Mănăstirea Chevetogne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mănăstirea benedictină de la Chevetogne (Belgia)
Extinde
Mănăstirea benedictină de la Chevetogne (Belgia)

Mănăstirea Înălţării Sfintei Cruci din Chevetogne (fr Monastère de l'Exaltation de la Sainte Croix de Chevetogne, wa Moustî del Sinte Croes da Tchevtogne, nl De Klooster an Chevetogne), e o mănăstire benedictină catolică slujind în două rituri: bizantin şi latin. Aceasta se află în satul omonim, situat la aproximativ egală distanţă între oraşele Luxemburg şi Brussel/Bruxelles, în Condroz.

Cuprins

[modifică] Istoric

Mănăstirea a fost înfiinţată în anul 1925 de Dom Lambert Beauduin (1873-1960), căruia îi venise ideea fondării unei asemenea mănăstiri în urma participării sale la curentul de reînnoire liturgică din Belgia.

Ocazia s-a ivit odată cu publicarea, de către papa Pius al XI-lea, a scrisorii Equidem Verba (1924), scrisoare în care Suveranul Pontif atrage atenţia primatului ordinului benedictin asupra problemei unităţii creştinilor. Astfel, în luna decembrie a anului 1925 Părintele Beauduin se instalează cu câţiva fraţi la Amay-sur-Meuse (dieceza de Liège), de unde comunitatea s-a mutat la Chevetogne (dieceza de Namur) în 1939.

La 11 decembrie 1990 mănăstirea din Chevetogne a fost ridicată la rangul de abaţie. nef Încă de la începuturile comunităţii, Dom Beauduin a lansat revista ecumenică Irénikon, consacrată căutării unităţii între bisericile creştine. Primul număr al revistei apare în aprilie 1926 şi publicarea ei continuă până astăzi, trimestrial.

Mănăstirea are o editură (care a publicat, între altele, traduceri ale cărţilor de cult bizantine în limba franceză) şi organizează colocvii teologice încă din anul 1942.

Unii consideră că lucrarea comunităţii de la Chevetogne a contribuit la evoluţia atitudinii Bisericii catolice în favoarea ecumenismului (căutare a unităţii între Biserici printr-un dialog sincer, onest şi pe picior de egalitate), care va şi deveni doctrină oficială a Conciliului II Vatican (1962-1965).

[modifică] Mănăstirea

Castelul, care reprezintă clădirea principală a mănăstirii, a fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea de către Charles Delvaux de Fenffe, stăpânul domeniului Chevetogne. Începând cu anul 1903 castelul a fost ocupat de călugării benedictini de la Ligugé, care fuseseră exilaţi din Franţa în urma legilor anticoncregaţioniste de la sfârşitul secolului XIX. Aceştia l-au cumpărat, au făcut câteva amenajări şi au locuit aici până în 1923, când s-au putut reîntoarce în Franţa. Tot ei au construit şi Casa Betania (Maison de Béthanie), la 500 m de mănăstire, pentru a putea primi pelerinii şi închinătorii.

După plecarea lor, castelul a fost închiriat câţiva ani unor particulari, iar între 1932 şi 1938 a fost din nou loc de refugiu, de data aceasta pentru iezuiţii spanioli.

Din iunie 1939 călugării de la Amay-sur-Meuse s-au instalat aici, formând comunitatea de astăzi.

[modifică] Bisericile mănăstirii

În afară de capela din incinta mănăstirii, la fiecare din cele două extermităţi ale castelului a fost ridicată câte o biserică: la sud, o biserică bizanină, la nord, o biserică latină.

[modifică] Biserica bizantină

Biserica bizantină, cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci, situată în partea de sud a mănăstirii, a fost construită între 1955 şi 1957.

Iconostasul bisericii este opera pictorului rus George Morozov (1900-1993). Frescele sunt opera a doi pictori greci, Rhallis Kopsidis şi Ghiorghios Chochlidakis, care s-au inspirat, ca stil, din şcolile iconografice macedoneană (secolele XI-XIV) şi cretană (secolele XIV-XVII). Programul iconografic este cel tipic al epocii împăraţilor Paleologi (secolele XIII- XIV). Altarul a fost decorat, de o echipă de pictori conduşi de L. Raffin, în stilul frescelor sârbeşti vechi.

[modifică] Biserica latină

Biserica latină a mănăstirii, dedicată Mântuitorului, situată în partea de nord a mănăstirii, a fost construită între 1981 şi 1988. Ea se inspiră din planul bazilical (atrium, naos et altar).

Prima piatră la temelia bisericii provine de la Muntele Sion de la Ierusalim, şi a fost pusă la 2 noiembrie 1981 de arhiepiscopul de Canterburry, Robert Runcie, şi de cardinalul Godfried Danneels, arhiepiscop de Malines.

Biserica a fost sfinţită la 11 mai 1996 de episcopul de Namur, André-Mutien Léonard, aistat de , évêque de Namur, asistat de Monseniorul Ph. Baer, episcop emerit de Rotterdam.

Biserica este ornată cu două fresce de inspiraţie romană, datorate unuia din cei mai cunoscuţi iconografi ruşi contemporani, arhimandritul Zenon. de deux fresques d’inspiration romane dues au moine iconographe russe, l’archémandrite Zénon: una, în atrium, reprezintă Ierusalimul ceresc, alta, în absida altarului, reprezintă pe Hristos în slavă (Maiestas Domini). Pe sol, în atrium, este figurat un labirint simbolizând căutarea lui Dumnezeu de către fiinţa umană.

[modifică] România şi Chevetogne

Mai multe personalităţi ortodoxe române care au trecut pe la Mănăstirea de la Chevetogne au arătat simpatie faţă de lucrarea ei în decursul timpului:

Biserica bizantină a mănăstirii
Extinde
Biserica bizantină a mănăstirii
  • Patriarhul Justinian Marina (care se pare că ar fi şi lăsat mănăstirii un antimis semnat de el pentru a fi folosit în eventualele slujbe ortodoxe din biserica bizantină);
  • Părintele Nicolae Steinhardt, scriitor şi monah ortodox; prin anii '60 a ţinut prelegeri şi conferinţe la Chevetogne, iar în 1986 a publicat la editura mănăstirii volumul Vies des moines de Moldavie, traducere în franceză a unei selecţii de vieţi de monahi din Moldova din volumul Convorbiri duhovniceşti, realizat de Părintele Ioanichie Bălan;
  • Arhimandritul Sofian Boghiu de la Mănăstirea Antim din Bucureşti;
  • Mitropolitul Serafim Joantă, al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord;
  • Mitropolitul Iosif Pop, al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, cu sediul la Paris.

[modifică] Legături externe