Verb tranzitiv
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un verb tranzitiv este un verb ce prezintă două sau trei conexiuni, adică legături cu alte două cuvinte dintr-o propoziţie. Prima conexiune trebuie să fie în mod obligatoriu subiectul, cea de-a doua este complementul direct, iar cea de-a treia este complementul indirect.
Considerând numărul de legături cu alte cuvinte din aceeaşi propoziţie, verbele tranzitive se subîmpart în:
- monotranzitive, verbe care au două conexiuni, cu subiectul şi cu complementul direct, termenul mono referindu-se la legătura cu complementul direct, făcând abstracţie de legătura subiect-predicat;
- ditranzitive, verbe tranzitive care au trei conexiuni, cu subietul şi cu ambele tipuri de complemente, prefixul di referindu-se strict la legăturile cu cele două tipuri de complemente.