Oină
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Oina (sau hoina) este un joc sportiv tradiţional românesc practicat continuu cel puţin din secolul al 14-lea conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menţionat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă.
Oina este un joc sportiv practicat în aer liber, pe un teren dreptunghiular, preferabil acoperit cu iarbă, între două echipe de câte 11 jucători. Jocul solicită calităţi sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă) şi este asemănător cu jocuri sportive comune altor ţări, aşa cum ar fi scghlagball-ul german, palsepool-ul finlandez, jocul paume din Franţa, respectiv baseball-ul american.
[modifică] Legături externe
- Federaţia Română de Oină (istoric, regulament etc.)