Legătură chimică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

Legătura chimică este forţa de atracţie care se manifestă între atomi legându-i în molecule, ioni, radicali.

Cuprins

[modifică] Tipuri de legături chimice

În general legăturile chimice au caracter ionic şi covalent, excepţie făcnd legăturile dintre atomi identici (acestea sunt covalente 100%). Legăturile ionice şi covalente separate sunt întâlnite destul de rar. Disponibilitatea pentru o anumită legătură împarte compuşii în: ionici covalenţi.

[modifică] Legătura ionică

Legătura ionică apare datorită datorită atracţiei electrostatice manifestate între ioni cu sarcini contrari. Pentru a forma o configuratie electronica exterioara de echilibru(8 electroni),atomii se pot asocia prin cedarea si,respectiv,primirea de unul sau doi electroni.Se formeza astfel o molecula a carei legatura-ionica(polara,heteropolara,electrovalenta)se bazeaza pe atractia electrostatica exercitata intre atomii ionizati pozititiv sau negativ.Atomii astfel contruiti,in stare solida se organizeaza sub forma de cristale,care datorita tipului de legatura se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formeaza ca rezultat al reactiei dintre un element metalic puternic electropozitiv(grupele IA,IIA)cu un element puternic electronegativ(grupele VIA,VIIA).Metalele de tranzitie pot forma si ele cristale atunci cand diferenta de electronegativitate este indeajuns de mare. ex tipic:clorura de sodiu(NaCl) Teoria clasica a lui Born si Madelung da o imagine clara asupra naturii legaturii ionice .Intre doi atomi apropiati,unul ionizat pozitiv si altul negativ,apar forte electrostatice centrale de atractie,care variaza cu patratul distantei si forte respingere,care variaza rapid cu inversul distantei la o putere n>2 frota de atractie f este data de relatia: f=(e1*e2)\r2(r2 la patrat)

[modifică] Legătura covalentă

Legătura covalentă este legătura chimică în care atomii sunt legaţi între ei prin perechi de electroni puse în comun, atomii având poziţii fixe unii faţă de alţii. Aceasta apare doar între atomii nemetalelor, iar rezultatul legării se numeşte moleculă.

Legătura covalentă poate fi de trei feluri, după modalitatea de punere în comun a electronilor. Astfel, ea este:

  • nepolară - apare la atomii din aceeaşi specie sau la atomii din specii diferite care au electronegativităţi foarte apropiate (aceştia fiind carbonul şi hidrogenul). Fiecare dintre cei doi atomi pune în comun câte un electron, şi fiecare atrage la fel de mult perechea astfel formată.
  • polară - există doar între atomi ai nemetalelor din specii diferite. Fiecare dintre cei doi atomi pune în comun câte un electron, dar atomul care are electronegativitatea mai mare atrage mai puternic perechea formată. Atomul cu electronegativitatea mai mică devine astfel dezvelit de electroni.
  • coordinativă - este o legătură covalentă polară specială. În acest caz, doar un atom pune în comun cei doi electroni necesari formării legăturii (acesta numindu-se donor), iar celălalt doar acceptă perechea oferită (acesta numindu-se acceptor).

[modifică] Legătura metalică

Legătura metalică ia naştere între atomii metalelor în stare solidă sau lichidă, permite deplasare a electronilor între atomii din reţea.

[modifică] Factori care determină natura legăturilor chimice

[modifică] Electronegativitatea

Electronegativitatea atomilor din moleculă (atomi legaţi) reprezintă tendinţa acestora de a atrage perechea de electroni de legătură.

[modifică] Evaluare cantitativă

Metoda L Pauling - cea mai des folosită pentru determinarea valorilor coeficienţilor de electronegativitate

[modifică] Dimensiunea ionilor

[modifică] Raportul rază cation, rază anion