Ion Brătianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dezambiguizare
Acest articol se referă la Ion Brătianu. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Brătianu (dezambiguizare).


Ion C. Brătianu (2 iunie 1821 - 16 mai 1891) a fost un om politic român, născut la Piteşti în Ţara Românească. A intrat în armata munteană în 1838 şi a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în Muntenia, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti şi alţi politicieni proeminenţi, la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliţiei în guvernul provizoriu al acelui an.

Ion C. Brătianu
Extinde
Ion C. Brătianu


După restaurarea Rusească şi Otomană la puţin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, şi dorind să influenţeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse şi autonomia principatelor dunărene. În 1854, totuşi, a fost condamnat la plata a £120 şi la trei luni de închisoare, apoi ajungând la un azil de nebuni. În 1856, se întoarce acasă, cu fratele său, Dimitrie Brătianu, după aceea unul dintre cei mai mari adversari politici.

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza şi la alegerea Prinţului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate în revoluţia din 1870, dar eliberat la scurt timp.

În 1876, ajutat de C. A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituţiei şi alte reforme.

După 1883, Brătianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul şi aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani.

Lunga sa activitate politică, fără egal în istoria României, l-a făcut foarte nepopular, iar la sfârşit, demiterea sa părea inevitabilă. Dar orice acţiuni luate împotriva ministrului ar fi inclus şi atacuri împotriva regelui, care era responsabil de politica lui; ca atare, demiterea sa a fost prevenită de votul Parlamentului din februarie 1890.

În afară de a fi un politician important al României în timpul anilor critici 1876-1888, Ion C. Brătianu fost şi scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l'empire d'Autriche dans la question d'Orient (1855), Réflexions sur la situation (1856), Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris (1857) şi La Question religieuse en Roumanie (1866) au fost bine primite la Paris.


Predecesor:
Nicolae Golescu
Prim-ministrul României
iulie – 28 noiembrie 1868
Succesor:
Dimitrie Ghica
Predecesor:
Manolache Costache Epureanu
Prim-ministrul României
5 august 187619 aprilie 1881
Succesor:
Dimitrie Brătianu
Predecesor:
Dimitrie Brătianu
Prim-ministrul României
21 iunie 188113 aprilie 1888
Succesor:
Teodor Rosetti
Predecesor:
Ion Câmpineanu
Ministrul României al Afacerilor Externe
25 octombrie15 decembrie 1885
(ad-interim)
Succesor:
Mihail Pherekyde



Prim Miniştrii ai României
 Principatele Române Unite  B. Catargiu | Creţulescu | Kogălniceanu | Creţulescu | L. Catargiu | I. Ghica | Creţulescu | Ş. Golescu | N. Golescu | Ion C. Brătianu | D. Ghica | A. Golescu | Epureanu | I. Ghica | L. Catargiu | Florescu | Epureanu | Ion C. Brătianu | D. Brătianu | Ion C. Brătianu
 Regatul României  Ion C. Brătianu | Rosetti | L. Catargiu | Florescu | L. Catargiu | Sturdza | Aurelian | Sturdza | Cantacuzino | Carp | Sturdza | Cantacuzino | Sturdza | Ion I. C. Brătianu | Carp | Maiorescu | Ion I. C. Brătianu | Averescu | Marghiloman | Coandă | Ion I. C. Brătianu | Văitoianu | Vaida-Voevod | Averescu | Ionescu | Ion I. C. Brătianu | Averescu | Ştirbey | Ion I. C. Brătianu | V. Brătianu | Maniu | Mironescu | Maniu | Mironescu | Iorga | Vaida-Voevod | Maniu | Vaida-Voevod | Duca | Anghelescu | Tătărescu | Goga | Cristea | Călinescu | Argeşanu | Argetoianu | Tătărescu | Gigurtu | Antonescu | Sănătescu | Rădescu | Groza
 România comunistă  Groza | Gheorghiu-Dej | Stoica | Maurer | Mănescu | Verdeţ | Dăscălescu
 România după 1989  Roman | Stolojan | Văcăroiu | Ciorbea | Dejeu | Vasile | Athanasiu | Isărescu | Năstase | Bejinariu | Popescu-Tăriceanu