Cosmopolit fără ţară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Termenul cosmopolit fără ţară (în limba rusă: безродный космополит) a fost un eufemism sovietic folosit în timpul campaniei antisemite stalinistă din perioada 19481953, care a culminat cu "demascarea" presupusului "complot al doctorilor evrei", o aşa-zisă conspiraţie care ar fi urmat să elimine fizic conducerea Uniunii Sovietice prin otrăvire. Termenul şi persecuţiile i-au vizat în fără posibilitate de confuzie pe evrei. Totuşi, acest fapt nu a fost niciodată recuunoscut oficial, pentru a evita acuzaţiile de antisemitism de stat, ceea ce ar fi fost împotriva principiilor marxiste ale fraternităţii între popoare şi ale internaţionalismului proletar. internationalism]].

Cuprins

[modifică] Fundalul

Pe la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi în primii ai ai perioadei postbelice, Comitetul antifascist evreiesc (CAE) a căpătat o influenţă tot mai mare printre evrei sovietici, CAE fiind acceptat în Occident ca organ reprezentativ al acestei minorităţi etnice. Cum activităţile Comitetului contraziceau uneori politicile oficiale sovietice, (vezi Cartea neagră), Stalin a devenit din ce în ce mai deranjat de aceste libertăţi care-i puneau la îndoială puterea absolută. Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a ajuns la concluzia că, în loc să-şi concentreze lupta împotriva "forţelor reacţionare internaţionale", CAE continua linia politică a Bund — o categorisire periculoasă, de vreme ce toţi foştii membri Bund-ului fuseseră "epuraţi". În ianuarie 1948, şeful CAE, popularul actor Solomon Mihoels a murit într-un accident auto care a părut mai degrabă un asasinat. Au urmat arestările membrilor Comitetului antifascist evreiesc şi desfiinţarea organizaţiei.

URSS a votat pentru Planul ONU de împărţire a Palestinei din 1947 şi, în mai 1948, a recunoscut constituirea Statului Israel în acest teritoriu, sprijinindu-l mai apoi cu arme, (prin intermediul Cehoslovaciei, sfidând embargoul impus de ONU), în primul război arabo-israelian. Mulţi evrei sovietici s-au simţit înaripaţi de ideea noului stat israelian şi au trimis mii de scrisori către încă existentul Comitet antifascist evreiesc, arătându-se dornici să contribuie cu bani sau chiar oferindu-se voluntari pentru apărarea Israelului. Aceată mişcare a apărut în ochii autorităţilor sovietice de-a dreptul o coloană a cincea

În septembrie 1948, primul ambasador israelian în URSS, Golda Meir[1], a sosit la Moscova. Mulţimi uriaşe entuziaste (estimate la circa 50.000 de oameni) s-au adunat de-a lungul drumului străbătut de ambasador către şi în jurul sinagogii din Moscova unde s-au celebrat Yom Kippur şi Rosh Hashanah.

Ediţia din 21 septembrie 1948 a ziarului Pravda conţinea şi articolul lui Ilia Erenburg Cu privire la o scrisoare, în care critica antisemitismul, dar aducea argumentul că evreii sovietici nu erau ameninţaţi, deoarece urmau să fie asimilaţi în "poporul sovietic" unit. Mai târziu a recunoscut că Politburo i-a ordonat să scrie acel articol. (Joshua Rubenstein, Tangled loyalties. The Life and Times of Ilya Ehrenburg)

Aceste evenimente s-au petrecut în acelaşi timp cu revigorare evidentă a naţionalismului rusesc datorată acţiunilor conjugate ale tuturor factorilor de decizie sovietici, în paralel cu creşterea tensiunilor datorită declanşării războiului rece şi cu evidenta apropiere a conducerii statului Israel de valorile occidentale. În plus, evreii erau consideraţi periculoşi datorită legăturilor internaţionale, în special celor din Statele Unite ale Americii, ca şi datorită creşterii conştiinţei lor naţionale.

