Maria Banuş

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Maria Banuş (n. 10 aprilie 1914 - d. 1999) a fost o poetă, traducătoare şi eseistă din România. Era fiica lui Max Banuş, contabil şi director la Banca Marmorosch Blank şi a Anettei. Studiază Literele la Universitatea din Bucureşti. A sprijinit, o perioadă, regimul comunist din România, prin creaţiile sale cu caracter propagandistic. Mai târziu, în Franţa, Maria Banuş s-a considerat dizidentă.

[modifică] Selecţie din operele publicate

  • Ţara fetelor, 1937
  • Bucurie, 1949
  • Fiilor mei, 1949
  • Bucureşti, oraş iubit, 1953, poeme pentru copii
  • Versuri alese, 1953
  • Despre pământ, 1954
  • Îndrăgostiţii, 1954
  • Ţie-ţi vorbesc, Americă!, 1955
  • Se-arată lumea, 1956
  • Torentul, 1957
  • Poezii, 1957
  • Magnet, 1962
  • Metamorfoze, 1963
  • Diamantul, 1965
  • Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, 1980
  • Himera, 1980
  • Oricine şi ceva, 1972
  • Noiembrie, inocentul, 1981.

[modifică] Bibliografie suplimentară

Fişa biobliografică a autoarei în Dicţionarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Alexandru Sassu, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995