Halldór Laxness
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
||
Acest articol face parte din seria Literatură |
||
Istoria literaturii | ||
Antichitate - Evul Mediu |
||
Specii literare | ||
BD - Basm - Literatură pentru copii |
||
Genuri literare | ||
Genul epic - Genul liric |
||
Vezi şi | ||
Literatură română | ||
Scriitori - Cărţi |
||
Literatură străină | ||
americană - arabă |
||
Meta | ||
Proiectul literatură |
||
editează |
Halldór Kiljan Laxness -- (născut Halldór Guðjónsson) -- ( n. 23 aprilie 1902 Reykjavik - d. 8 februarie 1998) este cel mai cunoscut scriitor islandez din secolul XX. Laxness a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1955.
Cuprins |
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
"pentru via sa forţă etică ce a reînnoit marea artă narativă a Islandei."
[modifică] Date biografice
Halldór Kiljan va adopta pseudonimul Laxness după denumirea satului în care se afla ferma părintească. De condiţie socială modestă, el va fi nevoit să exercite diferite meserii înainte de a se putea consacra adevăratei sale vocaţii, cea literară; avatarurile însă îl vor ajuta să-şi lărgească orizontul de cunoaştere a vieţii şi vor adânci realismul viziunii sale. Debutează la 17 ani. Trăieşte câtva timp o criză de misticism, în care sub aspect literar suferă pe rând, influenţa lui Strindberg, a filosofiei şi expresionismului german, a suprarealismului şi a lui Joyce. Călător pasionat, vizitează Italia, SUA şi de două ori în URSS (în 1932 şi 1938). Ultimile sale călători vor imprima romanelor sale ulterioare orientarea spre comunism. Trei mari cicluri cuprind operele sale cele mai de seamă: Salka Valka (1931 - 1932), în care preocupările sociale sunt evidenţiate în urmărirea evoluţiei unei tinere muncitoare; Oameni independenţi (1934 -1935), care transpune literar lupta eroică a ţărănimii islandeze; în sfârşit, ciclul care-i va aduce gloria, apărut între anii 1937 şi 1940, tetralogia Saga despre poetul Olafur Karason Lyosvikijur, reflectare destul de transparentă a epocii hitleriste.
Prin toate aceste romane, Halldór Laxness se impune ca un scriitor situat pe poziţii democratice, progresiste, ceea ce-i atrage critici violente din partea cercurilor reacţionare internaţionale. Între 1940 şi 1945 apare trilogia cuprinzând Clopotul din Islanda care îl consacră definitiv şi este considerată capodopera sa.
Membru în Consiliul Mondial al Păcii, laureat al Premiului Internaţional pentru Pace, scriitorul umanist, patriot şi democrat îşi va vedea încununată cariera literară prin decernarea, în 1955, a Premiului Nobel pentru literatură.
[modifică] Opera
- Marele ţesător din Caşmir - 1927
- Cartea poporului - 1929
- Salka Valka - 1931 -1932
- Oameni independenţi: saga eroică (1934-1935)
- O zi de călătorie pe munţi - 1937
- Castelul din Sommerland - 1938
- Lumina lumii - 1939
- Casa poetului - 1939
- Frumuseţea cerului - 1940
- Trilogia Clopotul din Islanda (1943-1946)
- Pârjol în Copenhaga - 1946
- Staţiunea atomică (1948).
[modifică] Legături externe
- en Biografie
Predecesor: Ernest Hemingway |
Premiul Nobel pentru literatură 1955 |
Succesor: Juan Ramón Jiménez |