Declaraţia drepturilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Declaraţia drepturilor statornicea supremaţia puterii legislative a Parlamentului asupra puterii executive regale, dând Angliei o organizare modernă.

"Declaraţia drepturilor" pune bazele monarhiei constituţional-parlamentare şi, prin urmare, al statului englez modern. Prin ea se limitau drepturile monarhului stipulate în preambulul Constituţiei.

"Declaraţia drepturilor" garanta convocarea regulată a Parlamentului, libertatea dezbaterilor şi a drepturilor în materie fiscală. Atribuţiile regelui erau restrânse, deşi el rămânea şeful Bisericii anglicane şi se bucura de mari onoruri. Regele nu putea suspenda sau abroga vreo lege, iar dreptul de a avea aramată era condiţionat de aprobarea Parlamentului.