Alexandru Graur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexandru Graur, figură marcantă a lingvisticii româneşti, savant român de origine evreiască, s-a născut în 1900, la Botoşani. Se stinge din viaţă în 1988.

A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, licenţiat în filologie clasică şi limba română; 1924-1929, la Paris, obţine diploma la École Practique des Hautes Études şi doctoratul la Sorbona. Revenit la Bucureşti, îmbrăţişează activitatea didactică şi, paralel, publică în diverse periodice, studii.

Înfiinţează şi conduce (1941-1944) Liceul particular evreiesc. În 1946, este încadrat în învăţământul superior. În 1955, este membru titular al Academiei; între 1954-1956 - decan al Facultăţii de Filologie; 1955-1974 - director al Editurii Academiei; 1958-1988 - preşedinte al Societăţii de Studii Clasice etc. O bibliografie bogată însumând studii de filologie clasică, etimologie: Note etimologice, Etimologii româneşti, Evoluţia limbii române, Studii de lingvistică generală, Mic tratat de ortografie, Capcanele limbii române etc.

În Revista Cultului Mozaic a deţinut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvinte din diferite limbi. Are contribuţii în domeniile lingvisticii generale, foneticii, gramaticii şi lexicologiei limbilor latină şi română (Tendinţele actuale ale limbii române), onomasticii (Nume de persoane), şi a realizat lucrări de cultivare a limbii (Mic tratat de ortografie).