Gelu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gelu a fost voievod al formaţiunii statale româneşti ce cuprindea bazinul Someşului, până la Poarta Meseşului. Cronica lui Anonymus al regelui ungur Bela îl numeşte „Gelu românul, duce al românilor şi slavilor“. La începutul secolului X, oastea lui Gelu a fost înfrântă de o anumită expediţie militară a triburilor maghiare, conduse de Tuhutum, unul dintre cei 7 căpitani ai lor, iar Gelu ucis în luptă în anul 904 în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe Someş, aflată în regiunea Clujului, probabil în satul Gilău de astăzi, care a păstrat numele lui Gelu.
Cercetările arheologice au identificat această cetate cu nivele mai vechi ale fortificaţiilor din lemn şi pământ de la Dăbâca. Alte cetăţi din voievodatul lui Gelu erau cele descoperite la Cluj-Mănăştur şi Moldoveneşti. Gelu este primul voievod român care moare în lupta cu cotropitorii maghiari.