Democraţie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dezambiguizare
Acest articol se referă la democraţie ca sistem de guvernare. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Democraţie (dezambiguizare).
Portal Portal Politică
Acest articol conţine afirmaţii care necesită suport bibliografic.
(Vezi Wikipedia:Verificabilitate)


Acest articol este suspect de violarea drepturilor de autor.
Cel puţin o parte apreciabilă din text a fost găsită la adresa/în lucrarea:
http://www.referatele.com/referate/istorie/online15/SOCIETATEA-DEMOCRATICA-SI-VALORILE-EI-DEMOCRATIE--egalitatea-in-drepturi-a-cetatenilor-referatele-co.php
Fragmentul copiat (sau întregul articol) poate fi şters dacă în termen de 7 zile nu se justifică preluarea textului.

Democraţia este un sistem de guvernare caracterizat prin participarea cetăţenilor la procesul de conducere.

Acest regim politic se defineşte prin:

  • separarea puterilor in stat
  • alegeri libere
  • pluralism
  • respectarea drepturilor si libertăţilor oamenilor
  • domnia majoritaţii si protecţia minoritaţilor


Cuprins

[modifică] Etimologie

Cuvântul „democraţie“ a fost pentru prima data folosit in urmă cu aproximativ 2500 ani si provine din limba greacă in care “demos” înseamnă popor, iar “kratos” înseamnă putere. Prin democraţie se înţelege puterea poporului, conducerea poporului de către popor. Democraţia a apărut in Atena in secolul al VI – lea înainte de Hristos si a cunoscut o dezvoltare deosebită in secolul următor, in timpul lui Pericle. Puterea este in mainile oamenilor atata timp cat nu exista manipulare din partea unor cercuri de interese.

[modifică] Istorie

[modifică] Atena antică

In Atena, toţi cetăţenii puteau lua parte, in mod nemijlocit, la adoptarea deciziilor de interes public. Exista o democraţie directă . Cetatea era condusa de un Sfat (Boule) si de Adunarea Poporului.

Sfatul era alcătuit din 500 de membri , câte 50 de reprezentanţi din fiecare trib teritorial, desemnaţi prin tragere la sorţi, pe o perioadă de un an si pentru maximum două mandate. Pentru a deveni membru al Sfatului , o persoană trebuie sa aibă cetăţenia ateniana, vârsta de minimum 30 de ani si sa promoveze un examen de moralitate.

Adunarea poporului nu este alcătuită din chiar societatea in totalitatea ei, excepţie făcând sclavii, femeile si străinii, care nu erau consideraţi cetăţeni. Adunarea putea decide prin majoritate simplă asupra oricărei probleme de interes public. Judecaţile se ţineau in fata unor jurii alcătuite din 501 de membri, care luau hotărâri tot prin vot majoritar.


[modifică] Democraţia directă

Democraţia directă a funcţionat aproximativ 200 de ani. Ea a fost posibila deoarece in Atena numărul cetăţenilor era mic, iar la întrunirile publice participau, in mod obişnuit, mai puţin de jumătate. Însa, pe măsura ce comunităţile s-au dezvoltat din punct de vedere demografic, conducerea acestora de către toţi cetăţenii nu a mai fost, practic, posibilă. In epoca modernă, locul democraţiei directe a fost luat de democraţia reprezentativă.

[modifică] Democraţia reprezentativă

Primele state democratice moderne sunt Marea Britanie si S.U.A., unde s-a trecut la separarea puterilor in stat si la alegerea conducătorilor. In Anglia, in 1689, conform Declaraţiei drepturilor, puterea a fost încredinţata unui parlament ales in mod liber de cetăţenii cu drept de vot, iar in S.U.A., in 1787, a fost adoptată prima constituţie modernă. In secolele următoare, sistemul democratic s-a extins in numeroase ţari, indiferent de forma lor de guvernământ.

Statele actuale au milioane de locuitori, de aceea adunarea tuturor cetăţenilor, pentru a dezbate diferite probleme şi pentru a lua decizii cu privire la întreaga societate a devenit, practic, imposibilă.

Cetăţenii deleagă puterea unor reprezentanţi pe care îi aleg , din rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice . Alegerile legitimează dreptul reprezentanţilor de a decide in locul si in numele poporului.

