Gărzile Roşii (Rusia)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dezambiguizare

Acest articol se referă la Gărzile Roşii din Rusia formate înaintea izbucnirii şi în timpul desfăşurării revoluţiei bolşevice. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Gărzile Roşii (dezambiguizare).

Gărzile Roşii (în limba rusă: "Красная Гвардия") au fost unităţi paramilitare muncitoreşti formate în timpul revoluţiei ruse din 1917. Ele au fost principala forţă de luptă a bolşevicilor. Gărzile Roşii au fost formate în martie 1917, la iniţiativa sovietelor din fabrici şi a celulelor de partid bolşevice. Alte formaţii paramilitare create în timpul Revoluţiei din Februarie de guvernul provizoriu, precum "miliţia poporului" (народная милиция), "grupurile de autoapărare" (отряды самообороны), "comitetele securităţii publice" (комитеты общественной безопасности), "detaşamentele muncitoreşti" (рабочие дружины), au fost treptat absorbite de "Gărzile Roşii".

Gărzile Roşii au fost baza pentru formarea Armatei Roşii. Datorită existenţei în aceiaşi perioadă de timp a războiului civil, apar uneori confuzii între cele două organizaţii armate.

În Petrograd, mai înainte de izbucnirea revoluţiei bolşevice, erau aproximativ 30.000 de luptători ai Gârzilor Roşii. În momentul izbucnirii Revoluţiei din Octombrie, efectivele Gărzilor Roşii ajunsese la peste 200.000 de oameni. După victoria revoluţiei, Gărzile Roşii au îndeplinit anumite funcţii specifice armatei regulate, în perioada care s-a scurs de la demobilizarea vechii armate de tip ţarist şi până în momentul în care a fost înfiinţată Armata Roşie în ianuarie 1918.


[modifică] Organizare

În timpul revoluţiei, pregătirea Gărzilor Roşii a fost asigurată de Organizaţia Militară a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia.

Membrii gărzilor erau voluntari, care aveau însă nevoie de o recomandare din partea sovietelor locale, a organizaţiilor de bază bolşevice, sau a altor organizaţii publice. Antrenementele militare ale voluntarilor erau făcute fără scoaterea din producţie a muncitorilor. Voluntarii au format atât unităţi de infanterie cât şi de cavalerie. Modul de organizare, de subordonare şi nivelurile de pregătire ale diferitelor unităţi a diferit foarte mult la începutul existenţei lor.

Deşi Gărzile Roşii au înregistrat succese locale împotriva unor inamici mai slab organizaţi, (ca de exemplu în cazul luptelor din gubernia Orenburg cu atamanul Alexandr Dutov), ele s-au dovedit ineficiente în faţa Armatei Albe, care era bine antrenată şi încadrată cu ofiţeri competenţi. De aceea, când a fost decretată înfiinţarea Armatei Roşii, Gărzile Roşii au devenit rezerva nou înfiinţate armate a guvernului bolşevic, baza pentru formarea unor noi detaşamente militare.