Instituţie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol este despre instituţii ca seturi de reguli. Pentru instituţii ca organizaţie vezi organizaţie.

Instituţiile sunt un set de reguli formale sau reguli informale generatoare de ordine în raporturile sociale; ele "reprezintă regulile jocului" sau într-o altă exprimare sunt constrângeri create de indivizi pentru a da formă interacţiunii umane.

Cuprins

[modifică] Diverse definiţii

  1. Instituţiile sunt seturi de reguli care structurează interacţiunile sociale în moduri particulare. Pentru ca un set de reguli să fie instituţie cunoaşterea acestor reguli trebuie să fie liaîmpărtăşite de o parte relevantă a comunităţii sau societăţii1
  2. Instituţiile reprezintă un set de reguli, proceduri de înţelegere şi norme de comportament moral şi etic desemnate să constrângă comportamentul indivizilor cu scopul de a maximiza avuţia sau utilitatea principiilor.2
  3. Instituţiile sunt văzute ca un sistem de norme care reglementează raporturile reciproce ale indivizilor; ele definesc cum trebuie să fie raporturile dintre indivizi

[modifică] Exemple de instituţii

Înainte de a trece în revistă câteva din instituţiile întâlnite în societăţile umane e necesară oferirea unui răspuns la întrebarea Cum pot fi distinse instituţiile de simplele reguli comportamentale ? Regulile comporatamentale de forma: „plăteşte facturile în ziua de salar”, „fă 10 minute de exerciţii fizice în fiecare zi”, „un control medical se face o dată pe an ” nu sunt instituţii. Pentru ca un set de reguli să poată fi o instituţie e necesar ca aceste reguli să fie împărtăşite de o mare parte a membrilor societăţii(sau comunităţii). Totodată conform definiţiei instituţiei(vezi definiţia 1) instituţiile structurează interacţiunile umane.

[modifică] Instituţia contractului

Pentru detalii, vedeţi articolul Contractualismvedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

[modifică] Familia şi instituţia căsătoriei

Chiar dacă de-a lungul istoriei familia şi implicit căsătoria au fost considerate fundamentul pe care este construită ordinea socială din punct de vedere instituţional, ea nu este foarte bine înţeleasă de multe ori. Instituţia căsătoriei înglobează atât reguli formale cât şi reguli informale. Pe parcursul istorie, occidentale cel puţin, se poate observa o oarecare trecere în plan secund a regulilor informale (religioase şi tradiţionale) din cadrul instituţiei căsătoriei şi o subliniere tot mai mare a rolului instituţiilor formale în asigurarea cadrului necesar căsătoriei. Deplasarea contractului, ca instituţie care guvernează legătura dintre părţile căsătorite, în aria organismelor laice este un fapt care demonstrează o dată în plus că instituţiile sunt într-o permanentă schimbare şi adaptare la nevoile societăţii.

Familia şi căsătoria sunt două instituţii care sublinează foarte bine interdependenţa dintre cultură şi regulile care guvernează societatea. Existenţa unui feedback între instituţii şi cultură are drept rezultat schimbarea instituţională şi chiar schimbarea opticii asupra căsătoriei şi familiei. Bunăoară elementele care stau la baza instituţiei căsătoriei sunt subiect de discuţie şi controversă. A se vedea căsătoria între homosexuali.

O abordare instituţională contemporană a familie şi căsătoriei este aceea din „The New World Of Economics” scrisă de McKenzie şi Gordon Tullok. Conform acestora căsătoria este un contract între un bărbat şi o femeie (sau între două părţi de acelaşi sex), motiv pentru care analiza acesteia poate fi analizată în termeni de costuri şi beneficii:

Cu siguranţă trebuie să recunoaştem importanţa dragostei în căsătorie şi familie. Totuşi trebuie să recunoaştem că în înfiinţarea unei familii, indivizii sunt conduşi de o varietate de motive. Unele dintre ele nu sunt fundamental diferite de acelea care îi influenţează pe oameni să cumpere o maşină sau haine noi.7


[modifică] Democraţia ca instituţie

Pentru detalii, vedeţi articolul Democraţievedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

[modifică] Instituţiile în ştiinţele sociale

[modifică] Tipuri de instituţii

[modifică] Instituţii formale

Instituţiile sunt reguli formale care stau la baza legilor, codurilor, constituţiilor, drepturi de proprietate etc. Nerespectarea acestor instituţii atrage după sine pedepse (pecuniare, recluziune, etc).

