Iustinian I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Iustinian, mozaic din Biserica Sfântul Vitale din Ravenna

Iustinian, mozaic din Biserica Sfântul Vitale din Ravenna

Iustinian I, zis "cel Mare", împărat bizantin în perioada (527 - 565).

Iustinian, mozaic din Biserica Sfântul Vitale din Ravenna
Extinde
Iustinian, mozaic din Biserica Sfântul Vitale din Ravenna

Flavius Petrus Sabbatius Justinianus, născut în 482 în satul Tauresium, lângă Skopje, era nepotul împratului Iustin I. Iustin I a fost un general care, dupa o carieră militară, a intrat în politică şi a fost în final ales împărat.

Visul lui Iustinian a fost sa reconstruiască imperiul roman (creştinat însă), prin unirea celor două imperii de apus şi de răsărit. A reuşit în parte prin generalul său, Belisar care a cucerit Peninsula Italică şi nordul Africii. Încercările grele din punct de vedere militar şi financiar de cucerire a Italiei, începute de Belisar şi încheiate de Narses nu au avut un efect încelungat. În 568 venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian.

Evenimentul intern cel mai important a fost revolta Nike din Constantinopol Opozanţii lui Iustinian au proclamat un al împărat. În timp ce Iustinian vedea situaţia ca şi pierdută, soţia sa, împărătesa Theodora, o fostă artistă de circ, s-a opus retragerii din capitală. Prin negocieri purtate de Narses cu revoltaţii şi prin atacul surprinzător lui Belisar cu trupele loiale împăratului în hipodrom, unde s-au adunat revoltaţii, răscoala a fost potolită.

Imparateasa Theodora
Extinde
Imparateasa Theodora

Una dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman începută în 529. Iustinian a încercat să revitalizeze societatea romană, aflată în ultimul stadiu al descompunerii, printr-o uriaşă operă de sistematizare a dreptului clasic şi postclasic, astfel încât să poată fi aplicat la realităţile secolului al VI-lea din Imperiul Roman.

Iustinian, un creştin convins, a jucat un rol important. El însuşi a întocmit tratate religioase, a condus adunări bisericeşti şi-a întemeiat propria episcopie, Iustiniana Prima, de care aparţineau şi ţările româneşti, şi a construit biserica Hagia Sophia (Sfânta Sofia).

A murit pe 11 noiembrie 565 în Constantinopol.