Mitologie traco-dacă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Mitologia traco-dacă
Poporul trac, era după cum spune Herodot "neamul cel mai numeros după inzi", şi ocupa un spaţiu vast din centrul şi estul continentulului european. Din marea familie a tracilor se evidenţiază dacii, numiţi, tot de Herodot, "cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci". Mitologia traco-dacă este una matură, bine închegată, cu un panteon restrâns, zeii fiind puţini, dar cu responsabilităţi bine definite. Dacii venerau un număr de 4-5 zei majori: Gebeleizis, Bendis, Derzis, un zeu al războiului, asemănător zeului grec Ares, căruia nu îi ştim numele şi probabil încă un număr restrâns de zei minori. De la apariţia profetului Zamolxis în Dacia, religia dacică devine monoteistă, acest profet fiind divinizat după moarte şi considerat zeul suprem.
[modifică] Obiceiuri şi ritualuri
Dacii se considerau nemuritori, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materială, la cea spirituală, cea a morţilor, peste care guverna, zeul lor, Zamolxes. De aceea, înaintea unor războaie, sau în timpul secetelor, ei trimiteau pe cel mai viteaz dintre tinerii daci, ca sol la Zamolxes. Tânărul era ales în urma unor competiţii. Istoricul Herodot povesteşte despre ritualul de trimitere al solului, astfel: "...câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii, apucându-l de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori şi apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile suliţelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredinţaţi că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai este în viaţă." Se mai ştie de asemenea despre daci, că atunci când este o furtună şi tună şi fulgeră, ei trag cu săgeţile spre cer pentru a-şi ameninţa zeul.
[modifică] Zei daci
Despre zeii daci se ştiu destul de puţine lucruri, datorită faptului că înaintea cuceririi romane, pentru grecii antici şi latinii, cultura şi chiar existenţa poporului dac constituiau un mister. Vitejia ieşită din comun a daco-geţilor, i-a făcut pe unii greci să elaboreze ipoteza că zeul elen al războiului, Ares s-ar fi născut în Dacia.
- Zeii daci erau:
- Gebeleizis - zeul suprem înaintea lui Zamolxes; zeul tunetelor şi al fulgerelor
- Bendis - zeiţa pădurilor, a farmecelor, a vrăjilor şi a lunii
- Derzis sau Derzelas - zeul vigorii, al sănătăţii
- Zamolxes - divinitatea supremă a dacilor, care a luat treptat locul lui Gebeleizis şi a celorlalţi zei
- o zeiţă a focului vetrei, a focului sacru, deci înzestrată cu atribute asemănătoare celor ale Vestei la romani
- un zeu al războiului (echivalent lui Ares sau Marte), căruia- dupa marturia lui Iordanes - geţii îi jertfeau prizonierii prinşi în război, "socotind ca zeul războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc"
- Dabatopienos - zeul metalurgiei
- Eitiosaros, despre care nu se ştiu prea multe informaţii;
[modifică] Zeii traci
- Bendis, zeiţă a pădurii, prezentă şi la daci
- Kotys sau Cottyto - zeiţa-mamă
- Heros - zeul lumii morţilor
- Zibelthiurdos - zeul furtunii
- Sabazius - zeul vinului echivalentul lui Dionis
- Orpheus - zeul cântecului, preluat de greci, drept eroul Orfeu
- Zemelo - o zeiţă a pământului
Vezi şi: