Frans Hals

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Frans Hals (n. 1582, Antwerpen - d. 29 august 1666, Haarlem) a fost un pictor olandez din secolul al XVII-lea, care a excelat în arta portretistică, expresie a unei filosofii aparte în pictură, care pune accent pe vivacitate, suflu amplu şi coloritul vieţii.

Cavalerul care râde, 1624. Unul din cele mai celebre tablouri ale lui Frans Hals
Extinde
Cavalerul care râde, 1624. Unul din cele mai celebre tablouri ale lui Frans Hals

Hals a sosit la Haarlem, oraş situat în nordul Olandei, pe când era copil şi a locuit în acest oraş până la moarte. În epoca respectivă, Olanda cunoaşte o perioadă de maximă înflorire, iar Haarlem-ul devine un centru cultural de primă mărime. Hals a fost ucenicul lui Karel van Mander, dar a renunţat rapid la stilul manierist al maestrului său în favoarea naturalismului, sub influenţa caravaggiştilor olandezi.

Cuprins

[modifică] Biografie

Frans Hals s-a născut la Antwerpen, probabil în anul 1582. Tatăl lui, Franchoys Hals, era meşteşugar şi negustor de postav. Părinţii încurajează preocupările artistice ale copiilor, la fel ca Frans, şi fraţii mai mici, Joost şi Dirck, vor deveni la rândul lor pictori. Familia se mută în anul 1585 la Haarlem, datorită războiului care pustia regiunile sudice ale Olandei şi ocupării oraşului Antwerpen de către spanioli. În anul 1601, Frans Hals intră ca ucenic în atelierul lui Karel van Mander, unde rămîne până în 1603, când maestrul se mută la Amsterdam. În anul 1610, Frans Hals intră în breasla "Sfântul Luca", care reunea toţi pictorii din Haarlem. În acelaşi an se căsătoreşte cu Anneke Harmensdochter, care moare în 1615, la scurtă vreme după naşterea unui al doilea copil.

De la începutul carierei sale artistice, Frans Hals se remarcă ca excelent portretist. Printre primele sale lucrări se numără portretul fabricantului de bere din oraş, Pieter Jacobszon, şi al altor şaptesprezece membri ai familiei sale. În anul 1616, Hals pictează primul portret colectiv al membrilor gărzii civile - Banchetul ofiţerilor corporaţiei Sfântul Ggheorghe din Haarlem. În anul 1612, va deveni, de altfel, el însuşi muşchetar în această gardă.

Frans Hals: Ofiţerii companiei căpitanului Reynier Reael
Extinde
Frans Hals: Ofiţerii companiei căpitanului Reynier Reael

Pe 12 februarie 1617, Frans Hals se recăsătoreşte cu Lysbeth Reyniers. Din acest mariaj se vor naşte opt copii, dintre care cinci fii se vor dedica picturii. În anul 1633 pleacă la Amsterdam pentru a picta tabloul înfăţişând ofiţerii companiei căpitanului Reael, dar se întoarce înainte de a-l termina. Pânza va fi finisată mai târziu de Pieter Codde.

Ca urmare a războiului cu Anglia, Olanda trece printr-o criză economică. Scade simţitor numărul comenzilor de tablouri, situaţie resimţită acut şi de Frans Hals. Începând din anul 1662 primeşte din partea autorităţilor oraşului Haarlem o modestă rentă viageră (200 de florini anual).

Frans Hals moare pe 29 august 1666 şi va fi înmormântat la biserica Sint-Baafs din Haarlem.

[modifică] Opera

La începutul secolului al XVII-lea, în afara reprezentanţilor şcolii manieriste - Bartholomaus Spranger, Karel van Mander, Cornelis Cornelisz - la Haarlem activează numeroşi pictori inovatori, care se consacră peisagisticii şi naturilor moarte. Ei dezvoltă stilul realist al naraţiunii, care va caracteriza şi portretele de grup. Frans Hals, de pildă, în prezentarea ofiţerilor gărzilor civile sau evenimentelor familiale, le încadrează în peisagii şi aşează pe mesele de banchet minunate naturi moarte.

Frans Hals: Portret de nuntă a lui Issac Abrahamsz Massa şi Beatrix van der Laen, 1622
Extinde
Frans Hals: Portret de nuntă a lui Issac Abrahamsz Massa şi Beatrix van der Laen, 1622

Obiectul principal al interesului lui Hals l-au reprezentat întotdeauna oamenii, iar graniţa dintre portret şi scenele de viaţă în pictura lui este destul de mobilă. Pe de o parte, personajele din scenele de viaţă sunt atât de sugestive, încât ne creează senzaţia că sunt portrete după natură, pe de altă parte portretele lui Frans Hals sunt asemănătoare scenelor de viaţă din cauza faptului că ele ilustrează un anumit stil de viaţă, mediul social, coloritul local şi caracterul epocii în care au apărut.

Cel de-al treilea deceniu al secolului al XVII-lea coincide cu perioada de vârf a creaţiei lui Frans Hals, caracterizată de capodopere precum Cavalerul care râde, Cântăreţul din lăută, Tânărul flautist sau Malle Bable. Influenţa lui Caravaggio, exercitată mai întâi asupra pictorilor din Utrecht, este evidentă şi în arta lui Hals, care introduce în tablourile sale culori luminoase şi o varietate mare de străluciri care înviorează fundalul şi creează profunzime. Abordează, de asemenea, teme noi la vremea respectivă în Olanda, preluate de la Caravaggio: muzicanţi, scene desfăşurate în cârciumi, personaje pitoreşti din viaţa oraşului Haarlem ("vrăjitoarea" Malle Babbe, Verdonck).

Frans Hals pictează mai multe portrete colective de ofiţeri. El însuşi este membru al gărzii civile a corporaţiei "Sfântul Gheorghe" din Haarlem. În portretul de grup al ofiţerilor şi archebuzierilor acestei corporaţii, în planul îndepărtat, al doilea personaj din stânga este însuşi Frans Hals, cu privirea aţintită asupra spectatorului. Este singurul autoportret cunoscut al lui Hals - un mare portretist.

Ofiţerii gărzii corporaţiei "Sfântul Gheorghe" din Haarlem, 1639
Extinde
Ofiţerii gărzii corporaţiei "Sfântul Gheorghe" din Haarlem, 1639
Banchetul ofiţerilor corporaţiei "Sfântul Adrian" din Haarlem, 1633
Extinde
Banchetul ofiţerilor corporaţiei "Sfântul Adrian" din Haarlem, 1633

Tablourile care îi prezintă pe membrii străjilor orăşeneşti nu sunt în Olanda o noutate. Pictorul se înscrie astfel într-o lungă tradiţie, dar graţie talentului său revoluţionează acest gen de pictură. În locul demnitarilor solemni, pictează un grup de personaje pline de viaţă. Gesturile pompoase, atitudinile rigide capătă în tablourile lui Hals naturaleţe, spaţiul vast îi permite prezentarea personalităţii fiecăreia din figurile înfăţişate.

[modifică] Bibliografie

[modifică] Legături externe