Drumul către servitute
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Drumul către servitute este principala lucrare a lui Friedrich Hayek. În această carte Hayek argumentează împotriva oricărei forme de totalitarism (nazism, fascism, comunism, etc).
Cuprins |
- cartea a fost scrisă în periada în care Hayek era profesor la Cambridge University
- cartea fiind scrisa in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial are în vedere mai ales perioada Primului Razboi Mondial ,mai întai sub aspect ideologic.
- Drumul către servitute este continuarea unui articol din 1938 şi care avea în prim plan abuzul şi declinul raţiunii
- cartea "spre deosebire de o lucrare mai tehnică, este genul de carte accesibilă cititorului neiniţiat" (Hayek vezi Referinţe)
[modifică] Principalele idei
În această lucrare Hayek prezintă totalitarismul din perspectiva planificării economice. În continuarea argumentului contra totalitarismului, Hayek încearcă să demonstreze că totalitarismul este în mod necesar antidemocratic şi tiranic.
- caracterul ireconciliabil dintre piaţa liberă şi planificarea socialistă
- libertatea în genere ese imposibilă fără o piaţă liberă.
[modifică] Traducerea titlului
Titlul lucrării „Drumul către servitute” ar mai putea fi tradus şi „Drumul către aservire”.„Aservire„ dat fiind faptul că Hayek vorbeşte despre planificarea economică care generează o reţea de feude pe care sunt stăpâni cei numiţi popular nomenclaturişti.[1]
[modifică] Socialism versus liberalism
- una din primele teze formulate este că socialismul şi nazismul (sau fascismul) se aseamănă mai mult decât ar părea şi ca veritabila antiteză este între acestea şi liberalism.
Hayek consideră că o parte din forţele care au distrus libertatea în Germania, în perioada Primului Război Mondial sunt conturate şi în Anglia anilor 1940.Gravitatea unei asemenea situaţii provine nu doar din enunţurile de tip socialist cât mai degrabă din „acceptarea necesităţii mersului către socialism”, ca un fenomen neîndoielnic.
În capitolul „Drumul abandonat” Hayek , întrebându-se cum a fost posibil ca într-o civilizaţie europeană comună să se contureze tendinţele care au determinat instaurarea sistemelor totalitare în unele state,autorul ajunge la concluzia că aceste tendinţe nu erau răspândite doar în ţările care le-au căzut pradă, că au caracterizat deopotriva toate statele,în condiţiile unui dezinteres faţă de reglementarea unor aspecte pe care principiul laisse-fair-ului nu a putut-o realiza. °Idealul comun al civilizaţiei europene,de dinainte de Primul Război Mondial ,a fost abandonat prin cultivarea în unele state a acelor idei care au condus la răsturnarea ordinei socialiste existente ,generând şi scindarea Europei în state prietene şi adversare ,la o criza a civilizaţiei occidentale. Influenţa intelectualităţii germane, datorate prestigiului ei, a condus la impulsionarea răspândirii din Germania a ideilor îndreptate împotriva civilizaţiei europene,ca civilizaţie liberă. °În capitolul al doilea al operei initulat „Marea Utopie” Hayek detaliaza caracterul pervers al discursului socialist despre libertate,modalitate în care socialismul-„apreciat de timpuriu ,drept cea mai mare ameninţare pentru libertate ”şi care „a inceput chiar în mod absolut făţiş ca o reacţie împotriva liberalismului Revoluţiei franceze ” a confiscat ideea de libertate, dobândind o acceptare unanima sub steagul libertăţii.[2] Hayek constată modul subtil în care socialismul schimbă sensul cuvântului „libertate” pentru a-şi justifica ascensiunea şi menţinerea la putere şi pentru a-şi căuta legitimitatea. Sensul acordat de către socialism libertăţii este unul de identificare, de confuzie a acesteia cu puterea sau cu avuţia ,confuzie născută o dată cu socialismul însuşi. Făgăduind o „nouă libertate„ ,socialismul amăgeşte oamenii prin promisiuni iresponsabile legate de sporirea nelimitată a bogăţiei materiale ,făgăduinţă ce echivala în realitate cu dispariţia discrepanţelor frapante între ariile de opţiune ale diferiţilor indivizi. Astfel revendicarea unei libertăţi nu era decât „reluarea sub un alt nume a cererii de distribuire egala a avuţiilor ” .[3] Dar „Drumul libertăţii” promis se va dovedi „Marea Cale către Servitute” întrucât socialismul după cum spune Hayek „duce la polul opus al libertăţii”.
