Joan Manuel Serrat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Joan Manuel Serrat i Teresa (Barcelona, 1943), cunoscut ca Joan Manuel Serrat, este unul dintre cei mai populari cantautori catalani. Compune atât în catalană cât şi în castiliană.
S-a născut în cartierul Poble-Sec din Barcelona pe 27 decembrie 1943. A urmat studii de agronomie şi de biologie, însă le-a abandonat pentru a se consacra muzicii.
În 1961 intră în grupul Els Setze Jutges şi înregistrează primul său EP, care conţine unul dintre cântecele sale cele mai cunoscute, Una guitarra, şi trei cântece mai mult sau mai puţin uitate între timp.
Succesul său a fost fulgerător, datorită farmecului său personal, vocii tremurânde dar limpezi, unor melodii uşor de reţinut şi unor texte sentimentale şi în acelaşi timp demne. În fapt, Serrat a fost unul dintre primii cântăreţi catalani care a generat o mişcare de fani.
În 1967, Serrat era deja un interpret consacrat, lucru demonstrat de primul său recital solo la Palau de la Música Catalana. În acelaşi anu, a câştigat mai multe premii, printre care şi Marele Premiu al Discului Catalan.
Primul său LP conţine cinci cântece înregistrate anterior (Ara que tinc vint anys, Una guitarra, El drapaire, La mort de l’avi şi Me’n vaig a peu), şi cinci inedite: Balada per a un trobador, Els vells amants (cântec inspirat de piesa lui Jacques Brel Les vieux), Els titelles, Cançó de bressol (care conţine o strofă populară, cântată în spaniolă, ceea ce a dezlănţuit primele critici în mediile puriste din punct de vedere lingvistic) şi, mai ales, melodia La tieta, care apare în paralel şi pe un single, împreună cu Cançó de bressol. În acelaşi an apare şi Joan Manuel Serrat. Música sola, un album cu versiuni instrumentale a zece cântece de Serrat.
Opţiunea lui Joan Manuel Serrat de a cânta şi în limba spaniolă a provocat o criză fără precedent în rândurile reprezentanţilor muzicii catalane şi a dus la formarea a două fronturi, unul care promova un monolingvism militant şi unul care apăra bilingvismul. A durat mult timp până când relaţiile dintre cântăreţi s-au normalizat.
„Spaniolizarea“ lui Serrat îi va aduce şi o „răsplată“ din partea regimului franchist: va fi desemnat să reprezinte Spania la festivalul Eurovision cu o melodie destul de limitată, compusă de Dúo Dinámico: La, la, la.