Zaharoză
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Zaharoza, numită şi sucroză este o dizaharidă foarte răspândită în natură, întâlnindu-se în special în sfecla de zahăr(Beta vulgaris) 12-23% şi în trestia de zahăr (Saccharum officinarum) 20-27%, fiind cea mai comună formă de zahăr utilizată în alimentaţie.
[modifică] Proprietăţi fizico-chimice
- Stare: substanţă solidă cristalizată
- Culoare: albă
- Gust: dulce
- Punct de topire: 184 °C
- Formulă chimică:C12H22O11
- Solubilitate: solubilă în apă şi insolubilă în solvenţi organici
- Activitate optică: dextrogiră [α]D20=+66,47 0.
Sub acţiunea acidului clorhidric sau sub acţiunea zaharazei ea se descompune în monoglucidele componente.
Amestecul format în urma hidrolizei are acţiune levogiră deoarece valoarea puterii rotatorii a fructozei (levogiră) este mai mare decît a glucozei (dextrogiră).