Prusia Răsăriteană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Prusia răsăriteană (limba germană: Ostpreußen; limba lituaniană: Rytų Prūsija or Rytprūsiai; limba poloneză: Prusy Wschodnie; limba rusă: Восточная Пруссия — Vostochnaia Prussia) a fost o provincie a Regatului Pusiei şi a Imperiului German, situată pe teritoriul fostului Ducat al Prusiei. În zilele noastre, partea de nord a Prusiei Răsăritene, cu excepţia "Memelland" care este parte a Lituaniei, aparţine Rusiei – regiunea Kaliningrad (Königsberg). Parte sudică face parte din Voievodatul Varmie-Mazuria din Polonia. Pe teritoriul Prusiei Răsăritene au locuit în vechime prusacii baltici.
Prusia Răsăriteană este localizată pe coasta sud-estică a Mării Baltice. Capitala regiunii a fost Königsberg (redenumită Kaliningrad în 1946 de sovietici).
Cuprins |
[modifică] De la statutul de cavaleri la cel de vasali
Pe durata secolului al XV-lea, cavalerii teutoni au stăpânit teritoriul Prusiei, parte a statului monastic teuton. Rivalitatea teutonilor cu Regatul Poloniei a aprins mai multe războaie, printre care şi războiul de treisprezece ani. Acest război a fost încheiat cu semnarea celui de-al doilea tratat de la Thorn din 1466, care a transformat Prusia Apuseană într-o provincie poloneză, "Prusia Regală", în timp ce Prusia Răsăriteană a rămas sub conducerea cavalerior teutoni ca o provincie vasală a Poloniei.
Ordinul teutonic a pierdut acest teritoriu în 1525, când Marele Maestru Albert Hohenzollern a secularizat ramura prusacă a ordinului, proclamându-se duce al Prusiei, vasal al coroanei poloneze. Linia ducală a lui Albert s-a stins în 1618, iar Ducatul Prusiei a început să fie condusă de electorii de Brandenburg, formând ceea ce s-a numit Brandenburg-Prussia. Electorii-duci s-au eliberat de statutul de vasalitate în 1660, după încheierea Tratatului de la Wehlau.
[modifică] Regatul Prusia
Deşi Brandenburg a rămas subordonat teroretic Sfântului Imperiu Roman, teritoriile prusace nu erau în interiorul graniţelor imperiale şi erau în afara jurisdicţiei împăratului. Această independenţă i-a permis lui Electorului Frederick al III-lea să se autoproclame rege sub numele de Frederick I al Prusiei în 1701. Noul regat condus de dinastia Hohenzollern a devenit cunoscut ca Regatul Prusiei.
După prima înpărţire a Poloniei din 1772, Warmia (Ermland în germană), parte a fostei Prusii Regale, a fost unită cu Ducatul Prusiei Răsăritene. Pe 31 ianuarie 1773, regele Frederick al II-lea (Frederick cel Mare) a anunţat că noile teritorii anexate vor fi cunoscute sub numele de "Westpreußen" (Prusia Apuseană) şi vechiul Ducat al Prusiei urmau să se numească "Ostpreußen" (Prusia Răsăriteană).
[modifică] Imperiul German
Alături de restul Regatului Prusiei, Prusia Răsăriteană a devenit parte a Imperiului German la crearea acestuia din 1871. În 1875, compoziţia etnică a Prusiei Răsăritene era următoarea 73.48% germani, 18.39% polonezi şi 8.11% lituanieni (în conformitate cu "Slownik geograficzny Krolestwa Polskiego"). Populaţia provinciei în 1900 era de 1.996.626 oameni. Din punct de vedere religios, repartiţia populaţiei era următoarea: 1.698.465 protestanţi, 269.196 romano-catolici şi 13.877 mozaici. Număul de polonezi (mazurieni) şi lituanieni (Lietuvininks) a scăzut de-a lungul timpului datorită germanizării. Polonezii se concetrau în sudul regiunii (Masuria, Warmia), în vreme ce lituanienii se concetrau în nord-est (Lituania Minor). Naţiunea prusacă s-a germanizat complet de-a lungul timpului şi, de aceea, vechea limbă prusacă a dispărut.
[modifică] Populaţia Prusiei Răsărite în 1890
Locuitori | Locuitori ne-germani* | |
---|---|---|
Prusia Răsăriteană | 1.958.663 | 2,189 |
Numărul celor cuprinşi în categoria "locuitori ne-germani" reprezintă numai pe acei locuitori care nu erau cetăţeni germani, dar îi excluse pe cetăţenii germani cu descendenţă ne-germană, atâta vreme cât legile germane făceau diferenţe între locuitori (Einwohner), toţi oamenii care locuiau în teritoriu, şi cetăţeni (Bürger), acea parte a populaţiei care avea cetăţenia germană.
