Joseph Schumpeter
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Joseph Alois Schumpeter (* 8 februarie 1883 în Triesch, Austro-Ungaria; † 8 ianuarie 1950 în Taconic, Connecticut, SUA) a fost un economist austriac şi un autor ale cărui opere au fost foarte citite. În perioada neoclasică, el a intrat în rolul unui răzvrătit. El a încetăţenit termenul de distrugere creatoare prin competiţie.
Schumpeter a avut o contribuţie importantă în economia mondială fiind un pionier al teoriei dezvoltării economice (1912).
[modifică] Viaţa
Schumpter s-a născut în Triesch, atunci parte a Austro-Ungariei dar acum parte a Cehiei, sub numele Třešť.
El şi-a început cariera în perioada marelui teoretician austriac Eugen von Böhm-Bawerk.
În 1911 a devenit profesor de antropologie la universitatea din Cernăuţi, universitate unde se studia în limba germană, apoi s-a mutat la Graz unde a rămas până la sfârşitul primului război mondial.
Între anii 1919 şi 1920 a fost ministru austriac de finanţe, iar între anii 1920 şi 1924 a fost preşedintele băncii private Băncii Biederman, neavând decât un mic succes în fiecare dintre cele două funcţii.
Între anii 1925 şi 1932 a primit o catedră la universitatea din Bonn, în Germania; trebuind să părăsească Europa centrală din cauza naziştilor, s-a mutat la Harvard, în Statele Unite ale Americii, unde a predat între anii 1932 şi 1950. În general nu a fost considerat un bun profesor, pentru că a încercat să încarce cursurile cu prea multe informaţii, însă a reuşit să creeze o şcoală de succesori loiali.
Deşi Schumpeter a încurajat pe câţiva tineri economişti care aveau cunoştinţe solide de matematică şi a fost chiar preşedintele fondator al societăţii econometrice în 1933, el nu a fost un matematician, ci mai degrabă un economist care a încercat să dea explicaţii sociologice teoriilor sale economice.
În prezent este discutabil faptul că ideile lui Schumpeter în legatură cu ciclurile afacerilor şi dezvoltarea economică nu se regăsesc în matematica din acele timpuri - acestor idei le lipseşte limbajul sistemelor dinamice nelineare pentru a fi formalizate parţial.
[modifică] Opera
- Wesen und Hauptinhalt der theoretischen Nationalökonomie ("Fiinţa şi conţinutul principal al economiei naţionale teoretice"), 1908
- Theorie der wirtschaftlichen Entwicklung ("Teoria dezvoltării economice"), 1912
- Business Cycles, 1939
- Capitalism, Socialism, and Democracy, 1942
- History of Economic Analysis, 1954