Ceangăi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ceangăi (maghiară: csángó) este denumirea comună pentru trei grupe de confesiune romano-catolică, a căror origine etnică, maghiară sau românească, este disputată:

Nu trebuie confundaţi cu secuii din Bucovina, o populaţie maghiară care a trăit în judeţul Suceava între 1777 şi 1940, şi dintre care o parte au ajuns în Deva, fiind numiţi în mod eronat ceangăi.

În ultima vreme, în terminologia românească prin ceangăi se înţelege doar ramura din Moldova a ceangăilor. Aceştia se disting prin particularităţi lingvistice arhaice (de vreme ce nu au fost atinşi de reformele lingvistice maghiare din Ungaria şi Transilvania) şi prin bogăţia de tradiţii şi artă populară. În decursul secolelor, identitatea cengăilor din Moldova s-a bazat pe apartenenţa la Biserica Catolică de rit latin şi pe limba unora dintre ei, un dialect unguresc.

Cuprins

[modifică] Istoric

Primele surse(de indicat sursele) menţionează prezenţa unei comunităţi etnice maghiare în Moldova încă din secolul al XIII-lea. În secolele XV-XVI numeroşi saşi şi maghiari din Transilvania au continuat să se stabilească în spaţiul extracarpatic. După încercarea generalului Nikolaus von Buccow să-i încorporeze pe secui în nou-createle regimente de grăniceri, soldată cu opoziţia unor săteni şi represiuni din partea autorităţilor, care au culminat cu Masacrul de la Siculeni din anul 1764, zeci de mii de secui au trecut munţii şi s-au stabilit în Moldova. În secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Moldova în Regatul Maghiar, deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă.

Conform unui punct de vedere îmbrăţişat de o parte a istoriografiei române antebelice, catolicii moldoveni de astăzi ar fi urmaşii ardelenilor români, în cea mai mare parte ţărani iobagi, care plecaţi în pribegie s-au aşezat în Moldova şi nu puţini în Muntenia. Creşterea neobişnuită a populaţiei catolice din Moldova a dus la apariţia a zeci de sate situate în bazinul mijlociu al Siretului cu accent pe Bacău, Neamţ şi laşi. Această plecare în pribegie apare abia după ce în câteva rânduri românii din Ardeal, scoşi în afara celor trei naţiuni medievale (unguri, saşi şi secui), s-au ridicat cerându-şi drepturile, la Bobâlna (1437), în 1514 sub Gheorghe Doja şi în 1784 cu Horea, Cloşca şi Crişan. Adânciţi în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “surghiuniţi de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii şi părăsite,... fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri ... gonindu-l pe acesta (românul) în munţi cu toată familia sa, unde nu găseşte decât stânci, sau chiar silindu-l să iasă din ţară”. Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocşi îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici şi veneau din Ţara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor şi creşterii obligaţiilor, dar mai ales a lipsei recunoaşterii naţionale.

[modifică] Răspândire

Ceangăii locuiesc în judeţele Bacău, Neamţ, Iaşi, Vrancea (ceangăii din Moldova), Harghita (ceangăii din Ghimeş), Braşov (ceangăii din Bârsa), iar în ultimii 50 de ani comunităţi de ceangăi s-au stabilit în mai multe judeţe din ţară (de ex. judeţul Constanţa, judeţul Tulcea).

În Moldova se disting trei grupuri de ceangăi: Ceangăii de Nord (estimaţi a fi în număr de cca 21000), Ceangăii de Sud (cca 13000) şi Ceangăii Secui (cca 66000). După aceste estimări numărul ceangăilor se ridică la cca 100000, din care 62000 încă mai folosesc dialectul unguresc. Zeci de mii de ceangăi locuiesc în judeţul Braşov şi în Ghimeş. Oficial, conform recensământului din 2002, trăiau în România 1.266 de ceangăi. Alte zeci de mii s-au declarat maghiari sau români. Din 265.000 de catolici din Moldova, 95% se consideră şi se declară români. Ei resping catalogarea ca minoritate etnică şi atribuirea numelui impropriu de ceangăi, afirmând că sunt o parte a poporului român, o comunitate de confesiune catolică din sânul acestuia. Ei nu doresc nimic altceva decât să fie lăsaţi să trăiască alături de românii ortodocşi în bună înţelegere, aşa cum o fac de altfel de mai multe secole.

