Ion ratiu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] ION RATIU >> Un mare turdean
"Cred ca pot sa spun cu toata taria ca ma consider un om fericit pentru ca am avut norocul sa traiesc destul pentru a vedea istoria reintrand in matca si ca mi s-a acordat cea mai mare demnitate, aceea de a-mi sluji tara. Pe langa asta, toate celelalte neplaceri, infrangeri, dezamagiri, le consider balbaieli ale unei lumi pe cale de primenire. O lume pe cale sa-si vindece ranile si sa-si construiasca sau sa-si reconstruiasca o morala. Optimismul meu robust ma face sa cred astfel. La sfarsit de decembrie '99, va invit sa credeti in fericire". Aceasta poate fi considerata ultima declaratie publica a lui Ion Ratiu, in fapt felicitarea de An Nou transmisa tuturor prietenilor si cunoscutilor domniei sale. Mai mult decat o urare, mesajul este o marturisire de credinta, iar indemnul sau simplu si plin de incredere ramane acum un testament. Ion Ratiu a fost un om politic cu o viziune clara asupra evenimentelor din Romania si din lume, pe care le-a analizat in articolele sale, a caror luciditate a atras atentia in cancelariile occidentale. El s-a facut cunoscut marilor lideri ai lumii inainte de 1989 ca ambasador de suflet al Romaniei, ca luptator pentru reinstaurarea democratiei in tara. Ion Ratiu a fost catalizatorul exilului romanesc, canalizand eforturile compatriotilor nostri refugiati politic din toate statele lumii spre scopul ce a fost atins in decembrie 1989. Ion Ratiu a iubit cuvintele de care s-a folosit in toate cartile pe care le-a publicat. Volumul de memorii aparut luna trecuta la Editura «Univers», „In fine, acasa", il dezvaluie pe Ion Ratiu asa cum a fost: echilibrat, intuitiv, luptator, tolerant, optimist. Ion Ratiu s-a nascut la Turda, la 6 iunie 1917. Copilaria si tineretea si le-a petrecut in casa parinteasca si, probabil, raspunsul la intrebarea de ce continua dupa atatia ani sa se afirme ca patriot roman se gaseste tocmai in casa parinteasca, unde a fost crescut intr-o anumita traditie. Si-a facut studiile la licee din Turda si Cluj, iar pe urma la Universitatea clujeana, unde, in 1938, si-a luat licenta in Drept. Inca din ultimul an de studii a lucrat in biroul domnului Ionel Pop, nepot al lui Iuliu Maniu si fost vicepresedinte al Camerei Deputatilor. Apoi, in armata, a facut Scoala de ofiteri de rezerva la Craiova, unde a iesit sef de promotie si de unde a fost trimis pe zona cu regimentul sau, 31 Artilerie din Cluj, la Sacaseni. Acolo fiind, in uniforma, a fost numit in Ministerul de Externe si trimis la Londra in februarie 1940, unde a sosit in aprilie acelasi an. Era cu cateva saptamani inainte de marele debaclu din Franta: prabusirea frontului si capitularea Frantei. In Occident nu se realiza inca marele pericol, care a devenit evident abia dupa prabusirea Frantei, dupa ce s-a spart frontul in Occident. Cand s-a prabusit Franta, toata lumea si-a dat seama ca pericolul Germaniei naziste era autentic. In acea vara a lui 1940, Ion Ratiu a continuat sa functioneze in postul sau la Legatia Romana de la Londra. Ambasador era atunci Viorel Tilea, care a fost insa rechemat o data cu formarea guvernelor de tranzitie si incercarea Regelui Carol de a pactiza, de a gasi o solutie impreuna cu Hitler. Dupa plecarea Regelui, deci la infiintarea statului national-legionar, in septembrie 1940, Ion Ratiu si-a dat demisia. S-a dus la Ministerul de Externe englez si a cerut azil politic. Asa a ramas in Anglia. A avut marele noroc sa primeasca o bursa la Cambridge, unde a studiat timp de trei ani, luandu-si diploma de Master of Arts in Stiinte