Pandecte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

1. Pandecte (Fr. pandectes, Lat. pandectae, provine din Gr. pandektes, atotcuprinzător), desemnează o lucrare de mari proporţii care redă informaţii într-un mod uşor de înţeles, fiind des folosit în antichitate pentru intitularea unor lucrări din diverse domenii.

2. Pandecte. Culegere de opinii ale jurisconsulţilor romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Justinian şi adaptată în timp nevoilor noilor instituţii.

[modifică] Istoriografie

În anul 533, apare lucrarea Pandectele sau Digestele, o culegere de fragmente extrase din lucrările jurisconsulţilor clasici, la ordinul împaratului Justinian I.

Între secolul al IV-lea şi secolul al XII-lea, cuvantul Pandecte apare desemnand volumele complete ale Noului Testament.