Emblemă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

O emblemă e formată dintr-o imagine, abstractă sau reprezentativă, care exprimă un concept — adesea un concept al adevărului moral sau al unei alegorii.

[modifică] Diferenţe: emblemă şi simbol

Cuvintele emblemă şi simbol apar adesea sinonime în conversaţiile de zi-cu-zi, fără a provoca confuzii nedorite. Separarea celor două ar părea inutilă şi ceremonială. Oricum, o emblemă este un tipar (model), folosit pentru a reprezenta o idee. O emblemă cristalizează o abstracţiune în termeni concreţi, vizuali: o zeitate, un trib, o naţiune, o virtute sau un viciu. O emblemă este un obiect, sau reprezentarea unui obiect. O emblemă poate fi purtată sau folosită altfel ca o [insignă]] identificatoare. O emblemă metalică a unei cochilii cusută pe pălărie identifica un pelerin medieval în drum spre Santiago de Compostela.

Un simbol substituie un lucru altuia, într-o manieră mai puţin concretă: crcea creştină este un simbol al sacrificiului; este o emblemă a crucificării. O cruce roşie pe un steag alb este emblema Crucii Roşii Internaţionale. Crucea Roşie este un simbol al spiritului umanitar.

Forma de semilună este un simbol al lunii; este o emblemă a islamului. Craniul cu două oase încrucişate este o emblemă care identifică o otravă. Craniul este un simbol al vieţii umane tranzitorii.

[modifică] Emblemele în istorie

Dinn secolul al XV-lea, termenii de (emblema) şi emblematura aparţin de termini technici ai arhitecturii. Se referă la o reprezentare sculpturală, pictată sau desenată a unui concept, fixată pe case şi aparţinând — asemenea inscripţiilor — ornamentelor arhitecturale (ornamenta). De la publicarea De architectura libri decem de Leon Battista Alberti (14041472) emblemele (emblema) sunt înrudite cu hieroglifele egiptene, şi sunt considerate a reprezenta un limbaj secret. Prin urmare, emblemele aparţin de cunoştinţele Renaşterii asupra antichităţii, nu doar a celeo greceşti şi romane, ci şi a celei egiptene, după cum o dovedesc numeroasele obeliscuri construite în Roma secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea.

Publicare în 1531 la Augsburg a primei cărţi cu embleme, Emblemata a juristului italian Andrea Alciato, a pornit o fascinaţie pentru embleme ce a durat două secole şi a atins majoritatea ţărilor Europei Occidentale. În acest sens, "emblema" se referă la o combinaţie didactică sau moralizatoare de imagini şi text, cu scopul de a-l atrage pe cititor într-o examinare auto-reflectivă a propriei vieţi personale. Asociaţiile complicate de embleme pot transmite informaţii cititorului informat din punct de vedere cultural, o caracteristică a mişcării artistice a secolului al XVI-lea numită manierism.

[modifică] Vezi şi

  • emblemă naţională
  • simbol
  • insignă