[modifică] Învăţământul în limba maghiară

În Transilvania ceangăii de limbă maghiară învaţă în şcoli maghiare. În Moldova, în 13 localităţi au fost organizate cursuri extraşcolare, iar în 11 localităţi limba maghiară e înclusă în programul şcolar. În anul şcolar 2005-2006, 725 de elevi au învăţat maghiara în grupuri şcolare, iar 369 în grupuri extraşcolare. Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM) este asociaţia care se îngrijeşte de bunul mers al programului.

[modifică] Toponimia maghiară în Moldova

Drept mărturie a prezenţei ceangăilor de limbă maghiară în Moldova stau unele toponime româneşti păstrate până în prezent (listă incompletă):

[modifică] Toponime simple (denumiri de aşezări)

[modifică] Judeţul Bacău

  • Agăş (comună) (magh. "Ágas", în trad. "Ramuri") [[1]]
  • Apa Asău (sat, comuna Asău) (1. din magh. "apát", în trad. "abate", "stareţ" /vezi de ex. Apa/hida, la origine Apát/hida sau 2. "apa", în trad. "principal", "tată", + "aszó", de la pârâul Asăul, în trad. "pârâul care seacă")
  • Asău (comună) (din magh. "aszó", de la pârâul Asău, în trad. "pârâul care seacă") [[2]]
  • Bacău (magh. "Bákó", în trad. "loc de execuţie" sau de la antroponimul Bakó "Călău")
  • Baraţi (sat, comuna Mărgineni) (magh. "Barát", în trad. "Călugări", [[3]], vezi şi articolul bărăţie)
  • Bartăşeşti (sat, comuna Ungureni) (de la antroponimul Bartos)
  • Bartea, Barta (sat, comuna Asău) (de la antroponimul Barta)
  • Boboş (sat, comuna Dealul Morii) (din antroponimul "Babos", în trad. "Pistruiatu" sau din "babos", în trad. "locul cu fasole")
  • Borzeşti (aparţine de municipiul Oneşti) (din magh. "borz", în trad. "locul cu viezuri", "locul cu bursuci", "Bursuceni")
  • Cădăreşti (sat, comuna Palanca) (din magh. "kádár", în trad. "dogar")
  • Captalan (sat, comuna Motoşeni) (din magh. "káptalan", în trad. 1.) "plantă erbacee cu frunze mari şi late, întrebuintate ca acoperiş la stupii primitivi de albine", 2.) "organizaţia canonicilor")
  • Ciucani (sat, comuna Răcăciuni) (magh. "Csík", de la toponimul Csík - Ciuc - sufixul -eni arată că întemeietorii erau din Ciuc)
  • Ciugheş (sat, comuna Palanca) (magh. "Csügés", în trad. "tufăriş") Rosetti, p. 5.
  • Cuchiniş (parte a satului Brusturoasa) (magh. "Kökényes", în trad. "Porumbari)
  • Faraoani (comună) (magh. "Forrófalva", în trad. "Satul Forró" - nume de familie, "Satul lui Fierbinte") [[4]]
  • Fărcaşa (sat, comuna Onceşti) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
