Comedie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol face parte din
seria Literatură
Istoria literaturii

Antichitate - Evul Mediu
s. XVI - s. XVII
s. XVIII - s. XIX
s. XX - s. XXI

Specii literare

BD - Basm - Literatură pentru copii
Nuvelă - Teatru
Poezie - Roman

Genuri literare

Genul epic - Genul liric
Genul dramatic
Biografie - Fantastic
Roman negru
Roman poliţist
Science-fiction

Vezi şi

Curente literare
Premii literare

Literatură română

Scriitori - Cărţi

Literatură străină

americană - arabă
engleză - în esperanto
franceză - finlandeză
germană - greacă
maghiară - indiană
irlandeză - italiană
japoneză - latină
poloneză - rusă
spaniolă - suedeză

Meta

Proiectul literatură
Portal Literatură
Toate articolele din serie

editează

Comedia (fr. comédia; lat. comoedia; gr. Komoida, „cântec de sărbătoare”) este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri cu acţiune şi deznodământ vesel şi care satirizează realităţi sociale, slăbiciuni general – umane sau prezintă situaţii hazlii.

„Prin conţinut şi prin modul de rezolvare a conflictului, comedia se subordonează comicului, care este o categorie estetică fundamentală, care denumeşte una dintre atitudinile esenţiale în faţa vieţii şi a artei, avându-şi sursa în dezvoltarea unui contrast sancţionat printr-o gamă larga de reacţii morale, de la compasiune la dispreţ, provocând o participare afectivă specifică, de la zâmbet la râsul cu hohote.” (Dicţionar de termeni literari)

În antichitate, specia era definită prin contrast cu tragedia, insistându-se asupra caracterului obişnuit al faptelor şi al oamenilor prezentaţi, spre deosebire de evenimentele pline de măreţie şi de caracterul nobil – din punct de vedere social şi moral – al personajelor tragice.

În viziunea lui Aristotel, comedia este „imitaţia unor oameni neciopliţi, nu însă o imitaţie a totalităţii aspectelor oferite de o natură inferioară, ci a celor care fac din ridicol o parte a urâtului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur şi o urâţenie de un anumit fel, ce nu aduce durere, nici vătămare; aşa cum masca actorilor comici este urâtă şi frământată, dar nu până la suferinţă.”

Cu o bogată ilustrare în cultura universală, fapt ce întăreşte spusele lui François Rabelais, potrivit căreia „râsul este propriu omului”, comedia şi-a inventat numeroase subspecii: de situaţii, de moravuri, de caracter, de intrigă, de salon, ori bulevardieră (vodevilul), cea eroică sau tragică, dar şi cea grotescă, satirică ori amară; aşadar o categorie estetică la fel de diversă ca viaţa însăşi. Râsul este arma imbatabilă a spiritului omenesc împotriva ridicolului, a derizoriului, a grotescului, a absurdului din sfera socială, îndeosebi. Prin umor, ironie, sarcasm, după împrejurări, comedia biciuieşte vicii şi moravuri, urmărind corijarea sau extirparea lor.