Uzucapiune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Uzucapiunea, prescripţia achizitivă, este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege. Constituie împreună cu ocupaţiunea, o probă absolută de dobândire a dreptului de proprietate.

[modifică] Domeniu de aplicare

  • dreptul de proprietate privată
  • dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
    • dreptul de uzufruct
    • dreptul de uz
    • dreptul de abitaţie
    • dreptul de servitute

[modifică] Feluri

  • Uzucapiunea de 30 de ani
  • Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani
  • Uzucapiunea în regim de carte funciară
    • Uzucapiunea tabulară
    • Uzucapiunea extratabulară

[modifică] Efecte

Principalul efect al uzucapiunii este obţinerea de către posesor al dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra bunului posedat. Efectul este retroactiv, uzucapantul fiind considerat proprietar din ziua în care şi-a început posesia.