Ion T. Niculescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion T. Niculescu - ( * 1895 - † 1957 ), academician, medic, neuromorfolog român, profesor de Histologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti.
Ion T. Niculescu şi-a început specializarea în neurologie pe lângă M.D. Noica, elev al lui Joseph Babinski şi al lui Jules-Joseph Dejerine, iar după primul război mondial a intrat stagiar la Gheorghe Marinescu. Pleacă apoi la Paris unde lucrează în serviciile de Neurologie de la spitalele Salpêtrière şi Ivry sub conducerea lui Pierre Marie şi, îndeosebi, a lui Charles Foix. Împreună cu acesta din urmă contribuie nu numai la descrierea nucleilor talamici, ci şi la cunoaşterea profundă a altor nuclei mezencefalo-diencefalici, precum şi la studiul anatomo-patologic al encefalitei epidemice.
Revenit în ţară, Ion T. Niculescu şi-a continuat preocupările sale anatomo-clinice, aducând împreună cu maestrul său, Gheorghe Marinescu, cu soţia acestuia, Maria Niculescu, şi cu un şir de alţi colaboratori contribuţii importante în domeniul organizării morfologice şi fiziopatologiei formaţiilor extrapiramidale, în problema sensibilităţii proprioceptive, în domeniul patologiei cerebelului şi, în special, în vastul câmp de studiu anatomic şi clinic al mezencefalului, hipotalamusului şi talamusului.
Ultima perioadă a vieţii şi-a dedicat-o redactării manualului de Morfopatologie a Sistemului Nervos (1957) şi atlasului privind Aspectele morfologice ale terminaţiilor nervoase viscerale, apărut în 1958 şi sintetizând un număr de peste 20 de lucrări originale în acest domeniu, apărute în ultimii şapte ani ai vieţii sale.