Eugen Barbu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol face parte din
seria Literatură
Istoria literaturii

Antichitate - Evul Mediu
s. XVI - s. XVII
s. XVIII - s. XIX
s. XX - s. XXI

Specii literare

BD - Basm - Literatură pentru copii
Nuvelă - Teatru
Poezie - Roman

Genuri literare

Genul epic - Genul liric
Genul dramatic
Biografie - Fantastic
Roman negru
Roman poliţist
Science-fiction

Vezi şi

Curente literare
Premii literare

Literatură română

Scriitori - Cărţi

Literatură străină

americană - arabă
engleză - în esperanto
franceză - finlandeză
germană - greacă
maghiară - indiană
irlandeză - italiană
japoneză - latină
poloneză - rusă
spaniolă - suedeză

Meta

Proiectul literatură
Portal Literatură
Toate articolele din serie

editează

Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924 - d. 1993) a fost un academician, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist român, laureat al premiului Herder.

Cuprins

[modifică] Scurtă prezentare

Important prozator român contemporan, pamfletar, jurnalist, scenarist, publicist, membru corespondent al Academiei Române, contestat vehement de anumiţi critici pentru plagiatul dovedit din romanul Incognito.

A fost de asemenea contestat, mai ales după decembrie 1989 şi pentru campaniile de factură antisemită, din revista Săptămâna pe care a creat-o şi condus-o şi, respectiv din revista România Mare, înfiinţată şi condusă de Corneliu Vadim Tudor.[necesită citare]

A înfiinţat, alături de cel care este considerat discipolul său, Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrină naţionalista, România Mare, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996.

A debutat cu un volum de nuvele. A scris apoi romanele Groapa, Şoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Principele (volum ce a fost însoţit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de şantier al creaţiei), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder.

A lăsat şi un interesant Jurnal.

Eugen Barbu a fost unul dintre foarte puţinii oameni din cei ce au fost "mari" în România dintre 1965 şi 1989, care nu a făcut nici cea mai vagă încercare de a se justifica sau de a-şi "croi" o haină de dizident inexistent, aşa cum au făcut foarte mulţi dintre cei care au devenit, peste noapte, mari iubitori ai democraţiei post-decembriste. Rămâne în amintirea celor ce au trăit acele timpuri denumirea servilă dată Elenei Ceauşescu: "Înalta Doamnă a Ţării"(!).

A fost căsătorit cu actriţa Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic.

[modifică] Opere publicate

  • Groapa
  • Şoseaua nordului
  • Princepele
  • Caietele principelui
  • Incognito
  • Săptămâna nebunilor
  • Ianus
  • Unspezece

[modifică] Pamfletarul Eugen Barbu

[modifică] Eugen Barbu director de reviste

[modifică] Gazetarul Eugen Barbu

[modifică] Eugen Barbu, critic de artă

[modifică] Eugen Barbu despre Sabin Bălaşa

  • Articolul Teatrul National, în ziarul România Liberă, 1 octombrie 1970
  • Articolul Un premiu, în ziarul România Liberă, 22 aprilie 1971
  • Articolul Culturale, în ziarul România Liberă, 3 februarie 1972
  • Articolul Tot ce picteaza inseamna Mit, în ziarul Scânteia tineretului, 28 noiembrie 1982

[modifică] Romancierul Eugen Barbu

[modifică] Eugen Barbu despre ...

  • " ... odată terminată o carte, ea devine un glonţ scapat din puşcă, nu-l mai poţi întoarce."

[modifică] Legături externe

Wikicitat
La Wikicitat găsiţi citate legate de Eugen Barbu.
În alte limbi