Istmul Carelia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dezambiguizare

Acest articol se referă la istmul Carelia. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Carelia (dezambiguizare).

Istmul Carelia este fâşia îngustă de pământ dintre Golful Finic şi Lacul Ladoga în nord-vestul Rusiei. Oraşele Vîborg şi Priozersk sunt situate în nord-vestul istmului, iar în sud-est se află oraşul Sankt Peterburg. După ce în timpul celui de-al doilea război mondial frontul s-a mutat de-a latul istmului, în momentul de faţă regiunea face parte din regiunea Leningrad din Rusia.

Harta istmului Karelia. În nord-vest se vede graniţă actuală dintre Finlanda şi Rusia, în timp ce graniţa de dinaintea de războiul de iarnă  se vede în partea de sud-est.
Extinde
Harta istmului Karelia. În nord-vest se vede graniţă actuală dintre Finlanda şi Rusia, în timp ce graniţa de dinaintea de războiul de iarnă se vede în partea de sud-est.

În primul mileniu, poporul finlandez cutreiera Istmul Carelia.

În secolul al XI-lea, Suedia şi Novgorodul au intrat în competiţie pentru dreptul de a ridica taxe din zonă. Suedia a avut câştig de cauză în zona Viipuri, iar Novgorodul în alte părţi ale istmului.

În timpul secolului al XVII-lea, Suedia a cucerit tot istmul şi, de asemenea, Ingria. În aceste vremuri, numeroş carelieni au fugit în Carelia Tverului.

Între 17211812, istmul a fost parte a Imperiului Rus, după victoria ruşilor în marele război nordic, care a început cu cucerirea Ingriei, zonă în care a fost construită noua capitală imperială , Sankt Peterburg în 1703, în locul fostului oraş suedez Nyenskans. Mai apoi, în 1812, jumătatea nord-vestică a fost transferată, ca parte a Finlandei Vechi, semiautonomului Mare Ducat al Finlandei, creat în 1809 şi aflat în uniune personală cu Rusia.

Datorită solului mănos, apelor bogate în peşte şi apropierii de Sankt Peterburg, istmul Karelia a devenit cea mai bogată regiune a Finlandei după declanşarea revoluţiei industriale din secolul al XIX-lea. Istmul a rămas în cadrul Finlandei şi după proclamarea independenţei.

În noiembrie 1939, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda în timpul a ce avea să fie cunoscut ca războiul de iarnă. Forţele sovietice au reuşit să străpungă foerte bine apărata linie Mannerheim la începutul anului 1940. Întreg istm Karelia a devenit parte a URSS-ului conform prevederilor Tratatului de pace de la Moscova.

În 1941 a izbucnit al doilea război mondial şi Germania Nazistă a invadat Uniunea Sovietică. În acelaşi timp s-a deschis frontul unui nou război fino-sovietic, (care este considerat de istoricii ruşi doar un front secundar al celui de-al doilea război mondial). La început, Finlanda, sprijinită de Germania, a recucerit teritoriul pierdut şi a atins graniţele antebelice fino-sovietice. Ruşii consideră că această acţiune a contribuit în mod indirect la asediul Leningradului.

Pe 9 iunie 1944, Armata Roşie a atacat în forţă şi a împins frontul din faţa Leningradului până dincolo de Vîborg în numai 10 zile. În bătălia de la Tali-Ihantala, 25 iunie9 iulie, finlandezii au oprit ofensiva sovietică pe râul Vuoksi, în cel mai nordic punct al istmului, la numai 40 de kilometri de graniţa din 1940, care a fost în cele din urmă recunoscută prin Tratatul de pace de la Paris din 1947. De atunci, istmul a făcut parte neîncetat din regiunea Leningrad şi a fost populată cu ruşi, iar cele mai multe nume finlandeze au fost înlocuite cu unele ruseşti.