Naţionalism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Naţionalismul este o ideologie care crează şi susţine o naţiune ca un concept de identificare comună pentru un grup de oameni.

Se deosebeşte de patriotism datorită definiţiei sale mai ample. Patriotismul este considerat a fi mai degrabă o manifestare internă spre deosebire de spiritul naţionalist care este o ideologie politică.

În câmpul artelor, Romantismul este cunoscut a avea în naţionalism un aspect important.

Mişcările în spectrul politic-ideologic apropiat naţionalismului sunt diverse, ori ca elemnt programatic ori ca formă de propagandă. În secolul XX, ultranaţionalismul a permis mişcări de extremă dreaptă ca fascismul sau nazismul.

[modifică] Naţionalismul în România

Naţionalismul în România a apărut în sec. XIX şi s-a manifestat în primul rând în provinciile aflate sub dominaţie străină. La inceput naţionalismul a evoluat sub forma naţionalismului romantic, caracterizat prin grija pentru reconstrucţia valorilor trecutului, importanţa acordata istoriei naţionale, promovarea tradiţiilor, obiceiurilor, datinilor naţionale etc.

Naţionalismul romantic s-a dezvoltat mai ales pe plan cultural-artistic prin reinvierea momentelor de glorie din trecutul acelor popoare si refacerea tradiţiilor, datinilor si obiceiurilor populare. Mazzini si Garibaldi sunt promotorii ideii de reinviere sau în limba lor "risogirmento" - a istoriei glorioase a Italiei. Cei doi au luptat pentru unificarea Italiei pe plan cultural la început, apoi pe plan politic.

În Romania, ideea naţionala a aparut la sfarşitul secolului XVIII, datorita activităţii şcolii ardelene. Ideologia naţionalista a luptat pentru dezvoltarea naţiunilor moderne, mai ales în teritoriile aflate sub stăpanire straina. Aceste mişcari au condus la apariţia unor state noi, Germania, Italia, Romania in 1859/1877 - 1888, pe 24 Ianuarie. Spre sfarşitul sec. XIX, termenul îşi pierde inţelesul iniţial şi tinde către ultra-naţionalism si extremism, caracterizat prin rasism, xenofobism.

[modifică] Ideologi