Nicolaus Cusanus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Nicolaus Cusanus
Extinde
Nicolaus Cusanus

Nicolaus Cusanus, numele latinizat al lui Nikolaus von Kues (Cusa), cu adevăratul nume Nikolaus Chrypffs sau Krebs, (n. 1401, Kues - azi Bernkastel-Kues/Germania - d. 11 august 1464, Todi/Umbria, Italia), a fost un învăţat german, savant multilateral, filosof şi teolog, jurist, astronom şi matematician, considerat drept cea mai importantă personalitate în cultura europeană a secolului al XV-lea.

Născut într-o familie de comercianţi, a crescut într-un mediu monahal, fiind educat de fraţii congregaţiei din Deventer, care îl iniţiază în mistica înoitoare denumită Devotio moderna. Studiază dreptul şi matematica la renumita Universitate din Padova, unde, în 1423, îşi ia doctoratul cu o dizertaţie în domeniul dreptului canonic. Ca arhidiacon de Liège, devine membru al Conciliului din Basel (1432), care avea sarcina reformării Bisericii şi a Imperiului. În această calitate, redactează o scriere în care atribuie Conciliului o competenţă superioară celei deţinute de Papă; mai târziu îşi retrage această teză şi devine un apărător activ al papalităţii. Este trimis la Constantinopol, şi încearcă fără succes realizarea unirii Bisericilor din Orient şi Occident. În 1440 revine în Germania în calitate de emisar papal. În 1448 este înălţat de Papa Nicolae V la demnitatea de cardinal şi, în 1450, este numit episcop de Brixen (Bressanone). Arhiducele Sigismund de Austria, adversar al ideilor reformatoare, se opune acestei numiri. În 1460, Cusanus este încarcerat, fiind eliberat de Papa Pius II, în timp ce Sigismund este excomunicat. Cu toate acesta, Nicolaus Cusanus nu se mai poate întoarce în dioceza sa, devine cardinal al Curiei Romane şi consilier al Papei. În conflictul cu papa, Sigismund capitulează în 1464, la câteva zile după moartea lui Cusanus pe 11 august în localitatea Todi din Umbria. Corpul său a fost înmormântat în biserica San Pietro in Vincoli din Roma, dar mai târziu s-a pierdut; inima i-a fost dusă - conform dorinţei sale - în altarul capelei din Kues, unde se găseşte şi azi în custodia Fundaţiei Cusanus, care păstrează şi cea mai mare parte a manuscriselor sale.

Cuprins

[modifică] Concepţiile asupra lumii în operele lui Nicolaus Cusanus

Prima pagină de manuscris a scrierii De docta Ignorantia, 1440
Extinde
Prima pagină de manuscris a scrierii De docta Ignorantia, 1440

Concepţia despre lume a lui Cusanus nu se bazează pe o critică a teoriilor astronomice sau cosmologice contemporane lui şi nu duce, cel puţin în propria gândire, la o revoluţie ştiinţifică. Deşi s-a susţinut adesea acest lucru, el nu este un predecesor al lui Copernic. Universul lui Cusanus este o expresie - sau desfăşurare (explicatio) - prin forţa lucrurilor, imperfectă şi inadecvată, a lui Dumnezeu, pentru că desfăşoară, în sfera multiplicităţii şi separaţiei, ceea ce, în Dumnezeu, este prezent într-o indisolubilă şi strictă unitate (complicatio), o unitate care întruneşte calităţile şi determinările nu numai diferite, dar chiar opuse, ale fiinţei. Pe de altă parte, orice fiinţă concretă şi singulară din univers reprezintă universul şi deci pe Dumnezeu în felul ei particular şi unic, diferit de modul în care o fac toate celelalte, "contractând" (contractio) bogăţia universului în funcţie de propria sa individualitate. Concepţiile metafizice şi epistemologice ale lui Cusanus, noţiunea sa de coincidenţă a opuselor în absolutul care le absoarbe şi le depăşeşte, precum şi conceptul corelativ de docta ignorantia, recomandat de el drept mijloc de transcendere a limitelor gândirii noastre raţionale, ca act intelectual care surprinde această relaţie, urmează şi dezvoltă paradigma paradoxurilor implicate în infinitizarea unor raporturi valabile pentru obiecte finite. Astfel centrul lumii coincide cu circumferinţa sa; el este un "centru" metafizic şi nicidecum fizic, şi care nu aparţine lumii. Acest "centru" este început şi sfârşit, fundament şi limită, "locul" care îl "conţine" nu este nimic altceva decât Fiinţa Absolută sau Dumnezeu.

