Aurelian Titu Dumitrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aurelian Titu Dumitrescu (n. 15 februarie 1956) este un poet, eseist, jurnalist român, primul şi cel mai apreciat discipol al lui Nichita Stănescu. Autor a peste 35 de volume de poezie, eseuri despre literatură, artă plastică, dar şi publicistică.

Cuprins

[modifică] Scurtă biografie

Aurelian Titu Dumitrescu
Extinde
Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu este un poet, eseist, jurnalist român, primul şi cel mai apreciat discipol al lui Nichita Stănescu. Autor a peste 35 de volume de poezie, eseuri despre literatură, artă plastică, precum şi publicistică.

Aurelian Titu Dumitrescu s-a născut la 15 februarie 1956, în Caracal, judeţul Olt. Conform organizării administrativ teritoriale a României de la acea vreme, oraşul Caracal era în raionul Caracal din regiunea Oltenia.

Locuia cu mama, Maria, din familia Chirca din satul Redea, şi cu tatăl lui, Adrian, în casa din bunicii paterne, Maria Epure.

Aurelian Titu Dumitrescu începe să înveţe la Şcoala “Filipescu” şi continuă din clasa a II-a la Şcoala generală nr. 2 din Caracal.

La 15 ani, în 1971, Aurelian Titu Dumitrescu reuşeste la examenul de admitere organizat de Liceul nr. 1 din Caracal, acum şi înainte de 1947 “Ioniţă Assan”, absolvind în 1975.

În liceu, a publicat un reportaj în revista "Facla".

În 1980, după o perioadă de cinci ani, în care a lucrat la Casa de Cultură a Municipiului Slatina şi la Intreprinderea de Aluminiu Slatina, şi-a reluat studiile: a reuşit admiterea la Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei "Ştefan Gheorghiu", şi în 1984, a absolvit, susţinîndu-şi examenul de licenţă, cu teza "Simple observaţii asupra sincronismului şi protocronismului" la care l-a avut ca îndrumator de lucrare, din umbra, pe Nicolae Manolescu, oficial conducatorul de lucrare fiind Ion Cristoiu. În timpul facultăţii, a fost distins cu mai multe premii literare şi de publicistică.

Adrian Păunescu i-a schimbat repartiţia angajîndu-l, cu dispensă de vechime, redactor de rubrică la “Flacăra”.

În 1985, Aurelian Titu Dumitrescu este mutat disciplinar la “Rebus”, apoi, în 1987, la “Filatelia”, unde, în 1988, a devenit secretar general de redacţie.

În 1990, cu ocazia primei şedinte de primiri în Uniunea Scriitorilor dintr-o România liberă, dosarul său a fost susţinut de Nicolae Manolescu şi de Marin Sorescu, şi poetul a fost admis ca membru titular. Recomandările au fost semnate de: Cezar Baltag, Mircea Dinescu, Dan Grigorescu, Ion Gheorghe.

În martie 1990, i s-a propus direcţia revistei "Europa", pe care Aurelian Titu Dumitrescu a şi înfiintat-o. Printre alţii, publicau în paginile acesteia, în acelaşi timp, Nicolae Manolescu, Adrian Păunescu, Dan Grigorescu, Ion Gheorghe, Aurel Covaci, Cristian Popescu, Theodor Baconski. După două luni de zile, Aurelian Titu Dumitrescu a demisionat, şi colaboratorii săi au părăsit paginile publicaţiei.

În mai 1990, Cezar Baltag şi Mircea Dinescu l-au invitat să lucreze, ca publicist comentator, la Viaţa Românească. În 1991, a fost avansat în postul de secretar general de redacţie.

A mai fost redactor şef-adjunct la Viaţa Românească, funcţie din care a demisionat. Din aprilie 2000, s-a transferat la Minsterul de Interne unde este şi în prezent consilier în cadrul Serviciului de asistenţă religioasă.

Înainte de debutul editorial, a publicat în Limba şi literatura pentru elevi, Cronica, Ramuri, Convorbiri literare, Familia, Îndrumătorul cultural, Flacăra, Cutezătorii, Săptamâna, Luceafărul, România literară.

[modifică] Referinţe critice

Odată cu publicarea antologiei "Antumele I şi II" (editura Vinea, 2006), filosoful şi eseistul Mihai Şora aprecia că:

"A sosit momentul, pentru Aurelian Titu Dumitrescu, să-şi adune între copertele unui volum încăpător versurile scrise de-a lungul unui întreg sfert de secol, risipite în cărţi numeroase, de dimeniuni şi formate variabile, care nu s-au bucurat întotdeauna de recepţia pe care o meritau din plin. E vorba, în fond de activitatea de un sfert de secol a unui poet de prim rang, care aduce forţă şi suflu în vehemenţa ţinută-n frâu a versurilor sale. Şi nu numai, ci şi o viziune bine articulată.

