Sudetenland

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Regiunea Sudeţilor (în limba germană: Sudetenland; în cehă şi poloneză: Sudety) a fost numele folosit în prima jumătate a secolululi al XX-lea pentru regiunile locuite în principal de germani, în regiunile de graniţă din Boemia, Moravia şi acele părţi ale Sileziei asociate cu Boemia.

Numele derivă de la cel al Munţilor Sudeţi, deşi trebuie spus că Sudetenland se extinde dincolo de regiunea muntoasă. Germanii locuitori ai regiunii erau numiţi germani sudeţi (în germană: Sudetendeutsche, în cehă: Sudetští Němci, în poloneză: Niemcy Sudeccy).

Din punct de vedere politic, regiunea a aparţinut Imperiului Austriac până în 1918, din 1918 până în 1938 Cehoslovaciei, din 1938 până în 1945 Germaniei, iar din 1945 până în 1993 din nou Cehoslovaciei. După anul 1993, odată cu dizolvarea statului cehoslovac, regiunea Sudeţilor este parte a Republicii Cehe. Denumirea a încetat însă să mai fie folosit după expulzarea a aproape întregii populaţii de etnie germană din Cehoslovacia în 1946.

Cuprins

[modifică] Istoria regiunii Sudeţilor

Din punct de vedere istoric, teritoriile cunoscute mai târziu ca Sudetenland au aparţinut regiunilor Boemia, Moravia şi Silezia. În timp ce Sudetenland nu a format o singură regiune istorică, cu excepţia perioadei în care au fost unite sub coroana Boemiei, este greu de scris o istorie a Sudeţilor distinctă de cele ale Boemiei şi Moraviei până la apariţia naţionalismului în secolului al XIX-lea.

[modifică] Originile şi apartenenţa timpurie la Austria

Regiunile care aveau să se numească mai târziu Sudetenland erau situate la graniţele Regatului Boemiei, alături de Moravia şi Silezia, care regat era la rândul lui parte a Sfântului Imperiu Roman. După stingerea Dianstiei Přemyslid, regatul a fost condus de Casa de Luxembourg, mai târziu de Dinastia Jagielloniană, pentru ca în sfârşit să ajungă sub coroana Habsburgilor. Încă din secolul al XIII-lea şi în continuare, regiunile de graniţă ale Boemiei şi Moraviei, care aveau să fie denumite mai târziu Sudetenland, au fost populate de germani, aduşi în zonă de stăpânii feudali slavi.

Habsburgii au integrat regatul Boemiei şi Moraviei în Imperiul Austriac, din care a făcut parte fără întrerupere până în 1918. În secolul al XIX-lea, odată cu apariţia naţionalismului, conflictele dintre cehi şi germani s-au înmulţit, aşa cum au fost cele din timpul revoluţiilor de la 1848, în care populaţia vorbitoare de limbă germană dorea să participe la construirea statului naţional german, în timp ce populaţia slavă cehă dorea să scoată Boemia din cadrul unui asemenea stat.

[modifică] Apariţia termenului "Sudetenland"

Distribuţia populaţiei în Imperiul Austriac (1911): regiunile cu majoritate germană sunt colorate în roz, cele cu majoritate cehă sunt colorate în albastru.
Extinde
Distribuţia populaţiei în Imperiul Austriac (1911): regiunile cu majoritate germană sunt colorate în roz, cele cu majoritate cehă sunt colorate în albastru.

Odată cu creşterea naţinalismului, numele "Sudetendeutsche" (germanii sudeţi) a apărut la începutul secolului al XX-lea, la început ca parte clasificării celor trei mari grupuri de germani din Imperiul Austriac: "Alpendeutsche" (germanii alpini) din ceea ce avea să devină mai târziu Republica Austria, "Balkandeutsche" (germanii balcanici) din Ungaria şi regiunile mai la răsărit de aceasta şi "Sudetendeutsche" în regiunea în discuţie. Dintre toate aceste trei denumiri, ultima ("Sudetendeutsche") a supravieţuit, în principal datorită conflictului din Boemia.

[modifică] Schimbările de după primul război mondial

După primul război mondial, Austro-Ungaria s-a dezmembrat. La sfârşitul anului 1918, a apărut statul independent Cehoslovacia, compus din teritoriile Regatului Boemiei. Deputaţii germani din Boemia, Moravia şi Silezia din Reichsrat (parlamentul imperial) au refuzat să recunoască noul stat. În schimb, ei au proclamat unirea tuturor regiunilor locuite de etnicii germani într-o nouă republică Austria Germană, care, la rândul ei urma să se unească cu Germania.

