Licinius

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Licinius
Extinde
Licinius

Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius (cca. 250 - 325) a fost împărat roman din 308 până in 324.

Ofiţer provenit dintr-o familie de ţărani din Moesia Superior, favorit al lui Galerius, Licinius este proclamat augustus al Occidentului la conferinţa de la Carnuntum (noiembrie 308). După moartea lui Galerius (311), Licinius ocupă proviincile danubiano-balcanice până la Hellespont. În 312 se apropie de Constantin cel Mare, alianţă întărită prin căsătoria lui cu Flavia Iulia Constanţia, sora acestuia, în martie 313, la Mediolanum (acum Milano).

În urma întrevederii de la Mediolanum (februarie-martie 313) a celor doi împăraţi, se promulgă edictul prin care creştinismul este recunoscut ca religie egală în drepturi cu celelalte culte din imperiu. Victorios în războiul cu Maximinus Daia (313), Licinius ocupă toate provinciile orientale deţinute de acesta, devenind stăpân al întregului Orient. Noul conflict cu Constantin cel Mare, soldat în 316 cu un prim război civil între cei doi împăraţi, va fi temporat atenuat în urma păcii de compromis încheiate. Sprijinit de cercurile păgâne din Orient, iniţiază o politică anticreştină.

Înfrânt în două mari bătălii, la Adrianopol (iulie) şi Chrysopolis în Asia Mica (septembrie), cu flota distrusă de Crispus, fiul lui Constantin, Licinius este făcut prizonier şi executat în anul următor la Tesalonic.

[modifică] Legături externe


Predecesor:
Severus II
Împărat Roman
308-324
cu Galerius, Constantin I, Maximinus Daia,
Valerius Valens şi Martinianus
Succesor:
Constantin I