Economice. In timpul cat s-a aflat la Cambridge, a sustinut o serie de emisiuni radio, pe teme politice, in problema Transilvaniei, mai ales dupa Dictatul de la Viena si cedarea nordului Transilvaniei. Ion Ratiu a fost activ si in viata studenteasca. A infiintat „Asociatia Studentilor Romani din Marea Britanie". Organizatia era mica, numara 27 de persoane din toate universitatile Angliei, dar a reusit sa obtina ca William Temple, care era atunci Arhiepiscop de Canterbury, sa fie patronul ei. Au avut, deci, de la inceput, o firma buna, cu oarecare greutate si au fost priviti cu simpatie de celelalte organizatii. De asemenea, Ion Ratiu a lucrat in Consiliul International al Studentilor, ca vicepresedinte, in timpul razboiului. Apoi a fost cooptat in Comitetul Executiv al Consiliului Mondial al Tineretului. Tot el a infiintat, dupa razboi, ca raspuns la preocuparea tuturor pentru viitorul Europei, o asociatie numita „CESYS" (Societatea Studentilor si a Tineretului din Europa Centrala si de Rasarit). Desi tanar, a fost cooptat si in Comitetul Executiv al „Miscarii Romanilor Liberi", care s-a opus alinierii Romaniei cu Germania nazista si care a afirmat tot timpul ca pozitia Romaniei, locul Romaniei este alaturi de marile puteri democratice din Occident, cele care au ajutat la crearea Romaniei Mari. In perioada aceea, Ion Ratiu scria articole, tinea conferinte si vorbea la radio, la BBC, bineinteles. Au venit alegerile din 1946. Imediat ce au fost anuntate, i-a scris lui Iuliu Maniu, prin Ionel Pop, si s-a oferit sa mearga in tara sa candideze in alegeri. A primit raspuns prin colonelul de Chasterlain, care fusese parasutat in Romania in timpul razboiului. Cand a revenit in Anglia, acesta i-a transmis din partea lui Maniu ca e mai bine sa stea pe loc, pentru ca, din pacate, „si alti buni romani vor trebui sa plece, sa continue lupta nationala in strainatate". S-a angajat atunci la o agentie de presa americana, International News Service, care acum face parte din UPI (United Press International). In calitate de corespondent al acestei agentii de presa, a scris despre pactele si tratatele de pace cu tarile din Balcani, in special cu Romania. A avut, deci, ocazia sa vada intreaga situatie a delegatiei oficiale, dar a avut contacte numai cu delegatia neoficiala romana si cu occidentalii. Dupa Conferinta de Pace a continuat sa lucreze in presa, dar si-a dat seama ca este imposibil pentru un patriot roman sa-si desfasoare activitatea fara resurse economice serioase. A intrat atunci in navlosire; lucra, deci, la o companie maritima si facea transmisiuni la radio. In 1957 si-a constituit propria companie maritima, companie care ulterior s-a dezvoltat: a stabilit o linie de evacuare, pentru cargouri numai, intre Europa si America. A continuat aceasta activitate pana in 1975, cand, la varsta de 58 de ani, s-a decis sa se dedice in intregime problemei romanesti. In 1955 a inceput editarea unui buletin de stiri in limba engleza, pe care il scotea saptamanal - „Free Romanian Press" (Presa Libera Romana) - cu scopul de a informa Occidentul, mai ales ziarele, deputatii si oamenii politici influenti din Anglia despre situatia din Romania. Publicatia era mai mult sau mai putin limitata la Anglia. Dupa 20 de ani, a transformat aceasta publicatie intr-o mica revista sapirografiata: „Presa Libera Romana",un fel de brosura lunara, scrisa in engleza si romana. In 1965 s-a infiintat Asociatia ACARDA, „Asociatia Culturala a Romanilor din Anglia". Ion Ratiu a fost presedintele acesteia. Desi i se spunea asociatie „culturala", potrivit traditiei ardelenesti din trecut, cultura