Adad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Adad (Addu, rar Ramman; ->Fulgerătorul) este zeu mesopotamic de origine sumeriană (Ishkuru) al traznetului şi ploii, identificat în Babilon, sub numele atributiv Addu, cu Marduk.

Era venerat în general ca stăpân al apelor violente, care a declanşat potopul şi deci poate distruge recoltele prin ploi excesive sau, dimpotrivă, printr-o mare secetă. reţinând apele necesare ogoarelor.

Era considerat totuşi zeu sentimental, cu vagi nuanţe prometeice: când zeul suprem Enlil, spre a pedepsi omenirea, ordonă curmarea ploilor, oamenii îl invocă prin sacrificii pe Adad: "îi puseră dinainte [turte] coapte, iar lui îi plăcu prinosul de făină coaptă, [...] i se făcu ruşine şi ridică mâna. În fiece dimineaţă făcu să plouă din ceaţă, iar în fiece noapte lăsă să pice roua pe furiş" (Când zeii erau încă oameni, II, 26-32).

Cultul lui Adad era foarte răspândit (în Canaan - acelaşi Addu), uneori ca al zeului global al furtunii.

Adesea, Adad era reprezentat cu un ciocan într-o mână şi cu un snop de fulgere în cealaltă.

[modifică] Bibliografie

"Mitologie generală" - Victor Kernbach, 1989 - pag. 12

[modifică] Legături Externe