Profeţia Papilor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Prezentarea generală
Conform tradiţiei nefondate, dar larg răspândite, prin anul 1140, Malachia ar fi profetizat succesiunea pontifilor romani până în clipa când Petru „ar reveni” pe pământ să preia personal cheile bisericii care i-a fost încredinţate şi să le redea Stăpânului de la care le-a primit. După părerea unora – la fel de nefondată ca şi profeţia în sine – aceste „profeţii” ar fi fost scrise de Malachia cu colaborarea inspirată a sf. Bernard.
Profeţiile, în cele mai multe cazuri, se referă la locul de provenienţă a papei sau şi la stema de familie; mai puţine sunt cele care se referă la evenimente istorice ce „vor fi” caracterizat pontificatul lor şi mai puţine încă sunt mottourile care să prindă trăsătura caracteristică fundamentală a personajului în cauză.
Malachia a fost un călugăr cistercin şi episcop primat al Irlandei. A trăit între 1094-1148. a fost un energic reformator, mai ales al mănăstirilor. A mirit la Clairvaux, asistat de sf. Bernard, care-l cunoscuse în timpul unei călătorii la Roma, în 1139, de unde s-a întors în patrie ca legat (nunţiu) al Sfântului Scaun. Lui Malachia îi este atribuită celebra Profeţia asupra papilor,de la Celestin al II-lea până la sfârşitul lumii, profeţie în care fiecare papă este desemnat cu un scurt motto (în total 112 mottouri latine, descriu 112 papi care s-au succedat pe scaunul lui Petru de la 1144 şi continuă „până la sfârşitul lumii”). Această operă este clar, apocrifă, şi este redactată – foarte probabil – pe la jumătatea secolului al XVI-lea. A fost publicată pentru prima oară în 1595 de călugărul benedictin Arnold Wion, care a introdus aceste mottouri profetice în opera sa „Lignum vitae”, publicată la Venezia.
Această profeţie temută şi discutată, n-a apărut întotdeauna clară şi precisă în oferirea unui raport clar între mottou şi relativul papă. Cu toate acestea, cu destulă răbdare şi efort interpretativ, se poate încerca o identificare între aceste mottouri şi papii cărora le este aplicat.
În realitate aceste profeţii au fost compilate de Alfonso Ceccarelli cu scopul de a influenţa pe cardinalii electori, participanţi la Conclavul din 1590. În viziunea lui Alfonso, aceste profeţii trebuiau să îl favorizeze pe Cardinalul Simoncelli, născut la Orvieto (Urbs vetus), şi-ntr-adevăr, mottoul succesorului papei Urban al VII-lea este: “De antiquitate Urbis”, doar atât că a fost ales Niccolò Sfrondati din Cremona, dar şi aceasta tot antică.
Nu este lipsită de interes nici precizarea că mulţi cercetători găsesc prognosticul asupra lui Petru al II-lea (sau “Romanul”) drept un adaos din sec. al XVIII-lea, prin urmare total lipsit de valoare previzionară.
Rămânând strict la ceea ce oferă „Lignum vitae”, mottourile sunt:
[modifică] Profeţiile anterioare publicării lor în Lignum vitae
- 1 – Ex Castro Tiberi – (Din Castel de pe Tevere) Celestin al II-lea (8 oct. 1143 – 8 mart. 1144)
Mottoul se referă la locul natal al acestui papă: Guido din Castello, nativ din Castello di S.Felicita al Tiferno în Toscana, în acele vremuri un mic târg situat pe malul fluviului Tevere.
- 2 - Inimicus expulsus - Luciu al II-lea (12 mart. 1144 – 15 feb. 1145)
Acest mottou prezintă două explicaţii posibile: termenul “inimicus” ar fi o aluzie clară la numele de mirean al acestui papă, bologhezul Gerardo Caccianemici, iar termenul “expulsus” s-ar referi la pontificatul său zbuciumat: constituirea unei republici democratice pe teritoriul roman a dus la îndepărtarea puterii civile de curtea pontificală de la Roma. Într-adevăr, aorifeii acestei republici l-au detronizat pe papă de puterea temporală şi l-au izgonit din Roma. În felul acesta mottoul s-ar referti şi la sfârşitul brutal al acestui papă, care a murit lovit cu o piatră în timp ce era expulzat din Campidoglio.
- 3 - Ex magnitude montis - Eugen al III-lea (1145-1153)
Pietro Pignatelli, ales papă în aceeaşi zi în care a murit Lucio al II-lea, era nativ dintr-un mic sătuc din preajma oraşului Pisa, Montemagno. Astfel, mottoul se referă explicit la orginile acestui papă.
- 4 - Abbas Suburranus - Anastaziu al IV-lea (1153-1154)
Papa Anastasiu al IV-lea, care avea nume ca mirean Corrado Suburri, în plus, a fost mult timp abatele mănăstirii Sfântul Rudo.
- 5 - De ruro albo - Adrian al IV-lea (1154-1159)
Adrian al IV-lea, cu numele de mirean Niccolò Breaksper, născut în Anglia, la Sant'Albano, a murit la Anagni. Mottoul, de altefl foarte obscur, ar face aluzie la originile sale britanice.
- 6 - Ex tetro carcere – Victor al IV-lea (antipapă)
Gregorio Conti a fost Cardinal de S. Vittore, renumit carcerier roman.
- 7 - Ex ansere custode – Alexandru al III-lea (1159-1181)
Rolando (Orlando) Papero Bandinelli, tatăl său se numea Ranuccio. Majoritatea interpreţilor afirmă simplu că până în prezent nu s-au găsit explicaţii plauzibile acestui motto; aluzia însă pare a fi legată de nume: Papero (raţă), în latină „anser”: astfel pare să aibă unul din următoarele două sensuri: „din raţă paznic” sau, legat de numele tatălui (broscuţă) (=cele din paza raţei).
