Henriette Yvonne Stahl

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Henriette Yvonne Stahl - ( născută la 1 septembrie 1900, la Saint Avald, Franţa - 1984 ), scriitoare şi traducătoare română.


Face liceul în particular. Urmează Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti (1922 - 1925).

Unele dintre romanele ei, tipărite între cele două războaie mondiale, vor fi primite elogios de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu, mai ales că debutul cu romanul "Voica" se va produce în paginile "Vieţii Româneşti" (1924).

[modifică] Opere publicate

Romanul Voica, ce va fi retipărit după 1944 (în 1972), este o imagine neidealizată a existenţei rurale, prezentând faptele în stil naturalist, dar şi justficându-le.

[modifică] Alte romane

  • "Mătuşa Matilda" (1928),
  • "Steaua Robilor" (1933),
  • "Între zi şi noapte" (1942, ed. n. 1971) sunt imagini ale unui mediu citadin sau cosmopolit, capabil de rafinamente sentimentale unite cu vulgaritatea, trădând descompunerea, abulia, lipsa de preocupări mai importante decât propriul trup, ale cărui drepturi sunt dealtfel revendicate programatic de romancieră.
  • "Marea bucurie" (1947) tratează drama exilatului care se ratează afectiv şi social prin laşitate.
  • "Fratele meu, omul" (1965) reia descrierea aceloraşi medii sociale şi a combinaţiilor umane senzaţionale din perspectivă mai distanţată.
  • "Nu mă călca pe umbră" (1969) e o fantezie uşoară, prin care Onofrei, personaj maleabil şi proteic până la absurd, ridică în mod alegoric problema disponibilităţilor paradoxale ale omului în a se adapta prin ipostaziere oricărei situaţii.
  • "Pontiful" (1972) e romanul iubirii unei scriitoare pentru un medic insuportabil. Ca şi în celelalte romane, interesul e susţinut prin capacitatea de a crea atmosfera, prin selecţia adecvată a detaliilor materiale.


A tradus din John Galsworthy, Murasaki Shikibu, Charlotte Brontë şi alţii.

(Cf. Marian Popa, "Dicţionarul de literatură română contemporană", Editura Albatros, Bucureşti, 1977).