Alexandru Pantazi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Profesorul Alexandru Pantazi de la Politehnica din Bucureşti s-a născut la Piatra Neamţ, la 21 august 1896, ca fiu de institutor. Tatăl său, institutorul Mihai Pantazi, deşi licenţiat în litere, era un pasionat al matematicilor şi un bun pedagog. Alexandru Pantazi a făcut şcoala primară şi liceul la Piatra Neamţ, fiind totdeauna premiantul I al clasei. Chiar în clasa a II-a de liceu (anul 1908), a început să rezolve probleme din "Gazeta Matematică". După ce a ajuns în cursul superior de liceu, la secţia reală, a devenit unul dintre cei mai asidui corespondenţi ai "Gazetei Matematice" La terminarea liceului (1914) s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, secţia Matematici. Din cauza războiului din 1916-1918, Pantazi a trebuit să-şi întrerupă studiile, fiind mobilizat ca sublocotenent. După război, în 1920, şi-a luat licenţa în matematici cu menţiunea "foarte bine" la Universitatea din Bucureşti şi a plecat imediat la Paris. Aici îşi trece din nou licenţa în matematici, la Sorbona, în 1922, apoi îşi prepară teza de doctorat în matematici, pe care o susţine la 12 ianuarie 1922. Teza avea ca subiect "Sur applicabilitée projective des hypersurfaces développables". În această teză Pantazi tratează o serie de generalizări ale unor rezultate găsite de profesorul său Elie Cartan, creator în domeniul Geometriei Proiective. În 1927, în timp ce Cartan era în vacanţa de vara in satul sau natal Dolomicu (Isère), l-a lăsat pe Pantazi acasă la el la Paris. Aceasta arată, indirect, cât ţinea Cartan la Pantazi. Întors în ţară, Pantazi a fost numit asistent al lui Gheorghe Ţiţeica, la Seminarul de Geometrie Analitică. Simultan a funcţionat şi ca actuar la Ministerul de Industrie şi Comerţ şi profesor la Şcoala de Statistică şi Actuariat. În 1940 a fost numit suplinitor de Geometrie Descriptivă şi Geometrie Proiectivă la Şcoala Politehnică din Bucureşti, iar în 1943 prin concurs, a fost numit titularul acestei catedre, unde a profesat până la încetarea sa din viaţă. În anii 1946-1948, după plecarea lui Petre Sergescu în Franţa, Pantazi a suplinit şi catedra de Geometrie Analitică de la Politehnica din Bucureşti. În anii 1940-1942 Pantazi a ţinut la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematici, un curs de Geometrie Superioară şi un curs de Aplicaţii Geometrice ale Analizei (1938-1941). De asemenea, în anii 1946-1948 a fost profesor de Algebră şi Analiză la Şcoala Superioară CFR. După 1929 Alexandru M. Pantazi a fost membru al "Gazetei Matematice", iar în anii 1942 şi 1942 a făcut parte din delegaţia de conducere a acestei reviste. El a fost de asemenea membru al "Societăţii Române de Ştiinţe", calitate în care a fost secretar şi redactor al buletinului societăţii, iar în 1940 a fost preşedinte al "Societăţii Române de Matematici". A fost membru corespondent, apoi titular al Academiei. Alexandru Pantazi a decedat în Bucureşti, la 4 noiembrie 1948.