- 8 - De via Transtibertina – Pascal al III-lea (antipapă)
Guido da Crema a fost mult timp Cardinal în S. Maria în Trastevere (Transtibertina).
- 9 - Lux in ostio – Luciu al III-lea (1181-1185)
Ubaldo Allucignoli, era Cardinal de Ostia în momentul când a fost ales papă. Astfel este evident că mottoul cu care este desemnat face aluzie atât la numele lui de mirean (Allucignoli) cât şi la numele lui pontifical şi, nu în ultimul rând la oraşul Ostia, unde fusese Cardinal înainte de a fi ales păapă.
- 10 - De Pannonia Tusciae – Callixt al III-lea (antipapă)
provenea din întinsa regiune cunoscută odinioară cu numele de câmpia Panonică – Ungaria de azi – mulţi ani a fost Cardinal de Tuscolo (Tusciae).
- 11 - Sus in cribo – Urban al III-lea (1185-1187)
Uberto Crivelli avea în propria stemă un porc (sus, lat.). Cuvântul „cribo”, face aluzie evidentă la prenumele său de mirean: Crivelli.
- 12 - Ensis Laurentii – Grigore al VIII-lea (1187)
Cuvântul “ensis” face trimitere la stema sa pontificală pe care apare clar o sabie (ensis). Termenul “Laurentii” pare cu toată probabilitatea să se refere la faptul că, mai înainte de a fi ales papă, Alberto de Morra fusese Cardinal de S. Lorenzo in Lucina; sunt însă dubii cu privire la interpretarea corectă a acestui termen.
- 13 - De schola Exiet – Clement al III-lea (1187-1191)
Paul Scolari, Episcop de Palestrina; mottoul, foarte simplu, pare să facă referinţă explicită la prenumele lui de mirean.
- 14 - De rure bovense – Celestin al III-lea (1191-1198)
Giacinto Orsini din „Casata dei Borbone”, încă nu au fost propuneri acceptabile pentru acest motto: sunt însă şi interpreţi care, fără să sducă motivaţii valabile în susţinerea tezei lor, consideră că fraza ar face aluzii la faptul că Giacinto Orsini, în momentul alegerii sale ca papă nu era decţt un simplu diacon.
- 15 - Comes signatus – Inocenţiu al III-lea (1198-1216)
Giovanni Loterio dei conti di Tuscolo da Segni, numele lui de mirean. Mottoul pare destul de evident.
- 16 - Canonicus de latere – Honoriu al III-lea (1216-1227)
Cencio Savelli, în momentul alegerii era canonic în Lateran. Aceasta pare să fie unica semnificaţie plauzibilă atribuită lui de profeţia lui Malachia.
- 17 - Avis Ostiensis - Grigore al IX-lea (1227-1241)
Ugolino dei Conti di Segni, cardinal de Ostia (ostiensis), după alegera sa a adoptat în propria stemă pontificală stema familiei sale: un scut pe care tronează o uriaşă acvilă (avis).
- 18 - Leo Sabinus – Celestin al IV-lea (1241)
Goffredo Castiglioni di Milano, Episcop de Sabina: şi în acest caz referinţa este la stema papală: un leu.
- 19 - Comes Laurentius – Inocenţiu al IV-lea (1242-1254)
Sinibaldo Fieschi, care venea din familia nobilă a conţilor (comes) de Fieschi, a fost creat cardinal în San Lorenzo in Lucina (Laurentius), de către papa Grigore al IX-lea. Posibil ca această interpretare să pară puţin forţată, însă tot atât de probabil apare ca singura plauzibilă.
- 20 - Signus Ostiense – Alexandru al IV-lea (1254-1261)
Rinaldo dei Conti di Segni, înainte de a fi papă a foat cardinal de Ostia.
- 21 - Jerusalem Campaniae – Urban al IV-lea (1261-1264)
Jacques Pantaleon (Giacomo Troyes Pantaleone), nativ din regiunea franceză Champagne în momentul alegerii Patriarh al Ierusalimului; a fost ales papă înainte de a fi fost numit Cardinal.
- 22 - Drago depressus – Clement al IV-lea (1261-1264)
Guy Folquois (Guido le Gros de Saint Gilles): în stema pontificală a lui Clement al IV-lea, era reprezentată o acvilă care ţinea strâns în ghiare un dragon imens. Interpretarea însă este destul de dubioasă şi controversată: dupî părerea multor istoricii, adevărata stemă a acestui papă nu avea decât crini. În acest caz nu mai sunt explicaţii plauzibile cu privire la semnificaţia mottoului.
- 23 - Anguineus vir – Grigore al X-lea (1271-1276)
Tebaldo Visconti din Piacenza, este desemnat de profeţia lui Malachia ca "omul/bărbatul şarpelui " (anguineus vir); într-una din stemele pontificale există şi una, atribuită papei Grigore al X-lea, care are în prim plan un şarpe. Totuşi sunt multe dubii şi neclarităţi cu privirea la aspectul real al stemei acestui pontif. Din această cauză sunt şi unii interpreţi care consideră că aluzia din mottou ar fi la tergiversata alegere a acestui papă, contrasemnată de trecerea la conclavul actual.
- 24 - Concionator gallus – Inocenţiu al V-lea (1276)
Pierre de Tarantasie de origine franceză (gallus), în pofida doar a celor cinci luni de pontificat, Inocenţiu al V-lea şi-a câştigat renumele de cinstit, coerent „om al bisericii” şi un excelent predicator (concionator).
