Geomorfologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Geomorfologia este ştiinţa formelor de relief, cuprinzând originea, evoluţia şi procesele care le modelează. Ea răspunde la întrebarea “De ce formele de relief arată aşa ? » Termenul vine din grecescul γη, ge, care înseamnă Pământ, şi μορφή, morfé, care înseamnă formă. Geomorfologii încearcă să înţeleagă istoricul şi dinamica formelor de relief şi să prezică schimbările viitoare prin observaţii de teren, experimente fizice şi modelizare numerică. Disciplina se practică în geologie, geodezie, geografie, arheologie şi inginerie civilă şi de mediu. Primele studii de geomorfologie sunt la baza pedologiei, una din cele două ramuri ale ştiinţelor solurilor.

Formele de relief evoluează ca răspuns la o combinaţie de procese naturale şi antropogenice. Relieful s-a construit prin ridicări tectonice şi prin vulcanism. Denudarea are loc prin eroziune şi mass wasting, care produc sedimente care sunt transportate şi depozitate în altă parte în teren sau în largul coastelor. Terenurile sunt de asemenea 'lowered' prin subsidenţă, fie datorită tectonicii sau schimbărilor fizice în depozitele de sediment de sub suprafaţa terestră. Aceste procese sunt influenţate în mod diferit de climă, ecologie şi activitatea umană.

Aplicaţiile particulare ale geomorfologiei includ a prezicerea şi reducerea alunecărilor de teren, controlul şi reabilitarea râurilor, protecţia coastelor şi estimarea prezenţei apei pe planeta Marte.


Cuprins

[modifică] Istoric

La origine, geomorfologia nu a fost diferenţiată de restul geografiei. Primul model geomorfic a fost ciclul geografic sau ciclul eroziunii, dezvoltat de William Morris Davis între 1884 şi 1899. Ciclul a fost inspirat de teoriile evoluţiei care au fost formulate pentru prima oară de James Hutton (1726-1797). În ce priveşte formele de vale, ciclul a fost descris ca o secvenţă prin care râul îşi sapă valea din ce în ce mai adânc, eroziunea malurilor aplatizând terenul din nou la o elevaţie mai scăzută. Ciclul poate fi repornit de o ridicare (uplift) a terenului. Modelul este considerat în zilele noastre prea simplu pentru a fi util în practică. Walther Penck a dezvoltat un model alternativ în anii 1920, bazat pe raportul dintre ridicare şi eroziune, dar a fost de asemenea prea slab pentru a explica o varietate de forme de teren.

[modifică] Geomorfologi români

[modifică] Procese

Geomorfologia modernă se concentrează pe analiza cantitativă a proceselor interconectate, cum ar fi contribuţia energiei solare, etapele ciclului hidrologic şi mişcarea plăcilor din geofizică pentru a calcula vârsta şi evoluţia estimată a formelor de relief. Folosirea tehnicilor de măsură mai precise a făcut posibilă observarea directă a proceselor ca eroziunea. Simularea numerică este de asemenea valoroasă pentru a testa faptul că un model particular dă rezultate similare cu un teren real.

Procesele de suprafaţă primare care sunt responsabile pentru cele mai multe caracteristici topografice includ vântul, valurile, eroziunea, mass wasting, pânza freatică, apa de suprafaţă, gheţarii, tectonica şi vulcanismul.


[modifică] Geomorfologia fluvială

Râurile şi izvoarele nu transportă numai apă ci şi sedimente. Apa, curgând pe albie, mobilizează sedimente şi le transportă în aval, fie ca bedload, suspended load sau dissolved load. Rata transportului de sediment depinde de disponibilitatea sedimentelor şi de încărcarea râului. Pe măsură ce curg, râurile cresc în mărime, unindu-se cu alte râuri. Reţeaua de râuri formată astfel formează un bazin de drenaj şi este deseori în formă de arbore, dar poate adopta şi alt model în funcţie de topografia regională şi de geologia terenului.

[modifică] Geomorfologia glacială

Gheţarii, deşi sunt restrânşi ca arie geografică, sunt agenţi activi ai schimbării reliefului. Mişcarea graduală a gheţii în josul unei văi cauzează abraziunea şi dizlocarea rocilor de pe vale. Abraziunea produce sedimente fine, numite făină glaciară. Debris-urile transportate de către gheţar, când gheţarul se retrage, se numesc morene. Eroziunea glaciară creează văile în U, spre deosebire de văile în V de origine fluvială.

Vezi şi: Morfologie glaciară


[modifică] Eroziunea

Vezi şi : Eroziunea

Rezultă din dizolvarea chimică a rocii şi din uzura mecanică a rocii de către rădăcinile plantelor, gheaţă şi de acţiunea abrazivă a sedimentelor. Eroziunea este sursa sedimentelor transportate de procesele fluviale, glaciare, eoliene sau biologice.

[modifică] Taxonomie

Diverse procese geomorfologice domină la diverse scări spaţiale şi temporale. Pentru a categoriza relieful la diverse scări, unii geomorfologi folosesc următoarea taxonomie:

1. Continent, bazin oceanic, zonă climatică (~10,000,000 km2)

2. Shields, d.ex. Baltic shield sau lanţ muntos (~1.000.000 km2)

3. Mare izolată, Sahel (~100.000 km2)

4. Masiv, d.ex. Masivul Central sau un grup de forme de relief înrudite, d.ex. Weald (~10.000 km2)

5. Vale de râu, Cotswolds (~1.000 km2)

6. Munte sau vulcan individual, văi mici (~100 km2)

7. Pante de dealuri, albii de râuri, estuare (~10 km2)

8. Ravene, canale (~1 km2)

9. Forme de ordinul metrului

Folosirea acestei taxonomii este rară şi înşelătoare, natura schimbării reliefului poate fi văzută ca un continuum de procese care interacţionează.

[modifică] Vezi şi

Nivelul de bază

Biogeologie

Bioeroziune

Eroziune de coastă

Bazin de drenaj

Forme de relief şi râuri

Model geologic

Litosferă

Sol

Conservarea solului

Mecanica solului

Degradarea solului

Captarea râurilor

Bazin hidrografic

Publicaţii importante în geomorfologie