Rutare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Rutarea este un concept specific multor tipuri de reţele şi reprezintă în general descoperirea căii de transmiterea a pachetelor de date către o reţea distantă.

[modifică] Principiile rutării IP

Principiile rutării IP sunt:

  1. Atât hosturile cât şi ruterele participă la rutare;
  2. Rutarea este de 2 feluri:
    • directă (transmiterea pachetelor între sisteme conectate în aceeaşi reţea fizică);
    • indirectă (calculatorul destinaţie nu este în aceeaşi reţea fizică; pachetul este transmis unui ruter).
  3. Rutarea este bazată pe o tabelă care are în principal următoarele câmpuri: masca reţelei (netmask), adresa reţelei (net-address) şi adresa următorului ruter (next-hop).
  4. Algoritmul de rutare execută următorii paşi:
    • extrage adresa IP destinaţie din pachetul IP;
    • începând cu prima înregistrare, parcurge tabela de rutare, comparând rezultatul operaţiei ŞI logic (AND) efectuată între adresa IP destinaţie şi masca reţelei extrasă din înregistrarea tabelei de rutare;
    • dacă rezultatul operaţiei ŞI logic corespunde cu adresa reţelei din înregistarea tabelei de rutare, pachetul IP este transmis la ruterul specificat (next-hop);
    • se declară eroare de rutare dacă nu există nici o înregistrare în tabela de rutare care să îndeplinească condiţia anterioară.
  5. Ordinea înregistrărilor în tabela de rutare este următoarea:
    1. rutele reţelelor conectate direct la interfeţele ruterului;
    2. rute specifice pentru anumite hosturi;
    3. rute specifice pentru anumite reţele;
    4. ruta implicită (default route).
  6. Calculatoarele gazdă (hosts) au tabela de rutare minimală, formată în principal din rutele către reţelele conectate direct şi ruta implicită.
  7. Pentru modificarea automată a tabelelor de rutare pe rutere, sunt folosite protocoalele de rutare.
  8. O colecţie de reţele şi rutere controlate de o singură autoritate se numeşte AS (Autonomous system).
  9. Există 2 tipuri generale de protocoale de rutare:
    • protocoale folosite de ruterele aflate în acelaşi AS (Interior gateway protocols); Ex.: Routing Information Protocol (RIP, RIP2) şi Open Shortest Path First (OSPF).
    • protocoale folosite de ruterele care interconectează AS-urile (Exterior gateway protocols). Ex.: Exterior Gateway Protocol (EGP) şi Border Gateway Protocol (BGP).( bgp este un egp) egp nu este un protocol de routare ...este o grupa de protocoale...la fel este si interior gateway protocol (din igp fac parte ospf,eigrp,rip)