- 25 - Bonus Comes – Adrian al V-lea (1276)
Ca şi pentru Inocenţiu al IV-lea, termenul “comes”, este considerat ca aluzie la familia natală a lui Ottobono Fieschi, care însă a murit mai înainte de a fi încoronat papă. Unii interpreţi consideră că termenul “bonus” cu care este desemnat acest papă este mai degarbă o ironie, ţinând cont să până şi Dante îl plasează în Infern.
- 26 - Piscator tuscus – Ioan al XXI-lea (1276-1277)
Pietro di Giuliani (Pietro Ispano), medic şi filosof de mare renume, înainte de alegere, Cardinal de Tuscolo. În mottoul care-l desemnează este ascuns sensul termenului “piscator”.Într.adevăr, numele lui de botez era Petru, la fel cu acela al faimosului „pescar”, primul papă al Bisericii Catolice.
- 27 - Rosa composita – Nicolae al III-lea (1277-1280)
În stema lui Giovanni Gaetano Orsini (Giangaetano Corsini) trona o rosă (un trandafir). PROFEţIA Îl mai desemnează şi "compositus" făcând în felul acesta trimitere la truda sa neobosită şi la încercările sale repetate de a pune capăt Marii Schisme şi a reface unitatea Creştinismului.
- 28 - Ex telonio liliacei – Martin al IV-lea (1281-1285)
Martinii Simone di Brion, canonic şi trezorier de Saint Martin du Toursin, Franţa. În stema lui erau reprezentaţi câţiva crini, la care că mottoul face vag aluzie. În complex însă, acestei fraze nu-i este atribuită nici o semnificaţie precisă, clară.
- 29 - Ex rosa leonina – Honoriu al IV-lea (1285-1287)
Jacopo Savelli avea în stema pontificală doi lei înconjuraţi de trandafiri.
- 30 - Picus inter escas – Nicolae al IV-lea (1288-1292)
Mottoul relativ la Gerolamo Masci, de la Ascoli Piceno nu este destul de clar. Singura semnificaţie plauzibilă care i-ar putea fi atribuită este aceea referitoare la oraşul său natal: Ascoli Piceno (picus).
- 31 - Ex eremo celsus – Celestin al V-lea (1294)
Acest mottou pare să fie destul de explicit: Pietro da Morrone a fost eremit şi fondatorul Ordinului (călugărilor) Celestini.
- 32 - Ex undarum benedictione – Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303)
mottoul se referă la numele de botez al acestui papă: Benedetto Gaetani (benedictione) ca de altfel şi la stema sa de pontif pe care sunt reproduse valuri (unde) marine.
- 33 - Concionator patarens – Benedict al XI-lea (1303-1304)
Nicolò Bacca-Sini născut la Patara (patarens), aproape de Treviso şi aparţinea ordinului religios al predicatorilor (concionator). Termenul de “concionator”, aşadar, face aluzie într-un anume fel atât la provenienţa sa din Ordinul Predicatorilor cât şi la activitatea sa personală de predicator.
- 34 - De fascis aquitanicis – Clement al V-lea (1305-1314)
Termenul “fascis” face trimitere la stema pontificală a lui Bertrand di Goth formată din 7 fâşii paralele. Pe timpul pontificatului său sediul popilor a fost transferat de la Roma, în Franţa, la Avignone (aquitanicis).
- 35 - De sutore orseo – Ioan al XXII-lea (1316-1334)
Mottoul pare să fie destul de criptic, pare însă că face trimitere într-un anume fel la originile umile ale lui Jacques-Arnaud d’Eurse, fiul unui modest cizmar.
- 36 - Corvus schismaticus – Nicolae al V-lea (antipapă)
Pietro Rinalducci, originario di Corvaro (sau, Corsaro / corvus), ca antipapă a fost printre cei mai de seamă exponenţi ai schismei papale, contribuind cu atitudinea sa la radicalizarea contrastelor din sânul Bisericii (schismaticus).
- 37 - Frigidus abbas – Benedict al XII-lea (1334-1342)
Jacques Fournier, a fost ales papă pe când era abate la mănăstirea de la Fontanafredda (apa rece).
- 38 - Ex rosa atrebatesi – Clement al VI-lea (1342-1352)
Pierre Roger di Beaufort a fost episcop de Arras (atrebatesi); pe stema lui figurau 6 trandafiri (roze).
- 39 - De montibus Pammachii – Inocenţiu al VI-lea (1352-1362)
În emblema lui Etienne (Ştefan) Aubert erau reprezentaţi 6 munţi. În momentul alegerii sale ca papă era Cardinal al (sfinţilor) Santi Giovanni e Paul, la acea vreme titlul avea supranumele de "Pammacchio".
- 40 - Gallus vicecomes – Urban al V-lea (1362-1370)
Guillaume (Guglielmo) Grimoard era francez (gallus) iar înainte de a deveni papă a fost Nunţiu (comes) la curtea conţilor Visconti, din Milano.
- 41 - Novus de Virgine fortii – Grigore al XI-lea (1370-1378)
Pierre Roger de Beaufort, nepot al papei Clement al VI-lea, în momentul alegerii era Cardinal de Santa Maria Nuova (Virgine). Mottoul aşadar pare să facă trimitere la poziţia „forte” a acestui nepot de papă şi la ultima reşedinţă înainte de pontificat.
- 42 - De cruce apostolica – Clement al VII-lea (antipapă)
Robert de Genevois antipapa Clement al VII-lea, era Cardinal la „Dodici Apostoli” (apostolica), emblema lui reprezenta o mare cruce latină.
