Canonul Roman
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Canonul Roman este rugăciunea euharistică (anafora) specifică liturghiei romano-catolice (până în 1969, singura).
[modifică] Generalităţi
Liturghia se împarte în "Liturghia catehumenilor" ("Liturghia cuvântului"), care are drept element principal lecturile biblice, şi "Liturghia euharistică", ce cuprinde rugăciunea euharistică (canonul, anafora), împărtăşania şi încheierea.
Canonul (numit astfel deoarece de timpuriu a ajuns la o formă fixă, obligatorie) este punctul culminant al unei Liturghii, cuprinzând laudă adusă lui Dumnezeu Creatorul, invocarea Duhului Sfânt asupra pâinii şi a vinului, apoi, în centrul ei, relatarea Cinei de taină a lui Iisus Hristos împreună cu Apostolii, care, în ritul roman, înseamnă şi preschimbarea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos, şi diferite rugăciuni de mijlocire.
[modifică] Istoric
Unele rugăciuni ale Canonului datează de foarte timpuriu, după cum dau mărturie unele referiri din scrieri ale Părinţilor Bisericii. Structura canonului şi ordinea rugăciunilor care îl alcătuiesc, s-a format treptat de-a lungul veacurilor, ajungând la forma de astăzi în secolul al VII-lea, de când a rămas, practic, neschimbat.
La început Liturghia avea o formă fixată în scris, preotul putând improviza. Se respecta însă o anumită structură generală, asemănătoare cu cea de astăzi. "Tradiţia apostolică" a lui Hipolit din Roma (sec. III) este cel mai vechi document în care se dau informaţii despre textul rugăciunii euharistice (la această dată însă, doar cu titlul de recomandare, fără obligativitatea de a o recita întocmai).
Prima mare cotitură în istoria Canonului roman este introducerea limbii latine în cult. La început, creştinii foloseau, şi la Roma, limba greacă în cult (greaca era, oricum, limbă uzuală în întreg Imperiul roman, inclusiv la Roma). Creştinii din Nordul Africii sunt primii care au introdus latina în cult. La Roma se pare că Papa Victor I (190-202) este primul care a folosit-o. În limba greacă au rămas, în liturghie, invocaţiile "Kyrie eleison" şi cântarea "Hagios ho Theos" din Vinerea Mare.
În privinţa ordinii rugăciunilor Canonului roman se întâlnesc mai multe variante de-a lungul timpului.
Însă, în vremea Papei Grigore I cel Mare (590-604), Canonul roman era fixat cu structura şi ordinea rugăciunilor de astăzi. Începând din secolul al X-lea, a existat tendinţa generală de a aduce adăugiri şi modificări Liturghiei, ducând şi la adăugiri la unele rugăciuni ale Canonului.
Conciliul din Trento (1545-1563) a restrâns această tendinţă şi a dispus menţinerea canonului în forma tradiţională. Liturghierul roman publicat în 1570, în urma Conciliului, a cunoscut numeroase reeditări de-a lungul timpului, Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969.
Reforma liturgică de după Conciliul Vatican II (1962-1965) a făcut uşoare modificări ale Canonului (mai ales în privinţa gesturilor preotului ce însoţesc recitarea lui) şi a introdus în Liturghia romano-catolică, pe lângă Canonul roman, încă 3 rugăciuni euharistice: una inspirată din textul foarte vechi al "Tradiţiei apostolice" a Sf. Hipolit din Roma, una constând într-o formă abreviată a Canonului roman şi ultima, inspirată din rugăciunea euharistică a Liturghiei Sf. Ioan Gură-de-Aur.
Ediţia a III-a a Liturghierului roman (2002) conţine 10 rugăciuni euharistice (adăugându-se încă 6, mai adaptate unor diferite situaţii pastorale specifice).
[modifică] Text
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I SAU CANONUL ROMAN
[modifică] Introducere. Rugăciune pentru Biserică
- Preotul, cu braţele întinse, spune:
Pe tine, aşadar, preamilostive Părinte, cu umilinţă te rugăm şi-ţi cerem, prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău,
- împreunează mîinile şi spune:
să binevoieşti a primi
- face semnul crucii asupra pîinii şi a potirului laolaltă, spunînd:
şi a binecuvînta + aceste daruri, aceste prinosuri, aceste sfinte jertfe nepătate,
- întinzînd braţele, continuă:
pe care ţi le oferim mai întîi pentru Biserica ta sfîntă catolică. Binevoieşte a-i dărui pacea, a o păzi, a o uni şi cîrmui pe întregul pămînt împreună cu slujitorii tăi Papa nostru N. şi Episcopul nostru N. şi cu toţi aceia care veghează asupra dreptei credinţe catolice şi apostolice.
[modifică] Pomenirea celor vii
Adu-ţi aminte, Doamne, de slujitorii şi slujitoarele tale N. şi N.