[modifică] Valorile democraţiei

Democraţia presupune existenta unor valori, precum: libertatea, dreptatea si egalitatea. Acestea reprezintă idealuri pentru care oamenii au luptat întotdeauna si in acelaşi timp, repere pe baza cărora s-au creat normele ce reglementează viaţa in societatea modernă.

[modifică] Libertate

Oamenii trebuie sa trăiască in libertate. De aceea statul democratic garantează si promovează libertăţile personale, in limite stabilite de lege. Cetăţenii trebuie sa aibă dreptul la conduite si opinii proprii si totodată, sa se bucure de securitatea personală, a domiciliului si a bunurilor pe care le posedă. Ei trebuie sa işi poată exercita libertatea de a se exprima, precum si dreptul de a-si alege conducătorii si de a decide in probleme de interes public.

In viata de zi cu zi, acestea nu sunt uşor de realizat, pentru că, pe de alta parte, pe terenul libertăţii de exprimare se pot confrunta valori de baza ale democraţiei: credinţele religioase, ideile politice ale unor cetăţeni pot intra in conflict cu ale altora.

Pe de alta parte, anumiţi cetăţeni ai societaţii democratice considera ca toate ideile ar trebui exprimate, iar cele valoroase, dezbătute si puse in practica. Exista insa si persoane care consideră ca sunt unii care incita la violenţă şi ură, iar prin urmare, acestea nu ar trebui exprimate. Esenţa democraţiei o constituie participarea cetăţenilor la viaţa publică. Aceasta înseamnă preocuparea cetăţenilor pentru problemele comunitaţii, responsabilitate, interes pentru evenimentele sociale majore dezbătute de mass-media si chiar angajarea politică.

[modifică] Dreptate

Libertatea si dreptatea sunt valori la care au visat si au sperat generaţii de oameni. Pentru ca libertatea sa aibă sens si sa nu se transforme in dominaţia celui care are puterea asupra celor care i-au cedat-o, este nevoie de legi care sa stăvilească voinţa arbitrară. Libertatea are nevoie de un stat de drept puternic care sa o protejeze, in care sa domnească legea, si oamenii sa nu se afle la bunul plac al conducătorilor. Ea nu înseamnă absenţa autorităţii, ci se bazează pe aceasta. Intr-un stat democratic, oamenilor le sunt recunoscute si respectate drepturile, iar autorităţile intervin atunci când se comit nedreptaţi.

[modifică] Egalitate

Democraţia presupune si egalitatea in drepturi a cetăţenilor, a oportunităţilor pe care societatea le oferă, egalitatea in fata legii. O societate dreaptă asigura membrilor ei şanse egale de reuşita in viaţa, fără privilegii si fara discriminări. Egalitatea nu înseamnă uniformitate. Oamenii se deosebesc între ei prin capacitaţi, educaţie, preferinţe sau priceperi. Diversitatea trebuie acceptata şi respectată, pentru ca este un factor important al dezvoltării societaţii si culturii. Pentru ca democraţia sa poată funcţiona, membrii societatii trebuie sa deţina o cultura politica specifică. In absenţa acesteia, democraţia nu poate supravieţui, instituţiile democratice nefiind suficiente.

[modifică] Avantaje şi dezavantaje

Printre avantajele democraţiei se numără următoarele elemente: participarea efectiva a populaţiei la procesul de luare a deciziilor; transferarea puterii de guvernare dinspre “demos” spre o minoritate prin vot liber, guvernare ce presupune responsabilitate si limite; prezenţa mai multor forţe politice legal recunoscute care luptă pentru puterea politică; structurarea unei ideologii bine definite; organizarea instituţiilor statului pe principiul separaţiei puterilor in stat si structurarea relaţiilor dintre acestea; existenta unor principii care stau la baza democratizării, cum ar fi principiul descentralizării, principiul separaţiei puterilor in stat sau principiul autonomiei locale; specificarea exhaustiva a unor drepturi si libertati fundamentale; economie de piaţa unde liberul schimb duce la o dezvoltare economică.

Dezavantajele regimului democratic sunt in esenţa următoarele: existenta unui aparat birocratic puternic prin distribuţia de posturi publice in scopul recrutării sau fidelizarii clientelei politice; posibilitatea extinderii corupţiei si necesitatea ocultării ei, ceea ce poate împinge sistemul comunicării politice către disimulare, către minciună.