Au fost stabilite patru guvernorate şi unităţile teritoriale respective:

  • Boemia Germană (Deutschböhmen) – regiunile Boemiei de nord şi vest au fost proclamate land constituent al Republicii Austriece Germane cu capitala la Reichenberg, land administrat de Landeshauptmannul (căpitanul landului) Rafael Pacher (1857-1936), 29 octombrie - 6 noiembrie 1918, după care de Rudolf Ritter von Lodgman von Auen (1877 - 1962), 6 noiembrie - 16 decembrie 1918. După ce ultimul oraş important al regiunii a fost cucerit de armata cehă, Landeshauptmann a continuat să-şi exercite funcţia în exil, la început în Zittau, în Saxonia, după care în Viena, până pe 24 septembrie 1919.
  • Zona Sudetenland – regiunile Moraviei nordice şi Silezia Austriacă, proclamat land constituent al Republicii Austria Germană cu capitala la Troppau, administrat de Landeshauptmannul Robert Freissler (1877-1950), 30 octombrie - 18 decembrie 1918.
  • Regiunea Pădurii Boemiană (Böhmerwaldgau) – regiunea Pădurea Boemiană/Boemia de Sud – proclamată district (Kreis) al landului existent la acea vreme Austria Superioară, administrat de Kreishauptmannul (căpitanul districtului) Friedrich Wichtl (1872 - 1922) din 30 octombrie 1918.
  • Moravia Germană de Sud (Deutschsüdmähren) – proclamată district (Kreis) al landului existent Austria Inferioară, administrat de Kreishauptmannul Oskar Teufel (1880 - 1946) din 30 octombrie 1918.

Aceste patru unităţi administrative au fost desfiinţate de trupele cehoslovace în acelaşi an.

Anumite colectivităţi minoritare germane din Moravia, inclusiv cele din Brno, Jihlava şi Olomouc, au încercat de asemenea să proclame unirea cu Austria Germană, dar au eşuat în tentativa lor.

Tratatul de Saint-Germain din 1919 consfinţea formarea noului stat cehoslovac, care includea şi teritoriile locuite de minoritatea germană.

[modifică] Sudetenland în componenţa Republicii Cehoslocace (1918-1938)

Pentru detalii, vedeţi articolul Germanii din Cehoslovacia (1918-1938)vedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

În conformitate cu rezultatele recensământului din 1921, în toată Cehoslovacia trăiau 3.123.000 de germani, adică 23,4% din întreaga populaţie.

Controversele dintre cehi şi minoritatea germană, (minoritate naţională care reprezenta majoritate relativă a populaţiei din Sudetenland), s-au manifestat mocnit de-a lungul anilor deceniului al treilea pentru ca să se intensifice în deceniului al patrulea al secolului trecut.

În anii Marii Depresiuni, regiunile muntoase locuite de minoritatea germană, alături de alte regiuni periferice ale Cehoslovaciei, au fost puternic lovite de recesiunea economică, mult mai mult decât restul regiunilor ţării. Spre deosebire de alte regiuni mai puţin dezvoltate, în regiunea bine industrializatăa Sudeţilor, recesiunea a lovit întreprinderile legate de export (fabricile pentru prelucrarea sticlei, ale industriei textile), foarte vulnerabile în perioadele de criză economică.

Rata ridicată a şomajului a făcut populaţia mult mai sensibilă la mesajele mişcărilor populiste sau naţionaliste (comuniste sau fasciste). În aceşti ani, partidele naţionaliştilor germani, (iar mai târziu al Sudetendeutsche Partei (SdP)), şi programele lor radicale au câştigat o uriaşă popularitate în rândul populaţiei germane din Cehoslovacia.

[modifică] Criza Sudeţilor şi anexarea regiunii de către Germania Nazistă

După 1933, Partidul Naţional Socialist al Germanilor Sudeţi (SdP) a dus o politică de escaladare a conflictului cu autorităţile statului cehoslovac. Liderul partidului, Konrad Henlein, avea o înţelegere secretă cu Partidul Nazist la putere în Germania şi făcea noi şi noi cereri greu de satisfăcut de autorităţile centrale, astfel încât Hitler să poată să aibă justificarea intervenţiei în conflict.

