Remuneraţie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Remuneraţia e cantitatea de bani plătită în schimbul muncii prestate. Este de obicei principala formă de plată asupra căreia se concentrează angajatul şi angajatorul ca parte a negocierii contractului de muncă.

Una dintre formele timpurii de remuneraţie era sarea (din care derivă cuvintul salariu).

Cuvântul salariu e de obicei folosit atunci când plata se face regulat (săptămânal, lunar sau la fiecare jumătate de luna). Când plata se face la fiecare jumătate de lună, salariul se numeste chenzină: prima plată se numeste avans, iar a doua lichidare.

În funcţie de structura şi tradiţiile diferitelor economii, remuneraţia e de obicei stabilită prin mecanismele economiei de piaţă libere sau influenţată de alţi factori precum tradiţia, structura socială, vechimea în muncă.

Unele ţări impun prin legislaţie un salariu minim pe economie ca o încercare (discutabilă) de a preveni exploatarea angajaţilor cu salarii mici. În unele cazuri remuneraţia e stabilită prin negocieri colective duse de sindicate în numele angajaţilor.

Cuvântul remuneraţie provine din franceză 'rémunération', latină 'remuneratio'.

Uneori e scris greşit ca renumeraţie, lucru caricaturizat prin ticul verbal al lui Pristanda în piesa de teatru O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale: Famelie mare, renumeraţie mică, după buget

Legea mai prevede, în unele ţări, ca pe lângă plata în bani, să se acorde şi tichete de masă, bonuri cu valoare, ce pot fi folosite pentru achiziţionarea de produse alimentare.