Mihai Şora
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihai Şora (n. 7 noiembrie 1916, comuna Ianova, jud. Timiş.) este unul dintre cei mai însemnaţi eseişti romani contemporani. Fiul lui Melentie Şora, preot ortodox, şi al Anei (n. Bogdan). Şcoala primară în com. Izvin, jud. Timiş şi la Timişoara (1923-1927), apoi Liceul "Constantin Diaconovici-Loga" din acelaşi oraş (1927-1934), unde a studiat temeinic filosofia şi limbile clasice, latina şi elina. Studii de filosofie la Universitatea din Bucureşti (1934-1938). Audiază cursurile lui Nae Ionescu şi Mircea Vulcănescu, iar la seminar îl are asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului francez, soseşte în ian. 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre "La notion de la grâce chez Pascal". În iunie 1940 părăseşte Parisul, ameninţat de înaintarea vertiginoasă a Wehrmachtului, şi, după lungi peregrinări, se stabileşte la Grenoble (1940-1945), unde oficia Jacques Chevalier, un "pascalizant înrăit". În această perioadă, concepe prima sa carte, "Du dialogue intérieur" - un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Gallimard. În anii războiului participă la rezistenţa franceză antifascistă. Cercetător stagiar la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris (1945-1948). Revine în ţară în toamna anului 1948, cu intenţia de a se reîntoarce în Franţa, dar graniţele fuseseră deja închise. Referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948-1951), şef de secţie la Editura pentru Lb. Străine (1951-1954), redactor-şef la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (1954-1969), fondator al noii serii BPT.
[modifică] Premii şi afilieri
Membru fondator al Grupului de Dialog Social şi al Alianţei Civice. A tradus din Jean-Jacques Rousseau ("Visările unui hoinar singuratic") şi din Sartre ("Cu uşile închise"). Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1978 pentru Sarea pământului şi pe 1998 pentru Firul ierbii. După evenimentele din decembrie 1989, a fost ministru al Învăţământului, în primul guvern democratic provizoriu.
[modifică] Selecţie din volumele publicate
- „Du dialogue interieur” (1947), Paris, editons Gallimard
- „Sarea pamintului” (1978),
- „A fi, a face, a avea” (1985),
- „eu & tu & el & ea sau dialog generalizat” (1990),
- „Despre dialogul interior” (1995),
- „Firul ierbii” (1998).
- ” Câteva crochiuri şi evocări” (2000),
- ” Mai avem un viitor? România la început de mileniu” , interviuri (2001),
- ” Locuri comune” , (2004),
- ” Clipa şi timpul” (2005),
- ” Despre toate şi ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir” (2006).