Socialism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Trandafirul roşu – simbolul socialismului
Parte a seriei
Socialism .

Socialism
ramuri ale socialismului
Definiţii ale socialismului
Critici ale socialismului
Istoria socialismului
Partide social democrate
Lista socialiştilor
Internaţionala Socialistă
Social Democraţie
Economia politică socialistă

Editează acest cadru


Culoarea roşie şi în mod special steagul roşu sunt simbolurile tradiţionale ale socialismului
Culoarea roşie şi în mod special steagul roşu sunt simbolurile tradiţionale ale socialismului

Socialismul este un concept, o ideologie, o colecţie de mişcări politice care au evoluat şi s-au ramificat de-a lungul timpului. La început, s-a bazat pe proletariatul organizat cu scopul de a clădi o societate lipsită de clase sociale. Dar, până la urmă, se concentrează din ce în ce mai mult pe reforme sociale în cadrul democraţiilor moderne. Conceptul şi termenul de socialist se referă de asemenea la un grup de ideologii, un sistem economic, sau un stat care există sau care a existat.

Prin socialism se înţelege ansamblul doctrinelor social-politice care urmăresc reformarea societăţilor umane prin desfiinţarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie şi de schimb şi punerea acestora sub controlul statului.
Este o orânduire socială bazată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare aliată cu celelalte clase şi categorii sociale muncitoare, pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie şi pe realizarea retribuţiei potrivit principiului „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după munca depusă“.

Socialism ştiinţific = ansamblul concepţiilor marxist-leniniste privitoare la structura şi dinamica proceselor trecerii omenirii de la orânduirea capitalistă la orânduirea comunistă.
Socialism utopic = ansamblul concepţiilor socialiste care concep instaurarea orânduirii socialiste ca o cerinţă a raţiunii, ca o concretizare a unui ideal moral.

În teoria marxistă, socialism se referă la societatea care va urma după căderea capitalismului, şi in unele cazuri care se va dezvolta mai târziu în comunism. Marxismul şi comunismul sunt două ramuri specifice ale socialismului. Cele două nu reprezintă socialismul ca un tot.

În teoria socialistă modernă, preocuparea este atingerea ţintei care o reprezintă o societate democratică care are un popor responsabil şi un guvern înţelegător care ar forma coloana vertebrală a unui ideal stat-providenta (eng. welfare state).

Cuvântul socialism îşi are originea la începutul secolului al XIX-lea. A fost pentru prima oară, autodefinitoriu, în engleză, în 1827, pentru a-i descrie pe discipolii lui Robert Owen. În Franţa, din nou, autodefinitoriu, a fost folosit în 1832, pentru a-i descrie pe discipolii doctrinelor lui Saint-Simon, iar după aceea de Pierre Leroux şi J. Regnaud în l'Encyclopédie nouvelle. Folosirea termenului s-a răspândit rapid şi a fost folosit diferit în diferite locuri şi momente, atât de grupuri cât şi de indivizi care se consideră socialişti sau de oponenţii acestora. Deşi există o mare diversitate de opinii printre grupurile socialiste, toţi sunt de acord că îşi au rădăcinile comune în luptele din secolul al XIX-lea şi al XX-lea ale muncitorilor din industrie şi din agricultură, lupte duse conform principiului solidarităţii şi apărând o societate egalitaristă, cu o economie care, în viziunea lor, ar fi servit masele largi populare, nu doar pe puţinii bogaţi.

Socialismul trebuie privit ca formă de organizare socială, în care interesul societăţii primează în faţa interesului unui individ, sau a unui grup restrâns de indivizi şi vine în opoziţie cu liberalismul, care reprezintă sistemul social, în care primează interesul individului, sau al unui grup restrâns de indivizi, în faţa interesului societăţii. Privit din acest punct de vedere, socialismul are ca atribut democraţia, care vine şi îl defneşte ca putere a poporului.

Economia socialistă pune la baza statul, ca administrator al bunurilor societăţii, bunuri comune, care să stea la baza dezvoltării întregii societăţi, având ca prioritate necesităţile acesteia legate de creşterea continuă a nivelului de trai. Preţurile economiei socialiste trebuie să asigure continuarea activităţilor economice şi dezvoltarea de perspectivă pe termene de scurtă şi lungă durată. În acest sens, va impune pieţii un mercurial al preţurilor, care va sta la baza impozitării celor care sunt în afara lui; în acest fel liberalizarea preţurilor va avea o barieră în calea speculei până la nivelarea pieţii cu produsele dificitare. Iniţiativele particulare vor fi stimulate în domeniile dificitare ale cerinţelor sociale şi limitate cele care sunt dăunătoare societăţii, prin pârghiile financiare la dispoziţia statului.

Acestea sunt doar principii de bază, care să stabilească un cadru legislativ adecvat, care să aibă la baza lui omul cu necesităţile lui, care să asigure fiecărui individ al societăţii condiţii de trai şi de perpetuare a speciei, de recreere şi de respect reciproc, să aducă cetaţeanului demnitatea cuvenită ca om, ca membru al societăţii în care trăieşte, munceşte, îşi găseşte fericirea şi participă activ la bunăstarea întregii naţiuni şi a perpetuării aesteia.