Mihai Ursachi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
||
Acest articol face parte din seria Literatură |
||
Istoria literaturii | ||
Antichitate - Evul Mediu |
||
Specii literare | ||
BD - Basm - Literatură pentru copii |
||
Genuri literare | ||
Genul epic - Genul liric |
||
Vezi şi | ||
Literatură română | ||
Scriitori - Cărţi |
||
Literatură străină | ||
americană - arabă |
||
Meta | ||
Proiectul literatură |
||
editează |
Mihai Ursachi (n.17 februarie 1941 - d.9 martie 2004) a fost un poet şi traducător român.
[modifică] Date biografice
S-a născut în 1941, la Baile Struga, în judeţul Iaşi, el şi-a cultivat cu încăpaţânare absenţa din viaţa publică.
În anii '60, Ursachi a fost închis pentru încercarea de a trece înot Dunărea lângă Porţile de Fier. Până în 1981, când a emigrat în SUA, Ursachi nu a avut nici un fel de loc de muncă stabil. Vara lucra ca salvamar la Lacul Ciric, lângă Iaşi, activitatea sa literară însumând volume de poezie, eseuri şi traduceri din limba germană.
Ursachi tradus în limba română creaţiile unor scriitori ca Holderlin, Schiller şi Paul Celan.
În Statele Unite a intrat în viaţa universitară, fiind, pe rând, asistent de limba germană la Universitatea Statului Texas din Fort Worth, apoi doctorand şi lector la Universitatea Statului California. Cu toate acestea, Ursachi a revenit în România după Revoluţie, când a obţinut şi primul său contract de muncă în ţara natală: a fost numit director al Teatrului Vasile Alecsandri din Iaşi.
După ce în 1992 a fost demis, printr-un decret al ministrului culturii, Ursachi a preferat să trăiască cât mai discret, având puţini prieteni. În 1998, a publicat un volum retrospectiv al carierei din România, intitulat Nebunie şi lumină. Ursachi locuia în Iaşi, România, unde preda la universitate şi era secretar al Uniunii scriitorilor.
În 2001, Ursachi a fost candidatul propus de România pentru Premiul Nobel pentru Literatură.
[modifică] Opera
- Missa Solemnis (1971)
- Poemul de purpură şi alte poeme (1974)
- Diotimă (1975)
- Marea înfăţişare (1977)
- Arca (1979);
- Zidirea şi alte povestiri (1978)
- Nebunie şi lumină (1998)
- Benedictus (2002)