- 43 - Luna cosmedina – Benedict al XIII-lea
Pietro de Luna, antipapa Benedict al XIII-lea a fost ales papă pe când ocupa scaunul episcopal şi titlul de cardinal de Santa Maria in Cosmedin.
- 44 - Schismo barcinonicum - Clement al VIII/-lea (?) Antipapa
mottoul este destul de obscur. În plus, nici nu este clar la cine se referă. După opinia unora profeţia s-ar referi la Clement al VIII-lea, antipapă şi canonic la Barcellona (barcinonicum), care ar fi fost înfăptuitorul unei politici menită să consolideze schisma. Această opinie însă nu prea are susţinere: în primul rând pentru faptul că acest personaj nici nu este considerat antipapă în listele oficiale ca şi pentru faptul că termenul “schismo”, în plină perioadă de schsmă avignoneză, nu este semnificativ absolut deloc pentru identificarea unui personaj de atare relevanţă.
- 45 - De inferno pregnani – Urban al VI-lea (1378-1389)
Bartolomeo Prignano, născut la Napoli, după afirmaţiile unor istorici într-o zonă a oraşului denumită "inferno".
- 46 - Cubus de mixtione – Bonifaciu al IX-lea (1389-1404)
Pietro Tommacelli ajuns papă şi-a figirat blazonul pontifical cu o diagonală formată din cuburi.
- 47 - De miliore sidere – Inocenţiu al VII-lea (1404-1406)
Mottoul se referă la numele de mirean al papei: Cosimo Migliorati, termenul”sidere” face trimitere la stema pontificală reprezentată cu o stea-cometă.
- 48 - Nauta de Ponte Nigro – Grigore al XII-lea (1406-1415)
Expresia „nauta” (marinar / barcagiu) are o semnificaţie bine precizată şi este folosită de Malachia pentru papii care proveneau din Venezia. Într-adevăr, Angelo Corrier era nativ din Venezia şi fusese Cardinal de Negroponte.
- 49 - Flagellum solis – Alexandru al V-lea (antipapă)
Pietro Filargiro avea reprezentat pe blazonul său pontifical un soare strălucitor. Termenul “flagellum”, folosit de Malachia pentru a-l descrie profetic pare că se referă la faptul că acest antipapă a contribuit foarte mult la radicalizarea schismei, provocată chiar de el.
- 50 - Cervus Sirenae – Ioan al XXIII-lea (antipapă)
Baldassarre Cossa era originar din Napoli, oraş a cărei emblemă o are pe sirena Partenope. Termenul “cervus” face referinţă la blazonul său pontifical, pe care era reprezentat un cerb.
- 51 - Corono veli aurei – Martin al V-lea (1417-1431)
Emblema lui Oddone Colonna era o coloană împodobită cu o coroană de aur. Chiar dacă nu în mod cu totul explicit, spun interpreţii, mottoul face trimitere la blazonul papei Martin al V-lea.
- 52 - Lupa coelestina – Eugen al IV-lea (1431-1447)
După opinia unor istorici, chiar dacă pe stema pontificală nu apare, simbolul lui Gabriele Condulmer, canonic al Societăţii Celestine (coelestina), era era o lupoaică.
- 53 - Amator Crucis – Felix al V-lea (antipapă)
Amedeo di Savoia, principe al casei de Savoia, care avea emblemă o cruce roşie pe un fundal alb. Expresia “amator”, dificilă de interpretat, foarte probabil se referă atât la zbuciumul interior cât şi la controversele aprinse care l-au caracterizat pe acest om şi perioada cât el a fost antipapă.
- 54 - De modicitate lunae – Nicolae al V-lea (1447-1455)
Tommaso Parentuccelli, născut la Luni (lunae), aproape de Sarzana. Provenea dintr-o familie foarte săracă şi, probabil, expresia “modicitate” tocmai la această umilă provenienţă se referă.
- 55 - Bos pascens – Calixt al III-lea (1455-1458)
Pe blazonul lui Alfonso de Borgia este reprezentat un bou la păscut.
- 56 - De capra et albergo – Pius al II-lea (1458-1464)
Enea Silvio Piccolomini (numele de mirean al papei Pius al II-lea) a fost secretarul cardinalilor Capranica şi Albergatti.
- 57 - De cervo et leone – Paul al II-lea (1464-1471)
Înainte de a ajunge papă, Pietro Barbo a fost cardinal de San Marco (sf. Marcu, evanghelistul care are drept simbol un leu înnaripat), concomitent era şi cardinal comendator al Bazilicii Cervia.
- 58 - Piscator minorita – Sixt al IV-lea (1471-1484)
Francesco della Rovere – călugăr franciscan (membru al Ordinului Fraţilor Minori), din Celle (Savona), originar era dintr-o familie de pescari: dacâ espresia „minorita” este clar derivată de la originea sa de franciscan minor, termenul „piscator” poate avea două semnificaţii: prima referitoare la familia de origine; cea de-a doua referitoare la funcţia ocupată în Biserică (referitor la cuvintele lui Isus către Petru: „te voi face pescar de oameni”.
- 59 - Praecursor Siciliae – Inocenţiu al VIII-lea (1484-1492)
Giovanni Battista Cybo a trăit îndelung la curtea regală a Siciliei. Totuşi, termenul “praecursor” încă nu a găsit explicaţie satisfăcătoare.
- 60 - Bos Albanus in portu – Alexandru al VI-lea (1492-1503)
Blazonul pontifical al lui Rodrigo Borgia – ca de altfel şi a celorlalţi din această famileie – reprezenta un bou. De precizat şi faptul că el fusese episcop şi cardinal de Albano şi de Porto.
- 61 - De parvo homine – Pius al III-lea (1503)
Mottoul pare că se referă la prenumele matern al lui Francesco Todeschini: Piccolomini (de parvo homine).
