Unu şi universul
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Unu şi universul este primul volum de eseuri al lui Ernesto Sábato, apărând în 1945, moment care coincide cu ruptura autorului de lumea ştiinţifică.
Volumul constă într-o înşiruire de reflecţii pe diferite teme, ordonate alfabetic. Majoritatea acestora se referă la problemele ştiinţei şi ale cunoaşterii. Sábato oferă întâietate lui Pitagora între înţelepţii lumii antice, deoarece a fost printre primii care au văzut legătura dintre realitate şi numere, făcând astfel trecerea de la gândirea ancorată în concret la gândirea abstractă, esenţială pentru progresul ştiinţei.
Tematica ştiinţei nu este singura din Unu şi universul, existând şi reflecţii pe marginea literaturii şi istoriei.
În prefaţa la ediţia din 1968, Ernesto Sábato se declara "atât de departe de cea mai mare parte a ideilor expuse în ea, încât simt, reexaminându-le, aceeaşi gingaşă ironie cu care privim vechile fotografii de familie: [...] Cum ne-a mai devastat timpul surâsul şi rămăşiţa de prospeţime sau de spirit jucăuş! [...] Câte iluzii se observă [...], rând pe rând pârjolite de frig şi de furtuni, de morţile şi dezamăgirile atâtor doctrine şi fiinţe pe care le-a iubit!"
[modifică] Bibliografie
Ernesto Sábato, "Eseuri", vol.1, trad. Ileana Scipione, ed. RAO, Bucuresti, 2004.