Livius Ciocârlie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Livius Ciocârlie (n. 7 octombrie, 1935, Timişoara) este un critic literar, eseist, scriitor, memorialist şi profesor universitar român contemporan.
Cuprins |
[modifică] Studii
În 1958 este absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, iar în 1972 - 1973 devine doctor în Filologie, specialitatea Franceză (1975)
[modifică] Carieră
Este profesor universitar la Catedra de literatură franceză a Universităţii din Timişoara din 1990 şi profesor invitat la Universitatea "Michel de Montaigne" din Bordeaux.
A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pe 2004.
[modifică] Cărţi publicate
[modifică] Studii critice
- Realism şi devenire poetică în literatura franceză, 1974 (Ed. Facla, premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor)
- Negru şi alb. De la simbolul romantic la textul modern, 1979
Ed. Cartea Romaneasca, premiul Uniunii Scriitorilor
- Mari corespondenţe, Ed. Cartea Românească, 1981
- Eseuri critice, Ed. Facla, 1983, premiul Uniunii Scriitorilor
- Caietele lui Cioran, (Ed. Scrisul Românesc, 2000)
[modifică] Jurnale, eseuri, romane
- Un Burgtheater provincial, (Ed. Cartea Românească, 1985)
- Clopotul scufundat, (Ed. Cartea Românească, 1988)
- Fragmente despre vid, (Ed. Cartea Românească, 1992)
- Paradisul derizoriu, (Ed. Humanitas, 1993)
- Viaţa în paranteze, (Ed. Amarcord, 1995, premiul Fundaţiei pentru o Societate deschisă şi premiul Salonului de carte de la Cluj)
- Cap şi pajură, (Ed. Albatros, 1997)
- Trei într-o galera, (Ed. Echinox, 1998, premiul ASPRO)
- Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă, 2000
- De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, Ed. Polirom, 2001, premiul Uniunii Scriitorilor)
- & comp, (Ed. Polirom, 2003)
- ...pe mine sa nu contati, convorbiri cu Mircea Benţea (Ed. Paralela 45, 2003)