Discuţie:Sinodul de la Alba Iulia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
N'am nemicä în contra articolului; atâta cä treabä si fim neutri. De pildä, Mircea Päcuraru criticä sinodul ästa si-l ia drept fals istoric. Si Päcuraru nu e singurul. De aceea ar cam trebui neutralizat... Waelsch 18 august 2005 09:15 (UTC)
Ar fi uşor să spun că domnul Păcurariu este tendenţios. Poziţia domniei sale de istoric oficial al BOR l-ar recomanda să fie astfel. Ştiu că s-a străduit să înrădăcineze ideea că diplomele Unirii cu Biserica Romei ar fi "falsuri iezuite". Dar cu toate eforturile domnului Păcurariu, diplomele există iar veridicitatea lor este opinie comună (Bunea, Iorga, Prodan, Teodor). Faptul că până la zâzania organizată de mitropolitul sârb de la Carloviţ, întregul cler din Transilvania acceptase Unirea cu Biserica Romei, este de asemenea fapt unanim acceptat. Despre motivele zâzaniei mi-am propus să scriu pe larg în articolul despre Biserica Română Unită cu Roma (era vorba în esenţă despre o ceartă de jurisdicţie canonică asupra Banatului). Dar mă bucur că această chestiune a trezit interes, căci numai aşa ajungem la adevăr: confruntându-ne cu faptele. Personal sunt nemulţumit de faptul că istoriografia română nu s-a ocupat de contextul în care mănăstirile din Transilvania au fost închise, punând acest fapt pe seama unui presupus antiortodoxism, ceea ce nu este adevărat. Numai în Austria propriu-zisa au fost inchise in aceeasi perioada peste 700 de manastiri (catolice) - in contextul iozefinismului. Manastirile care nu aveau in intretinere scoli sau spitale nu au fost considerate de utilitate publica si, in consecinta, desfiintate. A fost un atac impotriva manastirilor contemplative, vazute la acea vreme drept obscurantiste si nefolositoare. Pacat ca istoriografia ortodoxa, in frunte cu domnul Pacurariu, nu explica aceste lucruri si-i lasa pe oameni sa creada ca placerea principala a Occidentului a fost aceea de a-i persecuta pe români. Atât deocamdată. Mihai Andrei 18 august 2005 12:39 (MEZ)