Lăsatul secului de carne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Extinde
Triodul
Intrarea în triod

Duminica vameşului. Alleluia
Duminica rătăcitului. Septuagesima
Sâmbăta cărnii
Duminica judecăţii. Sexagesima
Săptămâna tirofagiei
Sâmbăta brânzei
Duminica lui Adam. Quinquagesima

Păresimile

Miercurea cenuşii
Sâmbăta Sfântului Teodor
Duminica ortodoxiei. Quadragesima
Duminica a doua a păresimilor
Duminica Sfintei Cruci
Duminica Sfântului Ioan Scărarul
Joia canonului celui mare
Sâmbăta acatistului
Duminica Sfintei Maria Egipteanca
Sâmbăta lui Lazăr

Săptămâna mare

Duminica Floriilor
Miercurea mare
Joia mare
Vinerea mare
Sâmbăta mare

Lăsatul secului de carne, în creştinism e una din cele două lăsaturi are secului, şi anume ziua sau zilele de frupt tocmai înainte de intrarea în păresimi.

În riturile apusene, precum şi în unele dintre riturile răsăritene, lăsatul secului de brânză şi lăsatul secului de carne au loc deodată, marţea înainte de miercurea cenuşii, care e ziua de intrare în post. În ritul bizantin primul lăsat al secului are loc cu o săptămână înaintea celui de-al doilea.

[modifică] Etimologie

Potrivit liturgistului Badea Cireşanu, expresia "lăsatul secului" s-ar fi format printr-o aglutinare, de la "lăsatul seculului", adică renunţarea la lume, în sens religios.

În limba italiană, termenul folosit e «carnavale», adică "înghiţire de carne".

[modifică] Perioadă

Potrivit tipicelor bisericeşti, se renunţă la carne în duminica izgonirii lui Adam, duminică precedată de o săptămână, săptămâna cărnii, în care se mănâncă produse de carne în fiecare zi. În această săptămână nu se face liturghie miercurea şi vinerea.

[modifică] Folclor

Renunţarea la carne e strâns legată în asceză de renunţarea la sărbătoriri. De aici lăsatul secului a fost asociat cu o sărbătoare înainte de intrarea în post, de unde carnavalul.

În alte limbi