Sportul Studenţesc
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nume complet | FC Sportul Studenţesc | ||||||||||||||||||||||||||||||||
Poreclă | Studenţii | ||||||||||||||||||||||||||||||||
Fondat | 1916 | ||||||||||||||||||||||||||||||||
Stadion | Regie, Bucureşti | ||||||||||||||||||||||||||||||||
Capacitate | 11.000 | ||||||||||||||||||||||||||||||||
Preşedinte | Vasile Şiman | ||||||||||||||||||||||||||||||||
Antrenor | Gheorghe Mulţescu | ||||||||||||||||||||||||||||||||
Ligă | Liga a 2-a | ||||||||||||||||||||||||||||||||
2005-06 | Locul 4 | ||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Sportul Studenţesc este o echipă de fotbal din Bucureşti, România, fondată în 1916. Stadionul echipei este Stadionul Regie din sectorul 6 al Bucureştiului. Actualul antrenor este "Gigi" Mulţescu.
Culorile clubului sunt albul şi negrul. Echipa este supranumită "Gaşca nebună".
Cuprins |
[modifică] Istoric
[modifică] 1916 - 1940
Acest club sportiv al studenţilor bucureşteni este unul din cluburile cu cea mai îndelungată istorie. A fost înfiinţat pe data de 11 februarie 1916, din iniţiativa unui grup de studenţi şi profesori din capitală, având numele de "Clubul Universitar Bucureşti", cu dublă orientare: fotbal şi tenis. Primul preşedinte al grupării nou înfiinţate a fost reputatul matematician Traian Lalescu. Unul din oamenii care au ajutat la fondarea acestei echipe a fost Octav Luchide, secretar general al federaţiei de fotbal din România (între 1930-1942), organizatorul sistemului divizionar ca formulă de desfăşurare a campionatului naţional de fotbal.
Pe perioada primului război mondial, clubul nu a fiinţat efectiv; din anul 1919 însă şi până în 1934, clubul a activat în campionatul orăşenesc Bucureşti, deci în categoria "Onoare". Din 1934, Sportul a luat parte la întrecerile seriei I a eşalonului secund, unde a ocupat poziţii fruntaşe: V (1934-'35 şi 1935-'36) şi I (1936-'37). Ediţia de campionat 1937-'38 a fost prima în care clubul bucureştean a activat în cel mai înalt eşalon al fotbalului românesc, unde a avut apoi comportări meritorii: locul V (1937-'38), IX (1938-'39), III (1939-'40) şi VI (1940-'41, ultima editie de campionat înainte de cea de-a doua conflagraţie mondială). În perioada interbelică, Sportul Studenţesc a avut performanţe notabile şi în cea de-a doua competiţie a ţării, Cupa României, calificându-se de două ori chiar în ultimul act al întrecerii: 1938-'39 este înfrântă cu 2-0 de Rapid Bucureşti şi 1942-'43 când pierde "la scor", 0-4, disputa cu C.F.R. Drobeta Turnu Severin.
[modifică] 1944 - 1980
După război, echipa se confruntă cu mari dificultăţi financiare şi de aceea începe să se destrame. În 1945 adoptă numele de Sparta, titulatură sub care activează în divizia B în sezonul 1946-'47, când ocupă locul XVII. În 1947 clubul se desfiinţează, încheindu-se astfel prima etapă din viaţa clubului. În 1948 însă, câţiva studenţi inimoşi (printre care viitorul reputat antrenor Gheorghe Ola) pun bazele C.U.B. (Centrul Universitar Bucureşti), care nu reuşeşte însă să promoveze în campionatul divizionar. În urma eforturilor depuse, dar şi a fuziunii cu echipa Institutului Agronomic, C.U.B., devenită Ştiinţa, reuşeşte în cele din urmă în 1954 să treacă pragul diviziei B. Patru ani mai târziu survine şi prima retrogradare în cel de-al treilea eşalon valoric, divizia C, unde Ştiinţa stă doar un an. De data aceasta studenţii bucureşteni vor poposi în "B" timp de 13 sezoane (până în 1971-1972).
După atât timp "petrecut" în diviziile inferioare, echipa (denumită din 1967 Politehnica iar din 1969 Sportul Studenţesc) vizează promovarea în primul eşalon, performanţă reuşită în 1971-'72 sub îndrumarea antrenorilor Ion Motroc şi M. Maksai. Din lotul cu care s-a realizat promovarea amintim doar câteva nume cunoscute: Mircea Rădulescu (fost selecţioner al echipei naţionale), Jamaischi, Mircea Sandu (actualul preşedinte al F.R.F.), Viorel Kraus (component al echipei de aur a Rapidului bucureştean, cu care a cucerit un titlu de campion), Firiţeanu.
