Mircea Dinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mircea Dinescu
Extinde
Mircea Dinescu

Mircea Dinescu s-a născut pe 11 noiembrie 1950 în Slobozia, ca fiu al lui Ştefan Dinescu, muncitor metalurg şi al Aureliei Badea, casnică.

Cuprins

[modifică] Scurtă biografie

A studiat la facultatea de Jurnalism a Academiei de Ştiinţe Social-Politice "Ştefan Gheorghiu" de pe lângă CC al PCR (fosta Scoala Superioara de Partid) şi a fost considerat în tinereţe a fi un poet de perspectivă, având deja câteva volume de poezii publicate.

A fost singura persoană care a fost mai întâi portar şi apoi membru al Asociaţei Scriitorilor din Bucureşti. A fost redactor la revistele Luceafărul şi România literară.

Cartea sa, "Moartea citeşte ziarul", a fost refuzată de cenzura comunistă în 1988, dar a fost publicată în Amsterdam.

În 1989 a fost concediat de la România Literară din cauza unui interviu dat ziarului francez Libération în care-l critica pe Nicolae Ceauşescu şi a fost arestat la domiciliu şi exclus din partid. Este pus sub supraveghere permanentă şi i se interzice contactul cu orice persoană în afară de familie. În străinătate, începe o largă campanie de solidaritate cu poetul persecutat, susţinută în special de "Frankfurter Allgemeine Zeitung", cu rezonanţă în Olanda, Franţa, Elveţia şi, bineînţeles, Germania. Pe 22 decembrie 1989, ajunge în fruntea coloanelor de cetăţeni ai Capitalei la televiziune de unde anunţă poporului român fuga lui Ceauşescu şi declanşarea Revoluţiei. După Revoluţia din decembrie a fost ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Acum are în proprietate publicaţiile: Plai cu Boi - o revistă lunară satirică în stilul Playboy, Aspirina Săracului - săptămânal satiric, Dilema Veche şi România literară. În mai 2005 a creat un nou ziar, Gândul (în asociaţie cu jurnalistul C.T.Popescu). Este membru al Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi o puternică voce a societăţii civile româneşti. Este preşedintele fondator al "Fundaţiei pentru poezie", director general al editurii "Seara", preşedinte al "Fundaţiei pentru Promovarea Literaturii Germane din România". Tot Mircea Dinescu este şi fondatorul portului cultural Cetate (Dolj), primul port cultural din Europa. Portul cultural este parte a Fundaţiei pentru Poezie "Mircea Dinescu", ce se dezvoltă la 30 de kilometri de Calafat şi 70 de kilometri de Drobeta Turnu-Severin şi de Craiova. Scopul acestuia este, potrivit autorilor, "realizarea unei zone de conectare culturală permanentă a creatorilor români din diverse domenii artistice cu mediile culturale din întreaga Europa". Amenajat pe amplasamentul unui fost port cerealier, care datează de la sfârşitul secolului XIX, el a fost reamenajat ca destinaţie turistică şi culturală.

De asemenea, şi-a investit banii câştigaţi din drepturile de autor ale cărţilor lui în agricultură. Fiind numit de preşedintele Ion Iliescu "moşier", vinul produs de ferma sa se numeşte "Vinul Moşierului". La ferma lui Dinescu mai există galerii de artă iar alte atracţii sunt alimentele naturale şi formaţia "Mambo Siria" - un taraf-fanfară din Dărvari. Scriitorul este de părere că avem o pastramă de raţă mai bună decât în Germania sau orice altă ţară occidentală unde există "industria mâncatului". Cred că trebuie să profităm de faptul că suntem "rămaşi în urmă" în zona gustului adevărat. Oferta noastră trebuie să pornească de la simplu, gustos şi frumos.

