Banchetul (Platon)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Banchetul (sau despre dragoste) este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate.
Constantin Noica spunea că "nici o altă carte de filosofie nu e mai nefilosofică în aparenţă; nici o viziune morală n-a fost atât de vie, până la scandal. În realitate, ceea ce înfăţişează Platon, sub aparenţe atât de libere, este o ordine: ordo amoris. Aşa cum mai târziu, un neoplatonic, Augustin, va arunca vorba "Iubeşte şi fă ce vrei", Platon arată aici că orice dragoste adevărată este dragoste de cele adevărate: năzuinţa către un bine permanent, aşadar "procreaţie întru frumuseţe spirituală".
O asemenea dragoste - "platonică", s-a spus - nu exclude de fel, ci implică celelalte forme de dragoste. Dar le implică drept trepte de urcat. Căci dragostea înseamnă o permanentă infidelitate faţă de orice şi de oricine, în numele fidelităţii faţă de binele durabil."
Dialogurile lui Platon |
---|
Dialogurile de tinereţe: Apărarea lui Socrate | Eutyphron | Criton | Protagoras | Ion | Laches | Lysis | Charmides | Republica |
Dialoguri de mijloc: Gorgias | Menon | Eutidem | Hippias Minor | Cratilos | Hippias Maior | Menexene |
Dialogurile de maturitate: Banchetul | Phaidon | Phaidros | Republica |
Dialogurile de bătrâneţe: Teaitetos | Parmenide | Sofistul | Timaios | Philebos | Critias | Legile |