Phoenix - Cei ce ne-au dat nume

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cei ce ne-au dat nume reprezintă primul LP al formaţiei Phoenix, editat în 1972 la casa de discuri „Electrecord”. Aşa cum este prezentat eufemistic pe copertă, discul reprezintă, pe o faţă, „o selecţie” a unor piese dintr-o lucrare mai amplă, pe care formaţia o prezenta în concerte şi, pe cealaltă faţă, două piese compuse în aceeaşi perioadă: „Negru Vodă” şi „Pseudo-Morgana”. Ideea acestui material a fost sugerată liderului formaţiei de decizia lui Nicolae Ceauşescu, din aprilie 1971, ca de atunci înainte toate producţiile culturale să aibă filon folcloric. Împreună cu basistul şi compozitorul Josef Kappl, Nicu Covaci a prelucrat o serie de teme populare, dorind să înglobeze în viitorul spectacol datini de nuntă şi de înmormântare, datini de peste an.

Colaboraţi la Wikicitat Cei ce ne-au dat nume a fost conceput ca un ciclu, urmând perindarea anotimpurilor dintr-un an. Începutul îl făceam prin nişte melodii consacrate înmormântării, cu datinile de înmormântare, simbolizând îngroparea unui ciclu trecut. Treceam în primul anotimp, cântând câteva piese inspirate din ritualuri de primăvară, cântece de vară, de toamnă, de iarnă, colinde şi terminam cu punctul culminant din evoluţia unei generaţii, cu nunta. Apoi, sugeram trecerea şi continuarea ciclului la nivelul următor, reluat cu datini de înmormântare.”
(Nicu Covaci - Phoenix, însă eu...)

Dar anumite teme, considerate tabu în acele vremuri din România comunistă au dus la cenzurarea materialului, astfel încât dintr-un dublu LP s-a ajuns la unul simplu. Au fost scoase piese precum „Vişina”, „Cei ce ne-au dat nume”, „Cocoşii Negri” (un scurt fragment din această melodie poate fi auzit în filmul „Nemuritorii” - regia Sergiu Nicolaescu, 1974). Cu toate acestea, încă mai exstă o înregistrare audio a unuia dintre concerte, datând din 1971.

Textele de pe acest album, în majoritate populare, au fost completate de Victor Cârcu „cu atâta sensibilitate, încât este greu de deosebit care dintre strofe sunt originale şi care au fost scrise pentru noi.”

Coperta originală a fost creată de Valeriu Sepi şi prietena acestuia, Lili, ambii studenţi la Arte Plastice. Pregătită pentru un dublu LP, pe prima faţă a apărut, în roşu, pasărea phoenix, iar în interior a fost folosită, drept fundal, imaginea unei frize sculptate de Nicu Covaci într-un mal de lut împietrit al Timişului. În partea superioară, se aflau fotografiile membrilor formaţiei (de la stânga la dreapta: Sepi, Kappl, Covaci, Baniciu, Petrescu), puternic solarizate, astfel încât să nu li se vadă părul şi bărbile şi să poată trece de cenzură. Dedesubt, în apele Timişului se înfiripa o scenă dintr-un concert. După lansarea albumului în câteva mii de exemplare, ediţia a doua a fost privată de această copertă, cea nouă având scris pe ea doar „Phoenix”, pe un fundal portocaliu. Albumul a mai fost reeditat în 1992, cu o copertă nouă, şi în 1999 pe CD. De asemenea, a beneficiat şi de o ediţie poloneză, scoasă la casa de discuri „Polskie Wydawnictwo Muzyczne”.

Cuprins

[modifică] Piese

Partea A:

1. Ciclul anotimpurilor
a. Preludiu („A oilor”),
b. Jocul timpului,
c. Primăvara (Introducere - Paparudele),
d. Vara,
e. Toamna,
f. Iarna,
g. Jocul caprelor
2. Nunta

Partea B:

3. Negru Vodă - Baladă
4. Pseudo-Morgana


Muzica: Prelucrări folclorice şi compoziţii de Nicolae Covaci (1 a, 1 b, 1 d, 1 d, 1 e, 1 f, 1 g, 2, 3, 4) şi Josef Kappl (1 c, 1 f)

Versuri de George Topârceanu (1 e) şi Victor Cârcu (1 d, 1 e, 1 f, 2), text popular (3)

[modifică] Componenţa formaţiei

  • Nicolae Covaci - chitară solo, double six, fluier, percuţie, voce
  • Mircea Baniciu - solist vocal, chitară acompaniament, double six, percuţie
  • Iosif Kappl - chitară bas, vioară, percuţie, voce
  • Costin Petrescu - baterie
  • Valeriu Sepi - percuţie

[modifică] Reeditări

[modifică] Bibliografie

  • Nicolae Covaci - „Phoenix, însă eu...”, Editura Nemira, Bucureşti, 1994.

[modifică] Legături externe