Limba creolă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Limbile creole romanice trebuie incluse in Romania nouă, fiind considerate limbi romanice din "generaţia a doua". Conform tradiţiei, in mod curent prin limbi creole se înţeleg, în primul rând, limbile derivate la începuturile epocii moderne din limbile europene (romanice sau germanice - engleza, olandeza) în (foste) posesiuni ale puterilor respective pe alte continente: există şi limbi creole bazate pe limbi aparţinând altor familii lingvistice. Pentru domeniul romanic interesează însă doar creolele romanice, adică acele limbi creole care au la bază una din urmatoarele trei limbi romanice: portugheza, franceza, spaniola. Creolele romanice reprezintă, cum am mai spus, generaţia a două limbi romanice, constituite în Romania nouă în general în secolele al XVII-lea - al XVIII-lea ca urmare a expansiunii maritime şi coloniale a ţărilor europene respective. Vorbite în trei zone geografice foarte depărtate între ele: Americana(Statele Americii de Nord, America Centrală şi de Sud, Antile) - ceola franceză, creola portugheză, creola spaniolă; Africa de Vest- creola portugheză; Oceanul Indian - creola franceza; Asia de Sud si Sud-Est - creola portugheza si creola spaniolă, ele reprezintă mijlocul de comunicare a peste 9 milioane de vorbitori, majoritatea - cca 8 milioane - vorbind creola franceză. Utilizate, în general, limitat la diverse împrejurari ale existenţei cotidiene, creolele romanice nu dispun decât sporadic de mijloacele de impunere ale limbii standard oficiale - utilizarea în învăţământ, viaţa publică, presă, emisiuni radio TV, literatură.Termenul creol provine, în ultimă instanţă, din portughezul crio(u)lo (probabil dervat de la participiul trecut criado al verbului criar<lat. creare), însemnând, la origine, "crescut în casa stăpânului", apoi "născut în colonii (din părinţi europeni)" (în opoziţie cu "venit din Europa"); în zona americană însemna si "negru născut în colonii" (în opoziţie cu "originar din Africa"), apoi "metis"; termenul era aplicat la limba europeană "coruptă" folosită de negri sau de albii "creoli" în raporturile lor cu negrii.Limbile creole prezintă atât asemănări, cât şi deosebiri, atât faţă de limbile necreole, cât şi faţă de pidginuri.

[modifică] Bibliografie

  • Doina Marta Bejan, "Introducere în lingvistica romanică",Univesitatea "Dunărea de Jos", Galaţi]]