Serbia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||
![]() |
Serbia şi Muntenegru -Serbia |
||||
Limbă oficială | Limba sârbă 1 | ||||
---|---|---|---|---|---|
Capitală | Belgrad | ||||
Suprafaţă - Total - % apă |
88,361 km² n/a |
||||
Populaţie - Total (2002) Recensământ- fără Kosovo - densitate |
7.498.001 126.83/km² |
||||
Grupuri etnice (2002) |
Sârbi: 66% Albanezi:17% Unguri: 3.5% Muntenegreni: 0.92% Alţii: 13.5% |
||||
Preşedinte | Boris Tadić | ||||
Prim-ministru | Vojislav Koštunica | ||||
Imn naţional | Bože Pravde | ||||
Ora locală | UTC +1 | ||||
Monedă | Dinarul sârbesc (DINAR )De asemenea euro ( EUR ) în Kosovo |
||||
Internet TLD | .rs (încă neactivat), .yu încă folosit | ||||
Companie naţională de transport aerian | Jat Airways | ||||
|
Republica Serbia (în limba sârbă Република Србија sau Republika Srbija) este o republică în sud-estul Europei care a fost unită până în anul 2006 cu Republica Muntenegru într-o federaţie numită Federaţia Serbia şi Muntenegru.
Rădăcinile statului sârbesc se regăsesc în prima jumătate a secolului al IX-lea. Regatul Serbiei a fost fondat în secolul al XI-lea, iar în secolul al XIII-lea a devenit în cele din urmă Imperiul Sârb. După 1918, Serbia a fost unul dintre membrii fondatori ai Iugoslaviei în diferitele sale forme (Regatul Iugoslavia, Republica Socialistă Fererală Iugoslavia şi Republica Federală Iugoslavia).
Cuprins |
[modifică] Istorie
Rădăcinile statului se întind până în secolul al VII-lea şi se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirović. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat fiinţă în secolul al XI-lea, găsindu-şi sfârşitul spre finele secolului următor.
Serbia medievală s-a format în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea având ca figură centrală pe Marele Jupan Ştefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui Ştefan Întâi, Serbia a devenit regat, iar în anul 1346 Ştefan Dušan a înfiinţat Imperiul Sârb, dezintegrat în urma înfrângerii în faţa turcilor otomani în anul 1389. Bătălia istorică a avut loc la Kosovo. Nordul Serbiei a fost cucerit şi el prin căderea cetăţii Smederevo în anul 1459, urmând Bosnia câţiva ani mai târziu şi Herţegovina în 1482.
Între anii 1459 - 1804, Serbia în pofida a trei invazii austriece şi a numeroase rebeliuni, a rămas sub conducerea Imperiului Otoman. Viaţa religioasă a fost dominată de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri. Cei convertiţi au preluat denumirea de musulmani, iar mai târziuni pe cea de bosniaci, refuzând să mai fie identificaţi drept de sârbi.
Revolta anilor 1804-1813 condusă de către Đorđe Petrović (cunoscut şi sub denumirea de Karađorđe - "George cel Negru"), şi revolta din anul 1815, a dus la înfiinţarea Principatului Serbiei. Având o autonomie largă faţă de Impoeriul Otoman, este considerat precursorul Serbiei moderne.
Între anii 1815 - 1903, Serbia a fost condusă de către Dinastia Obrenović, cu excepţia perioadei dintre anii 1842 - 1858, când la conducerea ţării s-a aflat Prinţul Aleksandar Karađorđević. În anul 1903, Dinastia Obrenović a fost înlocuită de către Dinastia Karađorđević, descendentă a lui Đorđe Petrović.
Lupta pentru modernizarea societăţii, pentru drepturile omului şi pentru un stat naţional au durat aproape trei decenii şi s-a încheiat cu adoptarea constituţiei la 15 martie 1835. În 1876, Muntenegru, Serbia, şi Bosnia au declarat război Imperiului Otoman şi au proclamat unirea. Totuşi, Tratatul de la Berlin din 1878, care a fost semnat la Congresul de la Berlin de către Marile Puteri, a acordat deplina independenţă doar Serbiei şi Muntenegrului, lăsând Bosnia şi Raška , Austro-Ungariei, care a blocat unirea lor până la Războaiele Balcanice din 1912 şi 1913 şi Primul Război Mondial.

Asasinarea la 28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo în Austro-Ungaria de către Gavrilo Princip, un susţinător al unităţii slavilor de sud, supus austriac şi memebru al organizaţiei Tânăra Bosnie, a servit drept pretext pentru ca Austro-Ungaria să declare război Serbiei. Rusia a început să îşi mobilizeze trupele pentru apărarea aliatei sale, Serbia, ceea ce a dus la declaraţia de război a Germaniei împotriva Rusiei în vederea susţinerii aliatei acesteia Austro-Ungaria. Totuşi, de vreme ce strategii militari germani doreau să evite un război pe două fronturi atât împotriva Rusiei cât şi împotriva a Franţei, aceştia au atacat mai întâi Franţa. În cele din urmă, aceasta a culminat cu atragerea în război a tuturor Marilor Puteri europene. Armata sârbă a câştigat câteva victorii importante împotriva Austro-Ungariei în timpul Primului Război Mondial, dar a fost compleşită în final de forţele unite ale Germaniei, Austro-Ungariei şi Bulgariei. În Primul război mondial Serbia a avut 1 260 000 de victime - 28 % din totalul populaţiei sale şi 58 % din populaţia sa masculină.
În anul 1918, Serbia fonda împreună cu Muntenegru, Regatul Serbiei, Croaţiei şi a Slovenilor, cunoscut mai târziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În timpul celui de al II-lea război mondial, Serbia a fost un stat marionetă a Germaniei Hitleriste. Teritoriul său includea Serbia Centrală de azi şi partea vestică a Banatului.
