Proverbe româneşti
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Listă alfabetică de proverbe româneşti
- Menţiune: este foarte dificil de a stabili exact provenienţa naţională a unui proverb.
- Călătorului îi şade bine cu drumul
- Cine râde la urmă râde mai bine
- Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge
- Doi se ceartă a-l treilea câştigă
- Fă bine şi aşteaptă rău
- Fiecare greşeşte, dar numai prostul repetă greşeala
- Încetul cu încetul se face oţetul
- Învaţă din nevoia altuia
- Leneşul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubeşte
- Nevoia te învaţă
- Nu lăuda ziua înainte de asfinţit
- Nu toate drumurile duc la Roma
- Nu toate muştele fac miere
- Ochii care nu se văd se uită
- Paza bună trece primejdia rea
- Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte
- Prostia şi domnia se plăteşte"
- Prostul dacă nu-i fudul, nu-i prost destul
- Să fii domn e o întâmplare, să fii om e lucru mare
- Socoteală curată prietenie lungă
- Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun că cine eşti
- Unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe uşă
- Vorba lungă sărăcia omului
- Ziua bună de dimineaţă se cunoaşte