Marea Odaliscă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marea Odaliscă este o pânză pictată de Jean Auguste Ingres în anul 1814.
Acest nud, reprezentând silueta zveltă a unei femei întinse, posedă farmecul discret şi senzualitatea Femeii care se îmbăiază. Odalisca este întoarsă cu spatele la noi, dar ne arată totuşi chipul. Mai mult chiar, ne observă cu ochii săi mari, lipsiţi de gene, atât de tipici picturii lui Ingres.
Însă, cele mai caracteristice sunt liniile cursive ale trupului femeii. Purtând doar un turban pe cap şi câteva bijuterii, se odihneşte pe un pat acoperit cu ţesături bogate. Draperii groase din damasc feresc trupul ei gol de ochi indiscreţi. Umerii şi capul ies în evidenţă pe fundalul întunecat, care îi pune în valoare luminozitatea pielii. Linia orizontală trasată de corpul femeii se întinde pe toată suprafaţa pânzei şi conferă întregii scene o pace netulburată nici măcar de privirea pătrunzătoare a tinerei. Trăsăturile fetei sunt regulate, conturate de tuşe uşoare şi totuşi precise, precum şi de o umbră subtilă. Odalisca ne încântă printre altele şi prin contrastul dintre poza statică şi fluenţa formelor sale.
Datorită unor tonuri cromatice clare şi agreabile pe care pictorul le-a folosit pictând trupul, se creeaza senzaţia că acesta este la fel de armonios precum coada unui păaun deschisă în evantai. Curbura spatelui pare să nu se mai termine... dintr-un motiv simplu – odalisca are cu trei vertebre mai mult decât normal! Şoldurile sunt prea largi, gâtul răsucit, sânul rău poziţionat chiar sub axilă, iar piciorul strâns legat în mod bizar de restul corpului. Însa Ingres şi-a permis în mod conştient să deformeze trupul. Dacă ar fi pictat Odalisca respectând cu rigurozitate anatomia şi principiile academice ale picturii, ar mai fi fost ea, oare, atât de neobişnuită şi fermecatoare ?