Utilizator:Tcacenco
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tema: „Calul şi Lupul arhietipuri dacice şi simbolistica lor în foclorul românesc"
Tcacenco Victor Istorie an. IV Istoria Românilor începe cu istoria stramoşilor noştri, a geto-dacilor , care sunt o ramurâ a primului neam trac, al cărui trecut se poate reconstitui pe baza scrierilor autorilor antici şi a izvoarelor arheologice . Cercetatorii români au stabilit ca calul şi lupul, au avut o mare însemnatate culturala şi mitologico- spiritualâ precum şi economica la geto - daci încâ de timpuriu. Nu se poate de ignorat nici reprezentarile de pe Columna Traiana , care sunt nişte imagini vii, ce reprezintâ poporul geto-dacilor din spaţiul Carpato-danubiano -pontic . Pe columnâ este reprezentat şi calul în diverse posturi , adeseori câlârit, precum şi lupul sau „drao" acel simbol sau stindard dacic unde e reprezentat capul de lup . Este cunoscut faptul câ pe meleagurile noastre, încâ de la începutul neoliticului, au apărut in cadrul materialelor arheologice , resturi aparţinând calului dar în numâr foarte redus . Dar, în bronzul final (Cultura Noua ) calul era de acum şi câlârit folosindu-se deja şi o zâbalâ în gurâ în partea a II -a a Hallstattului în Europa existau douâ grupe mari de cai deosebiţi ca morfologie şi talie :cai scunzi, denumiţi vestici caracteristici populaţiilor celtice şi cai mai înalţi în medie cu zece centimetri denumiţi estici şi atribuiti mai ales sciţilor . în cadrul grupârii estice in LaTene , geto-dacii, prin tehnici de ameliorare rasialâ fenomen cu totul inedit in lumea barbarâ au îmbunâtâţit respectiva grupare şi au avut astfel la dispoziţie douâ grupâri de cai: cei ordinari de talie oarecum mai joasâ cu media de 1,30 - 1,35 m , buni la toate şi cai : zişi de elitâ de talie înaltâ în medie 1,40 m , folosiţi mai ales pentru câlârie îndeosebi în luptâ 3.
Dar primele reprezentâri ale calului la stramoşii noştri sunt pe efigiile unor monede emise de suverani arsacizi, ca şi în scene întaţişind zeficarea regilor daci europeni, conducatorii ^ respectivelor state fiind reprezentaţi câlari pe cai. In timp ce regele regilor primea coroana de zeificare de la zeiţa Victoriei, în prezenţa zeiţei dreptâţii, calul facând şi el un gest de închinare ridicindu-şi piciorul stâng şi aplecindu-şi capul pentru a fi şi el zeificat cu stapinul sâu 4. Geto -dacii preţuiau caii întrucât aceastâ specie a apârut şi a fost domesticitâ în spaţiul Dimareano-pontic din cele mai vechi timpuri dovadâ fiind acele descoperiri arheologice. Caii erau folosiţi de geto-daci şi în scopuri cultice . 1 C. Daicm'iciu, H. Dalcoviclu ,Columna lui Tralan,editura Meridian Buc. 1966 ilustrutla 18. 2 S. Haimovici ,Curucteristiclle morfo-biometrlce ale cullor geto-dacilmportanta lor economlcu si culturala //Al lll-leu congres Internutional de Tracologie Nicolue Denduseunu, 2002, pag. 56. 'i Ihidem , pug. 53. 4 Muauz.in istorlc, nr.ll (224) nolembrle 1985, pag.33. Sau pus in evidenţa in caarui mai munui s>iiun <ii ncuiu^ivc, ci^cz-aii, iit^iu^i^ , g,i^^i oiii^,wi«.i,tv^ dar şi în morminte cu tumuri ca cel al regelui get Cotiso , care a domnit în sec. V î.e.n.5. Acest mormânt s-a descoperit la Agighiol (jud. Tulcea ) în el s-au gasit osemintele a trei cai îngropaţi odatâ cu Cotiso. Ca tradiţie şi ca ritual magic terapeutic este caluşul care s-a pâstrat şi la români ,care erajucat în exclusivitate de barbaţi, acest dans a existat, din totdeauna la geto-daci 6 el e un dans ritualic ce are putere de a atrage fortele nevâzute benefice şi vindecatoare el este jucat pe întreg teritoriu locuit de români, inclusiv şi Macedonia. Vom regâsi şi în basmele româneşti un caracter mitologic în care calul fermecat este mâncâtor de jaratec , este ajutorul lui Fât-Frumos Jn toate încercârile prin care trece pentru a învinge zmeii 7. în întreaga artâ a antichitaţii este des intâlnitâ imaginea „Câlâreţului Trac", de fapt dac , care a 0 fost inspirat ulterior si preluat de simbolistica