Constantin Papanace
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Papanace (1904 - 7 aprilie 1984) a fost doctor în economie politică, istoric şi publicist.
[modifică] Viaţa
S-a născut în comuna Veria din Munţii Pind, provincia Macedonia, Grecia, în anul 1904. Face studii la Salonic şi apoi Bucureşti, cu specializarea în economie politică şi finanţe.
Îl cunoaşte pe Corneliu Zelea Codreanu în iulie 1930 când, împreună cu un grup de tineri aromâni este închis la Văcăreşti. Este un militant înflăcărat pentru drepturile aromânilor, lipsiţi de drepturi în Munţii Pindului şi izgoniţi din Cadrilater.
Între anii 1932-1933, într-o perioadă de puternică extindere a Mişcării legionare, este căpetenie a tineretului legionar macedonean.
Este deputat pe listele partidului Totul Pentru Ţară în decembrie 1937.
În 1939, pe timpul exilului legionarilor la Berlin, este membru al comandamentului grupului de acolo. Se opune intenţiei lui Horia Sima de a pleca în ţară cu scopul răsturnării lui Carol al II-lea, moment în care apare conflictul cu viitorul Comandant al Mişcării Legionare.
După victoria legionară din 6 septembrie 1940, este chemat de Horia Sima la Bucureşti şi i se acordă postul de subsecretar de stat în ministerul Finanţelor.
Îl însoţeşte pe mareşalul Ion Antonescu în vizitele la Roma, 14-16 noiembrie 1940, şi Berlin, 19-20 noiembrie 1940.
Pe parcursul guvernării legionare susţine o serie de conferinţe la radio, împreună cu alte personalităţi ale regimului, la sugestia lui Nichifor Crainic.
După lovitura lui Antonescu din ianuarie 1941, Papanace se distanţează din nou de Horia Sima, în perioada detenţiei la Berkenbrück, atunci când Comandantul Gărzii de Fier pleacă la Roma pentru a solicita sprijinul lui Mussolini.
Sabotează acţiunile lui Horia Sima de constituire a Guvernului de la Viena şi a Armatei Naţionale, în 1944.
Moare la 7 aprilie 1984, în Italia.
[modifică] Activitatea publicistică
Fondează publicaţiile: Graiul (1932), Bucium (1933) şi Armatolii ("foaie de luptă aromânească", în 1940, împreună cu Nicolae Caranica şi Ionel Zeana).
În 1950, fondează în exil, cu ajutorul lui Nicolae Bujin, la Roma în Italia, colecţia "Biblioteca Verde", publicată la Editura "Armatolii", sub egida căreia apar 26 de lucrări.
Editează în Italia şi Spania:
- Pro Balcania. Considérations sur l'union balcanique et la solution des problèmes litigieux de ce sécteur éuropéen, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.2), Roma
- La persecution des minorités Aromounes (Valaques) dans les Pays Balcaniques. Le Problème Macédonien, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.3), Roma
- Mihai Eminescu – un mare precursor al legionarismului românesc, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.4), Roma
- Destinul unei generaţii. Geneza şi urmările lui 10 decembrie 1922, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.5), Roma
- Orientări pentru legionari, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.6), Roma
- Justice pour les Aromounes (Valaques), Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.7), Roma
- Martiri legionari, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.8), Roma
- Orientări politice în primul exil (1939-1940), Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.9), Roma
- Identitatea unor nume patronimice la italieni şi aromâni, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.11), Roma
- L'origine et la conscience nationale des Aroumains (la terreur grecque en Macédoine), Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.12), Roma, 1955
- Le droit d'asile politique et le problème des minorités ethniques opprimées, Editura Armatolii (colecţia "Biblioteca verde" nr.13), Roma, 1956
- Consideraţii asupra trecului macedo-românilor şi a dialectului lor, Freiburg, Biblioteca Română, 1952
- Evocări
- Fără Căpitan
- Geneza şi evoluţia conştiintei naţionale la macedo-români, Ed. Brumar, Bucureşti, 1995
A publicat 35 de lucrări cu caracter istoric şi de doctrină legionară.
[modifică] Surse
Adaptare, corectare şi îmbogăţire a articolului http://www.fgmanu.net/personalitati/Papanace.html