Munţii Altai
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Munţii Altai (din turcă Altay, „munte de aur”) este un lanţ muntos atingând înălţimea de 4.506 m în Asia centrală în zona de graniţă între Kazahstan, Rusia (Siberia), Mongolia şi China. Acest lanţ muntos este subdivizat în trei părţi cu direcţia nord-vest, sud-est pe o lungime de 2.100 km: Altaiul rusesc, Altaiul mongol şi Altaiul Gobi.
- Altaiul rusesc este aşezat la graniţa ţărilor aminitite mai sus, partea cea mai mare găsindu-se în Rusia în nord-vest cu valea Obiului şi Siberia de vest. În nord-est se continuă cu partea vestică a Saianului în est cu munţii Tanu-ola şi podişul Mongol unde se găsesc munţii Hangai. Altaiul mogol fiind situat la sud-est, Valea [Iirtiş]]ului cu lacurile Saisan şi Buhtama găsindu-se în sud-vest, mărginită în nord de stepa Kulunda, vârful cel mai înalt Beluha (4.506 m).
- Altaiul mongol (Ektag) este situat în nordul "Altaiului rusesc", partea cea mai importantă fiind pe teritoriul Mongoliei la graniţa cu China, cu "Podişul mongol" în est, "Altaiul Gobi" în sud-est care se continuă cu deşertul Gobi, vârful cel mai înalt Tavan Bogd Uul (4.374 m).
- Altaiul Gobi este situat în nord-vestul "Altaiului mongol", pe teritoriul Mongoliei, mărginit la nord de "Podişul mongol", în est, sud-est şi sud-vest deşertul Gobi, vârful cel mai înalt Ih Bogd Uul (3.957 m).
Apele mai importante: Obi, Irtiş, Enisei.