Gellu Naum
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gellu Naum (1 august 1915, Bucureşti - 29 septembrie 2001, Bucureşti ) este un mare poet român, a aparţinut ultimilor mari suprarealişti europeni.
S-a născut la 1 august 1915 în Bucureşti, a fost fiu al poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărăşeşti.
În 1926 intră la liceul "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul.
Între 1933 şi 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universităţii din Bucureşti, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde îşi continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog şi filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.
Întors în ţară în 1939, va fi mobilizat şi trimis pe frontul de Răsărit.
În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 şi 1947 îl va face pe André Breton să afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la Bucureşti".
După 1947, în condiţiile impunerii Realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă iar pentru Gellu Naum începe o lungă periadă de privaţiuni şi tăcere. Îşi câştigă existenţa din traduceri (Denis Diderot, Samuel Becket, Henri Stendhal, Franz Kafka etc.).
După 1968 poate publica din nou. Scrie succesiv o serie de volume care îi aduc o binemeritată, dar târzie recunoaştere. Este invitat să ţină lecturi publice în Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia.
Opera sa este tradusă în principalele limbi internaţionale, fiind încununate cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster,1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ş.a.).
Se stinge din viaţă la 29 septembrie 2001.
Ca şi André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârşitul vieţii credincios modului suprarealist de a trăi şi de a scrie poezia, ceea ce dovedeşte că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opţiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.
Cuprins |
[modifică] Premii şi distincţii
- 1958 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii, Bucureşti
- 1968 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri, Bucureşti
- 1975 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, Bucureşti
- 1986 - Premiul special al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară, Bucureşti
- 1992 - Premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu”, Botoşani
- 1992 - Premiul Republicii Zair pentru poezie străină, Kinshasa
- 1995 - Premiul Fundaţiei Culturale Române pentru excelenţă artistică, Bucureşti
- 1997 - Premiul revistei Flacăra „Magician al cuvântului”, Bucureşti
- 1999 - Premiul european de poezie, Münster
- 2002 Titlul de „Cavaler al Literaturii” acordat de Academia de Ştiinţe, Literatură şi Arte Oradea (ASLA)
- 2002 - The American Romanian Academy Arts Award
[modifică] Opere
[modifică] Opere selective din perioada interbelică şi pînă în 1947
[modifică] Poezii
- Drumeţul incendiar, cu trei calcuri de Victor Braunner, Tipografia Alfa, 1936
- Libertatea de a dormi pe o frunte, poeme cu un desen de Victor Braunner, Tipografia
- Steaua Artei, 1937
- Vasco de Gama, cu un desen de Jack Herold, Institutul de Arte Grafice, 1940
- Culoarul somnului, cu un desen de Victor Braunner
[modifică] Proză şi eseu
- Medium, cu şase reproduceri fotografice, Tipografia Editura Modernă, 1945
- Critica mizeriei, în colaborare cu Paul Păun şi Virgil Teodorescu, Colecţia suprarealistă, 1945
- Teribilul interzis, frontispiciu de Paul Păun, Colecţia suprarealistă, 1945
- Spectrul longevităţii. 122 de cadavre, în colaborare cu Virgil Teodorescu, Colecţia suprarealistă, 1946
- L’Infra-Noir (Infra-Negrul), în colaborare cu Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu şi D. Trost, Colecţia Surréalisme, 1947
- Éloge de Malombre( Elogiul Malombrei), în colaborare cu Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu şi D. Trost, Colecţia Surréalisme, 1947
Notele bibliografice au fost extrase din antologia Literatura română de avangardă, a îngrijită de dna. conf. universitar dr. Gabriela Duda, Universitatea din Ploieşti, editura Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0730-X
[modifică] Volume publicate
- Drumeţul incendiar, poeme, cu trei calcuri de Victor Brauner, Bucureşti, 1936
- Vasco de Gama, poeme, cu un desen de Jacques Hérold, Rotativa, Bucureşti , 1940
- Culoarul somnului, poeme, cu un portret de Victor Brauner, Bucureşti, 1944
- Medium, proză, Bucureşti, 1945
- Critica mizeriei, manifest, împreună cu Paul Păun şi Virgil Teodorescu, Bucureşti, 1945
- Teribilul interzis, drame, cu un frontispiciu de Paul Păun, Colecţia suprarealistă, Bucureşti, 1945
- Spectrul longevităţii: 122 de cadavre, drame, în colaborare cu Virgil Teodorescu, Colecţia suprarealistă, Bucureşti, 1946
- Castelul Orbilor, drame, Colecţia suprarealistă, Bucureşti, 1946
- L'infra-noir, manifest, în colaborare cu Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu şi D. Trost, Bucureşti, 1947
- Éloge de Malombra - Cerne de l'amour absolu, manifest, împreună cu Gherasim Luca, Paul Păun, D. Trost, Colecţia Infra-Noir, Bucureşti, 1947
- Athanor, poeme, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968
- Poetizaţi, poetizaţi..., proză, Editura Eminescu, Bucureşti, 1970
- Copacul-animal', poeme, Editura Eminescu, Bucureşti, 1971
- Tatăl meu obosit, poeme, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1972
- Poeme alese, poeme, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1974
- Descrierea turnului, poeme, Editura Albatros, Bucureşti, 1975
- Insula. Ceasornicăria Taus. Poate Eleonora , teatru, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1979
- Partea cealaltă, poeme, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1980
- Zenobia, proză, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985
- Malul albastru, proză, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1990
- Faţa şi suprafaţa urmat de Malul albastru, poeme (1989-1993), Editura Litera, Bucureşti, 1994
- Focul negru, poeme, Editura Eminescu, Bucureşti, 1995
- Sora fântână, poeme, Editura Eminescu, Bucureşti, 1995
- Întrebătorul, proză, Editura Eminescu, Bucureşti, 1996
- Copacul-animal urmat de Avantajul vertebrelor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
- Ascet la baraca de tir, poeme, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2000
- Calea Şearpelui' Ediţie îngrijită şi prefaţă de Simona Popescu, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2003
- Despre interior - exterior, Gellu Naum în dialog cu Sanda Roşescu, Editura Paralela 45, Piteşti, 2003
[modifică] Apolodor
- Cartea cu Apolodor, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1975
- A doua carte cu Apolodor ilustrată de autor, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1972
[modifică] Opere traduse in alte limbi
- Mon père fatigué, Arcane 17, Paris, 1983
- Zahne von Worten Zermolmt, Kriterion, Bucureşti, 1983
- My Tired Father, Inkblot, Oakland, 1986
- Zenobia, Wieser Verlag, Klagenfurt-Salzburg, 1990
- Partea cealaltă - L'autre coté, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1991
- Zhenobia, Forma, Atena, 1992
- The Black Box, Wieser Verlag, Klagenfurt-Salzburg, 1993
- Zenobia, Maren Sell : Calman Levy, Paris, 1995
- L'ekzacto de l'ombro, Eldonejo Bero, Berkley, 1995
- Patro mia laca. L'avantago de l'vertebroj, Eldonejo Bero, Berkley, 1995
- Zenobia, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, 1995
- Rede auf dem Bahndamm an die Steine, Amman Verlag, Zürich, 1998
- My Tired Father, Green Integer København & Los Angeles, 1999
- Oskar Pastior entdeckt, Gellu Naum, Europa Verlag, Hamburg-Wien, 2001