Mitologie japoneză
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Din seria Mitologia japoneză |
|
![]() |
|
Divinităţi |
|
Fiinţe fabuloase & spirite |
|
Personaje legendare |
|
Locuri mitice & sacre |
|
Obiecte sacre |
|
Scrieri |
|
Shinto şi Budism |
|
Folclorişti |
Mitologia Japoneză este un sistem complex de credinţe. Panteonul şintoist cuprinde o colecţie de peste 8000 kami („zei” sau „spirite” în limba japoneză). Datorită influenţei civilizaţiei antice a Chinei, o mare parte din mitologia şi religia japoneză provine dinspre vestul arhipelagului. Cu toate acestea există şi multe din mituri alcătuite într-un original stil japonez. Mitologia japoneză cuprinde atât tradiţii şintoiste şi budiste cât şi credinţe populare legate de agricultură. Articolul de faţă se va rezuma doar la mituri japoneze privind geneza lumii, la zeităţi importante şi la cele mai cunoscute poveşti japoneze.
Majoritatea miturilor japoneze, aşa cum sunt ele cunoscute astăzi, se găsesc în cărţi vechi ca Nihonshoki, Kojiki, etc. Kojiki sau Cronica faptelor antice este cea mai veche carte cunoscută despre mituri, legende şi istorie din Japonia. Dintre alte izvoare istorice Shintoshu explică originea divinităţilor japoneze, dintr-o perspetivă budistă, iar Hotsuma Tsutae aduce o versiune foarte diferită a mitologiei susţinând că Amaterasu (zeitatea şintoistă al soarelui) era bărbat şi nu femeie, cum spunea tradiţia.
Un rezultat notabil al mitologiei japoneze este acela că explică originea familiei imperiale atribuindu-i caracter divin. Cuvântul japonez pentru „împăratul Japoniei” este tennō (天皇), ceea ce literal înseamnă „împărat ceresc” sau „împărat divin” (caracterul 天 înseamnă „rai”, „paradis”).
Cuprins |
[modifică] Ortografia numelor proprii
O mulţime de zeităţi apar pe „scena” mitologiei japoneze, şi au multiple nume alternative. În plus, câteva din numele lor sunt aşa de lungi ceea ce poate deveni incomod pentru majoritatea cititorilor. Pentru acest motiv articolul trece în revistă cele mai proeminente nume şi le dă în formă abreviată. Cititorii trebuie să fie conştienţi că şi alte forme abreviate sunt de asemenea folosite.
(De exemplu, Ninigi, sau în variantă completă Ame-Nigishikuni-Nigishiamatsuhiko-Hikono-no-Ninigi-no-Mikoto poate să fie abreviat şi Hikoho-no-Ninigi sau Hono-Ninigi.)
În unele locuri din acest articol, numele proprii sunt scrise într-o manieră arhaică. În acest articol literele h, y şi w subliniate sunt sunete mute; ele sunt omise din ortografia modernă. (Convenţia sublinierii acestor litere este valabilă doar în acest articol.) Unele silabe sunt modernizate după cum urmează (mai vezi limba japoneză şi romanizarea limbii ):
- hu devine fu.
- zi şi di devin ji. (deosebirea dispare)
- zu şi du devin dzu. (deosebirea dispare)
- oo devine o sau oh.
[modifică] Mitul creaţiei
Primii zei au făurit două fiinţe divine, una masculină, Izanagi, şi una feminină, Izanami şi le-au însărcinat cu crearea primului pământ. Pentru a le ajuta să facă acest lucru zeii le-au dat şi o halebardă, decorată cu nestemate, cunoscută sub numele de Amanonuhoko (Halebarda divină a mlaştinii). Cele două zeităţi au plecat apoi pe podul dintre rai şi pământ, Amenoukihashi („Podul plutitor al Paradisului”) şi au agitat marea cu halebarda. Când stropi de apă sărată au căzut de pe halebardă, au format insula Onogoro. Izanagi şi Izanami au coborât de pe pod şi şi-au făcut o casă pe insulă. În final, ei hotărât să se împreuneze pentru a popula insula. Au construit un stâlp numit Amenomihashira, iar în jurul lui un palat numit Yahirodono. Izanagi şi Izanami au îconjurat în direcţii opuse coloana construită în centru, iar când s-au întâlnit Izanami, zeitatea feminină, a fost cea care a vorbit prima. Lui Izanagi nu i s-a părut acest lucru potrivit, dar în cele din urmă a avut cu Izanami doi copii: Hiruko şi Awashima, care însă având un aspect neplăcut nu au fost consideraţi zeităţi.
