Istoria mentalităţilor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cele mai recente perspective din domeniul discursului istoric (la nouvelle histoire - istoria nouă) se referă la promovarea unei imagini novatoare şi globale asupra trecutului, având în vedere modul (sau mai degrabă modurile), manierele în care oamenii societăţilor trecute văd, percep şi îşi imaginează cosmosul, lumea care-i înconjoară, cum se văd pe ei înşişi, cum îi văd pe ceilalţi, precum şi sistemele de valori în funcţie de care îşi modelează atitudini, comportamente, reacţii unii faţă de ceilalţi şi faţă de provocările mediului natural, social sau politic. Într-un cuvânt, paradigma mentală specifică unui anumit timp istoric. Istoria mentalităţilor a inaugurat o perspectivă dinamică asupra trecutului, încercând să evite capcanele unui determinism rigid, care merge direct de la cauză la efect. Spiritul pluridisciplinar prin care se caracterizează noua viziune istorică (psihologie socială, geografie umană, demografie istorică, lexicologie, semantică, etc.) este unul ditre principalele atribute ale noului tip de discurs. În centrul investigaţiei este aşezat nu un om abstract şi universal, ci o fiinţă concretă din punct de vedere istoric, aşezat în mijlocul lumii sale şi nu rupt de aceasta. Atenţia aste aşadar acordată oamenilor cu toate trăirile, emoţiile, pasiunile, crizele şi reveriile lor, uneori raţionali, dar cel mai adesea instinctivi, şi nu indivizilor care se reduc la o simplă proiecţie socială a unei imagini mascate, fie voit, fie accidental.
Cuprins |
[modifică] Etimologie
Istoria mentalităţilor vine de la adjectivul mental care se referă la spirit; dar epitetul latin mentalis, ignorat de latina clasică, aparţine vocabularului scolasticii medievale şi cele cinci secole care despart apariţia cuvântului mental (în franceză în mijlocul secolului XIV) de a cuvântului mentalitate (mijlocul secolului XIX) indică faptul că substantivul răspunde şi altor nevoi şi aparţine unei alte conjuncturi decât adjectivul.
Pentru limba engleză, geneza substantivului mentalitate (mentality) apre în secolul XVII, de asemenea din forma adjectivală mental (în engleză mental). Mentalitatea este fiica psihologiei engleze din secolul XVII. Ea desemnează coloratura colectivă a psihismului, modul particular de a gândi şi a simţi al unui popor, a unui anumit grup de persoane, într-un cuvânt, ceea ce în limba germană desemnăm prin termenul Weltanschauung.fac doar un test...
[modifică] Metode şi concepte operaţionale
A face istoria mentalităţilor înseamnă, mai întâi de toate, a face un anumit tip de lectură oricărui gen de document. Orice sursă este bună pentru istoricul mentalităţilor. Această lectură se va concentra mai ales asupra părţilor tradiţionale ale textelor: formule şi preambuluri care dau glas motivaţiilor (adevărate sau false) care formează scheletul mentalităţilor.
Dar mai întâi un inventar al surselor: * documentele care vădesc sentimentele şi comportamentele paroxistice sau marginale care, datorită distanţării, aduc în lumină mentalitatea comună;* documentele literare şi artistice, documente ale imaginarului şi ale reprezentărilor colective;* este important a nu se separa istoria mentalităţilor de studiul locului şi al mijloacelor de producere, adică vocabularul, sintaxa, locurile comune, concepţiile asupra spaţiului şi timpului, cadrele logice, ceea ce Lucien Febvre numea utilaj mental.
Istoria mentalităţilor şi-a asumat ca obiectiv reconstituirea comportamentelor, a expresiilor şi a tăcerilor care traduc concepţiile asupra lumii, sensibilităţile colective, reprezentări şi imagini, mituri şi valori recunoscute sau doar subînţelese de către grupuri sau de către întreaga societate, care constituie conţinutul psihologiilor colective, acestea furnizând elementele fundamentale ale acestei cercetări.