Statul democratic are rolul de a permite dezvoltarea libertăţilor personale, cărora le trasează nişte limite legale de manifestare si nu le prescrie ca o reţeta modul de folosire. Ceea ce regimurile autoritare numesc "clişeu liberal" nu e decât imaginea societatii normale, legătura normală dintre stat si societate, chiar şi atunci când acest stat nu este unul democratic, adică atunci când puterea politică nu este aleasă liber. Regimurile autoritare se liberalizează mult mai rapid decât un regim totalitar. In plus, guvernele din regimurile autoritare pot fi înlăturate mult mai uşor si mai des decât cele din sistemele totalitare.

[modifică] Democraţia şi alte regimuri politice

Prăbuşirea regimurilor democratice este asociată si deseori determinată de o criza de performanţă a acestora. Regimul nu mai reuşeşte sa rezolve o problema sau o serie de probleme majore demonstrând astfel pierderea eficacităţii, si in final pierderea legitimităţii regimului. Destrămarea unui regim democratic poate fi determinată şi de trecutul politic al ţarii respective si de cultura sa politică. Daca exista o cultura civica puternică regimul democratic se poate menţine. La eşecul democraţiei se mai poate ajunge si daca elitele conducătoare nu reuşesc sa se adapteze la schimbarea condiţiilor sau când este erodata abilitatea lor de a-şi pune in aplicare deciziile.

Etapele ce trebuiesc a fi urmate in tranziţia de la autoritarism la democraţie sunt: extinderea drepturilor individuale si ale grupurilor; inaugurarea unui proces electoral care creează premisa ca elitele conducătoare vor fi mai atente la cerinţele populaţiei, care înseamnă totodată si sfirsitul deţinerii monopolului puteri.

Acţiunea politica e cea care transformă structura in conjunctură. Orice schimbare de regim , fie in sensul democraţiei, fie in sensul autoritarismului, va provoca o modificare semnificativă la nivelul politicii statului respectiv. Trecerea de la democraţie la autoritarism, spre exemplu, va determina schimbări fundamentale in caracteristicile socio-economice ale respectivului stat. Vor dispărea anumite instituţii caracteristice regimului democratic si vor fi infiintate altele care sa corespunda cerinţelor unui regim de tip totalitar. Întregul sistem economic va avea de suferit serioase transformări in condiţiile trecerii de la un sistem politic la altul, prin etatizarea economiei si prin trecerea la un sistem de planificare a acesteia. Bineînţeles ca schimbările nu vor avea loc doar in plan politic si economic. Ele vor surveni si in plan cultural şi social prin implementarea unor elemente noi care să adapteze realitatea culturală şi socială la cerinţele noului regim.

[modifică] Opinia publică

Cadrul social al democraţiei si normele statului de drept imprimă fenomenului numit “opinie publică“ un câmp larg de manifestare, in contextual raportării coerente la valori sau criterii in absenţa cărora nici democraţia si nici statul de drept nu ar putea funcţiona corespunzător idealurilor sau felurilor de la care pornesc ori pe care le urmăresc. Potrivit unor teorii, in realitate “opinia publica nu este un întreg articulat, ci un agregat de opinii numeroase, in general diverse, personale ” Exista diverse modalitaţi de a cunoaşte si de aprecia, chiar de a influenţa opinia publică, factor care, evaluează tot ceea ce se petrece in interiorul si in afara sa , influenţează strategii, politici si poziţii ale structurilor organizate.

[modifică] Democraţia pluralistă

Democraţia pluralista este de la ora actuala fertilă si efectivă în măsura în care lasă urme in viaţa reala in opinia colectiva. Câştigurile democraţiei pluraliste se refrang asupra tuturor, dar cu valori deosebite, potrivit unui adevăr foarte simplu si de înţelepciune : “după fapta si răsplata” . În aceste sens concludente si edificatoare pot fi considerate unele sondaje naţionale , realizate in ultimii ani care conţin întrebări si răspunsuri cuantificate, ce permit descifrarea pe un diapazon larg si semnificativ a vieţii economice si sociale.

Democraţia si statul de drept, aşa cum se manifestă intr-o ţara sau alta reprezintă cadrul social al exprimării si evaluării opiniei publice.