Debutul a fost, cum era de aşteptat, greu, însă încetul cu încetul Sportul s-a impus între formaţiile de top de la noi (a ocupat locul IV în sezoanele 1974-'75, 1975-'76 şi 1977-'78) reuşind, pe lângă clasările în primele zece echipe ale ţării, şi calificarea (în sezonul 1978-'79) în finala Cupei României (pierdută în faţa echipei Steaua Bucureşti cu 0-3).
[modifică] 1980 - 2006
Deceniul al noulea al veacului a reprezentat perioada cea mai fastă a clubului. În primul rând pentru că au fost atinse performanţe extraordinare (locul III în 1982-'83 şi locul II în ediţia 1985-'86), dar mai ales pentru că acum tricoul "alb-negru" este îmbrăcat de vedete ca Marcel Coraş sau Gheorghe Hagi... Da, este vorba de acel Hagi pe care îl cunoaşte întreaga lume. El a activat la clubul din "Regie" până in 1986 când a fost "împrumutat" de Steaua Bucureşti, care urma să desfăşoare finala Cupei Campionilor Europeni. De atunci Hagi nu a mai activat decât la Steaua - până în 1990. Faima clubului bucureştean a scăzut după Revoluţia din 1989. Cu paşi mici Sportul Studenţesc s-a indreptat spre iminenta retrogradare (la finele sezonului 1997-'98). În sezonul 1998-1999, Sportul Studenţesc este la un pas de a retrograda în divizia C dar întinerirea masivă decisă de tânărul investitor Vasile Siman (născut în 14.08.1971), are până la urmă efect iar echipa se salvează, deşi era compusă în mare parte din juniori ai generatiei 1981 dar şi jucatori varstnici aflaţi la final de carieră. In sezonul 1999-2000 Sportul Studenţesc termină pe locul 2 in urma Forestei Fălticeni, moment in care jucatorii din vechea gardă se retrag, unii dintre ei find cooptaţi în conducerea tehnică, cazul lui Tudorel Cristea şi Cezar Zamfir. Sezonul 2001-2001 aduce Sportului Studenţesc a treia promovare din istorie în prima divizie, de pe primul loc al seriei I avand 81 de puncte, dupa o lupta fantastică cu Farul Constanţa, având şi un golaveraj de invidiat, 71-17. In sezonul 2001-2002 studenţii termină pe locul 13 dar în anul următor (2002-2003)retrogradează din nou în divizia secundă, în mare parte datorită pierderii meciului cu FCM Bacău la masă verde, in urmă neplăţii către clubul Steaua Bucureşti a sumei de 150 000 USD, pentru transferul jucătorului Florin Maxim. In campionatul 2003-2004 al diviziei B Sportul Studenţesc termină pe primul loc şi promovează din nou în divizia A deşi vânduse între timp cel puţin jumătate din lotul ediţiei precedente. Evoluţia echipei în sezonul 2004-2005 este meritorie terminând pe locul 6 iar Gigel Bucur cu 21 de goluri devine golgheterul campionatului României, debutând şi în echipa Naţională (ulterior el se transferă la Poli Timiţoara). În sezonul 2005-2006 evoluţia echipei conduse de fostul internaţional Dan Petrescu este destul de bună, terminând turul campionatului pe locul 9 cu 22 de puncte şi returul pe locul 4. Trei dintre jucătorii echipei joacă în Naţionala României: Ionuţ Mazilu, Tiberiu Bălan şi Costin Lazăr. Ionuţ Mazilu este din toamna anului 2005 jucătorul fanion al echipei studenţilor bucureşteni, fiind titular al echipei Naţionale a României în meciurile cu Cehia şi Finlanda, unde a făcut pereche în atac cu jucătorul lui Juventus Torino, Adrian Mutu. La startul sezonului 2006/2007, Costin Lazăr şi Ionuţ Mazilu s-au transferat la echipa vecină Rapid Bucureşti.
Datorită unor aparente neregularităţi financiare, Sportul Studenţesc nu a primit licenţă de funcţionare în prima Ligă pentru sezonul 2006-2007 şi este primul club de fotbal românesc retrogradat în divizia secundă. Preşedintele Vasile Şiman a intentat proces Federaţiei Române de Fotbal la Tribunalul de Arbitraj Sportiv din Elveţia, în speranţa unei rezolvări favorabile a litigiului.