Limbi altaice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Limbile altaice sunt o familie de aproximativ 60 de limbi înrudite, vorbite de circa 330 de milioane de oameni, răspândite mai cu seamă în Asia Centrala şi de Est. Înrudirea dintre aceste limbi este o problemă în plină dezbatere între lingvişti, unii dintre ei respingând ipoteza unei legături genetice între aceste limbi.

Familia limbilor altaice se presupune că ar cuprinde următoarele subfamilii: limbile turcice, limbile mongolice şi limbile tunguze. La acestea mulţi cercetători adaugă limba coreeană şi limbile japonice (reprezentate în principal de limba japoneză). Ipoteza apartenenţei limbii ainu la aceeaşi familie este considerată puţin plauzibilă.

Similarităţile dintre limbile altaice, evidente dealtfel, sunt puse de mulţi lingvişti pe seama moştenirilor "genetice" de la o limbă unică (limba proto-altaică), dar de asemenea numeroşi sunt aceia care privesc aceste asemănări ca fiind efectul unei îndelungi convieţuiri a unor popoare care vorbeau la origine limbi diferite dar care au împrumutat masiv unele de la altele (concept cunoscut sub numele de Sprachbund).

Susţinătorii ipotezei limbilor altaice aduc argumente precum: armonia vocalică, lipsa genului gramatical, şi tipologia aglutinativă. Au fost găsite numeroase similarităţi (corespondenţe regulate) între gramatica, lexicul şi sintaxa acestor limbi.

Atenţie: limba oficială a Republicii Altai din Federaţia Rusă se numeşte tot limba altaică, şi este una din membrele familiei de limbi turcice.

[modifică] Vezi şi