Boian, Sibiu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Amplasare | |
Judeţ | Sibiu |
Comună | Bazna |
Atestare | 1309 |
Populaţie ([[|]]) | |
Cod poştal | 557031 |
Boian (germană: Bonnesdorf, maghiară: Alsóbajom) este un sat aparţinător de comuna Bazna în judeţului Sibiu, Transilvania, România.
[modifică] Istoric
Prima atestare documentară a parohiei Boian datează din anul 1309 în actul "Teodorich de villa Boneti".
În anul 1335 parohia Boian aparţinea de "Archidiaconatus Cocllorum" ("Kokel" este denumirea germană a râului Târnava).
În 1529 ajunge în posesia lui Petru Rareş, făcând parte din domeniul Cetăţii de Baltă.
[modifică] Cetatea şi Biserica parohială
Biserica parohială luterană e construită la începutul secolul al XV-lea, în 1404, din piatră, în stilul specific bisericii sală compusă dintr-o navă şi un cor dreptunghiular. În 1506, biserica este fortificată prin ridicarea deasupra corului a unui etaj de luptă cu creneluri şi ambrazuri, sprijinit pe pile de zidărie şi console între care se deschid guri de smoală. Bolta în reţea ce acoperă nava, specifică perioadei goticului târziu, este datată 1518. Din aceeaşi perioadă provin şi ancadramentele portalurilor de nord şi sud. O noua boltă este înălţată şi deasupra navei, transformată în 1900 în tavanul de stuc de astăzi.
Pe peretele de nord al corului se păstrează urme de pictură murală, asemănătoare din punct de vedere tematic şi stilistic cu cele păstrate în biserica din Mediaş şi databile în a doua jumătate a secolului XV.
Cetatea înconjurătoare datează din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Tot de atunci datează şi ferestrele şi portalurile din piatră, în stil gotic.
Turnul clopotniţă, totodată un turn de intrare în cetate, poartă stema Moldovei, care se repetă şi deasupra portalului de nord al bisericii.
Biserica a fost refacută în anii 1766, 1825 şi 1968. Vechiul altar din secolul al XV-lea se află la Muzeul Brukenthal, actualul altar datând din anul 1772, fiind făcut de meşterul Michael Zillmann şi pictat de medieşanul Stephan Adolf Valepagi. În turnul clopotniţă sunt trei clopote. Clopotul cel mare datează din anul 1477 şi este inscripţionat astfel: "O REX GLORIAE VENI CUM PACEM" iar cel mic din 1644 poartă inscripţia: "VERBUM DOMINI MANET IN ETERNUM".