Ioan şi Farcaş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan şi Farcaş (sau Fărcaş) erau voievozi ai românilor din Oltenia (secolul XIII). Printr-o diplomă din 1247, regele Ungariei a acordat pentru 25 de ani Ordinului Cavalerilor Ioaniţi, Ţara Severinului toată, cu cnezatele lui Ioan şi Farcaş până la râul Olt, dar fără ţara lui Litovoi şi fără ţara lui Seneslau, care rămâneau în continuare stăpâni aşa cum fuseseră şi până atunci. După cum reiese din acest act, Ioan şi Farcaş erau mici conducători locali, care stăpâneau o parte din Oltenia. Nicolae Iorga afirma că Farcaş ar fi stăpânit un teritoriu in sudul jud, Vâlcea, pentru că numele de "farcaş" înseamnă în maghiară "lup", la fel însemnând şi slavonescul "vâlc"; Ioan ar fi condus părţile mai apropiate de Dunăre ale râurilor Olt şi Jiu,capitala lui Ioan pare a fi fost Craiova, din poziţionarea voievodatului său pe diploma cavalerilor Ioaniţi.