Joc problemă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jocurile problemă (enigmă sau uneori puzzle) sunt jocuri ce pun la încercare logica, perspicacitatea, ingeniozitatea, perseverenţa şi răbdarea celui ce încearcă să le rezolve. Jocurile problemă sunt adesea prezentate sub form unor obiecte fizice ("jucării").
Cuprins |
[modifică] Tipuri de jocuri problemă
[modifică] Construcţie
Din această categorie fac parte cele mai vechi jocuri. Scopul jocului este de a asambla toate piesele pentru a forma un obiect, o imagine sau pur şi simplu pentru a umple un spaţiu dat. Primul joc de acest tip a fost realizat în 1760 de către un britanic, John Spilsbury. Cel mai popular este jocul de tip puzzle (în {{en:jigsaw puzzle}}, puzzle-decupaj) şi constă în reconstituirea unei imagini tăiate în bucăţi. De asemenea, între cele mai populare jocuri din această categorie se afla aşa-numitul "Tangram" ce constă în şapte piese (cinci triunghiuri dreptunghice isoscele, un pătrat şi un paralelogram) ce trebuiesc compuse pentru a forma un pătrat.
[modifică] Desfacere
Scopul este eliminarea unui element din cadrul jocului, prin desfacerea altora. Jocurile din această categorie sunt de obicei foarte complicate. În majoritatea cazurilor, piesele au elemente interne care nu se pot vedea şi care blochează jocul (obiectul) din a fi desfăcut prin "metode obişnuite". Un exemplu clasic este "Tunul şi ghiuleaua" şi constă în eliminarea ghiulelei ce pare a fi blocată pe ţeava tunului, în vârf. Este cunoscut şi sub numele de Arabi Gun. De asemenea, alte jocuri din această categorie constau în descoperirea unor compartimente ascunse. Majoritatea jocurilor de acest tip fac parte din cultura asiatică (Japonia şi China).
[modifică] Interconectare
Pentru început le desfaci, apoi le recompui. Jocurile din această categorie (majoritatea construite din lemn) sunt de forme geometrice simetrice, uneori extrem de complexe şi plăcerea masochistă este recompunerea lor la forma iniţială. Cel mai popular este jocul de "Şase piese" care are mai multe variante. Stewart Coffin şi Bill Cutler sunt doi dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi ai acestor jocuri. Totuşi, cele mai deosebite forme nu sunt cele geometrice, ci cele concepute cu precădere în Japonia, sub formă de animale, sau corpuri zburătoare.
[modifică] Descâlcire, descurcare
Obiectivul jocului e să eliberezi (elimini) o piesă din el. De obicei e vorba de un inel sau o altă formă inchisă (ciclică). Majoritatea sunt construite din sârmă (metal) sau sfoară, eventual combinate cu elemente din lemn sau sticlă. Unul dintre cele mai cunoscute jocuri de acest tip conţine un postament, câteva sfori cu bile din lemn la capete şi un inel (de obicei metalic). Scopul este eliminarea inelului. Rezultatul este dificil de obţinut, mai ales că incurcarea sforilor poate face jocul şi mai greu (chiar de adus în starea iniţială).
[modifică] Dexteritate
Majoritatea jocurilor din această categorie folosesc o bilă ce necesită adusă într-un anumit punct, sau introdusă în anumite perforaţii, trecând prin diferite ipostaze, mişcând prin înclinare sau lovire tabla de joc. Evident, bila nu trebuie să părăsească sau să cadă de pe parcursul ei. De obicei, aceste labirinturi sunt inchise în cutiuţe de lemn sau plastic şi sunt foarte răspândite.
[modifică] Mişcări secvenţiale
Jocurile de acest tip sunt jocurile în care piesele trebuiesc mutate (de obicei prin alunecare, fără a părăsi "spaţiul de joc") pentru a forma imagini sau cuvinte precum şi cunoscutele Cuburi Rubik, Soma etc.
[modifică] Geometrice
Acestea sunt paradoxuri geometrice care constau în rearanjarea pieselor (plane) sub aceeaşi formă, dar în poziţii diferite, ducând la dispariţia unei zone din forma finală faţă de cea iniţială. De asemenea, un joc popular din această categorie, cunoscut din 1986, constă într-un desen cu treisprezece personaje, care după o uşoară rearanjare a pieselor desenate duc la dispariţia unuia dintre personaje (Get Off the Earth sau The Vanishing Leprechaun).
[modifică] Vase sparte
Sunt cele mai vechi jocuri de acest gen. Multe aparţin Fenicienilor (zona Turcia de azi), fiind cei mai "talentaţi" în acest domeniu. Problema constă în a bea lichide din aceste vase fără a vărsa conţinutul, ele fiind pline de perforaţii, atât în zona "gâtului" cat şi pe "corpul" sau mânerul lor. De obicei există o perforaţie prin care lichidul se bea, acoperindu-le pe celelalte cu degetele. De cele mai multe ori, lichidul se bea printr-o perforaţie aflată pe mâner, sau pe corpul vaselor. Fiind de obicei vechi, aceste jocuri au o mare valoare întrucât evidenţiază măiestria celor ce au lucrat aceste vase de lut.
[modifică] Împachetare
Jocurile de acest tip sunt reprezentate de ilustraţii pe o suprafaţă plană (de obicei hârtie sau carton) urmând a fi îndoită în diverse moduri pentru a "construi" diferite imagini. O hartă pliantă poate fi un exemplu, atât timp cât desenele realizate prin "unirea" străzilor pe liniile de îndoire pot compune o imagine. Jocul tip origami nu se încadrează în această categorie.
[modifică] Compoziţii imposibile
Deşi nu sunt practic nişte jocuri, aceste "jucării" pun la încercare privitorul care îşi pune întrebarea tipică oricărui truc de magie: "Cum au făcut asta?!". Una dintre cele mai vechi şi poate cea mai cunoscută compoziţie de acest tip este "Corabia în sticlă". Harry Eng (citeşte despre) este un cunoscut "magician" care a împins această practică la extrem, folosindu-se de pachete de cărţi de joc, mingi de tenis sau chiar pantofi sport pentru a le introduce în interiorul sticlelor. Jeff Scanlan este cel care îi continuă astăzi arta.
[modifică] Vezi şi
- Puzzle
- Revista SuperOK