Victor Frunză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Este un scriitor, un dizident şi un jurnalist român.

Cuprins

[modifică] Biografie

Victor Frunză s-a născut pe 8 iunie 1935, in comuna Dumitresti, pe atunci jud. Ramnicu-Sarat. Urmeaza facultatea de Ziaristică din Bucuresti (1952-1953) si facultatea de Ziaristică a Universităţii "Lomonosov" din Moscova (1958). Lucreaza ca redactor şi realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română (1958-1978), apoi la Televiziunea Româna (1968-1971). devine apoi profesor de jurnalism audio vizual la Facultatea de Ziaristică (în cadrul Academiei "Ştefan Gheorghiu", Bucureşti).

[modifică] Dizidenţa şi emigraţia

În 1978 publică prin intermediul agenţiei Reuters o scrisoare critică la adresa regimului de dictatură din Romania. Disident anticomunist. Anchetat si expulzat din tara in 1980, se stabileste, împreuna cu soţia si fiul său, în Danemarca, unde publica o seama de lucrari politice si istorice, intre care eseurile consacrate drepturilor si libertatilor omului (“Pentru drepturile omului in Romania”, Danemarca, 1982) si o ampla lucrare istorică, consacrată comunismului romanesc (“Istoria P.C.R.”, Danemarca, 1984). Înfiinţează o editura (“Nord”, purtând din 1989 numele de “Victor Frunză – EVF”), editeaza revista de studii asupra fenomenului politic romanesc “Alergatorul de la Marathon”.

[modifică] Opera literară si istorică

Dupa 1989, revine în ţară, cu o ediţie jubiliară a poeziilor lui “Mihai Eminescu”. Pe lângă aparitiile editoriale amintite mai sus, este autorul unor volume de versuri (cum ar fi “Globul din stânga” - 1968), proza (“Privegheaţi lângă privighetori” – 1971), teatru (“Marea gara noua” - 1974), istorie (“Istoria stalinismului in Romania” - 1990, “Istoria comunismului in Romania” - 2000). Cea mai recenta apariţie editorială: “Destinul unui condamnat la moarte, Pamfil Şeicaru” (EVF, 2001).

[modifică] Afilieri

Este membru fondator al Aliantei Civice (1990), membru in Consiliul National (din 1995), membru al Senatului AC (2000).