Ion Iliescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
|
Ordinea: |
preşedinte post-revoluţionar |
---|---|
Durata mandatului: | 22 decembrie 1989 29 noiembrie 1996 20 decembrie 2000 20 decembrie 2004 |
Predecesor: | Nicolae Ceauşescu Emil Constantinescu |
Succesor: | Emil Constantinescu Traian Băsescu |
Data naşterii: | 3 martie 1930 |
Locul naşterii: | Olteniţa |
Prima doamnă: | Elena (Nina) Şerbănescu |
Profesie: | inginer hidroenergetic |
Partidul politic: | PSD PCR FSN FDSN PDSR |
Prim ministru: | Petre Roman - 1989-1991 Theodor Stolojan - 1991-1992 Nicolae Văcăroiu - 1992-1996 Adrian Năstase - 2000-2004 |
Ion Iliescu (născut pe 3 martie 1930, Olteniţa) este un om politic român. A fost preşedinte ales al României între anii 1990-1992, 1992-1996 şi 2000-2004. În prezent (2006) este senator PSD.
Iliescu este o figură dominantă a politicii româneşti după 1989. În timpul mandatelor sale România a adoptat un număr important de reforme politice, sociale şi economice, deşi cele economice au fost deseori calificate ca insuficiente de către partidele din opoziţie. În acelaşi timp Iliescu este acuzat de către oponenţii politici că ar avea convingeri comuniste, şi că ar fi tolerat corupţia atât în partidul condus de el, cât şi în administraţie.
În 2005 a fost începută o anchetă pentru a stabili rolul lui Ion Iliescu în mineriadele din 1990, în care minerii din Valea Jiului, sub conducerea lui Miron Cozma, au descins în Bucureşti pentru a dispersa cu forţa manifestaţii anti-guvernamentale. Iliescu declară că scopul anchetei este "răzbunare" împotriva sa.
[modifică] Biografie extinsă a lui Ion Iliescu
Alexandru, tatăl lui Ion Iliescu, s-a născut în Olteniţa, a fost comunist ilegalist şi a participat în U.R.S.S., unde ajunsese clandestin, la Congresul Partidului Comunist de la Goricovo (lângă Moscova), în 1931. A mai rămas în Uniunea Sovietică încă 4 ani. La întoarcerea în ţară a fost condamnat la închisoare, unde a şi murit.
La vârsta de 9 ani, Ion Iliescu a fost înfiat de mătuşa lui, Aristiţa. Aristiţa avea să ajungă servitoare şi bucătăreasă a Anei Pauker. Ana Pauker l-a ajutat pe Iliescu să fie trimis la Moscova pentru a studia la Institutul Energetic.
Întors în ţară a ocupat funcţii înalte în nomenclatura comunistă. A fost printre altele Ministru al Tineretului şi s-a aflat în conducerea Uniunii Tineretului Comunist.
Îndepărtat din Bucureşti de către Ceauşescu, după 1971 (fiind printre singurii tovarăşi care nu şi-a făcut autocritica în urma apariţiei Tezelor din aprilie), a ocupat funcţia de secretar-adjunct al comitetului judeţean al P.C.R. din Timiş, mai apoi din Iaşi, din 1984 fiind îndepărtat cu totul din funcţiile de conducere şi devenind director al Editurii Tehnice până în 1989. El a fost membru fondator al Frontului Salvării Naţionale (FSN), urmând transformările sale în FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naţionale), apoi în Partidul Democraţiei Sociale din România (PDSR) şi în final în Partidul Social Democrat (PSD).
Preşedinţii României | |
---|---|
Nicolae Ceauşescu | Ion Iliescu | Emil Constantinescu | Ion Iliescu | Traian Băsescu |
Predecesor: Nicolae Ceauşescu |
Preşedintele României 22 decembrie 1989 – 29 noiembrie 1996 |
Succesor: Emil Constantinescu |
Predecesor: Emil Constantinescu |
Preşedintele României 20 decembrie 2000 – 20 decembrie 2004 |
Succesor: Traian Băsescu |
[modifică] Legaturi externe
- Tusea si junghiul, [1]