Horia Sima
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii. |
Horia Sima (n. 3 iulie 1906, Mândra, Făgăraş - d. 1993), profesor de limba română, om politic român, comandantul Mişcării Legionare.
Cuprins |
[modifică] Biografie
[modifică] Studii, profesorat
Horia Sima s-a născut la 3 iulie 1907 în satul Mândra din judeţul Făgăraş. A terminat studiile universitare la Bucureşti, Facultatea de Litere şi Filosofie (1926 - 1932). Din 1932, a practicat ca profesor de limba română, fiind numit la Liceul din Caransebeş.
[modifică] Mişcarea legionară
Intrat în Mişcarea Legionară în octombrie 1927, în cuibul condus de Andrei Ionescu, conform unor surse legionare, "desfăşoară o intensă activitate legionară, înscriindu-se în toate iniţiativele de luptă ale Legiunii."
În octombrie 1935, Corneliu Zelea Codreanu înfiinţează Regiunile Legionare, numindu-l pe Horia Sima Şef al Regiunii a IX-a - Banat. După instaurarea dictaturii carliste şi arestarea lui Corneliu Codreanu în primăvara anului 1938, din iniţiativa mai multor legionari de frunte, nearestaţi încă, se constituie un grup de organizare şi coordonare a activităţii legionare, grup din care au făcut parte printre alţii şi Ion Belgea, Radu Mironovici, Iordache Nicoară, Horia Sima şi Ion Antoniu.
La 16 iunie 1938 are loc reorganizarea Comandamentului de Conducere a Mişcării Legionare, iar Horia Sima primeşte însărcinarea de refacere imediată a organizaţiilor legionare din ţară intrate în clandestinitate şi adăpostirea legionarilor scăpaţi de arestare, aflaţi sub urmărirea agenţilor siguranţei carliste.
[modifică] Asasinate
La 29 - 30 noiembrie 1938 este asasinat Zelea Codreanu şi alţi 13 legionari de frunte. Întrucât tot mai mulţi legionari erau în pericol iminent de a fi arestaţi, mulţi dintre ei se refugiază în Germania. Alături de ei, Horia Sima trece frontiera în Ungaria şi se refugiază la Berlin. Are loc organizarea Comandamentului Legionar din Berlin, avându-i ca membri pe Ion Dumitrescu-Borşa, Ion Victor Vojen, Victor Silaghi, Horia Sima, Alexandru Constant şi Constantin Papanace. Horia Sima este însărcinat cu legăturile cu ţara.
La 15 august 1939 pleacă în misiune spre ţară, reluând legaturile cu organizaţiile legionare. Ca urmare a refacerii unor structuri, la 21 septembrie 1939, primul ministru Armand Călinescu este asasinat la Bucureşti de catre un grup de legionari conduşi de Horia Sima, care re-venise special din Germania pentru a finaliza acest asasinat politic.
[modifică] Reîntoarcerea în România
La 26 octombrie, se reîntoarce în Germania. În ianuarie 1940, conducerea Grupului Berlin este peluată de Horia Sima şi Constantin Papanace. La 5 mai 1940, trece din nou în mod clandestin frontiera iugoslavă împreuna cu un grup de legionari. Arestat în satul Clopodia la 19 mai, unde se ascunsese, este trimis sub o pază severă la Bucureşti.
La 14 iunie 1940, după numeroase anchete în prezenţa generalului Bengliu, a ministrului de interne Mihail Ghelmegeanu şi a şefului Siguranţei, Nicki Ştefănescu, este eliberat. Este momentul când începe organizarea răsturnării dictaturii regale, culminând prin "revoluţia legionară", conform denominării legionare, din 3 - 6 septembrie 1940 şi forţarea abdicării regelui Carol al II-lea de la conducerea ţării.
La 6 septembrie 1940 are loc întrunirea Forului Legionar care, prin cuvântul lui Corneliu Georgescu (unul dintre fondatorii Mişcării), îi încredinţează conducerea Legiunii.
[modifică] "Statul Naţional-Legionar Român"
La 14 septembrie 1940, lua fiinţă Statul Naţional-Legionar Român. Horia Sima a fost numit, conform alianţei politice, vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri.
Cererile legionarilor pentru creşterea rolului lor politic în guvern au fost mereu în creştere, fiind constant respinse de Ion Antonescu. Deloc surprinzător, la 21 ianuarie 1941 Garda de Fier s-a răsculat (acţiunea fiind cunoscută ca Rebeliunea legionară din 21 - 24 ianuarie 1941) încercând să preia puterea printr-o acţiune de tipul unei lovituri de stat.
Ion Antonescu, ştiind la ce se poate aştepta de la legionari, a zdrobit rapid rebeliunea gardistă, având şi aprobarea tacită a germanilor, care doreau, înainte de orice, stabilitate economică în România. În mod tranşant şi irevocabil, Antonescu a scos în afara legii Garda de Fier, iar apoi a întemniţat şi i-a trimis în judecată pe toţi conducătorii acesteia care nu au reuşit să fugă din ţară. Retorica legionară a numit propria lor rebeliune înfrântă "lovitura de stat a Ion Antonescu împotriva Legiunii," când de fapt a fost o încercare eşuată de lovitură de stat a legionarilor înşişi.
După răsturnarea situaţie militare şi politice din România de la 23 august 1944, conform surselor legionare, Horia Sima ar fi fost chemat de Hitler pentru organizarea rezistenţei româneşti contra înaintării sovietice. Horia Sima a organizat un guvern în exil la Viena şi o "Armată Naţională" care ar fi numărat (după surse legionare) 12.000 de voluntari.
[modifică] 1945 - 1993
După încheierea războiului, Horia Sima s-a refugiat în Italia, Franţa şi se stabileşte în Spania. A predat la Universitatea din Barcelona în perioada lui Francisco Franco. Până la dispariţia sa, în 1993, conform unor surse legionare ar fi "depus o muncă uriaşă pentru atenţionarea forurilor internaţionale despre tragedia poporului român. S-a stins din viaţa pe câmpul bătăliei legionare, după o activitate tenace, inegalabilă, trainică."
[modifică] Legături externe
- www.HoriaSima.ro - pagina monografica dedicata vietii si operei lui Horia Sima