Regiunile Italiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Premisele asupra unui grad de autonomie regională au fost făcute în constituţia din 1948. Totuşi, cinci regiuni (Friuli-Venezia Giulia, Sardinia, Sicily, Trentino-Tirolul de Sud şi Valle d'Aosta) au primit o autonomie şi nişte posibilităţi culturale mai mari. Fiecare regiune are un consiliu ales şi un Giunta Regionale (comitet executiv) condus de un preşedinte. Giunta este responsabilă în faţa consiliului şi îi este cerut să conducă regiunea în cazul în care nu reuşeşte să reţină confidenţa consiliului. Forma de guvernământ este de aceea analoagă structurii guvernării naţionale.

Guvernele provinciale şi comunale urmează aceleaşi principii - consiliuri şi giunte conduse de preşedinţi (sau primari în cazul comunelor).

Autonomia regională a fost o problemă în ultimii ani ai politicii italiene, fără îndoială aduse de manifestările unor partide ca Lega Nord.

Regiune Capitală
Abruzzo (câteodată Abruzzi) L'Aquila
Valle d'Aosta (Val d'Aoste, Valea Aostei) Aosta (Aoste)
Puglia (Apulia) Bari
Basilicata Potenza
Calabria Catanzaro
Campania Napoli
Emilia-Romagna Bologna
Friuli-Venezia Giulia Trieste
Lazio (Latium) Roma
Liguria Genova (Genoa)
Lombardia Milano
Marche Ancona
Molise Campobasso
Piemont (Piemonte) Torino
Sardinia (Sardegna) Cagliari
Sicilia Palermo
Trentino-Tirolul de Sud (Trentino-Südtirol/Alto Adige) Trento
Toscana Florenţa (Firenze)
Umbria Perugia
Veneto Veneţia (Venezia)

[modifică] Legătură externă

Hartă