Stahanovism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Denumirea de stahanovism vine de la minerul sovietic Alexei Grigorievici Stahanov care, în noaptea de 30 spre 31 august 1935, a depăşit planul de muncă de peste 7 ori, extragând 102 tone de cărbune din mina Tentralnaia Irmino, faţă de norma obişnuită de 14 tone / schimb. De atunci propaganda comunistă l-a folosit drept exemplu.
Pe 14 noiembrie 1935 s-a ţinut prima Conferinţă Inter-Unională a Stahanoviştilor, în care Stahanov şi colegii săi şi-au expus metodele de muncă şi au dat amănunte despre câştigurile mai mari ce pot fi obţinute prin raţionalizarea muncii.
Metoda sovietică de "întrecere stahnovistă", adică de muncă extenuantă pentru a putea fi evidenţiat ca "Fruntaş în producţie" a fost adoptată şi în Republica Populară Română, drept pentru care, în 1951, a fost elaborată Hotărârea Comitetului Central al PMR cu privire la Stahanovism. [1]