În 1945 Serbia a devenit parte a unei federaţii, cea de-a doua Iugoslavie, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, condusă de Josip Broz Tito până la moartea acestuia în 1980.
De la căderea celei de-a doua Iugoslavii în 1992 şi până în 2003, Serbia a format, împreună cu Muntenegru, Republica Federală Iugoslavia. În ciuda războiului civil din ţările vecine, Croaţia şi Bosnia-Herţegovina, în Serbia a fost pace până în 1998, deşi o parte din instituţiile şi conducerea ţării au susţinut pe sârbii bosniaci şi pe cei din Croaţia în aceste conflicte, înarmându-i şi dirijându-le trupele.
Între 1998 şi 1999, ciocnirile din Kosovo dintre forţele de securitate sârbe şi iugoslave pe de o parte şi Armata de Eliberare din Kosovo pe de altă parte, au condus la bombardamentele NATO, care au durat 78 de zile. Atacurile au fost oprite când preşedintele iugoslav Slobodan Milošević a acceptat să retragă forţele de securitate, inclusiv armata şi poliţia din Kosovo. Acestea au fost înlocuite cu o forţă internaţională, iar Kosovo a rămas, formal, în cadrul federaţiei Iugoslave.
Între anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia şi Muntenegru. În data de 21 mai, 2006, Muntenegru a hotărât în urma unui referendum ieşirea din uniune - 55.5% dintre voturi au fost în favoarea independenţei. Pe 3 iunie, Parlamentul Muntenegrului a declarat independenţa ţării, iar pe 5 iunie, Adunarea Naţională a Serbiei a declarat Serbia succesoare în drepturi a Uniunii Statale.
[modifică] Geografie
Serbia este situată în cuprinsul a două regiuni istorico-geografice, Balcanii de Vest şi partea de sud a Câmpiei Panoniei. Are graniţe comune cu Albania, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, România şi Ungaria. Fără a avea ieşire directă la mare, Serbia are acces prin intermediul Dunării la Marea Neagră şi Europa Centrală.
Cu un relief variat, câmpii fertile in partea de nord, Voievodina, dealuri şi munţi in partea de sud-est, teritoriul Serbiei este străbătut de Nunăre si de râul Morava, tributar al fluviului.
Clima este continentală in nordul ţării, cu ierni reci şi veri umede şi calde, iar în partea sudică are influenţe mediteraneene, cu veri secetoase.
[modifică] Subdiviziuni administrative
Serbia este divizată în 29 de judeţe, 5 dintre ele în Kosovo, şi oraşul Belgrad. Judeţele au în componenţă 108 de diviziuni administrative. Serbia cuprinde de asemenea 2 provincii autonome: Kosovo şi Metohija aflată în partea de sud a ţării, actualmente aflată în administrarea Naţiunilor Unite, şi Voievodina în partea de nord.
[modifică] Oraşe
Oraşele importante cu peste 100.000 de locuitori potrivit recensământului din anul 2002:
- Belgrad: 1.119.642ş; 1.576.124 în zona metropolitană
- Novi Sad: 216.583
- Priština: 200.000 (estimare 2002), 262.686 (estimare 2006)
- Niš: 173.724
- Kragujevac: 146.373
- Prizren:121.000 (estimare 2002), 165.227 (estimare 2006)
- Subotica: 99.981
[modifică] Politică
Pe data de 4 februarie 2003 Parlamentul Republicii Feferale Iugoslavia a consimţit o mai largă autonomie a celor două entitaţi componente, Serbia şi Muntenegru, în cadrul unui federaţii, cea a Serbiei şi Muntenegrului.
După căderea lui Slobodan Milošević pe 5 octombrie 2000, republica a fost guvernată de către Opoziţia Democrată din Serbia. Gradual, tensiunile s-au acumulat în cadrul coaliţiei, sfârşind prin părăsirea acesteia de către Partidul Democrat din Serbia (DSS), Partidul Democrat (DS) rămânând singur la guvernare. În anul 2004, DSS a câştigat alegerile parlamentare şi a format noul guvern al Serbiei împreună cu G17 Plus şi coaliţia SPO-NS. Guvernul are de asemenea sprijinul Partidul Socialist al Serbiei (SPS). Primul-ministru sârb este Vojislav Koštunica, liderul DSS.
Preşedintele Serbiei este Boris Tadić, liderul partidului DS, ales cu 53% de voturi în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale ţinute pe 27 iunie 2004.
[modifică] Economie
[modifică] Demografie
[modifică] Educaţie
[modifică] Cultură
[modifică] Serbia în imagini
Catedrala Sfântul Sava, Belgrad |
Kalemegdan, Belgrad |
Cetatea Petrovaradin, Novi Sad |
|
Albania | Andorra | Austria | Belarus | Belgia | Bosnia şi Herţegovina | Bulgaria | Cehia | Cipru | Croaţia | Danemarca | Elveţia | Estonia | Finlanda | Franţa | Germania | Grecia | Irlanda | Islanda | Italia | Liechtenstein | Letonia | Lituania | Luxemburg | Macedonia | Malta | Moldova | Monaco | Muntenegru | Norvegia | Polonia | Portugalia | Regatul Unit | România | Rusia | San Marino | Serbia | Slovacia | Slovenia | Spania | Suedia | Turcia | Ţările de Jos | Ucraina | Ungaria | Vatican
Teritorii dependente: Akrotiri şi Dhekelia | Insulele Feroe | Gibraltar | Guernsey | Insula Man | Jan Mayen | Jersey | Svalbard