Balázs Orbán
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Balázs Orbán (1829 Poloniţa - 1890 Odorheiu Secuiesc)
S-a născut la Poloniţa, lângă Odorheiu Secuiesc, într-o familie de secui. Tatăl lui a fost János Orbán, ofiţer din al războaielor franţuzeşti, mama lui, Sugenia Knenchtel, era de origine germano-greacă. A început studiile la Odorheiu Secuiesc, dar a părăsit ţara natală în primăvara anului 1846, plecând la Constantinopol cu familia lui pentru succesiune, din partea bunicii fanariote grece, Eugenia Foresti. Se foloseşte de ocazia ivită, şi cutreieră Orientul-Mijlociu. Ajunge în Egipt, suindu-se pe piramide; în Ţara Sfântă vizitează locurile biblice. Se întâlneşte cu "beduin" român şi maghiar din Transilvania, ambii au fugit, ca să nu fie înrolaţi. Studiează cultura antică a grecilor, scrie cu admiraţie despre revoluţia grecilor. Despre aceste impresii de călătorie scrie mai târziu o carte cu 6 volume, cu titlul: „Călătorie Orientală”.
În Atena află dintr-un ziar occidental despre revoluţia maghiară. Organizează o armată mică în capitala Turciei, şi porneşte acasă, dar în Vidin află, că revoluţia a fost suprimată. În perioada următoare ajută emigranţii cu cazare şi loc de muncă. Viaţa lui este marcată cu întâlnirea lui cu Lajos Kossuth. Nu mai poate să între pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar, fiind considerat inamicul monarhiei. Se duce la Londra, unde se întâlneşte cu prietenul lui Sándor Petőfi, Sándor Teleki. Este mult înfluenţat şi de întâlnirea pe insula Jersey a scriitorului francez în emigraţie, Victor Hugo.
Se poate întoarce acasă numai în 1859. Perioada absolutismului şi a atenuării o foloseşte la cutreierarea Ţinutului Secuiesc. Vizitează fiecare localitate, ruină, raritate naturală. Fotografiază şi notează tot ce vede. Rezultatul călătoriei este o carte publicată între anii 1868-1873, în 6 volume, intitulată: „Descrierea Ţinutului Secuiesc pe criterii istorice, arheologice, naturale şi etnice”. Această carte este capodopera vieţii lui.
Nu poate rezista tentaţiei, şi icepe să politizeze. Devine din 1872 membru a Dietei Maghiare, fiind în opoziţie cu programul independentist, simpatizant al revoluţiei din 1848. Publică discursurile lui parlamentare, ajungând şi aceasta la 6 volume. Între timp lucrează la Băile Seike, construit de el. Scrie studii de istorie şi articole pentru ziarele opoziţioniste.
Viaţa lui aventuroasă, romantică seamană cu viaţa unui eroilor de romane ale lui Mór Jókai. Dar acest roman nu s-a scris niciodată, dar Jókai, regele romanelor romantice maghiare a fost inspirat de Orbán în romanele cu sau despre secui. Totodată viaţa lui trudnică a avut şi eşecuri mari. Secui "lui" nu l-au votat la un scrutin, neînţelegând întotdeauna pe "Baronul Os”. Recunoştinţa târzie vine din partea Academiei, în 1888 devenind membrul lui. Moare fără urmaş.
Ca moştenitor lasă poporul său, dar succesiunea lui va fi dobândită numai după judecăţi lungi. La înmormântarea lui se hotâreşte, că merită o statuie, dar această statuie va fi făcută numai după 100 de ani, în 1995. Este înmormântat la Băile Seike, după testamentul lui. În faţa mormântului au fost puse porţi secuieşti.