Afacerile agricole ale lui Mircea Dinescu sunt controversate. Potrivit ziarului Evenimentul Zilei, poetul a cumparat in 2004 un conac si cateva zeci de hectare de vie revendicate inca din 1992 de mostenitorii boierului Petre Durlanescu. El a mai arendat alte 50 de hectare de vie, partial revendicate, de la Academia Româna. Eu abia astept sa se termine procesele astea si apoi sa ma inteleg cu mostenitorii. Dureaza de circa trei ani, iar eu nu am putut face investitii in acest timp, motiv pentru care am solicitat Academiei prelungirea contractului, declara Dinescu. A trebuit sa ma tocmesc cu 200 de tigani la sapa, cu 250.000 de lei pe zi si mancare. Banii i-am dat, dar nu am castigat nimic. Taranii care muncesc pe mosia omului de afaceri declara: Suntem cu totii unchii lui Dinescu! Potrivit sursei citate, daca oamenii ar fi prinsi ca muncesc fara acte, Mircea Dinescu s-ar alege cu o amenda de 15 milioane de lei pentru fiecare.

Mircea Dinescu a vandut in 1997 30% din actiunile saptamanalul satiric Academia Catavencu controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vantu, devenit in 2006 prin compania sa Realitatea Media acţionar majoritar la grupul de presa Catavencu, care mai detine titlurile Cotidianul, Radio Guerrilla, Idei in dialog, 24-FUN, TABU, Aventuri la pescuit, Bucataria pentru toti, Super Bebe şi Le monde diplomatique.


În urma cinei din 13 Septembrie 2006, la care au participat: Preşedintele Traian Băsescu, Andrei Pleşu, Mircea Dinescu şi Adriana Săftoiu (consilier prezidential), Dinescu a declarat:

„A fost o întîlnire prin care am vrut să întărim împăcarea noastră. Şi eu, şi Andrei ne-am împăcat cu Preşedintele. Duşmanii comuni sînt prea solidari şi prea obraznici pentru ca noi să continuăm să ne dam la gioale“[1].

[modifică] Volume publicate în româneşte

  • Invocaţie nimănui, 1971
  • Elegii de când eram mai tânăr, 1973
  • Proprietarul de poduri, 1976
  • La dispoziţia dumneavoastră, 1979
  • Teroarea bunului simţ, 1980
  • Democraţia naturii, 1981
  • Exil pe o boabă de piper, 1983
  • Rimbaud negustorul, 1985
  • Moartea citeşte ziarul, Amsterdam, 1989
  • Moartea citeşte ziarul, Bucureşti, 1990
  • Proprietarul de poduri, antologie, 1991
  • O beţie cu Marx, 1996
  • Pamflete vesele şi triste, 1996
  • Nelu Santinelu, 1998
  • Fluierături în biserică, antologie, 1998
  • Corijent la cele sfinte, 2003

[modifică] Volume publicate în limbi străine

  • À votre disposition (Bucureşti, 1982),
  • A jóság rémuralma (Bucureşti, 1982),
  • Exile On A Peppercorn (Forest Books, London-Boston, 1985),
  • Exil im Pfefferkorn (trad. Werner Söllner, Suhrkamp Verlag, 1989),
  • Mircea Dinescu – Poèmes (Albin Michel Éd, Paris, 1989, avec une introduction d'Eugène Ionesco),
  • Trente deux poésies de Mircea Dinescu (Gap, 1989),
  • Titanic-Valcer (Budapest, 1989),
  • Ein Maulkorb fürs Gras (trad. Werner Söllner, Ammann Verlag, Zürich, 1990),
  • De Dood leest de krant (Amsterdam, 1990),
  • A halál újságot olvas (Pécs, 1991)

[modifică] Premii literare

  • premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (1971)
  • de trei ori premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie
  • premiul Academiei Române pentru literatură
  • Premiul Internaţional de Poezie, Rotterdam (1989)
  • Premiul Internaţional CET (Central European Time, Budapesta, 1998)
  • Premiul Herder pentru literatură (1999)

[modifică] Distincţii

1991 – Membru de onoare al Universităţii din Augsburg

[modifică] Legături externe

În alte limbi