cuprindea si politica, pentru a se putea afirma aspiratiile romanesti. Dupa infiintarea URL (Uniunea Romanilor Liberi) la Geneva, in mai 1984, dupa un an, a aparut „Romanul Liber", publicat, in editii paralele in limbile engleza si romana, fara a se repeta informatiile. URL cauta sa exprime aspiratiile de libertate si democratie ale romanilor. Spre deosebire de alte organizatii, URL a fost infiintata dupa o solida si matura pregatire. In 1980, impreuna cu profesorul Brutus Coste, din America, Ion Ratiu a lansat un apel catre toti romanii, in sensul de a actiona pentru ca tara lor sa fie reprezentata in mod demn in Occident. Pana in 1975, a functionat un Comitet National Roman, sub obladuirea Regelui Mihai, dar in 1975, acest organism a incetat sa activeze. Socotind ca este bine sa se continue lupta inceputa, un apel a fost lansat simbolic la 1 Decembrie 1980, iar patru ani mai tarziu, s-a infiintat Uniunea Romanilor Liberi. In 25 decembrie 1989, a initiat o larga campanie de ajutorare a Romaniei, coordonata de „Relief Fund for Romania", cu sediul central la Londra, institutie de caritate inregistrata, potrivit legii britanice, cu nr. 802.654, care a adus in Romania, numai in 1990, medicamente, alimente si imbracaminte estimate la peste 10 milioane de lire sterline. Din 1990, salariul sau de deputat este donat unei scoli de handicapati neuromotori
Romania a fost pasiunea constanta, niciodata dezmintita,
a acestui barbat cu suflet de cuceritor
Ion Ratiu ne-a parasit. Omul a carui silueta distinsa, dintr-un alt timp, dar mai ales dintr-o alta lume, incepuse, in cele din urma, sa fie perceputa ca o marca de noblete a peisajului politic romanesc, a ramas pana in ultima clipa, in ciuda suferintei, de o admirabila consecventa: elegant, discret, de o aristocratica detasare. Consecventa este poate calitatea ce il caracteriza in cel mai inalt grad. Coborator dintr-o veche familie transilvana, care a dat mai multe generatii de luptatori pentru cauza nationala a romanilor, de n-ar fi sa-i amintim decat pe memorandistul Ion Ratiu si pe fruntasul taranist Iuliu Maniu, isi va inscrie propria actiune pe aceeasi linie, dar in conditii inedite, dictate de delirul Istoriei: timp de 50 de ani va fi, in exil, „avocatul pe cont propriu al democratiei in Romania". Interzis in tara, initiativele lui capata datele unei enorme subversiuni purtate la scara internationala. Scrie cateva carti, menite sa furnizeze Occidentului argumente in favoarea abordarii diferite a raporturilor cu tarile din zona sovietica, publica sute de articole, organizeaza conferinte, congrese, intalniri, este la originea unor asociatii precum UMRL, iar din decembrie 1989, lanseaza mai multe programe de ajutor umanitar pentru Romania. Romania a fost pasiunea constanta, niciodata tradata, a acestui barbat cu suflet de cuceritor. In ultimele zile ale lui decembrie, inconjurati de zapezile Alpilor si impresurati de linistea densa, materiala, care se lasa peste casa din Zermatt, imi spunea ca, privind in urma, se poate considera un om norocos. Confirmand aceasta fraza din Prefata ultimei sale carti, In fine, acasa: „Da, cred cu toata taria ca ma pot considera un om fericit: pentru ca am avut norocul sa traiesc destul pentru a vedea istoria reintrand in matca ei si ca mi s-a acordat cea mai mare demnitate, aceea de a-mi sluji tara". Cum mai obisnuia sa spuna, cu optimismul sau robust, ardelenesc, niciodata, nimic nu este definitiv pierdut. O poarta se inchide, o alta se deschide. Ion Ratiu a intrat, pe poarta timpului etern.Dumnezeu sa-l aibe in pace si sa-i ocroteasca sufletul grandios!