româneascâ de „ Sf. Gheorghe" , aceast erou trac este reprezentat tot deauna câlare pe un cal cu mantia fluturând în vânt, i s-a mai spus „cavalerul trac". lar în inscripţiile latine şi greceşti el apare ca Heros sau Heron şi acest termen nu e un calificativ sau un epitet oarecare, ci un nume pe care il dâdeau tracii . Este de crezut câ la tracii din regiunile carpato- dunarene anul nou se serba în luna aprilie pe 23, când aveau loc şi serbâri date în cinstea Eroului Trac .Dupâ râspândirea creştinismului biserica intervine pentru aînlocui aceastâ serbare cu una creştinâ în cinstea Sf. Gheorghe . Pentru fixarea iconografiei sfântului în cauză , s-a servit de reprezentârile Eroului Trac din care s-au suprimat câteva amânunte şi s-au înlocuit cu altele . Copierea trasaturilor zeului trac în redarea înfaţişârii Sf. a mers întratât de departe încât ţâranii dintr-un sat bulgar , descoperind un ex-vato închinat acestuia , au crezut câ au de a face cu icoana sfântului şi 1-au pus în bisericâ9. Era ciudatâ aceastâ abundenţâ de flori şi pomi înfloriţi la 1 ianuarie într-o vreme când nu existau sere . Este ciudat de asemenea obiceiul de a merge la urat cu plugul pe la case la aceastâ datâ .Toate aratâ câ serbarea aceasta de început a anului avea loc primavara la romani pe 1 martie , iar la stramoşii noştri traci la 23 aprilie , ziua Sf. Gheorghe suprapusâ peste cea a Eroului Trac . Acum mârul era înflorit la fel si vineţile din care se faceau cununi în cinstea aceleiaşi divinitaţi coroanele se mai faceau probabil din cetina . Aceasta aminteşte de rouratul practicat la 23 aprilie 10. 5 Ihidem, pag. 56. 6 Elenu Chltimla Armenescu,Calusul-Dans Terapeutîc Stravechi//Al 111-lea congres internationul de Tracologie Nicolue Denduseanu, 2002, pug. 69. 7 http:/Avmv. ducla. nemuritoare/go. ro/civllizatla^ducu/cull. htm. 8 loslf Constant'm Dragan,Noi Tracll, Voi 1, Scrlsul Rom'mesc, Cralova , 1976, pag.83. 9 Thruco-Ducla , TomulXVll 1-2, editura Acudemlei Romune, 1996, pag, 238. 10 Ihldem, pug.238. Imediat dupâ cucerirea Daciei de câtre Romani, coloniştii au impus şi calendaml lor impenal cu începutul anului de la 1 ianuarie n, aceastâ mutaţie de calendar a mutat probabil unele obiceiuri dace ce aratâ învierea naturii la început de iarnâ ceea ce nu-i specific zonei noastre iscând în prezent numeroase semne de întrebare . Profesorul universitar Louis de la Vallee Poussin ,bazându-se pe o seamâ de referiri istorice a relatat într-o lucrare aparutâ la Paris 1936 câ calul a aparut şi a fost domesticit de mult în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic şi apreciaza el câ locul de apariţie a calului nu putea fi decît, spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic . Nici un alt relief- apreciază el „închis la râsarit de carpaţi, şi la sud de Balcani .Este o ţara fertilâ . " .„Calul -continua savantul francez- e un copil al câmpiei deschise ,mânzul înca de la naştere e capabil sâ salte lângâ mama sa şi sâ o însoţeascâ în plecârile şi sosirile sale "12. Dacia straveche este prin urmare , una din zonele de origine a acestei specii. Nu este întâmplâtor dupâ cum se evidentiazâ în o seama de documente , câ în urmâ cu secole pe teritoriul strâvechii Dacii se gâseau cai deosebit de preţuiţi pentru calitâţile lor .Prima mârturie despre luarea de 20 mii cai în spaţiul Carpato-Dunareano-Pontic a fost in 339 î.e.n. de Filip al II-lea, care 1-a înfrânt pe Atheas , un rege scit din stânga Dunârii, dar care avea în supuşenie foarte mulţi geţi, el a luat caii pentru prâsilâ ^.Aceastâ rasâ a cailor din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic , care din nefericire e dispârutâ azi, o aratâ stipularea în toate tratatele cu Imperiul Otoman , în care tributul câtre Istambul prevedea la loc de frunte trimiterea anualâ de raiale de la Brâila si Giurgiu a unor mari contingente de cai riguroşi necesari cavaleriei turceşti14 Un al doilea arhitip la daci pe cât de real pe atât de mitologic ca şi la romani este lupul, care