Pandeism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pandeismul este o concepţie filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga materie (Panteism) şi care recunoştea existenţa lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, negând ideea întruchipării lui Dumnezeu într-o persoană şi teza intervenţiei acestuia în viaţa naturii şi a societăţii (Deism).

[modifică] Vezi şi