Iosif al II-lea, Împărat Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Împăratul Iosif al II-lea
Extinde
Împăratul Iosif al II-lea

Iosif al II-lea din dinastia de Habsburg-Lothringen (* 13 martie 1741 – † 20 februarie 1790) a fost împărat roman între 1765 - 1790. Fiind cel mai în vârstă fiu al împărătesei Maria Terezia şi al soţului acesteia, împăratul Francisc I, a fost cooptat la conducerea Ţărilor Ereditare Habsburgice după moartea tatălui său în anul 1765. Coregenţa a încetat de-abia la moartea mamei sale, în anul 1780.

În politica externă a intrat adesea în conflict cu mama sa, Maria Terezia, bunăoară atunci când a impus în ciuda voinţei acesteia, prima împărţire a Poloniei, în anul 1772. În 1773 a obţinut Bucovina de la Înalta Poartă.

A vizitat în mai multe rânduri Banatul şi Transilvania, primind cu solicitudine petiţiile oamenilor şi intrând de aceea în conştiinţa colectivă ca "bunul împărat". Hotelul "Împăratul Romanilor" din Sibiu a fost astfel denumit în amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i se datorează numele comunelor învecinate Salva, Romuli, Parva şi Nepos, în urma exlamaţiei "Vă salut mici urmaşi (nepoţi) ai romanilor" (în lb. lat.: "Salva Romuli parva nepos").

În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile Bisericii Catolice, însă sprijinind emanciparea celorlalte culte. A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Braşov şi în special din Mărginimea Sibiului.

A fost căsătorit de două ori, cu:

  • Isabella, fiica ducelui Filip de Parma, cu care a avut o fiica ce a decedat foarte mică.Isabella a decedat şi ea, la 27 noiembrie 1763.
  • Josepha, fiica împăratului roman Carol VII, cu care a avut un mariaj extrem de nefericit.

Iosif al II-lea a fost unul dintre aşa-numiţii „monarhi luminaţi“. E cunoscut ca un protector al artelor şi culturii.

Din cauza presiunilor exercitate asupra lui, cu 3 saptamani inainte de moarte a revocat toate reformele pe care le instituise. A decedat la 20 februarie 1790 şi este înmormântat în Cripta Imperială de la Viena, în mormântul 42.

Deoarece nu a avut moştenitori, i-a urmat la tron fratele său, Leopold al II-lea.