Nu sunt critic literar, deci nu mă voi aventura în hăţişul acestei opere ca să-i scot în evidenţă articulaţiile (amatorul de poezie se poate dispensa de o atare disecţie), dar om pretind a fi iar în această calitate pot depune mărturie că, într-o umanitate compusă prea adesea din exemplare fără consistenţă, Aurelian Titu Dumitrescu e un om întreg, care trage greu la cântar. Şi nici poezia lui nu-i o joacă gratuită. Dimpotrivă.

A bon entendeur, salut! (sau, pe româneşte: cine are urechi de auzit, să audă!)"


În prefaţa ediţiei a doua (cea din 1998) a volumului Antimetafizica scriitorul, diplomatul si omul politic Alexandru Paleologu (1919-2005) a scris:

"Aurelian Titu Dumitrescu a luat asupra sa îndrăzneala de a provoca la un continuu turnir poetic pe omul care era atunci stăpînitorul gloriei. L-a sfidat. L-a asediat la domiciliu. Trecand peste uzanţe, peste prudenţe, peste cuviinţă, l-a constrîns să-l primească înăuntru, i-a violat într-un fel domiciliul şi sindrofia cu alţi amici. L-a aşteptat pe palier, a coborît în stradă, s-a plimbat, a aşteptat din nou, pînă l-a provocat să intre în arenă. Adică să deschidă uşa şi să-l poftească înăuntru. Refuzase destul de ferm această injoncţiune Nichita. Dar A. T. Dumitrescu a cîştigat prima rundă, penetrînd în citadelă. <<Vreau să vă dovedesc că sînt un poet cel puţin tot atît de bun ca şi Domnia Voastră>>".


În articolul "Un cititor de mistere" publicat în "România Literară", anul XXXI, nr. 6, 18-24 februarie 1998, Nora Iuga a scris:

"Este greu să vorbeşti despre un anumit volum de poezie scris de Aurelian Titu Dumitrescu, pentru că el scrie o singură carte în toate volumele lui, un singur poem continuu, care poate să înceapă şi să se termine oriunde. Aurelian Titu Dumitrescu e un poet deosebit, un poet singular, un out-sider în contextul generaţiei sale. El nu se falsifică, nu-şi pune măşti profitabile, nu vrea cu orice preţ să fie modern. El îşi urmează poezia care e cea dintotdeauna, cea care ni s-a transmis de la aedul orb şi pînă în zilele noastre. Fireşte, poeţii tineri îşi aleg, mai ales în perioadele lor de formare, modele. Foarte mulţi tineri de azi îşi află modelele chiar printre colegii lor de generaţie, ceea ce poate fi profitabil sau nu, profitabil pentru că astfel reuşesc să impună o sensibilitate nouă care le marchează epoca, neprofitabil, pentru că împrumutîndu-şi mijloacele pînă la tocire îşi aplatizează originalitatea. Aurelian Tutu Dumitrescu are şi el modelele lui, dar influenţa acestora este atît de îndepărtată şi atît de bine asimilată, încît e aproape irecognoscibilă. Aş numi aici Biblia, Eminescu, Rilke, Trakl. Într-un fel, el e mai original, pentru că scrie altfel decît toţi poeţii generaţiei sale. El scrie o poezie orfică de incantaţie sonoră. Există un ritm obsedant în versurile lui de parcă o muzică îi cîntă în creier. El este un poet pentru care creaţia este mister. El repune în drepturi metafizica. Este şi un poet oracular; un critic literar l-a comparat cu Nostradamus, ceea ce este ilar, dar nu i se poate contesta un văz care pătrunde dincolo, în esenţa lucrurilor şi le arată faţa ascunsă. Poezia lui Aurelian Tuti Dumitrescu este un dialog permanent cu Dumnezeu, un psalm continuu în care îşi mărturiseşte suferinţele, înfrîngerile, victoriile, slăbiciune, tăria şi mai ales bucuria de viaţă."