- 62 - Fructus Jovis juvabit – Iuliu al II-lea (1503-1513)
Emblema lui Giuliano della Rovere era un stejar, copac care în antichitate era venerat ca fiind „copacul lui Jupiter (Jovis).
- 63 - De craticule Politana – Leon al X-lea (1513-1521)
Mottou foarte dificil de interpretat: numele tatălui lui Giovanni de' Medici era Lorenzo, sfânt care a fost martirizat pe grătar (nu tatăl, patronimul tatălui). Expresia „Politiana” ar deriva şi deci ar trebui să se refere într-un fel oarecare la Angelo Poliziano, căruia Leon al X-lea i-a fost ucenic.
- 64 - Leo florentius – Adrian al VI-lea (1522-1523)
Adrian Florensz (florentius) din Utrecht avea pe blazonul pontifical doi lei.
- 65 - Flos pilae – Clement al VII-lea (1523-1534)
Iuliu de' Medici, fiorentino (=flos?), avea pe stema pontificală o minge (pala), un glob (pilae) înconjurată de crini (flos).
- 66 - Hyacinthus medicorum - Paul al III-lea (1534-1549)
Alessandro Farnese, cardinal de sfinţii Cosma şi Damian, avea blazonul papal cu 7 crini. Nu s-a găsit însă o explicaţie plauzibilă pentru termenul “medicorum”.
- 67 - De corona montana – Iuliu al III-lea (1550-1555)
Giovanni Maria Ciocchi del Monte (montana), avea emblema formată din două coroane.
- 68 - Frumentum floccidum – Marcel al II-lea (1555)
Stema lui Marcello Cervini, născut la Montepulciano, reprezenta un cerb şi grâu. Termenul “floccidum” foarte probabil că se referă la durata scurtă a pontificatului său: numai 23 de zile.
- 69 - De fide Petri - Paul al IV-lea (1555-1559)
Acest mottou cunoaşte două interpretări. Prima, care apare şi cam forţată; Giampietro Carafa (mireanul Paul al IV-lea) a fost promotorul „Sfântului Tribunal pentru doctrina Credinţei”, de unde şi expresia: „fide”, până aci ambele interpretări sunt de acord, de aci, prima consideră că “petri” ar fi un ecou al numelui de mirean al lui Paul al IV-lea (?); a doua variantă – care pare şi cea plauzibilă – consideră că atributul profetic „petri” aminteşte de piatra pe care a fost zidită Biserica.
- 70 - Aesculapii pharmacum – Pius al IV-lea (1559-1565)
Mottoul care-l desemnează pe Giovanni Angelo de' Medici, pare că derivă de la numele familiei sale: într-adevăr, Esculap este zeul (păgân) al medicinei şi primul medic al omenirii, al istoriei.
- 71 - Angelus nemorosus – Pius al V-lea (1566-1572)
Termenul “angelus” pare foarte probabil de atribuit conduitei morale ale acestui papă (într-adevăr, este printre foarte puţini papi ai acestei perioade recunoscut sfânt); celălalt adjectiv “nemorosus”, (adică tufiş / pădure) indică destul de clar locul naşterii lui Michele Ghisleri: Bosco, în regiunea Alessandria.
- 72 - Medium corpus pilarum – Grigore al XIII-lea (1572-1585)
Ugo Boncompagni ocupă în istorie locul şi numelei ideatorului „calendarului gregorian”. Mottoul, de altfel destul de obscur, probabil se referă într-un mod oarecare la acest eveniment care caracterizează pontificatul lui Grigore al XIII-lea. Oricum, încă nu s-a ajuns la o interpretare care să fie acceptată de toţi şi – cu atât mai puţin – care să fie plauzibilă.
- 73 - Axis in meditate signi – Sixt al V-lea (1585-1590)
Felice Perretti avea pe blazon un leu împărţit ăn două de o diagonală, ca şi cum ar fi tăiat în două de o axă (axis). La fel de bine însă acest mottou poate să se refere la intransingenţa lui faţă de toţi răufăcătorii: fie ei cerşetori sau nobili. Alţi interpreţi pun mottoul în legătură cu refacerea economică a Statului papal, redus la sărăcie de predecesorul lui Sixt al V-lea.
- 74 - De rori coeli – Urban al VII-lea (1590)
Mottoul ar putea să se refere la faptul că Giovan Battista Castagna a fost Arhiepiscop de Rossano; localitate în care – tradiţia spune că s-ar fi coborît mană din cer. Oricum, încă nu s-a putut atribui nici acestui mottou o semnificaţie univocă şi plauzibilă.
[modifică] Profeţii posterioare publicării în Lignum vitae
- 75 - De antiquitate urbis – Grigore al XIV-lea (1590-1591)
Nicola Sfrondati provenea din antica cetate Cremona.
- 76 - Pia civitas in bello – Inocenţiu al IX-lea (1591).
Mottoul pare să indice perioada răvăşită a pontificatului lui Giovanni Antonio Facchinetti: creştinătatea era devastată de sângeroase războaie.
- 77 - Crux romulea – Clement al VIII-lea (1592-1605).
Hipolit Aldobrandini aparţinea unei istorice familii romane (romulea), chiar dacă de mai mult timp aceasta se stabilise la Firenze. Pe blazonul papal Clement al VIII-lea avea o cruce romană.
- 78 - Undosus vir – Leon al XI-lea (1605)
Nu sunt interpretări univoce asupra acestui mottou, totuşi, cea mai mare parte a interpreţilor înclină să creadă că este vorba de scurta perioadă de pontificat al lui Alessandro de Medici, abia împlinite 2 săptămâni.
