Alain Finkielkraut
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alain Finkielkraut (n. 30 iunie 1949): este un filozof, scriitor şi eseist francez, personalitate marcantă a scenei intelectuale contemporane.
Se naşte la Paris, în 1949. Urmează cursurile École normale supérieure de Saint-Cloud. În mai 1968, participă tangenţial la evenimentele din Paris, afiliat pentru scurtă vreme unei organizaţii studenţeşti de stânga; deşi simpatiile sale vor rămâne mereu ataşate valorilor criticii şi revoltei, desprinderea sa de orice grup politic organizat este imediată şi definitivă. În 1979 are loc debutul său editorial. Alege în anii următori calea intelectualului angajat, intervenind, în scris sau pe scena publică, în numeroase evenimente care au marcat istoria şi dezbaterea de idei din Franţa.
Critica modernităţii şi a progresismului, una din cele mai importante teme ale operei sale, este conturată mai întâi în volumul La défaite de la pensée (Înfrângerea gândirii), publicat în 1987, unde denunţă, pe urmele Hannei Arendt, unul din mentorii săi spirituali, "barbaria lumii moderne". Susţine activ mişcarea "noilor filozofi" francezi de desprindere de marxism şi de lumea comunismului real, marcând un moment important în răsturnarea de opinii produsă în rândurile intelectualităţii franceze, obligată astfel să privească în faţă realitatea Gulagului.
Antitotalitarismul, sublinierea efectelelor nocive ale culturii de masă, denunţarea noilor forme de antisemitism, critica relativismului şi a formelor invazive de corectitudine politică, problema memoriei colective sau cea a raportului între tradiţie şi modernitate sunt câteva din temele majore ale operei sale.
În prezent, Alain Finkielkraut predă filozofia şi istoria ideilor la École polytechnique din Paris, susţine o celebră emisiune la radioul cultural naţional din Franţa şi este cofondator al Institutului de studii levinassiene din Ierusalim, menţinându-şi totodată intervenţiile publice în diversele dezbateri contemporane.
[modifică] Scrieri
- Ralentir, mots-valises! (1979), ed. Seuil.
- Le nouveau désordre amoureux (în colaborare cu Pascal Bruckner), 1977.
- Le juif imaginaire 1981, ed. Seuil.
- La sagesse de l'amour (1984), ed. Gallimard.
- La Défaite de la pensée. Paris, Gallimard, 1987.
- La Mémoire Vaine, du Crime Contre l'Humanité (1989).
- Comment peut-on être croate? (1992)
- L'humanité perdue, Paris, ed. Seuil, 1996.
- Le Mécontemporain. Charles Péguy, lecteur du monde moderne, Paris, ed. Gallimard, 1992.
- L'Ingratitude. Conversation sur notre temps avec Antoine Robitaille, Paris, ed. Gallimard, 1999.
- Une voix vient de l'autre rive, ed. Gallimard, 2000.
- Internet, l’inquiétante extase, Editions Mille et une nuits, 2001, în colaborare cu Paul Soriano.
- Une voix qui vient de l'autre rive, Paris, Gallimard, 2000.
- L'imparfait du présent. Pièces brèves, Paris, Gallimard, 2002.
- Les battements du monde", dialog cu Peter Sloterdijk, Paris, ed. Pauvert, 2003.
- Au nom de l'Autre. Réflexions sur l'antisémitisme qui vient, Paris, ed. Gallimard, 2003.
- Nous autres, modernes: Quatre leçons, ed. Ellipse, 2005.
- Le Livre et les livres. Entretiens sur la laïcité, dialoguri cu Benny Lévy ed. Verdier, 2006.
- Ce que peut la littérature, ed. Stock, 2006.