Ioana Zizi Lambrino
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioana Zizi Lambrino, sau Ioana Maria Marie Valentina Lambrino, (n. 1892 în judeţul Vaslui, d. 27 martie 1953 la Neuilly, Franţa), fiica generalului român Lambrino, a fost prima soţie a principelui Carol II, cu care s-a căsătorit în secret la Odesa în august 1918. Căsătoria a fost desfăcută de Tribunalul Ilfov la 8 ianuarie 1919. Relaţia ei cu prinţul moştenitor a continuat însă, din ea rezultând copilul Mircea Grigore Lambrino.
Carol, moştenitorul tronului, trăia o viaţă scandaloasă şi încălcând ordinea monarhică, s-a căsătorit clandestin la Odessa, cu Ioana Zizi Lambrino. Tribunalul Ilfov a anulat însă căsătoria, iar Ioana Lambrino a fost exilată împreuna cu fiul nelegitim al lui Carol. Principele Carol a fost trimis de către tatăl său regele Ferdinand, într-o lungă călătorie în jurul lumii, pentru "a o uita" pe Ioana Lambrino. În 1921, după căsătoria prinţului Carol cu prinţesa Elena a Greciei, sub presiunea autorităţilor s-a stabilit în Franţa, într-o vilă cumpărată pentru ea la Neuilly. A fost creditată de familia regală din Romania cu o rentă anuala de 110 000 franci francezi. Câţiva ani mai târziu, după ce prinţul Carol a renunţat pentru a doua oară la tron - de data aceasta pentru Elena Lupescu - Ioana Lambrino l-a acţionat în justiţie, însă fără succes. În deceniul în care Carol al II-lea a fost rege, Serviciul Secret Român a ţinut-o sub o strânsă supraveghere. După 23 august 1944 nu a mai prezentat nici un interes pentru structurile informative din Romania.