Mecanica clasică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mecanica clasică, cunoscută şi ca mecanica newtoniană, este fizica forţelor ce acţionează asupra corpurilor. Este adesea numită şi mecanica newtoniană după Isaac Newton şi legile mişcării elaborate de el. Mecanica clasică este subdivizată în statică, care studiază obiectele în echilibru, dinamică, care studiază forţele ce acţionează asupra obiectelor în mişcare şi cinematică, care studiază mişcarea corpurilor, dar fără a pune accent pe cauzele care produc aceste mişcări.

Cuprins

[modifică] Bazele dinamicii clasice

Isaac Newton a pus bazele dinamicii clasice sub forma a trei principii, publicate în cartea sa "Principiile matematice ale filozofiei naturale"(1686).

[modifică] Principiul inerţiei. Lex prima

"Orice corp îşi păstreaza starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă dacă nu este constrâns de forţe imprimate să-şi schimbe starea."

Acest principiu a fost enunţat înaintea lui Newton de către Galilei, reuşind să schimbe viziunea antică aristotelică a mişcării corpurilor. Galilei a arătat că mişcarea rectilinie şi uniformă şi starea de repaus sunt echivalente.

Sistemele de referinţă în care este valabil principiul inerţiei se numesc inerţiale. Un sistem de referinţă care se mişcă rectiliniu şi uniform sau este în repaus faţă de un sistem de referinţă inerţial este tot inerţial.

[modifică] Principiul fundamental al dinamicii newtoniene. Lex secunda

Newton a definit cantitatea de mişcare, azi cunoscută ca impuls

\vec p = m \cdot \vec v

Altă noţiune introdusă de Newton a fost cea de forţă

\vec F = \frac{d\vec p}{dt}

Sau sub alta formă

\vec F = {d(m \vec v) \over dt}

Iar daca masa nu variaza în timp

\vec F = m\vec a

[modifică] Principiul acţiunii si reacţiunii

"Dacă un corp acţionează asupra altui corp cu o forţă, numită acţiune, cel de-al doilea corp va acţiona asupra primului cu o forţă egală şi de sens contrar, numită reacţiune."

[modifică] Aplicabilitate

Mecanica clasică poate aproxima foarte bine evenimentele de zi cu zi, cele de la scară umană. În cazul unor viteze ce tind la viteza luminii, mecanica relativistă explică mult mai bine fenomenele, iar în cazul atomilor, sau a altor particule de mărime redusă, mecanica cuantică descrie mult mai bine fenomenele.


Ramuri generale ale fizicii

Fizică atomică, moleculară şi optică | Mecanică clasică | Fizica materiei condensate | Mecanică continuă | Electromagnetism | Relativitate generală | Fizica particulelor | Teoria câmpului cuantic | Mecanică cuantică | Relativitate specială | Mecanică statistică | Termodinamică