Munţii Carpaţi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Munţii Carpaţi sunt partea estică a marelui sistem muntos central al Europei formând un arc cu o lungime de 1500 km în Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina şi România.
Numele provine de la tribul dacic al Carpilor, care trăia în Moldova, pe pantele Carpaţilor Orientali, nume care, la rândul său, probabil provenea de la un cuvânt indo-european însemnând piatră.
Cel mai înalt vârf al întregului lanţ Carpatic este Vârful Gerlachovsky, 2655 m, în Slovacia, iar în România este Vârful Moldoveanu, având 2544 m, situat în Munţii Făgăraş din Carpaţii Meridionali.
[modifică] Carpaţii româneşti

Carpaţii României acoperă aproximativ o treime din suprafaţa României.
Pe teritoriul României, Munţii Carpaţi se împart în următoarele zone montane:
- Carpaţii Orientali - cu 3 grupe mai mari şi 40 de grupe montane, care sunt distincte morfologic, geofizic şi geografic:
- Carpaţii Meridionali - cu 4 grupe mai mari, subdivizate în 23 de grupe montane, ce sunt distincte morfologic, geofizic şi geografic:
- Munţii Bucegi
- Munţii Făgăraş
- Munţii Parâng
- Munţii Retezat-Godeanu
- Carpaţii Occidentali - cu 3 grupe mai mari, împărţite la rândul lor în 18 grupe montane distincte morfologic, geofizic şi geografic:
- Munţii Banatului
- Munţii Poiana Ruscă
- Munţii Apuseni