Institutul Central de Statistică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Institutul Central de Statistică este denumirea organului central de statistică al României între anii 1934 şi 1951. În realitate nu există nici un fel de hiatus între fondarea la 28 aprilie 1859, prin decret domnesc al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a primei forme organizate de studii statistice de stat, Serviciului statistic central din Ţara Românească, şi actualul Institut Naţional de Statistică, fondat în 2001, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României 75/2001. Institutul Central de Statistică este doar una din denumirile şi stările intermediare ale acestui proces continuu de 147 de ani de statistică organizată de stat în România.
Cuprins |
[modifică] Scurt istoric al statisticii româneşti organizate
[modifică] "Epoca de aur" a statisticii româneşti
[modifică] Precursorii Dionisie Pop Marţian şi Ion Ionescu de la Brad
Anul 1853 poate fi considerat ca anul de naştere al statisticii internaţionale întrucât Primul Congres Internaţional de Statistică a avut loc în Belgia, fiind organizat de Adolphe Quetelet (cu sprinjinul lui Porter şi Senior din Anglia şi Engel din Rusia).
Precursorii statisticii în România, precum şi primii ce au predat statistica au fost Ion Ionescu de la Brad şi Dionisie Pop Marţian, care au intrat în contact cu ştiinţa statisticii pe vremea când studiau în străinătate.
Participarea lui Dionisie Pop Marţian la Congresul Internaţional de Statistică de la Viena, din 1857, a fost făcută din proprie iniţiativă, neavând nici un sprijin oficial. Deşi a participat ca un simplu spectator, Pop Marţian a intrat în contact cu diferite personalităţi ale lumii statisticii, trăgând o serie de învăţăminte ce urmau a-i folosi mai târziu.
[modifică] Organizarea statisticii în Ţara Românească
Prima încercare de creare a unui Biroul de Statistică în arealul României de azi a fost făcută la 15 noiembrie 1857 în Ţara Românească. Această încercare a eşuat din lipsă de fonduri. Odată cu înfăptuirea Unirii Principatelor române, la 24 aprilie 1859 Consiliul Administrativ al Principatelor aproba proiectul de lege pentru înfinţarea unui Birou de Statistică, precum şi întocmirea unor statistici ale ţării. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numeşte pe Dionisie Pop Marţian ca şef al acestui Birou.
Astfel, Decretul domnesc nr. 117 din 28 aprilie 1859 poate fi socotit ca data înfiinţării oficiale a Serviciului statistic central din Ţara Românească, devenit ulterior nucleul Serviciului Român de Statistică.
După ce proaspătul numit director al Biroului de statistică, Pop Marţian, prezintă domnitorului Alexandru Ioan Cuza un "Proiect pentru instituirea unui Oficiu central de statistică administrativă", iar în 5 iunie 1859 prezintă o expunere de motive în faţa camerei elective având acelaşi subiect, Adunarea electivă dezbate proiectul pe 1 iulie şi îl aprobă, pe 3 iulie 1859. La 12 iulie, domnitorul Cuza confirmă amendarea legii prin Hotărârea domnească nr. 276 consfiinţind naşterea Oficiului Central Statistic din Ţara Românească.
[modifică] Organizarea statisticii în Moldova
Pe baza referatului prezentat domnitorului de Lascăr Catargiu, la 1 iulie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dă decretul de înfinţare a Direcţiei de Statistică a Moldovei. Simultan, domnitorul semnează un decret prin care Ion Ionescu de la Brad este numit director al Direcţiei de Statistică a Moldovei.
[modifică] Vezi şi
- Statistică
- Listă de statisticieni
- Analele statistice ale României
- Anuarul Statistic al României, 1904 - 1939 / 1940, (publicat neregulat, nepublicat între 1905 - 1908 şi 1910 - 1911, anuarul din 1930 este într-o situaţie ambiguă).