Patru eseuri despre libertate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Patru eseuri despre libertate este o lucrare scrisă de Isaiah Berlin.

Berlin fiind conştient de faptul că o libertate fără anumite limitări nu poate fi dezirabilă încearcă să traseze nişte limite în care individul să-şi poată manifesta intenţiile şi să-şi poată urmării propriul scop fără a le afecta celorlalţi propria libertate.

Berlin defineşte conceptele de libertate negativă şi libertate pozitivă „ambele fiind fundamentale – două accepţiuni care au jucat un rol decisiv în istoria oamenilor”, spune Berlin.

[modifică] Libertate pozitivă

Libertatea pozitivă este înţeleasă de Berlin ca fiind absenţa unei voinţe arbitrare care se impune, adică individul trebuie să fie propriul său stăpân.

[modifică] Libertatea negativă

Libertatea negativă definită ca fiind o manifestare a voinţei în scopurile dorite, pare a exprima acelaşi lucru ca libertatea pozitivă. Acest lucru îl recunoaşte şi Berlin: cele două concepte pot, la prima vedere, să pară două concepte nu prea depărtate logic unul de altul, două modalităţi, una negativă şi una pozitivă, de a spune aproape acelaşi lucru.

Libertate pozitivă rezultă din egoismul uman şi din dorinţa de a fi propriul stăpân – de a hotărî singur ce e bine pentru el, într-un cuvânt de a fi autonom.