[modifică] Instituţii informale

Pot fi identificate cu constrângerile informale. Douglass North consideră că acestea sunt transmise prin cultură de la un membru al societăţii la altul. Ele există sub forma obiceiurilor, rutinelor, tradiţiilor, tabuuri, etc. Nerespectarea acestor instituţii atrage pedepse informale, sub forma oprobriului public.

[modifică] Funcţiile instituţiilor

W. Richard Scott consideră că ar fi eficientă o anumită sistematizare a instituţiilor. Identificarea presupoziţiilor, a mecanismelor şi a indicatorilor precum şi prezentarea caracteristicilor instituţiilor care generează diverse teorii instituţionale este aspectul pozitiv al clasificării şi are ca rezultat identificarea erorilor teoretice care ar putea apărea în viitor. 3

Această sitematizare are la bază „cei trei piloni ai instituţiilor” 4 văzuţi ca: sisteme de reglementare, sisteme normative şi sisteme cultural-cognitive.

[modifică] Funcţia reglatoare

Instituţiile constrâng şi reglementează comportamentul actorilor la viaţa socială. Capacitatea instituţiilor de a reglementa comportamentul este un proces complex şi se face printr-o serie de activităţi explicite: activităţi de stabilire a regulilor, de monitorizare şi sancţionare.

Procesele de reglementare instituţională însumează aspectele care privesc stabilirea unor reguli, capacitatea de verificare a acestora şi puterea de a sancţiona sau de a oferi stimulente.

[modifică] Funcţia normativă

Ideea de normativitate în analiza instituţiilor are în centrul atenţiei valorile şi normele însumate în perspectivele comune ale indivizilor prin mecanisme normative.

[modifică] Funcţia cultural-cognitivă

Această funcţie are în vedere concepţiile împărtăşite care formează „natura realităţii sociale şi cadrele prin care se produce semnificaţia”.5

Această perspectivă subliniază faptul că este nevoie de o mediere între stimulii primiţi din exterior şi răspunsul individului. Instituţiile sunt reprezentate prin modele mentale. Ceea ce oferă instituţiilor acest statut sunt valorile socio-culturale existente în comunitate sau societate şi însuşite de indivizi.

[modifică] Instituţii şi cooperare

Orice discuţie despre instituţii trebuie să aibă în vedere problema libertăţii. De ce avem nevoie de constrângeri instituţionale? este una din întrebările la care trebuie să răspundă o teorie a instituţiilor.


[modifică] Instituţiile în economie

Noul instituţionalism are în vedere comportamentul uman şi influneţa pe care o au instituţiile asupra acestuia, dar şi asupra costurilor de tranzacţie şi a producţiei de bunuri. Ronald Coase şi Douglass North au în vedere elementele amintite anterior în analizele lor.

Pentru North cadrul instituţional are un rol major în performanţa economică. Existenţa costurilor tranzacţiei face necesară existenţa unor constrângeri în schimburi.

Douglass North consideră că fără constrângeri instituţionale comportamentul egoist al indivizilor face dificil schimbul complex deoarece o parte implicată într-un schimb nu are siguranţa că cealaltă parte va respecta contractul.

North consideră că instituţiile comportamentale rezolvă problemele de coordonare între indivizi. Existând anumite costuri de schimb, părţile implicate într-o anumită tranzacţie încearcă să-şi minimalizeze costurile de măsurare. Prin costuri de măsurare, North înţelege o instituţie care ajută părţile care iau parte la schimburile sociale să se coordoneze, oferind aceeaşi unitate de măsură celor dintr-o anumită comunitate. Unitatea de măsură poate înţeleasă în sensul propriu (standardizarea unor unităţi de măsură) sau figurat şi are ca rezultat oferirea unor datedespre performanţa schimbului unor terţi.