- 79 - Gens perversa - Paul al V-lea (1605-1621)
Camillo Borghese. Sensul mottoului a rămas nepătruns (misterios) până azi, în pofida nenumăratelor interpretări. Într-o singură privinţă sunt cu toţii de acord: acest mottou este cel mai criptic şi mai indescifrabil dintre toate profeţiile lui Malachia.
- 80 - In tribulatione pacis – Grigore al XV-lea (1621-1623)
Alessandro Ludovisi – fondatorul Congregaţiei "De Propaganda Fide" – toată perioada pintificatului său a fost prins în tratative de pace şi în potolirea cauzelor de războaie: în primul rând controversele politice.
- 81 - Lilium et rosa – Urban al VIII-lea (1623-1644)
Pe blazonul lui Maffeo Barberini sunt reprezentate albini care zboară în jurul crinilor şi a trandafirilor. Interpretarea corectă a acestui mottou, totuşi, este nesigură deoarece, considerând reproducerile stemei din acea vreme, pe blazon nu apar florile de care vorbeşte profeţia.
- 82 - Jacunditas crucis – Inocenţiu al X-lea (1644-1655)
Giovanni Battista Panphili (Panphily) a fost proclamat papă chiar în ziua de Înălţarea Sfintei Cruci. Aluzia este certă.
- 83 - Montium custus – Alexandru al VII-lea (1655-1667)
Emblema pontificală a lui Fabio Chigi era formată din două coline deasupra cărora veghea o stea. Atributul “custus” (o formă medievală a lui „custos”) completează ideea blazonului: „sentinela munţilor”; deşi sunt dintre cercetători care consideră că ar fi o aluzie la prenumele de Chigi. De adăugat şi faptul că acest papă a instituit în Roma un „Monte di Pietà”.
- 84 - Sidus olorum – Clement al IX-lea (1667-1669)
Iuliu (Giulio) Rospigliosi a fost ales papă într-o sală deosebită a palatului pontifical, numită sala lebedelor (olorum). Atributul “sidus” până în prezent este fără tălmăcire.
- 85 - De flumine magno – Clement al X-lea (1670-1676)
Emilio Altieri a fost ales papă pe data de 11 mai 1670, zi în care fluviul Tevere atingea cote alarmante (flumine magno).
- 86 - Bellua insatiabilis – Inocenţiu al XI-lea (1676-1689)
nu există nici o explicaţie plauzibilă a acestui mottou, cu atât mai mult cu cât apelativul de „bestie nesătulă” cu greu i se poate atribui lui Benedetto Odescalchi.
- 87 - Poenitentia gloriosa – Alexandru al VIII-lea (1689-1691)
Alegera lui Pietro Ottoboni a avut loc pe 6 octombrie, zi dedicată Sfântului Brunone, sfânt trecut în conştiinţa istorică ca unul dintre cei mai mari penitenţi ai Bisericii.
- 88 - Rastrum in porta – Inocenţiu al XII-lea (1691-1700)
Antonio Pignatelli aparţinea unei nobile familii napoletane care, în oraş, locuia lângă poarta numită "del rastrello" (rastrum).
- 89 - Flores circumdati – Clement al XI-lea (1700-1721)
Francesco Albani, sfinţit preot numai în 1700. Acestui mottou ni i s-a găsit o interpretare adecvată; singura care a fost emisă, dar ne acceptaă ar fi că, lipsit total de tact politic şi de îndemânarea practică a administrării a avut de înfruntat situaţii destul de dure. În acest caz ar fi o subtilă ironie (de genul: de ce trimiţi pentru front pe unul pe care nici cu o floare nu trebuie să-l atingi?!).
- 90 - De bona religione – Inocenţiu al XIII-lea (1721-1724)
Michelangelo Conti – pontificatul lui este caracterizat de o aspră şi continuuă condamnare a oricărei formă de erezie, cu precădere Janzenismul.
- 91 - Miles in bello – Benedict al XIII-lea (1724-1730)
”Soldat în război” – Pier Francesco Orsini a fost papă într-o perioadă în care s-au înregistrat războaie în toată Europa.
- 92 - Columna excelsa – Clement al XII-lea (1730-1740)
Lorenzo Corsini caratterizzň a caracterizat pontificatul său mai ales cu marile opere urbane (edificii) pe care le-a comandat şi susţinut în toată Roma. În acest caz mottoul s-ar referi la activitatea sa neobosită de magnat şi de iubitor al artei, cu precădere de arhitectură urbană.
- 93 - Animal rurale – Benedict al XIV-lea (1740-1758)
Nici o explicaţie plauzibilă în privinţa acestei profeţii care-l priveşte pe Prospero Lorenzo Lambertini, din Bologna. Totuşi nu lipsesc exegeşi care pun mottoul în legătură cu faptul că Benedict al XIV-lea a încurajat şi susţinut agricultura prin diminuarea taxelor şi promovarea schimbului comercial.
- 94 - Rosa Umbiae – Clement al XIII-lea (1758-1769)
Nenumărate dar şi divergente explicaţii au fost avansate pentru acest mottou care-l priveşte pe Carlo Rezzonico din Venezia, dar nici una nu se bucură de susţinerea specialiştilor. Explicaţia cea mai avansată de până acum ar fi că pe vremea pontificatului său mulţi dintre franciscani divizaţi în mici institute religioase au fost reuniţi în Ordinul Fraţilor Minori, cu sediul în Umbria..
