Lazăr Şăineanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Lazăr Şăineanu (1859-1934, n. Ploieşti) este un lingvist şi folclorist român de origine evreiască (numele de familie la naştere: Schein) stabilit în Franţa (1900).

Studii comparative asupra limbilor şi literaturilor populare din aria balcanică : "Încercare asupra semasiologiei limbii române", "Basmele române"
"Elemente turceşti în limba română"
"Influenţa orientală asupra limbii şi culturii române"

Lazăr Şăineanu este autorul unui important dicţionar enciclopedic "Dicţionar universal al limbii române" (1896) şi al unor studii de lingvistică franceză ("L'argot ancien" şi "La langue de Rabelais"). A iniţiat cercetările de stilistică privind studierea argoului românesc.