Olga Bancic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Olga Bancic (Golda), (n. 10 mai 1912 Chişinău, d. 10 mai 1944, Stuttgart)
S-a născut într-o familie de evrei din Basarabia, care la acea dată era parte a Imperiului Rus.
La vârsta de 12 ani, a fost arestată pentru prima dată, pentru că a participat la o grevă în fabrica de saltele la care lucra. În ciuda vârstei fragede, a fost băgată la închisoare şi bătută.
În anii 1933-1939 a fost membru activ al organizaţiei muncitoreşti locale. A fost arestată de atâtea ori, încât a început să cosidere arestarea ca pe un accident de muncă. În 1938 a călătorit în Franţa, unde i-a ajutat pe stângiştii francezi să transporte arme brigăzilor republicane din Spania, pentru lupta împotriva fascismului. În 1939, cu puţin înainte de invadarea Poloniei de către germani, a născut o fată, concepută cu soţul ei Alexandru Jar, căreia i-a dat numele de Dolores.
În 1940, Franţa a fost ocupată de armata germană. Olga şi-a lăsat fiica la o familie franceză, pentru a o proteja, în timp ce ea s-a alăturat grupului de rezistenţă Franc-Tireurs et Partisans (FTP/MOI) din regiunea Parisului, condus de Misak Manouchian, pentru a lupta împotriva germanilor. Şi-a luat un pseudonim, "Pierrette". A asamblat bombe şi a transportat explozivi folosiţi pentru a sabota trenurile germane care transportau trupe şi provizii. Pe 6 noiembrie 1943 a fost arestată de Gestapo. Deşi a fost torturată, nu şi-a turnat tovarăşii. Pe data de 21 februarie 1944 a fost condamnată la moarte, împreună cu 22 de tovarăşi din celebra grupare "Affiche rouge". Cei 22, fiind bărbaţi, au fost împuşcaţi în aceeaşi zi. O lege din Franţa interzicea împuşcarea femeilor, de aceea Olga a fost transferată într-o închisoare din Stuttgart, unde a fost rejudecată şi condamnată din nou la moarte. Interogările şi torturile au continuat şi după ce a fost condamnată la moarte.
A fost decapitată de ziua ei, pe 10 mai 1944, când împlinea 32 de ani.