- Îşi împreunează mîinile şi se roagă în tăcere cîteva momente pentru cei pe care doreşte să-i amintească. Apoi, cu braţele întinse, continuă:
şi de toţi cei de faţă, a căror credinţă şi evlavie îţi sînt cunoscute, pentru care îţi oferim, sau care îţi oferă această jertfă de laudă, atît pentru ei înşişi, cît şi pentru toţi ai lor, pentru răscumpărarea sufletelor, spre nădejdea mîntuirii şi ocrotirii lor, şi înalţă rugăciunile lor către tine, Dumnezeul cel veşnic, viu şi adevărat.
[modifică] Invocarea mijlocirii Sfinţilor
În unire cu întreaga Biserică amintim şi cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria, Născătoarea Domnului şi Dumnezeului nostru Isus Cristos, + precum şi pe Sfîntul Iosif, soţul Fecioarei, pe toţi sfinţii tăi Apostoli şi Martiri Petru şi Paul, Andrei, (Iacob, Ioan, Toma, Iacob, Filip, Bartolomeu, Matei, Simon şi Tadeu; Lin, Clet, Clement, Xist, Corneliu, Ciprian, Laurenţiu, Crisogon, Ioan şi Paul, Cosma şi Damian) şi pe toţi Sfinţii tăi. Prin meritele şi rugăciunile lor, dăruieşte-ne în toate împrejurările ocrotirea şi ajutorul tău. (Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.)
[modifică] "ÎN UNIRE" PROPRII
[modifică] La Naşterea Domnului şi în timpul octavei Crăciunului
În unire cu întreaga Biserică, în timp ce sărbătorim (noaptea preasfîntă) ziua preasfîntă în care Preacurata Fecioară Maria a născut lumii pe Mîntuitorul, amintim şi cinstim înainte de toate pe această slăvită pururea Fecioară Maria, Născătoarea Domnului şi Dumnezeului nostru Isus Cristos; + ...
[modifică] La Epifanie
În unire cu întreaga Biserică, în timp ce sărbătorim ziua preasfîntă în care Fiul tău unul-născut, deopotrivă cu tine în mărirea ta veşnică, s-a arătat ca om adevărat în trup văzut, amintim şi cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria, Născătoarea Domnului şi Dumnezeului nostru Isus Cristos; + ...
[modifică] De la Liturghia Vigiliei pascale pînă la Duminica a II-a a Paştelui
În unire cu întreaga Biserică, sărbătorind (noaptea) ziua preasfîntă a Învierii după trup a Domnului nostru Isus Cristos, amintim şi cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria, Născătoarea Domnului şi Dumnezeului nostru Isus Cristos; + ...
[modifică] La Înălţarea Domnului
În unire cu întreaga Biserică, sărbătorind ziua preasfîntă în care Fiul tău unul-născut, Domnul nostru, a aşezat la dreapta măririi tale firea noastră neputincioasă unită cu dumnezeirea lui, amintim şi cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria, Născătoarea Domnului şi Dumnezeului nostru Isus Cristos; + ...
[modifică] În duminica Rusaliilor
În unire cu întreaga Biserică, sărbătorind ziua preasfîntă a Rusaliilor în care Duhul Sfînt s-a arătat Apostolilor în limbi de foc, amintim şi cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria, Născătoarea Domnului şi Dumnezeului nostru Isus Cristos; + ...
[modifică] Rugăciune pentru primirea jertfei
- Cu braţele întinse, preotul continuă:
Te rugăm, aşadar, Doamne, să primeşti cu bunăvoinţă jertfa slujirii noastre şi a întregii tale familii. Rînduieşte în pace zilele noastre, mîntuieşte-ne de osînda veşnică şi primeşte-ne în ceata aleşilor tăi. Împreunează mîinile. (Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.)
De la Liturghia Vigiliei pascale pînă în duminica a II-a a Paştelui:
Te rugăm, aşadar, Doamne, să primeşti cu bunăvoinţă jertfa slujirii noastre şi a întregii tale familii, pe care ţi-o oferim şi pentru aceia pe care i-ai renăscut din apă şi din Duhul Sfînt, dăruindu-le iertarea tuturor păcatelor. Rînduieşte în pace zilele noastre, mîntuieşte-ne de osînda veşnică şi primeşte-ne în ceata aleşilor tăi. Împreunează mîinile. (Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.)
- Ţinînd mîinile întinse asupra darurilor, spune:
Te rugăm, Dumnezeule, să binevoieşti a face această jertfă în toate binecuvîntată, ţie sfinţită, bineprimită şi plăcută ţie, ca ea să devină pentru noi Trupul şi Sîngele preaiubitului tău Fiu, Domnul nostru Isus Cristos.
[modifică] Relatarea Cinei Domnului. Consacrarea
- Împreunează mîinile. În formulele care urmează, cuvintele Domnului să fie rostite clar şi răspicat, după cum o cere însăşi natura lor.
