Faptele lui Raffles Haw

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Faptele lui Raffles Haw este o povestire scurtă, scrisă de Arthur Conan Doyle, despre un chimist care a reuşit să sintetizeze aur pornind de la alte elemente cu numărul atomic mai mare. Prin simpla electroliză a plumbului el a obţinut aur, apoi lăsând în continuare aurul să se descompună sub acţiunea curentului electric, el obţinea elemente cu numărul atomic din ce în ce mai mic, până ce a ajuns la o materie primară, cu aspectul alb-cenuşiu.

Ideea ştiinţifică pe care se bazează romanul pare destul de naivă astăzi, când ştim că descompunerea elementelor se face după legi mult mai complexe decât electroliza, dar povestirea devine cel mai interesantă atunci când autorul descrie cum s-a folosit Raffles Haw de aurul obţinut. El era în mod sincer animat de ideea de a face bine omenirii şi, după ce s-a asigurat că are un laborator bine dotat pentru producerea aurului într-o localitate liniştită în apropierea metropolei Liverpool, a contactat preotul local (anglican) pentru a-l ajuta. De asemenea, el cunoaşte un gentleman local care, fără să aibă un venit considerabil, putea totuşi să-şi permită să trăiască fără să muncească. El încerca să picteze, deşi pânzele lui nu se vânduseră pănă în momentul când l-a cunoscut pe Haw. Impreună cu sora lui, el avea grijă de tatăl lor, un negustor de pistoale care dăduse faliment. Sora avea ca logodnic pe fiul preotului, ofiţer de marină, care acceptase să se căsătorească cu ea în ciuda necazurilor financiare ale familiei.

Haw ajută pe toată lumea--pictor, membrii parohiei respective, şi se îndrăgosteşte de sora pictorului, care acceptă cu entuziasm să devină soţia celui mai bogat om din lume. Cu toate acestea, când el află că încercarea lui de a face bine practic a creat un grup de leneşi şi chiar mincinoşi--sora pictorului, care l-a minţit că el, Haw, este prima ei dragoste--Haw distruge tot aurul pe care îl crease şi se aşează, dezolat, pe un scaun, pe care moare de inimă rea.