Aerostat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aerostatul este o maşină aeriană construită pe principiul plutirii corpurilor, principiu cunoscut şi sub denumirea de Legea lui Arhimede: "Un corp scufundat într-un fluid (lichid sau gaz) în repaus este împins de jos în sus, pe verticală, cu o forţă egală cu greutatea volumului de fluid (lichid sau gaz) dizlocat.".
[modifică] Clasificare
Aerostatele pot fi de mai multe tipuri:
-
- baloane
- cu aer cald
- cu gaz mai uşor decât aerul
- dirijabile
- baloane
[modifică] Istoric
- Balonul cu aer cald a fost inventat de fraţii Montgolfier , Joseph şi Étienne, în 1782, şi a fost denumit de ei "mongolfière".
Prima experienţă publică de ascensiune a unui aerostat fără pasageri a avut loc pe 4 iunie 1783 la Annonay (departamentul Ardèche).
Pe 19 septembrie, în acelaşi an, la Versailles, în prezenţa regelui Ludovic al XVI-lea al Franţei, a avut loc prima ascensiune cu "pasageri", adică cu un cocoş, o oaie şi o raţă.
Primii călători umani, care au zburat cu un balon cu aer cald au fost Jean-François Pilâtre de Rozier şi Marchizul d'Arlandes, la Paris, pe 21 noiembrie 1783.
- Balonul cu gaz mai uşor decât aerul a fost inventat de fizicianul Jacques Charles, în acelaşi an cu primul zbor public cu balonul cu aer cald al fraţilor Montgolfier. Balonul cu gaz mai uşor decât aerul a fost denumit "charlière", prin derivare din numele inventatorului său.
Pe 1 decembrie 1783, împreună cu Nicolas Robert, Jacques Charles a executat primul zbor, pornind pe deasupra grădinilor Tuileries din Paris şi aterizând la Nesles-la-Vallée. Încă de la primul zbor, Jacques Charles şi-a dotat balonul cu echipamentul care se foloseşte şi în prezent: învelitoare impermeabilă, plasă de fixare a nacelei din răchită, sistem suplimentar de umflare, supapă de presiune, balast şi ancoră. A transportat cu el şi diverse instrumente ştiinţifice.
Pentru a se înălţa, este necesar să se arunce din balast, de obicei nisip, transportat în saci legaţi împrejurul nacelei. Pentru a coborî, se deschide supapa, pentru a elibera gaz. În partea de jos a învelitorii impermeabile se găseşte un apendice prevăzut cu o supapă, atât pentru umflare cât şi pentru eliberarea gazului care se dilată odată cu creşterea altitudinii. Pentru cazul în care la aterizare este un vânt puternic, pentru a se evita târârea balonului pe sol pe distanţe lungi, este prevăzută şi o supapă pentru evacuarea rapidă a gazului.
La început, se folosea hidrogenul pentru umflarea baloanelor, dar datorită pericolului de incendiu s-a trecut ulterior la heliu.