Rugăciunile începătoare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rugăciunile începătoare e o expresiune ce desemnează în ritul bizantin o înlănţuire de rugăciuni scurte, ce se rostesc la începutul marii majorităţi a slujbelor, iar uneori chiar la sfârşit sau la mijlocul acestora, cu excepţiunea tainelor.
Trisagiul se rosteşte de trei ori. După unele cărţi liturgice, Împărate ceresc, cu pripeala ce-l precede, ar face parte, după altele nu, din rugăciunile începătoare. Acestea sunt:
- Pripeală: «Mărire ţie, [Christoase,] Dumnezeul nostru, mărire ţie.»
- Împărate ceresc: «Împărate ceresc, mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, vistierul bunătăţilor şi dătătorule de vieaţă, vino şi te aşează întru noi, şi ne curăţeşce de toată întinăciunea, şi mântuieşte, bunule, sufletele noastre.»
- Trisagiul: «Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.»
- Doxologia mică: «Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.»
- Preasfântă Treime: «Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşce păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele tău.»
- Kyrie: «Kyrie, eleison; Kyrie, eleison; Kyrie, eleison.»
- Doxologia mică
- Tatăl nostru.