Iosif Iser
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iosif Iser (n. 21 mai 1881, Bucureşti - d. 25 aprilie 1958, Bucureşti) a fost un pictor şi grafician evreu român, membru al Academiei Române. A studiat la München şi la Paris.
Cuprins |
[modifică] Stilul
Iniţial a fost inspirat de curentul expresionist, pictând cu linii groase şi unghiuri ascuţite, cu un colorit în care predomină tonurile pământoase.
După ce şi-a terminat studiile, Iser a lucrat pentru presa socialistă, la „Facla” şi „Adevărul”, unde a publicat un număr mare de caricaturi. Desenele satirice abordau problemele societăţii româneşti, prin prisma conflictului dintre clase, şi erau adresate în special monarhiei şi burgheziei, subliniind totodată rolul mişcării muncitoreşti.
În perioada de maturitate, pictura lui Iser cuprinde scene de viaţă, pe teme dobrogene, cu portrete de localnici tătari. În urma unor călătorii în Spania şi în Orient, Iosif Iser adoptă o coloristică mai luminoasă, cu tentă exotică, compziţiile capătă echilibru şi monumentalitate. A continuat să trateze tema tătarilor, cu lucrarea Tătăroaică în albastru sau Famile de tătari. Mai târziu a adăugat colecţiei şi o serie de picturi care tratau arlechini.
După al doilea război mondial, a pictat din nou teme socialiste, în special portrete de muncitori. În 1955 a fost ales membru al Academiei Române. A decedeat în 1958 la Bucureşti.
[modifică] Opera
Perioada desenelor satirice:
- Aplicarea constituţiei, 1911
- 10 mai, purpură şi sânge, 1912
- Holera, 1912
- Greva, 1912
- Carol I - 1907, 1913
Perioada de maturitate artistică:
- Tătăroaică din Medgidia, 1913
- Peisaj dobrogean, 1918
- Familie de tătari, 1936
- Tătăroaica, 1936
- Odalisca mare în gri şi bleu, 1945
- Arlechin şi dansatoare
- Nud
- Toledo
- Autoportret
Perioada socialistă:
- Portretul muncitorului Lăzărescu
- Maica Bucurea toarce
- Ţărănci torcând
[modifică] Legături externe
- ro Capodopere de Iosif Iser în colecţii particulare (II)
- ro tudor-art.com - Iosif Iser
- ro enciclopedia judaica
- en Profle at artline.ro
[modifică] Bibliografie
- Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti 1964