Spionaj industrial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Spionajul industrial este o expresie folosită pentru a descrie spionajul realizat pentru scopuri comerciale, în loc de scopuri de securitate naţională.

La cel mai inofensiv nivel, termenul se referă la metode legale de examinare a publicaţiilor, site-urilor web, autorizaţiilor, etc pentru a determina activitatea unei corporaţii, până la metode ilegale, cum ar fi: şantajul, supraveghere tejnologică, mituire sau violenţă. La fel ca şi spionajul unei organizaţii comerciale, guvernele pot fi de asemenea ţintele spionajului comercial - de exemplu pentru a determina condiţiile unei oferte pentru un contract guvernamental, astfel un alt ofertant sa nu intervină.

[modifică] Informaţia

Informaţia poate face diferenţa dintre succes şi eşec; dacă un secret comercial este furat concurenţa poate avea un avantaj în plus, faţă de alţi competitori. Deşi o mare parte din obţinerea informaţiilor se realizează prin mijloace publice, corporaţiile cred că cel mai bun mod de a afla o informaţie este prin a o lua. Spionajul industrial reprezintă o ameninţare la adresa oricărei afaceri care depinde de informaţie. Informaţia de care competitorii sunt interesaţi ar putea fi: liste cu clienţi, înţelegerile aprovizionării, documente cu cercetare sau experimente sau planurile unui nou prototip.