Canaan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol conţine afirmaţii care necesită suport bibliografic.
(Vezi Wikipedia:Verificabilitate)


Canaan sau Kanaan este un teritoriu situat în sud-estul Mării Mediterane, aflat la sud de ţinutul locuit de filisteni. Acest teritoriu a fost populat în antichitate, o perioadă de timp, de canaaniţi. Teritoriul echivalează şi cu "Ţara Promisă" unor triburi israelite (Jos.13:1-4).

Cuprins

[modifică] Numele

Denumirea Canaan derivă din onomasticul Kna' sau Canaan, atribuit fiului lui Ham, nepotul lui Noe (Gen. 9:18, 10:15-19). Izvoarele egiptene redau numele ţării în formele "Kan'na" şi "Kinachi", cele babiloniene îl redau ideografic "MAR.TU", iar fonetic "Amurru" (Ţara Amoriţilor), în timp ce textele asiriene o denumesc "Chatti" (Ţara Hetiţilor).

[modifică] Poziţia geografică

Iniţial, Canaan-ul cuprindea doar zona de coastă. Concomitent cu expansiunea triburilor canaaniţilor spre est, graniţele Canaan-ului s-au extins până pe Valea Iordanului şi Marea Moartă, cuprinzând Cisiordania de azi.

Canaanul se întindea de la poalele sudice ale munţilor Liban până la pustiul Sinai şi de la ţărmul Mării Mediterane până dincolo de Iordan la marginea pustiului arab, ţara fiind împărţită în patru fâşii orientate nord-sud. Câmpia dinspre mare (Şaron şi Şefela) era bine locuită din vechime şi era traversată de drumul comercial ce unea Egiptul cu ţările din Orientul Apropiat. Continuitatea câmpiei era întreruptă în partea nordică de muntele Carmel, spre nord rămânând izolată câmpia Izrael (Ezdraelon). Ţinutul muntos din centru era compus din munţii Neftali (Galileea), munţii Efraim (Samaria) şi munţii Iuda (Iudeea), separaţi în nord prin valea Kişonului. Valea Iordanului tăia ţara în două părţi inegale printr-o vale adâncă, terminându-se la Marea Moartă. La est de Iordan se afla ţinutul Basan (Hauran) renumit pentru agricultură, în partea centrală, un podiş în Galaad favorabil păşunatului, iar la sud este masivul muntelui Pisga, cu vârful Nebo.

Găsindu-se la intersecţia a două continente, Canaanul se bucura de un comerţ de tranzit ce aducea prosperitate, dar a atras şi incursiunile străinilor asupra acestui ţinut.

[modifică] Canaaniţii

Populaţie de origine semită, canaaniţii s-au stabilit pe teritoriul de locuire spre mijlocul mileniului al III-lea a. Chr., în jurul anului 2500. Canaaniţii au fost înrudiţi cu amoriţii, hetiţii, jebusiţii, arakiţii, siniţii, aradiţii şi samareii, toate triburi de origine semită (Gen. 10:15-19). Prezenţa lor în Canaan este atestată deja în jurul anului 2000 a. Chr. Canaaniţii au fondat o serie de oraşe state, în cuprinsul cărora, ulterior, filistenii au ridicat localităţie Asdod şi Ekron. Potrivit informaţiilor relatate de inscripţiile de la Alalah, în secolul al XVIII-lea "Amurru" făcea parte din Siria. Între anii 1500-1380 a. Chr. teritoriile canaanite au făcut parte din statul egiptean, iar ceva mai târziu, după 1380, părţile sale nordice au intrat în sfera autorităţii hitite. Potrivit relatărilor conţinute în scrisorile de la Amarna, capitala Canaan-ului se afla la Gaza. În primele decenii ale secolului al XIII-lea Egiptul îşi impune autoritatea militară şi politică asupra teritoriului dintre Mediterană şi Valea Iordanului, anexând şi părţile sudice ale Siriei. Spre sfârşitul secolului al XIII-lea dominaţia oraşelor-state canaanite, aflată în decădere, a fost anihilată de atacurile triburilor israelite conduse de Josua. În fine, spre mijlocul secolului al XII-lea, după 1177, Canaan-ul este invadat de „popoarele mării”, sintagmă prin care trebuie identificaţi filistenii. Aceştia i-au respins spre sud pe canaaniţi, ocupând şi aşezările lor fortificate, incluse acum în Filistia.

[modifică] Religia

Canaaniţii au avut o religie politeistă. Principalele lor divinăţi au fost:

  • El
  • Baal
  • Dagon
  • Asera sau Asherah
  • Astarte sau Ashtaroth
  • Anath.

Temple sau clădiri cultice dedicate acestor divinităţi au fost descoperite la Meghida, Lachis, Sihem, precum şi în Siria la Qatna, Alalah şi Ugarit.

[modifică] Bibliografie

  • Alexandru A. Bolşacov-Ghimpu, Cronica veche a Canaanului, Editura Litera, Bucureşti, 1980