Bătălia de la Şelimbăr
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
1599 . La 28 octombrie are loc bătălia de la Şelimbăr, în care Mihai Viteazu reuşeşte să zdrobească oştirea transilvăneană şi să-şi deschidă drumul spre cetatea Alba Iulia, înfăptuind prima unire a Transilvaniei cu Ţara Românească.
407 ani de la Bătălia de la Şelimbăr 1599-2006
Chiar dacă alianţa (27 mai 1595) voievodului Mihai cu Sigismund Bathory era clară, acesta din urmă dăruindu-i la 6 ianuarie 1597 castelul şi domeniul Buia, format din 14 comune toate în judeţul Sibiu, domeniul Sona din judeţul Alba şi dreptul de a construi în Alba Iulia (Bălgrad), lângă cetate, o mânăstire, care a şi fost ridicată în acest an, între cei doi relaţiile s-au deteriorat an de an.
În anul 1597 se produseseră schimbări însemnate în Transilvania. Sigismund Bathory a făcut o vizită împăratului Rudolf al II-lea laa Praga, în urma acestei vizite încheindu-se un tratat prin care Sigismund Bathory cedează imperiului Transilvania , în schimbul ducatelor Oppeln şi Ratibor din Silezia. Schimbul dădea posibilitate Austriei să-şi întindă influenţa asupra creştinilor din Imperiul Otoman. Situaţia l-a determinat pe Mihai Viteazu, domnitorul Ţării Româneşti, să reflecteze la alianţa cu Sigismund Bathoryşi să încheie la rândul său un tratat cu împăratul mult mai favorabil la Mânăstirea Dealul în 9 iunie 1598. Preambulul tratatului spune că, Mihai recunoaşte suzeranitatea habsburgilor asupra Ţării Româneşti, împăratul obligându-se să ţie pe socoteala lui cu leafă 500 de mercenari, pe lângă Mihai acesta rămânând domn pe viaţă şi cu drept de moştenire în familia lui. Obiceiurile şi autonomia ţării vor rămâne neschimbate, nu se va plăti niciun tribut iar solii români vor fi primiţi la împărat cu o deosebită cinste. Sigismund Bathory, un om schimbător şi nehotărât, realiză că, ducatele din Silezia nu fac cât Transilvania şi, în august 1598 se întoarce în vechea lui stăpânire, alungând dregătorii împăratului.
La venirea lui în Ardeal, el îl chemă din Polonia, pe vărul său Andrei Bathory cardinalul cedându-i acestuia tronul principatului. Cardinalul Andrei Bathory ste recunoscut ca principe de Dieta Transilvaniei în aprilie 1599.
Schimbarea lui Sigismund Bathory era cu totul defavorabila lui Mihai, Andrei Bathory fiind duşmanul lui Rulolf al II-lea, care a fost înlăturat astfel din Transilvania. Luându-şi măsuri de siguranţă spre Dunăre şi Moldova, Mihai a început înaintarea spre Transilvania. În următoarele zile Mihai reuşeşte să obţină sprijinul saşilor din Braşov, continuând apoi marşul din Prejmer, prin Codlea, Făgăraş, satele din Ţara Făgăraşului, până la Tlmaciu, unde ajunge în 25 octombrie . Armata sa , întregită cu gruparea secundară condusă de Radu Buzescu şi banul Udrea înaintează spre Sibiu, aşezându-şi tabăra la Veştem în 26 octombrie. În speranţa amânării bătăliei, pentru a primi întăriri, Andrei Bathory îşi stabileşte tabăra la nord de cetatea Sibiului, pe malul stâng al Cibinului. În dimineaţa de 28 octombrie, Mihai Viteazu înaintează spre Sibiu.
Andrei Bathory este depăşit şi surprins în pregătire de către Mihai Viteazu, fiind nevoit să-şi dispună oştirea (circa 16.000 de oameni) între „Lazareth” şi „Exerzierplatz”, într-un loc defavorabil, având în spate bălţile Cibinului, folosite la apărarea cetăţii Sibiului, pe laturile de sud şi est.
La ora 9.00 începe bătălia, prin duelul intens de artilerie; cele 18 tunuri ale lui Mihai, deşi amplasate dominant, trăgeau la început pe deasupra adversarului, dintr-o reglare iniţial greşită. Artileria cardinalului Andrei Bathory, mult superioară numeric (circa 40-50 de tunuri) ripostând foarte puternic. La finalul pregătirii de artilerie, un nobil de origine română, Daniel Zalaschi, trece în rândul armatei lui Mihai făcându-i cunoscută poziţia dispozitivului inamicului. Atacul l-a dat Mihai Viteazu pe flancul stâng, gruparea lui Baba Novac încercând să rupă oastea cardinalului. În ciocnire cade Ştefan Lazăr, comandantul flancului cardinalului. Gaspar Kornis, comandantul locotenent al oastei cardinalului reuşeşte să-l respingă pe Baba Novac. Mihai reia atacul cu centrul oştirii, format din mercenari unguri şi secui aflaţi sub comanda lui Gheorghe Mako. Aceştia pătrund în dispozitivul inamic, lărgind flancurile spărturii şi acţionând atât în sprijinul lui Baba Novac, cu o grupă, iar cu cealaltă împotriva lui Moise Szekely, reuşind să respingă dreapta şi centrul oştirii transilvănene. Voievodul român, profitând de succes, întăreşte trupele din centru cu escadroane de sârbi, cazaci şi moldoveni şi angajează în bătălie şi pe Aga Leca. Linia întâia a lui Gaspar Komis este străpunsă, soarta bătăliei înclinându-se de partea lui Mihai Viteazu.
În jurul orei 15.00, armata cardinalului Andrei Bathory rămasă fără comandant şi atacată din flanc se dezorganizează şi intră în derută. Dezastrul este aproape total. Apărătorii saşi ai cetăţii urmărind cu atenţie desfăşurarea bătăliei de pe creneluri au salvat 350 de ostaşi saşi, care făceau parte din rândurile armatei cardinalului, trăgându-i cu funiile peste ziduri în interiorul cetăţii. Bilanţul bătăliei a fost mare: din rândurile oştirii transilvănene au căzut peste 3000 de oameni, alţii 1000 fiind răniţi şi prizonieri; pierderile armatei lui Mihai Viteazu au fost de asemenea mari, trupurile celor căzuţi, din ambele tabere, fiind adunate de locuitorii Sibiului şi aşezate într-o groapă comună, cunoscută şi astăzi sub numele de „Movila lui Mihai”.
Seara, Mihai Viteazu, a ordonat urmărirea pâlcurilor de oşteni, pentru a-i împiedica să se regrupeze şi să creeze probleme. Cardinalul Andrei Bathory fuge spre Moldova, încercând să găsească adăpost aici, dar pe drum în munţi este atacat de secui şi decapitat, la 31 octombrie. Capul lui este adus lui Mihai Viteazu.
După bătălia de la Şelimbăr, prin toate localităţile sibiene prin care a trecut domnitorul rommân în drumul său spre Alba Iulia populaţia l-a primit cu entuziasm.