Conform lui North, datorită schimburilor dintre persoane sau grupuri de persoane, dar şi din dorinţa fiecărui participant la o anumită tranzacţie, de a obţine maxim de beneficii, uneori respectarea instituţiilor formale (şi mai ales a celor informale) trece în plan secund. Instituţia contractului este semnificativă în cazul tranzacţiilor, iar părţile implicate în schimb „trebuie să poată impune respectarea contractului la un astfel de cost, încât schimbul să fie profitabil pentru ele”.

[modifică] Instituţiile în ştiinţele politice

Rothstein6împarte sistemele de guvernare în două: democratice şi nedemocratice. În prima perspectivă societăţile democratice sunt centrate pe comunitate; ele presupun existenţa unui grup de oameni care împărtăşesc interese comune.

A doua perspectivă, numită şi dictatorială, implică existenţa a două părţi care intră în conflict, conducător pe de o parte şi conduşi pe de altă parte. Necesitatea unor instituţii este extrasă în acest caz din nevoia de a aplana conflictul şi instaurarea unor reguli ale jocului care să impună un cadru de convieţuire paşnic.

Rothstein consideră că ambele societăţi au nevoie de patru tipuri fundamentale de instituţii. Cele patru tipuri de instituţii sunt identificate de autor astfel: instituţia care formulează reguli, instituţia care aplică reguli, instituţia de adjudecare a regulilor, instituţia de susţinere a regulilor.

Instituţia care formulează reguli este necesară în cazul societăţilor democratice pentru a instaura reguli valabile pentru toţi membrii comunităţii şi pentru a urmări atingerea intereselor comune. Acelaşi tip de instituţie este folosită în cazul societăţilor nedemocratice pentru a crea legitimitate printre cei subordonaţi grupurilor de putere.

Instituţia care aplică reguli are ca obiectiv implementarea deciziilor instituţiilor care formulează reguli, în cazul societăţilor democratice. În cazul celor nedemocratice acest tip de instituţii acţionează în ideea implementării voinţei conducătorilor.

Instituţia de susţinere a regulilor în cazul societăţilor democratice, încearcă să rezolve disputele asupra înţelegerii regulilor şi aplicarea acestora în cazuri particulare. În cazul societăţilor nedemocratice, instituţiile de forma aceasta au în plan rezolvarea disputelor dintre supuşi.

În cele din urmă, pedepsirea celor care încalcă regulile este atributul instituţiei de susţinere a regulilor, în cazul societăţilor democratice. În cazul celor nedemocratice, instituţiile sunt create pentru a-i pedepsi pe cei care contestă puterea conducătorului sau a grupului conducător.


[modifică] Note

  • 1Institutions and social conflict
  • 2 Structure and Change in Economic History
  • 2 Instituţii şi organizaţii, p. 73
  • 3 Instituţii şi organizaţii, p. 74
  • 4 Instituţii şi organizaţii, p. 74
  • 5 Instituţii şi organizaţii, p. 79
  • 6 A New Handbook of Political Science
  • 7 The new world of economics, p. 73

[modifică] Referinţe

  1. Douglass C. North - Structure and Change in Economic History. New York: Norton Company, 1981.
  2. Douglass C. North - Instituţii, schimbare instituţională şi performanţă economică. Chişinău: “Ştiinţa, 2003
  3. W. Richard Scott - Instituţii şi organizaţii. Bucureşti: Polirom 2004
  4. Jack Knight - Institutions and social conflict, Cambridge University Press 1992
  5. A New Handbook of Political Science, Edited by Robert E. Goodin and Hans-Dieter Klingemann
  6. Richard B. McKenzie şi Gordon Tullock - The new world of economics: Explorations into the human experience. Irwin, Inc., Homewood Illinois 1981