Ruşinaţi, Izanagi şi Izanami au pus copii într-o barcă şi le-au dat drumul pe mare, apoi i-au întrebat pe zei cu ce au greşit în ritualul, de au avut acei copii. Li s-a spus că Izanagi trebuia să vorbească primul şi nu Izanami, deoarece el era zeitatea masculină. Astfel cei doi au reluat ceremonia, mergând în jurul stâlpului, iar când s-au întâlnit, Izanagi a fost cel care a rupt tăcerea. Uniunea lor a avut succes de această dată.
De această dată, copii lor au fost cei opt Ōyashima, sau cele opt insule mari ale Japoniei:
- Awazi
- Iyo (mai târziu Shikoku)
- Ogi
- Tsukusi (mai târziu Kyushu)
- Iki
- Tsushima
- Sado
- Yamato (mai târziu Honshu)
Ei au mai avut drept copii încă şase insule şi un mare număr de zeităţi. Izanami, cu toate acestea, a murit dând naştere copilului Kagututi („încarnarea focului”) sau Ho-Masubi („cauzatorul de foc”). Zeiţa a fost îngropată pe Muntele Hiba, la graniţa dintre vechile provincii Izumo şi Hoki, lângă oraşul modern Yasugi. Din cauza furiei pierderii jumătăţii sale, Izanagi l-a ucis pe Kagutiti. Moartea lui a creat de asemenea o mulţime de zeităţi.
[modifică] Yomi, tărâmul întunecat al morţilor
Disperat de moartea lui Izanami, Izanagi întrepride o călătorie către „Yomi” („tărâmul întunecat al morţilor”). El îşi dă seama că există puţine diferenţe între acest tărâm subteran şi cel de deasupra, cu excepţia întunericului etern care se instalase în Yomi. Cu toate acestea, întunericul acesta era îndeajuns pentru a-l face să tânjească după lumina şi viaţa lumii din care provenea. Izanagi a căutat-o repede pe iubita sa şi în cele din urmă a găsit-o. La început zeul nu a putut să o vadă pe Izanami în întregime, deoarece umbrele îi acopereau înfăţişarea. Când i-a cerut acesteia să se întoarcă în lumea de deasupra, Izanami i-a răspuns că este prea târziu deoarece ea a consumat deja mâncare din lumea morţilor fiind astfel acum o fiinţă aparţinând acestei lumi. Ea nu mai putea să se întoarcă printre cei vii.
Izanagi a fost şocat când a auzit acestea, dar nu a vrut să cedeze în faţa dorinţelor iubitei sale de a fi lăsată pe tărâmul întunericului. Când Izanami dormea, el i-a luat pieptele care îi strângea părul lung şi l-a aprins ca pe o torţă. Când a făcut lumină, a rămas uimit de înfăţişarea oribilă a celei care odată a fost frumoasa şi graţioasa Izanami. Ea era acum o formă putredă de carne.
Plângând după Izanami, Izanagi nu şi-a mai putut stăpâni frica şi a început să alerge, intenţionând să se întoarcă în lumea celor vii şi să-şi părăsească pentru totdeauna soţia. Izanami s-a trezit, şi ţipând l-a urmărit pe Izanagi. Ea a trimis şi nişte shikome, creaturi morbide feminine, ca să-l bântuie pe Izanagi şi să-l aducă din nou la ea. Încercând să scape de shikome Izanagi aruncă pieptenele soţiei sale, care se transformă într-un desiş de bambus împiedicând trecerea urmăritorilor. În cele din urmă, după multe încercări, Izanagi ajunge la graniţa dintre cele două lumi şi împinge un bolovan la gura peşterii care duce spre Yomi. Izanami şi însoţitoarele ei nu mai pot continua drumul, dar zeiţa îi strigă soţului ei că dacă o părăseşte ea va ucide zilnic 1000 de oameni. Izanagi îi răspunde că el va da naştere altor 1500 în schimb.
