Peter Paul Rubens
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Peter Paul Rubens (n. 28 iunie 1577, Siegen/Westfalia - d. 30 mai 1640, Antwerpen), cel mai renumit pictor flamand. Viaţa lui Rubens pare să fi fost guvernată de o inepuizabilă energie. În decurs de patruzeci de ani, artistul pictează ca. 1400 tablouri şi execută sute de desene. Este primit cu căldură atât în cercurile celor mai de seamă artişti din Europa, cât şi la curţile princiare.
Cuprins |
[modifică] Biografia
Peter Paul Rubens s-a născut la Siegen, în Westfalia, fiu al lui Jan Rubens. Cu câţiva ani mai înainte, tatăl artistului - asesor la tribunalul din Antwerpen - se refugiase cu familia la Köln, pentru a scăpa de persecuţiile guvernatorului spaniol al Olandei, Ducele de Alba. În 1577 se naşte Peter Paul, a cărui copilărie va fi umbrită de moartea tatălui său în 1587. Doi ani mai târziu, mama artistului se întoarce cu copiii la Antwerpen.
[modifică] Tinereţea şi anii de ucenicie
În anul 1589 tânărul Rubens este înscris la cea mai bună şcoală din Antwerpen, condusă de eruditul Rumboldus Verdonck, unde, copiind ilustraţii biblice, descoperă măiestria desenului. În anul 1591, începe să studieze pictura în atelierul peisagistului Tobiasz Verhaecht din Antwerpen. După un scurt stagiu în atelierul lui Adam van Noort, Rubens devine în 1596 elevul lui Otton van Veen (numit şi Vaenius), un pictor al cărui stil este influenţat de maeştrii italieni din vremea respectivă. La vârsta de 21 de ani, fiind deja pictor independent, Rubens este primit în breasla de pictori a oraşului Antwerpen, dar - la sfatul maestrului său - se hotărăşte să plece în Italia.
[modifică] Anii în Italia
Rubens călătoreşte mai întâi la Veneţia, unde descoperă pictura lui Tiziano, pentru care are o deosebită admiraţie. La Mantua este fascinat de decoraţiile din Camera degli Sposi realizate de Andrea Mantegna şi de frescele executate de Giulio Romano. În Florenza execută schiţe după Bătălia de la Anghiari a lui Leonardo da Vinci şi studiază sculpturile de la mormintele familiei de Medici ale lui Michelangelo. La Roma are posibilitatea să studieze operele lui Michelangelo din Capella Sixtină, stampele lui Rafael de la Vatican, picturile lui Caravaggio, precum şi sculptura antică. Anii petrecuţi în Italia s-au concretizat în opere destinate prinţului Vincenze Gonzaga din Mantua, în pictura unui triptic destinat capelei Santa Croce in Gerusalemme din Roma, precum şi în executarea portretelor unor aristocraţi din Genova.
[modifică] Din nou în Antwerpen
În 1608 Rubens se întoarce în Antwerpen, unde este numit pictor de curte al arhiducelui Albert. În anul următor se căsătoreşte cu Isabelle Brandt, fiica unui celebru avocat şi umanist din Antwerpen. În 1611, Rubens termină tripticul Înălţarea crucii şi începe lucrul la Coborârea de pe cruce, ambele opere destinate catedralei din oraşul Antwerpen. În anii următori pictează mai ales tablouri cu tematică religioasă, dar primeşte şi comenzi cu teme laice pentru un grup de negustori din Genova, reprezentând scene din viaţa consulului roman Detius Mus, sau o serie de tablouri înfăţişând "Faptele lui Constantin" pentru regele Ludovic al XIII-lea al Franţei.
Ajuns în culmea gloriei, Rubens începe o serie de cicluri decorative de mare amploare, ca decorarea bisericei iezuiţilor Sfântul Carol Boromeusz din Antwerpen, mari panouri decorative pentru Palatul Luxemburg din Paris la comanda reginei Maria de Medici. În 1626 moare Isabelle Brandt, soţia sa. Îndurerat, Rubens continuă să călătorească mult, îndeplinând şi misiuni diplomatice la Madrid sau Londra.
[modifică] Ultima perioadă a vieţii
În ultimii ani, Rubens se concentrează cu precădere asupra temelor mitologice, cu predilecţie dionisiace. În decembrie 1630 se recăsătoreşte cu Helene Froment, fiica unui negustor bogat din Antwerpen, vestită pentru extraordinara ei frumuseţe, pe care o va picta în mai multe tablouri.
În anul 1630, Rubens este ridicat la rangul de cavaler de către regele Carol I al Angliei, iar un an mai târziu este înnobilat de regele Filip IV al Spaniei. Continuă executarea unor opere de pictură cu caracter monumental după Metamorfozele lui Ovidiu, precum şi Judecata lui Paris, Sărbătoarea lui Venus, Cele trei Graţii şi altele.
Începând cu anul 1637, crizele de artrită de care suferea de mai mulţi ani se îndesesc şi devin tot mai grave. La 30 mai 1640, Peter Paul Rubens încetează din viaţă. Este înmormântat în biserica Sfântul Iacob din Antwerpen, chiar sub tabloul pictat de el, Sacra Conversazione.