Până la sfârşitul anului 1948, Uniunea Sovietică a trecut de partea arabilor în conflictul arabo-israelian, şi a început să sprijine pe noii aliaţi, mai întâi politic şi mai apoi şi militar. Această politică a rămas neschimbată de-a lungul întregii perioade a războiului rece.

[modifică] Despre un grupa antipatriotic de critici teatrali

Campania antisemită la nivel unional a fost începută printr-un articol apărut în Pravda pe 28 ianuarie 1949 intitulat Despre un grupa antipatriotic de critici teatrali :

"Cosmopolitani neînfrânaţi, rău intenţionaţi, profitori fără rădăcini şi fără conştiinţă... crescuţi pe drojdia cosmopolitismului burghez, decadenţei şi formalismului… cetăţeni neindigeni fără patrie, care otrăvesc cu mirosuri grele… cultura noastră proletară."… "Ce poate A. Gurvici înţelege din caracterul naţional al omului rus sovietic?"

Acuzaţiile standard staliniste de conspiraţie au fost acompaniate de atacuri dure în mass media controlată de stat, împotriva personaliţăţilor vizate. Mai mulţi scriitori de limbă idiş au fost arestaţi şi în cele din urmă executaţi. Teatrele şi ziarele idiş au fost rapid închise, iar cărţile unor scriitori evrei pecum Eduard Bagritski, Vasili Grossman, Mihail Svetlov, Iosif Utkin şi Boris Pasternak au fost scoase din librării. Până şi nevasta lui Viaceslav Molotov, Polina Zhemciujina, care era evreică şi devenise prietena lui Golda Meir, nu a scăpat şi a fost arestată în 1949.

Fiica lui Stalin, Svetlana Allilueva, îşi aminteşte în cartea ei Twenty Letters to a Friend – Douăzeci de scrisori către un prieten că atunci când şi-a întrebat tatăl despre arestarea socrului ei, I.G. Morozov, (de asemenea evreu), el a răspuns: "Nu înţelegi! Toată vechea generaţie este infectată cu sionism şi ei îşi învaţa tinerii." În timpul sesiunii Biroului Politic din 1 decembrie 1952, Stalin a anunţat: "Fiecare evreu este un naţionalist şi un agent potenţial al spionajului american." (din amintirile vicepreşedintelui Sovmin, V.A. Malîşev)

Ehrenburg, care vizitase Statele Unite ale Americii în 1946, şi ale cărui articole hotărâte antiamericane erau ecoul propagandei sovietice, care era un activist pacifist şi era câştigătorul Premiului Stalin în 1947, era aşa de speriat că urma să fie arestat, încât i-a scris o scrisoare lui Stalin prin care îi cerea "să termine cu nesiguranţa". El a pretins mai târziu că a fost cruţat deoarece regimul trebuia să mascheze campania antisemită de ochii occidentului, unde condiţia evreilor sovietici devenise o preocupare majoră.

Numeroşi evrei sovietici au fost daţi afară din posturile pe care le ocupau. În 1947, evreii reprezentau 18% dintre oamenii de ştiinţă sovietici, dar, în 1970, acest număr scăzuse la numai 7%. (sursa: Paul Johnson, A History of the Jews).

Tot ce era evreiesc fusese interzis de autorităţile sovietice, până şi cuvântul evreu a dispărut din media sovietică. Mulţi cetăţeni sovietici au fost şocaţi să afle că textul idiş al unui cântec de leagăn interpretat de Mihoels, ştiut pe dinafară de milioane de spectatori, a fost cenzurat în filmul clasic sovietic Circul ("Цирк", 1936), încă foarte popular în perioada postbelică.

Scena fusese pregătită pentru procesele de la Praga şi pentru complotul doctorilor.

[modifică] Note

  1. ^  În acele vremuri, numele de familie a fost Meirson. Numele a fost schimbat în Meir în 1956.

[modifică] Vezi şi:

[modifică] Legături externe

În alte limbi