Tao
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tao (道, în chineză tao sau în transcrierea pinyin dào; pronunţat dō în japoneză) este un concept al filozofiei chineze care înseamnă "cale", "metodă" sau "învăţătură".
Tao este forţa fundamentală care curge în toate fiinţele şi lucrurile inerte din Univers. Este esenţa însăşi a realităţii şi prin natura sa este inefabilă şi indescriptibilă. Este reprezentă de tàijítú, simbolul reprezentând unitatea dincolo de dualismul yin-yang compus din principiile de energie positivă şi negativă.
Tao este o noţiune cheie a taoïsmului, filozofie religioasă chineză, iar confucianismul îi face referiri deasemenea. Tao este adesea tradus prin "Principiul".
Artele marţiale chineze reprezintă o cale pentru a parveni la această unitate între cele două principii şi a avansa pe calea Tao. Prin metonimie un tao (de exemplu în Taijiquan) este o înlănţuire de mişcări, calea ce duce la stăpânirea artei şi deci către unitate. În chineză, acest tip de exerciţiu mai este denumit şi "lu".
Termenul Tao poate desemna şi calea mercenarilor sau calea războinicilor, adică wushutao (武士道), mai bine cunoscut sub numele său japonez în occident: Bushido.
În Japonia, conform aceluiaşi principiu iniţial, dō este "calea" ce trebue urmată pentru a stăpânii o artă ce duce către unitate. Aceeaşi ideogramă, kanji 道 (dō), este în general utilizată ca sufix în numele artelor marţiale japoneze: Karatedo, Aikido, Kendo, Judo, Budo, Iaido, Kyudo, etc … Dar găsim deasemenea şi un Ka-do "calea florilor" un alt nume pentru ikebana arta de aranjament floral nippon, sau un Sho-do "calea scrierii" : arta de caligrafie japoneză.