Astfel explică mitologia japoneză apariţia morţii, cauzate de forţele înfumuratei zeiţe Izanami.
[modifică] Soarele, luna şi vântul
Cum era de aşteptat, Izanagi a mers să se purifice după ce a coborât pe tărâmul morţilor. Deoarece în timp ce era urmărit de shikome el şi-a aruncat veşmintele şi podoabele capului, toate acele obicte au devenit zeităţi. S-au mai născut zei şi când Izanagi s-a spălat după incursiunea în Yomi. Cele mai importante zeităţi au apărut când s-a spălat pe faţă:
- Amaterasu (încarnarea soarelui) s-a născut din ochiul lui stâng
- Tsukiyomi (încarnarea lunii), din ochiul lui drept
- Susanoo (încarnarea vântului şi a furtunii), din nasul lui
Izanagi a hotărât să împartă lumea între aceşti trei zei, lui Amaterasu oferindu-i raiul, lui Tsukiyomi întunericul şi noaptea, iar lui Susanoo mările.
[modifică] Amaterasu şi Susanoo
Aamaterasu, puternica zeiţă a soarelui, este totodată şi cea mai cunoscută zeitate din mitologia japoneză. Vrajba sa faţă de Susanoo, fratele ei incontrolabil, apare în câteva poveşti. Una din ele vorbeşte despre comportamentul mârşav al lui Susanoo faţă de Izanagi. Epuizat de răutăţile comise de Susanoo, Izanagi îl exilează pe tărâmul morţilor. Zeul mării a ascultat în silă porunca tatălui său, dar înainte de aceasta a mers mai întâi în rai (Takamanohara), ca să-şi ia rămas bun de la sora sa, Amaterasu. Amaterasu îl ştia că fratele ei impredictibil nu avea intenţii bune aşa că s-a pregătit de bătălie. "Cu ce scop ai venit aici?"a întrebat ea "Să-mi iau rămas bun," a răspuns Susanoo.
Dar ea nu l-a crezut şi a cerut o dovadă a bunei intenţii. O provocare a început în legătură cu cine aduce mai mulţi copii nobili şi divini. Amaterasu a creat trei femei din sabia lui Susanoo, în timp ce Susanoo a făcut cinci bărbaţi din colierul zeiţei. Aamaterasu şi-a revendicat dreptul asupra celor cinci bărbaţi făcuţi dintr-un obiect ce îi aparţinea. Aşadar, cele trei femei au fost atribuite lui Susanoo, pentru că sabia din care au fost create, era a lui.
E suficient să spunem că amândoi zeii s-au proclamat învingătorii aşa-zisei competiţii. Insistenţa zeiţei Amaterasu, l-a înfuriat pe Susanoo, care a devenit dintr-odată violent şi a început să distrugă totul în jurul lui. El chiar a azvârlit un ponei sacru al zeiţei în camera cu războaie de ţesut omorând-o pe una din ţesătoare. Speriată, Amaterasu a fugit din rai şi s-a refugiat în peştera numită Iwayado. Odată cu ea a dispărut şi soarele şi lumea s-a învăluit în întuneric.
[modifică] Susanoo şi Orochi
Exilat din Rai, Susanoo vine în provincia Izumo (acum parte din Prefectura Shimane). El întâlneşte un om bătrân şi pe soţia lui, care plângeau lângă fiica lor. Cei doi explică faptul că la început au avut opt fiice, dar şapte dintre acestea au fost devorate una câte una, în fiecare an de un dragon numit Yamata-no-orochi ("şarpele cu ramificat în opt", despre care se zicea că trăieşte în Kosi - acum regiunea Hokuriku). Teribilul dragon avea opt capete şi opt cozi. Kusinada sau Kushinada-Hime era ultima din cele opt fiice, care în mod normal urma să fie devorată de dragon.
Susanoo care ştia de relaţia celor doi bătrâni cu zeiţa Amaterasu a hotărât să o salveze pe fată cu condiţia ca aceasta să-i devină soţie. Părinţii au acceptat, iar Susanoo a transformat-o pe Kushinada într-un pieptene şi a pus-o cu grijă în părul său. A poruncit apoi să se construiască un gard în jurul casei lui, care să aibă opt porţi, opt mese la fiecare intrare, opt butoaie aşezate pe fiecare masă şi în fiecare butoi vin de orez fiert de opt ori.
