José Eustasio Rivera

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

José Eustacio Rivera (n. 19 februarie 1888 - d. 1 decembrie 1928) a fost un scriitor şi om politic columbian.

S-a născut la Neiva, pe 19 februarie 1888, într-o familie de ţărani. Frecventează colegiul din oraşul natal, apoi urmează cursurile Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Politice din Bogota, pe care le încheie în 1917. Îşi exercită meseria de avocat, devine pentru o vreme deputat în congres, iar în 1921 publică volumul de sonete Pământul făgăduinţei (Tierra de promision), care îi aduce notorietatea. Este numit inspector al zăcămintelor petrolifere, intrând in felul acesta în contact cu nedreptăţile comise împotriva indienilor şi muncitorilor însărcinaţi cu recoltarea cauciucului (los caucheros). Dezvăluie în presă aceste adevăruri crude, însă fără un efect vizibil.

Între 1922 şi 1924 lucrează la cea mai cunoscută operă a sa, romanul Vâltoarea (La Voragine). În el sunt evocate măreţia crudă a junglei şi degradarea umană a celor care sunt siliţi să muncească în caucherias. Romanul are o şi un puternic iz autobiografic, autorul afirmând: "eu am văzut toate aceste lucruri. Personajele care figurează în carte sunt toate fiinţe vii şi unele poartă numele lor proprii."

În 1928 este numit delegat naţional la Congresul de imigrare şi emigrare care se ţine în Cuba. De aici pleacă la New York, unde se îmbolnăveşte subit de o maladie ciudată (pneumonie sau congestie cerebrală). Moare în data de 1 decembrie 1928.