La inima fermecată
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
"La inima fermecată e un roman cu adevărat de excepţie şi făcând excepţie de la toate canoanele epicului tradiţional(cu care, în subsidiar, polemizează), dar şi de la experimentele moderniste inautentice. E acea specie particulară de alcătuire romanescă despre care J. P. Sartre profeţea că nu-şi găseşte desăvârşirea decât în lectură, deoarece artistul trebuie sa încredinţeze altuia grija de a indeplini ceea ce el a început. Romanul scriitorului Florin Şlapac e conceput ca punct de junctură între o propunere de viziune auctorială asupra existenţei, libertatea scriiturii de a se autogenera şi implicarea cititorului în descoperirea caracterului semnificant al textului."(Evelina Cârligeanu, Tomis, 1996)
[modifică] Opinii critice
- "Ca şi în alte cărţi ale sale, Florin Şlapac oferă şi de această dată o probă de virtuozitate, neprecupeţind nici mijloacele stilistice, nici îndrăzneala construcţiei, nici imaginile frapante şi voit simbolistice, într-o carte cu nume căutat, "La inima fermecata". Cu o gândire originală şi profundă asupra literaturii, ajuns la a patra carte de proză, Florin Şlapac se află în plină maturitate artistică, volumul de faţă prezentându-se ca un text deosebit de dens, impecabil lucrat din punct de vedere artistic."(Constantin Dram, Convorbiri literare, 1996)