Daniel Bănulescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Daniel Bănulescu (n. 1960, Bucureşti) este un poet şi un prozator român. A urmat studii de inginerie dar a lucrat doar ca jurnalist şi scriitor.
În 1981, revista Amfiteatru i-a publicat prima poezie. Primul grupaj de versuri intitulat, Ziua în care am fost publicat, a aparut în 1987, în ziarul Convingeri Comuniste.
A fost un membru activ al cenaclului Universitas, condus de criticul Mircea Martin.
Debutează cu un volum de versuri, Te voi iubi până la marginea patului, publicat în 1993, urmat de un roman, Te pup în fund conducător iubit, publicat în 1994, de o carte de balade, Baladele lui Daniel Bănulescu şi de romanul Şapte regi ai oraşului Bucureşti (2000).
În 2000 i-a aparut un volum selectiv, intitulat Republica Federală Daniel Bănulescu, de fapt o antologie de versuri reprezentative din creaţia sa, iar un al doilea volum de versuri, Daniel, al rugăciunii, a apărut in 2002.
[modifică] Afilieri
Este membru al Uniunii Scriitorilor şi al PEN clubului român.
[modifică] Traduceri
A fost tradus in limbile engleză, franceză, slovenă, germană, sârbă.