Ilie Motrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Ilie MOTRESCU (1941-1969)

Poet, prozator, profesor, publicist, ziarist, folclorist, muzician etc., în fond un talent multilateral, retezat în plin avânt, Ilie Motrescu s-a născut la 18 august 1941 la Crasna-Putnei, pe Valea Siretului, în judeţul Storojineţ, într-o familie de reprezentativi gospodari şi meseriaşi români, din părinţii Ion şi Ana Motrescu. Şcoala primară o face mai întâi la Ciudei (8 ani), iar clasele 9-10 le absolvă la şcoala medie nr. 4 din Crasna. În acelaşi an (1959), împreună cu un grup de absolvenţi din Crasna şi din alte localităţi porneşte spre Moldova, la Institutul pedagogic „Aleco Russo” din Bălţi, unde se înscrie la Facultatea de limba şi literatura română şi de muzică. Absolvind facultatea în 1964 este încorporat un an în armata sovietică (cum se obişnuia în acea vreme). Lucrează apoi ca profesor doi ani (1965-1967), având ore de limbă şi literatură română şi muzică (cânt), la şcoala nr. 4 din Crasna (în care ar trebui creat un spaţiu memorial şi o arhivă locală, sub îngrijirea cadrelor didactice şi a familiei) ca şi la şcoala serală, unde a mai predat şi alte obiecte umanistice. Din aprilie 1967 şi până la moarte (iulie 1969), a fost angajat ca lucrător literar la secţia de cultură a ziarului regional ”Zorile Bucovinei”, proaspăt înfiinţat chiar în 1967. La 26 iulie 1969 este asasinat in padurea Crasnei, de către agenţii sovietici din Crasna şi Cernăuţi, la indicaţia fostului KGB -Directia operativa Cernauti. Corpul neînsufleţit a fost purtat in portbagajul unei masini pana la Cernauti, si a fost aruncat în Prut. Găsit peste trei zile, a fost îngropat pe ascuns în Cimitirul central din Cernăuţi. După aproape două luni de căutări insistente din partea rudelor, colegilor şi prietenilor este deshumat, identificat şi adus în comuna natală, unde este înmormântat după obiceiul tradiţional ca mire, cu bocitoare, în sunet de buciume, plânsete şi fluiere, sfâşiind văzduhurile şi inimile celor din preajmă (era necăsătorit). În scurta-i viaţă, de numai 27 de ani, a scris, a compus, a selectat şi a adunat (căci se profila şi ca un posibil colecţionar) multe lucruri de valoare pentru spiritualitatea neamului nostru. În 1960 a publicat, în primul an de studenţie cele mai reuşite poezii ce le scrisese până atunci, 27 la număr într-o culegere dedicată fraţilor săi mai mici, gemeni, Grigore şi Nicolae şi intitulată Cântarea Carpaţilor... (D. Oprişan, „Zorile Bucovinei” – 18 august 2001), azi o raritate, ca şi toate ediţiile din scrisul său. Şi abia după 32 de ani de la tragica-i dispariţie a apărut în primăvara anului 2001, când ar fi împlinit 60 de ani de viaţă, cartea de versuri şi proză Hora vieţii alcătuită de Ion Ţâbuleac, fost coleg şi prieten al poetului. Este una dintre cele mai reprezentative imagini ale scrisului său. Ilie Motrescu a colaborat prin anii ’60 la ziarele „Satul sovietic” (azi „Meleag natal” – Storojineţ, „Cultura” – Chişinău, „Zorile Bucovinei” –Cernăuţi. Versurile sale au mai fost tipărite în culegerile comune Glasuri tinere (1971) şi Dintre sute de catarge (1973). Este prezent în volumul lui Adrian Dinu Rachieru Poeţi din Bucovina (1996), în antologia Eterna iubire, versuri de dragoste ale poeţilor din Basarabia şi Nordul Bucovinei (1999), în cartea lui Dragoş Tochiţă, Românii de pe Valea Siretului de Sus, jertfe ale ocupaţiei Nordului Bucovinei şi terorii staliniste (1999), în antologia lui Grigore Bostan. Din anii 1990 până în prezent, apar un şir de articole despre poet în reviste, almanauri, broşuri, ziare. În deosebi apar multe materiale despre Ilie Motrescu, dar şi despre cartea sa „Hora vieţii” în vara şi toamna anului 2001, an jubiliar pentru poet, considerat şi „Anul Motrescu” în Bucovina. Este prezent şi în almanahul tuturor românilor Apă vie-2002, unde Nicolae Motrescu (fratele poetului) ne prezintă doar un crâmpei din şirul de materiale consacrate lui Ilie Motrescu (ce au fost publicate într-un şir de ziare şi reviste începând cu anul 1999 şi până în prezent), cu titlul Moartea unui poet. Tot aici scriitorul Emilian Marcu publică textul Şi-mi pare că aud închiderea de ploape (preluat din „Revista română” – 2001) iar scriitorul sucevean Ion Beldeanu publică Ilie Motrescu sau demnitatea tragică (în „Crai Nou”,mai 2001), după cum Ştefan Hostiuc publică în ”Septentrion literar” un articol dens despre Ilie Motrescu, urmat de un altul al lui Laurenţiu Dragomir în ”Curierul românesc”, precedat şi de câteva alte texte în revista ”Crasna” pe care o scoate, precum şi de unele în ”Crai nou”. În anul 2003, la iniţiativa revistei “Crasna” şi cu sprijinul financiar al Uniunii Scriitorilor din România, s-a instalat o placă comemorativă pe casa părintească în care s-a născut şi a creat poetul Ilie Motrescu. (Dupa cartea: Crasna.Un colţ de eternitate românească din Bucovina. Monografie etnografică şi istorică / Laurenţiu Dragomir. – Bucureşti : Editura Coralia, 2004. Bibliogr. ISBN 973-86976-0-3)