Ion Biberi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ion Biberi este un prozator, un eseist, un critic literar român.( n. 21 iulie 1904, Turnu Severin — m. 27 septembrie, Bucuresti)Ion Biberi (n. 21 iulie 1904, Turnu Severin, m. 27 septembrie 1990, Bucureşti), este un prozator, un eseist şi un critic literar român.

Cuprins

[modifică] Studii

Liceul Militar din Craiova, 1914-1921 Facultatea de Medicină din Bucureşti şi în paralel Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti Doctor în medicină şi chirurgie

[modifică] Activitate literară

A absolvit Facultatea de Medicină si Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti. Doctor în chirurgie, medic primar psihiatru. Debutează în literatura cu proze scurte, foarte apreciate de Tudor Arghezi, în prima serie a revistei Bilete de papagal, colaborează la reviste literare precum Revista Româna, Kalende, Ramuri, ţinând cronica ideilor la Viaţa Româneasca şi a cartii franceze la Revista Fundaţiilor. Romancier modernist (Proces, 1935), nuvelist (Oameni în ceaţă, 1937), este interesat de motivaţia psihică a experientelor umane, de explorarea zonelor abisale ale subconstientului, angoasa, dar mai ales alienarea individului tensionînd spatiul epic.

Imaginea romanelor sale, psihologica dar si estetica, de notatie joyceana apropiindu-ne de Gide, Robert Musil, Marcel Proust, ramîne în istoria literara, convingatoare si originala prin acuitatea observatiei lucide, îmbogatind profilul romanului nostru modern. Este autorul primului studiu admirativ despre metoda lui James Joyce, respinsă de Camil Petrescu.

Dezvoltata pe spaţii culturale vaste, de la clasicism si romantism, trecînd prin simbolism, suprarealism, pîna la existenţialism si literatura absurdului, şi în geografii diverse (franceză, germană, anglo-saxonă), eseistica sa se distinge mai des prin caracterul său interdisciplinar, Ion Biberi este autorul unei premise de sistem axiologic ce solicită abordarea operei din perspectiva multidimensională, începînd cu complexitatea biotipologică, profilul caracterologic, devenirea personalităţii autorului în timp şi sfârşind cu integrarea operelor sale în sistemul valorilor naţionale şi universale.


[modifică] Opere alese

[modifică] Nuvele

Oameni în ceaţă, 1937

[modifică] Eseuri, studii literare

Essai sur la condition humaine, 1973, (Eseu asupra condiţiei umane)

Eros, 1974

Thanatos, 1936

Études sur la littérature roumaine contemporaine, 1934, (Studii despre literatura română contemporană)

Profiluri literare franceze, 1945

Lev. N. Tolstoi, 1947

Pieter Bruegel cel Bătrîn, 1967

Hanibal, 1967

Poezia, mod de existenţă, 1968

Argonauţii viitorului, 1971

Arta suprarealistă. Privire critică, 1973

Eseuri literare, filosofice, şi artistice, 1982

Luminile capricornului, 1983

Ultimile eseuri, 1985

[modifică] Romane

Proces, 1935, primul roman joycean românesc

Cercuri în apă, 1939

Un om îşi trăieşte viaţa, 1946

Destinul Aïsei, 1983

[modifică] Interviuri cu personalităţi culturale

Lumea de mâine, interviuri, 1945

Orizonturi spirituale. Dialoguri, 1968

Lumea de azi, interviuri, 1980

[modifică] Lumea de mâine

Este autorul unui faimos volum de interviuri intitulat Lumea de mâine în care în 1947 50 de intelectuali români îşi dau cu părerea asupra modului în care va arăta lumea de mâine. La câteva luni după apariţie regele Mihai este obligat să abdice iar prognozele intelectualilor, adunate în volum sunt spulberate. Volumul Lumea de mâine a fost reeditat, recent, la editura Curtea Veche.

[modifică] Premii şi distincţii

Premiul Fundatiilor Regale pentru eseu (1936), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1938), Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1979).

[modifică] Legături externe

Biografia autorului pe situl editurii Curtea Veche [1]