Sistem nervos periferic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sistemul nervos periferic cuprinde acele componente ale sistemului nervos, care se află în afara creierului şi a măduvei spinării (cele două formând sistemul nervos central: SNC): nervii cranieni, nervii spinali şi ganglionii spinali cu prelungirile lor. Sistemul nervos periferic nu este protejat de oase sau de o barieră, cum este bariera hematoencefalică pentru creier (un fel de "filtru" al sângelui).
[modifică] Explicaţie
Din punct de vedere funcţional, împărţirea strictă între sistem nervos periferic şi central nu este tocmai corectă. Atât neuronii motori (responsabili pentru mişcare), cât şi cei vegetativi (responsabili pentru organele interne) îşi au corpul celular în SNC, şi doar proiecţiile (axonii)lor părăsesc această zonă. Chiar dacă neuronii senzitivi (care recepţioneaza stimulii) îşi au corpul celular în exteriorul SNC, majoritatea proiecţiilor lor se găsesc în SNC, unde se prelucrează propriu-zis informaţia. In concluzie, sistemul nervos perifeic nu trebuie văzut ca un sistem independent, ci ca o diviziune topografică în cadrul sistemului nervos.
[modifică] Componente
Ca şi în sistemul nervos în totalitatea lui, şi în sistemul nervos periferic se deosebesc două componente:
- (1) Fibre nervoase somatice eferente (motorii) destinate vieţii de relaţie, cu terminaţie în organele efectoare, în general în placa motorie musculară , responsabil de mişcarea voluntară sau reflexă, şi fibre nervoase aferente (sensitive sau sensoriale), provenind de la formaţiile receptoare, care transmit informaţii de la periferie în sistemul nervos central.
- (2) Fibre nervoase vegetative eferente sau aferente (simpatice sau parasimpatice), care depind de sistemul nervos autonom, responsabile pentru organele interne (viscere) şi activitatea glandulară (funcţii care sunt inconştiente).
În nervii periferici, cranieni sau spinali, fibrele nervoase somatice sunt amestecate în diverse proporţii cu cele vegetative. Exemple: Nervul oculomotor conţine atât fibre nervoase somatice pentru motilitatea extrinsecă a globilor oculari, cât şi fibre vegetative - simpatice şi parasimpatice - pentru motilitatea intrinsecă (iridoconstrictoare şi iridodilatatoare). Nervul vag sau pneumogastric conţine un mic contingent de fibre motoare somatice (de ex. pentru muşchii fonatori ai laringelui); cea mai mare parte este constituită din fibre vegetative parasimpatice, destinate organelor interne (viscere) din cutia toracică şi din abdomen. Nervul median este alcătuit din fibre somatice motoare şi sensitive aparţinând plexului brahial (C5 - T1) şi din fibre vegetative simpatice provenind din lanţul ganglionar cervical, în special din ganglionul stelat.
[modifică] Bibliografie
- Olteanu, A.& Lupu, V. (2000). Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
- Miu, A. C. & Olteanu, A. I. (2003). Neuroştiinţe. De la mecanisme moleculare şi celulare la comportament şi evoluţie. Vol. I: Dezvoltarea sistemului nervos. Dacia, Cluj-Napoca.
|
---|
Creier | Măduva spinării | Sistemul nervos central | Sistemul nervos periferic | Sistemul nervos somatic | Sistemul nervos autonom | Sistemul nervos simpatic | Sistemul nervos parasimpatic | Sistem senzorial |