod sigur şi durabil.

Angajaţi astfel în desfăşurarea vieţii, aspirăm la această concepţie cu convingerea sigură că umanitatea are calităţile necesare pentru a progresa spre înaltele sale idealuri. Răspunderea pentru viaţa şi pentru lumea în care trăim este a noastră şi doar a noastră.