Imediat după Anschluss (absorbirea Austriei în Al treilea Reich) din martie 1938, Hitler s-a autoproclamat apărătorul etnicilor germani trăitori în Cehoslovacia, declanşând "Criza Sudeţilor".

Naziştii, împreună cu aliaţii lor germani din Sudeţi, cereau încorporarea regiunii în Germania Nazistă, pentru a-i salva de opresiune pe germanii cehoslovaci. În vreme ce guvernul cehoslocac a hotărât mobilizarea armatei, puterile apusene au făcut presiuni asupra autorităţilor de la Praga să accepte cererile naziste, sperând astfel că se va reuşi evitarea izbucnirii unui război general prin politica împăciutoristă.

Primul ministru britanic Neville Chamberlain s-a întâlnit cu Adolf Hitler la Berchtesgaden pe 15 septembrie şi a căzut de acord cu cedarea Sudetenland. Trei zile mai târziu, primul ministru francez, Édouard Daladier, a fost la rândul lui de acord cu cedarea. La niciuna dintre aceste discuţii nu a fost invitat vreun reprezentant al Cehoslovaciei.

Imagine care a apărut pentru prima oară în ziarul nazist Völkischer Beobachter, înfăţişând în mod ostentativ o germană din Sudeţi din localitatea Asch plângând de bucurie în momentul în care Hitler a traversat în 1938 fosta frontieră ceho-germană. Propaganda aliată a folosit aceiaşi imagine în propriile scopuri.
Extinde
Imagine care a apărut pentru prima oară în ziarul nazist Völkischer Beobachter, înfăţişând în mod ostentativ o germană din Sudeţi din localitatea Asch plângând de bucurie în momentul în care Hitler a traversat în 1938 fosta frontieră ceho-germană. Propaganda aliată a folosit aceiaşi imagine în propriile scopuri.

Chamberlain s-a întâlnit cu Hitler în Godesberg pe 22 septembrie pentru confirmarea înţelegerilor făcute în prealabil. Hitler însă, având ca obiectiv folosirea crizei pentru declanşarea unui război, a cerut acum nu numai anexarea Sudetenland, dar şi ocuparea militară imediată a zonei, ceea ce nu ar fi permis armatei cehoslovace să-şi redesfăşoare forţele în conformitate cu noile graniţe. Pentru a evita un conflict de proporţii, primul ministru italian Benito Mussolini a propus convocarea unei conferinţe a marilor puteri la München pe 29 septembrie. Hitler, Daladier şi Chamberlain au fost de acord cu propunerea lui Mussolini, (propunere pregătită însă în secret de Hermann Göring) şi au semnat Acordul de la München, prin care era acceptată ocuparea imediată a Sudetenland. Guvernul cehoslovac, deşi nu a fost invitat la conferinţă, a promis pe 30 septembrie că va accepta hotărârile marilor puteri.

Sudetenland a fost ocupat de germani între 1 şi 10 octombrie 1938. Unificarea regiunii cu Al treilea Reich a fost urmată de expulzarea celei mai mari părţi a cehilor din zonă în Cehoslovacia ciuntită.

Restul teritoriului cehoslovac a fost invadat şi anexat de Germania Nzistă în martie 1939.

[modifică] Sudetenland ca parte a Germaniei Naziste

Sudetenland a fost iniţial plasat sub administraţia militară în frunte cu guvernator militar generalul Wilhelm Keitel. Pe 21 octombrie 1938, teritoriile sudice anexate au fost împărţite între regiunile administrative germane învecinate (Reichsgau).

Soldaţii Wehrmachtului întâmpinaţi cu bucurie de populaţia din Kratzau.
Extinde
Soldaţii Wehrmachtului întâmpinaţi cu bucurie de populaţia din Kratzau.

Părţile de nord şi de vest au fost reorganizate ca Reichsgau Sudetenland, iar oraşul Reichenberg (Liberec) a devenit capitală administrativă. Konrad Henlein (acum membru al NSDAP) a administrat regiunea, mai întâi ca Reichskommissar (până pe 1 mai 1939), după care ca Reichsstatthalter (1 mai 19394 mai 1945). Sudetenland era formată din trei districte: Eger (capitala la Karlsbad), Aussig (Aussig) şi Troppau (Troppau).

