Liber (versuri)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Liber este cel mai recent volum de versuri al poetului Marius Marian Şolea.
[modifică] Prezentare
După ultimul volum „Graiul vostru, viziunea ţăranului din Gorj asupra lumii”, volum în care poezia lui Marius Marian Şolea era cuvântul ţăranului smuls din înţelepciunea nativă - aruncat în tăvălugul vieţii moderne, căpătând astfel o altfel de conştiinţă, spiritualizată pervers, ce luptă continuu pentru conservarea sacrului -, bănuiam o ascensiune spirituală manifestată prin alte mecanisme ale exprimării.
Într-adevăr, debarasându-se de graiul gorjean şi adoptând mecanismul raţionamentului metaforizat, pentru a se feri de banal, aşa cum el însuşi ne împărtăşeşte în poezia „Cu bine!”, Marius Marian Şolea împărtăşeşte cititorului Adevărul ascuns pentru mulţi, asumându-şi astfel o misiune apostolică. Temele poeziei sale nu s-au schimbat, ci au căpătat o nuanţă academică, educativă., folosind nu doar parabola dar mizând şi pe intuiţia cititorului pentru a se face înţeles până şi în lucrurile nespuse „Însoţitorul”- …fiecare poem, pe lângă educaţia cu care trebuie să facă dovada, mai are să-şi arate inclusiv respectul pentru tot albul rămas împrejur, cel care te conţine.”.
Dacă în volumul mai sus citat, autorul inducea starea de iniţiere prin limbaj popular sau prin discursul copilului gorjean, ca receptor al lui Dumnezeu, fără de care nu poate face nici un pas, poezia din volumul acesta („O vorbă”), ne convinge că Marius Marian Şolea se află în posesia Adevărului pe care ni-l împărtăşeşte încifrat, supunându-ne la efortul intelectual de a-i împărtăşi experienţele revelatorii. Nu se poate să nu îi citeşti poezia fără a te întreba dacă nu cumva eşti strâmb, sau dacă femeia ideală a rămas în rai, sau dacă nu cumva rărunchii lumii suferă un blocaj ce necesită intervenţia directă a poetului ce, sigur pe el, cauterizează îndesând în locul bolnav revelaţii.
L-aş numi poet social dacă această încadrare nu şi-ar găsi în contemporaneitatea poetică un corespondent mizer, de un realism insalubru şi resemnat; poet religios dacă nu s-ar juca atât de flexibil şi viclean pe degetele lui Dumnezeu, lipsit de inhibare, alăturând două concepte incompatibile cu lejeritatea pe care numai un parteneriat cu divinitatea o poate asigura: „Simplu”- „…cum se întâmplă în cazul soarelui/care este umbra materială a lui Dumnezeu.// toate părerile noastre, întocmai ca femeile, până la urmă cedează”; poet de dragoste dacă până şi declaraţiile ascunse n-ar purta în sine prezenţa lui Dumnezeu prezent între autor şi femeie. Aş îndrăzni să îl declar poet al revelaţiei ce îşi asumă toate riscurile acestei condiţii într-o contemporaneitate care s-a îndepărtat de Dumnezeu.
[modifică] Poem reprezentativ
- Crinul trandafiriu de la Cabinet
[modifică] Bibliografie
Texte preluate din volumul "Liber" cu acordul autorului.