Europa latină
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Europa latină (italiană/portugheză/spaniolă: Europa latina; franceză: Europe latine) este formată din acele state şi regiuni ale Europei în care se vorbeşte o limbă romanică şi care au o cultură distinctă faţă de culturile germanică şi slavă. Termenii Civilizaţie latină, Civilizaţie germanică şi Civilizaţie slavă pot fi de asemenea folosiţi.
Cultura Europei latine se bazează pe cea romană, mai precis latină. Ţări latino-europene sunt Andora, Franţa, Italia, Moldova, Monaco, Portugalia, România, San Marino şi Spania. Şi câteva regiuni din alte ţări pot fi considerate ca făcând parte din această, cum ar fi Valonia în Belgia şi cantoanele francofone şi italofone din Elveţia. Multe dintre aceste ţări sunt membre ale Uniunii Latine.
În termeni geografici, Europa latină este situată în sud-vestul Europei (incluzând Franţa, Italia, Portugalia şi Spania şi, ocazional, regiuni vorbitoare de limbi romanice din ţările vecine), dar include şi România şi Moldova, care se află în Europa de est.
America Latină este un termen echivalent care se referă la ţările din Americi în care se vorbeşte o limbă romanică; Ţările latino-americane au doar parţial o cultură latină, datorită influenţelor amerindiene şi africane, acestea nefiind influenţate direct de o cultură romană. Existând o legătură directă doar prin limbă, termenul de Americă Latină este dificil de acceptat de către unii latin-europeni. Utilizarea cuvintelor latin şi latino în Statele Unite este considerată de către unii a fi o ignoranţă din partea latin-europenilor şi, câteodată, chiar jignitoare.
[modifică] Vezi şi
- Popoare latine
- Europa germanică
- Europa slavă