Hartă a Sudetenland Gau.
Extinde
Hartă a Sudetenland Gau.

La scurtă vreme după anexare, a început persecutarea evreilor care locuiau în Sudetenland. După numai câteva săptămâni a fost declanşat marele pogrom "Kristallnacht". La fel ca şi în restul Germaniei, cele mai multe sinagogi au fost incendiate, iar mulţi evrei au fost trimişi în lagăre de concentrare. În anii care au urmat, ocupanţii au transportat în lagărele morţii peste 300.000 de evrei cehoslovaci.[1] Peste 90% dintre cei deportaţi în lagărele de concentrare au fost ucişi imediat după sosire sau au murit în lagăre din cauza bolilor, bătăilor, malnutriţiei, muncii extenuante sau execuţiilor sumare. Nu numai evreii au fost persecutaţi, dar au suferit în egală măsură numeroşi cehi, socialiştii, comuniştii şi pacifiştii germani, iar viaţa comunităţilor şi cultura au fost afectate de "Gleichschaltung".

În ciuda tuturor acestor fapte, pe 4 decembrie 1938, în cadrul alegerilor pentru Reichsgau Sudetenland, 97,32% din participanţii la vot şi-au exprimat preferinţa pentru NSDAP. Cam o jumate de milion de germani sudeţi au devenit membrii Partidului Nazist, adică 17,34% din populaţia germană din Sudetenland, o proporţie mai ridicată decât în restul Germaniei, unde erau înscrişi în partid 7,85% din populaţie.[2] Datorită cunoaşterii limbii cehe, numeroşi germani sudeţi au fost angajaţi în administraţia Protectoratului Boemiei şi Moraviei, ca şi în organele represive naziste (Gestapo şi altele). Cel mai cunoscut dintre aceşti germani a fost Karl Hermann Frank, general SS şi de poliţie, secretar de stat în Protectorat.

[modifică] Deportările de după încheierea celui de-al război mondial

După încheierea celui de-al doilea război mondial, la Conferinţa de la Potsdam din 1945, s-a hotărât ca germanii sudeţi să părăsească Cehoslovacia (Pentru amănunte vedeţi şi Strămutarea germanilor după al doilea război mondial). Drept consecinţă a uriaşei ostilităţi cehilor faţă de toţi germanii, marea majoritate a germanilor a fost expulzată. Deşi legislaţia cehoslovacă prevedea că pot rămâne acei germani care puteau dovedi activitatea lor antinazistă, în multe cazuri aceste prevederi nu au fost respectate. Există estimări care apreciază numărul germanilor expulzaţi din Cehoslovacia la aproximativ 3 milioane de oameni. Expulzările au fost de multe ori asociate cu diferite excese, inclusiv cu asasinate, aşa cum a fost marşul morţii de la Brno ("Brünner Todesmarsch", marşul forţat a aproximativ 20.000 de etnici germani din Brno spre graniţa austriacă la sfârşitul lunii mai a anului 1945). Sunt cunoscute în jur de 24.000 de cazuri certe de decese legate de expulzări (decese datorate asasinatelor, sinuciderilor, bolilor, vârstei, etc), 62.000 de persoane au fost raportate dispărute, dar moartea lor nu a putut fi verificată de autorităţi. Practic, toate proprietăţile germanilor sudeţi au fost confiscate de statul cehoslovac în conformitate cu prevederile decretelor lui Beneš.

Dintre ceilalţi germani care au rămas la început în Cehoslovacia, mulţi au emigrat mai târziu în Germania Occidentală. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2001, aproximativ 40.000 de persoane se declarau de etnie germană în Republica Cehă. Termenul Sudetenland are în zilele noastre doar o semnificaţie istorică, legată de cele mai multe ori de trecutul nazist.

Germanii sudeţi şi urmaşii acestora sunt reprezentaţi de mai multe organizaţii, cele mai cunoscute fiind Sudetendeutsche Landsmannschaft, Verband der Sudetendeutschen şi Ackermann-Gemeinde.

[modifică] Note

  1. Wheeler, Charles (12-03-2002). Czechs' hidden revenge against Germans (HTML, Blog). BBC News.
  2. Zimmermann, Volker, Die Sudetendeutschen im NS-Staat. Politik und Stimmung der Bevölkerung im Reichsgau Sudetenland (1938-1945). Essen 1999.

[modifică] Consultaţi şi articolele

[modifică] Bibliografie