Politica în Cecenia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cecenia este considerată o republică independentă de către separatişti şi o republică federală de către susţinătorii Federaţiei Ruse. Constituţia sa a intrat în vigoare pe 2 aprilie 2003, după ce s-a ţinut un referendum în regiune pe 23 martie acelaşi an. Unele teritorii au fost sau mai sunt încă sub controlul teipurilor (organizaţiilor tribale) regionale, în ciuda existenţei structurilor politice pro sau anti-ruseşti.

Harta Ceceniei şi a Caucazului
Extinde
Harta Ceceniei şi a Caucazului

Din 1990, Republica Cecenă se confruntă cu un război civil în care sunt implicate mişcările separatiste şi autorităţile promoscovite.

Motivaţiile implicării cecenilor şi ruşilor în acest conflict sunt complicate. Încăpăţânarea cu care Rusia refuză dreptul Ceceniei la ieşirea din federaţie se pare că ţine de teama că şi alte teritorii i-ar putea urma exemplul micii republici, ce ar duce la dezintegrarea ţării. Un alt factor este cel economic: Cecenia este o regiune bogată în rezerve de ţiţei, existând temerile că prelungirea războiului ar putea face ca o a treia parte să devină interesată de controlul bogăţiilor subsolului, cauzând continuarea războiului şi instabilitate regională.

În Cecenia există mai multe grupuri care luptă cu ruşii, fiecare având motivaţii politice, ideologice sau economice să fie implicate în acest conflict. Unele dintre aceste grupuri sunt alimentate de ura şi dorinţa de răzbunare pentru acţiunile militatre şi politice ruseşti în regiune. Cea mai mare suferinţă colectivă cecenă a fost strămutarea întregii populaţii în Siberia din timpul celui de-al doilea război mondial, ceea ce a dus la pieirea a unui sfert al populaţiei. La aceasta se adugă şi tradiţiile militare ale populaţiei, care este dornică să se angajeze în lupta militară sub comanda unui lider puternic. Şomajul şi sărăcia sunt factori care alimentează acest conflict.

Fostul lider războinic, Ahmad Kadîrov, pe care mulţi separatişti l-au considerat trădător, a fost ales preşedinte cu 83% din voturi în alegeri monitorizate internaţional, pe 5 octombrie 2003. Observatorii OSCE au raportat numeroase incidente la secţiile de vot, interzicerea participării la alegeri a partidelor independentiste, ca şi acţiunile de intimidare şi de influenţare a populaţiei de către soldaţii ruşi. Rudnik Dudaev este şeful Consiliului Cecen de Securitate, iar Anatoli Popov este prim-ministru. Pe 9 mai 2004, Kadîrov a fost ucis pe stadionul de fotbal din Groznîi de explozia unei mine amplasate sub tribuna VIP, detonată în timpul unei parade militare. Serghei Abramov a fost numit preşedinte interimar după acest incident.

Pe 29 august 2004 au avut loc noi alegeri prezidenţiale. În conformitate cu rezultatele date publicităţii de către Comisia electorală cecenă, Alu Alhanov, fostul ministru de interne, a câştigat alegerile cu aproximativ 74% dintre voturile exprimate. Prezenţa la vot a fost de 85,2%. Unele autorităţi internaţionale, aşa cum au fost Departamentul de Stat al SUA, Federaţia Internaţională Helsinki pentru Drepturile Omului, dar şi reprezentanţii opoziţiei, au considerat alegerile incorecte, citând în principal descalificarea principalului rival al câştigătorului, Malik Saidullaev, pe motive tehnico-birocratice. Condiţiile de vot au fost de asemenea criticate, dar nu s-a depus nici o plângere oficială. Alegerile au fost monitorizate de observatorii din CSI şi ai Ligii Arabe. Observatorii din occident nu au participat la alegeri, deşi au fost invitaţi, datorită neregulilor semnalate mai înainte.

Fiul lui Kadîrov, Ramzan Kadîrov, a jucat un rol important în guvern, ca prim-vice-prim-ministru. Mulţi cred că a încercat să-i urmeze la putere tatălui său, doar vârsta de sub 30 de ani, (cât cerea constituţia), împiedicându-l să facă asta. De asemenea se afirmă, fără dovezi serioase, că Ramzan Kadîrov este cel mai bogat şi mai influent om din republică, având controlul unei miliţii private numite 'kadîrovski'. Acestă miliţie – care a servit ca forţa de securitate privată a tatălui său – a fost acuzată de Human Rights Watch de asasinate sau răpiri la comandă.

În paralel cu guvernul oficial, există un guvern autoproclamat separatist, care nu este recunoscut de nici un stat, deşi unii dintre membrii lui au primit azil politic în ţări europene, arabe sau în Statele Unite. Guvernul separatist a fost recunoscut numai de guvernul taliban al Afganistanului în 1999, având o ambasadă deschisă în Kabul pe 16 ianuarie 2000. Odată cu înfrângerea talibanilor, această ambasadă a încetat să existe. Preşedintele acestui guvern a fost Aslan Mashadov, iar ministru de externe a fost Ilias Ahmadov, care era şi purtătorul de cuvânt al lui Mashadov. Ilias Ahmadov trăieşte ca azilat în SUA. Aslan Mashadov a fost ales în cadrul unor alegeri minitorizate internaţional în 1997 pentru un mandat de 4 ani, într-un moment în care separatiştii erau principala forţă politică. În 2001 el a dat un decret prin care şi-a prelungit mandatul cu încă un an. Nu a reuşit să participe la alegerile prezidenţiale din 2003, deoarece partidele separatiste au fost împiedicate de ruşi să participe la alegeri, iar fostul preşedinte a fost nevoit să facă faţă acuzaţiilor de "activităţi teroriste". Mashadov a părăsit Groznîi, refugiindu-se într-o zonă controlată de rebeli. El nu a reuşit să câştige sprijinul conducătorilor militari tribali, puterea sa diminuându-se treptat. În încercarea de a se distanţa de Şamil Basaev, Mashadov a condamnat atacul de la Beslan din 8 martie 2005.


Ahmed Zakaev, vice-prim-ministru şi ministru de externe pe vremea lui Mashadov, trăieşte la ora actuală în Anglia. El şi alţi sprijinitori ai lui Mashadov l-au ales pe Abdul Halim Saidullaev să-l înlocuiască pe preşedintele ucis, evitând astfel alegerea lui Basaev. Se pare că după această alegere, Basaev a jurat credinţă noului preşedinte. Saidullaev este un judecător islamic relativ necunoscut, care a fost într-o perioadă realizatorul unei emisiuni islamice la televiziunea cecenă. Poziţia sa politică este necunoscută, ceea ce i-a făcut pe ruşi să-l considere un om de paie, în umbra căruia Basaev continuă ascensiunea către putere, în condiţiile lipsei unor figuri marcante printre conducătorii mişcării separatiste.

Portal Portal Politică