  • Gherăieşti, Birăieşti (azi încorporat în municipiul Bacău) (magh. "Birófalva", în trad. "satul judelui, birăului", sau de la antroponimul Biró) Rosetti, p. 7.
  • Ghimeş (magh. "Gyimes", de la "gém/szarvas", în trad. "locul cu cerbi")
  • Gioseni (sat, comuna Tamaşi) (din magh. "diós", în trad. "loc cu nuci") (numele maghiar actual al satului: "Gyoszény" arată că fondatorii erau maghiari, apoi majoritari au devenit românii, iar secuii veniţi după 1764 au preluat toponimul - teorie întărită şi de faptul că în dialectul local se arată o puternică influenţă secuiească, în ciuda faptului că satul este în zona "ceangăilor de sud") [[5]]
  • Lapoş (sat, oraşul Dărmăneşti) (magh. Lápos, în trad. "mlăştinos")
  • Lucăceşti (sat, oraşul Moineşti) (magh. "Lukácsfalva", de la antroponimul Lukács "Luca")
  • Ludaşi (sat, comuna Balcani) (din magh. "ludas", în trad. "găşteni")
  • Nadişa (sat, comuna Strugari) (din magh. "nádas", în trad. "loc cu stuf)
  • Palanca (comuna) (magh. "Palánka", în trad. "fortificaţie din trunchiuri de copac")
  • Perchiu (sat, comuna Huruieşti) (de la muntele Perchiu, magh. "Perkő", în trad. "muntele unde se ţine judecata") Rosetti, p. 5.
  • Tarhaoş, Tarhăuşi (sat, comuna Ghimeş) (magh. "Tarhavas", în trad. "muntele gol")
  • Şanta (sat, comuna Asău) (de la antroponimul Sánta "şchiop")
  • Sascut (comună) (magh. "Szászkút", în trad. "Fântâna Sasului") [[6]]
  • Secuieni (comună) ("satul celor din Secuime") Rosetti, p. 5.
  • Şendreşti (sat, comuna Motoceni) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
  • Şomuşca (sat, comuna Cleja) (magh. "Somoska", în trad. "locul unde cresc coarne")
  • Tamaşi (comună) (magh. "Tamás", de la antroponimul Tamás)...mai sigur Tamaşi vine din cuvinte ale dacilor de la cetatatea Tamaşidava care se găseşte pe teritoriul satului Răcătău, comuna Horgeşti, jud. Bacău, în vecinătatea comunei Tamaşi, cetate ce exista cu mult înainte devenirea ungurilor în Europa. Prin urmare provenienţa maghiară a denumirii este exclusă.
  • Tarhăuşi (sat, comuna Ghimeş) magh. "Tarhavas", în trad. "muntele gol")
  • Trotuş (magh. "Tatáros", "Tatros", în trad. "Tătărăşti") [www.revistatribuna.ro/pdf/tribuna25.pdf]
  • Uifalău (vechiul nume al comunei Nicolae Bălcescu /în perioada interbelică Ferdinand/) (magh. Újfalu, în traducere Satul Nou)
  • Uifalău (vechiul nume al comunei Traian) (magh. Újfalu, în traducere Satul Nou)
  • Unguri (sat, comuna Găiceana) (fostul nume al satului Arini /până în 1967/) (magh. "Magyarfalu", în trad. "Satul Unguresc")

