Istoria Braziliei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Brazilia a fost descoperită de navigatorul portughez Pedro Álvares Cabral in anul 1500, moment care a marcat începutul colonizării teritoriului. Procesul avea să dureze trei secole. Brazilia şi-a câştigat independenţa abia în 1822 iar in 1891 a devenit republică federală.
După cel de-al doilea război mondial, Brazilia, condusă în perioada 1956-1961 de preşedintele democrat Kubitschek, a intrat într-o etapă de dezvoltare economică rapidă. Lovitura de stat din 1964 a pus capat acestei perioade favorabile. Următorii douăzeci de ani, Brazilia a trăit sub regimul unei brutale dictaturi militare.
In 1985, Brazilia a revenit la democraţie, însa a rămas dominată de haosul economic, de sărăcie şi de inflaţia galopantă, care se ridică la mii de procente anual. Succesul a venit abia in 1993, odata cu introducerea numitului "Plano Real" care a reuşit să stopeze creşterea preţurilor, să revigoreze economia braziliană şi să atragă capital străin.
Cu toate acestea, o şesime din populaţie este analfabetă iar sărăcia domină în marile oraşe, ca São Paulo, Rio de Janeiro, Salvador şi Recife. Eforturile de îmbunătăţire a situaţiei economice sunt îngreunate de nivelul ridicat al datoriei externe care a depăşit incredibila suma de 150 de miliarde de dolari, precum şi de recesiunea economică cu care se confruntă multe alte ţări la început de secol XXI.