K
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
K
|
k
|
||||
K
|
k
|
||||
Alfabetul latin | |||||
A | B | C | D | E | F |
G | H | I | J | K | L |
M | N | O | P | Q | R |
S | T | U | V | W | X |
Y | Z | ||||
Caractere derivate | |||||
Ă | Â | Î | Ş | Ţ |
K este a unsprezecea literă din alfabetul latin şi a paisprezecea din alfabetul limbii române. În limba română este folosită în scrierea unor nume proprii şi în neologisme cu caracter internaţional: Kogălniceanu, kilogram; litera k poate nota două sunete fonetic distincte, dar fonemic identice:
- în grupurile de litere ke şi ki este o consoană oclusivă palatală surdă notată fonetic [c] şi pronunţată la fel ca sunetul scris ch în cuvinte precum chef şi chip.
- în toate celelalte situaţii este o consoană oclusivă velară surdă notată fonetic [k] şi pronunţată la fel ca sunetul c din cuvîntul cap.
[modifică] Utilizare
- În chimie, K este simbolul elementului chimic potasiu.
- În fizică:
- k este simbolul pentru prefixul kilo- (103).
- K este simbolul pentru Kelvin, unitatea de măsură SI a temperaturii.
- k este simbolul pentru constanta elastică.
- k este simbolul pentru constanta lui Boltzmann.
- k este simbolul pentru numărul de undă.
- În informatică, K este simbolul pentru prefixul kilo- (210 = 1024).
[modifică] Vezi şi
- Litera C