Roman (oraş)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Roman
Stema oraşului Roman [[Imagine:|200px|Roman în România]]
stemă amplasare
Amplasare 46°55′48″N, 26°55′48″E
Ţară România
Judeţ Neamţ
Atestare documentară 1387
Populaţie 71.000 (2006)
Suprafaţă 30,08 km²
Densitatea populaţiei 2.309 loc./km²
Altitudine m n.m.
Localităţi suburbane {{{componenţă}}}
Primar Dan Ioan Cărpuşor, PSD
Sit web ro Situl oraşului
Harta administrativă a oraşului Roman
Harta administrativă a oraşului în cadrul judeţului

Roman este un oraş din judeţul Neamţ, Moldova, România. Este situat în partea centrală a podişului Moldovei, în judeţul Neamţ, la confluenţa râurilor Siret şi Moldova. Este poziţionat la 46°55' latitudine nordică, 26°55' longitudine estică. Dacă în anul 1992 oraşul avea o populaţie de 83.000 de locuitori, în anul 2002 datorită plecărilor în străinătate determinate de criza economică prin care a trecut zona, s-a ajuns la o populaţie stabilă de 69.483 locuitori, 71.000 în 2006. În prezent se încearcă să se pună bazele Zonei Metropolitane Roman, care ar include comunele învecinate, care ar putea depăşi 200.000 locuitori, fiind astfel cea mai mare aglomeraţie urbană din judeţul Neamţ, Romanul devenind astfel unul din oraşele mari ale ţării.

Cuprins

[modifică] Istoric

Prima menţiune o găsim în Letopiseţul Novgorodului, datat în jurul anului 1387. Primul document scris este un hrisov de danie din 30 martie 1392. Numele oraşului a fost preluat de la Roman I Muşat, considerat întemeietorul oraşului. Când Roman I a întemeiat oraşul au fost şi evrei printre primii locuitori. Roman I i-a eliberat pe evrei de serviciul militar în schimbul unui impozit.

Până la instaurarea regimului comunist în România (1946-1949) a fost reşedinţa judeţului Roman. Judeţul a fost desfiinţat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950.

[modifică] Educaţie

[modifică] Grădiniţe

  • 1916 – Se înfiinţează gradiniţa nr. 1 "Episcop Melchisedec", din 1939 este renumerotată cu numărul 2
  • 1919 – Societatea Ortodoxă Română a Femeilor înfiinţează a doua grădiniţa pe strada Dobrogeanu Gherea
  • 1920 – Se înfiinţează a treia grădiniţă (actuala nr. 5) de către comunitatea evreiască. În următorii 20 de ani s-au mai înfiinţat doar două astfel de instituţii.

[modifică] Învăţământ primar

  • 1747 - Domnitorul Grigore II Ghica înfiinţează o şcoală de slavonă şi română pe lângă Episcopia Roman
  • 1832 - Ia fiinţă Şcoala primară de băieţi nr. 1 "Grigore Al. Ghica Voievod"
  • 1861 - Ia fiinţă Şcoala primară de băieţi nr. 2 "Vasile Alecsandri" (actuala Şcoală nr. 1)
  • 1859 - 1868 - Se înfiinţează Şcoala primară de băieţi nr. 3 şi două şcoli de fete
  • 1879 - Se înfiinţează Şcoala particulară evreiască prin silinţa lui D. Lustgarten
  • 1893 - Se înfiinţează Şcoala evreiască de stat
  • 1919 - Se înfiinţează Şcoala normală "Ion Creangă"
  • 1921 - S-a înfiinţat Şcoala primară de băieţi nr. 4 (actuala Şcoala nr. 3) cu local propriu din 1925
  • 1925 - S-a înfiinţat Şcoala primară nr. 3 de fete, în acelaşi local cu Şcoala nr. 4

S-au mai înfiinţat de asemenea un "pension" de băieţi, două pensioane de fete şi o şcoală armenească.

