Nicolae Istrati

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Nicolae Istrati (n. 1818 - d. 1861), scriitor, om politic, ministru in Moldova, in timpul lui Nicolae Vogoride. A fost principalul ideolog al separatistilor din Moldova. S-a născut în 1818 şi se pare că arborele genealogic al familiei sale porneşte de la un îndepărtat strămoş înnobilat de Ştefan cel Mare,din rândurile strămoşilor săi făcând parte şi domnitorul Istrati Dabija. Se ştie că tatăl său a fost paharnicul Gavril Istrati iar mama sa a fost Ecaterina Ilski. Ecaterina Ilski a fost fiica lui Alexandru Ilski, boier bucovinean şi cavaler austriac, înrudit cu Hrumuzăcheştii .Mama publicistului a rămas de timpuriu văduvă cu trei copii: Nicolae - scriitorul, Meletie-viitor episcop de Huşi şi o fată care se va călugări. Nicolae Israti a fost căsătorit cu Sevastia, născută Ciudin şi au avut un fiu - Titus(doctor în drept la Paris, decan al baroului de Roman, deputat de Vaslui şi senator).

Instrucţia lui Nicolae Istrati a fost incompletă; de altfel, în prefaţa dramei Mihul. O trăsătură din resbelu lui Ştefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei, Nicolae Istrati însuşi afirmă: „...Eu nu m-aş recomanda decât doară cu ignorantismul meu; fiindcă n-am învăţat nimică în toată puterea cuvântului;nici chiar vreuna din multele gramatici ale limbii mele... ”. Faptul că a fost un autodidact este confirmat şi de alţii; Dim. R. Rosetti spune în Dicţionarul contimporanilor că Nicolae Istrati nu a urmat nici un curs regulat la vreo şcoală şi s-a instruit mai mult singur . Dim. R. Rosetti şi A. Pumnul menţionează că N. Istrati şi-a construit o renumită bibliotecă la Rotopăneşti.În plus, pe moşia sa din judeţul Suceava,N. Istrati a făcut o şcoală pentru băieţi şi una pentru fete,iar în primăvara anului 1860 înfiinţează şi o şcoală de declamaţie. Autodidact cu o bună cultură, N. Istrati impresionează prin varietatea genurilor abordate: dramă, eseu, poezie, articol de ziar, editare de documente istorice. În plus, o serie de fragmente din creaţia sa beletristică sunt risipite prin periodicele timoului. Începând din 1840, N. Istrati desfăşoară o susţinută activitate publicistică, scriind articole de istorie, literatură, teatru, poezii,fabule şi romanţe. În acest an inaugureză o largă colaborae la revista condusă de George Bariţiu Foaie pentru minte, inimă şi literatură.

[modifică] Bibliografie

  • Cornea, Paul, Studii de literatură română şi modernă , Editura pentru Literatură, Bucureşti,1962
  • Gorovei, Artur, Biblioteca de la Rotopăneşti a lui Neculai Istrati , Monitorul Oficial , Bucureşti, 1940.