Karl Barth

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Karl Barth (n.10 mai 1886 — d.10 decembrie 1968) este considerat cel mai influent teolog creştin reformat de la Calvin încoace. Papa Pius al XII-lea l-a descris ca fiind cel mai important teolog de la Toma d'Aquino. A fost pastor şi unul dintre gânditorii de frunte ai mişcării neo-ortodoxe.

Karl Barth
Extinde
Karl Barth

Cuprins

[modifică] Biografia timpurie

Născut la Basel, în Elveţia, şi-a petrecut anii copilăriei în Berna. Din 1911 până în 1921 a slujit ca pastor reformat în satul Safenwil din cantonul Aargau. Mai târziu a devenit profesor de teologie în Bonn, Germania. A fost nevoit să părăsească Germania în 1935, după ce a refuzat să jure loialitate lui Adolf Hitler. Barth a plecat înapoi în Elveţia şi a devenit profesor la Basel.

Barth a fost educat în liberalismul protestant german de profesori ca Wilhelm Hermann, dar a reacţionat împotriva acestei teologii cam în timpul Primului Război Mondial. Reacţia sa a fost influenţată de mai mulţi factori, cum ar fi dedicarea sa faţă de mişcarea creştin-socialistă germană şi elveţiană având în centru personalităţi ca Hermann Kutter, influenţa mişcării realismului biblic din care făcea parte Christoph Blunhardt şi impactul filozofiei sceptice a lui Franz Overbeck. Cel mai important factor, însă, a fost reacţia sa la sprijinul acordat de profesorii săi liberali ţelurilor de război ale Germaniei. Barth credea că profesorii săi fuseseră induşi în eroare de o teologie care îl lega prea stâns pe Dumnezeu de cele mai sublime, profunde expresii şi experienţe ale oamenilor civilizaţi, până la a crede în sprijin divin pentru o politică de război despre care credeau ei că se duce în sprijinul acelei civilizaţii, a cărei experienţe iniţială părea să le fi stârnit dragostea şi devotamentul.

[modifică] Epistola către Romani

În comentatriul său la Epistola către Romani (mai ales în a doua ediţie din 1922, mult rescrisă) Barth susţine că Dumnezeul care este revelat în crucea lui Isus provoacă şi răstoarnă orice încercare de a-l alia pe Dumnezeu cu civilizaţii, realizări sau posesiuni omeneşti. Cei mai mulţi teologi cred că acesta este cel mai important tratat teologic de la Despre religie a lui Friedrich Schleiermacher.

În deceniul ce a urmat primului război mondial, Barth s-a alăturat unui număr de alţi teologi, având de fapt concepţii extrem de variate, dar care cu toţii reacţionaseră împotriva liberalismului profesorilor lor, într-o mişcare cunoscută ca Teologia dialectică (Dialektische Theologie). Alţi membri ai acestei mişcări au fost Rudolf Bultmann, Eduard Thurnseyen, Emil Brunner şi Friedrich Gogarten.

[modifică] Atitudinea faţă de nazism

În 1934, pe când Biserica Protestantă se acomodase Celui de-al Treilea Reich, Barth a devenit principalul autor al Declaraţiei de la Barmen (Barmen Erklärung) ce respingea influenţa nazismului asupra creştinismului german, argumentând că supunerea Bisericii faţă de de Dumnezeul lui Isus Cristos ar trebui să îi dea imoldul de a rezista altor "domni", cum ar fi Führer-ul german, Adolf Hitler. Acesta a fost unul dintre documentele fondatoare ale Bisericii Confesiunii, iar Barth a fost ales unul dintre membrii consiuliului ei de conducere, Bruderrat-ul.

Barth a fost forţat să îşi dea demisia din funcţia de profesor la Universitatea din Bonn, din cauza refuzului său de a jura loialitate lui Hitler şi s-a întors în Elveţia natală, unde a ocupat o catedră de Teologie sistematică la Universitatea din Basel. În cursul numirii sale, i s-a cerut să răspundă la o întrebare de rutină, ce li se pune tuturor funcţionarilor publici elveţieni, şi anume dacă susţine sau nu apărarea naţională. Răspunsul său a fost: "Da, mai ales la graniţa de nord!"

În 1938 i-a scris o scrisoare lui Josef Hromádka, un coleg de-al său ceh, în care declara că soldaţii care luptă împotriva Celui de-al Treilea Reich slujesc o cauză creştină.

[modifică] Lucrări de Karl Barth

  • Epistola către romani (Der Römerbrief)
  • Dogmatică bisericească (Kirchliche Dogmatik)—13 volume
  • Predicarea de-a lungul anului creştin
  • Dumnezeu aici şi acum
  • Teologia evanghelică. O introducere
  • "Biserică şi Stat"