Gerhard Schröder

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gerhard Schröder
Extinde
Gerhard Schröder
 Schröder şi Bush la Casa Albă, 29 martie 2001
Extinde
Schröder şi Bush la Casa Albă, 29 martie 2001

Gerhard Fritz Kurt Schröder (* 7 aprilie 1944, în Blomberg (Lippe), Renania de Nord-Westfalia)

Politician german. Cancelar federal al Germaniei din 1998 până în 22 noiembrie 2005. Face parte din Partidul Social-Democrat (Sozialdemokratische Partei Deutschlands)

Cuprins

[modifică] Originea şi primii ani ai vieţii

Gerhard Schröder a crescut într-o familie de muncitori. Are patru surori, şi un frate vitreg. Tatăl său, Fritz Schröder, a murit ca soldat în România, cu puţine zile înaintea naşterii fiului său, la începutul verii lui 1944. Friz Schröder este înmormântat la Ceanu Mare, judeţul Cluj.

Gerhard Schröder a fost din 1951 până în 1958 la Volksschule (primar şi gimnazial), iar în 1961 a absolvit o pregătire ca vânzător. În această perioadă a jucat la Clubul de fotbal TuS Talle, dobândind porecla "Acker".

[modifică] Cariera

Din 1961 până în 1963 a fost vânzător în Göttingen. A fost scutit de serviciul militar, fiind singurul fiu al unui soldat căzut în luptă. Şi-a dat bacalaureatul între 1964 şi 1966 la un liceu în Bielefeld. Din 1966 până în 1971 a studiat dreptul în Göttingen. A absolvit examenele de stat I şi II în 1971, respectiv 1976. În 1976 a primit dreptul de a practica meseria de avocat, practicând până în 1990. Ca avocat, l-a apărat, printre alţii, pe fostul terorist al Rote Armee Fraktion, Horst Maler. Din 1980 până în 1986 a fost membru al Bundestagului german. După alegerile pentru Landtagul din Saxonia Inferioară din 1986 a devenit liderul opoziţiei social-democrate (SPD) în Landtag, fiind membru al acestuia până în 1998.

În 1990, ca urmare a victoriei SPD în Landtagul din Saxonia Inferioară, a fost ales Prim-ministru (Ministerpräsident) al landului. A fost reales în această funcţie în 1994 şi 1998.

Până în 1994 a fost liderul unei coaliţii SPD - Verzii (Verzii, Die Grünen), apoi după rămânerea SPD-ului ca singur partid al guvernării, a continuat să fie liderul acestui partid. În calitate de prim-ministru al unui land, a îndeplinit funcţia de preşedinte al Bundesratului din 1 noiembrie 1997 până în 27 octombrie 1998. În 1998 a devenit din nou membru al Bundestagului, fiind ales ca al şaptelea cancelar federal al Republicii Federale Germania. În 2002 a fost reales în această funcţie.

Universitatea Tongji din Shanghai i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa în 30 decembrie 2002, iar în iunie 2003 i-a fost acordat acelaşi titlu de către Facultatea de Drept a Universităţii Sankt-Petersburg. De asemenea, acelaşi titlu i-a fost conferit în 4 aprilie 2005 de către Universitatea Marmara din Istanbul, respectiv în 14 iunie 2005 de către facultăţile de ştiinţe exacte ale Universităţii Göttingen.

[modifică] Cariera în SPD

Schröder a devenit membru al SPD în 1963, în 1971 a devenit preşedintele Tinerilor Socialişti în districtul Hanovra şi a fost din 1986 până în 1998 candidat de vârf al SPD pentru alegerile pentru Landtagul din Saxonia Inferioară. După demisia lui Oskar Lafontaine din funcţia de preşedinte al SPD şi-a asumat Schröder această funcţie. A fost reales în această funcţie în toamna anilor 1999, 2001 şi 2003. În 2004 i-a predat acest post lui Franz Müntefering.

[modifică] Viaţa privată

Schröder a fost căsătorit cu Eva Schubach (1968 - 1972), Anne Taschenmacher (1972 - 1984) şi cu Hiltrud "Hillu" Hampel (1984 - 1997). În 1997 s-a căsătorit cu o jurnalistă mai tânără cu 19 ani, Doris Köpf. Aceasta a adus-o pe fiica Klara în familie, al cărei tată Sven Kuntze întreţine şi azi relaţtii bune cu familia Schröder. Schröder însuşi nu are copii din nici o căsătorie. În 2004 au adoptat în Sankt Petersburg o fetiţă numită Viktoria. Familia trăieşte în Hanovra într-o mică vilă.

Un detaliu care a stârnit mult interes este faptul că susţine ideea conform căreia părul său are o culoare naturală.

Schröder se consideră protestant, dar nu manifestă o religiozitate deosebită, astfel că la prima sa investire în funcţia de cancelar federal în 1998 a renunţat la expresia "aşa să-mi ajute Dumnezeu".

[modifică] Cancelar

În anul 1998 l-a înlocuit pe longevivul Helmut Kohl la cârma statului german.

În anul 2002 a fost reales cancelar federal. Rivalul său a fost şeful Uniunii Creştin-Sociale, politicianul conservator Dr. Edmund Stoiber.

Populismul a atins şi în Germania cote înalte cu ocazia alegerilor pentru Bundestag. În vara lui 2002, cancelarul Schröder a respins categoric ipoteza trimiterii de trupe germane alături de trupele americane într-un viitor război în Irak. Nici în cazul în care Consiliul de Securitate al ONU ar fi aprobat o intervenţie militară condusă de SUA.

Este pentru prima dată în istoria Republicii Federale când Guvernul abandonează aşa-zisul multilateralism cooperativ, şi se indreaptă cu paşi decişi spre unilateralism.

Motivul pentru care a fost reales în toamna lui 2002, pe lângă poziţia fermă faţă de politica Casei Albe, a fost angajamentul faţă de sinistraţii inundaţiilor din vara 2002 în Germania.

Pe 10 octombrie 2005 a anunţat că nu doreşte să ocupe funţia de vicecancelar în guvernul pe care marea coaliţie CDU-SPD urmează să îl formeze. Cariera lui Gerhard Schröder de cancelar federal s-a încheiat pe 22 noiembrie 2005, odată cu depunerea jurământului de către Angela Merkel, succesoarea sa în funcţie.

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Gerhard Schröder


Cancelari federali ai Germaniei

Konrad Adenauer | Ludwig Erhard | Kurt Georg Kiesinger | Willy Brandt | Helmut Schmidt | Helmut Kohl | Gerhard Schröder | Angela Merkel