Ioan Sterca-Şuluţiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ioan Sterca-Şuluţiu (n. 1796, Abrud - d. 1858) a fost funcţionar cameral în administraţia Transilvaniei, proprietar de mine de aur la Abrud, fratele mitropolitului Alexandru Sterca-Şuluţiu. Casa sa din Abrud a servit în anul 1848 drept centru de întrunire a fruntaşilor români din Transilvania şi loc de azil al paşoptiştilor refugiaţi din România. Alexandru Golescu a stat în casa lui Ioan Şuluţiu până la intrarea trupelor ruseşti în Transilvania, când s-a refugiat la Paris. Ioan Şuluţiu, care servise ca ofiţer în campaniile austriece antinapoleoniene, a fost conducătorul tactic al operaţiunilor militare româneşti de la 1848 din Munţii Apuseni împotriva revoluţionarilor maghiari, fiind inventatorul legendarelor tunuri de lemn ale lui Avram Iancu. Prin intermediul lui Ioan Şuluţiu comandantul austriac al cetăţii Alba Iulia a trimis muniţie moţilor din munţi, spre a întări rezistenţa acestora în faţa presiunii armatelor revoluţionare maghiare. Ioan Şuluţiu s-a distins şi prin activitatea sa în sensul dezvoltării întreprinderilor româneşti din Transilvania.

A fost tatăl judecătorului Dionisie Sterca-Şuluţiu şi al istoricului Iosif Sterca-Şuluţiu.

În alte limbi