Limba croată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Croată (Hrvatski)
Vorbită în: Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, (în Voivodina), Ungaria, România (judeţul Caraş-Severin) şi alte ţări
Regiune: Europa de sud-est, Peninsula Balcanică
Număr de vorbitori: 5 milioane
Loc:
Clasificare genetică: Limbi indo-europene
 Limbi slave
  Limbi slave de sud
    subgrupul occidentale
Statut oficial
Limbă oficială în: Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia (în Voivodina)
Reglementată de:
Coduri de limbă
ISO 639-1 hr
ISO 639-2 scr (B), hrv (T)
SIL SRC/CRX
Hartă indisponibilă
Vezi şi: Limbă - Listă de limbi

Limba croată este o limbă slavă de sud, vorbită în principal de croaţi. În ideea unei limbi sârbocroate, croata este una dintre variantele acesteia, pe lângă varianta sârbă.

Cuprins

[modifică] Variante regionale

1. Dialectele limbii croate se disting după forma pronumelui interogativ referitor la subiectul nume de lucru: što – kaj – ča = „ce”. Prin urmare sunt trei dialecte:

  • štokavski, vorbit în cea mai mare parte a Croaţiei şi de către croaţii din Bosnia şi Herţegovina. Acelaşi dialect este vorbit şi de către sârbi în cea mai mare parte a Serbiei, deşi sârba este considerată oficial ca fiind o limbă aparte.
  • kajkavski, în nordul Croaţiei
  • čakavski, în nord-vestul Croaţiei

2. Există şi o stratificare supradialectală după modul în care a evoluat sunetul ĕ din limba slavă veche notat cu litera “iat”, care cuprinde şi limba sârbă. Dintre acestea, două privesc limba croată:

  • pronunţarea ijekavski, în cea mai mare parte a Croaţiei şi în Bosnia şi Herţegovina. Aici, de exemplu „lapte” se spune mlijeko.
  • pronunţarea ikavski, în unele părţi din Croaţia, unde „lapte” se spune mliko.

Limba literară croată se bazează pe dialectul štokavski cu pronunţarea ijekavski.

[modifică] Fonetică

[modifică] Corespondenţa scriere-pronunţare

Limba croată se scrie numai cu alfabetul latin, cu ortografia reformată în secolul al XIX-lea prin adoptarea principiului fonetic propus de cărturarul sârb Vuk Karađić. În schimb şi sârbii au adoptat alfabetul latin, pe lângă alfabetul chirilic.

Litere Pronunţare aproximativ ca în
a ac
b bun
c ţară
č cer, mai dur
ć între cer şi teacă în graiul maramureşean, muiat
d dor
đ între ger şi deal în graiul maramureşean, muiat
ger, mai dur
e elev
f film
g gură
h horă
i inel
j iar
k kilogram
l loc, mai dur
lj leac în graiul maramureşean, muiat
m mal
n nor
nj neam, în graiul maramureşean, muiat
o om
p pas
r rar
s sac
š şapcă
t turn
u ulei
v voce
z zor
ž jar

[modifică] Bibliografie

  • FILIPI, Goran, IONILĂ, Florin-Lazăr, Ghid de conversaţie român-croat, Bucureşti, Niculescu
  • JOLIĆ, Borjanka, LUDWIG, Roger, Le serbo-croate sans peine, Chennevières, Assimil, 1972
  • SALA, Marius, VINTILĂ-RĂDULESCU, Ioana, Limbile lumii, Mică enciclopedie, Bucureşti, E.Ş.E., 1981