Utilizator:Smerita Luteţie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[modifică] Hristos a înviat!

Bine v-am găsit, dragii mei, iubitori de Hristos, şi chiar pe voi, iubiţilor, cei ce-L duşmăniţi încă, sau nu l-aţi primit încă pe El!

Ortodoxia este firea omului!

Religia cea mai firească este aceea în care Dumnezeu se jertfeşte pentru noi!

Nu noi ne jertfim pentru El, ci El se jerfeşte pentru noi! Noi - păcătoşii, dintre care cea dintâi sunt eu - alegem să-L alegem, ca pe Adevărul, Lumina, Taina sufletului şi Mântuirea noastră. Noi putem să primim această jertfă, sau nu. Nimeni nu o să ne oblige nici într-un fel, nici în altul - şi nici chiar Dumnezeu! Dar nimeni nu mai poate nici să-L ascundă pe El, odată ce Hristos a înviat. Dumnezeu S-a făcut om, a suferit pentru noi, ca un muritor şi a luat păcatele lumii cu El, a învins moartea prin moarte, căci a înviat din morţi, ca noi să avem viaţă veşnică!

De aceea nu există limită în urcarea pe scara sfinţeniei pentru cei care îmbrăţişează pe Hristos. Sfântul Ioan Scărarul scrie, dacă-mi aduc aminte bine, că din puţină sfinţenie pe fiecare treaptă se poate urca până la Domnul încă din această viaţă. Pe ce cale? Avva Arsenie scrie că dacă pe aproapele nu îl sminteşti, pe Hristos î-L câştigi.

Ortodocşii nu urăsc pe nimeni, chiar iubesc nu numai pe duşmani, ci şi pe păcătoşi, toţi păcătoşii. Dar noi ortodocşii suntem cei care urăsc păcatul, care ne-a făcut să cădem, şi ne-a făcut muritori.

Milioanele de sfinţi, martiri, mucenici, mărturisitori, cei cunoscuţi dar mai cei ales necunoscuţi - căci nimeni în istorie nu a fost mai mult prigonit decât creştinul drept slăvitor (numai în ultima sută de ani, şi numai la ruşi, şaizeci de milioane de creştini au suferit martiriul mai degrabă decât să-L vândă pe Hristos) - cu toţii stau mărturie dreaptă acestei credinţe drepte, neîntrerupte. Căci neîntreruptă este ortodoxia de la Hristos prin lumina lină ce s-a arătat ucenicilor pe munte, prin harul Duhului Sfânt, apoi prin răspândirea lui de la Cinzecime, peste tot, prin sfinţii părinţi, până la fiecare dintre noi.

Sfânta lumină din Ierusalim, Sfintele Taine, Sfântul Giulgiu, sfintele moaşte făcătoare de minuni, ca şi inimile, harul, şi darul sfinţilor în viaţă, ca şi Sfânta Împărtăşanie de la fiecare Sfântă Liturghie arată cum ortodoxia este vie. Nu degeaba se numeşte dreapta slavă. Ea coboară în linie dreaptă, neîntreruptă, de la Cel ce stă la dreapta Tatălui.

[modifică] Cine suntem noi?

Prin intrarea României în Comunitate europeană, 20 milioane de creştini ortodocşi se vor adăuga celor zece milioane de greci, şi celor două sau trei milioane de ortodocşi din diverse alte ţări ale comunităţii. Mai mult de zece la sută dintre europeni, minoritatea cea mai activă, slăvesc neîntrerupt pe Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca drept slăvitori.

Uniunea europeană va beneficia de un val nou de spiritualitate creştină, fenomen care nu s-a mai repetat de la re-evanghelizarea Europei de câtre misionarii irlandezi, în secolele trei, patru şi cinci după Hristos.

Trei mitropolii ale românilor din Apus, cu un număr cumulat de patru milioane de drept slăvitori aflaţi temporar în afara patriei, ca şi milioanele de creştini ortodocşi români din Mitropolia Basarabiei sunt cei care fac crestele acestui val să urce până departe în inimile noastre cele atât de încercate sau de zidite prin zeci de ani de restrângere a libertăţii. Copilăria mea a fost însemnată cu lipsa de libertate religioasă, pe care nu vreau să o mai văd îngrădită vreodată, de oricine ar fi! Nu mai vreau smintirea celor care vin aici câutând lumină! Nu mai vreau pocirea limbii noastre, închinarea la idolii apusului apostatic, sărăcia uscăciunii sufleteşti a apuseanului, aflat la capăt de drum.

Deşi aceast fenomen spritual ortodox în Europa este fără precedent pentru Uniunea Europeană, noi nu suntem mândri de asta, ci ne smerim: Ortodoxia este unică în istoria civilizaţiei prin aceea că nu predică prin "avocaţi de meserie" ci prin martori! Ortodoxia oferă ascultare, nu predicare, iar ascultarea celuilalt este baza lumii civilizate. Ortodoxia este singura care apără sfânta Tradiţie, neîntreruptă cum am scris mai sus. Fără continuitatea ei, în harul Duhului Sfânt, am ajunge după o modă sau alta, ca fraţii noştri catolici sau protestanţi, fără sfintele icoane, luând iute câte ceva de pe oriunde, fără Sfântul Altar, fără adevărată spovedanie, fără adevărată împărtăşanie, prefăcându-ne doar "charismatic" că "vorbim în limbi" prin bolboroseli de mulţumire cu tobe sau goarne, ca pe vremea dinaintea venirii lui Hristos. Sau, mai rău, ne-am sminti prefăcându-ne că iubim, în marile "ecumenisme", care îi uită tocmai pe smereniile lor, fraţii drept slăvitori, cum scria marele Epifanie.

Fie ca această enciclopedie să poată răspundă cererii enorme de informaţie ortodoxă a românilor de pretutindeni.