Instalaţie (artă)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Instalaţia este o modalitate de exprimare în arta vizuală contemporană, în care se utilizează diverse materiale dispuse în spaţiu tridimensional, pentru a oferi spectatorului o experienţă particulară inedită în circumstanţe determinate. Instalaţia nu este limitată la spaţiul unei galerii, ci se poate manifesta prin combinarea diverselor medii de exprimare în orice spaţiu public sau privat. Spre deosebire de "environement" din anii '50 şi '60 ai secolului trecut, în care pe primul plan stătea intervenţia artistului în spaţiul public prin prezenţa sa nemijlocită în desfăşurarea evenimentelor de fiecare zi, în arta instalaţiei nu se urmăreşte o înscenare spaţială narativă.
Instalaţiile s-au dezvoltat începând cu anul 1970, dar premize ale acestei forme de artă se pot găsi în "ready-made" ale lui Marcel Duchamp, în "Merzbilder" şi "Merzbau" ale lui Kurt Schwitters, în "Cabinetul abstracţilor" al lui El Lissitzky sau în reliefurile decorativ-arhitectonice ale lui Oskar Schlemmer. Încă din anii '50, datează aranjamentele grupului japonez "Gutai" şi televizoarele "preparate" ale lui Nam June Paik, urmate curând de propunerile artiştilor italieni din "Gruppo N" şi "Gruppo T", împachetările lui Christo şi Jeanne-Claude, diversele combinaţii de obiecte ale lui Joseph Beuys (în 1976 "expune" o staţie de metrou la Bienala de la Veneţia).
Instalaţiile pun în scenă, într-un aranjament care are propria sa dinamică, modalităţi tradiţionale ca pictura, sculptura, fotografii, dar mai ales medii moderne ca proiecţiile de film sau video, sunete, jocuri de lumină, mişcări, şi pot fi procesate prin programe informatice. Unele instalaţii sunt strâns legate de un anumit loc într-o sală de expoziţie (opere in situ) sau , dimpotrivă, existenţa lor depinde de un spaţiu particular pentru care au fost create şi în care artistul a conceput un aranjament caracteristic. Opera nu poate fi transportată în alt loc, nici nu poate fi vândută, capătă astfel caracteristicile unei arte efemere, nu prin eroziunea şi disoluţia fizică a componentelor, ci prin suspendarea conotaţiilor pe care le-a presupus această temporară compoziţie. Dincolo de momentul impactului pe care îl trezeşte în cadrul unor manifestări, instalaţiile rămân în memorie prin documente fotografice sau filme. Cu toate acestea, regăsim o serie de astfel de lucrări în muzeele de artă contemporană, care conservă ca atare unele instalaţii făcute în cadrul respectivului muzeu sau aduse aici din altă parte. Conceptul de instalaţie se poate cupla cu cel de "Art performance", atunci când artistul apare el însuşi pus în scenă în mijlocul propriei instalaţii. În prezent se pot vedea cu regularitate instalaţii la marile expoziţii ca Bienala din Veneţia sau documenta din Kassel.
În cele mai multe instalaţii, intervenţia spectatorului este indispensabilă. Creaţiile in situ ale lui Andy Goldsworthy implică mediul înconjurător ca parte componentă a relaţiei actor/spectator. Sub imperiul percepţiei sensoriale, privitorul este "instalat" într-un sistem artificial cu un apel la percepţia sa subiectivă, ca scop final al aranjamentului artistic. Ilya Kabakov realizează "instalaţii totale", în care foloseşte diverse materiale, fotografii sau desene, texte scrise, animate de variaţii luminoase, uneori pe fond sonor. Alţii folosesc doar materialele aflate întâmplător la locul instalaţiei. Ea apare ca un ansamblu care se montează şi se demontează după viziunea momentană a artistului. Lansate ca formă de artă alternativă, compoziţiile de obiecte şochează privitorii prin amestecul de inovaţie şi banalitate. Instalaţia nu ocupă spaţiul, ci îl restructurează şi îl amenajează, ea lasă loc mişcării obiectelor, deplasării indivizilor, dar şi circulaţiei de idei, devenind astfel o formă de nomadism artistic şi filosofic.
[modifică] Artişti care folosesc instalaţiile ca principal mod de expresie (selecţie)
- Vanessa Beecroft
- Christian Boltanski
- Lee Bull
- Judy Chicago
- Christo şi Jeanne-Claude
- Norman Dilworth
- Andy Goldsworthy
- Teodor Graur
- Shigeko Hirakawa
- Ann Hamilton
- Gary Hill
- Ilya Kabakov
- Iosif Kiraly
- Barbara Kruger
- Anish Kapor
- Ange Leccia
- John K. Melvin
- Mario Merz
- Yoko Ono
- Donna Keiko Ozawa
- Cornelia Parker
- Michelangelo Pistoletto
- Hélène Rauzier
- Dan Steinhilber
- Charlene Teters
- Roxana Trestioreanu
- Marta Thoma
- Iosif Ştefan Tasi zis TASÓ
- Spencer Tunik
- Eisabeth Wierzbicka Wela
[modifică] Bibliografie
- Ilya Kabakov: On the "Total" Installation. Ostfildern, 1995
- Claire Bishop: Installation Art - A Critical History. Londra, 2005
- Julie H. Reiss: From Margin to Center: The Spaces of Installation Art. Cambridge, 1999