Problema irlandeză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Cuprins

[modifică] Aspectul teritorial

Antagonismul social şi religios care opune Irlanda (încorporată în Marea Britanie prin actul de Unire al lui Pitt în 1800, care transformă arhipelagul în Regatul Unit şi deleagă deputaţii irlandezi la Westminster) şi Anglia, izbucneşte cu o nouă vigoare. În anii ’40, “Irlanda tânără” cere o naţiune pentru poporul său. Irlandezii luptau pentru independenţă naţională sub formă de « Home Rule » (autonomie), pentru anularea « Actului de uniune » din 1801 dintre Anglia şi Irlanda şi formarea unui stat independent.

Irlanda suferă mai apoi cea mai mare tragedie din istoria sa : Marea Foamete (1845-1849). Ea este rezultatul atacării cartofilor (hrana de bază a ăţranilor) de mană şi este agravată de epidemii. Numărul estimat al victimelor este de 1.600.000 de persoane ( aproximativ 20% din populaţie), iar circa 1.300.000 de irlandezi emigrează, în principal în SUA. Această tragedie nu face decât să aprindă şi mai tare în inima celor rămaşi la baştină, dorinţa de a fi stăpâni la ei acasa.

[modifică] Aspectul religios

Alt aspect al problemei irlandeze era cel religios. Irlandezii împărtăşeau religia catolică, iar englezii căutau să-i convertească la religia anglicană. În 1858, irlandezii se organizează în societăţi secrete, cum ar fi « Mişcarea Revoluţionară a Fraternităţii Republicane Irlandeze », ai cărei membri, fenianii, desfăşoară o campanie propagandistică şi chiar comite câteva atentate în Anglia.

[modifică] Aspectul social

Aspectul social se mai manifestă prin lupta pentru rezolvarea problemei agrare, deoarece irlandezii au fost deposedaţi de către landlorzi, de pământurile lor. Cei mai mulţi dintre ei au devenit arendaşi sau emigranţi. Această problemă a fost rezolvată în 1903 printr-o lege ce duce la un transfer masiv al proprietăţii în favoarea ţăranilor irlandezi. Noul val al mişcării de eliberare naţională a irlandezilor a obligat guvernul liberal să acorde Irlandei dreptul la o guvernare autonomă (1914). Dar coloniştii din partea de nord a Irlandei (Olster), s-au opus, cerând ca Olsterul să fie exclus din bilul despre autonomia Irlandei. Începutul Primului Razboi Mondial a amânat introducerea acestui bil.

[modifică] Legături externe

[modifică] Bibliografie

  • "Istoria continentului european de la 1850 până la sfârşitul secolului al XX-lea" de Jean-Michel Gaillard şi Anthony Rowley, editura "Cartier"