Trei Culori: Alb
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alb este titlul românesc al filmului francez şi polonez din 1994, Trois couleurs: Blanc sau Trzy kolory: Biały.
Scris, produs şi regizat de Krzysztof Kieślowski, "Alb" este al doilea film al trilogiei 'Trei Culori', care are ca temă idealurile revoluţionare franceze, fiind precedat de "Albastru" şi urmat de "Roşu".
Cuprins |
[modifică] Distribuţia principală
- Zbigniew Zamachowski: "Karol Karol"
- Julie Delpy: "Dominique Vidal"
- Janusz Gajos: "Mikołaj"
- Jerzy Stuhr: "Jurek"
[modifică] Premii
- Premiul „Ursul de Argint” pentru cel mai bun regizor la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin.
[modifică] Sinopsis
Filmul ilustrează a doua temă a trilogiei, egalitatea, prin dorinţele protagonistului Karol Karol: îmbunătăţirea propriei vieţii şi răzbunarea. Contrastând cu poveştile introspective, melancolice şi, în cele din urmă, pline de speranţă din Albastru şi Roşu, filmul este o comedie neagră.
După ce începe cu scenă scurtă, aparent nesemnificativă, cu o geantă pe un carusel de aeroport, povestea se concentrează repede pe un tribunal de divorţ din Paris, unde Karol pledează în faţa judecătorului (aceeaşi scenă pe care a descoperit-o personajul lui Juliette Binoche în Albastru). Imigrantului Karol, deşi se descurcă greu cu franceza, i se dă de înţeles că soţia sa Dominique nu îl iubeşte. Pe lângă soţie, el îşi pierde şi sursa de venit (un salon de frumuseţe pe care cei doi îl deţineau în comun şi restul banilor printr-o serie de ghinioane şi în scurt timp devine cerşetor.
Într-o staţie de metrou din Paris, unde interpreta cântece din Polonia natală pentru a cerşi, Karol se întâlneşte şi se împrieteneşte cu un alt polonez, Mikołaj. În timp ce Karol şi-a pierdut soţia şi averea, Mikołaj este căsătorit şi se bucură de succes, însă are tendinţe sinucigaşe. Printr-un plan periculos, Mikołaj îl ajută să se întoarcă în Polonia, unde se întoarce la munca de coafor alături de fratele său (interpretat de Jerzy Stuhr; Stuhr şi Zamachowski au jucat rolul unor fraţi şi în al zecelea film din seria Decalogul, tot o comedie neagră despre câştigatul banilor printr-un tertip).
Mikołaj îl întâlneşte pe Karol într-un tunel al metroului din Varşovia şi îi cere să-l ucidă, dar acesta refuză; cei doi intră în afaceri (a căror natură este vag definită dar probabil ilegală) împreună. Karol devine ambiţios şi nemilos, concentrându-şi energiile pe ingineriile financiare în timp ce învaţă franceza şi se gândeşte la soţia sa. Îşi foloseşte noua influenţă financiară (într-o lume în care, aşa cum observă un personaj, „totul este de vânzare”) pentru a duce la îndeplinire un plan complex prin care mai întâi o recucereşte pe Dominique, apoi îi distruge viaţa, înscenându-şi moartea şi lăsând dovezi care o acuză pe ea. Finalul filmului, filmat la câteva luni după restul peliculei, îndulceşte imaginea lui Dominique; Kieślowski a declarat că nu era mulţumit de finalul precedent şi a vrut ca ea să nu pară atât de monstruoasă.
[modifică] Analiză
Filmul are un substrat politic, neputinţa finaciară a lui Karol în Franţa, urmată de transformarea lui într-un capitalist oarecum dubios, oglindeşte încercările Poloniei de a avansa dintr-o poziţie dezavantajată în Europa. Deşi Kieślowski a aplaudat căderea fostului regim comunist din ţara sa, ulterior şi-a declarat deopotrivă dezgustul faţă de schimbările care au urmat pentru trecerea la economia de piaţă, considerând că se pierduseră oportunităţi pentru o adevărată egalitate datorită goanei după bani şi prestigiu european.
Asemenea celorlalte filme din trilogie, Alb conţine numeroase imagini care iniţial nu par a avea relevanţă dar care se dovedesc a fi amintiri, anticipări sau referinţe la celelalte două filme. Ca şi în Albastru, filmul se foloseşte adesea de culoarea care îi dă titlul pentru a sugera o stare de spirit, alternând pozitivul (claritate, inocenţă, extaz) cu negativul (zăpada, piatra, excrementele de porumbel care cad pe Karol la începutul filmului). Chiar la sfârşitul următorului film, Roşu, deznodământul poveştii lui Karol şi Dominique este dezvăluit într-un cadru scurt.