Hyperion (astronomie)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
|
Caracteristicile orbitei | |
---|---|
Axa mare | 1.481.009 km |
Excentricitatea | 0,1230061 [1] |
Perioada orbitală | 21,27661 zile |
Înclinaţia | 0,43° (faţă de ecuatorul lui Saturn)[2] |
Caracteristici fizice | |
Diametrul | 286 (410×260×220 km) [3] |
Masa | 800.000.000.000.000.000 kg (8·1017 kg) |
Densitatea | 0,6 g/cm3 [4] |
Gravitaţia | 0,041 m/s2 |
Rotaţia | haotică |
Albedo | 0,25 |
Atomosfera | nu are |
Hyperion este unul dintre cei mai mari sateliţi al lui Saturn, şi cel mai mare corp neregulat din sistemul solar non-sferic. Satelitul are o orbită la distanta de 1, 48 milioane km de planetă, iar perioada orbitală este de 21 de zile. Orbita lui Hyperion este eliptică sau ovoidală şi este paralelă cu ecuatorul lui Saturn. A fost descoperit de către William Cranch Bond, George Phillips Bond şi William Lassell în 1848.
Cuprins |
[modifică] Forma
Satelitul are o formă neregulată, măsoară 410 km în cel mai mare diametru şi 220 km în cel mai mic diametru. Se poate ca forma iniţială a lui Hyperion să fi fost sferică dar în urma coleziunii cu o cometă sau asteroid, a luat această formă iregulată, sau să fie doar un fragment dintr-un corp mai mare rupt în bucăţi de un impact. Craterele de pe Hyperion măsoară aproape o treime din diametrul său, cel mai mare crater are o întindere de 120 km şi adâncime de 10 km. Nu are atmosferă.
[modifică] Compoziţia
Compoziţia satelitului este încă necunoscută dar densitatea redusă indică existenţa apei îngheţate în cea mai mare parte şi doar o mică parte de rocă. Există şi goluri în interiorul său. În unele părţi ale lui Hyperion sunt pete roşiatice similare cu cele văzute pe ceilalţi sateliţi ai lui Saturn, Phoebe şi Iapetus. Spre deosebire de cele mai multe din lunile lui Saturn, Hyperion are un albedo redus (0,2 - 0,3) indicând că este acoperit cel puţin de un strat de materie întunecat. Ar putea fi materie provenită de la Phoebe (mult mai întunecată) care a trecut de Iapetus.
Albedo- raportul dintre lumina reflectată de un obiect şi lumina incidentă; e o măsură a capacităţii de reflecţie a unui obiect (albedo de 1.0 pentru un obiect care reflectă perfect, 0.0 pentru un obiect care absoarbe lumina)
[modifică] Mişcarea de rotaţie
Imaginile luate de Voyager 2 şi studiul fotometric indică o rotaţie haotică a lui Hyperion. Axa sa de rotaţie se schimbă atât de neregulat încât orientarea sa este complet imposibil de prevăzut. Hyperion este singurul corp din sistemul solar (cunoscut până acum) a cărui rotaţie este haotică dar simulările par să indice că şi alţi sateliţi au avut un astfel de comportament în trecut. Hyperion este unic prin forma sa neregulată, prin orbita sa excentrică, şi prin apropierea sa de o altă lună de mari dimensiuni (Titan). Combinaţi, aceşti factori fac o rotaţie stabilă imposibilă. Rezonanţa orbitală de 3:4 dintre Titan şi Hyperion probabil contribuie şi ea la obţinerea unei rotaţii haotice.
Rotaţia are o perioadă ciudată, aceasta datorându-se şi suprafeţei neuniforme, în contrast cu multe din lunile lui Saturn pe care se pot distinge uşor emisferele.
[modifică] Galerie de imagini
[modifică] Legături externe
- Hyperion en.
- Hyperion, misiunea Cassini
- MNRAS 9 (1848) 1: Descoperirea unui nou satelit a lui Saturn (Bond)
- MNRAS 8 (1848) 195: Descoperirea unui nou satelit a lui Saturn (Lassell)
- Hyperion
Sateliţii lui Saturn |
Pan | Daphnis | Atlas | Prometheus | S/2004 S 6 | S/2004 S 4 | S/2004 S 3 | Pandora | Epimetheus şi Janus |
Mimas | Methone | Pallene | Enceladus | Telesto, Tethys, şi Calypso | Polydeuces, Dione, şi Helene | Rhea |
Titan | Hyperion | Iapetus | Kiviuq | Ijiraq | Phoebe | Paaliaq | Skathi | Albiorix | S/2004 S 11 | Erriapo | Siarnaq |
S/2004 S 13 | Tarvos | Mundilfari | S/2004 S 17 | Narvi | S/2004 S 15 | S/2004 S 10 | Suttungr | S/2004 S 12 |
S/2004 S 18 | S/2004 S 9 | S/2004 S 14 | S/2004 S 7 | Thrymr | S/2004 S 16 | Ymir | S/2004 S 8 |