Măcelul din Chios

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Măcelul din Chios; 419 x 354 cm Luvru, Paris
Extinde
Măcelul din Chios; 419 x 354 cm Luvru, Paris

Măcelul din Chios este o pictură de Eugène Delacroix, pictată în 1824. Sursa de inspiraţie a tabloului este de natură istorică. În luna aprilie a anului 1822, populaţia greacă din insula Chios a fost masacrată de armata Înaltei Porţi, cum era numit pe atunci imperiul otoman. Hecatomba înfricoşătoare a cutremurat întreaga Europă. Pregătindu-şi tabloul, Delacroix a scos informaţii din cartea locotenentului Voutier, ofiţer francez, care a luptat în rândurile grecilor şi a scris în anul 1823 "Amintiri din actualul război grecesc".

Tabloul a fost expus la Salon în anul 1824 cu titlul integral: Scene din măcelul de la Chios; familii greceşti în aşteptarea morţii sau a robiei etc. (vezi: diverse relaţii, precum şi jurnalele vremii).

Pânza a provocat o mare indignare: "Un pictor plin de pretenţii persistă în urâţenie". - comentează unul dintre critici. Baron Gros (17711835) nu a ezitat să utilizeze calificativul "măcelul picturii", iar Ingres (1780 - 1876), observând intransigenţa estetică a lui Delacroix, îl numeşte un "Robespierre al picturii".

Într-adevar, Delacroix realizează o revoluţie în pictură. Culorile lui şochează. Renunţă la tonurile stinse ale primelor sale pânze, foloseşte culori noi, pure şi intense: albastru cobalt, verde smarald, roşu aprins.

Executarea tabloului este precedată de o întreagă serie de schiţe. Delacroix doreşte să exprime caracterul cutremurător al temei şi caută îndelung o abordare cât mai dramatică a întregii scene. Creează o compoziţie zguduitoare, în care reuşeşte să transmită emoţii diferite: resemnarea extremă din privirea bărbatului cu legătură roşie pe cap, disperarea femeii cu turban, care stă la picioarele lui, caracterul nemilos al cotropitorului otoman.

Forţa şi tragismul tabloului se concentrează pe chipul bătrânei femei în rochie roşie. Ochii ei exprimă o nefericire profundă, asemănătoare celei pe care o vedem pictată în acelaşi an în tabloul intitulat Orfana în cimitir şi care, mai mult ca sigur, a fost un studiu de pregătire a scenei măcelului.

[modifică] Vezi şi