Constantin Belimace

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Constantin Belimace ( 1848, Molovişte, Iugoslavia - 1928) este un autor de literatură cultă aromană.


  • Studii primare în satul natal după care continuă la şcoala sârbă din Belgrad.
  • In 1873 se mută la Bucureşti, unde deschide un birt, ce devine pentru o bună perioadă de timp, locul preferat de întrunire a intelectualilor aromani, printre care se pot menţiona: Andrei Bagav, Constantin Caireti, Apostol Mărgărit, Taşcu Iliescu, s.a.m.d..
  • Dupa 1890 revine în locurile natale fiind pentru o buna perioadă intendent al Liceului internat din Bitolia, liceu cu predare in limba română.
  • Colaboreaza la revistele şi ziarele aromâneşti ale vremii.
  • In 1922 Tache Papahagi publică în a sa "Antologie Aromânească" o mare parte a poeziilor lui Belimace.
  • Poezia Dimindarea părintească devine în foarte scurt timp atât de populară încât este considerată adevaratul "imn" al aromânilor.


DIMINDAREA PĂRINTEASCĂ


  • Părinteasca dimîndare
  • Nă sprigiură cu foc mare,
  • Fraţ di mumă şi di-un tată,
  • Noi, Armâni di eta toată.


  • Di sum plocili di murminţî
  • Strigă-a noşţî buni părinţî:
  • "Blăstem mari s-aibă-n casă
  • Cari di limba-a lui si-alasă.


  • Care-şi lasă limba lui
  • S'-lu-ardă pira focului,
  • Si s-dirină viu pri loc,
  • Si-l'i si frigă limba-n foc.


  • El în vatra-l'i părintească
  • Fumeal'ia s-nu-şi hărisească;
  • Di fumel'i curuni s-nu başe,
  • Nat în leagăn si nu-nfaşe.


  • Care fudze de-a lui mumă
  • Şi di părinteasca-l'i numă,
  • Fugă-l'i doara Domnului
  • Şi dulţeamea somnului!"