[modifică] Judeţul Neamţ

  • Adjudeni (sat, comuna Garcina) (magh. Dsidafalva, însă care vine din denumirea românească; din antroponimul Egyed – locuitorii provin din Adjud, jud. Bacău) [[7]]
  • Almaş (sat, comuna Garcina) (din magh. "almás", în trad. "locul cu meri, mereni")
  • Baratca (sat, comuna Bărgăuani) (din magh. "barát", în trad. "călugăr") (vezi şi articolul bărăţie)
  • Başta (sat, comuna Secuieni) (din magh. "básta", "bástya", în trad. "bastion") (observaţie: consoana "ş" arată că denumirea nu vine de la ceangăii "sâsâiţi", nici de la românescul "bastă", ci cel mai probabil de la secui) Alexandru Ciorănescu: DET, 722.
  • Bereşeşti (sat dispărut, comuna Gherăeşti, Birăeşti) (din magh. "béres", în trad. "argat") [[8]]
  • Bicaz (comună) (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") Alexandru Ciorănescu: DET, 829. (observaţie: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
  • Bicaz Chei (comună) (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") Alexandru Ciorănescu: DET, 829. (observaţie: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
  • Ceahlău (comună) (de la muntele Ceahlău, care vine din magh. "Csalhó", în trad. "zăpadă înşelătoare")
  • Cuejdiu (sat, comuna Garcina) (din magh. "kövesd", în trad. "pietrosu") (vezi numeroasele toponime din Transilvania "Cuieşd" "Cuiejd")
  • Cut (sat, comuna Dumbrava Roşie) (din magh. "kút", în trad. "fântână, izvor")
  • Fărcaşa (comună) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni") [[9]]
  • Făurei (comună) (din antroponimul Forró "Faur", "Făur" + magh. "hely", în traducere "loc" = "locul lui Făur")
  • Gherăeşti, Birăeşti (comună) (magh. "Birófalva", în trad. "satul judelui, birăului", sau de la antroponimul Biró) [[10]]
  • Grinţies (comună) (din magh. "gerinces", în trad. "creastă")
  • Holm (sat, comuna Pânceşti) (din magh. "halom" /în maghiara veche "holm"/, în trad. "colină", "movilă") – posibil din ucraineană sau rusă "holm", în trad. "colină", "movilă")
  • Leucuşeni (azi încorporat în Săbăoani) (magh. "Lőkösfalva", "Lököszfalva", de la vechiul antroponim maghiar Lőkös – vezi toponime maghiare ca Lőkösháza /Ungaria/, Lőkös/Levkuška[[11]] /Slovacia/ [[12]]
  • Oşlobeni (sat, comuna Bodeşti) (1. din magh. "vas" - în dialectul secuiesc "vos" - , în trad. "fier" + "láb", în trad. "parcelă" sau "poale" = "parcela fieroasă" sau "poalele (muntelui) fieros") (2. de la antroponimul Vas "puternic" + "láb", în trad. "parcelă" = "parcela lui Vas") (observaţie: pentru va>o vezi város>oraş, udvarhely>odorhei)
  • Ozana „Este discutată, de asemenea, situaţia coexistenţei pentru o perioadă îndelungată de timp a două nume pentru acelaşi curs de apă, Ozana şi Neamţul. Numele Ozana, de origine maghiară, mai vechi decât Neamţul, s-a menţinut doar la nivel popular, în timp ce celălalt hidronim, dat de administraţie în virtutea faptului că râul trece chiar prin târgul cu acest nume, a rămas aproape exclusiv la nivel cult, neintersectându-se în uz cu denumirea populară.” [13]
  • Săbăoani (comună) (magh. "Szabófalva", "Satul Croitorului", "Satul Sabăului")
  • Săcăluşeşti (sat, comuna Agapia) (din magh. "szakálas", în trad. "bărbos")
  • Secuieni (comună) ("satul celor din Secuime")
  • Secuienii Noi (sat, comuna Secuieni) (în trad. "satul celor din Secuime")
  • Tarcău (comună) (de la muntele Tarcău, din magh. "Tarkő", în trad. "piatră goală, munte gol") – alternativ (din punct de vedere fonetic aproape imposibil): de la "tărcat", “pestriţ” ( N. Iordan: Nume de locuri româneşti din R.P.R., Ed. Academiei R.P.R. 1952) . “Tărcat” la rândul lui vine din magh. “tarka”=”pestriţ”
  • Tămăşeni (comună) (de la antroponimul Tamás "Toma") [14]
  • Telec (sat, comuna Bicaz) (din magh. "telek", în trad. "parcelă, lot de case")
  • Ticoş (sat, comuna Bicaz) (din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")
  • Ticoş Floarea (sat, comuna Taşca) (din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")

