Film mut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[modifică] Definiţie

Film pe 16mm fără pistă de sunet
Extinde
Film pe 16mm fără pistă de sunet

Filmul mut, se poate defini ca producţia ale cărei imagini nu sunt însoţite de o pistă de sunet, iar replicile sunt redate sub formă de inserturi scrise între diferite secvenţe.

Perioada filmului mut este cuprinsă din 28 decembrie 1895 când Fraţii Lumière au prezentat prima proiecţie cinematografică cu filmul "La sortie d'usine Lumiére à Lyon", până la apariţia primului film sonor în anul 1927, "Cântăreţul de jazz".

[modifică] Istoric

În perioada de început a cinematografiei, datorită condiţiilor tehnice de realizare de producţii cinematografice - filmul -, prezentarea acestora se făcea fără a fi însoţite de un sunet care să facă personajele să "vorbească".

Dar, după perioada artizanală a filmului, unde totul era improvizaţie, producerea lui trece la cea industrială, favorizată şi de apariţia sălilor specializate cinematografele. Acest lucru trebuia făcut cu investiţii care trebuia să aducă profituri producătorilor.

Filmul trebuia făcut cu artă, şi înţeles de public. Dialogurile, eventual erau exprimate prin nişte inserturi scrise, între diferite secvenţe ale acţiunii.

Afiş "Naşterea unei naţiuni"

După ce fenomenul cinematografic a devenit o industrie apărând cinematografele, unii patroni pentru a ameliora oarecum atmosfera acţiunii, au introdus în sală pianul sau chiar orchestre.

Uneori s-a recurs în afara de orchestră, aşa cum a procedat regizorul american D. W. Griffith la lansare producţie "Naşterea unei naţiuni", care pentru a acentua dramatismul filmului, în a plasa actori în spatele ecranului pentru unele dialoguri concordante cu cele a actorilor din proiecţie.

Charlie Chaplin "maestrul" comediei mute
Extinde
Charlie Chaplin "maestrul" comediei mute

Aceast neajuns, muţenia filmului, nu i -a împiedicat pe marii realizatori de filme, să dea noii arte de exprimare, capodopere de valoare. Arta filmului mut era concentrarea asupra expresiei imaginii redate, o expresie specifică, teatrală, chiar uneori exagerată a actorilor. Această artă a filmului mut a atins culmi artistice înalte; o serie de actori, aleşi după rigorile fotogeniei au contribuit la aceasta (să amintim doar de Rudolf Valentino). Perfecţiunea artei mute a filmului a pus la îndoială însăşi preceptul de a sonoriza filmul. Mulţi au considerat că filmul sonor va fi moartea cinematografului, inclusiv Charlie Chaplin, temere care aşa cum spunea istoricul de cinema Georges Sadoul nu s-a întâmplat întru-cât ..."Operele cele mai bune ale artei mute, solicitau sunetul şi vorba".

Vorbind de filmul românesc, rămâne memorabil "Independenţa României", ca importantă realizare a filmului mut produs pe meleagurile româneşti.

Şi această valoare a lor este deosebită şi prin faptul că pelicula folosită a fost de tip alb negru.