Petre Antonescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dintre personalităţile de frunte ale şcolii de arhitectură românească se impune şi arhitectul Petre Antonescu, care a dominat activitatea arhitecturală din prima jumatate a secolului al XX-lea. S-a născut la Râmnicu-Sărat în anul 1873, unde a urmat şi cursurile şcolii primare, iar liceul l-a terminat la Bucureşti; începând din anul 1893, studiază arhitectura la Paris. Întors în ţară, a început o rodnică activitate în învăţământ, în domeniul conservării şi restaurării monumentelor de arhitectură (membru în Comisia monumentelor istorice) şi în direcţia realizării unor lucrări de arhitectură. Este autorul unor clădiri publice monumentale (palate administrative, bănci, ministere) şi al unor locuinţe prin care a elaborat şi a dezvoltat forme plastice arhitecturale viguroase, originale, dând o interpretare inedită formelor şi elementelor vechii arhitecturi româneşti. Printre lucrările cele mai reprezentative se numără Primăria Municipiului Bucureşti, ridicată între anii 1906 şi 1910 şi completată în anii de după 1945, fosta clădire a Palatului administrativ din Craiova (1912 - 1913), şi Banca de Investiţii din Bucureşti (1915-1923). Vom întâlni la aceste opere interpretări interesante ale pridvoarelor, loggiilor, ancadramentelor de ferestre şi uşi, brâielor şi altor elemente ale arhitecturii tradiţionale româneşti. În acelaşi spirit au fost concepute şi numeroase locuinţe particulare din Bucureşti, printre care amintim îndeosebi cele din str. Apolodor, str. Dumbrava Roşie sau clădirile care adapostesc Muzeul Simu. Remarcăm şi în aceste opere tendinţa de monumentalitate a arhitectului, controlată însă cu mult rafinament, pentru a nu conduce la exagerari. O mare clădire cu apartamente pe Şoseaua Kiseleff nr. 12, construită între cele doua războaie mondiale, cu o faţadă îmbrăcată aproape complet în căramidă aparentă, demonstrează cu virtuozitate adaptarea unor soluţii plastice tradiţionale pentru funcţiunile noi. Alături de interpetările arhitecturii româneşti, Petre Antonescu a reuşit cu egală siguranţă adaptarea într-un spirit contemporan a stilurilor istorice în monumentala clădire a Universităţii din Bucureşti (Facultatea de Drept), zidită între anii 1933 şi 1935; amplasată într-un generos spaţiu verde, compoziţia amplă, dominată de marea aulă centrală, desfaşoară principii planimetrice şi plastice de inspiraţie clasică, bine adaptate conţinutului programului. Întreaga operă a acad. arh. Petre Antonescu se înscrie ca unul dintre cele mai semnificative momente ale arhitecturii româneşti moderne.