Orochi a intrat şi a fost ademenit de vinul din butoaie. Aa început să-l bea, dar a fost ucis de Susanoo. Când Susanoo îl tăia în bucăţi pe dragon a descoperit că poate folosi coada lui drept o sabie excelentă. Sabia a fost mai târziu prezentată lui Amaterasu şi i s-a pus numele de Ame no Murakamo no Tsurugi (mai târziu numită Kusanagi). Kusanagi va apărea mai târziu în multe alte mituri.
[modifică] Prinţul Ōnamuji
Ōnamuji (cunoscut şi sub numele de Ōkuninushi) a fost un descendent al zeului Susanoo. El, împreună cu numeroşii săi fraţi, a concurat pentru mâna prinţesei Yakami din Inaba. În timp ce călătoreau dinspre Izumo spre Inaba să-i facă curte, fraţii lui Ōnamuji se arată nemiloşi cu un iepure bolnav, care de fapt era o divinitate metamorfozată. Când însă soseşte din urmă Ōnamuji, el îl tămăduieşte pe iepure, care îi spune că el va fi cel ce se va însura cu prinţesa, Yakami.
Probele prin care trece Ōnamuji sunt multe, iar eroul chiar a fost omorât de două ori de fraţii lui invidioşi. Cu toate acestea, de fiecare dată el este salvat de mama sa, Kusanda-hime. Urmărit de duşmani, el se aventurează pe tărâmul lui Susanoo, unde se întâlneşte cu zeiţa Suseri-hime, fiica răzbunătorului zeu. Şiretul Susanoo îl testează pe Ōnamuji de câteva ori, dar în final trece de partea lui şi îi prezice victoria asupra fraţilor săi.
Cu toate că tradiţia Yamato atribuie creaţia insulelor japoneze lui Izanagi şi Izanami, tradiţia Izumo susţine că Ōnamuji, împreună cu un zeu pitic numit Sukunabiko, va contribui la crearea, sau cel puţin, la desăvârşirea creaţiei insulelor Japoniei.
[modifică] Cele trei comori sacre
Se spune că atunci când Amaterasu i-a ordonat nepotului ei, Ninigi să guverneze asupra pământului, i-a dat şi cele trei comori sacre:
- colierul magatama Yasakani no magatama (acum situat în palatul imperial)
- oglinda de bronz Yata no kagami, (aflat acum în Marele Sanctuar din Ise
- sabia Kusanagi (o posibilă replică se află acum în Sanctuarul Atsuta din Nagoya)
Primele două obiecte au fost făcute pentru a o scoate pe Amaterasu din peştera Amano-Iwato. Ultimul obiect a fost găsit în trupul monstrului cu opt capete Orochi, de către zeul Susanoo. Dintre acestea trei, oglinda este simbolul lui Amaterasu. Toate trei, împreună, formează Comoara Imperială a Japoniei.
Ninigi a coborât pe pământ şi s-a stabilit la Himuka, unde a construit un palat.
[modifică] Primul împărat
Primul împărat legendar al Japoniei a fost Iwarebiko, sau mai cunoscut după numele postum, Împăratul Jimmu. El a urcat pe tron în jurul anului 660 î.Hr. Originea lui este sumarizată astfel:
- Iwarebiko este fiul lui Ugaya şi Tamayori.
- Ugaya este fiul lui Howori şi Toyotama.
- Howori este fiul lui Ninigi şi Sakuya.
- Ninigi etse fiul lui Osihomimi şi Akidusi.
- Osihomimi este născut dintr-un ornament al zeiţei Amaterasu.
- Amaterasu este născută din ochiul stâng al lui Izanagi.
- Izanagi s-a născut după propria voinţă.
[modifică] Vezi şi:
- O-fuda
- Onmyodo
- Shinto
- Ssŭ Ling - Cei patru gardieni
- Yamato Takeru
[modifică] Legături externe
- Kojiki, Cronica faptelor antice: Yamato-Takeru îi răpune pe fraţii Kumaso
- Poveşti romantice din vechea Japonie, pre-1919