Conciliu ecumenic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Conciliu ecumenic sau sinod ( σύνοδος în greceşte, cuvânt format din particulele "împreună" şi "cale") ecumenic ori sobor a toată lumea, pentru creştini, adunare de episcopi, reprezentând un număr cât mai mare de biserici locale, pentru a dezbate învăţături de credinţă sau orientări pastorale universal valabile.

Potrivit diferitelor biserici creştine, sunt recunoscute primele două (asirienii), primele trei (necalcedoneenii), primele patru (lutheranii), primele şapte (ortodocşii bizantini) sau toate cele douăzeci şi una de sinoade ecumenice (catolicii).

[modifică] Primele şapte sinoade ecumenice

  • I. Primul conciliu de la Niceea, (325): condamnă doctrina lui Arie. Conciliul a stabilit învăţătura trinitară a Bisericii, formulând forma scurtă a crezului creştin (simbolul niceean).

[modifică] Următoarele sinoade ecumenice

  • VIII. Al patrulea conciliu de la Constantinopol, (869-870). Înlăturarea din funcţie a patriarhului Fotie al Constantinopolului. Depunerea nu a fost recunoscută de bisericile răsăritene. Acest conciliu, precum şi următoarele nu sunt recunoscute de Bisericile ortodoxe.

[modifică] Legături externe