Presiune arterială
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Presiunea arterială este presiunea exercitată de către sânge asupra unităţii de suprafaţă a arborelui circulator. Inima, prin activitatea sa, întreţine o diferenţă de presiune de-a lungul arborelui circulator. Presiunea are un maxim în aortă, iar pe măsură ce sângele se îndepartează de inimă, presiunea arterială scade, astfel că în venele din apropierea atriului drept ea este O. Diferenţa de presiune permite circulaţia sângelui de la artere spre vene.
Presiunea arterială depinde de următorii factori:
- Debitul cardiac, care reprezinta volumul de sânge pompat de inimă timp de un minut. Presiunea arterială creşte odată cu debitul cardiac.
- Rezistenţa periferică, care depinde de calibrul vaselor sanguine. Presiunea arterială este direct proporţională cu aceasta.
- Elasticitatea vaselor. Datorită elasticităţii, vasele se pot destinde în sistolă si pot să revină la forma iniţială in diastolă, comprimând sângele din circulaţie. În cazul arteriosclerozei, vasele devin rigide şi presiunea arterială creşte.
- Volumul de sânge. Creşterea acestuia duce la creşterea presiunii arteriale.
Presiunea arterială creşte fiziologic la efort fizic, în stări emoţionale puternice, la trecerea de la ortostatism la clinostatism, în somnul cu vise şi diferă de la sex la sex, precum şi de la vârstă la vârstă. Ea scade în timpul somnului liniştit. Patologic, creşte în cazuri de febră sau hipertensiune arterială.
Valorile normale sunt 100 - 130 mmHg pentru bărbaţi si 90 - 120 mmHg pentru femei.
Hipertensiunea este Presiunea Sistolică a sângelui egală sau mai mare de 140 mmHg şi/sau Presiunea Diastolică mai mare de 90 mmHg la persoanele care nu iau medicamente antihipertensive.