Limbile fino-ugrice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Limbile Fino-Ugrice sunt o subfamilie a limbilor uralice, cele mai importante fiind maghiara, estona şi finlandeza. Spre deosebire de majoritatea limbilor vorbite în Europa, limbile fino-ugrice nu aparţin familiei indo-europene

Locul unde s-a dezvoltat limba comună a acestor limbi se crede că e în partea de vest a Munţilor Ural, acum 5000 de ani. Astfel că înainte de sosirea triburilor slave în teritoriul Rusiei, acesta era locuit de triburi fino-ugrice, de la Urali la Marea Baltică.

Au fost încercări pentru clasificarea sub categoria limbilor indo-europene, dar au fost găsite doar aproximativ 40 de similarităţi, aceasta fiind insuficient.

[modifică] Membrii familiei

  • Finno-permic
    • Finno-cheremisic
      • Finno-mordvinic
        • Finno-Lappic
          • Baltic-finice:
            • finlandeză
            • estoniană
            • careliană
            • meänkieli
            • Veps - Aproape dispărută
            • livoniană - Aproape dispărută
            • votică - Aproape dispărută
            • izhoriană - Aproape dispărută
            • finlandeză ingriană
          • Lappic
            • sami (sau laponă)
        • Mordvinic
          • erzya
          • moksha
      • mari sau cheremis
    • grupul permic:
      • udmurt sau votyak
      • Komi
        • komi-permyak
        • komi-zyrian
  • Ugric