Discursul lui Stalin din 19 august 1939

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Discursul lui Stalin din 19 august 1939 se afirmă ca ar fi fost un discurs secret ţinut de Stalin în faţa liderilor politici şi militari sovietici, unde se presupune că dictatorul ar descris strategia Uniunii Sovietice în ajunul declanşării celui de-al doilea război mondial. Afirmaţiile nedovedite publicate pe seama acestui discurs, ca şi punctele de vedere care le contrazic, au fost suspectate de interese propagandistice sau de dezinformare.

Cuprins

[modifică] Rezumatul neconfirmat al discursului

Stalin şi-ar fi exprimat aşteptările ca războiul care avea să vină să devină unealta atât a slăbirii naţiunilor occidentale cât şi a Germaniei Naziste, transformând acestă putere într-o ţară potrivită pentru "sovietizare". Uniunea Sovietică aştepta deasemenea să se extindă prin încorporarea statelor baltice (inclusiv a Finlandei) dar şi a Polonie, proces care avea să se producă cu aprobarea ori a puterilor occidentale, ori a Germaniei.

Opiniile cărora le-ar fi dat glas Stalin au format baza pentru pacul nazisto-sovietic de neagresiune, cunoscut şi ca Pactul Molotov-Ribbentrop.

[modifică] Istoria dezbaterilor asupra discursului

Dacă acest discurs a fost sau nu ţinut de Stalin, mai este încă subiect de dispută intre istorici, iar dovezile aduse nu sunt acceptate unanim de lumea ştiinţifică. În cartea Ziua M, Viktor Suvorov afirmă că istoricii sovietici s-au străduit tot timpul să dovedească că Biroul Politic nu a ţinut nici o şedinţa pe 19 noiembrie 1939. Suvorov îl citează în cartea sa pe istoricul militar rus general Dmitri Volkogonov, care ar fi găsit dovezi că această întâlnire a avut loc într-adevăr în ziua repectivă.

Prima versiune a acestui discurs a fost publicată pe 28 noiembrie 1939 în ziarul elveţian Revue de Droit International. De atunci au fost puse în circulaţi mai multe versiuni ale acestui discurs, unele diferind destul de mult în conţinut faţă de prima.

În oficiosul comunist Pravda din 30 noiembrie 1939, ziua în care a fost declanşat atacul sovietic împotriva Finlandei, Stalin a fost întrebat despre părerea sa despre afirmaţiile cu privire la "discursul" care se presupune că l-ar fi ţinut "Stalin la şedinţa Biroului Politic din 19 august", în care se spune că şi-ar fi exprimat părerea că războiul ar trebuisă ţină cât mai mult cu putinţă, "astfel încât beligeranţii să fie sleiţi de puteri". Stalin a negat existenţa unei asemenea tactici. Pravda l-a citat pe dictator care a afirmat că[1]:

  1. ... nu poate negat faptul că Franţa şi Angliau au atacat Germania şi de aceea sunt răspunzătoare pentru războiul din prezent;
  2. ... Germania a făcut propuneri de pace atât Franţei cât şi Angliei, propuneri sprijinite de Uniunea Sovietică pe baza faptului că sfârşitul rapid al războiului ar uşura situaţia tuturor statelor şi popoarelor;
  3. ... cercurile conducătoare din Anlia şi Franţa au respins în mod grosolan propunerile de pace germane.

Unii dintre kremlinologi au interpretat aceste afirmaţii ca acceptări implicite ale conţinutului esenţial al presupusuluii discurs.

În 1994, ziarista rusă T. S. Buşueva a dat publicităţii un presupus raport de arhivă asupra discursului într-un articol publicat în periodicul Novîi Mir (№ 12/1994), bazat pe ce ea afirma că ar fi descoperirea recentă în Arhivele Speciale Sovietice a unui text care, în conformitate cu spusele ei, ar fi fost înregistrat de un membru al Cominternului prezent la întrunire. Totuşi, textul original despre care ea aduce vorba, nu este încă disponibil. Buşueva a dat tiparului şi o versiune disponibilă în limba franceză. Aceasta a cauzat un nou val de speculaţii asupra subiectului. S-a dovedit că presupusul raport de arhivă este din stocul legat de documentele Marelui Stat Major al Armatei Franceze, un fapt omis (intenţionat?) de Buşuieva.

Un articol din Otecestvennaya Istoria ( Отечественная история Istoria Patriei, № 1/2004) de Serghei Sluci (С.З. Случ) a trecut în revistă în mod critic istoria "discursului lui Stalin", a făcut analiza pe text şi a motivelor şi surselor unei posibile falsificări.

De asemenea, "dovezile" inexistenţei discursului sunt privite cu acelaşi scepticism cu care sunt văzute negările violente ale existenţei Pactului Molotov-Ribbentrop.

[modifică] Bibliografie

  • Revue de Droit International, de Sciences Diplomatiques et Politiques (The International Law Review), 1939, Nr. 3, Juillet-Septembre. pag. 247-249.
  • Otechestvennaia Istoria Отечественная история, 2004, № 1, pag. 113-139.

[modifică] Legături externe

În alte limbi