- 95 - Ursus velox – Clement al XIV-lea (1769-1774)
Cea mai răspândită explicaţie care poate fi întâlnită cu privire la mottoul care-l desemneazpă pe Lorenzo Ganganelli (numele complet: Giovanni Vincenzo Antonio Ganganelli) este că el ar fi avut (are) în blazonul papal un urs în alergare. Această interpretare nu poate găsi temei din moment ce emblema lui Clement al XIV-lea conţine, în partea superioară semnul clasic al franciscanilor (două mâini încrucişate), iar în partea de jos muntele cu trei coline. Prin urmare şi acest mottou rămâne fără explicaţie.
- 96 - Peregrinus Apostolicus – Pius al VI-lea (1774-1799)
Mottoul sintetizează nenumăratele vicisitudini pe care Giovanni Angelo Braschi a fost nevoit să le îndure: într-adevăr, după ce a fost făcut prizonier de către francezi a fost târât mai întâi la Siena, apoi la Bologna şi, în sfârşit, la Parma de unde la 29 august 1799 a fost încărcat într-o căruţi de ţară şi transportat în Franţa, la Briançon şi apoi la Valence, unde a murit prizonier.
- 97 - Aquila rapax – Pius al VII-lea (1800-1823)
Gregorio Barnaba descendent ai familie de conţi Chiaramonti a fost fost şi el făcut prizonier de Napoleon Bonaparte. Specialiştii cred că mottoul face trimitere la blazonul lui Napoleon, pe care trona o acvilă.
- 98 - Canis et coluber – Leon al XII-lea (1823-1829)
Annibale della Genga a fost descris de colaboratorii săi cei mai intimi caastfel: „fidel cauzei Bisericii precum un câine şi, în acelaşi timp, prudent în întreprinderile sale precum un şarpe”.
- 99 - Vir religiosus – Pius al VIII-lea (1823-1830)
Francesco Saverio dei Castiglioni a întrupat din plin această descriere profetică: prin smerenia şi bunătatea sa a restabilit multe relaţii cu statele moderne (rupte de intransigenţa predecesorilor săi) şi, în plus a obţinut mari concesii (de amintit libertaea religioasă pentru catolicii armeni dată de Sultan şi ridicarea unei patriarhii pentru păstorirea acestora).
[modifică] - 11 papi înainte de ultimul
- 100 - De balneis Etruriae – Grigore al XVI-lea (1831-1846)
Bartolomeo Alberto Cappellari provenea dintre călugării camaldolenzi, Ordin religios fondat în Toscana (Etruriae). Specialiştii înclină să creadă că pentru atributul “balneis” nu se poate găsi o explicaţie satisfăcătoare, deşi nu lipsesc nici aceia care pun termenul mottoului în legătură cu baia de sânge produsă în Roma de armatele austriece, chemate de acest papă „pentru restabilirea ordinii”. Majoritatea înterpreţilor, însă consideră termenul ca fiind un fel de întărire a termenului “Etruriae”.
- 101 - Crux de cruce – Pius al IX-lea (1846-1878)
În timpul pontificatului liberalului Giovanni Maria Mastai Ferretti, Roma a devenit capitala Iatliei. Cu această ocazie papa Pius al IX-lea a fost nevoit să suprapună crucea pontificală peste crucea sabaudă (caeea a casei de Savoia).
- 102 - Lumen de coelo - Leon al XIII-lea (1878-1903)
mulţi sunt interpreţii, care urmând modalitatea de dinainte de 1595 (data publicării textului profeţiilor) să se limiteze la stemă: într-adevăr, Vincenzo Gioacchino Pecci avea pe blazon o cometă. Aceasztă explicaţie nu este ecceptată de toţi, cei mai critici dintre specialişti, consideră că este o referinţă la enciclica acestui papă: Rerum novarum (1891), enciclică care angaja Biserica într-o luptă decisă pentru demnitatea şi drepturile muncitorilor. Destinderea relaţiilor cu Kulturkamp-ul lui Bismark, citit de unii, nu este aproape deloc luat în seamă.
- 103 - Ignis ardens – Pius al X-lea (1903-1914)
Mottoul se referă explicit la bunătatea şi la credinţa arzătoare a lui Giuseppe Melchiorre Sarto, din Riese (Treviso). Wilhwlm Hunnermann, într-o viaţă romanţată a acestui papă – intitulată întocmai: „Flacăra vie” (în traducerea românească) – pune bine în evidenţă această flacără vie interioară care l-a consumat văzându-i din nou pe creştini ucigându-se între ei. Concluzia cărţii lui W. Hunnermann este că „s-a stins de durere şi de suferinţă morală”.
- 104 - Religio depopulata – Benedict al XV-lea (1914-1922)
Pontificatul lui Giacomo della Chiesa a fost marcat de evenimentele funeste care au devastat lumea şi de plânsul care a urmat acestor triste evenimente. Mottoul se referă la numărul mare de oameni (creştini-necreştini; catolici-necatolici) care au sfârşit pe front şi la numărul mai mare al acelora care au căzut victime sistemelor totalitare şi atee.
- 105 - Fides intrepida – Pius al XI-lea (1922-1939)
În ciuda reproşurilor aduse acestui papă precum că ar fi tăcut în faţa nazismului, totuşi specialiştii găsesc cea mai plauzibilă şi acceptabilă explicaţiei mottoului care-l priveşte pe Achille Ratti (papa Pius al XI-lea), care s-a ridicat împotriva nazismului cu enciclica: „Mit brennender Sorge”, în care taxa nazismul ca total anticreştin şi-l anatemiza. Aceeaşi atitudine de condamnare şi de anatemizare a avut-o faţă de toate regimurile totalitare şi atee, fie că erau ele în Spania, Rusia, Brazilia sau Germania; „credinţă neclintită”.
