Anaximene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Anaximene din Milet
Extinde
Anaximene din Milet

Anaximene (Greacă: Άναξιμένης) din Milet (585- 525 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic din a doua parte a secolului VI î.Hr., probabil un mai tânăr contemporan al lui Anaximandru, al cărui elev şi prieten se consideră că a fost.

Anaximene a fost preocupat, asemenea celorlaţi filozofi ionieni, de căutarea elementului primordial, etern şi divin, identificat de el cu aerul (înlocuind prin acesta apeiron-ul abstract al dascălului său).

El a considerat că aerul, cu conţinutul său variat, prezenţa sa universală, asociaţiile sale, în credinţele populare, cu fenomenul vieţii şi al creşterii, este sursa a tot ce există. Totul e aer la diferite niveluri de densitate, şi, sub influenţa căldurii, care produce dilataţie, şi a frigului, care produce contracţia volumelor, acesta dă nastere la diferitele forme ale existenţei. Procesul are loc în două direcţii, în funcţie de predominarea căldurii sau a frigului. Astfel s-a format un disc de pământ, care pluteşte într-un aer ce îl înconjoară. Condensări similare au produs Soarele şi stelele, iar starea de combustie pe care o au aceste corpuri este datorată vitezei mişcărilor lor.

Aerul este deci principiul tuturor lucrurilor, substrat unic şi infinit al lor (dar nu indefinit), element primordial nelimitat ca mărime. Rarefiat, devine foc; comprimat, apă, nor, pământ. Zeii înşişi s-au născut din aer, sufletul, la rândul lui este aer. Aerul este divinitatea, perfecţiunea deci, ceea ce cuprinde în sine totul şi la care revine totul.

Anaximene reconfirmă ideea comună a milesienilor că nimic nu se naşte din nimic. Filosofic, aceasta înseamnă: principiul este veşnic şi nimănui dator.

Anaximene a fost primul care a formulat teoria saltului calitativ în urma acumulărilor cantitative. Concepând sufletul ca o boare de aer, Anaximene abordează astfel tema raportului dintre conştiinţă şi materie, dintre om şi cosmos. Potrivit tradiţiei, el a fost primul om de ştiinţă care a recunoscut că luna nu posedă o sursă de lumină, ci o reflectă doar pe cea a soarelui, şi a explicat originea curcubeului. Autoritatea lui Anaximene a depăşit-o în secolul V î.Hr. pe cea a lui Anaximandru, ideile sale influienţându-i pe Anaxagora, Pitagora, Leucip, şi Democrit.


Acest articol face parte din seria Filozofilor presocratici

Şcoala milesiană : Thales • Anaximandru • Anaximene

Şcoala pitagoreică : Pitagora • Alcmeon • Philolaos • Archytas 

Şcoala din Efes : Heraclit — Şcoala eleată : Xenofan • Parmenide • Zenon din Eleea • Melissos din Samos

Pluraliştii : Anaxagora • Empedocle — Atomiştii : Leucip • Democrit

Sofişti : Protagoras • Prodicos • Gorgias • Hippias • Critias

Diogenes din Apollonia