Mehmed al II-lea Fatih
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mehmed al II-lea Fatih (الفاتح), (Cuceritorul sau Mahomed al II-lea) (n. 30 martie 1432 — d. 3 mai 1481), cel de-al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea a ajuns sultan la vârsta de 19 ani, a fost sultan al Imperiului Otoman între 1444 şi 1446, şi între 1451 şi 1481. A fost unul dintre cei mai cuceritori sultani din istoria Imperiului Otoman. În anul 1453, având 21 de ani cucereşte Constantinopolul, iar ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea cade eroic în luptă. De atunci, Constantinopolul a fost numit Istanbul, devenit ulterior capitala Imperiului. În timpul domniei lui Mehmed, turcii cuceresc Serbia, Grecia, Bosnia şi Răsăritul Asiei Mici. Pentru mariile succese, el a fost numit Fatih (Cuceritorul). Deşi a avut puţine înfrângeri din partea ţărilor române (Iancu de Hunedoara în 1456, Vlad Ţepeş în 1462 şi Ştefan cel Mare în 1476), mulţi istorici îl consideră pe Mehmed al II-lea drept adevăratul întemeietor al Imperiului Otoman.
![]() |
|
![]() |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Apasă omolog pentru extindere/ascundere
|