Dacus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dacus a fost primul rege în Dacia, însă izvoarele antice îl prezintă eronat ca fiind got sau danez. Totuşi menţionarea sa de către aceste izvoare este un lucru extrem de important. Heinrich Pantaleonis a făcut o compilaţie a acestor izvoare pe care a publicat-o în "Cartea eroilor naţiunii germane" (1562).
[modifică] Legenda
Dacus, numit şi Danus, al treilea tovarăş al lui Tuiscon era înzestrat cu mare seriozitate şi pricepere. Tuiscon l-a aşezat în calitate de duce să stăpânească ţara de dincoace şi de dincolo de Istru, de asemenea spre miază-noapte, până în Sarmaţia şi spre miază-zi, până la Dunăre. După aceasta a condus un mare popor, al dacilor, până către marea germană (Marea Baltică) şi până către popoarele de miază-noapte şi cele de pe insule. După părerea unora, afirmaţia anterioară însemnă că Dacus a constituit pe denmarci sau danezi. Ţara aceasta o stăpâneşte şi în ziua de azi regele Danemarcei, având un mare renume între ducii germani. Vechii locuitori ai acestei ţări (Danemarca) s-au numit cimbri sau cimerieni. S-a stabilit însă că ţara pe care au locuit-o mai întâi, numită de la Dacus, Dacia, formează în ziua de azi Marea Valahie, iar o parte din ea se numeşte Transilvania sau Siebenburgen, în limba germană.