Regiunea Capitalei Bruxelles

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dezambiguizare
Acest articol se referă la Regiunea oraşului cu acest nume. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Bruxelles (dezambiguizare).
Bruxelles/Brussel
Informaţii
Ţări Belgia Belgia
Limbi oficiale neerlandeză
franceză
Limbi regionale brusselară
Capitală Bruxelles
Suprafaţă 161,4 km²
Pagină web http://portail.irisnet.be
Transport MIVB-STIB; De Lijn, TEC
Populaţie
Populaţie 1.012.258
Densitate 6.272 loc/km²
Instituţii
Sărbătoare regională 8 mai
Ministru-preşedinte Charles Picqué
Imn regional
Localizare

Regiunea Bruxelles în Belgia


Bruxelles/Brussel e şi regiunea autonomă în statul federal belgian, cuprinzând 19 comune, pe o suprafaţă de 161 km2 . Populaţia totală atinge aproape 1.004.000 locuitori, adică 6.200 locuitori/km2. Dintre aceştia, în jur de 2.000 sunt românofoni (belgieni de origine română, plus cetăţeni români ce lucrează în regiune).

Cuprins

[modifică] Identitate

Pe teritoriul regiunii Bruxelles se folosesc oficial două limbi: franceza şi neerlandeza. În 1915, oraşul avea 20% de francofoni, pe când în 1975 avea deja 80% de francofoni. În acelaşi timp, locuitorii acestei regiuni, deşi sunt francofoni, vorbesc şi brusselara, ceea ce face ca unii să-i considere pe aceştia neerlandofoni. Trebuie să admitem că din ce în ce mai multe familii devin bilingve, mai rar trilingve.

Începând cu 1989, locuitorii regiunii Brussel/Bruxelles îşi aleg propriul consiliu regional. Recent Bruxelles se frământă cu problema scindării colţului Brussel-Halle-Vilvoorde/Bruxelles-Hal-Vilvorde. Toate partidele politice flamande au cerut ca acest colţ să fie luat de la regiunea Brussel/Bruxelles şi să fie dat Flandrei. După lungi dezbateri, Halle-Vilvoorde rămâne pe mai departe parte integrantă a Bruxelles-ului.

[modifică] Circulaţie şi transport

Societatea de Transport Intercomunal Brussel/Bruxelles operează linii regionale de metrou, autobuz şi tramvai, dar se ocupă şi de administraţia drumurilor în cele 19 comune care alcătuiesc regiunea.

[modifică] Istorie

[modifică] Evul Mediu şi Ducatul Brabantului

Deja în Evul Mediu, Brusselul era un oraş cunoscut, ce a înflorit în perioada Ducatului Brabantului. Capitala ducatului era la Louvain, dar cele două oraşe se rivalizau. La sfârşitul dominaţiei austriece, nobilimea şi burghezimea din Brabant se mută treptat la Bruxelles.

[modifică] Brussel/Bruxelles, oraş belgian

La naşterea Belgiei, în 1830, oraşul era populat de flamanzii autohtoni, dar şi de valoni, germanofoni, precum şi de francofoni de origine pariziană. Valonii s-au instalat la Brussel/Bruxelles ca muncitori, iar parizienii erau refugiaţi din urma revoluţiei franceze. Puterea era controlată de burghezia şi de nobleţea din Brabant. Doar aceste categorii aveau drept de vot, şi se preocupau de o unificare naţională forţată, bazată pe unilingvism francofon, conform acelei concepţii filosofico-politice de origine franceză conform căreia fiecare naţiune ar fi trebuit să vorbească o singură limbă. În secolul al XIX-lea Bruxelles a cunoscut o dezvoltare industrială, care avea nevoie de mâna de lucru valonă. În acelaşi timp, muncitorii băştinaşi erau obligaţi a vorbi franceza. Astfel se face că în secolul al XX-lea numărul francofonilor a depăşit numărul vorbitorilor de idiomuri brusselare şi flamande. Datorită industriei, oraşul Brussel/Bruxelles a început a acapara comunele dimprejur. Din aceeaşi cauză şi încă datorită convieţurii între băştinaşi şi muncitori valoni, noua populaţie mixtă a comunelor dimprejurul oraşului a început a dezvolta o identitate regională proprie, care nu era nici flamandă de Brabant, ca până atunci, dar nici valonă.

[modifică] Instituţie proprie: îngrămădire şi regiune

Brusselul s-a format destul de târziu ca organizare proprie, adică zece ani după organizarea Valoniei şi a Flandrei, deoarece unii doreau alipirea oraşului Bruxelles la Flandra (argumentul istoric), pe când alţii alipirea la Valonia (argumentul lingvistic). În cele din urmă, Bruxelles cu comunele dimprejur şi-a menţinut proaspăta identitate proprie, definindu-se ca regiune autonomă, ca o enclavă în mijlocul Flandrei. Imagine:primaria-bruxelles.jpg

[modifică] Conducere

Compunerea Parlamentului Regional Brussel/Bruxelles 2004-2009:

[modifică] Partide francofone

  • Partidul Socialist: 26 scaune.
  • Mişcarea Reformatoare: 25 scaune.
  • Centrul Democrat Umanist: 10 scaune
  • Partidul Ecologist: 7 scaune
  • Frontul Naţional: 4 scaune

Total Francofoni: 72 scaune

[modifică] Partide neerlandofone

  • Interesul Flamand (ex-Blocul Flamand): 6 scaune
  • Flamanzii Liberali Democraţi şi Traiul Flamand: 4 scaune
  • Alianţa Creştină-Democrată şi Flamandă-Neoflamadă: 3 scaune
  • Sp.a - Spirit: 3 scaune
  • Verde (Partidul Ecologist): 1 scaun.

