Abaţia Melk
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Abaţia Melk, sau Abaţia din Melk (conform originalului din germană, Stift Melk) este o abaţie istorică a benedictinilor din Austria, una dintre cele mai faimoase locuri istorice ale creştinismului monahic european.
Abaţia se găseşte deasupra oraşului Melk pe un deal stâncos cu vedere spre Dunăre, în statul federal Austria Inferioară, parte a văii râului Wachau. Abaţia este una din foarte rarele locaşuri care a funcţionat continuu de la înfinţarea acesteia în 1089, fiind dublată de rara distincţie de a fi fost şi un loc al academismului teologic dar şi laic.
[modifică] Fondare
Abaţia a fost fondată în 1089 când Leopold II, Margrave of Austria a oferit unul din castelele sale călugărilor benedictini din Abaţia Lambach. În secolul al 12-lea a fost fondată o şcoală, al cărui renume a fost curând depăşit de cel al bibliotecii mânăstirii, care a ajuns să deţină o colecţie extensivă de manuscrise. Mânăstirea însăşi era un centru cultural major, fiind renumită şi pentru propria sa "producţie" de manuscrise. În secolul al 15-lea, abaţia a devenit centrul aşa-numitei Reforme Melk, mişcare culturală şi teologică care a învigorat viaţa monastică din Austria şi din sudul Germaniei.
[modifică] Legături externe (în limba engleză)
- Melk Abbey - Website-ul oficial al Abaţiei Melk
- Articol despre Abaţia Melk din Catholic Encyclopedia
- Privire generală istorică