Resurse naturale
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Resursele naturale sunt substante care apar in mod natural dar care sunt considerate valoroase in forma lor relativ nemodificata. O materie este considerata o resursa naturala atunci cand activitatile primare asociate cu ea sunt extragerea si purificarea, ele fiind opuse creatiei. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul si silvicultura sunt in general considerate industrii ale resurselor naturale, in timp ce agricultura nu e. Acest termen a fost introdus unei audiente largi de catre E.F. Schumacher in cartea "Small Is Beautiful" din anul 1970. Resursele naturale sunt de obicei clasificate in resurse regenerabile si neregenerabile. Resursele regenerabile sunt in general resursele vii (pesti, paduri, de exemplu), care pot sa se refaca daca nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot sa se refaca si pot fi folosite pe termen nelimitat daca sunt folosite rational. Odata ce resursele regenerabile sunt consumate la o rata care depaseste rata lor naturala de refacere, ele se vor diminua si in cele din urma se vor epuiza. Rata care poate fi sustinuta de o resursa regenerabila este determinata de rata de refacere si de marimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale regenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vantul, mareele si radiatia solara. Resursele pot, de asemenea sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind biotice si abiotice. Resursele biotice sunt derivate din animale si plante. Resursele abiotice sunt derivate din pamant, aer, apa, s.a.m.d. Resursele minerale si energetice sunt de asemenea resurse abiotice, unele sunt derivate din natura.
Extragerea resursei de baza si purificarea intr-o forma ce poate fi folosita direct sunt in general considerate activitati normale in cadrul valorificarii resurselor naturale, chiar daca ultimele pot sa nu se gaseasca in mod normal langa primele. Resursele naturale sunt considerate capital natural ce poate fi convertit in materii prime pentru procesele capitalului infrastructural. Ele includ sol, lemn, petrol, minerale si alte bunuri luate mai mult sau mai putin asa cum erau in natura. Resursele naturale ale unei tari determina deseori bogatia sa si statutul sau in sistemul economic mondial, prin determinarea influentei sale politice. Statele dezvoltate sunt acelea care sunt mai putin dependente de resursele naturale pentru bogatie, datorita bazei pe care o au in capitalul infrastructural pentru productie. In ultimii ani, epuizarea capitalului natural si incercarile de a se trece la dezvoltarea rationala au fost principalele probleme ale agentiilor de dezvoltare. Epuizarea capitalului natural este un motiv de ingrijorare in special in regiunile cu paduri ecuatoriale, care pastreaza cea mai mare parte a biodiversitatii naturale a Pamantului - capital natural genetic ce nu poate fi inlocuit. Conservarea resurselor naturale este cea mai importanta problema a Capitalismului Natural, protectiei mediului, a miscarii pentru ecologie si pentru Partidele Verzi. Unii vad aceasta epuizare ca pe o sursa majora de neliniste sociala si conflicte in tarile in curs de dezvoltare.