Vladimir Tismăneanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vladimir Tismăneanu, este un politolog american născut în România, fiul comisarului sovietic Leonid Tismineţki, supranumit Ciungul. A absolvit Universitatea din Bucureşti (1974) şi tot aici a susţinut şi teza de doctorat (1980). Până la plecarea din România a publicat articole în sprijinul regimului comunist [1], [2]. Este profesor la Universitatea Statului Maryland. Este specialist în teoria sistemelor politice şi politici comparate. Este editor al revistei academice East European Politics and Societies şi director al Center for the Study of Post-Communist Societies.
Cuprins |
[modifică] Cărţi publicate în România
Este autorul cărţilor, traduse în limba română:
- Reinventarea politicului: Europa de Est de la Stalin la Havel (1994) ,
- Fanteziile salvării: Democraţie, naţionalism şi mit în Europa Post-Comunistă (1998) şi
- Stalinism pentru eternitate: O istorie politică a comunismului românesc (2005).
[modifică] În limba engleză
- Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism and Myth in Post-Communist Europe (Princeton University Press, 1998)
- Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Havel (Free Press, 1994)
[modifică] Ultima oră
În aprilie 2006 Tismăneanu a fost numit de preşedintele Băsescu în funcţia de preşedinte al Comisiei pentru studierea comunismului din care mai fac parte: Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Mihnea Berindei, IPS Nicolae Corneanu, Radu Filipescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Sorin Ilieşiu, Gail Kligman, Nicolae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Marius Oprea, Dragoş Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Stelian Tănase, Constantin Ticu Dumitrescu, Cristian Vasile şi Alexandru Zub.
Comisia va examina principalele instituţii care au făcut posibile impunerea şi perpetuarea dictaturii comuniste, „metodele care au permis abuzurile, crimele, fărădelegile dictaturii, încălcările flagrante ale drepturilor omului şi rolul unor personalităţi politice în menţinerea şi funcţionarea sistemului totalitar comunist în România“.
Numirea lui Tismăneanu în funcţia de preşedinte al Comisiei pentru studierea comunismului în aprilie 2006 este contestată în presă [3]. La cateva luni după înfiinţare, Sorin Antohi, s-a retras din comisie, recunoscând ca a fost colaborator al Securităţii, poliţia politică a regimului comunist. Antohi şi Tismăneanu sunt colegi de redacţie la Revista 22 şi editori ai jurnalului „East European Politics and Societies”.
[modifică] Fapt divers
Vladimir Tismăneanu a fost coleg de clasă cu Nicu Ceauşescu [4]
Părinţii lui Vladimir Tismăneanu, familia comisarilor evrei sovietici Tismineţki, au luptat în războiul din Spania de partea comuniştilor. În timpul războiului mondial au fost redactori şi crainici la radio Moscova, secţia în limba română şi prieteni cu Ana Pauker. Dupa stabilirea în România în 1948, tatăl lui Vladimir Tismăneanu a devenit director adjunct al Editurii PMR, ulterior Editura Politică, şi şef al catedrei de marxism-stalinism la Universitatea din Bucureşti. [5]
Vladimir Tismăneanu, fiul unui agent NKVD in România şi unul din cei mai buni cunoscători ai totalitarismului marxist, făcea, în primăvara anului 1997, în revista „22”, aprecierea că în România este clar că cine nu are dosar şantajabil la SRI nu va putea juca nici un rol pe scena politică. Sursa: * [1]
[modifică] Referinţe
- ↑ Articol de Vladimir Tismăneanu din revista UASCR Convingeri comuniste, reprodus în ziarul Tricolorul
- ↑ A lua cu asalt cerul, articol de Vladimir Tismaneanu in "Viaţa Studenţească", revistă a Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, nr. 6, din 6 februarie 1974, reprodusa în ziarul Tricolorul - nr. 652/17 mai 2006
- ↑ Agentul Volodea, Editorial de Vladimir Alexe în ziarul Ziua
- ↑ Vladimir Tismăneanu, "Amintiri din copilărie: Liceul 24 şi destinul nomenclaturii"
- ↑ interviu cu Andrei Badin, Adevarul 10/4/2006
[modifică] Legături externe
- CV pe situl Universităţii din Maryland (indisponibil)