Odorheiu Secuiesc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Odorheiu Secuiesc
Stema oraşului Odorheiu Secuiesc [[Imagine:|200px|Odorheiu Secuiesc în România]]
stemă amplasare
Amplasare 46°18′50″N, 25°18′6″E
Ţară România
Judeţ Harghita
Atestare documentară 1301
Populaţie 36.926, 2002
Suprafaţă km²
Densitatea populaţiei loc./km²
Altitudine m n.m.
Localităţi suburbane {{{componenţă}}}
Primar Jenő Szász, independent
Sit web ro Primăria Odorheiu Secuiesc
Harta administrativă a oraşului Odorheiu Secuiesc
Harta administrativă a oraşului în cadrul judeţului
Capela lui Isus, Odorheiu Secuiesc, sec.XIII
Extinde
Capela lui Isus, Odorheiu Secuiesc, sec.XIII

Odorheiu Secuiesc (în maghiară Székelyudvarhely, în germană Oderhellen alternativ Hofmarkt, în latină Areopolis) este un oraş din judeţul Harghita, Transilvania, România. Are o populaţie de 36.926 locuitori, dintre care 35.357 (95,75%) sunt maghiari, 1.077 români (2,91%) şi 429 romi (1,16%). Primarul oraşului este Jenő Szász, care face parte din Uniunea Civică Maghiară.

Cuprins

[modifică] Aşezare geografică

Oraşul se află situat la 105 km sud-est de Târgu Mureş şi este străbătut de râul Târnava Mare.

[modifică] Istorie

Prima atestare a oraşului datează din 1301 cu numele de Uduord. Denumirea oraşului indică faptul că executorul secuilor îşi avea aici sediul.

Se presupune că localitatea a fost oraş liber înainte de secolul al XIV-lea. În anul 1357 aici s-a ţinut prima Dietă a secuilor. Cetatea din oraş a fost edificată în anul 1492 cu folosirea materialelor de construcţie ale unei mănăstiri. Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, a luat în stăpânire cetatea după ce a câştigat o bătălie cu secuii. Între anii 1562 şi 1565 Principatul Transilvaniei a finanţat construirea noului castel Székelytámadt (textual, "a atacat secuiul"), ceea ce a fost interpretat ca o umilinţă adusă secuilor înfrânţi în bătălia cu trupele princiare. Secuii au distrus acest castel în anul 1599, când au luptat alături de voievodul Mihai Viteazul. Reconstruirea lui a fost ordonată numai după anul 1621 de noul principe Gabriel Bethlen. În 1616 paşa Ali l-a ars din temelii, iar în 1704 generalul Tiege l-a jefuit. În cele din urmă a fost demolat parţial de secui, la ordinul lui Lőrinc Pekry, care l-a recucerit. De atunci se numeşte Csonkavár ("castelul trunchiat") şi a dăinuit până în zilele noastre.

Oraşul a fost scutit de plata impozitului în 1558 de regina Isabella.

În anul 1876 a devenit reşedinţa comitatului Odorhei, care a luat fiinţă prin unirea a trei scaune secuieşti. În perioada interbelică a fost reşedinţa judeţului Odorhei.

[modifică] Demografie

Conform datelor recensământului din 1930 Odorheiul avea în acel an o populaţie de 8.518 locuitori, dintre care 6.928 maghiari (81,3%), 962 români (11,3%), 283 evrei (3,3%), 172 germani (2,0%), 122 ţigani (1,4%) ş.a. Din punct de vedere confesional populaţia oraşului era alcătuită din 4.369 romano-catolici (51,3%), 2.203 reformaţi (25,9%), 680 ortodocşi (8,0%), 455 unitarieni (5,3%), 313 mozaici (3,7%), 282 greco-catolici (3,3%), 165 lutherani (1,9%) ş.a.

[modifică] Personalităţi

La Odorheiu Secuiesc s-au născut:

  • în 1620: preotul István Lakatos, scriitor,
  • în 1737: Mihály Tölcséres de Odorhei scriitor ecleziastic,
  • în 1897: poetul Sándor Tomcsa,
  • în 1871: poetul şi traducătorul Ferenc Szemlér,
  • în 1883: poetul László Tompa,
  • în 1909: László Rajk, politician comunist, secretar adjunct al MKP (Partidul Comunist Maghiar), ministru de interne al Ungariei, victima unui proces ideologic în anul 1949.

Aici a studiat marele povestitor de basme Elek Benedek.

[modifică] Oraşe înfrăţite

[modifică] Legături externe