Transilvania de Nord
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Transilvania de Nord defineşte o regiune din Transilvania, aflată actualmente pe teritoriul României. Populaţia este compusă din etnici români şi unguri, iar regiunea a fost administrată atât de România cât şi de Ungaria în diverse perioade ale secolului XX.
Înainte de Primul Război Mondial, întreaga Transilvania era parte a Imperiului Austro-Ungar care s-a dizolvat după război. În decembrie, 1918, Transilvania a devenit teritoriu al României, în urma tratatelor de la Saint Germain (1919) şi Trianon (1920).
Ungaria a încercat să recâştige teritoriul pierdut, reuşind doar 20 de ani mai târziu prin Dictatul de la Viena; Germania şi Italia au forţat România să cedeze teritoriul Transilvaniei de Nord Ungarieri (jumătate din teritoriul aflat în dispută). Pretenţiile Ungariei se bazau pe faptul că Transilvania avusese conducători etnici maghiari în Evul Mediu şi pe legăturile politice şi sociale pe care Transilvania le avusese cu Regatul Ungariei începând cu secolul X până în 1920.
Istoricul Keith Hitchins sumarizează astfel situaţia creată de dictat:
- Dictatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situaţia, ci a dus la o tensionare a relaţiilor dintre România şi Ungaria. Nu a reuşit să rezolve problema naţionalităţilor, separând toţi etnicii maghiari de toţi etnicii români. Aproximativ 1,200,000 de români, aproximativ 50% din populaţia teritoriului Transilvaniei De Nord, au rămas în porţiunea primită de Ungaria, iar circa 500,000 maghiari au rămas în Transilvania Sudică. (cifrele variază uşor în funcţie de guvernul care le-a furnizat: român sau maghiar)
Ungaria a deţinut teritoriul Transilvaniei de Nord doar din 1940 până în 1944. În această perioadă au fost consemnate acţiuni de discriminare etnică a autorităţilor horthyste şi a unor etnici unguri, împotriva etnicilor români, acţiuni care au culminat cu o serie de masacre foarte violente, cum ar fi cele de la Moisei, Trăznea, Ip, Sărmaşu, Mureşenii de Câmpie, Câmpia Turzii, Luduş, Prundu Bârgăului, Huedin, Cucerdea, Lăscud. Consemnările perioadei atribuie app. 1.000 de etnici români morţi ca urmare a violenţelor etnice.[necesită citare] Situaţia s-a inversat la întoarcerea trupelor româneşti înapoi în teritoriu, în 1944, când au fost consemnate violenţe făcute de aceştia împotriva etnicilor unguri.[necesită citare]
Ca şi evreii care trăiau în Ungaria, majoritatea evreilor din Transilvania de Nord (cca. 150.000) au fost trimişi în tabere de concentrare în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, ca măsuri luate de guvernul horthyst din Ungaria. O parte din populaţia română a regiunii au emigrat sau au fost expulzaţi, la fel s-a întâmplat cu unii unguri din Transilvania de Sud. A fost un exod în masă; peste 100.000 de oameni de ambele părţi ale graniţelor politice şi etnice au fost relocaţi.
Transilvania de Nord a revenit sub guvernarea României în 1947, când Tratatul de la Paris reafirma graniţele dintre România şi Ungaria definite de Tratatul de la Trianon cu 27 de ani mai devreme.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Bibliografie
- Hitchins, Keith (1994) Rumania : 1866-1947 (Oxford History of Modern Europe). Oxford University Press.
- Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu - Istoria Românilor între anii 1918–1940
- Adrian Nicolae Petcu (coordonator) - Partidul, Securitatea si cultele. 1945-1989, Ed. Nemira, Bucuresti, 2005
Banat | Basarabia | Bucovina | Bugeac | Cadrilater | Crişana | Dobrogea | Maramureş | Moldova | Muntenia | Oltenia | Sătmar | Transilvania | Ţinutul Herţa
Subregiuni istorice: Mărginimea Sibiului | Ţara Bârsei | Ţara Făgăraşului | Ţara Haţegului | Ţara Mocanilor | Ţara Moţilor | Ţara Năsăudului | Ţara Oaşului | Ţara Oltului | Ţara Haţegului | Ţara Zarandului