Genul epic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Genul epic cuprinde totalitatea creaţiilor epice, acele opere literare în care autorul îşi exprimă indirect sentimentele prin relatarea unor fapte, a unor întâmplări sau prin relatarea acestora de către anumite personaje.
Cuprins |
[modifică] Particularităţi ale genului epic
- Genul epic cuprinde totalitate operelor epice populare sau culte.
- Orice operă epică are 3 elemente definitorii: narator, acţiune, personaje.
- Modul de expunere predominant al acestor opere este naraţiunea.
- Naratorul este cel care povesteşte (narează, relatează) întâmplările:
- Naratorul poate fi chiar autorul sau unul dintre personajele sale
- Relatarea se poate face la persoana a III-a sau la persoana I (foarte rar la persoana a II-a)
- Povestitorul se detataşează de faptele relatate şi este obiectiv.
- Acţiunea este constituită din totalitatea faptelor relatate:
- Are o mare mobilitate în timp şi în spaţiu.
- Se caracterizează, în general, prin unitate compoziţională, întâmplările povestite constituindu-se în momente ale subiectului literar.
- Personajele sunt atât agenţi ai acţiunii, cât şi purtătoare ale mesajului autorului:
- Ele prezintă o mare diversitate, în funcţie de numeroase criterii de clasificare
- Diferă şi ca număr, în funcţie de amploarea şi complexitatea acţiunii
Precizare: Toate aceste caracteristici se întâlnesc atât la operele populare, cât şi la cele culte.
[modifică] Subspecii ale genului epic
Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare:
[modifică] În versuri
- Baladă (creaţie populară iniţial, intrată apoi în setul de specii al literaturii culte)
- Legendă, vezi precizarea de mai sus
- Epopee sau Cântec epic)
- Fabulă
- Oraţiile riturilor de trecere
[modifică] În proză
- Anecdotă
- Roman
- Nuvelă
- Reportajul
- Eseul
- Biografie
- Autobiografie
- Jurnal
- Povestire
- Schiţă
- Moment
- Basm
- Amintire
- Memorii