Din 1885 până în 1890, populaţia Berlinului a crescut cu 20%, a Brandenburgului şi Rhinelandului a crescut cu 8.5%, a Westfaliei cu 10%, în timp ce Prusia Răsăriteană a pierdut 0.07% şi Prusia Apuseană 0.86% din populaţie.
Următoarele ţinuturi din provincie au avut un număr mare de mazurieni şi warmiaci, grupuri etnice poloneze protestante şi catolice, vorbitoare a unui dialect polonez din Masovia. Procentele sunt în conformitate cu recensământul german din 1900, (numele poloneze sunt scrise cu caractere italice):
Johannisburg (Pisz) 70,2 %
Ortelsburg (Szczytno) 74,5 %
Lyck (Ełk) 53,2 %
Neidenburg (Nidzica) 69,3 %
Sensburg (Żądzbork) 50,5 %
Lötzen (Lec) 38,1 %
Oletzko County Oletzko (Olecko) 33,5 %
Osterode (Ostróda) 43,9 %
Allenstein (Olsztyn) 47,1 %
Rössel (Reszel) 14,0 %
[modifică] Republica de la Weimar
După abdicarea Împăratului Wilhelm al II-lea din 1918, Germania a devenit republică. De la primul război mondial şi până la al doilea război mondial, Prusia Răsăriteană şi partea de est a Prusiei Apusene a devenit o exclavă germană, create ca urmare a Tratatului de la Versailles, când părţi ale Prusiei Apusene şi Provincia Posen au fost cedate Poloniei pentru crearea aşa numitelor coridorul polonez şi oraşul liber Danzig. În părţile răsăritene ale Prusiei Apusene trebuia ţinut un plebiscit, la fel şi în părţile sudice ale Prusiei Răsăritene. În 1920, locuitorii trebuiau să decidă dacă aceste regiuni urmau să facă parte din Polonia sau să rămână în Germani. 96,7 % din populaţie a votat pentru rămânrea în interiorul graniţelor germane. Alegerea era de fapt între "Prusia Răsăriteană/Prusia Apuseană" şi "Polonia", nu între "Germania" şi "Polonia", aşa cum s-a crezut.
[modifică] Regimul nazist
În 1938, naziştii au schimbat aproximativ 1/3 dintre toponimele din zonă, eliminând toate denumirile cu origini poloneze sau lituaniene. Activiştii minorităţii cu rădăcini poloneze (mazuriene) care nu au cooperat cu naziştii au fost trimişi în lagăre de concentrare.
[modifică] Al doilea război mondial
Pe timpul celui de-al doilea război mondial, provincia şi-a mărit suprafaţa (vezi Zone poloneze anexate de Germania Nazistă). În 1939, Prusia Răsăriteană avea 2,49 milioane de locuitori. Mulţi au fost ucişi în război, cei mai mulţi fiind băieţi tineri înrolaţi în armata germană (Wehrmacht) şi ucişi în lupte.
Armata Roşie a Uniunii Sovietice a intrat în Prusia Răsăriteană pe 29 august 1944. Zvonurile despre masacrele şî violurile comise de trupele sovietice a făcut ca populaţia civilă să intre în panică şi să pornească în refugiu către vest. Mai mult de 2 milioane de persoane au fost evacuate, majoritatea cu ajutorul navelor pe Marea Baltică. Peste 15.000 de civili şi militari refugiaţi s-au înceat când vapoarele Wilhelm Gustloff, Steuben şi Goya au fost torpilate de submarine sovietice.
După război, câţiva etnici germani, care fugiseră din zonă la începutul anului 1945, au încercat să se reîntoarcă la casele lor din Prusia Răsăriteană. Dar chiar şi germanii rămaşi în zonă au fost expulzaţi de către ţările comuniste care au împărţit Prusia Răsăriteană. În timpul războiului şi scurt timp după aceea, mulţi oameni au fost deportaţi la muncă silnică în Gulag în zonele cele mai îndepărtate ale Rusiei. Mulţi dintre deportaţi nu au supravieţuit în lagărele de muncă. Folosirea limbii germane a fost interzisă, toate numele germane au fost schimbate cu unele ruseşti sau poloneze.
În aprilie 1946, partea de nord a Prusiei Răsăritene a devenit în mod oficial parte a RSFS Rusă. În luna iulie a aceluiaşi an, capitala Königsberg a fost rebotezată Kaliningrad, iar zona a fost redenumită Regiunea Kaliningrad. După expulzarea populaţiei germane, în zonă au fost aduşi ruşi, belaruşi şi ucrainieni în zona de nord, care a devent parte a Rusiei, iar expatriaţi polonezi din partea de răsărit a Poloniei cedată URSS-ului au fost aşezaţi în partea de sus a Prusiei Răsăritene, azi cunoscută sub numele de Voievodatul Warminsko-Mazurskie.
[modifică] Vezi de asemenea
- Landsmannschaft Ostpreußen
- Uniunea polonezilor din Germania