Jean Baudrillard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jean Baudrillard (născut pe 29 iulie 1929) este un sociolog şi critic literar francez, teoretician al postmodernismului.

S-a născut la Reims, în Franţa, fiind descendentul unei familii de fermieri. În tinereţe, Baudrillard a predat limba germană la liceu, după care şi-a dat teza de doctorat în sociologie, sub conducerea lui Henri Lefevre iar în perioada anilor 1950-60, războiul algerian l-a influenţat puternic.

A fost marcat de scrierile lui Roland Barthes privind analiza semiotică a culturii şi de cele ale lui Marshall McLuhan, care a demonstrat importanţa studierii mass media în orice analiză sociologică.

In perioada revoltei studenţeşti de la Universitatea Nanterre (1968), Baudrillard scrie articole pentru revista „Utopie“, tipică pentru acea perioadă. Este influenţat de marxism şi în articolele sale face o critică a tehnologiei. Filosofia lui Baudrillard se centrează pe conceptele-gemene de „hiper-realitate“ şi „simulare“, care se referă la natura virtuală (nereală) a culturii actuale, în epoca dominată de comunicarea şi de consumul de masă.

[modifică] Operele publicate

„Strategiile fatale“ (1983), „Sistemul obiectelor“ (1968), „Societatea de consum“ (1970) sau „în umbra majorităţilor tăcute“ (1983), se preocupă de problema psihologică a consumului în societăţile capitaliste, de problema obsesiei pentru consum.

In „Oglinda producţiei“ (1973) şi „Pentru o critică a economiei politice a semnului“ (1972), Baudrillard anunţă faptul că semnul prevalează în faţa economicului şi socialului.

Cea mai celebră scriere a sa este însă „America“; aici el prezintă o nouă metodă de analiză a societăţii, descriind ceea ce el consideră a fi irealitatea culturii americane. Pentru sociolog, America este un deşert în care irealul şi realul se contopesc atât de bine, încât graniţa dintre ele practic nici nu mai este vizibilă.

Unul dintre ultimele sale volume, „Crima perfectă“ (1996) prezintă „uciderea“ realităţii de către noile medii tehnologice.