Româna ardeleană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol pare să conţină cercetare originală.
Dacă articolul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi şters.

În Ardeal şi Banat, limba română populară are unele caracteristici deosebite, fapt pentru care putem vorbi de o uniune de graiuri, cuprinzând: româna bănăţeană, româna crişeană, româna maramureşeană şi româna din Ungaria.

Dat fiind faptul că Şcoala Ardeleană a avut un mare rol, limba română ardeleană, cu prilejul trecerii de la alfabetul chirilic la alfabetul latin, a fost folosită chiar şi în anumite cărţi din Vechiul Regat.

Astfel Orologiulu celu mare de la Bucuresci din 1880 a fost scris "ardeleneşte", precum Orologiulů cellů mare de la Blasiu. La fel Biblia tradusă de N. Nitzulescu (1901).

[modifică] Gramatica

Gramatical, toate graiurile din Ardeal şi Banat sunt reunite prin următoarele elemente:

  • Timpurile supracompuse (ce se mai află de pildă şi în limba valonă) şi neexistenţa mai mult ca perfectului. La sud & est, perfectul compus "zisesem" se formează de la perfectul simplu + se între rădăcină şi terminaţiune. În Ardeal şi Banat se foloseşte perfectul supracompus: "am fost zisă" (perfectul compus al verbului a fi + participiul verbului de conjugat la feminin).
  • Verbul a fi are formă dublă, pentru indicativ prezent.
    • Când e copulativ, se conjugă astfel:
      • eo's (pron.: io îs)
      • tu eşci
      • el/ea i (pron.: îi)

...

      • ei/ele's (pron.: îs)
    • Când e predicativ, formele sunt identice cu limba română oficială.

De aceea, e greşit a spune: «'S lebeniţe la piaţă», «i fărină în sac»; la fel e greşit: «Lebeniţele sunt în piaţă», «fărina este în sac».

Singurele forme corecte sunt: «Sunt lebeniţe la piaţă», «este fărină în sac»; «Lebeniţele's în piaţă», «fărina i în sac».

  • Folosirea largă a perfectului compus şi necunoaşterea perfectului simplu.
  • Condiţionalul trecut/perfect. La sud & est, condiţionalul optativ perfect "aş fi zis" se formează de la condiţionalul prezent al verbului a fi + participiul masculin al verbului de conjugat. În Ardeal şi Banat, condiţionalul optativ perfect "am vut zice" se formează de la indicativul perfect compus al verbului a vrea modificat + infinitivul fără particulă al verbului de conjugat.
  • Conjunctivul perfect. La sud & est, conjunctivul perfect "să fi zis" se formează de la conjunctivul prezent al verbului a fi + participiul masculin al verbului de conjugat. În Ardeal şi Banat, conjunctivul perfect "şi fi foastă zisă" se formează de la conjunctivul prezent al verbului a fi + participiul feminin al aceluiaşi + participiul feminin al verbului de conjugat.
  • Inversiunea pentru frazele interrogative. Exemple: "Dusu-te-ai şi pescueşci?", "Cunoşci-l pe Ioanea?", "Mere-i mâni la oraş?".
  • Câtă vreme la sud & est forma optativului se confundă cu cea a conjunctivului, în Ardeal şi Banat optativul se formează prin inversiunea fie a conjunctivului prezent, fie a indicativului prezent, în prima propoziţie din frază. Astfel, inversiunea are loc şi pentru fraze afirmative. Exemple: "Întra-aş în casă", "Duce-m'voiu şi mă culc".

[modifică] Vocabularul

Vocabularul se distinge prin mai multe lucruri:

  • O păstrare mai adâncă a termenilor de origine latină, ce au ajuns în română prin evoluţie. De pildă, verbul «a cumineca» (cf cumineca în reto-romană), în loc de "a împărtăşi"; «placă» (cf s'il vous plait în franceză), în loc de «poftim»; «şěrb» în loc de "rob"; «aiu» în loc de "usturoi", etc.
  • Abundenţă de termeni de origine maghiară. Exemple: «a běsědi» (hu beszélni) pentru "a vorbi", «gheip» (hu gép) pentru "maşină", «a aldui» (hu áldozni) pentru "a binecuvânta", «a surecli» pentru "a culege strugurii", etc.
  • Abundenţă de termeni germanici, îndeobşte francici moselani şi şvăbeşti. Exemple: «firhang» (de Vorhangen) pentru "perdea", «ştric» (de Streck) pentru "cale [ferată]", etc.
  • Prin derivare, formare de cuvinte proprii, neexistente în limba română oficială. Exemple: «firetic» (de la fire) pentru "nervos"; «sělbătěciune» (de la sělbatec) pentru "animal sălbatic" sau "plantă otrăvitoare".
  • În Ardeal & Banat, unele cuvinte au o altă formă decât cea oficială. Exemple: «acmu» (citit "amú") pentru "acum", «voroavă» pentru "vorbă", etc.

[modifică] Ortografia

Mai multe ortografii comune au fost folosite, toate bazate pe sistemul "Algemeen Beschaafd Nederlands". Fiecare citeşte ca la el; toţi scriu la fel. De aceea, de pildă, se scrie «tu ieai», pentru că în Ardeal şi Banat, «ea» nu e neapărate diftong, ci mai degrabă diasistem, şi reprezintä sunetul "è". La fel, desinenţa "-şti" se scrie fie "-sci", fie "-şci", deşi de regulă doar în Banat se pronunţă cum se scrie.

Ortografiile ardelene au fost întotdeauna etimologice. Pe lângă aceasta, neschimbabilitatea rădăcinii e de asemenea importantă. De aceea se foloseşte fie litera ě, fie e fără diacritic. De pildă, "adevěr", pentru că "eo adeveresc".


Graiurile limbii române:
Româna standard
    Graiul bănăţean
    Graiul moldovenesc
    Graiul maramureşean
    Graiul muntean
Româna din Rep. Moldova
Româna din Timoc
Româna din Ucraina
Româna din Voivodina