[modifică] Invăţământ mediu şi liceal

  • 1858 – Se înfiinţează Seminarul epiarhial. În 1892 începe contrucţia unei clădiri proprii, finalizată în 1897. Îşi reîncepe activitatea ca seminar teologic din 1990.
  • 1872 – Se înfiinţează Gimnaziul "Roman Vodă". Şcoala se mută în actuala clădire în care funţionează abia în 1899.
  • 1880 – A luat fiinţă Şcoala de meserii, una din cele mai vechi şcoli profesionale din Moldova.
  • 1921 – Se contruieşte liceul de fete "Maria şi Ecaterina Cantacuzino" prin donaţiile unor persoane private.
  • 1925 – Se deschide Gimnaziul comercial de băieţi, devenit ulterior liceu.
  • 1929 – Se deschide Şcoala profesională de ucenici de pe lânga Arsenalul Armatei.

[modifică] Asistenţa medico-sanitară

Secolul al XVII-lea – Pe lângă Manastirea "Sfinţii Voievozi" se organizează o bolniţă.

  • 1753 – A luat fiinţă a doua bolniţă pe lânga Mănăstirea Precista
  • 1754 – Comunitatea evreiască îşi amenajează propria bolniţă
  • 1797 – Vartolomei Putneanul a construit primul local pentru un spital beneficiind de sprijinul material al episcopului Veniamin Costachi
  • 1884 – Se inaugurează spitalul "Precista Mare" dotată cu inventar şi mobilier nou; construcţia a durat peste 12 ani.
  • 1893 – Se contruieste în vecinatatea oraşului spitalul pentru bolnavii de pelagră
  • 1884 – Divizia a VII-a înfiinţează un spital militar
  • 1990 – Se inaugurează noua clădire a spitalului de pe strada Tineretului, dotat cu laboratoare şi peste 700 de paturi

Se mai construieste o policlinică stomatologică, un leagăn pentru copii, cinci dispensare urbane, un spital de boli contagioase.

Reţeaua de asistenţă medicală este susţinută şi de o reţea de farmacii. De asemenea, asociatia "Precista Mare" oferă servicii medicale şi asistenţă la domiciliu.

[modifică] Cultură

De importanţă culturală sunt Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă, Muzeul de Ştiinte ale Naturii. În plin centru al oraşului se află, deşi în paragină, fosta Scoală de Muzică şi casa celui ce a fost dirijorul Sergiu Celibidache. La câţiva kilometri de oraş se află vestitul Han al Ancuţei, al lui Mihail Sadoveanu, renovat pe aceleaşi locuri odată mistuite de flăcări

[modifică] Biserici

[modifică] Episcopia

Neavând documente certe care să ateste cu precizie data întemeierii acestui locaş de cult, istoricii consideră că acest aşezământ a fost cel mai probabil infiinţat în perioada 1408 - 1413, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, cel care e considerat organizatorul ierarhiei bisericeşti moldovene. Lucrările ulterioare au durat timp de 8 ani, încheindu-se în 1550 prin grija soţiei lui Petru Rareş, Elena Doamna şi a fiilor săi Iliaş, Ştefan şi Constantin, după cum rezultă din textul inscripţiei originare, în care numele fiului cel mare (Iliaş) a fost şters ulterior, în urma trecerii sale la islamism. În perioada 19902005 s-au finalizat lucrările de restaurare şi refacere a picturilor şi clopotniţei conform planurilor originale.

[modifică] Biserica "Precista Mare"

Un alt monument important, situat în vecinatatea Episcopiei, este Biserica "Precista Mare". Ea face parte din categoria marilor ctitorii voievodale, fiind rodul evlaviei şi strădaniilor Doamnei Ruxandra, văduva lui Alexandru Lăpuşneanu, care a ridicat acest lăcaş de închinăciune în anul 1569, pe locul altuia mai vechi. Lucrările de construcţie s-au desfăşurat în prima parte a scurtei domnii a lui Bogdan Lăpuşneanu (1568 - 1572). Biserica a fost restaurată sucesiv în 1753 de către epicopul Ionichie în timpul domniei lui Constantin Racoviţă, în 1784 de către egumenul Gherasim Putneanul, în 1944 şi 1977 a fost restaurată datorită deteriorărilor produse de cutremure. Dintre obiectele reprezentative amintim grupul celor 40 de icoane praznicale pictate de zugravi anonimi în anii 1793 - 1794, la comanda egumenului Gherasim Putneanul.

