Liviu Rusu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Liviu Rusu (n. 9 noiembrie 1901, Sărmaşu, comitatul Cluj - d. 17 decembrie 1985, Cluj-Napoca), psiholog, estetician, cercetător şi istoric literar, profesor universitar la Universitatea din Cluj.
Liviu Rusu a fost una dintre personalităţile de marcă ale vieţii universitare clujene, recunoscut totodată şi pe plan internaţional, atât pentru activitatea sa didactică cât şi pentru cea de estetician. Liviu Rusu a fost inclus şi în dicţionarul "Scriitori români mureşeni", de Ana Cosma, apărut în 2000.
[modifică] Biografie
Profesorul s-a născut la 9 noiembrie 1901, în Sărmaşu, şi a murit la 17 decembrie, 1985, la Cluj-Napoca. Tatăl său, Constantin Rusu, a fost preot, iar mama sa, Ema, s-a născut Turi. Primele trei clase primare le-a urmat în localitatea natală, între 1908-1911, iar clasa a IV-a a făcut-o la Liceul Evanghelic German din Bistrţa (1911-1912), unde va studia şi în ciclul gimnazial şi în cel liceal, până în 1920. Şi-a continuat studiile la Facultatea de Drept (1920-1921), apoi la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii « Regele Ferdinand I” din Cluj (1921-1925). Îşi începe cariera universitară încă din timpul studenţiei, fiind numit în 1923 preparator, iar după absolvire, în 1928, devine asistentul renumitului psiholog Florian Ştefănescu-Goangă, la Institutul de Psihologie din Cluj. Teza de licenţă a fost “Selecţia copiilor dotaţi”. Din 1928 este doctor în filosofie, specialitatea psihologie, la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj. Între 1928-1929 face o specializare în Germania, la Leipzig, Berlin, Hamburg. Din 1929 este conferenţiar, iar din 1931 docent în psihologie cu teza Aptitudinea tehnică şi inteligenţa practică.
Preocupările din domeniul psihologiei s-au materializat în studii publicate, între 1929-1939, în Revista de psihologie, în volume colective (L. Rusu, L. Bologa, N. Mărgineanu, Al. Roşca, D. Todoranu, Psihologia configuraţiei, 1929) sau personale (Principiile de bază ale psihologhiei aplicate, 1929, Problema orientării profesionale, 1929).
După o specializare la Paris (1933-1935), în 1935 îşi susţine un doctorat de stat în estetică, sub conduce rea unei somităţi în materie, Charles Lalo, la Universitatea Sorbona,cu teza principalã Essai sur la creation artistique. Contribution a une esthetique dynamique, cea secundarã fiind Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine.
Din 1938 este profesor titular de estetică la Facultatea de Filosofie şi Litere din Cluj, de unde este înlăturat de noile autorităţi în 1948. Până în 1961 este bibliotecar, alături de Lucian Blaga, la Academia R.P.R., filiala Cluj, din acest an şi până în 1971 la catedră, la Universitatea « Babeş-Bolyai » din Cluj-Napoca, în specialitatea Literatură universală şi comparată. În perioada în care a fost bibliotecar a lucrat în paralel şi la Institutul de Lingvistică al R.P.R., fiind cercetător în cadrul colectivului de literatura română.
[modifică] Opera ştiinţifică
Debutează în 1925 în ziarul « Naţiunea », din Cluj, cu critică literară. Opera sa se constituie, în principal, din cărţile « Goethe, câteva aspecte », Cluj, 1932, « Max Dessoir, estetician şi filosof », Cluj, 1933, Essai sur la création artistique. Contribution a une esthetique dynamique, Paris, Alcan, 1935, Bucureşti, 1972, (considerată lucrarea sa de căpătâi, despăre care s-au exprimat Charles Lalo, Charles Werner, Edgar de Bruyne, V. Feldman, B. Fondane, Hector Talvart, Eliot D. Hutchinson, Guillaume de Bricqneville, P. Panici, D. Z. Milacici, Henri Focillon, R Müller-Freienfels, J. Gantner, Wellek şi Warren, Cesare Pavese, Mircea Mancaş, Petru Comarnescu ), « Le sens de l’existence dans la poesie populaire romaine, Paris, 1935, Estetica poeziei lirice (1937), Cluj, ediţia I, Bucureşti, 1944, ediţia a II-a, Bucureşti, 1969, ediţia a II-a, Logica frumosului, Cluj, 1946, ediţia a II-a, Bucureşti, 1968,, « Eschil, Sofocle, Euripide », Bucureşti, 1961, ediţia I, Bucureşti, 1968, ediţia a II-a, « Eminescu şi Schopenhauer », Bucureşti, 1966, Viziunea lumii în poezia noastrã popularã : de la resemnare la acţiunea creatoare, Bucureşti,(1967), « Scrieri despre Titu maiorescu », Bucureşti, 1979, « De la Eminescu la Lucian Blaga şi şi alte studii literare şi estetice, , Bucureşti, 1971, « Eseu despre creaţia artistică. Contribuţii la o estetică dinamică », Bucureşti, 1989.
I s-a acordat Premiul “Bogdan Petriceicu Haşdeu” al Academiei R.S.R., pentru volumul “Scrieri despre Titu maiorescu” (1979), Premiul special al Uniunii Scriitorilor pe anul 1980.
Liviu Rusu a colaborat la diverse publicaţii de cultură din ţară şi străinătate, a participat la importante congrese internaţionale de estetică şi literaturã comparată, a ţinut conferinţe publice, s-a manifestat în numeroase dezbateri polemice cu personalităţi ale vieţii universitare şi literare.. A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, membru în comitetul de redacţie al revistei de literatură comparată Lenau-Forum (Viena), membru în “Association internationale de littérature comparée”.
[modifică] Casa memorială
Având în vedere cele de mai sus, considerăm că este o onoare pentru oraşul Sărmaşu să-şi omagieze înaintaşii care şi-au legat numele de aceste locuri, iar prin acordarea numelui « Liviu Rusu » Bibliotecii orăşeneşti Sărmaşu, se face un act de restituire a memoriei unei personalităţi remarcabile a vieţii culturale şi didactice româneşti.
Odată cu atribuirea numelui de « Liviu Rusu », propunem amplasarea unei plăci comemorative, pe casa în care s-a născut Liviu Rusu, actualmente, casa parohială ortodoxă.