Nu se poate atribui lui Cusanus o concepţie relativistă despre spaţiu, cum o face, de exemplu, Giordano Bruno şi care poate fi găsită, de altfel, şi la Aristotel. O asemenea concepţie implică negarea înseşi a orbitelor şi sferelor cereşti, ceea ce nu este cazul la Cusanus. El trage totuşi concluzia că nimic în lume nu se poate afla în repaus şi afirmă că, întrucât imaginea lumii pe care şi-o face un anumit observator e determinată de locul pe care acesta îl ocupă în univers şi că, întrucât nici unul dintre aceste locuri nu poate pretinde o valoare absolut privilegiată (de pildă, aceea de a fi centrul universului), suntem obligaţi să admitem posibilitatea existenţei unor imagini ale lumii diferite şi echivalente, cu caracter relativ al fiecăreia dintre ele şi cu imposibilitatea finală de a forma o reprezentare a universului obiectivă şi valabilă. Nu putem decât să admirăm originalitatea şi profunzimea concepţiilor cosmologice ale lui Nicolaus Cusanus, care culminează cu transpunerea îndrăzneaţă asupra universului în definiţia pseudo-hermetică a lui Dumnezeu ca "o sferă al cărei centru este pretutindeni, şi circumferinţa nicăieri" (sphaera cuius centrum ubique, circumferentia nullibi). El respinge teoria structurii ierarhizate a universului şi mai ales a poziţiei centrale a pământului. Dimpotrivă, diferitele componente ale universului contribuie la perfecţiunea întregului tocmai datorită propriilor lor naturi individuale. Prin urmare, Pământul, în clasa lui, este la fel de perfect ca Soarele sau ca stelele fixe în clasele lor. Căci, "întrucât nu există decât o singură lume universală şi întrucât toate stelele particulare sunt influenţate unele de altele într-o anumită proporţie", nu avem nici un motiv să presupunem că schimbarea şi descompunerea au loc doar aici, pe Pământ, şi nu pretutindeni în univers, fiind vorba de o transformare şi nu de o distrugere, care să comporte o pierdere totală şi absolută de existenţă. Se observă că în operele lui Nicolaus Cusanus suflă un spirit nou, spiritul Renaşterii. Lumea nu mai este cosmosul medieval, dar ea nu este încă universul infinit al modernilor.

[modifică] O selecţie a operelor lui Cusanus

O listă extinsă a operelor sale se găseşte în de.wikipedia

  • De concordantia catholica, 1434
  • De docta ignorantia, 1440
  • De Deo abscondito, 1444
  • De transmutationibus geometricis, 1445
  • De circuli quadratura, 1450
  • De visione Dei, 1453
  • De mathematica perfectione, 1458
  • De principio, 1459
  • De ludo globi, 1462
  • De apice theoriae, 1464

[modifică] Bibliografie

  • Henri Bett: Nicolas of Cusa, Londra, 1932
  • Maurice de Gandillac: La philosophie de Nicolas de Cues, Paris, 1941
  • Erich Meuthen: Nikolaus von Kues 1401-1464, Münster, 1992
  • Norbert Winkler: Nikolaus von Kues zur Einführung, Hamburg, 2001

[modifică] Legături externe

Articol despre Nicolaus Cusanus în Catholic Encyclopedia