În anul 1992, în prefaţa volumului "Mi s-a culcat moartea pe inimă" semnat de A.T. Dumitrescu, Cezar Ivănescu a scris "cu dragoste şi spaimă mare":

"Ne clătinăm de spaimă cu toţii în faţa morţii şi, mai rar, către faţa unui Dumnezeu pe care nu-l înţelegem întotdeauna căci nu ne înţelegem întotdeauna, numai că acum domnia-ta, iubit prieten şi poet Aurelian Titu Dumitrescu, trebuie să ştii că eşti un bărbat puternic şi un scriitor român în viaţă care îşi poartă crucea aşa cum se cuvine, atît de bine încît poate de braţul domniei-tale să se sprijine şi-un altul care, poate, se clatină mai tare ..."


În anul 1987, Mircea Dinescu a scris, la cerea lui Aurelian Titu Dumitrescu, o recomandare pentru primirea în Uniunea Scriitorilor, iată ce spunea Mircea Dinescu la acea dată:

"14 iunie 1987

Aurelian Titu Dumitrescu – acest poet de-o naivitate atletică mi se pare a nu dănţui cot la cot cu veselii săi colegi de generaţie, datorită nu numai felului său de a fi, ci şi felului său de a scrie. Obsedat de sine însuşi ca tot poetul român, agasant cu delicateţe şi binevoitor cu măsură - s-a îmbarcat la debutul său pe acel vapor titanic numit Nikita Stănescu şi meritul său de-a fi ştiut să salveze Jurnalul de bord, deşi i-a fost minimalizat de ocoşii optzecişti, e incontestabil încărcat de un nobil şi rar patetism. Îl recomand cu fraternă colegialitate să devină membru al Uniunii Scriitorilor, pentru că structura sa tragică, de om şi artist, mi se pare alcătuită dintr-un cristal neumbrit de impurităţile ticăloşiei cu care atâţia alţii îşi pardosesc urcuşurile şi victoriile nemeritate.

Mircea Dinescu"

[modifică] Inedit despre ANTIMETAFIZICA

Textul de mai jos reproduce un manuscris olograf Nichita Stănescu referitor la volumul Antimetafizica, Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu, manuscris aflat în colecţia Costin Motroaşă şi care a fost reprodus în facsimil în "Nichita Stănescu - Opere Complete", Editura Univers Enciclopedic, 2004:


Declaraţie

Subsemnatul Nichita Stănescu, declar prin prezenta că toate drepturile de autor corespunzătoare la cartea “Antimetafizica” semnată de Aurelian Titu Dumitrescu, să revină autorului, dat fiind că partea mea de contribuţie la carte este insignifiantă, opiniile mele fiind reinterpretate de autorul numit (Aurelian Titu Dumitrescu).

Cu mulţumiri

Nichita Stănescu

Directorului editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu

28–I–1983, Bucureşti


[modifică] Dedicate lui Aurelian Titu Dumitrescu de Nichita Stănescu

De Aurelian, de Titu şi de Dumitrescu

Ne-am cunoscut printr-o minciună, care s-a vădit ulterior, prin desfrînarea talentată a versului lui, ca nefiindă.

M-am uitat, mărturisesc cu oboseală, pe versurile lui şi lăsîndu-mă cuprins de ele m-am regăsit într-o odihnă a spiritului.

Din sămînţă muncitorească naşte vers de fiertură de fier, şi-l înţepeneşte în neuitarea noastră uitucă cum lebăda pe lacuri şi murindă, cîntecul.

Nepricepuţi cum sîntem noi, la dînsul însă ne pricepem.

Aurelian are ochii negri pînă la luciul luminii, gene de măturat lumea cu ele şi sprîncene pentru umbră, de ar fi nevoie cumva şi de vre-o umbră.

Suflet sănătos şi inimă zdravănă Aurelian a venit la mine să mă-ntrebe dacă ar putea să doarmă un pic de osteneală.

- Aureliane, l-am întrebat, noi pe aicea avem pe la noi de locuit două auricule şi două ventricule. Unde vrei să tragi în noaptea asta?

- Dacă s-ar putea, mi-a răspuns fiorosul poet sfios, dacă s-ar putea, mi-a spus Aurelian, eu aş dormi în auricule.

Închei aici, salutînd drumul unui nou poet în care nădejdea noastră pune o mare bizuinţă estetică.

Nichita Stănescu

Decembrie spre Ianuarie



Despre starea poetului tînăr

Starea poetului tînăr este starea naţiunii, adolescenţa ei, înflăcărarea ei, idealurile ei.

Poetul tînăr îl are pe nu îl are, curge la munte de-a dreptul în sus, zvîrlind cu păstrăvi după vulturi.

Fericit nu este cel despre care se zice de bine, ci acela care zice de bine despre ceea ce este.

Aurelian Titu răsare în mijlocul verbului nostru cum Pasărea măiastră în piatra lui Brîncuşi.

