Eugen Drăguţescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eugen Drăguţescu (*19 mai 1914, Iaşi - †1992, Roma) a fost un artist plastic român, pictor şi grafician. Asemenea multor personalităţi care au plecat din ţară şi s-au stabilit pe alte meleaguri, Eugen Drăguţescu a fost pentru multă vreme exclus din lucrările de specialitate editate în România.
Născut la Iaşi, studiază între 1932 şi 1938 la Academia de Belle-Arte din Bucureşti. Încă din perioada studenţiei, participă cu două lucrări, Căsuţă la mahala şi Copil orb, la Salonul Oficial de desen şi gravură, patronat la vremea respectivă de Ministerul Culturii şi Artelor. Din comisia de selecţie făceau parte Camil Ressu, Jean Al. Steriadi, Francisc Şirato şi Marius Bunescu.
Artistul se dovedeşte a fi un desenator bun, de expresie, interesat de traseul creionului, dar şi de armoniile cromatice. În 1936 îşi deschide prima expoziţie personală la Galeria Mozart. În 1939 câştigă concursul pentru Premiul Romei, care îi permite să studieze în Italia la Accademia di Romania.
În tot acest timp, continuă să participe la diverse manifestări artistice din ţară; astfel, în 1940 expune şapte lucrări la Salonul Oficial de toamnă din Bucureşti. Lucrează câţiva ani în Olanda (1946-1949), apoi se întoarce în Italia, locuind la Assisi şi, din 1959, la Roma. Are numeroase expoziţii personale în Italia, Olanda, Mexic, U.S.A., Elveţia.
Eugen Drăguţescu este autorul unui mare număr de desene, destinate să însoţească operele unor scriitori clasici (Shakespeare, în primul rând), ca şi unele ediţii speciale din Enciclopedia Dantesca. În ilustraţia de carte, în albumele consacrate unor oraşe de care se simţea atras în chip deosebit (Roma, Assisi), în numeroase portrete şi lucrări de şevalet, Drăguţescu se prezintă ca un subtil şi plin de savoare comentator al realităţii, pe care o reţine nu numai pentru pitoresc sau farmec, ci şi pentru modul cum răspunde unei anume proiecţii interioare asupra lumii.
Din impactul cu universul unor scriitori, din cunoaşterea realului prin experienţă directă, artistul îşi construieşte un sistem de reprezentare în care funcţia principală o deţine desenul, atât prin expresivitatea liniilor, cât şi prin organizarea accentelor grafice în ansambluri semnificative. Câteodată, desenele sale părăsesc orice referinţă la aspectele lumii vizibile, evoluând spre o lume imaginară, ceea ce subliniază încărcătura emoţională a compoziţiei. La un moment dat, când creaţia artistului părea definitiv fixată în limitele figurativului, se produce o schimbare majoră, interesul lui îndreptându-se către expresivităţi abstracte, care au devenit, irevocabil, o constantă a operei sale.
Lui Eugen Drăguţescu i s-au decernat de-a lungul vremii multe premii prestigioase. Primul dintre ele a fost Premiul Simu, la Bucureşti în 1940, urmat de cel acordat în 1953, în urma participării la Expoziţia Internaţională de Artă, de la Messina. Ulterior a primit premiul Fundaţiei Ford şi premiul Bienalei din Veneţia, în 1956.