Papa Ioan Paul al II-lea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Papa Ioan Paul al II–lea (Karol Józef Wojtyła, *18 mai 1920, Wadowice, Polonia — †2 aprilie 2005, Vatican, Roma) a fost papă al Bisericii Catolice – episcop al Romei - şi suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978.
Nume | Karol Józef Wojtyła |
Început de pontificat | 16 octombrie 1978 |
Final de pontificat | 2 aprilie 2005 |
Predecesor | Ioan Paul I |
Succesor | Benedict al XVI-lea |
Născut | 18 mai 1920 |
Decedat | 2 aprilie 2005 |
Cuprins |
[modifică] Date biografice
Karol Wojtyła s–a născut într-o familie modestă, fiu al unui ofiţer în retragere. Când era în vârstă de 9 ani şi-a pierdut mama. După absolvirea liceului Marcin Wadowita, s–a înscris, în anul 1938, la cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii Jagielloniene din Cracovia. În timpul celui de–al doilea război mondial şi al ocupaţiei naziste a Poloniei, Universitatea Jagielloniană a fost închisă şi Karol Wojtyla a fost nevoit să muncească într–o fabrică de produse chimice. Îşi pierde tatăl în 1941.
Din anul 1942 a urmat studii universitare de teologie la Cracovia, sub îndrumarea cardinalului Adam Sapieha, şi la 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit ca preot catolic, la Cracovia. La scurt timp după aceea, a fost trimis la Vatican, unde a studiat, la Universitatea Papală Angelicum, sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange. În 1948, a obţinut doctoratul în teologie cu o teză despre "Credinţa în gândirea Sfântului Ioan al Crucii". Reîntors în Polonia, deţine mai multe parohii în Cracovia şi obţine în acest timp doctoratul în Filosofie cu o teză asupra filosofului german Max Scheler. În 1953 i se încredinţează catedra de Teologie morală şi etică socială la Facultatea de Teologie din Cracovia. Când aceasta a fost desfinţată, în 1954, este numit profesor de Etică la Universitatea Catolică din Lublin. În acest oraş fondează un Institut de Morală creştină, a cărui direcţie o va deţine până în 1978.
Papa Pius al XII-lea (1939-1958) îl numeşte, la 4 iulie 1958, episcop titular de Ombi şi auxiliar de Cracovia, iar peste câteva luni, la 28 septembrie, în catedrala Wawel din Cracovia, este hirotonit episcop. În această epocă şi-a ales ca deviză "Totus tuus" ("Al tau intru totul"), în semn de devoţiune faţă de Fecioara Maria. Papa Paul al VI-lea (1963-1978) l–a numit, la 13 ianuarie 1964, arhiepiscop de Cracovia, iar la 26 iunie 1967, a fost făcut cardinal. Imediat după decesul Papei Ioan Paul I (aflat în scaunul papal în intervalul august-septembrie 1978), a fost ales papă la 16 octombrie 1978, cel de-al 264-lea urmaş al Sfântului Petru. A luat numele de Ioan Paul al II-lea şi a fost încoronat ca Suveran Pontif la 22 octombrie 1978. Este primul papă polonez din istorie şi unul dintre puţinii care nu s-au născut în Italia, primul de la Papa Adrian al VI-lea în 1522. Pontificatul papei Ioan Paul al II-lea a fost unul dintre cele mai lungi, al treilea ca durată, din istoria Bisericii Catolice.
Acest termen este într-un contrast extrem cu cel al predecesorului său, Ioan Paul I care a avut un pontificat de numai 33 de zile şi în memoria căruia şi-a luat numele papal.
La 13 mai1981, Ioan-Paul al II-lea a scăpat dintr-un atentat la viaţa sa, comis de Mehmet Ali Agca, care l-a împuşcat de la mică distanţă. La 6 ianuarie, 1995, Poliţia din Manila, Filipine a dejucat Operaţiunea Bojinka, care era de fapt un plan pentru uciderea lui Ioan Paul al II-lea.

După o lungă suferinţă pricinuită de boala Parkinson, manifestă încă din 1990, se stinge din viaţă în reşedinţa sa papală din Vatican în ziua de 2 aprilie 2005 la ora 19:37 (UTC).
