Etrusci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Etruscii au locuit regiunea din Italia, numită Etruria (cuprinzând Toscana, regiunea de nord a Latiumului, şi părţi din Umbria), începând cu 1000–900 î.Ch. până în primul secol după Christos, deci înaintea formării Republicii Romane.

Exemplu de ceramică etruscă
Extinde
Exemplu de ceramică etruscă

Cuprins

[modifică] Origini

Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvântul etrusc provenind din : Trusci, Etruri sau Etrusci, dupa cum le spuneau romanii, Tyrsanoi sau Tyrrkenoi, dupa cum ii denumeau vechii greci. Herodot spune că etruscii provin din regiunea anatoliană Lidia(Lydia), dar Dionis din Halicarnass atestă faptul că de fapt etruscii erau locuitori nativi ai Etruriei, care îşi spuneau Rasenna. Acest mister al originii etruscilor a condus către numeroase studii, începând cu secolele XV şi XVI, şi continuând şi în prezent, când se pare că se confirmă continuitatea vechilor civilazţii din partea de nord a Italiei. De asemenea, nici limba etruscă nu este foarte bine descifrată, majoritatea informaţiilor pe care le avem despre etrusci provin din surse romane. În ce priveşte patria de origine a etruscilor, nu trebuie omis faptul că Etruria propriu-zis se numea Tuscia. Dar Thyscia (citit tuscia) era numele străvechi al Tisei, vecină cu Munţii Apuseni, de unde au plecat etruscii, ceea ce ne confirmă indubitabil că Tuscia italiană a conservat numele originar al patriei etruscilor. Chiar numele actual al Tisei, consemnat documentar în secolul al XI-lea alături de Tyscia, este de origine etruscă, el însemnând "puţin", posibil nume dat acestui râu în comparaţie cu fluviul Dunărea.

[modifică] Organizarea politică

Centrul etruscilor a fost Toscana, unde etruscii s-au dezvoltat ca agricultori şi viticultori foarte buni, dar şi ca artizani ai unei ceramici deosebite. Etruscii au fost consideraţi mai avansaţi tehnologic, faţă de vecinii lor, chiar şi decât romanii, minele de plumb, cositor, fier sau cupru furnizând materia primă pentru o metalurgie din care se aprovizionau până şi grecii sau cartaginezii. Etruscii s-au organizat în oraşe-state începând cu secolul 8 î.Ch, acestea fiind Arretium (Arezzo), Caisra (Caere sau Cerveteri), Clevsin (Clusium sau Chiusi), Curtun ( Cortona), Perusna (Perugia), Fufluna sau Pupluna (Populonia), Veii, Tarchna (Tarquinii sau Tarquinia-Corneto, cu celebrele morminte pictate), Vetluna (Vetulonia), Felathri (Volaterrae sau Volterra), Velzna (Volsinii sau Bolsena), and Velch (Volci sau Vulci), precum şi oraşele actuale Mantua şi Bologna, sau pierdutele Atria şi Spina. bla bla bla

[modifică] Vestigii

Cea mai mare colecţie de artefacte cu origini etrusce se găseşte la Museo Nazionale di Villa Giulia din Roma, un muzeu înfiinţat de Papa Iuliu III. De asemenea există numeroase vestigii arheologice în oraşele înfiinţate de ei şi care rezistă până astăzi. Descoperiri importante şi care au atras atenţia lumii asupra acestei civilizaţii au fost mormintele pictate din Tarquinia. În secolul al XIX-lea se declanşase chiar o manie cu privire la etrusci, orice muzeu mândrindu-se cu artefacte etrusce, în defavoarea siturilor arheologice.

[modifică] Limba

Limba etruscă este cunoscută astăzi din puţinele inscripţii păstrate. Ei nu aveau obiceiul - precum grecii - să scrie epopei, ci foloseau scrisul mai mult pentru ritualuri - ca triburile Daciei. Se remarcă o similitudine între anumite cuvinte etrusce şi corespondenţele lor româneşti, ceea ce ar duce spre concluzia că ambele limbi au avut la bază fondul vechi european. Exemple:

  • ame - mama
  • ana - cana
  • ape - hap!
  • ati - tata (tati)
  • cal - cal
  • carath - gard
  • nata - noapte
  • nuk - nu
  • terg - târg
  • vinus - vin

[modifică] Bibliografie

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

Un articol destul de cuprinzător