Ce chin, Doamne, şi cîte viori sparte, în circomvoluţiunile versului său.

De veţi citi fără de prejudecăţi fărădelegea versului lui, vă veţi umple de un cîntec mut, de o aripă care îşi caută zburătoarea, de un fulg de zăpadă care îşi caută iarna.

Vi-l arăt astăzi mîndru de el şi bogat de mine.

Nichita Stănescu

[modifică] Volume publicate

1. “Iubire de pietrar”, Editura “Scrisul Românesc”, 1982

2. “Antumele”, Editura “Litera”, 1985

3. Antimetafizica, Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu, editura „Cartea Românească”, 1985 (lucrarea a apărut în întregime în suplimentul literar al Scânteii Tineretului, în 1983)

4. “Antumele 4,5”, Editura “Litera”, 1986

5. “Quasimodo”, Editura “Litera”, 1987

6. “Antimetafizika, Nichita Stănescu válaszol Aurelian Titu Dumitrescu, kérdéseire”, Editura Kriterion, 1987

7. “Nichita Stănescu, atît cît mai ştim noi”, Editura “Litera”, 1989

8. “Poeme”, Editura “Cartea Românească”, 1989

9. “Încercare de înşurubare în real”, Editura “Litera”, 1991

10. “Monologuri”, Editura “A.M.B.”, 1991

11. “Mi s-a culcat moartea pe inimă”, Editura “Vinea”, 1992

12. “Aproape tac, aproape plîng, aproape sînt”, Editura “Vinea”, 1995

13. “Melanholia deşertăciunilor”, Editura “Vinea”, 1996

14. “Deşertăciunea şterge faţa morţii”, Editura “Cartea Românească”, 1996

15. “Acolo unde plînsul nu atinge moartea”, Editura “Semne”, 1997

16. “Trei tipare”, Editura “Semne”, 1998

17. “Antumele” (antologie), Editura “Vinea”, 1998

18. Antimetafizica, ediţia a II-a, Editura “Allfa”, 1998

19. “Îngerul poverii”, Editura “Cartea Românească”, 1998

20. “Sfînt îndîrjit”, Editura “Semne” şi Editura “Vinea”, 1999

21. “Scrisori către părintele Niculae”, Editura Ministerului de Interne, 2001

22. “Limbă, literatură, stil”, Editura Ministerului de Interne, 2001

23. “Maranatha”, Editura Ministerului de Interne, 2001

24. “Convorbiri cu Aurelian Titu Dumitrescu - Motivarea sinelui” de Preot Niculae Constantin, Editura Ministerului de Interne, 2001

25. “Capul şi pajura”, Editura “Axa”, 2001

26. “Ceremonii nocturne”, Editura “Regent House Printing&Publishing”, 2002

27. “Ateliere în paragină – 24 de ore şi miezul nopţii cu Aurelian Titu Dumitrescu” de Ciprian Chirvasiu, Editura “Carte de suflet”, 2002

28. “Ghiaurele”, Editura “Semne”, 2002

29. “Îngerii îndepărtaţi”, Editura “Semne”, 2002

30. “Puntea suspinelor şi închisoarea”, Editura Fundaţiei “Universitatea pentru toţi”, 2003

31. “Viaţa la zi”, Editura “Semne”, 2003

32. “Epistolar târziu”, Editura “Fundaţia Revistei Jandarmeriei”, 2003

33. “Forme de linişte”, Editura Fundaţiei “Universitatea pentru toţi”, 2003

34. “Sânge de sacerdot”, Editura Ministerului de Interne, 2004

35. “Nichita STĂNESCU, Nicolae LABIŞ, Mihai EMINESCU, Cristian POPESCU – Dialoguri cu Aurelian Titu Dumitrescu” de Nicolae Ţone, Editura “Vinea”, 2004

36. “Parada (Autobiografie)”, Editura “Semne”, 2005

37. “Viata la zi (II)”, Editura “Semne”, 2006

38. “Antumele I si II” (antologie), Editura “Vinea”, 2006

39. “MILTIADE”, Editura “Badea”, 2006


Informaţiile prezentate pe această pagină au la bază:

- BIO-BIBLIOGRAFIE, pag. 394-396 din volumul “Ateliere în paragină – 24 de ore şi miezul nopţii cu Aurelian Titu Dumitrescu” de Ciprian Chirvasiu, Editura “Carte de suflet”, 2002

- Volumul '"Antumele I şi II"', Editura Vinea 2006

- Manuscrise din colecţia Costin Motroaşă

- Surse personale