Comediile domnului Caragiale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Wikisource
La Wikisursă există texte originale legate de Comediile d-lui I.L. Caragiale

Comediile domnului Caragiale este o lucrare scrisă de Titu Maiorescu din dorinţa de a-l apăra pe I. L. Caragiale de atacurile în presa vremii care-l acuzau de imoralitate (datorată prezenţei unei lumi de joasă speţă în piesele sale). Pornind de la constatarea că tipurile şi situaţiile din comediile lui Caragiale sunt inspirate din realitate socială a timpului, Maiorescu atrage atenţia că artistul recreează realitate dintr-o perspectivă ideal-artistică, fără nici-o preocupare practică, în sensul că el generalizează.

"Comediile d-lui Caragiale, se zice, sunt triviale şi imorale, tipurile sunt toate alese dintre oameni sau vicioşi sau proşti; situaţiile sunt adeseori scabroase, amorul e întotdeauna nelegiuit." - constată Maiorescu acuzaţia întrebându-se dacă arta trebuie să aibă o misiune morală, răspunsul fiind următorul: "arta a avut întotdeauna o înaltă misiune morală şi orice adevărată operă de artă o îndeplineşte".

Demonstraţia moralităţii artei face apel la noţiunea aristotelică de catharsis , transpunând funcţia artei la nivelul indivudualităţii umane care se purifică prin contactul cu arta: "Orice emoţiune estetică, fie ea deşteptată prin sculptură, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul stăpânit de ea, pe câtă vreme este stăpânit, să se uite pe sine ca persoană şi să se înalţe în lumea ficţiunii ideale".

Principiul catharsisului aristotelic este amplificat, în demonstraţia lui Maiorescu, prin intermediul unor idei filosofice ale lui Schopenhauer, care considera că egoismul, ca rezultat al voinţei de a trăi, este miezul răului din om, iar prin contemplare artistică omul reuşeşte să se elibereze temporar de sub tirania egoismului: "Dar izvorul a ceea ce este rău este egoismul şi egoismul exagerat, atunci ostare sufletească în care egoismul este nimicit pentru moment, fiindcă interesel individuale sunt uitate, este o combatere indirectă a răului, şi astfel o înalţare morală".