Ferdinand I al României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ferdinand I al României
Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României
Perioada domniei 10 octombrie 191420 iulie 1927
Încoronare Septembrie 1940
Nume complet Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen
Născut 24 august 1865
Sigmaringen
Decedat 20 iulie 1927
Predecesor Carol I
Carol II
Succesor Mihai I
Mostenitor Carol
Urmaşi Carol
Elisabeta
Ileana
Maria
Mircea
Nicolae
Casa Regală Casa Regală Română
Imn Regal Trăiască Regele
Tată Carol II
Mamă Regina Elena


Ferdinand I al României, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa.

Născut în Sigmaringen în sud-vestul Germaniei, Prinţul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit moştenitor al tronului după unchiul său fără copii, Regele Carol I al României în noiembrie 1888, după renunţul tatălui şi fratelui său mai în vârstă. În 1893, Prinţul Ferdinand s-a căsătorit cu Prinţesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Ţarului Alexadru al II-lea al Rusiei. Ei au avut trei fii şi trei fiice.

Dupa o idila cu poeta Elena Văcărescu, domnişoara de onoare a Reginei Elisabeta, relaţie întreruptă la intervenţia Consiliului de Miniştri, care a reamintit Principelui că nici un membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu Principese de origine străină, Ferdinand s-a însurat, pe data de 10 ianuarie 1893, cu Maria de Edinborough, din Familia Regală a Angliei. Împreună au avut 6 copii, cel mai mare, botezat Carol, urmând să devină Regele Carol al II-lea.

Regele Ferdinand I
Extinde
Regele Ferdinand I

Deşi un membru al ramurii de cadeţi a familiei imperiale ce conducea Germania, Hohenzollern, el a condus intrarea ţării sale în Primul Război Mondial de partea Antantei împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei (27 august 1916), reuşind să îi adauge pe cei trei milioane de etnici români din Transilvania condusă de unguri şi Bucovina condusă de austrieci la cei 7,5 milioane de români pe care i-a strâns.

În ciuda înfrângerii dezastroase a României în lunile finale ale lui 1916, Ferdinand a devenit un conducător al unui stat lărgit major în 1918-1920 în urma victoriei Antantei şi pierderilor teritoriale masive ale Ungariei, Rusiei şi Bulgariei, fiind încoronat rege al României Mari într-o ceremonie spectaculoasă de pe 15 octombrie 1922 la sărbătoarea princială din Alba Iulia.

În 1914, Ferdinand a devenit Rege al Romaniei, la 49 de ani, depunand juramantul solemn si promitand ca va fi "un bun roman". In timpul razboilului mondial Regele Ferdinand s-a alaturat curentului favorabil Antantei, si, in 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroana in cadrul caruia a luat o hotarare dramatica: intrarea Romaniei in razboi impotriva tarii sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul romanilor, situatia de pe campul de lupta nu a fost favorabila, o buna parte din teritoriul Romaniei fiind ocupat de catre trupele Puterilor Centrale. Ferdinand si intregul guvern roman s-au refugiat, in noiembrie 1916, la Iasi. Pentru Rege si Familia sa a fost o perioada extrem de grea, perioada in care toate planurile pareau sa se naruie. In plus, in 1917, murea de febra tifoida, la numai 4 ani, Principele Mircea, cel de-al saselea copil al cuplului regal. Desi familia sa din Germania l-a renegat, la Castelul Hohenzollernilor arborandu-se steagul de doliu, Ferdinand nu si-a pierdut sperantele. Astfel, el a refuzat sa ratifice pacea separata intre Puterile Centrale si Romania. In cele din urma, situatia avea sa se schimbe in cursul anului 1918, anul de nastere al Romaniei Mari. Ferdinand s-a intors triumfal la Bucuresti, in fruntea armatei sale eroice, trecand pe sub arcul de triumf, intampiant fiind de populatia entuziasta.

Încoronarea de la Alba Iulia
Extinde
Încoronarea de la Alba Iulia

Viaţa politică internă în timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Naţional Liberal condus de fraţii Ion şi Vintilă Brătianu. Cucerirea Transilvaniei a lărgit însă baza electorală a opoziţiei, a căror partide principale s-au unit în ianuarie 1925 - octombrie 1926 pentru a forma Partidul Naţional Ţărănesc.

Regele Ferdinand nu a fost insa scutit de necazuri. Fiul sau cel mai mare, mostenitorul tronului, traia o viata scandaloasa si, incalcand ordinea monarhica, s-a casatorit clandestin la Odessa, cu Ioana Lambrino. Tribunalul Ilfov a anulat insa casatoria, iar Ioana Lambrino a fost exilata impreuna cu fiul nelegitim al lui Carol. Principele a fost trimis intr-o lunga calatorie in jurul lumii, pentru "a o uita" pe Ioana Lambrino. Pe 10 mai 1921, Carol s-a casatorit la Atena cu Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei.

Casa regală de România

Carol I
Regina soţie
   Regina Elisabeta
Copii
   Principesa Maria
Ferdinand
Regina soţie
   Regina Maria
Copii
   Prinţul Carol
   Prinţul Nicolae
   Principesa Elisabeta
   Principesa Maria
   Principesa Ileana
   Prinţul Mircea
Carol al II-lea
Regina soţie
   Regina Elena
Copii
   Prinţul Mihai
   Carol Lambrino
Mihai I
Regina soţie
   Regina Ana
Copii
   Principesa Margareta
   Principesa Elena
   Principesa Irina
   Principesa Sofia
   Principesa Maria


În 1921, Ferdinand va avea bucuria să traiasca nasterea nepotului sau, Mihai, fiul lui Carol si al Elenei. Cu toate acestea, mariajul dintre Carol si Elena nu avea sa reuseasca, mostenitorul tronului parasindu-si sotia si fiul, fugind la Paris impreuna cu amanta sa, Elena Lupescu. In cele din urma, cu inima tulburata, Regele il desemneaza ca urmas la tron pe nepotul sau, Mihai, dezmostenindu-l, in acelasi timp, pe fiul sau Carol.

Ferdinand a murit în 1927, şi a fost urmat la tron de nepotul său Mihai, sub regenţa celui de al doilea fiu al lui Ferdinand, Prinţul Nicolae.

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe


Predecesor:
Carol I
Rege al României
1914-1927
Succesor:
Carol al II-lea