este una din cele mai vechi reprezentâri mitologice prezent încâ din antichitate ca emblemâ a statului dac , dar şi ca animal totem al latinilor , aceasta se păstreazâ şi într-un strat mitologic tradiţional profund legat de una din ocupaţiile de bazâ a dacilor cât şi a rominilor - pâstoritul. Numele de lup într-o oarecare mâsurâ este legat şi de ipoteza cea mai plauzibilâ potrivit câreia numele de Daos, cuvânt care in frigianâ, (limbâ înruditâ cu cea a tracilor) înseamna lup . Dupâ mârturiile lui Strabon însâşi ei îşi spuneau „daou" acest animal dupâ cum am menţionat mai sus , explica forma de lup a stindardului dac 15. 11 Ibldem , pag. 238. 12 Mugazln istorlc, nr.ll (224) nolembrie I985.pag.33. 13 Vasile Pirvun ,(ietica ,Editura Merediun ,Kuc. I982,pug. 239. 14 http.'/Aytvw. duciu. nemuritoure/go. ro/civili^utiUfdacu/cull. htm, 13 Thracn-Ducia . Tomul XVII 1-2. editura Academlei Romune, 1996, pas. In Moesia Inferioara era şi un oraş cu numele de Daous -Uava ce mseamna literaimeme „orasui [Upilor ". Deci dacii se numeau ei însâşi mai mult de lupi sau „cei care sunt asemenea lupilor "16. Chestiunea stindardului naţional dacic e destul de complicatâ , din cauza elementelor arheologice . El la daci este un animal sacru , „balaurul" 17 dacic e prezent pe Columna Traiana cu un cap de lup prelungit în chip de şarpe prin nişte fâşii de stofa , care la bâtaia vântului se umfla şi şuiera alcâtuind o flamura serpentiformâ orizontalâ . Acest amftial e simbol al localnicilor din Carpaţi şi din jur încâ din Hallstatt . Deci am mai vazut câ acest animal e prezent totdeauna în poziţie ofensivâ ca simbol religios de aparare ceea ce este pentru ei ca un totem .în mitologia populara româneascâ acest stindard sau cum i-a mai spus V. Pârvan balaur , s-a pâstrat şi pânâ azi sub numele slav „zmeu^.^Vechiul concept dacic al demonului care zboarâ prin vâzduh. Este ştiut faptul câ legiunile XIII-Gemina şi a V-Macedonica au participat la razboaiele dacice şi au pe insigna o succesiune coloristicâ neobisnuitâ;roşu,galben şi albastru.Asemenea culori avem şi pe dragonul celtic reprezentat pe un document de epocâ.Se ştie câ în imperiul roman au staţionat şi trupe dacice care purtau acest dragon,care mai apoi a fost preluat de celţi sau a devenit celtic19. Stabilitatea comportamentului de reproducere a lupului ferocitatea cu care acesta îşi procura hrana, demnitatea sunt trâsâturi care 1-au propulsat în antichitate în rîndul divinitaţilor.La latitudinea geograficâ a României lupii se strâng în haite se cunosc şi se aleg perechile.Peste aproximativ o luna de zile la Filipii de Toamnâ (14-12 nov.)încep împerecherile care se intind pe o perioada îndelungatâ de timp,ultimele având loc la Filipii de larnâ (29-31 ian.).Dupâ o perioadâ de gistatie de 62-63 zile,lupoaicele fatâ apoi dupâ caprioare,oi,capre când au carne fragedâ pentru pui.Ei duc apoi o viaţâ familiarâ pânâ la constituirea haitei când noua generaţie i-au parte la prinderea prâzii.Filipii • sunt o haita personificatâ a lupilor a carei câpetenie Filipul cel Mare sau Filipul cel Şchiop este celebratâ la Ovidenie sau la sf.Andrei 30 nov..în perioada gestaţiei crescâtorii de animale mai sârbatoresc un patron al acestora sf.Petru de larna 14 ian20. Este evidentă suprapunerea unor mari sârbâtori populare peste momentele semnificative ale ciclului de reproducere a lupului.De fapt sfârşitul. lunii noienbrie(0videnia ,sf. Andrei,Noaptea Strigoilor) şi începutul lunii decembrie,este perioada anului cu cea mai mare concentrare a sârbâtorilor dedicate lupului,se identificâ un strâvechi scenariu ritual de inoire a timpului 16 http:/Av^vw.ducla.nemurit(fare/go.ro/civilizatia,dticu/caii.htffL 17 Vaslle Plrvun ,(ieticii ,Edltura Meredian ^Kuc. l982,pag. 239. 1(1 Ibldem, pag. 294. 19 http:/Av\^\dacia.nemurltoare/go.ro/armatu,dacu/drucones.htm 20 lon GhifiMU ,LupuL Totem al Dacilor In splrltuulitatea Romaneasca. //Al III-lea congres internutlonal de Trucologle Nicolae Denduseunu, 2002, pag.56