Miyamoto Yuriko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(宮本百合子) 13 februarie 1899 - 21 ianuarie 1951, scriitoare japoneză. Semnează, la începutul carierei şi ca Chūjō Yuriko (中条百合子).

Aparţine miscării literare proletare, una dintre cele mai importante mişcări literare ale Perioadei Taishō (1912-1926) şi începutului Perioadei Shōwa (1926-1989). Debutează în 1916, în celebra revista literara Chūō Kōron, cu nuvela Mazushiki hitobito no mure (Un grup de oameni săraci). Capodopera după care rămâne cunoscută este romanul Nobuko (1926), scris în maniera shishōsetsu (roman al Eu-lui). Călătoreşte în Uniunea Sovietică şi Europa între 1927-1930, prilej cu care devine adeptă a gândirii comuniste, convinsă fiind că e de datoria ei ca intelectual să se implice în mişcarea revoluţionară internaţională. Se căsătoreşte cu Miyamoto Kenji, care va deveni, după cel de al Doilea Război Mondial, preşedinte al Partidului Comunist Japonez. Arestată în nenumărate ocazii de autorităţile regimului militar-fascist de la Tokyo, Miyamoto revine în viaţa publică japoneză în 1945. Din păcate, combinaţia dintre o boală contractată în timpul lungilor luni de închisoare şi epuizarea provocată de activitatea publică intensă de după război duc la moartea prematură a lui Miyamoto, în 1951.

[modifică] Operele publicate

Nobuko (Nobuko, 1928)

Fūchisō (Uzina de indicatoare ale stării vremii, 1946)

Banshū heiya (Câmpia Banshu, 1946)

Futatsu no niwa (Două grădini, 1948)

Dōhyō (Pietre de hotar, 1950)