Hagia Sophia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hagia Sophia (din greacă Αγια Σοφια, Aghia Sophia, "Sfânta Înţelepciune") a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astăzi muzeu în Istanbul, Turcia.

 Hagia Sofia în iunie 1994
Extinde
Hagia Sofia în iunie 1994

Prima biserică (basilica) de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare, în 325 dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Theodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea şi-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I. Era foarte importantă pentru Ortodoxismul timpuriu şi pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaice, coloanele de marmură şi acoperişul sunt de o mare importanţă artistică. Templul însuşi era atât de bine decorat artistic încât se crede că Iustinian ar fi zis Νενίκηκά σε Σολομών (Solomon, te-am depăşit!).

Catedrala era o construcţie remarcabilă, domul este unul dintre cele mai mari, cu doar câţiva centimetri mai mic decât domul Pantheonului.

Se spune că slujbele ţinute în Sf. Sofia erau atât de grandioase încât participarea la una din aceste slujbe a determinat delegaţia cneazului Vladimir I să opteze pentru creştinarea ruşilor de către Patriarhia de Constantinopol.

Ultima ceremonie creştină a fost ţinută la data de 29 august 1453. În prezent oficialităţi ale Patriarhiei Ecumenice şi ale Sfântului Scaun întreprind demersuri pentru restiturirea Catedralei Sfânta Sofia către Biserica Ortodoxă.

Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului a dat ordin ca Sfânta Sofia să fie transformată în moschee. Legenda spune că pe unul din pereţii albi s-a păstrat amprenta palmei pline de sânge a sultanului.