Troesmis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Troesmis a fost una din cetăţile principale ale geţilor, menţionate de izvoarele istorice, referitoare la conflictele militare dintre Lysimach şi Dromichete (începutul secolului al III-lea i.e.n.). Poetul Ovidiu relatează că Troesmis este o cetăţuie străveche (Vetus arx), pe care Lucius Pomponius Flaccus a cucerit-o de la geţi şi a dăruit-o regelui Rhescuporis al tracilor (anul 12 e.n.).

După invazia sarmaţilor (67 – 69 e.n.), în cadrul acţiunilor de consolidare a frontierelor de la Dunărea de Jos, romanii întăresc cetatea Troesmis, construind un castru unde s-a stabilit Legiunea a V-a Macedonica.

Cele circa 80 de inscripţii descoperite în zidurile ambelor cetăţi de la Troesmis indică existenţa, în secolul al II-lea e.n, a două comunităţi: Canabenses şi Troesmenses, aşezări separate, cu o organizare de tip urban. În vremea ultimilor imparati antonini, aceste aşezări se unesc şi obtin statutul de municipiu. Cu această ocazie, s-a reconstruit şi castrul militar, cunoscut în literatura de specialitate cu numele de Cetatea de est de la Troesmis. În această perioadă a epocii romane, aici se afla cantonată Legiunea a II-a Herculia.

Nu departe, în aval pe malul Dunării, se afla cel de al doilea castru denumit de specialişti Cetatea de vest. Ea este contemporană cu prima, dar se pare ca a dăinuit mai multă vreme, motiv pentru care i se mai spune şi Cetatea târzie.

Se pare că în sec. I-VII Troesmis a fost unul din cele mai mari oraşe din Dobrogea dar, în sec. al XIX-lea, ambele cetăţi au ajuns să fie folosite de localnici drept cariere de piatră.

În prezent, din vechiul oraş e mai păstrează:

  • - Cetatea de est, din sec. V, de tip moeso - roman, de plan poligonal cu turnuri în formă de potcoavă la colţuri. În interior sunt 2 bazilici şi zidurile mai multor edificii;
  • - Cetatea de vest situată pe un promontoriu de tip dunărean târziu;
  • - Aşezarea civilă, între cele două cetăţi, delimitată de 3 valuri cu şanţuri, reprezentând 4 faze succesive de dezvoltare a aşezării în perioada sec. II - VII.
În alte limbi