Nutaţie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În astronomie, prin nutaţie se înţelege o variaţie mică a traiectoriei axei de rotaţie a pământului, care are un ciclu de circa 18,6 ani. Această oscilaţie îşi are originea în forţa gravitaţională cu care luna acţionează asupra elipsoidului de rotaţie a pământului.
Efectul de nutaţie a fost descoperit de astronomul englez James Bradley în 1728 în timp ce analiza coordonatele unor stele. Cauza nu a putut fi însă determinată decât 20 de ani mai târziu. James Bradley a descoperit deasemenea şi fenomenul de aberaţie.
În afară de oscilaţia cu o perioadă de 19 ani mai există şi o nutaţie cu o periadă mică de numai o lună, însă amplitudine ei este de doar 0,01".