Onirism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
||
Acest articol face parte din seria Literatură |
||
Istoria literaturii | ||
Antichitate - Evul Mediu |
||
Specii literare | ||
BD - Basm - Literatură pentru copii |
||
Genuri literare | ||
Genul epic - Genul liric |
||
Vezi şi | ||
Literatură română | ||
Scriitori - Cărţi |
||
Literatură străină | ||
americană - arabă |
||
Meta | ||
Proiectul literatură |
||
editează |
Onirismul este un curent literar.
Având un program estetic coerent, grupul oniric s-a constituit în 1964 în jurul nucleului format din Dumitru Ţepeneag şi Leonid Dimov, scriitori care, frecventând cenaclul Luceafãrul, prezidat în acel moment de Eugen Barbu, i-au putut cunoaşte mai întâi pe Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu şi Daniel Turcea, cărora li se vor alătura ulterior şi Florin Gabrea, Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Tănase, Iulian Neacşu ş.a. După ce Eugen Barbu e înlocuit la conducerea cenaclului de ex-avangardistul Miron Radu Paraschivescu, acesta obţine acceptul editării unui supliment de versuri şi proză al revistei craiovene Ramuri (numit Povestea vorbei), pe care vrea să-l transforme într-o nouă revistă de avangardă care să-i unească pe vechii şi pe noii onirici. În 1966 vor publica aici Vintilă Ivănceanu, Dumitru Ţepeneag, Leonid Dimov şi Virgil Mazilescu. Revista este interzisă rapid. Din 1968, centrul atenţiei oniricilor se mută spre revista Luceafărul, unde, pe lîngă scriitorii sus menţionaţi, vor mai publica Emil Brumaru, Florin Gabrea, Sorin Titel, Daniel Turcea ş.a., iar Dumitru Ţepeneag şi Leonid Dimov îşi vor preciza şi poziţia teoretică.
Cu vagi rădăcini în literatura onirică universală, în special în zona romantismului german, considerat de alţi critici un curent înrudit cu suprarealismul, dar şi destul de apropiat de noul roman francez, grupul a fost repede interzis de cenzură. Dumitru Ţepeneag şi-a găsit refugiul la Paris. Au rămas foarte multe texte teoretice, adunate în volum recent de Corin Braga, un continuator al esteticii onirismului, care se prelungeşte până în post-modernism prin operele lui Mircea Cărtărescu.
Au rămas de la onirici volumele Lungul drum al prizonierului, romanul parabolă kafkiană al lui Sorin Titel, povestirile lui Dumitru Ţepeneag sau Cartea de vise a lui Leonid Dimov.
[modifică] Legături externe
O scurtă istorie bine detaliată a onirismului la adresa internet