Utilizator:Tudor@art

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR IEŞIAN TIMP DE UN SECOL(1860-1960) DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR ISTORICE Perioada de la Academia Mihăileană până la infiinţarea Universităţii

         Învaţământul istoric de grad superior a inceput în Moldova în prima jumătate a sec.XIX,epocă de mari transformări social economice,politice şi culturale.Schimbările produse în baza economică şi suprastructură,frămîntările sociale şi naţionale,care anunţau anul revoluţionar 1848,se reflectă in prima lecţie de istorie a patriei ţinută la 24 noiembrie 1843 de Mihail Kogălniceanu la Academia Mihăileană.Această lecţie intitulată: "Cuvânt pentru deschidera cursului de istorie naţională" reprezintă o adevărată sinteză a tuturor preocupărilor in legătură cu ştiinţa istorică şi totodată un program de cercetare şi metodă.
         Elev al lui Gans,Leopold von Ranke şi Savigny in timpul studiilor sale din Prusia,Kogălniceanu a cunoscut temeinic şi concepţiile istorice ale lui Augustin Thierry,J.Michelet şi ale istoricului romantic rus N. Karamzinpe care il aminteşte adesea in operele sale.
         Mihail Kogălniceanu este întemeietorul istoriografiei moderne romîne şi al şcolalei istorice romantice de la noi.Acesta,se ridică împotriva vechii concepţii,care reducea istoria la simpla bografie a domnitorilor.Ajunge astfel la concluzia,foarte avansată pentru vremea sa,intr-o ţară care nu se eliberase încă de jugul feudal,că adevăratul făuritor al istoriei este poporul.Din necesitatea de a promova ştiinţa istorirei,Kogălniceanu întemeiază revista Arhiva Româneascăşi publică Letopiseţele Moldovei.
   Teodor Codrescu,ajuns profesor la Academia Mihăileană,a continuat după exemplul ilustrului său predecesor,publicarea izvoarelor documentare in colecţia Uricarul,operă cu un bogat conţinut informativ,dar defectuoasă în ceea ce priveşte metoda de editare a documentelor.

Perioada de la 1860 la 1948

    Odată cu infiinţarea Universităţii,pornindu-se de la necesitatea elaborării unor cusuri la un nivel corespunzător unei astfel de instituţii,s-au creat la Iaşicondiţii pentru dezvoltarea tuturor ştiinţelor,inclusiv a ştiinţelor istorice.
     În primele decenii după înfiinţare,catedrele de istorie şi istorie literară de la Universitatea din Iaşi au fost deţinute de V.A.Urechia,N.Ionescu şi Andrei Vizanti.
     După ani de cercetări,ştiinţele istorice se impun in cadrul Universităţii din Iaşi şi in general în ţară prin personalitatea istoricului A.D.Xenopol.
     În anul 1922,urmaşul lui Xenopol la catedra de istoria Românieia fost Ilie Minea.Originar din Transilvania,I.Minea şi-a făcut studiile la Universitatea din Budapesta şi apoi la Institutul de istorie din Viena,unde s-a distins prin vastele sale cunoştinţe.Ca şi alţi istorici din şcoala critică vieneză,I.Minea s-a preocupat in deosebi de istoria Evului Mediu.
      Prin numirea lui T.Antonescuconferenţiar şi apoi în 1895 profesor la catedra de arheologie şi antichităţi,s-a început pentru prima dată la Universitatea din Iaşi,cercetarea monumentelor arheologice legate de trecutul ţării noastre.
     După moartea lui T.Antonescu, catedra de arheologie şi antichităţi a fost suplinită cîţiva ani de [[Octav Erbiceanu].Prin  numirea în 1913 a lui O.Tafralica profesor titular la această catedră s-a dat un nou impuls cercetărilor cu privire la istoria veche şi s-au iniţiat în acelaşi timp studii de artă veche românească.
     Orest Tafrali a suplinit multi ani catedra de istorie antică.În cadrul acestei activităţi,el a publicat cursul "Izvoarele istoriei grecilor şi romanilor"(iaşi,1928)care e mai mult un manual de orientare generală in acest domeniu de cercetare.
      În acest domeniu de cerectare Orest Tafrali a avut un distins elev şi colaborator,pe acad.prof.P.ConstantinescuIaşi,care a studiat la Universitatea din Iaşi,unde şi-a trecut doctoratul cu teza "Nartexul in artele bizantină,sudslavă şi română",Iaşi 1926.
      Un alt profesor important în acest domeniu de cercetare a istoriei a fost A.Oţetea,care a arătat un deosebit interes cerectărilor privind istoria sudestului european şi istoriei ţărilor romîne în ultimile şase decenii ale sec.alXVIII-lea.
    

Surse bibliografice: Contributii la istoria dezvoltarri universitatii din Iasi 1860-1960(studii ale univ. Al i. Cuzaa Iaşi),Bucureşti,1960