Castrul roman "Arutela"
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cod în Lista monumentelor istorice 2004: VL-I-s-A-09562. Localizare: oraş Călimăneşti, localitatea Păuşa, “Poiana Bivolari” Datare: 137 – 138 d. Hr., epoca romană. Categorie valorică A. Campanii de cercetare sistematică: 1967 – 1970, 1978 – efectuate de Muzeul Militar. Colectivul de cercetare: D. Tudor, Cr. M. Vlădescu, E. Palade, Gh. Poenaru – Bordea, L. Popoiu, A. Florea, E. Nicolae , N. Moghior, V. Ghelmez. Datarea s-a făcut pe baza unei inscripţii, descoperită în dublu exemplar, din care rezultă că acest castru a fost construit în vremea împăratului Hadrian, de “Suri Sagittari”, din ordinul lui Titus Flavius Constans, procurator imperial al Daciei inferioare. Ultima monedă, ca datare, descoperită la Arutela, a fost emisă între anii 220 – 223. La Arutela, a existat şi o aşezare dacică, care şi-a prelungit existenţa şi sub stăpânirea romană. Castrul Arutela asigura circulaţia pe Valea Oltului, spre Transilvania şi făcea parte, alături de celelalte castre din jurul Masivului Cozia, dintr-o linie de apărare pentru oprirea atacurilor dinspre zona deluroasă de la răsărit. De formă pătrată, castrul a fost construit din piatră. Zidul de incintă a fost ridicat din blocuri mari de piatră de formă dreptunghiulară, şi după caz, lespezi subţiri şi piatră măruntă, nefasonată prinse cu mortar, pentru a se asigura orizontalitatea. La nord de castru se află piscul lui Teofil, pe platoul căruia s-a zidit un turn semicircular, cu latura dreaptă spre est, la 300 de metri înălţime faţă de Poiana Bivolari. Acest turn, orientat spre Olt avea rolul de a supraveghea intrarea în defileu, către Dacia Superior, asigurând totodată şi urmărirea traficului rutier spre Castra Traiana (Dăeşti). Dovezile arheologice indică faptul că, încă din antichitate, apele Oltului au distrus latura de vest a castrului, determinând retragera de aici a garnizoanei romane. Primele săpături, în Poiana Bivolari, s-au făcut de către Ministerul Domeniilor, în anii 1888 – 1889, pentru captarea apelor termale sulfuroase. S-au descoperit obiecte de metal şi monede romane de la Hadrian, Septimiu Sever, Iulia Domna, Caracalla. În 1891 – 1892, Gr. Tocilescu şi P. Polonic fac săpături parţiale, iar castrul rămâne cunoscut numai prin materialul epigrafic descoperit aici. Între anii 1897 – 1902, castrul Arutela este distrus parţial prin construirea căii ferate Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului. În 1967, Muzeul Militar redeschide şantierul de cercetare, prilej care a permis dezvelirea totală a ruinelor care nu fuseseră distruse de construirea căii ferate. Între anii 1982 – 1983, castrul este refăcut după proiectul arhitectului Aurel Teodorescu, întocmit pe baza documentaţiei ştiinţifice a dr. Cr. M. Vlădescu, coordonatorul cercetărilor făcute anterior de Muzeul Militar. Lucrările de construcţie au fost executate de ing. C. Panco. S-a reconstituit pentru prima dată «porta praetoria» cu cele două turnuri care o flanchează.