[modifică] Aportul psihologiei
"Faptele istorice sunt prin excelenţă fapte psihologice" (Marc Bloch în Apologie pour l`histoire ou metier d`historien). Istoria, fie ea diplomatică sau realistă, conceptuală sau evenimenţială, genealogie sau cronică, se prezintă întotdeauna şi sub forma unei analize mai mult sau mai puţin subtile a stărilor de spirit ale indivizilor, grupurilor sau chiar întregii societăţi.
Istoricul, pentru a înţelege şi a face să se înţeleagă conduita personajelor sale, le atribuie acestora anumite dorinţe, conduite, atitudini. Aici apare şi unul dintre principalele riscuri ale istoriei mentalităţilor - transferarea propriilor idei şi concepţii asupra timpului şi eroilor supuse studiului, sau anacronismul psihologic. Istoricilor, psihologia socială le poate oferi în primul rând tehnici noi de observare şi mijloace mai exacte de a verifica şi interpreta sursele.
[modifică] Bibliografie
- Introducere în istoria mentalitatilor colective : antologie [Carti] / stud. introd., selectia si trad. textelor Toader Nicoara
- Identitate/alteritate: despre experienþa româneascã a strãinului (Identité/altérité: de l'expérience roumaine de l'étranger). Edit. de: Zub, Al. Iaşi, Ed. Universitatea "Al. I.Cuza", 1995, 400 p.
- Identitate şi alteritate în spaţiul cultural românesc (Identité et altérité dans l'espace culturel roumain). Volum îngrijit de: Zub, Al. Iaşi, Ed. Universitãþii "Al. I.Cuza", 1996, 431 p.
- Boia, Lucian. Istoria imaginarului sau dinamica arhetipurilor (L'histoire de l'imaginaire ou la dynamique des archétypes). In: Miscellanea in honorem Radu Manolescu. Bucureşti, 1996, p.32-43.
- Deletant, Dennis. Fatalism and Passiveness in Romania: Myth and Reality. In: Saeculum, 1995, 1, nr. 3-4, p.75-87 ; In: In Honorem Paul Cernovodeanu, Bucureşti, 1998, p. 325-337.
- Duþu, Alexandru. Igiena moralã şi revoluţia. Dimensiunile istoriei mentalitãţilor (L'hygiene morale et la revolution. Les dimensions de l'histoire des mentalités). In: Xenopoliana, 1995, 3, nr. 1-4, p.24-29 ; In: Miscellanea in honorem Radu Manolescu, Bucureşti, 1996, p. 25-31.
- Duţu, Alexandru. Southeastern Europe between the "oriental lethargy" and the prosperous West In: In Honorem Paul Cernovodeanu. Bucureşti, 1998, p.313-324.
- Florea, Gelu; Sârbu, V. Imagini şi imaginar în Dacia preromanã (Images et imaginaire en Dacie préromaine). Brãila, Ed. Istros, 1997, 224 p.
- Mamina, Alexandru. Societate, instituţii, reprezentãri sociale. Studii de istoria mentalitãţilor şi a imaginarului (Société, institutions, représentations sociales. Etudes de l'histoire des mentalités et de l'imaginaire). Cuvânt înainte de: Constantiniu, Florin. Bucureşti, Ed. Enciclopedicã, 1998, 156 p.
- Neumann, Victor. Mitul monoculturalismului centralist (Le mythe du monoculturalisme centraliste). In: AC, 1998, nr. 2, p.18-22.
- Pecican, Ovidiu. Miturile originii la români (Les mythes de l'origine chez les Roumains). In: AC, 1998, nr. 2, p.5-12.
[modifică] Reprezentanţii istoriei mentalităţilor
- Lucien Febvre
- Marc Bloch
- Johan Huizinga
- Fernand Braudel
- Emmanuel Le Roy Ladurie
- Jacques Le Goff
- Georges Duby
- Philippe Aries