Discuţie Utilizator:Bizone
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
„Regele Cotiso”
O data cu patrunderea romanilor in Peninsula Balcanica si cu desfiintarea Macedoniei ca stat, la orizontul politic european se prefigureaza o alta putere, cea a geto-dacilor. Presiunile romane catre est impun organizarea centralizat-unionala a triburilor gete intr-un stat "teritorial", unitar si centralizat, avand un pronuntat caracter militar si fiind condus de catre tarabostele Burebista.
Rolul politico-spiritual era sustinut de catre preotime, in frunte cu Marele Preot, aflat in tandem cu liderul statului, care era si capetenie militara. Centrul politico-administrativ se afla pe platoul transilvan (Muntii Orastiei). Acest stat ingloba, pe langa numeroasele triburi gete si alte neamuri precum celtii, illyrii, thracii etc. Capacitatea de organizare si mobilizare militara era cea a unei super-puteri, insa nu era neglijata nici latura diplomatica, unde se evidentiau grecii, consilieri care purtau soliile lui Burebista la romani. La scurt timp dupa reluarea tratativelor diplomatice cu romanii lui Caesar, Burebista dispare de pe scena istoriei, victima a unui complot intern. Imperiul dac se scindeaza in patru regate, iar mai apoi in cinci. Cel mai important din punct de vedere politico-militar poate fi considerat regatul lui Cotiso, get din sud-vest, lider de necontestat in Banat si in vestul Olteniei. In timp ce Augustus cauta sa reactiveze planul lui Caesar de a-i nimici pe daci, iar regiorii geti din vecinatatea lui Cotiso se confruntau cu invazii sarmato-bastarne si cu disensiuni intre ei, Cotiso se intarea in Muntii Banatului de unde navalea in sudul Dunarii si in Pannonia. Frecventa atacurilor sale l-au determinat pe Augustus sa dispuna mai tarziu crearea unor zone de securitate in dreapta fluviului, distrugand unele cetati dace si deportandu-i spre sud pe civili. Prin politica sa si prin actiunile sale de guerilla, se poate spune ca regele Cotiso a franat, pe cat era posibil, penetrarea romana in Dacia si distrugerea dacilor ca natiune. Cotiso s-a evidentiat ca un demn continuator al politicii expansioniste a lui Burebista, adaptand-o insa cerintelor momentului istoric pe care-l traia. Scopul sau politic era de a pastra suveranitatea natiunii dace pe orice cai si prin orice mijloace si de a recastiga vechile privilegii burebistane. De aceea, la inceput initiaza tratative de alianta cu romanii, intai cu Augustus, apoi cu Marcus Antonius, dar fara rezultatul scontat. De asemenea, evita o alianta cu regii vecini, in majoritate clientelari Romei. Idealul sau politic presupunea un dublu obiectiv: asigurarea unui teritoriu de perpetuare a natiunii geto-dace, scop al politicii sale externe; o ideologie politico-militara fondata pe principiul "Atac, deci exist!", adica cea mai buna metoda de aparare e atacul sau contraofensiva. Cotiso a decis ca terorii romane sa i se raspunda prin teroare. Astfel se explica incursiunile sale militare peste Dunare si obstinatia cu care lupta contra romanilor. Cotiso a intuit foarte bine ca pastrarea suveranitatii si supravietuirea poporului get atarnau in mare masura de anihilarea tendintelor de hegemonie ale Romei. Asadar, pentru clarviziunea sa si atitudinea sa ferma in raport cu responsabilitatile sale de lider dac si cu puterea romana, Cotiso are meritul deosebit de a se numara printre ilustrele figuri istorice din trecutul nostru mult prea zbuciumat.
Extras din articolului d-nei Maria Stancan ( Bucuresti, Romania) prezentat la Congresul de Dacologie-Densusianu2002