Icoane româneşti
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cele mai vechi icoane, care s-au inspirat din sursa egipteană, au fost realizate în Orientul Apropiat. O altă grupă cuprinde icoanele bizantine propriu zise, care decurg din tradiţia picturii elenistice, cu centrul la Constantinopol, de unde s-au răspândit într-o etapă ulterioară de-a lungul lumii balcanice şi al Europei răsăritene, influenţând creaţia artistică în Serbia, Bulgaria, Ţările Române şi Rusia. Icoanele şcoalei din insula Creta, pictate în Grecia sau în Veneţia, mai ales după căderea Bizanţului în puterea imperiului Otoman, sunt un produs de sinteză între arta bizantină şi cea apuseană a Renaşterii italiene.
În acest cadru, icoanele româneşti au unele trăsături proprii, cu note originale, mai ales cele realizate în Moldova şi Transilvania. Din punct de vedere tehnic, majoritatea icoanelor româneşti sunt executate pe lemn. În trecutul artistic şi spiritual al Ţărilor Române, ca de altfel în toată Europa răsăriteană, icoanele au jucat un rol important, ca obiecte de cult în biserici şi mănăstiri, unde compuneau ansamblul denumit iconostas, care desparte absida principală de naos. În Moldova pot fi admirate iconostasele de la mănăstirile Voroneţ, Humor şi Moldoviţa, bogate în sculpturi în lemn şi aurite, în Muntenia şi Oltenia predomină stilul brâncovenesc cu adevărate dantelării în lemn, ca la mănăstirile Govora şi Horezu sau la biserica Sfântul Spiridon din Bucureşti.
Din păcate multe din icoane s-au pierdut prin incendii sau prădăciuni, în cursul incursiunilor străine care au tulburat istoria Ţărilor Române.
Considerate în ansamblul lor, icoanele ocupă un loc important în arta română veche, în primul rând datorită capacităţii lor de interpretare şi a modalităţilor de realizare a unor vechi teme religioase şi istorice. În acelaşi timp ele reprezintă documente preţioase pentru reconstituirea mediului artistic din acele epoci, cele mai multe derivând direct din pictura murală. Icoanele sunt caracterizate prin concepţia monumentală, printr-o eleganţă căutată, în care planurile sunt reduse la un număr restrâns, desenele sunt concepute sintetic pentru delimitarea formei.
Cele mai preţioase şi mai vechi icoane din Muntenia şi Oltenia se găsesc în prezent la Muzeul de Artă din Bucureşti. Ele provin din Biserica episcopală din Curtea de Argeş, din fundaţia Craiovescu din Bistriţa, judeţul Vâlcea şi de la mănăstirea Govora. În Moldova, mănăstirile Agapia, Văratec, Moldoviţa, Humor, Pângăraţi, Văleni etc. oferă o gamă bogată de icoane provenind mai ales din secolul al XVI-lea şi având o mare semnificaţie istorică pentru trecutul cultural al acestei provincii. Bisericile de lemn din Transilvania, în special cele din Maramureş, adăpostesc icoane de mare valoare artistică (bisericile din Hărniceşti, Agârbci, Mânăstireni-Bica etc.).
În Transilvania a existat tradiţia de a picta icoane pe sticlă.