[modifică] Biserica "Precista Mică"

Biserica "Precista Mică" (str. Sucidava) a fost ridicată pe locul unui vechi lăcaş de lemn ridicat la începutul secolului al XVIII-lea sau chiar mai înainte. Construcţia actualului edificiu a început în 1791 prin grija preotului Constantin (fiul preotului Ioniţă), iar biserica a funcţionat - cu un acoperământ provizoriu - până în 1826, când se termină zidăria. Monumentul are un plan simplu, cruciform, cu sânurile laterale uşor pronunţate, care îl încadrează stilului moldovenesc, în varianta specifică secolului al XVIII-lea. Nu are turle, turnul-clopotniţă s-a zidit separat, iar pridvorul a fost adăugat în 1855. Având de suferit în urma cutremurului din noiembrie 1940 şi mai apoi a războiului, monumentul a fost restaurat în 1946, cele mai recente lucrări de reparaţie încheindu-se la începutul anilor 2000.

[modifică] Biserica Albă

Actul de atestare a monumentului este hrisovul datat 2 mai 1753 care face din "Ştefan Vodă cel Bun" (adică Ştefan cel Mare), ctitorul bisericii cu hramul "Sfinţii Voievozi". După 1695, Biserica Albă a mai suferit - fără nici o îndoială - mai multe lucrări de reparaţii şi restaurări, care nu au dus însă la modificări structurale. În veacul trecut, cele mai ample lucrări s-au desfăşurat în 1928 (când s-a adăugat şi un pridvor aflat în totală contradicţie cu linia constructivă a monumentului), în 1971, 1979 şi, mai recent, în 1985, când s-a realizat restaurarea şi consolidarea temeinică a acestui valoros monument.

[modifică] Biserica "Sfântul Nicolae"

Acest lăcaş a fost ridicat probabil pe la 1600 şi atestat documentar în "mărturisirea hotarnică" din 3 septembrie 1752 cerută voievodului Constantin Cehan Racoviţă de către episcopul Ioanichie al Romanului. Vechea biserică de lemn a fost înlocuită cu actuala biserică de zid între anii 1747 - 1769. Inscripţia cu litere latine care s-a păstrat deasupra icoanelor împărăteşti precizează că iconostasul a fost dăruit de către episcopul Gherasim al Romanului în anul 1816. Mai reţin atenţia două icoane pictate pe lemn, din secolul al XVIII-lea şi o uriaşă lumânare de ceară donată în anul 1707 pentru biserica veche de către breasla romilor.

[modifică] Biserica Armenească

Comunitatea armeana din Roman a impus ridicarea unei încăpătoare biserici de piatră, realizată în 1609, după cum rezultă din pisania originară. Peretele nordic ne informează că edificiul actual este rezultatul unor lucrări mai recente, executate între anii 1863 - 1868 sub conducerea arhitectului bavarez Johan Brandel de Daggendorf. Deoarece comunitatea armeană din Roman nu mai număra decât câteva familii, iar biserica ce fusese părăsită începuse a intra în ruină, Episcopia a obţinut în martie 1981 din partea Arhiepiscopiei Armene din Bucureşti, cedarea edificiului "în folosinţă provizorie pe termen nelimitat".

[modifică] Economie

[modifică] Uzina de ţevi

cea mai mare din România

[modifică] Fabrică de zahăr şi de ciocolată

singura din Zona Moldovei

[modifică] Fabrică de ceramică

[modifică] Fabrică de mase plastice

investiţie austriacă de mare valoare

[modifică] Întreprinderi de confecţii