Astronomia Medievală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Astronomia greacă a fost transmisă şi în est la hinduşi, sirieni şi arabi, aceştia din urmă au facut lucrări noi despre astronomie în secolele 9 si 10. În secolul 13 , arabii au tradus lucrarea lui Ptolemeu, „Almagest“, care a atrtas atenţia europenilor, creeând tabele despre mişcările planetelor.

Al-Battani,(858-929), cel mai mare astronom arab din perioada sa, numit şi Albatenius, cu numele său intreg Abu-Abdullah Muhammad ibn Jabir al Battani, a studiat astronomia mai mult de 40 de ani în Siria. A adus contribuţii marcante în istoria matematicii, mai ales în domeniul trigonometriei. Lucrarea sa despre astronomie,De Motu Stellarum, a corectat erorile făcute de Ptolemeu în Almagest.

Alhazen (965-1040?), pe numele său complet Abu Ali al-Hasan ibn al-Haytham, a adus contribuţii importante în optică, astronomie şi matematică, iar în lucrarea sa remarcabilă, „Optica“, explică comportamentul luminii. Teoria sa spune că fiecare punct dintr-o suprafaţă luminoasă, reflectă raze de lumină în toate direcţiile, dar numai o singură rază de pe fiecare punct reflectă direct perpendicular pe ochiul uman şi numai acea rază o putem vedea. Nici o altă rază reflectată în alte direcţii nu poate fi văzută de ochiul uman.

Aryabhata (476-550?), care s-a născut în India, dar s-a făcut remarcat în poporul arab sub numele de Arjehir, a susţinut teoria că pământul se învârte în jurul axei sale, şi a şi a dat explicaţii corecte fenomenelor de eclipsă de soare şi de lună.

Dondi, Giovani dè (1318-1389), astronom şi fizician, a fost cel care a construit primul ceas astronomic, astrarium, care indica cele 24 de ore ale zilei, apusul şi răsăritul, şi de asemenea fazele lunii.

Gersonides sau Levi ben Gershom (1288-1344), un evreu francez, filozof, matematician şi astronom, a inventat un instrument de navigare numit instrumentul Iacob.