- 106 - Pastor angelicus – Pius al XII-lea (1939-1958)
Eugenio Pacelli, a fost păstor al Bisericii în timpul celui de-al doilea război mondial şi îndată după. Lui i-a revenit dificila menire de a călăuzi poporul în reluarea vieţii şi reconstricţia postbelică. El este acela care a trebuit să plinească rolul de călăuză morală, spirituală şi materială într-o lume devastată de ură şi de război.
- 107 – Pastor et nauta – Ioan al XXIII-lea (1958-1963)
Angelo Giuseppe Roncalli a fost Patriarh de Venezia (nauta). Termenul “pastor” se referă la neobosita sa activitate de călăuză, şi nu doar spirituală, a tuturor nu numai a Bisericii sau a catolicilor. Exegeţii mai exigenţi nu acceptă nicidecum o explicaţie atât de simplistă. Tocmai pentru că au renunţat la faptul de a folosi aceleaşi mijloace şi metode de interpretare ca pentru primele 77 de mottouri (anterioare publicării profeţiilor şi deci suspecte de determinările istorice ştiute, aspect cu care de altfel toţi cercetătorii sunt de acord). Astfel, pentru aceşti cercetători cele două substantive (nu sunt sdjective sau atribute, ca în multe alte cazuri) legate între ele prin conjuncţia copulativă „et” mottoul face referinţă nu atât la locul natal sau de cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult; ci la însemnătatea Conciliului Vatican al II-lea, în a cărei deschidere papa afirma că nu este un conciliu dogmatic şi doctrinar, ci un conciliu pastoral. Acest conciliul împingea „barca lui Petru” (nauta) spre noi orizonturi.
- 108 – Flos florum - Paul al VI-lea (1963-1978)
Şi în privinţa lui Giovanni Battista Montini sunt câteva divergenţe de interpretare. Interpreţii care vor să lichideze repede şi uşor susţin simplu că în stema acestui papă sunt trei crini. Şi ca explicaţia să nu se termine prea brusc mai adaugă şi faptul că în iconografia creştină crinul este „floarea florilor” (lucru foarte adevărat de altfel, dar nu de aplicat aici, spun alţii). Într-adevăr, cercetătorii mai critici şi – într-un anumefel – mai curajoşi, renunţă la principiile ermeneutice anterioare publicării „profeţiilor” în „Lignum vitae” (1595) şi caută explicaţii mai plauzibile. Aceştia interpretează mottoul ca făcând referinţă la grija şi la activitatea stăruitoare a acestui papaă pentru afirmarea demnităţii vieţii fiecărei fiinţe umane (cu enciclica „Humanae vitae”) ca şi inflexibilitatea lui în afirmarea „florii florilor” pentru viaţa clerului (cu enciclica „Sacerdotalis coelibatus”).
- 109 – De meditate Lunae – Ioan Paul I (1978)
Pontificatul lui Albino Lucani a fost de numai 31 de zile; practic timpul unui ciclu lunar (?).
- 110 – De labore solis – Ioan Paul al II-lea (1978 - 2005)
Karol Wojtyła pare că este deja condamnat de istorie să fie reţinut ca papa polonez. Mottoul cu care este profetizat el (încă în dezbatere) ar putea să se refere la una din aceste trei evenimente:
- concomitent cu naşterea sa a fost şi o eclipsă de soare;
- faptul că provine dintr-o ţară din est (levante del sole);
- spune activitatea sa imensă şi pelerinajele sale apostolice pe toată faţa pământului (întocmai ca soarele).
- 111 – De gloria olivae – Benedict al XVI-lea (2005 – în viaţă)
Bavarezul Joseph Ratzinger, care a succedat lui Carol este desemnat de profeţie ca fiind „de gloria olivae”. Dincolo de faptul că mottoul este destul de obscur, pare şi prematur să se lanseze interpretări (se ştie, doar că profeţiile sunt înţelese abia după plinirea lor). Cu toate acestea iată că sunt şi interpreţi, care (chiar înainte de moartea lui Ioan Paul al II-lea) au lansat explicaţii ipotetice (se-nţelege). Iată câteva dintre aceste ipoteze:
- plecând de la faptul că măslinul este simbolul păcii, unii cred (au crezut) că pontificatul succesorului va fi centrat pe pacea universală în numele lui Isus.
- repeziţii, că mottoul ar putea să se refere la stema noului papă, „aşa cum s-a mai întâmplat şi-n trecut”.
- cei mai îndrăzneţi, plecând de la faptul că măslinul este simbolul iudeilor (şi aceasta în conformitate cu Biblia), au avansat supoziţii mult mai îndrăzneţe: ....
[modifică] Petrus Romanus
Pentru ultimul papă numele este cât se poate de sugestiv: Petru a fost primul pontif, un alt Petru va fi ultimul pontif. Acestuia "Profeţia lui Malachia" nu i-a dedicat doar un simplu motto, dar câteva versuri în limba latină:
In persecutione extrema sacrae romanae ecclesiae sedebit Petrus romanus, qui pascet oves in multis tribulationibus; quibi transactis, civitas septis collis diruetur, ed Judex tremendus judicabit populum suum. Amen.
A căror traducere sună cam aşa:
În timpul ultimei persecuţii a Sfintei Bisericii Romane, pe scaun va sta Petru, romanul, care-şi va păstori turma printre foarte multe suferinţe (încercări) tribolazioni; iar când aceste încercări se vor sfârşi, oraşul celor şapte coline va fi distrus, şi judecătorul cel de temut va judeca poporul său. Amin (Aşa să fie).
[modifică] Bibliografie
- Le profezie sui papi di San Malachia (vescovo) - R. Ernst,
- Le profezie di Malachia - T. Alfred,
- L'Ultimo Papa - J. Hugh.