Tache Ionescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Take Ionescu
Extinde
Take Ionescu

Tache Ionescu (sau Take Ionescu) -- (n. 13 octombrie 1858, Ploieşti – d. 22 iunie 1922, Roma) a fost un politician şi prim-ministru al României.

Născut sub numele Dumitru Ghiţă Ioan, din părinţi simpli, Take Ionescu a terminat bacalaureatul în Ploieşti. Este trimis la Paris pentru a-şi face studiile în Drept, unde îşi termină doctoratul în avocatură, avându-l coleg pe R. Poincare, viitor preşedinte al Franţei. A devenit în scurt timp un avocat renumit pentru celebrele sale discursuri şi pentru elocinţă.

A fost numit ministru al cultelor în cabinetul conservator al lui Lascăr Catargiu, noiembrie 1891 - octombrie 1895. Meritele dovedite în primii ani de ministeriat l-au impus repede în primele rânduri ale vieţii politice româneşti. În anul 1908 a înfiinţat Partidul Conservator Democrat, care datorită unei abile propagande a recoltat succese electorale importante. Take Ionescu s-a bucurat de sprijinul lui I.L. Caragiale care, cucerit de programul partidului, l-a însoţit în trei turnee electorale.

A reprezentat România la Conferinţa de Pace de la Bucureşti, din 1913, ce a încheiat al doilea război balcanic, în urma căreia România a primit cele două judeţe ale Dobrogei Noi, teritorii care ulterior au fost restituite Bulgariei.

A fost Ministru de Externe între 1917 şi 1918 şi între 1920 şi 1922, favorizând intrarea României în primul război mondial, împotriva Germaniei. La sfârşitul războiului, Take Ionescu a fost Şeful Comitetului Naţional la Conferinţa de Pace de la Paris, ce a încheiat primul război mondial.

La 18 decembrie 1921 devine prim-ministru, însă doar pentru o lună, până pe 19 ianuarie 1922. Moare la Roma de febră tifoidă.

[modifică] Legături externe


Predecesor:
Duiliu Zamfirescu
Ministrul României al Afacerilor Externe
13 iunie 192016 decembrie 1921
Succesor:
Gheorghe Derussi
Predecesor:
Alexandru Averescu
Prim-ministrul României
18 decembrie 192119 ianuarie 1922
Succesor:
Ion I. C. Brătianu



Prim Miniştrii ai României
 Principatele Române Unite  B. Catargiu | Creţulescu | Kogălniceanu | Creţulescu | L. Catargiu | I. Ghica | Creţulescu | Ş. Golescu | N. Golescu | Ion C. Brătianu | D. Ghica | A. Golescu | Epureanu | I. Ghica | L. Catargiu | Florescu | Epureanu | Ion C. Brătianu | D. Brătianu | Ion C. Brătianu
 Regatul României  Ion C. Brătianu | Rosetti | L. Catargiu | Florescu | L. Catargiu | Sturdza | Aurelian | Sturdza | Cantacuzino | Carp | Sturdza | Cantacuzino | Sturdza | Ion I. C. Brătianu | Carp | Maiorescu | Ion I. C. Brătianu | Averescu | Marghiloman | Coandă | Ion I. C. Brătianu | Văitoianu | Vaida-Voevod | Averescu | Ionescu | Ion I. C. Brătianu | Averescu | Ştirbey | Ion I. C. Brătianu | V. Brătianu | Maniu | Mironescu | Maniu | Mironescu | Iorga | Vaida-Voevod | Maniu | Vaida-Voevod | Duca | Anghelescu | Tătărescu | Goga | Cristea | Călinescu | Argeşanu | Argetoianu | Tătărescu | Gigurtu | Antonescu | Sănătescu | Rădescu | Groza
 România comunistă  Groza | Gheorghiu-Dej | Stoica | Maurer | Mănescu | Verdeţ | Dăscălescu
 România după 1989  Roman | Stolojan | Văcăroiu | Ciorbea | Dejeu | Vasile | Athanasiu | Isărescu | Năstase | Bejinariu | Popescu-Tăriceanu
În alte limbi