Pseudonim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Un pseudonim este un nume fictiv folosit de o persoană ca o alternativă la numele lui legal, (pe câtă vreme, alonim este numele unei alte persoane reale folosit de autorul unei opere de artă. Este cazul autorilor numiţi ghostwriters, autorilor de parodii sau al scenariştilor care foloseau un nume-paravan, deoarece erau pe lista neagră a Hallywoodului în anii ’50, ’60 şi ’70 ai secolului trecut.

În unele cazuri, pseudonimele au devenit numele legale ale persoanelor care le-au utilizat.

Cuprins

[modifică] Pseudonime literare

Când este utilizat de un autor, pseudonimul este numit şi pseudonim literar (în limba engleză pen name, în limba franceză nom de plume).

Când este utilizat de un actor sau regizor se numeşte nume de scenă. Pseudonimele sunt folosite de autori pentru o mulţime de motive, cum ar fi dorinţa de a experimenta un nou gen fără riscul de a-şi supăra cititorii fideli. Unii autori pot avea mai multe pseudonime, funcţie de genul abordat. Folosirea unor astfel de pseudonime sunt în mod special obişnuite dacă noul gen este într-o oarecare măsură riscant, precum a fost cazul lui Pauline Réage, pseudonimul sub care o secretară de redacţie, cu o reputaţie de pudică, a publicat Histoire d'O]], un roman erotic despre sadomasochism şi sclavie sexuală.

Câteodată, un pseudonim este folosit pentru evitarea prezenţa în exces a numelui pe piaţă. Robert Heinlein a publicat de multe ori două sau trei schiţe în acelaşi număr de revistă. Editorul a creat mai mulţi autori fictivi fără ca autorii să-şi dea seama de asta.

În alte cazuri, pseudonimul protejează pe cel care-l foloseşte de persecuţii în cazul în care publică opinii nepopulare.

[modifică] Numele monarhilor

În cazul încoronării monarhilor, mulţi prinţi, la începutul domniei, îşi aleg un nume oficial care este folosit de atunci în acolo. Acest nume poate să difere de numele lui de botez. Uneori alege unul dintre numele de botez, (dacă are mai multe), alteori alege un nume total diferit de cele avute până la urcarea pe tron. Chiar dacă şi când nu alege un alt nume, după încoronare, la nume i se adaugă un numeral ordinal. La fel se întâmplă şi în cazul alegerii unui nou Papă. În tradiţia monahală se alege un nou nume religios la călugărire.

Alegerea unui nume care deja există poate fi o simplă problemă de tradiţie, sau este justificată de intenţia de a onora un anumit predecesor, de dorinţa de a acentua legitimitatea ereditară a succesiunii, sau poate exprima un program sau o intenţie.

[modifică] Pseudonim de luptă

Pseudonimele (în limba franceză noms de guerre) au fost adoptate de luptătorii din rezistenţă, terorişti şi partizani din diferite motive: pentru a face cercetările poliţiei mai anevoioase, pentru a căuta şi pentru a crea o aură de mister, pentru a proteja familiile de represaliile autorităţilor, etc.


Noms de guerre au fost adoptate deseori de recruţii din legiunea Străină Franceză ca un mijloc de a rupe legăturile cu trecutul. Pseudonimele folosite de membrii Rezistenţei franceze au fost integrate în numele de familie după încheierea celui de-al doilea război mondial. De exemple, Jacques Delmas, alias Chaban, a devenit Jacques Chaban-Delmas.

În interiorul partidelor comuniste şi a organizaţiilor troţkiste, pseudonimele erau cunoscute ca nume de partid. Aceasta a fost o măsură de prevedere, deoarece revoluţionarii erau persecutaţi de oficialităţile statului, iar în cazul troţkiştilor, de către Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.

Unele dintre cele mai faimoase pseudonime sunt:

Unele dintre cele mai faimoase nume de partid sunt:

  • Freddy Forrest – Raya Dunayevskaya) şi Johnston – CLR James.
  • Lenin – Vladimir Ilici Ulianov,
  • Stalin – Ioseb (Iosif) Vissarionovici Djugaşvili,
  • Troţki – Lev Davidovici Bronştein

[modifică] Pseudonimele în show business

Când este folosit de un actor, interpret sau model, pseudonimul este numit nume de scenă.

Actorii—şi ceilalţi din show business—folosesc rereori un pseudonim pentru a se ascunde. Noul nume este gândit să construiască un personaj imbunătăţit, distinct, aflat în atenţia publicului. În unele cazuri, ajută actorul să separe viaţa personală de acea a personajului public. În zilele noastre, omniprezenţa paparazzilor şi a ziariştilor băgăreţi face puţin folositoare schimbarea numelui, schimbare care însă poate deveni prilej de bârfe.


John Wayne, care-şi crea o reputaţie de bărbat dur, a considerat că numele lui adevărat, Marion Morrison, nu se potrivea cu imaginea pe care şi-o asuma. Stan Laurel, născut Arthur Stanley Jefferson, nu a avut probleme cu numele său până când nu şi-a dat seama că este format din treisprezece litere.

În multe cazuri, numele de scenă a fost ales numai datorită faptului că unui director de studio nu i-a plăcut numele real al actorului. Astăzi, cel mai obişnuit motiv al unui interpret pentru a-şi alege un pseudonim este acela că altcineva a ajuns deja faimos cu acel nume. In many cases, a screen name was constructed simply because a studio executive did not like the actor's real name. Today, the most common reason for a performer to adopt a pseudonym is that someone else has already achieved fame with that name. Asociaţiile creatorilor au stabilit reguli pentru folosirea numelo deja înregistrate, refuzând să permită folosirea unui nume similar cu unul deja folosit.

Cei mai mulţi artişti hip-hop preferă să folosească pseudonime care sunt derivate ale propriului nume.


[modifică] Alte pseudonime

Persoane publice au adoptat pseudonime din diferite motive. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, era o practică normală ca articolele politice să fie semnate cu pseudonime. Cel mai faimos exemplu american este pseudonimul Publius, folosit de Alexander Hamilton, James Madison şi John Jay în lucrarea The Federalist Papers. Luptătorul pentru drepturile civile Malcolm X, (născut Malcolm Little), a adoptat numele 'X' pentru a reprezenta numele sau necunoscut original african. Nulţi politicieni evrei au readoptat numele evreieşti ale familiilor lor odată cu venira în Israel, renunţând la numele occidentalizate care dăinuiau de generaţii. Golda Meir, născută Golda Mabovitz în Rusia, a trăit în SUA înainte de a emigra în Palestina şi a adoptat numele ebraic când a devenit ministru în 1956.

[modifică] Vezi de asemenea

  • -onim
  • Listă a pseudonimelor
  • A. N. Other
  • anonimat
  • John Doe
  • poreclă
  • identitate secretă
  • nume de scenă

[modifică] Legături externe