Încoronarea lui Napoleon
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Încoronarea lui Napoleon este o pânză pictată de Jacques-Louis David în perioada 1805-1807. Tabloul are dimensiunile 624 x 979 cm şi se găseşte la Louvre, Paris.
Regii au părăsit-o, eu am ridicat-o - spune Napoleon despre coroana conducătorului francilor, Carol cel Mare, când, în după-amiaza zilei de 2 decembrie 1804, şi-o aşează pe cap în catedrala Notre-Dame şi este uns chiar de papa Pius al VII-lea veni la Paris. Apoi împăratul îşi încoronează soţia, pe Josephina. David a primit o comanda din partea imparatului pentru un tablou care sa comemoreze incoronarea. Pictorul va lucra la acest tablou vreme de 2 ani, adaptând realitatea la dorinţele clientului său. Astfel, spre exemplu, în spate, la tribună o vedem pe Letiţa, mama împăratului, deşi ea nu a participat deloc la festivitate. Extraordinar de riguros este finisajul: David nu omite nici cel mai mic detaliu, în ceea ce priveşte veşmintele perechii imperiale, iar portretele personajelor reprezintă imaginea fidelă a realităţii. Încoronarea lui Napoleon are în primul rând valoarea unei mărturii istorice; în schimb caracterul static al compoziţiei îndepărtează tabloul de estetica neoclasicistă. Lipseste aici tensiunea vibrantă care este caracteristica teatralităţii neoclasiciste. Spre deosebire de Sabinele şi Jurământul Horaţiilor, David se inspiră de data aceasta mai degrabă din tradiţia romană, decât din cea greacă.