Mărul lupului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aristolochia clematitis | |||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
![]() Aristolochia clematitis
|
|||||||||||||||||
Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
Aristolochia clematitis L. |
|||||||||||||||||
|
Aristolochia clematitis L., (Mărul lupului), este o specie de plantă erbacee, perenă, glabră şi cu miros neplăcut, care creşte în locuri cultivate şi în tufişuri.
Cuprins |
[modifică] Denumire populară
Este cunoscută în limbaj comun, în afară de mărul lupului, şi ca ,
- cucurbeţea
- cucurbeţică
- dalac
- fasolea-cioarei
- lepădătoare
- lingura-frumoaselor
- lingura-popii
- omag
- păsulică
- remf
[modifică] Caracteristici
- Rădăcina este sub formă de rizom repent, ramificat.
- Tulpina aeriană este simplă, erectă, neramificată.
- Frunzele sunt de forma ovat-triunghiulară, cordate la bază şi dispuse altern.
- Florile sunt zigomorfe, cu un periant cilindric, în formă de tub lărgit în partea superioară, ca o pâlnie. Apar în mai-iunie, câte 3-5, la subsuoara frunzelor şi au culoarea galben-deschis.
- Fructele sunt capsule piriforme, cu multe seminţe.
[modifică] Înmulţire
Se înmulţeşte prin seminţe.
[modifică] Răspândire
Este frecventă ca buruiană în vii şi livezi, în câmpurile cultivate şi pe marginea drumurilor, (mai ales în judeţele: Arad, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Cluj, Mureş, Sibiu, Timiş, Mehedinţi, Dolj, Gorj, Vâlcea, Ialomiţa, Ilfov, Prahova, Bacău, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Vaslui).
[modifică] Utilizare
În scopuri farmaceutice se întrebuinţează partea aeriană a plantei, "Aristolochiae herba", recoltată în timpul înfloririi. Aceasta conţine acid aristolochic, ulei volatil şi flavonozide şi se foloseşte numai extern, mai mult în medicina populară, (pentru tratamentul rănilor), dar şi în medicina naturistă, (artralgie, epidermofitie). Este o plantă puternic activă, (toxică), ce nu se foloşeste intern. Extractele obţinute din părţile aeriene ale plantei prezintă acţiune antibiotică.
[modifică] Vezi şi
Listă de genuri de plante ornamentale
[modifică] Bibliografie
- Dicţionar dendrofloricol, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1989;
- Botanică farmaceutică, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981;
- Medicină naturistă, Editura medicală, Bucureşti, 1987.