Intrarea cruciaţilor în Constantinopol
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În anul 1838, regele Franţei, Ludovic Filip, începe reconstruirea palatului de la Versailles. Pictorul primeşte comanda pentru un tablou care să decoreze Sala "Expediţiile Cruciaţilor". Delacroix se inspiră din viaţa lui Baudouin, contele de Flandra, care a participat la a patra expediţie a cruciaţilor (1202-1204), terminată prin cucerirea Constantinopolului. Scena impresionează prin teatralitatea ei: Baudouin, supranumit Împăratul, măsoară cu privirea ruinele oraşului cucerit. La picioarele lui se înghesuie necredincioşii învinşi. Garda scoate afară din casă un cetăţean bogat, în timp ce un alt bărbat imploră îndurare noului conducător. Delacroix prezintă o scenă de război tragică. Măcelul continuă, prin fumurile dense se văd urmele tâlhăriilor şi ale distrugerilor. În planul îndepărtat al tabloului, cerul, marea şi munţii închid de minune compoziţia imaginară.
Fundalul clar, oraşul alb, cerul albastru şi scena luminată din prim-plan se împletesc cu locurile umbrite din partea stângă a pânzei şi cu grupul călăreţilor. Pictorul mai introduce un alt procedeu de compoziţie interesant, care îi permite să formeze două nivele ale tabloului: scena din prim-plan maschează versantul unui deal, ce permite expunerea oraşului la poalele lui –nu există o trecere directă între primul şi al doilea plan.
Datorită acestei elipse picturale, Delacroix a evitat necesitatea pictării peisajului care pe el, în acest caz, nu-l interesa.