HDTV
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
HDTV (engl:High-definition television/rom:Televiziune cu rezoluţie înaltă) este un sistem de difuzare televizivă, care foloseşte o rezoluţie a imaginilor mărită semnificativ faţă de formatele folosite în sistemele tradiţionale (NTSC, SECAM, PAL). Cu excepţia cu formatelor timpurii folosite în Europa şi Japonia, HDTV este emis în mod digital, iar introducerea sa coincide în multe cazuri cu introducerea televiziunii digitale(DTV): această tehnologie a fost folosită pentru prima dată în USA în anii 1990 de către Digital HDTV Grand Alliance (care îi grupa pe AT&T, General Instrument, MIT, Philips, Sarnoff, Thomson şi Zenith)[1].
În time ce numărul standardelor de televiziune cu rezoluţie înaltă s-a mărit considerabil, standardele curente sunt definite în ITU-R BT.709 ca linii 1080 active interlaced sau linii progresive, sau 720 linii progresive, folosind un raport al imaginii de 16:9. Termenul de "high-definition" poate face referninţă fie la aceste specificaţii de rezoluţie a imaginii, sau mai general la mediile capabile de o acurateţe a imaginii similare, precum filmul cinematografic.