Trinitate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prin Trinitate se înţelege reunirea a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate

  • În Creştinism, prin Trinitate se înţelege unitatea tainică a celor trei feţe ale divinităţii (Tatăl, Fiul si Sfântul Duh) care întruchipează pe Dumnezeu.

Sinonim: Sfânta Treime.

Deşi cuvântul “Trinitate” nu se găseşte ca atare în Sfânta Scriptură (nici un apostol sau proroc nu a scris despre aceasta), la 28 februarie 380, împăratul Teodosiu I (347-395) a declarat „Credinţa trinitară” religie de stat. Conciliul de la Constantinopol a confirmat această decizie în luna mai 381. Astfel, toţi cetăţenii imperiului erau obligaţi să accepte această religie.

Noţiunea de Trinitate există şi în alte religii, pentru a da numai câteva exemple:

  • triada Khnum-Satet-Anuket de la Elephantine, unde zeul suprem era Khnum;
  • triada Amon-Mut-Khonsu de la Teba, unde zeul suprem era Amon şi
  • triada Ptah-Sekhmet-Nefertem de la Memphis, neobişnuită pentru că zeii nu erau înrudiţi înainte ca triada să fie formată; unde zeul suprem era Ptah.
  • În Mesopotamia, triada a fost formată din zeul lună Sin, zeul soare Samas şi zeul furtunii Adad.
  • În religia asiro-babiloniană, în fruntea tuturor zeilor se afla triada formată din Anu, Enlil şi Enki.