Heinrich Schliemann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Heinrich Schliemann
Extinde
Heinrich Schliemann

Heinrich Schliemann (6 ianuarie 1822 - 26 decembrie 1890) a fost un arheolog german, născut la Neu-Bukow, în nordul Germaniei, care a identificat urmele legendarei cetăţi Troia.

Deşi ca adult pretindea că nu a primit educaţie în copilărie, Schliemann a fost în stare ca la vârtsa de 11 ani să scrie un eseu în latină, despre Ulise şi Agamemnon, urmând apoi, pentru o perioadă, o şcoală preparatorie. Despre sine, Schliemann spunea ca s-ar fi născut cu o "dispoziţie naturală către misterios", dar îşi falsifica frecvent biografia, minţind inclusiv în jurnalul său propriu.

În diversele slujbe legate de comerţ, pe care le-a exercitat, şi-a dezvoltat talentul către limbi străine, devenind fluent, printre altele, în germană, olandeză, engleză, franceză, rusă, greaca veche şi cea modernă. Aceste aptitudini l-au ajutat să promoveze în poziţii din ce în ce mai înalte. Interesul său în cultura Greciei Antice a început cu studiul limbilor clasice, în timpul căruia, a memorat pasaje din Homer, lucru care i-a deschis curiozitatea asupra autenticităţii istorice a Războiului troian.

În 1846, devine, cu un succes deosebit, reprezentant comercial în St. Petersburg, în Rusia. În 1850, a vizitat pentru prima dată America, iar apoi în a deschis pentru câteva luni o bancă în California. La reîntoarcerea în Rusia, în 1852 se căsătoreşte cu Katerina Lishina cu care a avut o căsnicie nefericită pentru el, desi afacerile sale prosperau. Războiul Crimeii l-a făcut să devină un om deosebit de bogat, astfel că dupa 1867 a putut călători mai mult şi să devină arheolog.

Masca lui Agamemnon
Extinde
Masca lui Agamemnon

În 1869, Schliemann revine în Statele Unite, unde primeşte cetăţenia americană, iar apoi obţine divorţul. Fascinaţia sa faţă de lumea greacă l-a determinat să se căsătorească cu Sofia, o grecoaică, această a doua căsătorie fiind reuşită.

În toate eforturile sale arheologice, Heinrich Schliemann a încercat să dovedească istoricitatea Războiului troian. Abordarea sa arheologică a fost ştiinţifică, spre deosebire de practica timpului, ce aducea a vânătoare de comori. Schliemann enunţa ipoteze şi apoi le testa, ca în orice altă ştiinţă.

Cercetările sale la Isarlîk, dintre 1871 şi 1872, au dovedit că acesta este locul cel mai probabil al vechii cetăţi Troia. În 1876, cercetările sale la Micene, au adus la lumină civilizaţia miceeană, necunoscută până atunci. Între 1878 şi 1879 şi-a rafinat cercetările la Isarlîk.

Schliemann a reuşit să înşele autorităţile otomane, ducând in Germania o mulţime de obiecte de aur, descoperite la Isarlîk. Posesia colecţiei furate de sovietici, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este motiv de dispută între Turcia, Germania, Rusia şi Grecia.

Dupa moarte, Schliemnan a fost înmormântat într-un mausoleu ridicat pe o colină ateniană.