Vasile Andru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Vasile Andru este un prozator, teoretician şi eseist român. S-a născut la 22 mai 1942 în satul Bahrineşti, Bucovina. A studiat la Siret şi Rădăuţi. în 1965 a absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi, secţia franceză-română.

A lucrat ca profesor de liceu şi asistent la Institutul Pedagogic din Suceava. în prelungirea activităţii sale literare autorul s-a consacrat practicii sapienţiale şi cercetării procedeului filocalic „oratio mentis“. S-a documentat la Roma, Paris, în India.

I s-a acordat titlul de master în filosofia Vedanta. A participat la simpozioane de istoria religiilor la Paris, Mount Abu, Kottayam. A călătorit la Muntele Athos şi în Tibet. Din 1990 este coordonator al Centrului de Practică Isihastă din Bucureşti. Este redactor principal la revista „Viaţa românească“ şi profesor la Facultatea de Jurnalistică. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

[modifică] Romane publicate

A debutat în 1969 cu articole în „România literară“. A debutat editorial în 1970 cu volumul „Yutlanda posibilă“. A mai scris „Mireasa vine cu seara“ (1973), „Mirele“ (19759; „Arheologia dorinţelor“ (1977); „Noaptea împăratului“ (1979); „O zi spre sfârşitul secolului“ (1983); „Turnul“ (1985); „Progresia Diana“ (1987), „Muntele calvarului“ (1991); „Un univers cu o singură ieşire“ (1997); „Viaţă şi semn“ (1989); „Memoria textului“ (1992); „India văzută şi nevăzută“ (1993); „Terapia destinului“ (1997); „Proză, eseuri, interviuri“ (1995); „întâlniri cu maeştri şi vizionari“ (Editura Paralela 45, 2003).

[modifică] Antologii

Este prezent în antologia „Competiţia continuă. Generaţia 80 în texte teoretice“ (1999) şi în secţiunea antologică a volumului „Experimentul literar românesc postbelic“ (Editura Paralela 45, 1998)