Titani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Titani (greacă: Τιτάνες) este denumirea purtată de cei şase fii ai lui Uranus şi ai Gaiei: Coeus, Crius, Cronos, Hiperion, Iapetus, Oceanus (titani) şi cele şase fiice: Mnemosina, Phoibe, Rhea, Theia, Themis şi Thetis (titanide).

Era un grup potrivnic zeilor olimpieni, personificau mai ales forţele naturii. În tradiţia greacă erau consideraţi adesea iraţionali şi reprezentau forţa oarbă a violenţei primitive.

Lupta - cunoscută sub numele de titanomahie - a durat zece ani şi s-a sfârşit cu victoria olimpienilor. Ca să-i pedepsească, Zeus i-a aruncat în Tartar.

[modifică] Bibliografie

  • Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989
  • George Lăzărescu, Dicţionar de mitologie, ed. Odeon, 1992

Acest articol referitor la mitologia greacă este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!