Noul Testament

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Noul Testament (Καινή Διαθήκη) numit uneori Testamentul grecesc sau Scripturile greceşti este numele dat părţii Bibliei creştine care a fost scrisă după naşterea lui Iisus. Termenul este o traducere din latinul: Novum Testamentum, care traduce grecescul Η Καινη Διαθηκη, I Keni Diathiki, însemnând "Noua Făgăduinţă" sau testament. A fost folosit iniţial de către creştinii timpurii pentru a descrie relaţia lor cu Dumnezeu (vezi 2 Corintieni 3:6-15; Evrei 9:15-20) şi mai târziu pentru a desemna o colecţie anume de 27 de cărţi. Aceste cărţi sunt:

  1. Sfânta Evanghelie După Matei
  2. Sfânta Evanghelie După Marcu
  3. Sfânta Evanghelie După Luca
  4. Sfânta Evanghelie După Ioan
  5. Faptele Sfinţilor Apostoli
  6. Epistola Către Romani A Sfântului Apostol Pavel
  7. Întâia Epistolă Către Corinteni A Sfântului Apostol Pavel
  8. A Doua Epistolă Către Corinteni A Sfântului Apostol Pavel
  9. Epistola Către Gălăţeni A Sfântului Apostol Pavel
  10. Epistola Către Efeseni A Sfântului Apostol Pavel
  11. Epistola Către Filipeni A Sfântului Apostol Pavel
  12. Epistola Către Coloseni A Sfântului Apostol Pavel
  13. Epistola Întâia Către Tesalonicieni A Sfântului Apostol Pavel
  14. Epistola A Doua Către Tesaloniceni A Sfântului Apostol Pavel
  15. Epistola Întâia Către Timotei A Sfântului Apostol Pavel
  16. Epistola A Doua Către Timotei A Sfântului Apostol Pavel
  17. Epistola Către Tit A Sfântului Apostol Pavel
  18. Epistola Către Filimon A Sfântului Apostol Pavel
  19. Epistola Către Evrei A Sfântului Apostol Pavel
  20. Epistola Sobornicească A Sfântului Apostol Iacov
  21. Întâia Epistolă Sobornicească A Sfântului Apostol Petru
  22. A Doua Epistolă Sobornicească A Sfântului Apostol Petru
  23. Întâia Epistolă Sobornicească A Sfântului Apostol Ioan
  24. A Doua Epistolă Sobornicească A Sfântului Apostol Ioan
  25. A Treia Epistolă Sobornicească A Sfântului Apostol Ioan
  26. Epistola Sobornicească A Sfântului Apostol Iuda
  27. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul