Legea lui Ohm

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Legea lui Ohm sau legea conducţiei electrice, stabileşte legăturile între intensitatea curentului electric (I) dintr-un conductor, tensiunea electrică (U) aplicată şi rezistenţa electrică (R) a sa.

[modifică] Formulare

Relaţia R cu I şi U în "Legea lui Ohm"
Extinde
Relaţia R cu I şi U în "Legea lui Ohm"

Legea lui Ohm este valabilă pentru conductori electrici la capetele cărora se aplică tensiuni electrice. Legea lui Ohm spune că într-un conductor intensitatea (I) curentului electric este direct proporţională cu tensiunea (U) aplicată şi invers proporţională cu rezistenţa (R) a conductorului. Formula matematică a legii lui Ohm este:

I=\frac{U}{R},

unde

I este intensitatea curentului, măsurată în amperi (A);
U este tensiunea aplicată, măsurată în volţi (V);
R este rezistenţa circuitului, măsurată în ohmi (Ω).

Cu alte cuvinte, în cazul unui rezistor a cărui rezistenţă este constantă, dacă tensiunea creşte, intensitatea curentului va creşte proportional cu tensiunea şi invers. Un astfel de rezistor care respectă fidel legea lui Ohm se numeşte rezistor ohmic.

R=\frac{U}{I}