Vornic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vornic (palatinus) reprezenta statutul de mare dregător, însărcinat cu supravegherea curţii domneşti. El conducea treburile interne ale ţării, având şi atribuţii judecătoreşti: locţiitor al domnului în acel gen de probleme.

În secolul al XVI-lea în Moldova existau doi mari vornici: al Ţării de Sus şi al Ţării de Jos.

În alte limbi