Otho
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marcus Salvius Otho (25 aprilie 32 - 16 aprilie 69) a fost împărat roman din 15 ianuarie până în 16 aprilie 69; a fost al doilea împărat al Anului celor patru împăraţi.
Iniţial a fost unul dintre prietenii lui Nero; după ce, soţia sa, Sabina Poppaea, a devenit concubina împăratului, este îndepărtat de acesta din Roma şi trimis ca guvernator în Lusitania (58-68). În ianuarie 68 se raliază cu Galba, pe care îl însoţeste în capitală. Dezamăgit de alegerea de către Galba a lui L. Calpurnius Piso Frugi Licinianius drept caesar şi coregent, rang vizat de el însuşi, Otho profită de nemulţumirea provocată în rândul pretorienilor de refuzul donativului, instigându-i pe aceştia împotriva împăratului.
După asasinarea împăratului Galba şi a lui Piso în for, la 15 ianuarie 69, Otho este proclamat împărat de către garda pretoriană, apoi confirmat de Senat. Este aclamat de legiunile dunărene şi de cele din Orient, în schimb Germania, Gallia, Hispania şi Britannia îl recunosc pe Aulus Vitellius, guvernatorul Germaniei Inferior, proclamat de trupele de aici încă de la 1 ianuarie 69. Scurta lui guvernare se înscrie pe linia ideologiei principatului lui Nero. Trupele trimise de Vitellius împotriva sa traversează la începutul primăverii Alpii, pătrunzând în nordul Italiei. La 14 aprilie 69 are loc la Bedriacum, la nord de Pad, bătălia decisivă dintre armatele lui Otho şi cele ale lui Vitellius. Înfrânt, Otho se sinucide, două zile mai târziu, în tabăra sa de la Brixellum.
[modifică] Legături externe
Predecesor: Galba |
Împărat Roman 69 |
Succesor: Vitellius |