Text aldinCuvinte de Adio: Cuvinte de adio Doamnei Elisabeth RATIU Bucuresti, ianuarie 2000
"Stimata Doamna, Am aflat cu tristete vestea incetarii din viata a sotului Dumneavoastra dl Ion RATIU, vicepresedinte al PNT-CD, deputat, personalitate politica deosebit de cunoscuta a Romaniei din ultimii 10 ani. O data cu eliberarea Romaniei de comunism, Ion RATIU s-a reintors in patrie, secondat de sprijinul Dumneavoastra neprecupetit, si a fost partas la toate evenimentele, faptele si reusitele pe care romanii le-au putut realiza in ultimii zece ani. Va rog sa acceptati, o data cu cele mai sincere condoleante pentru ireparabila pierdere suferita, asigurarea ca nobila cauza careia sotul Dumneavoastra i s-a dedicat, aceea de a recladi democratia si spiritul european in Romania, va fi dusa mai departe de catre urmasi si ca, in istoria acestor ani de libertate redobandita, numele lui Ion RATIU este deja inscris pentru totdeauna.
Cu toata compasiunea, Emil Constantinescu
Familiei indoliate a Domnului Ion Ratiu
Vestea disparitiei domnului Ion Ratiu ne-a surprins si ne-a intristat. Nu sunt cuvinte pentru a exprima profundul regret pe care-l resimtim in acest moment. Domnul Ion Ratiu a stiut, ca nimeni altul, sa fie impreuna cu familia sa si cu cei alaturi de care, in timpuri intunecate pentru Romania, si-a cladit un nume respectat in Europa. Ne alaturam durerii familiei indoliate, careia ii transmitem condoleante.
Prim Ministru Mugur Isarescu
Presedintelui PNTCD, Domnul Ion Diaconescu
Am aflat cu tristete ca ne-a parasit domnul Ion Ratiu, desavarsit democrat si apreciat lider al Partidului National Taranescu Crestin si Democrat. In fata sortii nu poti spune altceva decat „Dumnezeu sa-l odihneasca!" Fie ca amintirea acestui gentleman al politicii romanesti sa ne angajeze pe toti la minimalul fair-play fara de care viata politica ar pierde din ratiunea sa.
Prim Ministru Mugur Isarescu
Draga Doamna,
Profund indurerati ne adresam dvs. in aceste momente de jale si de suferinta prin care treceti dvs. si distinsa dvs. familie, prilejuite de trecerea in nefiinta a iubitului nostru coleg si prieten. Noi, membrii Comitetului Afacerilor Straine a Camerei Deputatilor am avut onoarea si privilegiul de a lucra indeaproape cu domnul Ratiu in ultimii trei ani. Am fost intotdeauna impresionat de felul deschis si realist in care trata politica internationala si simt un sincer respect si admiratie atat pentru munca sa, cat si pentru nobletea caracterului sau. Viata politica internationala a pierdut o personalitate remarcabila, iar pierderea Romaniei este cu atat mai mare. Va rog acceptati, stimata doamna, sincerele mele condoleante ca si asigurarea intregului meu sprijin pentru momentele dureroase prin care treceti.
Victor Bostinaru, presedinte
Stimata doamna Elisabeth RATIU,
Senatorii romani, membri ai Comisiei pentru politica externa, isi exprima profundul regret pentru pierderea sotului domniei voastre, distinsul coleg, om politic si patriot ION RATIU. Fiind alaturi de familia indoliata in aceste momente grele, va asiguram ca disparitia sa reprezinta si pentru noi, senatorii si deputatii Romaniei cu care a impartasit eforturile renasterii nationale si ale asezarii tarii noastre pe locul cuvenit in Europa si in lume, o mare suferinta. Fie ca idealurile pe care le-a slujit sa-si gaseasca izbanda in timpul cel mai scurt, slujindu-i in acest mod memoria. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Presedinte Senator Ghiorghi Prisacaru
Senatul Romaniei
Membrii Comisiei pentru politica externa a Senatului Romaniei isi exprima profundul regret pentru disparitia distinsului coleg Ion Ratiu, vicepresedinte al Comisiei pentru politica externa a Camerei Deputatilor, si adreseaza sincere condoleante familiei indoliate. Pozitiile si actiunile deputatului ION RATIU in favoarea Romaniei, a consolidarii democratiei in tara, a cresterii prestigiului national in afara granitelor si a conectarii sale la structurile europene si euro-atlantice i-au creat un loc in inimile noastre care-i va ramane pentru totdeauna rezervat. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Senatul
Redactiei „COTIDIANUL"
Consiliul de administratie al CLUBULUI PARLAMENTARILOR ROMANI isi exprima profundul regret prin plecarea definitiva din viata a pretuitului nostru presedinte ION RATIU. Deoarece stim ce inseamna atat pentru Dumneavoastra, cat si pentru intregul colectiv al ziarului „COTIDIANUL" pierderea de neinlocuit a fondatorului sau, o data cu compasiunea si suferinta pe care vi le impartasim, va rugam sa dispuneti publicarea, in ziarul de maine, 19 ianuarie 2000, a urmatorului anunt: „CLUBUL PARLAMENTARILOR ROMANI regreta trecerea in nefiinta a presedintelui sau si a omului de nepretuita demnitate si integritate morala, sociala si familiala, care a fost ION RATIU. Oricand si orice aducere-aminte despre el ne va releva democratul veridic si luptatorul neinduplecat pentru propasirea Romaniei si a romanilor de pretutindeni. Pentru numeroasele sale actiuni si initiative, precum si pentru modul in care s-a exprimat in viata publica se cuvine a fi alaturat marilor barbati ai neamului. Sincere condoleante familiei indoliate. Dumnezeu sa-l ierte!".
