Sigismund Báthory
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sigismund Báthory (n. 1573 - 27 martie 1613, Praga), principe al Ardealului, fiul lui Cristofor Báthory şi al Elisabetei Bocskai.
A fost ales ca minor principe al Transilvaniei în mai 1581 de către Dieta Transilvaniei de la Cluj. Acest drept l-a exercitat doar din 1588, când principele de 15 ani a fost majorat de către Dieta de la Mediaş. La aceeaşi Dietă Naţională, Cristofor Báthory i-a expulzat pe iezuiţi din Ardeal.
În 1593, sultanul Murad al III-lea nu a respectat pactul de pace de la Adrianopol (azi Edirne), a declarat război Habsburgilor şi astfel a început războiul de 15 ani. Sultanul l-a somat pe Sigismund să se alăture armatei otomane, însă acesta s-a alăturat Ligii Sfinte (la recomandările consilierului său secret, iezuitul spaniol Alphonso Carillo), ceea ce stările transilvănene nu au acceptat. În urma acestor neînţelegeri, Sigismund a renunţat la principat în favoarea vărului său Baltazar Báthory. Când unchiul său, căpitanul de Oradea, Ştefan Bocskai, l-a asigurat de sprijinul său, Sigismund a reluat principatul şi a decapitat, la Cluj, căpeteniile care simpatizau cu turcii (Alexandru Kendi, Kovasoczi Farkas şi Baltazar Báthory).
În 1595 s-a aliat cu împăratul Rudolf al II-lea şi a fost numit Principe Imperial. S-a căsătorit cu Maria Christina, fiica ducelui Carol Habsburg. Cu ajutorul a 25 000 de secui (cărora le-a promis privilegii) şi-a extins domnirea pe cele două principate româneşti. După acestea, la 18 octombrie 1595, a învins oastea otomană la Giurgiu. Dieta a retras însă privilegiile promise de Sigismund secuilor de rând, iar revolta lor, "Carnavalul însângerat", a fost înăbuşită de trupele lui Ştefan Bocskai.
În 1596 cursul războiului s-a schimbat şi la 26 octombrie oastea lui a fost înfrântă de turci la Mezőkeresztes. Din cauza eşecurilor militare şi din viaţa personală, Sigismund a abdicat pentru a doua oară, şi a plecat la Praga pentru scaunul principiar al Principatelor Oppeln şi Ratibor, cedând Ardealul soţiei sale.
În 1598 s-a întors pe neaşteptate ocupând tronul Ardealului, iar după un an a renunţat din nou, la Mediaş, în favoarea vărului său, cardinalul Andrei Báthory. După moartea acestuia, în 1601 la Cluj s-a reales din nou Principe al Ardealului. După ce a fost învins la Guruslău de oastea imperială (formată din trupele lui Basta şi Mihai Viteazul), el a fugit în Moldova, iar comandantul său de oşti, Moise Székely, în Turcia. În 1602, după ce adepţii săi au fost învinşi în bătălia de la Teiuş de trupele lui Basta, a renunţat pentru a patra şi ultima dată la principat şi s-a retras în Cehia.