Total Neerlandofoni: 17 scaune. Total: 89 scaune.

Din cei 17 parlamentari vorbitori de olandeză din regiunea Bruxelees, 6 fac parte în acelaşi timp din Parlamentul Comunităţii Flamande, pe când din cei 72 de parlamentari francofoni brusselari, 19 fac parte în acelaşi timp din Parlamentul Comunităţii Valonia-Bruxelles.

[modifică] Guvernul

Guvernul regiunii Brussel/Bruxelles este numit de către Parlamentul regional, pe o perioadă de cinci ani, şi compus din un ministru-preşedinte francofon, doi miniştri francofoni şi doi neerlandofoni. Ei sunt ajutaţi şi de două comisii lingvistice, una de fiecare parte. Compunerea actualului guvern:

  • Charles Piquet (PS), ministru-preşedinte.
  • Jos Chabert (CD&V), ministrul lucrărilor publice, al transporturilor, al luptei împotriva incendiilor şi al primului ajutor medical.
  • Eric Tomas (PS), ministrul muncii, al economiei şi al forţei de lucru.
  • Guy Vanhengel (VLD), ministrul finanţelor, al bugetului, al funcţiilor publice şi al afacerilor externe.
  • Didier Gosuin (MR), ministrul mediului înconjurător şi al apelor, al protecţiunii naturii, al curăţeniei publice şi al exportului şi importului.

[modifică] Comisia comunitară flamandă

Este însărcinată cu învăţământul pentru flamanzii din regiunea Bruxelles, aşadar cu şcolile neerlandofone din regiune, precum şi cu câteva puţine şcoli neerlandofone din afară. De asemenea se ocupă de cultura şi literatura flamandă la Bruxelles.

[modifică] Comisia comunitară francofonă

Are o sarcină similară, pentru şcolile francofone din regiune, dar şi puterea de a emite decrete şi un număr de competenţe mai mare decât omoloaga sa flamandă.

Printre altele, Comunitatea Valonia-Bruxelles are şi o Comisie a Limbilor Regionale. Aceasta recunoaşte limbile regionale şi se ocupă cu promovarea lor. Limbile regionale recunoscute sunt: valonă, brusselara, picardina, luxemburgheza, câmpeneana, galmeza (dispărută în 2002).

[modifică] Finanţarea regională

Finaţarea autorităţilor regionale din Brussel/Bruxelles e un punct de controversă. Anumiţi politicieni francofoni sunt de părere că regiunea ar trebui să obţină cel puţin nişte mijloace suplimentare de finanţare, datorită celor aproape 100.000 de persoane ce aparţin de celălalte două regiuni, dar care muncesc în regiunea Bruxelles, şi care nu plătesc impozit regiunii în care muncesc. Alţii sunt de părere că regiunea este oricum finanţată cu 44% mai bine decât celelalte regiuni, dar problema constă într-un număr prea mare de autorităţi: 19 comune, un dublu de autorităţi, pe criteriu lingvistic, etc.

[modifică] Care e capitala: oraşul sau regiunea?

Structura statală belgiană de astăzi se alcătuieşte din multe ramuri, pe care unii cetăţeni regionali, unii simpli şi alţii specialişti, le consideră de prisos. Unii cred că oraşul Bruxelles singur e capitala, pe când alţii spun că mai degrabă toată regiunea Bruxelles. Teoretic doar oraşul Brussel/Bruxelles e capitală, iar acest lucru e valabil în practică, în ceea ce priveşte Statul Belgian. Totuşi o mare parte din instituţiile oficiale europene, comunitare şi regionale sunt răspândite de-a lungul celor 19 comune. În acest caz putem spune că amândouă părerile sunt corecte.

[modifică] Cele 19 comune (şi codurile poştale)

  1. Anderlecht (1070)
  2. Bruxelles/Brussel (1000, 1020, 1120, 1130, 1040, 1050)
  3. Elsene (1050)
  4. Etterbeek (1040)
  5. Evere (1140)
  6. Ganshoren (1083)
  7. Jette (1090)
  8. Koekelberg (1081)
  9. Auderghem (1160)
  10. Schaerbeek (1030)
  11. Sint-Agatha-Berchem (1082)
  12. Sint-Gillis (1060)
  13. Sint-Jans-Molenbeek (1080)
  14. Sint-Joost-ten-Node (1210)
  15. Sint-Lambrechts-Woluwe (1200)
  16. Sint-Pieters-Woluwe (1150)
  17. Ukkel (1180)
  18. Forest (1190)
  19. Watermael-Boschvoorde (1170)

Bibliografie

  • Philippe de Bounam De Ryckholt, Dictionnaire des communes de Belgique, Tom I, Ed Guyot, Bruxelles, 1983
  • Wikipedia în neerlandeză.


Regiunile şi provinciile Belgiei Flag of Belgium
Comunităţi: Comunitatea franceză din Belgia | Comunitatea flamandă din Belgiua | Comunitatea germanofonă din Belgia
Regiuni şi provincii: Flandra: Anvers | Brabantul Flamand | Flandra de Est | Flandra de Vest | Limburg
Valonia: Brabantul Valon | Hainaut | Liège | Luxembourg | Namur
Regiunea Capitalei Bruxelles