Dumitru Kiriac-Georgescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dumitru Kiriac-Georgescu (6 martie 1866, Bucureşti - 8 ianuarie 1928, Viena), este compozitor, profesor, dirijor de cor şi folclorist român.

[modifică] Biografie

Studiază mai întâi la Conservatorul din Bucureşti (1880-1885), apoi la Conservatorul de la Paris, unde îi are ca profesori pe E. Pessard (armonie), Theodore Dubois (contrapunct), Charles-Marie Widor (compoziţie) şi, în sfârşit , la Schola cantorum din Paris (1892-1897), cu Vincent d'Indy (compoziţie). A fost licenţiat al Facultăţii de drept din Bucureşti.

Activitatea sa de dirijor de cor începe la Capela română din Paris (1894-1899). După reîntoarcerea în ţară, Dumitru Georgescu-Kiriac, pune bazele Societăţiile corale "Carmen" (1901-1928), al cărei dirijor va fi timp de aproape trei decenii, în acelaşi timp dirijând corul bisericii Sf. Spiridon-Nou şi ansamblu coral la Conservatorul bucureştean (1900-1928). A fost membru fondator al Societăţii compozitori români (1920, activând în favoarea înfiinţării Arhivei de folclor a societăţii.

Orientarea muzicii corale şi vocale a lui D.G. Kiriac este legată de valorificarea folclorului ţărănesc şi a trăsăturilor modale ale acestuia. Autorul adoptă cu precădere genul miniaturii corale, multe dintre coruri recurgând chiar la melodia folclorică autentică. Prelucrările sale se disting prin rafinamentul melodic şi prin păstrarea formulelor modale, care le conferă originalitate:

  • Am umblat pădurile
  • Codrule, codruţule
  • Morarul
  • Hai, hai murgule, hai

Pornind de la filonul cântărilor bizantine, drumul valorificării vechilor melodii psaltice, epurate de ornamentică:

  • Cântările Liturghiei pentru copii şi popor, 1926
  • Liturghia psaltică, 1902
  • Îngerul a strigat, 1902
  • Axionul Învierii, 1902