Judecată
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
- Pentru alte utilizări ale numelui Judecată, vezi Judecată (dezambiguizare).
![]() |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina". |
Judecata este ideea apartenenţei unei însuşiri la un obiect sau ideea neapartenenţei însuşirii respective la obiect. În cazul în care ideea exprimă apartenenţa însuşirii la un obiect ea se numeşte judecată sau propoziţie logică afirmativă, iar dacă exprimă neapartenenţa unei însuşiri la un obiect este o judecată negativă sau propoziţie logică negativă.
Exemple:
- Judecată afirmativă: „Omul este animal spiritual”
- Judecată negativă: „Omul nu este animal spiritual”
Cuprins |
[modifică] Analiza judecăţii
[modifică] Compoziţie
Judecata are două elemente:
a)ideea obiectului reflectat de gândire adică noţiunea obiectului. Noţiunea obiectului poate fi exprimatată în limbaj printr-un cuvânt desemnând existenţe materiale sau spirituale. b)ideea insuşirii adică noţiunea însuşirii a cărei apartenenţă se afirmă sau se neagă cu privire la unul şi acelaşi obiect.
[modifică] Structura judecăţii
Ideea legăturii dintre obiectul reflectat şi însuşire se exprimă în limbaj prin cuvântul „este”.
[modifică] Funcţia judecăţii
Funcţia judecăţii este de exprimare a adevărului, adică de reflectare a stării de fapt a obiectului de cunoscut.