[modifică] Individualism vs colectivism
În capitolele III şi VII ale „Drumului către servitute”Hayek analizeaza raporturile individualism - colectivism, libertate economica-planificare,planificare-democraţie ,planificare-supremaţia dreptului ,dirijismul economic-totalitarism. Hayek spune că „planificarea” este dorita de toţi cei care cer ca „producţia pentru nevoi” să înlocuiască producţia pentru profit. El introduce termenul de „colectivism” ,termen care desemneaza ansamblul metodelor utilizate în atingerea unei varietăţi de scopuri şi concomitent demonstreaza că socialismul este o specie a colectivismului. Hayek face distincţia între planificarea economică centralizată ca specie a colectivismului şi palnificarea ca raţionalitate şi previziune specifică a oricărui act politic modern şi a oricărui individ prin care i se proiecteaza cadrul de referinţă (după crterii de eficienţă ,orientarea după un plan individual). Planificarea economică centralizată presupune o conducere centralizată a activităţilor economice, după un plan unic, prin care se stabileşte cum s-ar cuveni sa fie dirijate conştient „resursele societăţii” pentru a sluji anumitor ţeluri, într-un anumit mod. Planificarea ca previziune reprezintă pe de altă parte un ideal profesional, o evaluare asupra utilizării resurselor individuale , o asumare individuală a responsabilităţii asupra carcacterului şi a consecinţelor -bune sau rele- pe care această panificare le produce. Fiecare om va deţine propriul stoc de cunoaştere adeseori tacită, imosibil de transpus în termeni teoretici expliciţi,pe baza căruia acţioneaza. Impunând persoanelor particulare anumite priorităţi ,aprecieri de valoare şi decizii privind ce este important ,statul planificator sau agentul încalcă libertatea individuală şi lasă oamenii la cheremul hotărârilor arbitrare ale birocraţiei care deţine puterea.
[modifică] Conceptul de planificare
La Hayek conceptul de planificare este înţeles ca o impunere exterioară ,mai mult sau mai puţin arbitrară a unor valori şi este antonimă unei economii bazate pe concurenţa . Astfel economiile (propuse sau existente) care au la baza planificarea au o serie de trăsături comune şi conţin în esenţă aceleaşi capcane .Una dinre ele ţine de înţelesurile libertăţii şi este strâns legată de egalitate .În esenţă ideea este că planificarea exclude libertatea economică(şi nu numai acţionând indirect în toate planurile vieţii umane), care este posibilădoar prin concurenţă (adică o economie liberala) . Socialismul (care e văzut ca o bază pentru nazism) promite o egalitate mai mare, nu una absolută ,ceea ce nu poate să ducă decât la o condiţie arbitrară.De asemenea propagandiştii acestor teorii vor vehicula formule care să se refere la bunăstarea comunităţii ,a societăţii dar realitatea istorică arată că în aceste state diferenţele de venit sunt mai mari decât în ţări cu o economie bazată pe concurenţă. De asemenea este folosită ca argument ideea că planificarea este inevitabilă, dar Hayek arată că monopulul nu este cu necesitate ţinta spre care se îndreaptă orice economie (nici că aceasta ar fi o etapă mai avansată din punct de vedere economic). Practic ceea ce toate aceste ideologii ascund (şi la ce s-ar putea reduce toate) este că în spatele lor trebuie să stea un regim totalitar.Astfel,ar fi vorba de un monopol al statului şi acesta ar stabili ocupaţia,venitul(chiar şi în timpul liber) pentru fiecare individ ,anulându-i unele unele din libertăţile cele mai elementare. Dar un stat ghidat de „binele obştesc” nu poate tolera indivizii care i se opun(şi care stau în calea realizării acelui bine)motiv pentru care se va apela la forţă împotriva inamicilor (distrugând libertatea de exprimare a oamenilor şi a mass-mediei). Un argument adus în favoarea planificării este cel al securitîăţii.Astfel,toţi indivizii lucrează pentru stat şi au un venit.Este ceva sigur.Problema care se pune este valoarea acelui venit şi în ce măsură siguranţa aceasta este pe termen lung.Pntru că în acest cadru nu îi este permis unui individ să aibă iniţiativă proprie, va lucra acolo unde vor decide alţii şi va fi plătit în consecinţă.Iar dacă statul ar decide că domeniul unde lucrează nu mai este necesar sau dacă el va dori să lucreze în altă parte ,să fie plătit mai bine ,nu va avea libertatea de a-şi alege altă meserie. Individul nu va avea nici o garanţie că el va fi plătit corspunzător muncii prestate.Ceea ce înseamnă că unii vor primi mai mult iar alţii mai putin decât li s-ar cuveni.Iar această difernţă de venit a corespunde celor de status social.În acest fel,statul va decide cine să fie privilegiat şi cine nu.
[modifică] Ecoul lucrării
Chiar dacă lucrarea a fost scrisă într-un sistem de referinţă englez, la momentul respectiv, a fost foarte bine primită în America. Prima recenzie a cărţii, scrisă de Max Eastman, în America a fost publicată în Reader's Digest. Urmarea acestui rezumat a fost o serie de conferinţe reuşite şi apreciate în America.
În Anglia a fost primită total opus, Hayek fiind discreditat profesional complet, chiar dacă la mijlocul anilor 1940 era alături de Keynes principalul economist combatant în combaterea economiei planificate.
[modifică] Note
[modifică] Referinţe
Friedrich von Hayek - Autobiografie intelectuală, ed. Nemira, 1999
Friedrich Hayek -„Drumul către servitute ”,Editura Humanitas,Bucureşti, 1994
John Gray -„Liberalismul”, Editura DU Style ,Bucureşti,1998,Traducere Anca Gheaus
Adrian Paul-Iliescu-„Filosofia socială a lui Friedrich Hayek”,Eitura Polirom,2001
[modifică] Vezi şi
- totalitarism
- planificare
- economie centralizată
- liberalism