Pierre Curie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pierre Curie (n.15 mai 1859 - d.19 aprilie 1906) a fost un fizician francez, pionier în studiul radioactivităţii, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1903. Printre altele, împreună cu fratele său, Jacques Curie, a descoperit efectul piezoelectric în 1880.
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
"ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin studiile asupra fenomenului radiaţiei descoperit de profesorul Henri Becquerel".
[modifică] Date biografice
Pierre Curie s-a născut la 15 mai 1859 la Paris. Tatăl său Eugen Curie era doctor, interesat şi de cercetare. Încă din copilărie Pierre încerca să explice fenomenele cu care se întâlnea zilnic. La 16 ani îşi i-a Bacalaureatul şi la 18 ani licenţa. De la 19 ani este luat ca preparator la Sorbona, astfel poate să se dedice cercetării ştiinţifice. Împreună cu profesorul Desains studiază lungimile de undă ale radiaţilor calorice, iar împreună cu fratele său mai mare Jacques, efectuează lucrări asupra cristalelor descoperind piezoelectricitatea. În 1882, el părăseşte Sorbona pentru a deveni şef de lucrari la Şcoala de fizică şi chimie din Paris. Îşi dă teza de doctorat din cercetările asupra magnetismului.