[modifică] Din opera lui Rubens
[modifică] Coborârea lui Iisus de pe Cruce (1612-1614)
Tripticul Coborârea de pe Cruce este realizat la scurtă vreme după întoarcerea din Italia. Influenţa lui Caravaggio este foarte puternică, fiind evidentă în contrastele violente dintre lumină şi umbră, între tonurile calde şi reci, precum şi în realismul execuţiei. Totuşi, compoziţia este dedramatizată şi capătă trăsături mai clasice. Aceasta rezultă din faptul că Rubens cedează tot mai mult influenţei exercitate de Tiziano, pe care îl va admira până la moarte. Într-un alt triptic intitulat Înălţarea crucii, teatralitatea accentuată aminteşte de tablourile lui Tintoretto, ale cărui tablouri le admirase la Veneţia.
[modifică] Răpirea fiicelor lui Leucip (1618)
În această compoziţie plină de dinamism, tensiunea specifică tabloului degajă multă energie şi pare să se propage în afara ramelor geometrice, amplificată de trăsăturile tuşelor vibrate şi de culorile vii. Întreg ansamblul se înţelege în legătură cu tematica extrasă din mitologia greacă, în care se povesteşte cum gemenii Castor şi Polux - născuţi din legătura lui Zeus cu Leda - au răpit două din fiicele lui Leucip, cu intenţia de a le lua în căsătorie. Nu trebuie uitat că Rubens era un pictor erudit. Într-o zi el a afirmat despre tablourile sale: "Pentru a le înţelege cu adevărat, sunt necesare explicaţiile autorului". Rubens are 40 de ani atunci cand realizează pictura. Rubens exaltă culorile folosindu-se de raporturile dintre complementare: roşu carmin şi vermillonul mantiilor răspund culorii verzi a peisajului, galbenul aurit al drapajului aruncat in prim plan dă replica culorii albastre a cerului.
[modifică] Sosirea Mariei de Medici la Marsilia (1622-1625)
În anul 1621, regina Franţei, Maria de Medici, îi cere lui Rubens să execute decorarea galeriei de festivităţi a palatului Luxemburg, din Paris. Opera este terminată în anul 1625, cuprinzând 24 picturi de dimensiuni mari care prezintă "Istoria vieţii celebre şi a faptelor eroice ale Reginei". În prezentarea acestor evenimente, pictorul îmbină două abordări, realistă şi alegorică. Astfel, în Debarcarea la Marsilia, Maria de Medici este prezentată nu numai înconjurată de persoanele de la curtea ei, dar şi de personaje mitologice, cum sunt cele trei Naiade din planul frontal al tabloului şi zeiţa Gloriei.Rubens a început lucrul la acest ciclu prin pregătirea unei serii de mici schiţe în ulei, pe care asistenţii lui le-au mărit la dimensiunile necesare. Apoi Rubens a făcut retuşurile, asfel încât pânzele redevin opere ieşite de sub mâna artistului.
[modifică] Judecata lui Paris (1635-1638)
Tabloul inspirat de mitul alegerii "celei mai frumoase" de către Paris, alegere care a dus la războiul Troiei, a fost o bună ocazie pentru Rubens de a prezenta nuduri de femeie. De la stânga la dreapta, prin personajele Atenei, Afroditei şi Herei, artistul prezintă nudul de femeie din faţă profil şi spate. Când Paris oferă mărul Afroditei, furia Herei dezamăgite, întoarsă cu spatele, este sugerată de păunul de la picioarele ei. În Afrodita se recunoaşte fizionomia Helenei Fourment.
[modifică] Tablouri inspirate de cele două soţii ale lui Rubens
Isabelle Brandt şi Helene Fourment, cele două soţii ale lui Rubens, i-au pozat acestuia în repetate rânduri, nu numai pentru portretele lor. Trăsăturile lor pot fi recunoscute în toate peronajele feminine pictate de artist. De menţionat sunt Autoportretul artistului cu Isabelle Brandt (1609), Portretul Helenei Fourment în haină de blană (1636). Pictate din pură plăcere, aceste opere sunt mult mai sugestive decât portretele oficiale. Portretul Helenei Fourment acoperită în parte de o blană este, fără îndoială, cel mai mare omagiu pe care i l-a adus artistul celei de-a doua soţii şi frumuseţii trupului ei. Pata întunecată pe care o formează haina de blană face ca dintr-o dată trupul dezgolit să strălucească de o lumină neobişnuită. Blana de mică dimensiune nu reuşeşte să ascundă, ci să dezvăluie nuditatea tinerei femei.
[modifică] Şcoala lui Rubens
După întoarcerea din Italia, Rubens devenise suveranul neîntrecut al şcolii din Antwerpen. Copleşit de nenumăratele solicitări, pictorul îşi deschide un atelier, în care execută schiţele introductive, care sunt copiate fidel de ucenicii lui şi mărite la scara cerută de proiect. Dintre discipolii săi, puţini au avut totuşi vocaţia de a deveni mari pictori; aceştia au fost Anton van Dyck, Jacob Jordaens şi Jan Bruegel. Printre numeroşii artişti de mai târziu, la care se recunoaşte influenţa lui Rubens, sunt de menţionat: Watteau, Fragonard, Delacroix, Renoir.
[modifică] Bibliografie
- David Jaffé / Elizabeth McGrath / Minna Moore Ede: Rubens. A Master in the Making, Londra: National Gallery Company 2005, ISBN 1-8570937-1-2, recenzie în limba germană de Eveliina Juntunen online
[modifică] Legături externe
- en Pictură