Phoenix - Cantofabule

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cantofabule reprezintă primul dublu LP al formaţiei Phoenix. Acesta a fost editat în 1975, la casa de discuri „Electrecord”. Numele a fost greşit ortografiat pe copertă, cel corect fiind „Cantafabule”. Această eroare a fost perpetuată şi la reeditarea albumului, în 1992, iar ediţia piratată în Belgia (1993), care avea aceeaşi copertă însă pe o nuanţă roşiatică, a fost cunoscută internaţional sub numele de „Cant of a blue”. De asemenea, coperta a fost cenzurată, ceea ce s-a putut vedea pe cea din 1975 fiind de fapt interiorul iniţial, proiectat de acelaşi cuplu Lili şi Valeriu Sepi. Concertele de promovare a dublului LP s-au numit „Însă eu...” şi au avut, ca elemente inedite, caprele de lemn ale lui Valeriu Sepi şi, după ce Covaci a renunţat la Ovidiu Lipan, ceata dubaşilor din Brăneşti. Piesle de pe album au fost compuse de către Nicolae Covaci şi Josef Kappl, probabil cu colaborarea lui Mircea Baniciu şi Ovidiu Lipan la prima şi ultima piesă, iar versurile au fost scrise integral de către tandemul Şerban Foarţă - Andrei Ujică.

Cuprins

[modifică] Piese

Discul 1, partea A:

  1. Invocaţie
  2. Norocul Inorogului
  3. Scara scarabeului

Discul 1, partea B:

  1. Delfinul, dulce dulful nostru
  2. Uciderea balaurului
  3. Ştima casei
  4. Pasărea calandrinon

Discul 2, partea A:

  1. Filip şi cerbul
  2. Vasiliscul şi Aspida
  3. Sirena
  4. Pasărea Roc...k And Roll

Discul 2, partea B:

  1. Cîntic-lu a cucuveauă-liei
  2. Zoomahia
  3. Phoenix


[modifică] Componenţa formaţiei

  • Nicolae Covaciu - chitară solo, voce, chitară acustică, double six, blockflöte
  • Iosif Kappl - chitară bas, voce, vioară, blockflöte
  • Mircea Baniciu - solist vocal, chitară acustică
  • Günther Reininger - pian, pian electric, synthesizer, celestă, orgă electronică
  • Ovidiu Lipan - baterie, bongos, timpane, gong, clopote, tamburină

Recită: Florian Pittiş

[modifică] Reeditări

[modifică] Bibliografie

  • Nicolae Covaci - „Phoenix, însă eu...”, Editura Nemira, Bucureşti, 1994.

[modifică] Legături externe