[modifică] Judeţul Iaşi

  • Boroşeşti (sat, comuna Scânteia) (din magh. "boros", în trad. "locul cu vin" eventual din antroponimul Boros)
  • Căueşti (sat, comuna Scheia) (din magh. "kő", "köves", în trad. "piatră", "pietros")
  • Fărcăşeni (sat, comuna Strunga) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
  • Fedeleşeni (sat, comuna Strunga) (din magh. "fedeles", în trad. "butoi cu capac") (observaţie: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din regionalismul "fedeleş" "butoi cu capac")
  • Feredeni (sat, comuna Deleni) (din magh. "feredő", în trad. "băi") (observaţie: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din regionalismul "feredeu" "băi")
  • Forăşti (sat, comuna Gropniţa) (din antroponimul Forró – vezi Fărăoani)
  • Gârbeşti (sat, comuna Tibana) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
  • Heleşteni (comună) (din magh. "halastó", în trad. "heleşteu") (observaţie: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din "heleşteu")
  • Hălăuceşti (comună) (magh. "Halasfalva", în trad. "Satul cu Peşti")
  • Holm (sat, comuna Podu Iloaiei) (din magh. "halom", în trad. "colină", "movilă")
  • Miclăuşeni (sat, comuna Butea) (magh. "Miklósfalva", de la antroponimul Miklós "Nicolae")
  • Mogoşeşti (comună) (din magh. "magas", în trad. "înalt")
  • Podu Iloaiei (oraş) (magh. "Lónyahíd", "luna" în slavă "vânători", transmis în română prin filieră maghiară: Lónya> Loaia /vezi Bánya>Baia, iar prin etimologie populară a fost adăugat i-ul din faţă – pentru preluare concomitentă din slavă vezi localitatea Luna /în maghiară Lónya/ din jud. Cluj)
  • Şendreni (sat, comuna Victoria) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")

[modifică] Judeţul Suceava

  • Baia (comună) (magh. "Bánya", în trad. "mină") [www.revistatribuna.ro/pdf/tribuna25.pdf]
  • Botuş (sat, comuna Fundu Moldovei) (de la jitnicerul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloşeşte baston", adică este şchiop.) [[15]]
  • Botuş, Botoş (sat, comuna Iacobeni /până în 2002/, iar apoi comuna Ciocăneşti) (de la antroponimul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloşeşte baston", adică este şchiop.)
  • Cărăuş de Jos (cătun, comuna Dorna Cândrenilor, la graniţa dintre judeţele Bistriţa şi Suceava) (din magh. "karós" "locul cu pari") (observaţie: dacă numele era legat de cărăuşi, atunci forma ar trebui să fie "Cărăuşii de Jos")
  • Cărăuş de Sus (cătun, comuna Dorna Cândrenilor) (din magh. "karós" "locul cu pari") (observaţie: dacă numele era legat de cărăuşi, atunci forma ar trebui să fie "Cărăuşii de Sus")
  • Falcău (sat, comuna Brodina) (din magh. "fal", în trad. "zid" + magh. "kő", în traducere "piatră" = "fal/nak való/ kő" "piatră pentru zid", eventual "zid de piatră")
  • Forăşti (comună) (din antroponimul Forró – vezi Fărăoani)
  • Leucuşeşti (sat, comuna Preuteşti) (de la vechiul antroponim maghiar Lőkös – vezi toponime maghiare ca Lőkösháza /Ungaria/, Lőkös/Levkuška[[16]] /Slovacia/)[[17]]
  • Lucăceşti (comună) (de la antroponimul Lukács "Luca")
  • Suceava (municipiu) (din magh. "szűcs", în trad. "cojocar", "suciu" + sufixul slavo-român -eavă = cojocărie)( vezi la Suceava

[modifică] Judeţul Vaslui

  • Bărtăluş-Răzeşi (Bărtăluş: din antoponimul maghiar Bartalus)
  • Bărtăluş-Mocani (Bărtăluş: din antoponimul maghiar Bartalus)
  • Ghergheleu (sat, comuna Codăeşti) (din antoponimul maghiar Gergely "Grigore")
  • Ghergheşti (comună) (din antoponimul maghiar Gergely "Grigore")
  • Huşi (oras) (magh. "Husz" de la husiţi - aceasta e numai una din etimologiile posibile)
  • Pogana (comună) (studiul fonetic arată că Pogana vine din forma maghiară “pogány”)
  • Pogăneşti (sat, comuna Stănileşti) (studiul fonetic arată că Pogăneşti vine din forma maghiară “pogány”)
  • Secuia (sat, comuna Muntenii de Jos)