Consiliul de Administratie Director Teodor Bobis
Doamnei Ratiu
Regretam nespus marea pierdere suferita de familia Dumneavoastra si de crestin-democratia romaneasca prin trecerea la cele vesnice a ilustrului om politic si patriot Ion Ratiu. In aceste triste clipe suntem sufleteste alaturi de Dumneavoastra si va asiguram de sincera noastra parere de rau. Imaginea meritata pe care si-a castigat-o regretatul Ion Ratiu - om sincer, competent, generos, un veritabil democrat si luptator impotriva comunismului - va ramane nestearsa in memoria noastra si in amintirea tuturor oamenilor care l-au cunoscut. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Sincere condoleante,
Victor Ciorbea, Presedintele ANCD
Catre publicatia „COTIDIANUL"
Stimate Domnule Diaconescu, Cu mare indurerare am aflat despre stingerea din viata a nobilului om politic Ion Ratiu. In acesti ani in care servim in Romania in calitate de Consilier de Presa al Ambasadei Republicii Elene la Bucuresti, am avut marea onoare dar si privilegiul sa-l cunoastem de aproape si sa schimbam pareri in subiecte de interes comun. Suntem alaturi de Dvs., in aceasta grea pierdere, si va rugam sa primiti sincere condoleante. Sa fie vesnica pomenirea lui,
Consilier de presa Dimitris I. Koustas
O lacrima si de la Fundatia OMENIA
Fundatia Internationala de Caritate, Reconciliere si Pace OMENIA a transmis sincere condoleante familiei greu incercate pentru pierderea omului de omenie, a democratului autentic Ion Ratiu - Presedinte de Onoare al fundatiei. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
A MURIT ION RATIU - INCREDIBIL
L-am vazut dupa emisiunea de la PRO TV, din decembrie 1999, si nimic nu intrevedea o asemenea posibilitate. Jovial, optimist, ION RATIU cel adevarat. Dumnezeu ne-a luat un mare om, pe care noi oamenii, prea mult l-am nedreptatit, ba chiar adesea l-am umilit. Curios foarte multi dintre cei care au fost ajutati de ION RATIU s-au straduit in intreaga lor viata sa-l ignore, marginalizandu-l, si astazi tot ei indurerati, si-l plang cu lacrimi de crocodil. ION RATIU a fost, si istoria il va retine ca pe un mare, foarte mare roman. Viata lui si-a inchinat-o pentru tot ce a fost romanesc, pentru toti romanii. A fost un adevarat lord in Parlamentul Romaniei. Se pregatea, stiu bine, sa inceapa cu toate fortele ultima lui batalie pentru candidatura la Presedintia tarii si stabilise ca pe 24 ianuarie 2000, zi istorica pentru romani, sa-si lanseze ultima carte intitulata „IN FINE, ACASA", o data cu candidatura la Presedintia Romaniei. Era convins si el, si noi ca va castiga. N-a fost sa fie si Dumnezeu l-a chemat in cele vesnice. Romania a pierdut un mare om, o mare personalitate. Dumnezeu sa-l odihneasca! "