Istoria Iranului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Imperiul persan
Triburile perşilor]], stabilite în sud-vestul Iranului (Persia), sunt unificate, potrivit tradiţiei, către 700 î.e.n., de Ahaimene, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispe extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaşte suzeranitatea AsiriaAsiriei, iar Cambyses I (600-559 î.e.n.) pe al Mediei.).
Cyrus II cel Mare (559-529 î.e.n.), una din cele mai strălucite personalităţi ale antichităţii, transformă în numai trei decenii Persia, dintr-o putere locală în cel mai vast şi puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea lui Astiage (cca. 550 î.e.n.) Media devine provincie a statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.e.n.), Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile greceşti ale Ioniei. În anii 545-539 î.e.n. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, ş.a. Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne, Cyrus ocupă în 539 î.e.n. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Regatului Caldeu din Siria, Fenicia, Ţara Israel, până la graniţele Egiptului Faraonic.