[modifică] Judeţul Botoşani

  • Balinţi (sat, comuna Havârna) (de la antroponimul Bálint "Valentin")
  • Borzeşti (sat, comuna Ungureni) (din magh. "borz", în trad. "locul cu viezuri", "locul cu bursuci", "Bursuceni")
  • Botoşani (municipiu) (de la fondatorul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloşeşte baston", adică este şchiop.) [18]
  • Gherghel (cătun, comuna Şendriceni) (din antroponimul Gergely "Grigore")
  • Gârbeni (sat, comuna Havârna) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
  • Gârbeşti (sat, comuna Todireni) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
  • Hilişeu (comună, Hilişeu Horia, Hilişeu Cloşca, Hilişeu Crişan) (din magh. "halastó", în trad. "heleşteu") (observaţie: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din "heleşteu") [19]
  • Şendreni (sat, comuna Frumuşica) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
  • Şendriceni (comună) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
  • Unguroiaia (sat, comuna Cristeşti)

[modifică] Judeţul Vrancea

  • Adjud (magh. "Egyedhalma", de la antroponimul Egyed) [20]
  • Bicheşti (sat, comuna Bogheşti) (din magh. "bikk", "bükk", în trad. "fag")
  • Chiojdeni (comună) (din magh. "köves", în trad. "pietros") (vezi Chiojdu din jud. Buzău)
  • Farcaş (sat, comuna reghiu) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
  • Făurei (sat, comuna Garoafa) (din antroponimul Forró "Faur", "Făur" + "hely", în magh. "loc")
  • Feldioara (sat, comuna Tănăsoaia) (din magh. "földvár", în trad. "cetate din pământ")
  • Palanca (sat, comuna Urecheşti) (din magh. "palánka", în trad. "fortificaţie din trunchiuri de copac")

[modifică] Judeţul Galaţi

  • Balinteşti (sat, comuna Bereşti Meria) (de la antroponimul Bálint "Valentin") [[21]]
  • Căuieşti (sat, comuna Drăguşeni) (din magh. "kő" "köves", în trad. "piatră", "pietros")
  • Ghidigeni (comună) (din magh. “hegedüs”, în trad. „satul muzicantului, violonistului” – pentru comparaţie vezi exemplul satului Ghidighici de lângă Chişinău, numit în vechime Highideşul) [[22]]
  • Ionăşeşti (sat, comuna Nicoreşti) (magh. "Jánosfalva", de la antroponimul János "ioan")
  • Şendreni (comună) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
  • Taplău (sat, comuna Ghidigeni) (din magh. "tapló", în trad. "iască")

[modifică] Oronime (denumiri ale formelor de relief)

