René Guénon
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
René Guénon (15 noiembrie 1886 - 7 ianuarie 1951) a fost un filosof şi un gânditor esoteric francez.
Cuprins |
[modifică] Biografie

René Guénon s-a născut la Blois, în 1886. În perioada 1909 – 1912 ia contact cu doctrinele orientale, a căror coerenţă şi unitate de principii cu creştinismul va încerca să o pună în evidenţă pentru a putea trezi în Occident forţele capabile să se opună continuei decăderi morale a acestuia.
În 1928, afectat de moartea soţiei sale, dar şi de neînţelegerea cu care fusese primit de către diferitele medii intelectuale franceze efortul său de a resuscita spiritul tradiţional, Guénon părăseşte Franţa şi se stabileşte, în 1930, la Cairo, unde se va căsători cu o tânară musulmană.
În toată această perioadă va continua să scrie în limba franceză şi să publice în Franţa. Se stinge din viaţă în 1951.
Guénon a întreţinut o vastă corespondenţă şi cu trei gânditori români: Vasile Lovinescu, Marc-Mihail Avramescu şi Mihai Vâlsan.
[modifică] Opere publicate antum
- Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse (1921)
- Orient şi Occident (1924)
- Omul şi devenirea sa potrivit Vedantei (1925)
- Esoterismul lui Dante (1925)
- Regele lumii (1927)
- Autoritate spirituală şi putere temporală (1929)
- Criza lumii moderne (1931)
- Simbolismul crucii (1931)
- Stările multiple ale fiinţei (1932)
- Metafizica orientală (1939)
- Domnia cantităţii şi semnele timpului (1945)
- Marea Triadă (1946)
- Tratat desppre iniţiere (1946)
- Principiiile calcului infinitezimal (1946)
[modifică] Volume publicate postum
- Iniţiere şi realizare spirituală (1952)
- Tratat asupra ezoterismului creştin (1954)
- Simboluri fundamentale ale ştiinţei sacre (1962)
- Forme tradiţionale şi cicluri cosmice (1970)
- Studii despre hinduism (1970)
- Studii despre francmasonerie şi companionaj (1970)
- Puncte de vedere despre ezoterismul islamic şi taoist (1973)