Gips

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gips
Wüstenrose, 10 cm lungime

Gips Trandafir de nisip
Formua chimică CaSO4 • 2 H2O
Sistem de cristalizare monoclinic
Clasa cristalului 2/m
Culoare incolor, alb
Urma albă
Duritate pe scara Mohs 1,5 - 2
Densitate 2,3 g/cm³
Luciu sticlos şi mătăsos
Opacitatet transparent până la opac
Spărtură sidefiu
Clivaj perfect
Habitus prismatic, tabular
Suprafaţa cristalului ___
Cristale gemene Formă de Coadă de rândunică
Optică
Refracţie na = 1.519 - 1.521,

nb = 1.522 - 1.526, nc = 1.529 - 1.531

Refracţie dublă ___
Pleochroismus ___
Deviaţie optică cu două axe (+)
Unghiul de dispersie
a axei optice
2vz ~ 58°
alte proprietăţi
proprietăţi chimice ___
Conductibilitate termică bună
Minerale asemănătoare ___
Radioaktivitate nu este radioactiv
Magnetism nu are
caractere speciale ___
Imagine:Caso4 2h2o.PNG
Separarea apei de cristalizare la CaSO4 in DTA

Gipsul este un mineral incolor, cu forme intermediare de culoare, până la alb, având formula chimică:
CaSO4 • 2 H2O, fiind un sulfat de calciu.
Roca cu conţinut ridicat în gips este la fel denumit ca gips. Ghipsul este greu solubil în apă, mineralul are o duritate mică (2), cristalizează în sistemul monoclinic, lasă o "urmă" albă.

Cuprins

[modifică] Caracteristici

Prin încălzire pierde apa de cristalizare formându-se un "hemyhidrat" numit Bassanit cu formula chimică: CaSO4 • ½ H2O.
Prin pierdere în continuare a apei de cristalizare se formează Anhydrit (CaSO4).

Cristal de ghips
Extinde
Cristal de ghips

.

[modifică] Răspândire în natură

Apare sub ambele forme ca formă masivă şi cristalină, cu cristale mici incolore, de culoare albă, galbenă, roşie sau cenuşie Alabaster putând apare şi sub o formă fibroasă gips fibros sau Atlasspat, sau cristale transparente Selenit întâlnit în Chihuahua Mexic cristalele fiind uriaşe atingând 15 m lungime.
Ghipsul se formează prin cristalizarea soluţiilor supra saturate de "sulfat de calciu" din apa de mare, sau în roci vulcanice prin combinarea acidului sulfuric cu rocile calcaroase.
Zăcăminte mai importante de ghips sunt în Mexic, Algeria, Spania, Germania exploatat frecvent prin minerit unde se apare azi tot mai frecvent ca "ghips fumuriu".

[modifică] Varietăţi

  • α-Halbhydrat (CaSO4 • ½ H2O) se formează într-o cavitate (autoclav) inchisă.
  • β-Halbhydrat (CaSO4 • ½ H2O) prin ardere amestecat cu apă în atmosferă.
  • Anhydrit III (CaSO4 • 0,x H2O) formarea lui la temperaturi până la 300 °C.
  • Anhydrit IIs (CaSO4) formare la temperaturi între 300 - 500 °C
  • Anhydrit IIu (CaSO4) formare la temperaturi între 500 - 700 °C
  • Anhydrit I (CaSO4) formare la temperaturi de 1180 °C.

[modifică] Utilizare

Ghipsul prin ardere pierde apa de cristalizare, pulberea obţinută absoarbe din nou apă solidificându-se. Această proprietate este folosită în industria de construcţii.
Creta folosită în şcoli provine la fel din ghips. În medicină este utilizat pentru fixarea fracturilor de oase, ca bandaj de ghips , sau în stomatologie ca mulaj. În arheologie, paleontologie, sau în artă ca statui din ghips curat sau în amestec cu alte minerale.

[modifică] Istoric

Arderea ghipsului, Théodore Géricault, 1822-1823
Extinde
Arderea ghipsului, Théodore Géricault, 1822-1823

Încă din antichtate este ghipsul folosit în construcţii, ca ornamente a clădirilor, sau ca motar.

[modifică] Vezi şi