  • Aldămaş (magh. "Áldomás", în trad. "loc de cinstire") Rosetti, p. 4.
  • Apahaoş (magh. "Apahavas", din magh. "apát", în trad. "abate" + "havas", în trad. "munte /înalt/") Rosetti, p. 4. (ex. Apáthida> Apahida, Apátnagyfalu> Apanagyfalu)
  • Bicaz (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") (Alexandru Ciorănescu: DET, 829.) (observaţie: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
  • Ceahlău (magh. "Csalhó", în trad. "zăpadă înşelătoare")
  • Cerebic (magh. "Cserebükk", în trad. "stejar, fag") Rosetti, p. 3.
  • Cherebic (magh. "Kerekbükk", în trad. "pădure rotundă de fag") Rosetti, p. 4.
  • Cheşchieşul (magh. "Kecskés", în trad. "loc cu capre") Rosetti, p. 4.
  • Dealul Poşorcanilor (în trad. "dealul vrăjitoarelor") Rosetti, p. 5.
  • Farcu-Mare (magh. "Nagyfarok", în trad. "coada mare") Rosetti, p. 5.
  • Farcu-Mic (magh. "Kisfarok", în trad. "coada mică") Rosetti, p. 5.
  • Gârbe (pârâu, jud. Suceava) (din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat") [[23]]
  • Haloş (magh. "Halas", în trad. "loc cu peşti") Rosetti, p. 4.
  • Haloşul Mare (din magh. "halas", în trad. "loc cu peşti") Rosetti, p. 5.
  • Haloşul Mic (din magh. "halas", în trad. "loc cu peşti") Rosetti, p. 5.
  • Lapoşul (magh. "Lápos", în trad. "mlăştinos") Rosetti, p. 5.
  • Micheş (magh. "Mikes", de la antroponimul Mikes) Rosetti, p. 4.
  • Muieruş (magh. "Magyarós", în trad. "aluniş") Rosetti, p. 4.
  • Obcinele Feredeului (jud. Suceava, din maghiarul "feredő", în trad. "loc de scăldat", "băi") (observaţie: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din regionalismul "feredeu" "băi")
  • Perchiul (magh. "Perkő", în trad. "muntele unde se ţine judecata") Rosetti, p. 5.
  • Pilişca (magh. "Piliske", în trad. "muntele mic cu cenuşă") Rosetti, p. 5.
  • Pogăneşti-Suceveni (pădure, jud. Galaţi) (studiul fonetic arată că Pogăneşti vine din forma maghiară “pogány”)
  • Rarău (munte, jud. Suceava, magh. Ráró, de la o specie de vulturi migratori, un fel de uliu, şoim - de asemenea nume dat cailor [24])
  • Şandru-Mare (magh. "Nagysándor", de la antroponimul Sándor - Alexandru) Rosetti, p. 4.
  • Şandru-Mic (magh. "Kissándor", de la antroponimul Sándor - Alexandru) Rosetti, p. 4.
  • Şaroşa (magh. "Sáros", în trad. "noroios") Rosetti, p. 5.
  • Tarcău (magh. "Tarkő", în trad. "piatră goală, munte gol")
  • Tarhaoş, Tarhăuşi (magh. "Tarhavas", în trad. "muntele gol") Rosetti, p. 4.

[modifică] Hidronime (denumiri de ape)

  • Agăş (pârâu, jud. Bacău) (de la satul "Ágas", în trad. "Ramuri")
  • Asău (pârâu, jud Bacău) (magh. "Aszó", în trad. "pârâul care seacă") Rosetti, p. 5.
  • Brateş (lac, jud. Galaţi) (din magh. "barátos", în trad. "unde trăiesc baraţii")
  • Căiuţul Mare (din magh. "köves", "kövecs", în trad. "pietros") Rosetti, p. 5.
  • Căiuţul Mic (din magh. "köves", "kövecs", în trad. "pietros") Rosetti, p. 5.
  • Ciugheş (magh. "Csügés", în trad. "tufăriş") Rosetti, p. 5.
  • Cuejdiu (din magh. "kövesd", "küvesd" în trad. "pietrosu") (vezi numeroasele toponime din Transilvania "Cuieşd" "Cuiejd")
  • Fărcaşa (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni") [25]
  • Haloşul Mare (din magh. "halas", în trad. "loc cu peşti") Rosetti, p. 5.
  • Haloşul Mic (din magh. "halas", în trad. "loc cu peşti") Rosetti, p. 5.
  • Ticoş (de la satul Ticoş, din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")
  • Trotuş (magh. "Tatáros", "Tatros", în trad. "Tătărăşti" - prin filieră maghiară) [26]

[modifică] Legături externe

[modifică] Bibliografie

  • Radu Rosetti: Despre unguri şi episcopiile catolice din Moldova - extras din Analele Academiei Române, Bucureşti, 1905