[modifică] Relaţii internaţionale
La începutul pontificatului lui Ioan-Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relaţii diplomatice cu 84 de state. Până în 2003, numărul a fost mărit la 172 de state. În acelaşi timp, participă acum ca membru deplin sau ca observator în diverse organizaţii internaţionale şi regionale. Cele mai multe din vizitele sale internaţionale au fost realizate în dublă calitate, de Şef de Stat şi de Şef al Bisericii Catolice.

Litera M provine de la Fecioara Maria, mama lui Isus, căreia papa îi acordă o mare devoţiune
Papa Ioan Paul al II-lea s-a angajat personal în atenuarea sau rezolvarea unor probleme complexe ale păcii interne şi internaţionale: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia, în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine etc.
Deşi declara că predică Evanghelia şi nu Democraţia, intervenţiile sale au constituit totdeauna un pericol pentru regimurile dictatoriale şi, într-adevăr, a susţinut mişcările dizidente din fostul bloc sovietic, în special sindicatul "Solidarnosc" din Polonia şi a jucat astfel un rol hotărâtor în prăbuşirea imperiului comunist din răsăritul Europei la sfârşitul anilor 80.
În iunie 1979, prima sa vizită în ţara natală permite polonezilor "să voteze cu picioarele", marile adunări prilejuite de prezenţa sa întărind încrederea în unitatea naţională, astfel încât în august 1980 greviştii de la Gdansk au rezistat tuturor presiunilor şi comuniştii au fost constrânşi să recunoască sindicatul liber Solidaritatea (Solidarność).
În ianuarie 1981, Lech Wałęsa este primit la Vatican, spre îngrijorarea întregii nomenclaturi comuniste, ulterior punându-se la cale atentatul şi recurgându-se la legea marţială. În iunie 1983, o a doua vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia reînsufleţeşte speranţa de libertate în tot răsăritul Europei, care dealtfel va fi zguduit în curând de glasnost şi perestroika, crezându-se că sistemul comunist mai poate fi reformat.
A sprijinit în secret desfăşurarea în Europa de Vest a rachetelor americane Pershing II şi Tomahawk cu focos nuclear în cadrul Dublei Decizii NATO din 1979, pentru a restabili echilibrul nuclear şi "balanţa terorii".
La 1 decembrie 1989, când Mihail Gorbaciov vine la Vatican, pentru a se întâlni apoi cu George Bush în Malta, în Europa răsăriteană nu mai dăinuia decât regimul lui Ceauşescu, care în curând avea şi el să dispară.
[modifică] Călătorii şi dialoguri interreligioase
În timpul pontificatului său, papa Ioan Paul al II-lea a întreprins un mare număr de călătorii în diferite ţări ale lumii. A pus mare preţ pe dialogul ecumenic dintre diversele confesiuni ale religiei creştine şi cu alte religii. În cursul unei vizite în Marea Britanie s-a întâlnit cu regina Elisabeta a II a Angliei, capul Bisericii Anglicane şi a avut o întrevedere cu arhiepiscopul de Canterbury.
În zilele de 7, 8 şi 9 mai1999 s-a aflat în România, unde a avut contacte cu personalităţile locale ale Bisericii Ortodoxe. La Liturghia Pontificală celebrată în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti l-a îmbrăţişat pe cardinalul Alexandru Todea, aflat în scaunul cu rotile. În octombrie 2002 a avut loc calda primire la Vatican a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist.
În martie 2000, face o călătorie la Ierusalim unde vizitează aşezământul "Yad Vashem" în memoria victimelor Holocaustului şi se reculege la Zidul Plângerii. Este primul papă care a vizitat o sinagogă (în Roma) şi o moschee (în Siria, la Moscheea Omeyyada din Damasc).
[modifică] Legături externe
- Biografie
- Pontificat
- Biografie după alegerea ca papă
- Pelerinaje
- Predici
- google:Ioan-Paul-al-II-lea
- g w: ro: ăâîşţ
Predecesor: Papa Ioan Paul I |
Suveran Pontif 1978 - 2005 |
Succesor: Papa Benedict al XVI-lea |
Predecesor: Papa Ioan Paul I |
IOANNES PAVLVS PP. II 1978 - 2005 |
Succesor: - |