Panait Istrati

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol face parte din
seria Literatură
Istoria literaturii

Antichitate - Evul Mediu
s. XVI - s. XVII
s. XVIII - s. XIX
s. XX - s. XXI

Specii literare

BD - Basm - Literatură pentru copii
Nuvelă - Teatru
Poezie - Roman

Genuri literare

Genul epic - Genul liric
Genul dramatic
Biografie - Fantastic
Roman negru
Roman poliţist
Science-fiction

Vezi şi

Curente literare
Premii literare

Literatură română

Scriitori - Cărţi

Literatură străină

americană - arabă
engleză - în esperanto
franceză - finlandeză
germană - greacă
maghiară - indiană
irlandeză - italiană
japoneză - latină
poloneză - rusă
spaniolă - suedeză

Meta

Proiectul literatură
Portal Literatură
Toate articolele din serie

editează

Panait Istrati (n. 10 august 1884 Brăila — d. 16 aprilie 1935, Bucureşti, cu numele la naştere Gherasim Istrati) a fost un scriitor român de limbă română şi franceză.

[modifică] Date biografice

Panait Istrati
Extinde
Panait Istrati

Născut în Brăila, ca fiu al unei spălătorese, Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec.

A copilărit în Baldovineşti, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Ca şi Maxim Gorki, scriitorul rus şi apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, şi-a câştigat existenţa ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar şi al unui vânzător ambulant. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite oraşe: Bucureşti, Constantinopol, Cairo, Napoli, Paris şi Zürich.

Primele încercări literare datează din 1907, cu preponderenţă făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina în revista România muncitoare. Între 1910-1912 îşi publică, în aceeaşi revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează şi la alte ziare: Viaţa socială, Dimineaţa, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste.

Trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă in 1921 pe când se ducea la Nisa, dar a fost salvat. I-a scris o scrisoare lui Romain Rolland, scriitor foarte influent în acea epocă; acesta i-a răspuns imediat şi povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923, cu o prefaţă semnată chiar de Rolland. A publicat romanele: (Ciulinii Bărăganului), Les récits d'Adrien Zograffi (Povestile lui Adrian Zograffi).

În 1927 a vizitat Moscova şi Kiev (şi a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică şi a scris cartea Vers l'autre flamme. (tradusă în limba engleza sub titlul The Confession of a Loser). Antologia respectivă Vers l'autre flamme cuprinde nu doar textul Confesiunii unui învins a lui Istrati, ci şi alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. După ce a publicat cartea, prietenii săi comunişti l-au considerat fascist.

În 1930 se reîntoarce definitiv în ţară. Aici publică în 1933 eseul L’homme qui n’adhère a rien, în care se conturează atitudinea sa în privinţa independenţei. Chintesenţa acestui eseu îi atrage vehemente contestări.

A fost tratat de T.B.C. în Franţa la Nisa şi apoi a revenit la Bucureşti. Izolat, singur şi demoralizat, a murit la sanatoriul Filaret.

Prozele şi romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, şi mirificele ţinuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase şi religii, şi oraşele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieţii, în căutarea fericirii.

[modifică] Bibliografie selectivă

  • Celălalt Istrati, autor: Mircea Iorgulescu, editura: Polirom, 2004, ediţia întâi, Spre alt Istrati, (1984), .

Cicluri autobiografice:

  • Povestirile lui Adrian Zografi
  • Viaţa lui Adrian Zografi din care de remarcat povestirile:
    • Chira Chiralina (1924)
    • Moş Anghel (1924)
    • Codin (1925)
    • Prezentarea haiducilor (1925)
    • Domniţa de Snagov (1926)
    • Mihail (1927)
    • Ciulinii Bărăganului (1928)
    • Casa Thüringer (1933)
    • Biroul de plasare (1933)
    • Răsarit de soare (1934)

Postum:

[modifică] Legaturi externe

Wikicitat
La Wikicitat găsiţi citate legate de Panait Istrati.