Mona Muscă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Monica Octavia Muscă, născută Nicoară, (n. 4 mai 1949, Turda) este una dintre personalităţile politice controversate ale Partidului Naţional Liberal.
Cuprins |
[modifică] Date biografice
Mona Muscă s-a consacrat mai ales prin activitatea parlamentară din ultimii patru ani. Deputata liberală s-a identificat cu acţiunile de reglementare a unei “culturi a transparenţei” publice - legea accesului la informaţiile publice şi legea informaţiilor clasificate. Mona Muscă a absolvit în 1972 Facultatea de Filologie la Universitatea din Timişoara. Între 1972 şi 1976 este profesor de limba şi literatura română la şcoala generală Gurba din judeţul Arad. Din 1975 şi până în 1982 este asistent universitar la Universitatea Timişoara, iar din 1982 până în 1996 cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan” al Academiei Române. În 1990 devine membru al Alianţei Civice (care se transformă în Partidul Alianţei Civice), iar între 1991 şi 1995 este membru în Consiliul Naţional al PAC şi conduce Departamentul de Imagine şi Relaţii Publice. Din 1996 este membru şi deputat al PNL. În anul 1996 a fost aleasă deputat de Caraş-Severin, pe listele Convenţiei Democrate din România, aleasă din nou în funcţia de deputat de Caraş-Severin în anul 2000, pe listele PNL, iar în anul 2004 aleasă deputat de Bucureşti, tot din partea PNL.
[modifică] Activitatea în cadrul partidului:
• 1995-1996: conduce Departamentul de Imagine şi Mass-Media al PNL
• 1996-2000: membru în Biroul Permanent al PNL, Coordonator al Departamentului de Imagine şi Mass-Media al PNL
• 1996-2000: vicepreşedinte al PNL pe direcţia strategică, parteneriatul cu societatea civilă
• 2001-2005: membru al Biroului Executiv al PNL
• 2005 (iulie): demisionară din funcţia de Vicepreşedinte al PNL
[modifică] Activitatea parlamentară:
Între 1996 şi 2004 a fost deputat de Caraş-Severin din partea PNL, (aleasă în 1996 pe listele CDR), iar din 2004 până în prezent deputat din partea PNL Bucureşti, aleasă pe listele Alianţei Dreptate şi Adevăr. În intervalul decembrie 2004 - ianuarie 2005, membru în Biroul Permanent şi Vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
• membru în Comisia de anchetă a Camerei Deputaţilor pentru analiza situaţiei create la SRTv şi SRR prin sistarea de către Campania Naţională de Electricitate - SA a alimentării cu energie electrică a unor staţii de emisie (iun. 1999) ;
• din mai 2000, supleant în Delegaţia Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a OSCE;
• din februarie 1997 secretar al Grupului parlamentar de prietenie cu Franţa şi membru în cel cu Guineea;
• iniţiator al propunerii legislative pentru prevenirea cruzimii faţă de animale; din 2000, vicepreşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu India şi membră în cele cu Franţa, Albania, Indonezia, Costa Rica şi UNESCO;
• luări de cuvânt în 52 şedinţe în plen, dintre care 12 intervenţii politice;
• iniţiator al propunerilor legislative privind liberul acces la informaţiile de interes public, privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Presă ROMPRES; pentru modificarea Legii nr. 75 din 12 iulie 1996 privind stabilirea zilelor de sărbători legale în care nu se lucrează; privind Legea-cadru pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora; privind protecţia victimelor violenţei în familie; privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României; privind conflictul de interese în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice
• membru în Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă
• membru în Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi (din februarie 2006)
Mona Muscă a iniţiat şi şi-a asociat imaginea şi cu acţiuni nespecifice pentru un liberal, în zona protecţiei sociale, susţinând creşterea pensiilor şi a protecţiei femeilor împotriva violenţei domestice. De asemenea, desele apariţii în emisiuni şi publicaţii de divertisment, în special în cele adresate femeilor, au contribuit la conturarea unui personaj popular. Legăturile puternice pe care Mona Muscă le are în zona societăţii civile au făcut ca aceasta să se bucure de o atitudine favorabilă în mass-media. Imaginea sa bună se datorează, de asemenea, şi neimplicării în vreun scandal politic major.
Percepţia de modestie şi seriozitate a contribuit semnificativ la principalul său succes - acela de a fi, poate, singura femeie care a trecut bariera sexului în politica românească şi care şi-a câştigat o poziţie dominantă în acest mediu masculin fără să fi beneficiat de discriminare pozitivă sau de alte strategii de partid. În cadrul partidului a susţinut puternic ideea alianţei cu PD, iar în campania electorală i-a acordat tot sprijinul lui Traian Băsescu.
După alegerile din 2004, a fost desemnată ministrul Culturii. A părăsit guvernul după jumătate de an în semn de protest faţă de decizia premierului Călin Popescu Tăriceanu de a renunţa la demisie, gest care a invalidat posibilitatea declanşării alegerilor anticipate.
[modifică] Ultima oră
Din cauza colaborării ei cu fosta Securitate, Biroul Permanent Central al PNL a decis pe 14 august 2006, cu unanimitate de voturi, retragerea sprijinului politic pentru Mona Muscă, deputat din partea PNL din anul 1996 şi până în prezent. A fost propusă de asemenea excluderea doamnei Mona Muscă din PNL, chestiune care va fi discutată în şedinţa Delegaţiei Permanente a PNL de la sfârşitul lunii august 2006.