Scarlat Callimachi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Scarlat Callimachi, a fost domnitor în Moldova: 24 august 1806 - 26 octombrie 1806, 4 august 1807 - 13 iunie 1810 şi 17 septembrie 1812 - iunie 1819 şi în Muntenia: februarie 1821 - iunie 1821.

Era fiul lui Alexandru şi era o fire liniştită. Luând parte la războiul dintre turci şi ruşi, este prins de aceştia din urmă în 1810 şi dus la Harcov în Rusia. După doi ani de captivitate se întoarce şi îşi reocupă tronul în 1812. S-a străduit să reorganizeze administraţia, să restabilească ordinea şi să uşureze situaţia poporului împovărat de greutăţi. A adoptat cea mai bună legislaţie avută până la el. Îi scuteşte pe boieri de dări şi le dă şi un număr de oameni (posluşnici). A luat măsuri împotriva ciumei, se îngrijeşte de podurile de lemn, introduce cartofii în Moldova şi sprijină şcoala lui Asachi.

A fost mazilit pentru că era considerat omul ruşilor. Scarlat a fost dus la Constantinopol unde scapă de execuţie numai datorită nebuniei care l-a lovit. A fost câteva luni domnitor şi în Ţara Românească, dar moare otrăvit în 1821, pentru că era bănuit că ţine cu revoluţia grecească.


Predecesor:
Tudor Vladimirescu
Domnitor al Ţării Româneşti
1821
Succesor:
Grigore IV Ghica
Predecesor:
Alexandru Moruzi
Domnitor al Moldovei
1806
Succesor:
Alexandru Moruzi
Predecesor:
Alexandru Hangerli
Domnitor al Moldovei
1807-1810
Succesor:
Iordache Ruset-Roznovanu
Predecesor:
Veniamin Costache
Domnitor al Moldovei
1812-1819
Succesor:
Mihail Suţu