Sistem de operare real-time

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Un sistem de operare real-time este un sistem de operare proiectat pentru aplicaţii real-time. Aceste sisteme sunt folosite în general pentru echipamente embedded precum telefoane mobile, roboţi industriali, sau echipamente de cercetare ştiinţifică.

Un sistem de operare real time nu este caracterizat prin putere mare de calcul — algoritmul specializat de scheduling şi o frecvenţă ridicată a întreruperii de ceas au impact asupra puterii de calcul. În principal, sistemele de operare real-time sunt folosite pentru capacitatea lor de răspuns ridicată, decât pentru volumul total de muncă pe care îl pot efectua.

Standardul POSIX 1003.1 defineşte caracteristica real-time a unui sistem de operare ca fiind abilitatea sistemului de operare de a oferi un nivel solictat de service intr-un timp de răspuns limitat.