Canalul Dunăre-Bucureşti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aflat în stadiul de proiect neterminat, Canalul Dunăre-Bucureşti a fost plănuit pentru a face posibil transportul naval între capitala României şi Marea Neagră prin intermediul Dunării. Partea de canal deja realizată se estimează a fi de 70% din întregul proiect, însă în prezent se află în paragină din cauză că lucrările au fost oprite acum 15 ani. Construcţia canalului este un proiect controversat, existând argumente pro şi contra finalizării sale.


[modifică] Istoric

Deşi propuneri pentru construirea acestui canal existau încă din perioada interbelică, planurile s-au concretizat doar în timpul regimului comunist. După inaugurarea în 1984 a canalului Dunăre-Marea Neagră, s-au început lucrările la acest nou canal. După 1989, proiectul a fost abandonat.

[modifică] Detalii tehnice

Canalul este proiectat să aibă o lungime de 73 km şi o lăţime de 80 m. Planul include patru ecluze şi două porturi, unul la Bucureşti şi altul la Olteniţa.

[modifică] Utilitatea proiectului

Oponenţii finalizării canalului aduc ca argumente costurile ridicate (400 milioane dolari, estimare din 1997) şi impactul ecologic negativ. De asemenea, unii consideră acest proiect ca fiind o moştenire nefericită a regimului comunist. Susţinătorii proiectului sunt de părere că finalizarea canalului ar micşora semnificativ costurile şi ar uşura transportul de marfă între Marea Neagră / Constanţa şi Bucureşti.

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

În alte limbi