Operaţiunea Uranus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Frontul de răsărit (al doilea război mondial) |
---|
Barbarossa – Silberfuchs – Smolensk – Uman – Kiev 1 – Taifun – Rostov 1 – Leningrad – Moscova – Sevastopol – Rjev-Viazma – Harkov 2 – Voronej 1 – Edelweiss – Stalingrad – Velikie Luki – Uranus – Rjev-Sicevka – Saturn – Harkov 3 – Kursk – Belgorod – Harkov 4 – Korsun – Narva – Punga lui Hube – Bagration – Lvov-Sandomierz – Kiev 2 – Debreţin – Vistula-Oder – Balaton – Berlin – Halbe – Praga |
Operaţiunea Uranus a fost încercuirea sovietică a forţelor germane pe timpul celui de Al Doilea Război Mondial la Bătalia de la Stalingrad. Învăluirea dublă a fost lansată pe data de 19 noiembrie, 1942 cu două atacuri care s-au întâlnit la Kalach patru zile mai târziu.
Pregătirea pentru acestă operaţiune a fost dificilă. Stalin a fost convins să acorde generalilor Jukov şi Vasilevski condiţiile şi resursele necesare. Strategia lui Jukov a fost să aprovizioneze Stalingrad-ul încercuit cu o cantitate minimă de materiale necesară pentru a deţine Armata a 6-a germană comandată de către Paulus pe când forţele şi echipamentul sovietic era utilizat pentru crearea a cinci noi armate de tancuri. (La acest punct, producţia militară sovietică mult depăşise estimările germanilor.) Noile armate erau apoi "sângerate" în alte părţi a frontului. Deoarece forţele germane erau concentrate în jurul Stalingrad-ului, generalii sovietici au decis să utilizeze o încercuire largă din două cauze: pentru a ataca sectorul frontului mai vulnerabil apărat de forţele române care erau mai prost echipate şi pentru a împiedica o intervenţie a armatei a 6-a. Secretul operaţiunii a fost păstrat foarte efectiv, datorită la acţiunile de decepţie sovietice şi la scepticismul german că sovieticii puteau să organizeze o astfel de operaţiune.
Când rezistenţa română a fost eliminată, forţele sovietice au avansat printr-o ceaţă friguroasă. Nu existau forţe germane majore să ofere rezistenţă şi cele două capete a armatelor sovietice s-au întâlinit la Kalach, capturând podul crucial peste Râul Don.
Mai mult de un sfert de milion de soldaţi a Puterilor Axei au fost deconectaţi de la sursa lor de provizii, când iarna aspră se intensifica. Situaţia soldaţilor germani părea desperată şi pe data de 22 noiembrie Generalul Friedrich Paulus a ia trimis o telegramă lui Adolf Hitler declarând că Armata a 6-a era înconjurată. Avansuri sovietice în criptografie au contribuit la succesul operaţiunii.
Armata a 6-a germană nu a primit permisiunea să se retragă şi a fost atacată de mai multe ori de către forţele sovietice, începând cu 31 ianuarie, 1943. Promisiuni de aprovizionare prin intermediul Luftwaffei nu au fost îndeplinite şi mai multe avioane de transport au fost pierdute. Vremea severă a intensificat demoralizarea forţelor germane şi au diminuat efectivitatea echipamentului lor.
Pe data de 2 februarie, Armata a 6-a cu aproape 100.000 de soldaţi, s-a predat forţelor sovietice, cu toate că doar aproximativ 6.000 au supravieţuit captivitatea şi s-au întors în Germania după sfârşitul războiului. Operaţiunea a fost parţial sincronizată cu Operaţiunea Marte lângă Moscova.
Armata Roşie s-a unit atât de repde la Kalach că a fost necesar să reproducă scena pentru filme de propagandă unele zile mai târziu. Sporirea morală după pierderea germană în special în Rusia, a fost enormă. Germania a suferit cea mai mare înfrângere până atunci în cadrul războiului.
Pe parcursul încercuirii, Paulus a fost promovat la rang de mareşal. Astfel el a fost primul mareşal german să capituleze.
Al Doilea Război Mondial - Navighează prin istorie: | |||
Fronturi | Articole specifice | Participanţi | Vezi şi |
Preludiu:
Fronturi de operaţiuni principale:
1939:
1940:
1941:
1942:
1943:
1944:
1945:
|
Impactul asupra civililor & atrocităţi:
Urmări:
|
|
|