Shishōsetsu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(私小説), de asemenea pronunţat "watakushi shōsetsu". În traducere aproximativă, "roman al Eu-lui", deşi nu trebuie confundat cu curentul "Ich-Roman" din literatura germană.

Deşi foarte dificil de identificat (critici precum Edward Fowler consideră această formulă narativă ca fiind tradiţională în literatura japoneză şi îi împinge începuturile în Periodele Heian şi Muromachi - vezi Edward Fowler, The Rhetoric of Confession: Shishōsetsu in Early Twentieth-Century Japanese Fiction, University of California Press, 1988), majoritatea istoricilor literari consideră romanul Futon (1907, Cuvertura) al lui Tayama Katai ca fiind prima expresie a acestui curent literar.

Provenit din tendinţele naturaliste (自然主義 (shizenshugi), diferit de ceea ce naturalismul lui Emile Zola a însemnat în literatura europeană) ale literaturii japoneze de la sfârşitul secolului al 19-lea, shishōsetsu reprezintă o formulă narativă, în care naratorul este identificat de către cititor cu persoana fizică a autorului. În felul acesta, cele două entităţi (naratorul şi autorul) devin, în mintea cititorului, una şi cel din urmă are în mod constant impresia că ceea ce citeşte este, de fapt, parte din experienţa "reală" a autorului. Narat adeseori la persoana întâi, dar şi la persoana a treia, shishōsetsu a dominat literatura japoneză de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial.


[modifică] Autori reprezentativi

Tayama Katai (1872-1930)

Chikamatsu Shukō (1876-1944)

Shiga Naoya (1883-1971)

Kasai Zenzō (1887-1928)

Dazai Osamu (1909-1948)