El, în ajunul pătimirii,
- Preotul ia pîinea în mîini şi, ţinînd-o ridicată puţin deasupra altarului, continuă:
a luat pîinea în sfintele şi preacinstitele sale mîini,
- ridică ochii
şi, ridicînd ochii spre cer, către tine, Dumnezeule, Tatăl său atotputernic, mulţumindu-ţi, a binecuvîntat-o, a frînt-o şi a dat-o ucenicilor săi, zicînd:
- se înclină puţin
LUAŢI ŞI MÎNCAŢI DIN ACEASTA TOŢI: ACESTA ESTE TRUPUL MEU, CARE SE JERTFEŞTE PENTRU VOI.
- Preotul arată poporului Ostia consacrată, apoi o aşează pe patenă şi, îngenunchind, o adoră. Apoi continuă:
De asemenea, după cină,
- ia potirul şi, ţinîndu-l ridicat puţin deasupra altarului, continuă:
luînd şi acest preţios potir în sfintele şi preacinstitele sale mîini şi din nou mulţumindu-ţi, l-a binecuvîntat şi l-a dat ucenicilor săi zicînd:
- se înclină puţin
LUAŢI ŞI BEŢI DIN ACESTA TOŢI: ACESTA ESTE POTIRUL SÎNGELUI MEU, AL NOULUI ŞI VEŞNICULUI LEGĂMÎNT, CARE PENTRU VOI ŞI PENTRU MULŢI SE VARSĂ SPRE IERTAREA PĂCATELOR. FACEŢI ACEASTA ÎN AMINTIREA MEA.
- Arată poporului potirul, apoi îl pune pe corporal şi, îngenunchind, îl adoră. Apoi spune:
Misterul credinţei.
[modifică] Aclamaţia poporului
- Poporul continuă aclamînd:
Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim pînă cînd vei veni în slavă.
[modifică] Pomenirea misterului pascal şi rugăciune de dăruire
- Apoi, cu braţele întinse, preotul spune:
De aceea, Doamne, noi, slujitorii tăi şi poporul tău sfînt, amintindu-ne de fericita pătimire precum şi de învierea din morţi şi de glorioasa înălţare la ceruri a Fiului tău, Domnul nostru Isus Cristos, oferim maiestăţii tale preaslăvite, din darurile tale, o jertfă curată, o jertfă nepătată, Pîinea sfîntă a vieţii fără de sfîrşit şi Potirul mîntuirii veşnice.
Binevoieşte a privi asupra lor cu faţă senină şi blîndă şi a le primi precum ai primit darurile dreptului tău slujitor Abel şi jertfa patriarhului nostru Abraham şi ceea ce ţi-a oferit marele tău preot Melchisedec, jertfă sfîntă, prinos nepătat.
- Înclinat, cu mîinile împreunate, preotul continuă:
Te rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic, să porunceşti ca jertfa aceasta să fie adusă, prin mîinile sfîntului tău Înger, pe altarul tău ceresc, în faţa maiestăţii tale dumnezeieişti, pentru ca noi toţi care vom primi de pe acest altar preasfîntul Trup şi Sînge al Fiului tău se ridică şi
- îşi face semnul crucii, spunînd:
să ne umplem de toată binecuvîntarea cerească şi de tot harul.
- Îşi împreunează mîinile.
(Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.)
[modifică] Pomenirea celor răposaţi.
- Cu braţele întinse, preotul spune:
Pomeneşte, Doamne, şi pe slujitorii şi slujitoarele tale N.N., care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei şi dorm somnul păcii.
- Îşi împreunează mîinile şi se roagă în tăcere cîteva momente pentru răposaţii pe care doreşte să-i pomenească. Apoi, cu braţele întinse, continuă:
Te rugăm, Doamne, să binevoieşti a le da lor şi tuturor celor care odihnesc în Cristos un loc de răcorire, de lumină şi de pace.
- Îşi împreunează mîinile.
(Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.)
[modifică] Rugăciune pentru păcătoşi
- Preotul îşi bate pieptul cu mîna dreaptă, spunînd:
De asemenea şi pe noi, păcătoşii, slujitorii tăi,
- şi continuă cu braţele întinse
care nădăjduim în mulţimea îndurărilor tale, binevoieşte a ne uni cu sfinţii tăi Apostoli şi Martiri: cu Ioan, Ştefan, Matia, Barnaba, (Ignaţiu, Alexandru, Marcelin, Petru, Felicitas, Perpetua, Agata, Lucia, Agnesa, Cecilia, Anastasia) şi cu toţi Sfinţii tăi. Te rugăm să ne primeşti alături de ei, nu pentru vrednicia noastră, ci din belşugul milei tale.
[modifică] Doxologie finală
- Îşi împreunează mîinile şi continuă:
Prin Cristos, Domnul nostru, prin care Tu, Doamne, pururea creezi aceste daruri, le sfinţeşti, le însufleţeşti, le binecuvîntezi şi ni le dai nouă.
- Preotul ia patena cu Ostia şi potirul şi, ridicîndu-le pe amîndouă, spune:
Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos ţie, Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfînt, toată cinstea şi mărirea în toţi vecii vecilor.
- Poporul aclamă:
Amin.
[modifică] Bibliografie
Liturghierul roman, Arhiepiscopia romano-catolică de Bucureşti, 1993.