Limba croată
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Croată (Hrvatski) | |
---|---|
Vorbită în: | Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, (în Voivodina), Ungaria, România (judeţul Caraş-Severin) şi alte ţări |
Regiune: | Europa de sud-est, Peninsula Balcanică |
Număr de vorbitori: | 5 milioane |
Loc: | |
Clasificare genetică: | Limbi indo-europene Limbi slave Limbi slave de sud subgrupul occidentale |
Statut oficial | |
Limbă oficială în: | Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia (în Voivodina) |
Reglementată de: | |
Coduri de limbă | |
ISO 639-1 | hr |
ISO 639-2 | scr (B), hrv (T) |
SIL | SRC/CRX |
Hartă indisponibilă | |
Vezi şi: Limbă - Listă de limbi |
Limba croată este o limbă slavă de sud, vorbită în principal de croaţi. În ideea unei limbi sârbocroate, croata este una dintre variantele acesteia, pe lângă varianta sârbă.
Cuprins |
[modifică] Variante regionale
1. Dialectele limbii croate se disting după forma pronumelui interogativ referitor la subiectul nume de lucru: što – kaj – ča = „ce”. Prin urmare sunt trei dialecte:
- štokavski, vorbit în cea mai mare parte a Croaţiei şi de către croaţii din Bosnia şi Herţegovina. Acelaşi dialect este vorbit şi de către sârbi în cea mai mare parte a Serbiei, deşi sârba este considerată oficial ca fiind o limbă aparte.
- kajkavski, în nordul Croaţiei
- čakavski, în nord-vestul Croaţiei
2. Există şi o stratificare supradialectală după modul în care a evoluat sunetul ĕ din limba slavă veche notat cu litera “iat”, care cuprinde şi limba sârbă. Dintre acestea, două privesc limba croată:
- pronunţarea ijekavski, în cea mai mare parte a Croaţiei şi în Bosnia şi Herţegovina. Aici, de exemplu „lapte” se spune mlijeko.
- pronunţarea ikavski, în unele părţi din Croaţia, unde „lapte” se spune mliko.
Limba literară croată se bazează pe dialectul štokavski cu pronunţarea ijekavski.
[modifică] Fonetică
[modifică] Corespondenţa scriere-pronunţare
Limba croată se scrie numai cu alfabetul latin, cu ortografia reformată în secolul al XIX-lea prin adoptarea principiului fonetic propus de cărturarul sârb Vuk Karađić. În schimb şi sârbii au adoptat alfabetul latin, pe lângă alfabetul chirilic.
Litere | Pronunţare aproximativ ca în |
---|---|
a | ac |
b | bun |
c | ţară |
č | cer, mai dur |
ć | între cer şi teacă în graiul maramureşean, muiat |
d | dor |
đ | între ger şi deal în graiul maramureşean, muiat |
dž | ger, mai dur |
e | elev |
f | film |
g | gură |
h | horă |
i | inel |
j | iar |
k | kilogram |
l | loc, mai dur |
lj | leac în graiul maramureşean, muiat |
m | mal |
n | nor |
nj | neam, în graiul maramureşean, muiat |
o | om |
p | pas |
r | rar |
s | sac |
š | şapcă |
t | turn |
u | ulei |
v | voce |
z | zor |
ž | jar |
[modifică] Bibliografie
- FILIPI, Goran, IONILĂ, Florin-Lazăr, Ghid de conversaţie român-croat, Bucureşti, Niculescu
- JOLIĆ, Borjanka, LUDWIG, Roger, Le serbo-croate sans peine, Chennevières, Assimil, 1972
- SALA, Marius, VINTILĂ-RĂDULESCU, Ioana, Limbile lumii, Mică enciclopedie, Bucureşti, E.Ş.E., 1981