Mircea Florian, filosof

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dezambiguizare
Acest articol se referă la Mircea Florian, filosoful. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Mircea Florian (dezambiguizare).

Mircea Florian (1888 - 1960) a fost un academician şi filosof român, ales membru al Academiei Române post-mortem în anul 1990.

În 1914 îşi susţine doctoratul în filosofie în Germania, cu teza Der Begriff der Zeit bei Henri Bergson (Conceptul de timp la Henri Bergson). A fost profesor la Universitate şi a condus sectorul de istorie a filosofiei al Institutului de Filosofie de pe lângă Academie. Gîndirea logică a lui Titu Maiorescu, căruia i-a fost student, l-a marcat pentru toată viaţa. [1]

[modifică] Principalele scrieri

  • Îndrumare în filosofie, 1922
  • Ştiinţă şi raţionalism, 1926
  • Metafizica şi problematica ei, 1932
  • Antinomiile credinţei, 1936
  • Cunoaştere şi existenţă, 1939
  • Reforma logicei, 1942
  • Reconstrucţie filosofică, 1943
  • Metafizică şi artă, 1945
  • Misticism şi credinţă, 1946
  • Filosofia Renaşterii, 1948
  • Logica lui Aristotel, 1957

[modifică] Note

  1. Larousse, Dicţionar de filosofie