Uniunea Penticostală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Printre mişcările de "redeşteptare a credinţei" care au avut loc în secolul al XIX-lea apar, către anul 1900, şi penticostalii. Predicatorul american Charles F. Parham a început să susţină că asupra celor credincioşi coboară Duhul Sfânt. Aceştia dobândesc astfel darul "vorbirii în limbi", numit glosolalie - făcând trimitere la evenimentul petrecut de Rusalii (a cincizecea zi de la Înălţarea lui Iisus, de aici şi denumirea de "penticosta", luată de adepţii noii mişcări). Penticostalii s-au răspândit ulterior şi în Europa, ajungând în România în anul 1922 în Păuliş (Arad). Potrivit recensământului din 2002, cultul penticostal număra în România aproape 325.000 de membri. Astăzi, numărul este mai mare, existând 2575 biserici deservite de 460 pastori. La aceasta se adaugă un număr impresionant de penticostali rromi despre care am vorbit, pentru Adevărul, cu Florin Cioabă, care este şi pastor penticostal...
scrie Marius Vasileanu www.adevărulonline.ro
ORIGINI ROMANE ŞI AMERICANE ALE PENTICOSTALISMULUI ROMÂNESC
Un român ortodox, scriitorul Mihail Sevastos (1892 - 1967), jurnalist şi editor de reviste culturale româneşti dintre cele două războaie mondiale (de asemenea romancier, poet şi memorialist), este un observator neutru, adecvat pentru a judeca Reforma Neo-protestants românească. El a scris într-unul dintre cele mai importante ziare româneşti ale timpului, în noiembrie 1931: "La noi n-au fost frământări creştine, poate şi din pricina că religia maselor tărăneşti (în care se manifestă sectele) semănă prea puţin cu creştinismul. Biblia şi evanghelismul nu pătrunseră în sufletul poporului.În adâncul tărănimii era fetitism, paganism, vrăjitorie, orice, numai credinţă creştină nu. Chiar popa era mai puţin preot decât vracii... care descânta vitele. În aceste condiţii se întelege foarte uşor lipsa prigonirilor religioase din trecutul nostru. Nu era atâta toleranţă cât dezinteresare. Mintea ţăranului s-a pus însă în mişcare. A stat încercuită milenii. Acum a scăpat la libertate şi nu se opreşte cu una cu două. Săteanul vrea să afle, să ştie să cunoască. Religia de la putere nu-ţi dă osteneală cu lamurirea credincioşilor şi cu propaganda în mase. Acest lucru îl fac sectanţii. Ei răspund unei necesităţi spirituale a maselor. Conduc minţiile şi sufletele care trăiesc în nelinişte. Le dau lămuriri le arată căi noi - la capătul cărora poate-i mântuirea negăsită până acum. De abia astăzi se formează în adâncul poporului nostru adevăraţii creştini. Acest text conţine mult adevăr dar şi simplifică istoria de 2000 de ani a creştinismului. Din secolul III în secolul IV au fost mii de creştini martirizaţi pe teritoriul României de azi. Ei au fost romani, stramoşii românilor. Începând cu Evul Mediu au existat o multime de adevăraţi creştini greco-ortodocşi în toate nivelele societăţii. Marea Reformă a influenţat creştinismul românesc începând cu secolul XVI şi XVII. Biserica Greco-Catolică (Unită cu Roma) a apărut în secolul XVIII şi a ajutat poporul român să devină o naţiune modernă. Trezirea evanghelică românească a început de fapt la sfârşitul secolului XIX cu Mişcarea Baptistă şi s-a dezvoltat în prima jumătatea a secolului XX. Articolul lui Sevastos este un document istoric fiind scris pentru ca să apere libertatea religioasă a penticostalilor, principala mişcare a acestei treziri religioase. Câţiva scriitori neevanghelici au sugerat că penticostalismul a ajuns în România din SUA în jurul anului 1910. I. M. Popescu a spus că un emigrant român, Pavel Budeanu a răspândit ideile penticostale înainte de 1918 printr-o revistă românească apărută în SUA. În 1919 o săsoaică baptistă din satul Darloş, de lângă Mediaş (Transilvania) a fost prima persoană care a experimentat în România botezul cu Duhul Sfant cu semnul vorbirii în alte limbi, prin influenţa americană desigur. Printre românii americani care au participat la evanghelizările şi la întâlnirile de vindecare ale lui Aimeşe Semple McPherson a fost şi baptistul Petru Pernevan, care s-a întors în România şi prietenul său Constantin Sida care i-a trimis o scrisoare lui Pernevan , în anul 1921, povestindu-i că a fost botezat cu Duhul Sfant împreună cu alţi şase români. Pernevan i-a arătat scrisoarea prietenului său Ghe. Bradin care în anul 1922 a devenit pastor baptist. Persida Bradin, soţia lui Gh. Bradin, ţinea legătura cu Petre Andraş care îi povesteşte că fratele lui Teodor şi cumnata sa au fost într-un grup de şapte români care au fost botezaţi cu Duhul Sfant. Soţii Andraş din America au trimis rudelor lor din Pauliţ o scrisoare ţi o carte de cântări penticostale în Mai 1922. citeşte mai mult la:www.cristianet.fr http://cristianet.fr/index.php?option=com_content&task=view&id=35&Itemid=46 culese de Florin Andronic