Omograf

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În lingvistică, un cuvînt se numeşte omograf dacă are aceeaşi formă cu un alt cuvînt, dar diferă de acesta prin pronunţie, ca de exemplu copii în sintagmele doi copii şi două copii.

Dacă şi pronunţia este identică atunci avem de a face cu omonime.

[modifică] Exemple

Limba Cuvînt Pronunţie şi sensuri
Română vier
  • /viˈer/ (două silabe): viticultor; îngrijitor de vie
  • /vi̯er/ (o silabă): porc necastrat; mistreţ mascul
sufragiu
  • /suˈfra.giu̯/ (accentul pe a doua silabă): vot, drept de vot
  • /su.fraˈgiu̯/ (accentul pe a treia silabă): servitor la masă
haină
  • /ˈhai̯.nə/ (două silabe): îmbrăcăminte
  • /haˈi.nə/ (trei silabe): rea (femininul de la hain)
Franceză est
  • /ɛst/: direcţia cardinală est
  • /e/: este, formă a verbului être (a fi)
couvent
  • /ku.vɑ̃/: mănăstire de maici
  • /kuv(ə)/: clocesc, formă a verbului couver (a cloci)
Engleză lead
  • /liːd/: a conduce, a duce
  • /lɛd/: plumb
wind
  • /wɪnd/: vînt
  • /waɪnd/: a înfăşura, a şerpui
Japoneză 十分
  • juppun: zece minute
  • juubun: suficient; complet
  • shita: jos
  • moto: sub îndrumarea
  • ge: volumul doi, ultimul volum

[modifică] Bibliografie

  • Mioara Avram, „Ortografie pentru toţi”, Editura Litera Internaţional, 2002.

[modifică] Vezi şi

  • Omonim
  • Omofon
  • Paronim