Bulgaria de pe Volga
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Seria Istoria Rusiei |
---|
Slavii estici timpurii |
Rusia Kieveană |
Bulgarii de pe Volga |
Hazarii |
Cnezatul Vladimir-Suzdal |
Republica Novgorodului |
Invazia mongolă |
Hoarda de Aur |
Hanatul Kazanului |
Hanatul Astrahanului |
Hanatul Siberiei |
Hanatul Crimeii |
Cnezatul Moscovei |
Imperiul Rus |
- 1682-1796 |
- 1796-1855 |
- 1855-1892 |
- 1892-1917 |
Revoluţia din 1905 |
Revoluţia din 1917 |
Războiul civil |
Uniunea Sovietică |
- 1927-1953 |
- 1953-1985 |
- 1985-1991 |
- Istoria militară sovietică |
Federaţia Rusă |
editează acest cadru |
Istoria Tatarstanului |
---|
Bulgaria Mare |
Hazarii |
Bulgaria de pe Volga |
Kipciakii |
Invazia mongolă |
Hoarda de Aur |
Hanatul Kazanului |
Principatul Moscovei |
Gubernia Kazan |
Statul Idel-Ural |
RSSA Tătară |
Republica Tatarstan |
editează acest cadru |
Bulgaria de pe Volga sau Volga-Kama Bolghar, este un stat care a existat între secolele al VII-lea şi al XIII-lea în zona confluenţei râurilor Volga şi Kama din ceea ce este azi Federaţia Rusă. Republicile federale ruseşti Tatarstan şi Ciuvaşia sunt considerate ca fiind urmaşele din punct de etnic şi teritorial ale Bulgariei de pe Volga.
Cuprins |
[modifică] Originile
Există puţine informaţii despre Bulgaria de pe Volga din surse contemporane. Cum nu avem nici un document autentic al bulgarilor din acea perioadă, cea mai mare parte a informaţiilor le avem din surse arabe. persane, indiene sau ruseşti. S-au obţinut anumite infprmaţii şi în urma săpăturilor arheologice.
Se crede că, la început, teritoriile Bulgariei de pe Volga au fost ocupate de popoarele fino-ugrice. Bulgarii au migrat în zonă cam pe la anul 660, fiind conduşi de hanul Kotrag, fiul lui Kubrat. Anumite triburi bulgăreşti au continuat înaintarea către vest şi, după multe aventuri, s-au stabilit în zona cursului inferior al fluviului Dunărea, în zona Bulgariei de azi, unde s-au amestecat şi au fost asimilaţi de triburile de slavi care erau deja pe acele pământuri. Aici au adoptat limba slavă şi credinţa creştin ortodoxă.
Cei mai mulţi istorici sunt de acord că bulgarii de pe Volga au fost supuşii Imperiului Hazar. Pe la sfârşitul secolului al IX-lea, a avut loc un proces de unificare, fondându-se capitala ţinutului la [Bolghar|Bolğar]], la 160 km sud de oraşul Kazan. Cei mai mulţi oameni de ştiinţa consideră că statul bulgar nu a fost capabil să iasă din sfera de dominaţie a hazarilor până când statul acestora din urmă nu a fost distrus în 965 de Sviatoslav, principele Rusiei Kievene.
Pentru a unifica triburile războinice bulgăreşti şi pentru a câştiga un aliat puternic în lupta cu hazarii, hanul Almas Khan i-a scris o scrisoare califului Bagdadului, în care-i cerea ajutorul pentru trimiterea unor învăţaţi care să cunoască şi să predea Coranul, dar şi sprijin pentru construirea de moschei. Pe 11 mai 922, hanul l-a întâmpinat pe misionarul Ahmad ibn Fadlan şi, patru zile mai târziu, adunarea triburilor a proclamat islamul ca religie a statului.
[modifică] Perioada de înflorire
Cea mai mare parte a populaţiei regiunii era de origine turcică (conform însemnărilor lui ibn Rustah). Ciuvaşii şi tătării din zilele noastre sunt urmaşii bulgarilor de pe Volga, deşi se pare că studiile lingvistice demonstrează că ciuvaşii reprezintă un etnos turcic mai timpuriu, care ar putea fi înrudiţi cu hunii.
Şeful bulgarilor de pe Volga era iltäbärul (numit uneori şi elteber). După trecerea la islam, titlul conducătorului bulgarilor a fost cel de şeic. Conducătorii despre care există dovezi scrise sunt: Almış (Almas), Mikail bine Cäğfär (Mikaul ibn Jafar), Mö'mim bine Äxmäd (Mumin ibn Ahmad), Mö'min bine âl-Xäsän (Mumin ibn al-Hasan) şi Talib bine Äxmäd (Talib ibn Ahmad).
Având controlul asupra cursului mijlociu al fluviului Volga, statul bulgar avea controlul şi asupra celei mai mari părţi a comerţului între Europa şi Asia de dinaintea cruciadelor, (care au deschis şi alte rute comerciale). Capitala Bulgar era un oraş înfloritor, rivalizând ca întindere şi bogăţie cu cele mai importante oraşe ale lumii islamice. Partenerii comerciali ai bulgarilor erau vikingii, hatîi, neneţii şi locuitorii din Bjarmland în nord, negustorii din Bagdad şi Constantinopole în sud, din China în răsărit, până la oraşele din vestul Europei. Alte mai oraşe bulgăreşti au fost Bülär, Suar (Suwar), Qaşan şi Cükätaw (Juktin). Oraşele din zilele noastre Kazan şi Elabuga au fost la origine fortăreţe ale bulgarilor.
Unele dintre oraşele bulgăreşti nu au fost încă decoperite, dar sunt menţionate în cronicile ruseşti. Acestea sunt: Aşli, Tuxçin, İbrahim şi Taw İle. Unele dintre ele au fost distruse de invazia mongolilor şi nua au fost refăcute dupa caeasta.
Cnezatele ruseşti din vest erau singurele ameninţări însemnate din punct de vedere militar. În secolul al XI-lea, Bulgaria a fost devastată de mai multe atacuri ruseşti. La sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul celui de-al XIII-lea. Cnejii Vladimirului, (în special Andrei cel Pios şi Vsevolod al III-lea), nerăbdători să-şi extindă graniţele către est, au atacat şi prădat în mod constant oraşele bulgăreşti. Ca urmare a presiunilor crescânde ale ruşilor, bulgarii au fost obligaţi să-şi mute capitala la Bilär.
[modifică] Declinul
În septembrie 1223, lângă Samara, avangarda armatelor lui Genghis Han, de sub comanda lui Uran, fiul lui Subutai Bagatur, a intrat în Bulgaria de pe Volga, dar a fost înfrântă de hanul Gabdula Chelbir. În 1236, mongolii au reluat atacul, dar au avut nevoie de cinci ani să ocupe toată ţara, care în acele timpuri era în război civil. De atunci, Bulgaria a devenit parte statului cunoscut mai târziu cu numele de Hoarda de Aur. Bulgaria a fost divizată în mai multe hanate, fiecare dintre ele vasale ale Hoardei de Aur, bucurându-se de o autonomie limitată. Până în prima jumătatea secolului al XV-lea, Hanatul Kazanului a devenit cel mai important dintre aceşti vasali ai mongolilor.