Anton Pann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Anton Pann ( data naşterii incertă, cândva între 1794-1797, m. 4 noiembrie 1854) este un poet, un compozitor de muzică religioasă, un profesor român de muzică, de origine rrom din Bulgaria. A fost supranumit de Mihai Eminescu "finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb" în poemul Epigonii. Este fiul lui Pantoleone Petrov, un căldărar din Sliven, o localitate din Bulgaria iar mama sa se numea Tomaida. Prin prescurtarea numelui de familie şi romanizare va fi numit Anton Pann .

[modifică] Biografie

1794-1797, Se naşte la Sliven, în Bulgaria, poetul de mai târziu, Anton Pann.

1806-1812- Se refugiază în urma războaielor ruso turce la nordul Dunării, unde vine cântăreţ într-o biserică din Chişinău, Basarabia.

1812- Ajunge la Bucureşti, alături de mama sa. Devine paraclisier şi cantor la Biserica Olari, şi apoi la biserica Sfinţilor. Vocea frumoasă îl duce la şcoala de muzică bisericească, înfiinţată de Petru Efesiul. Ion Ghica dă drept sigură informaţia că ar fi urmat cursurile Liceului Sfântu Sava, informaţie infirmată de istoricul literar Paul Cornea, autorul monografiei Anton Pann din care am extras aceste date biografice.

1821, Se refugiază în timpul revoltei lui Tudor Vladimirescu la Braşov unde devine psalt la biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului. Aici îl cunoaşte pe poetul Ion Barac, cel care l-a iniţiat în scrierea versurilor. Lucian Blaga va descrie această perioadă în piesa sa de teatru Anton Pann. Piesă în trei acte (1945).

1827-1837, Compune numeroase cântări liturgice şi tipreşte volumele Versuri muziceşti ( 1830), Poezii deosebite sau cântece de lume(1831), Îndreptătorul beţivilor (1832), Hristoitia sau Şcoala moralului ( 1834), Noul Erotocrit ( 1837).

1830, După o căsătorie cu Anica, o fată de doar 16 ani este dat afară din biserică dar va fi numit profesor de muzică la o şcoală de copii.

1844, Publică în revista Foaie pentru minte, inimă şi literatură partitura cântecului Marş de primăvară .

1846, editează volumul Poezii populare de Anton Pann, broşura I. În 1845 tipărise unul dintre primele noastre metode de muzică religioasă, purtând titlul Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau Gramatica melodică.

1847, Apare capodopera sa, Povestea vorbii. De prin lume adunate. Şi iarăşi la lume date , operă unică a literaturii române

1848, alcătuieşte un ghid de conversaţie în trei limbi, ruseşte, româneşte şi turceşte, intitulat Dialog în trei limbi . Se implică activ în susţinerea revoluţiei de la 1848, compune muzica imnului Deşteaptă-te române , devenit după 1989 imnul naţional al României, pe versurile lui Andrei Mureşanu din poemul Un răsunet .

1849, Îşi redactează propriul epitaf, intitulat Adiata, primul epitaf poetic de la noi pe care şi l-ar fi dorit încrustat «pe un stâlp de monument/ De marmură, să nu-i strice/ Tăria vreu element ».

Epitaful propriu zis suna cam aşa : « Aici s-a mutat cu jale/ În cel mai din urmă an/ Care în cărţile sale/ Se citeşte Anton Pann.// Acum mâna-i încetează/ Ce la scris mereu şedea, /Nopţi întregi nu mai lucrează/ La lumină cărţi să dea. // Împlinindu-şi / Şi talantul neîngropând/ Ş-a făcut călătoria/ Dând în lume altor rând”.

Va muri în 1854 şi va fi îngropat în curtea bisericii Lucaci din Bucureşti, având la cap o modestă cruce de piatră văruită.

1850, Editează cartea populară Înţeleptul Archir şi nepotul său Anadan

1854, Moare de tifos pe data de 4 noiembrie 1854. A lăsat drept moştenitori un băiat preot şi o fată, rezultaţi în urma celor 3 "căsătorii" ale sale, după o viaţă conjugală plină de năbădăi.

[modifică] Monografii Anton Pann

  • G. Dem Teodorescu, Viaţa şi activitatea lui Anton Pann, editura Gutemberg, 1893
  • Paul Cornea, Anton Pann, Editura pentru Literatură, 1964
În alte limbi