Zazen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


"Zazenul nu este nici raţionament, nici teorie, nici idee. Nu este o cunoaştere destinată creierului, este doar o practică, veritabil acces la fericire, la pace şi la libertate". Maestrul Kodo Sawaki (1880 - 1965)

[modifică] Postura

Stând aşezat in centrul unui zafu (perna rotunda) cu picioarele încrucişate în lotus sau semi-lotus. Dacă vă este imposibil să staţi astfel, şi doar încrucişaţi picioarele fără a pune laba piciorului pe coapsa celuilalt picior, trebuie totusi să apasaţi puternic solul cu genunchii. În poziţia lotusului, labele picioarelor presează coapsele într-o zonă continuând puncte de acupuctura importante, corepunzand ficatului, vezicii biliare şi rinichilor. În trecut samuraii îşi stimulau automat aceşti centrii de energie, presându-şi coapsele de spatele calului. Bazinul înclinat spre înainte până la nivelul celei de a cincea vertebre lombare, coloana vertebrala bine cambrata, spatele drept, împingeţi pământul cu genunchii şi cerul cu capul. Bărbia retrasă şi o data cu ea ceafa redresată, abdomenul destins, nasul pe verticala ombilicului, sunteţi ca un arc întins având drept săgeata mintea. Odată aşezaţi, puneţi pumnii închişi (strangând degetul mare) pe coapse, lângă genunchi şi balansaţi cu spatele drept, la stanga şi la dreapta, de şapte sau opt ori, reducând puţin cate putin amplitudinea până ce găsiţi linia de echilibru. Apoi salutaţi (gasho), adică uniţi mâinile în faţă, palmele împreunate la înalţimea umerilor, braţele îndoite rămânând orizontal. Nu mai rămâne decât să puneţi mâna stangă peste mâna dreapta, palmele spre cer, lipite de abdomen degetele mari, în contact prin vârfurile lor, menţinute orizontale printr-o uşoara tensiune, nu formeaza nici munte, nici vale. Umerii coboara natural, retraşi spre înapoi. Vârful limbii atinge cerul gurii. Privirea cade la circa un metru în faţă. De fapt este îndreptata spre interior. Ochii, pe jumatate închişi, nu privesc la nimic – chiar dacă intuitiv, vedeţi totul !

[modifică] Respiraţia

Respiraţia joaca un rol primordial. Fiinţa vie respiră. La inceput este suflul. Respiraţia zen nu este comparabilă cu nici o alta. Ea urmăreşte în primul rând să stabilească un ritm lent, puternic şi natural. Dacă sunteţi concentraţi asupra unei expiraţii calme , lungi si profunde cu atenţia fixată asupra posturii, inspiraţia va veni de la sine. Aerul este eliminat lent şi liniştit, deşi apăsarea cauzată de expiraţie coboară cu putere în abdomen. Se apasă asupra intestinelor, provocand astfel un masaj benefic, al organelor interne. Maeştrii compara suflul zen cu mugetul vacii sau cu strigătul bebeluşului ce plange de cum s-a nascut.

[modifică] Atitudinea minţii

Respiraţia corectă nu se poate ivi decât dintr-o postură corecta . La fel, atitudinea minţii decurge în mod natural dintr-o profundă concentrare asupra posturii fizice şi a respiraţiei. Cel care respiră corect trăieste mult, intens, în pace. Practicarea suflului corect permite neutralizarea şocurilor nervoase stapânirea instinctelor şi pasiunilor, controlarea activităţii mentale. Circulaţia cerebrală este serios îmbunătăţită. Cortexul se odihneşte şi fluxul conştient al gândurilor este oprit, în timp ce sângele pătrunde in straturile profunde. Mai bine irigate, ele se trezesc dintr-un fel de somnolenţă şi activitatea lor confera o impresie de bunăstare, de seninatate, de calm, asemănătoare somnului profund, dar totuşi în plină veghe. Sistemul nervos este destins, "creierul primitiv" în plină activitate. Sunteţi receptivi, atenţi in cel mai inalt grad cu fiecare dintre celulelele corpului. Ganditi cu corpul in mod inconstient, toate dualitatile, toate contradictiile sunt depasite, fara a pierde energie. Popoarele aşa zis primitive şi-au păstrat creierul "profund" foarte activ. Dezvoltand tipul nostru de civilizatie, noi am educat intelectul, i-am marit complexitatea, l-am ascutit si am pierdut forţa, intuiţia, întelepciunea asociate "miezului intern" al creierului. Iata de ce zenul este o comoara nepreţuită pentru omul de azi, cel puţin pentru cel care are ochi să vada şi urechi să auda. Practicand regulat zazen, el are sansa de a deveni un om nou prin intoarcerea la originea vieţii. El poate accede la conditia normala a corpului şi a mintii (care sunt una) prin intelegerea existentei de la radacinile ei. Asezati in zazen lasati imaginile, gândurile, formaţiunile mentale izvorate din inconştient să treacă precum norii pe cer – fără să vă opuneţi lor, fără să le prindeţi. Precum umbrele în fata unei oglinzi, emanaţiile subconştientului trec, apar din nou şi se risipesc. Şi ajungeti la inconstientul profund, fără gând, dincolo de toata gândirea (hishiryo) adevarata puritate. Zenul este foarte simplu şi în acelaşi timp, foarte greu de inteles. Este o problema de efort şi repetiţie – precum viaţa. Numai asezaţi, fără scop şi spirit de profit, dacă postura, respiraţia şi atitudinea minţii voastre sunt in armonie, întelegei zenul adevarat, pătrundeţi natura lui Buddha.