Papa Grigore al XVI-lea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Papa Grigore al XVI-lea, Ordinul Sfântului Benedict, născut Bartolomeo Alberto Mauro Cappellari (18 septembrie, 1765 – 1 iunie, 1846), a fost papă din 1831 până la 1846.
Cappellari s.a născut la Belluno la 18 septembrie, 1765, şi de la o vârstă fragedă a intrat în ordinul Camadolezilor, unde a căpătat repede reputaţie pentru cunoştiinţele sale teologice şi lingvistice. Prima sa apariţie în public a avut loc în 1799, când a publicat o lucrare controversată împotriva janseniştilor italieni, numită II Trionfo della Santa Sede, care a fost editată de mai multe ori în Italia şi a fost tradusă şi în câteva limbi europene. În 1800 a devenit membru al Academiei Religiei Catolice fondate de Papa Pius al VII-lea (1800–23), unde a contribuit cu mai multe memorii pe teme filozofice şi teologice, iar în 1805 a devenit abate de San Gregorio pe Colina Caelină. Când Pius al VII-lea a părăsit Roma în 1809, Cappellari s-a retras la Murano, în apropiere de Veneţia, şi în 1814, împreună cu alţi câţiva membri ai ordinului său, s-a mutat din nou, de data asta la Padua; dar la scurt timp după restauraţia papei în 1814 a fost rechemat la Roma, unde a fost numit succesiv vicar general al camaldolezilor, consilier al Inchiziţiei, prefect al Propagandei şi examinator al episcopilor. În martie 1825 a fost fîcut cardinal de Papa Leon al XII-lea (1823–29), şi la scut timp după aceea a fost însărcinat cu misiunea importantă de a realiza un concordat privind interesele catolicilor din Belgia şi ale protestanţilor din Olanda.
[modifică] Alegerea ca papă
La 2 februarie, 1831, el a fost ales pe neaşteptate, după 64 de zile de conclav, ca succesor al Papei Pius al VIII-lea (1829–30).
Grigore al XVI-lea a fost ultima persoană (până în prezent)care a fost ales papă fără să fie episcop.