Curte de apel în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


România
Puterea legislativă
Parlament format din:
Camera Deputaţilor
Senat
Puterea executivă
Preşedintele
Guvernul
Puterea judecătorească
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Consiliul Superior al Magistraturii
Departamentul Naţional Anticorupţie
Curţile de apel
Tribunalele
Judecătoriile
Harta jurisdicţiei curţilor de apel
Extinde
Harta jurisdicţiei curţilor de apel

Curtea de apel este una dintre instanţele superioare judecătoreşti din România.

În prezent, în România funcţionează un număr de 15 curţi de apel care verifică legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate în materie civilă de judecătoriile şi tribunalele din raza acestora de competenţă.

Pe lângă rolul de instanţă de control judiciar, curtea de apel are rolul şi de primă instanţă. În acest sens judecă procesele şi cererile formulate în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.

Ca instanţă de apel, curtea de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.

La curtea de apel, ca instanţă de recurs, se pot introduce recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

De asemenea, curtea de apel judecă şi cererile în orice alte materii date prin lege în competenţa lor, respectiv conflictele de competenţă dintre două tribunale, sau între un tribunal şi o judecătorie din raza sa teritorială, cererile de recuzare a tuturor judecătorilor de la un tribunal, cererile de îndreptare a greşelilor materiale din propriile hotărâri şi încheieri. [1]


[modifică] Istoric

În România existau iniţial patru curţi de apel, înfiinţate prin legea de organizare judecătorească din anul 1890. Prin alipirea Transilvaniei, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei la Regatul Român, curţile de apel existente în aceste provincii, au fost transformate în curţi româneşti de apel. Astfel numărul curţilor de apel a crescut în anul 1919 de la patru la douăsprezece. Acestea erau: Bucureşti, Craiova, Constanţa, Galaţi şi Iaşi (pentru Vechiul Regat), Cluj, Oradea-Mare, Braşov şi Târgu Mureş (pentru Transilvania), Timişoara (Banat), Cernăuţi (Bucovina) şi Chişinău (Basarabia).

[modifică] Curţile de apel din România

Curţile de apel din România
Curtea de Apel
Tribunale arondate
Localitatea de reşedinţă
Curtea de Apel Alba Iulia Alba
Hunedoara
Sibiu
Alba Iulia
Curtea de Apel Bacău Bacău
Neamţ
Bacău
Curtea de Apel Braşov Braşov
Covasna
Braşov
Curtea de Apel Bucureşti Bucureşti
Călăraşi
Giurgiu
Ialomiţa
Teleorman
Bucureşti
Curtea de Apel Cluj Cluj
Bistriţa-Năsăud
Maramureş
Sălaj
Cluj-Napoca
Curtea de Apel Constanţa Constanţa
Tulcea
Constanţa
Curtea de Apel Craiova Dolj
Gorj
Mehedinţi
Olt
Craiova
Curtea de Apel Galaţi Galaţi
Brăila
Vrancea
Galaţi
Curtea de Apel Iaşi Iaşi
Vaslui
Iaşi
Curtea de Apel Oradea Bihor
Satu Mare
Oradea
Curtea de Apel Piteşti Argeş
Vâlcea
Piteşti
Curtea de Apel Ploieşti Prahova
Buzău
Dâmboviţa
Ploieşti
Curtea de Apel Suceava Suceava
Botoşani
Suceava
Curtea de Apel Timişoara Timiş
Arad
Caraş-Severin
Timişoara
Curtea de Apel Târgu-Mureş Mureş
Harghita
Târgu-Mureş

În România funcţionează de asemenea o Curte Militară de Apel, cu sediul în municipiul Bucureşti. Curtea Militară de Apel are sub jurisdicţia sa Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.