Republica Socialistă Sovietică Carelo-Finică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Republica Sovietică Socialistă Karelo-Finnică Karjalais-Suomalainen Sosialistinen Neuvostotasavalta |
|||||
|
|||||
Deviza naţională: în limba finlandeză: Kaikkien maiden proletaarit, liittykää yhteen! Proletari din toate ţările, uniţi-vă! |
|||||
![]() |
|||||
Capitala | Petrozavodsk | ||||
Limba oficială: | Limba finlandeză şi limba rusă. | ||||
Preşedintele Sovietului Suprem | Otto Kuusinen (în momentul încorporării în RSFS Ruse) | ||||
Constituită În cadrul URSS: - din - până |
31 martie 1940 16 iulie 1956 |
||||
Suprafaţa - Totală - Apă (%) |
Pe locul al 7-lea în cadrul URSS 172.400 km² 25% |
||||
Populaţia - Totală (1989) - Densitatea |
Pe locul al 16-lea în cadrul URSS 651.300 (1959) 3,8/km² |
||||
Moneda | Rubla ( rupla ) | ||||
Ora locală | UTC + 3 | ||||
Imnul naţional | Imnul RSS Karelo-Finnică |
Republica Sovietică Socialistă Karelo-Finnică (în limbile finlandeză Karjalais-Suomalainen sosialistinen neuvostotasavalta, rusă Карело-Финская Советская Социалистическая Республика) a fost o republică a Uniunii Sovietice constituită în 1940 şi desfiinţată în 1956.
[modifică] Istoric
Atacul Uniunii Sovietice împotriva Finlandei în timpul războiului fino-sovietic din 1939 – 1940 s-a sfârşit fără ca partea rusă să-şi atingă în totalitate obiectivele propuse. În cadrul preparativelor pentru instalarea unei administraţii procomuniste în Finlanda s-a numărat şi separarea RSSA Kareliană (parte a RSFS Ruse) şi proclamarea pe 31 martie 1940 a Republicii Sovietice Socialiste Karelo-Finnică, prin unirea fostei republici autonome sovietice cu Republica Democratică Finlandeză, (creată în teritoriile cedate de Finlanda la sfârşitul războiului). Această nouă republică trebuia să amintească finlandezilor că URSS nu a renunţat la pretenţiile teritoriale în Scandinavia. În timpul războiului fino-sovietic din 1941 – 1944, teritoriul sus-numitei republici sovietice a fost ocupat în mare parte din iulie 1941 până în iulie 1944. Finlanda a reuşit să-şi salveze independenţa la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Pe 16 iulie 1956, RSS Karelo-Finnică a fost desfiinţată şi trecută în componenţa RSFS Ruse ca republică autonomă (RSSA Kareliană). După disoluţia Uniunii Sovietice, ea devenit pe 13 noiembrie 1991 un subiect al Federaţiei Ruse, sub numele Republica Karelia.
Karelienii şi finlandezii au fost tot timpul o minoritate de apoximativ 10% din populaţia republicii din acea vreme, singura republică sovietică în care naţiunea titulară era minoritară în propria ţară. O glumă rusească din acea perioadă spunea că în Karelia erau doar doi finlandezi: Finkelstein şi Fininspektor, care, la o analiză mai atentă, s-au dovedit una şi aceiaşi persoană: inspectorul financiar evreu Finkelstein.
[modifică] Politica în republică
Preşedintele Sovietului Suprem Karelo-Finnic (1940-1956) a fost comunistul finlandez Otto Ville Kuusinen. În Finlanda, care se refăcea cu greu după războiul civil din 1918 dintre "albii" şi Gărzile de apărare muncitoreşt ("roşii" socialiştii), Kuusinen îşi câştigase un foarte prost renume. În republică, funcţiona Partidul Comunist Karelo-Finnic, condus de G.N. Kuprianov.
[modifică] Consultaţi şi articolele:
- Războiul de iarnă
- Karelia finlandeză
- Karelia
Republicile Uniunii Sovietice | ![]() |
RSS Armenească | RSS Azerbaidjană | RSS Belarusă | RSS Estonă | RSS Georgiană | RSS Kazahă | RSS Kirghiză | RSS Letonă | RSS Lituaniană | RSS Moldovenească | RSFS Rusă | RSS Ucrainiană | RSS Uzbekă | RSS Tadjikă | RSS Turkmenă
|