Ludovic I al Ungariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ludovic I numit cel Mare [magh. I. Nagy Lajos, pl. Ludwik Węgierski sau Ludwik I Wielki, Andegawenski, în trad. "Ludovic Maghiarul", "Ludovic cel Mare", "Ludovic Angevinul"], (* 3 martie 1326 - † 10 septembrie 1382), rege al Ungariei (1342 - 1382) şi al Poloniei (1370 - 1382), fiul lui Carol Robert din dinastia de Anjou.

Cuprins

[modifică] Părinţii

Tatăl său a fost Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei sub numele de Carol I (între 1308 - 1342). Mama sa a fost Elisabeta, prinţesă a Poloniei, sora ultimului rege din dinastia piaştilor, Cazimir al III-lea [Cazimir cel Mare] al Poloniei (între 1333-1370).

[modifică] Rege al Ungariei

În anul 1367 a întemeiat universitatea din Pécs, oraş menţionat în documentul latin ca "Quinque Ecclesiae", "Cinci Biserici", denumire din care provine numele german al Pécs-ului: "Fünfkirchen".

[modifică] Suveran al Valahiei

În anul 1343 Basarab I a recunoscut suzeranitatea lui Ludovic cel Mare asupra Valahiei. De atunci încolo Ludovic I de Anjou a purtat şi titul de domn al Ţării Româneşti (al "Valachiei Transalpine"). Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, a înnoit pe 10 februarie 1355 raportul de supunere faţă de Ludovic I, primind în schimb Banatul de Severin şi protecţia regelui Ludovic.

[modifică] Rege al Poloniei