Caius Brediceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Caius Brediceanu (n. 25 aprilie 1879, Lugoj - d. 1953) a fost un politician şi diplomat român.

Cuprins

[modifică] Biografie

S-a născut la Lugoj, al doilea fiu al marelui avocat şi politician Coriolan Brediceanu. Studiile le-a început la Lugoj, apoi la Gimnaziul german din Sebeş, Liceul german din Sibiu, iar ultimele două clase le-a terminat la Bucureşti şi Iaşi. În 1896 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Viena, dar a abandonat-o rapid în favoarea Facultăţii de Drept a Universităţii din Viena, de unde a obţinut doctoratul în drept şi ştiinţe politice. În paralel, a urmat şi cursurile de filosofie la Universitatea din Paris.

Terminate studiile, tânărul Caius Brediceanu s-a întors în Banat şi s-a îmbarcat în cariera politică. S-a înscris mai întâi în mişcarea naţională, sprijinind candidatura tatălui său. A participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde a fost desemnat notar al istoricei şedinţe din Sala Unirii. A fost ales membru în Marele Sfat Naţional Român. În 1919 a fost numit subsecretar de stat la Ministerul de Externe şi a fost ales delegat al României la Conferinţa de Pace de la Paris, reprezentând interesele Banatului.

În 1921 a intrat în guvernul lui Take Ionescu, primul ministru bănăţean din România Mare, cu funcţia de Ministru de Stat pentru Ardeal şi Banat. De aici Brediceanu a intrat mai departe în corpul diplomatic, fiind numit „ministru plenipotenţiar” (ambasador) la Rio de Janeiro, în relaţia cu Argentina, Brazilia şi Chile. În 1927 a fost numit ambasador la Vatican Între 1930-1931 a fost ministru plenipotenţiar în Austria. În ţară, a fost ales deputat în 1919 şi între 1926 - 1927. A fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc. S-a stins din viaţă în 1953.

[modifică] Legături externe

[modifică] Vezi şi

[modifică] Bibliografie

  • Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Edituara Saeculum, Bucureşti 1999 ISBN 973-9399-03-7