Reincarnare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

Cât de răspândită este credinţa în reîncarnare? Privind poziţionarea cadavrelor strămoşilor noştri în cimitire, se poate trage concluzia că aceştia credeau într-o formă de viaţă după moarte: corpul era adesea îngropat cu alimente, unelte şi arme, ceea ce sugerează credinţa că fie corpul fizic, fie cel spiritual vor avea nevoie de acestea în viaţa urmtăoare, în lumea aceasta sau în cealaltă. Vechii egipteni erau îngropaţi cu toată averea, pentru a-i ajuta în viaţa următoare; vechii greci erau adesea îngropaţi cu câte o monedă pe fiecare ochi, pentru a-i plăti lui Charon trecerea peste râul Styx. Credinţa în renaşterea sufletului şi forma pe care o poate lua acesta a avut multe variante. Vechii egipteni credeau că faraonii erau entităţi divine renăscute dintr-o formă umană. Miturile greceşti, romane şi nordice ne descriu vizitele repetate ale zeilor pe pământ, în forme de oameni, insecte, animale şi chiar obiecte fără viaţă. Sufletul e veşnic. Se reîncarnează şi o să se reîncarneze până în ziua când zeii o să-l cheme o dată pentru totdeauna la ei. La vechii greci, Socrate, Pitagora şi Platon se numără printre cei care au integrat reîncarnarea în studiul lor. La sfârşitul vieţii sale, Socrate spunea: „Sunt absolut convins că putem într-adevăr renaşte şi că sufletele vii provin din morţi...