Mitologie persană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Persia este numele grecesc pentru Iran, nume prin care această ţară a fost cunoscută până în 1935. Bazată pe o luptă permanentă între bine şi rău, între Ahura Mazda şi Angra Maynu, mitologia persană este una plină de mister şi de taine. Panteonul persan este foarte bogat, iar zeii sunt împărţiţi în două grupe antitetice: zei buni şi zei răi.
Mitologia persană este ansamblul de credinţe şi practici al grupului etno-lingvistic şi cultural de oameni care locuiau în Antichitate în teritoriul de astăzi al Iranului. Mitologia persană s-a răspândit şi în afara acestei ţări până în Asia Centrală şi până la Marea Neagră.
[modifică] Surse
Izvorul cel mai importnat pentru cunoaşterea fazei celei mai vechi a religie iiraniene este colecţia de texte sacre intitulată Avesta (cuvântul "Avesta" provine de la termenul "Abstag", "text de bază"). Aceste texte au fost transmise iniţial pe cale orală, urmînd ca mai apoi să fie scrise în perioada post-sassanidică. Cea mai veche parte a "Avestei", Gathas sau imnurile au fost, conform tradiţiei opera profetului Zoroastru însuşi. Colecţia centrală a miturilor din mitologia persană se află în scrierea Shahnameh a lui Ferdowsi, alcătuită cu peste două mii de ani în urmă. Opera lui Ferdowsi descrie amănunţit legendele şi personajele din Mazdeism şi Zoroastrism, nu doar din Avesta, ci şi din texte scrise mai târziu, cum ar fi Bundahishn şi Denkard'.
[modifică] Fondul religios
Personajele din mitologia persană se împart aproape mereu în două tabere diferite. Ele sunt fie benefice fie malefice. Rezultatul permanentei lupte între bine şi rău se bazează pe o concepţie din Zoroastrism, cea a dublei creaţii a lumii. Ahura Mazda (Avestan sau Ohrmazd) şi Amesha Spentas sunt sursele energiei constructive, pozitive, în timp ce Angra Mainyu şi Daevas sunt sursele întunericului, distrugerii, sterilităţii şi morţii.
Aflat foarte des în limba persană "daeva" înseamnă "celest" sau "strălucitor"'. Aceste divinităţi erau venerate în religia mazdeismului înaintea zoroastismului, şi erau fiinţe sacre. După reforma religioasă a lui Zarathustra termenul "daeva" a început, dimpotrivă, să fie asociat cu "demon" . Chiar şi pe vremea aceea persanii care trăiau la sud de Marea Caspică au continuat să creadă în daeva şi au rezistat presiunii de-a accepta Zoroastrianismul, iar legendele despre daeva au reuşit să supravieţuiască până în ziua de azi. De exmplu, aceea legendă despre Div-e Sepid (daeva albă) de Mazandaran
Chiar mai mult de atât, Angra Mainyu în persană Ahriman, cândva un epitom Zoroastrian al răului, care in literatura Persană de mai târziu si-a pierdut sensul său original ajungând să fie descris ca div. Descrierea religioasă a lui Ahriman în era ce a urmat invaziei Islamice îl înfăţişează pe acesta ca fiind un bărbat uriaş cu pilea foarte aspră si care are două coarne.
[modifică] Bine şi rău

Cel mai faimos personaj legendar din povestirile persane este Rostam. La polul opus se află Zahhak, un simbol al despotismului care în final a fost învins de Kaveh fierarul care a condus o răscoală a poporului împotriva lui. Zahhak era păzit de două vipere care creşteau din umerii săi. Nu conta de câte ori erau decapitate, noi capete creşteau pentru a-l proteja. Sarpele, ca şi în multe alte mitologii orientale, era un simbol al răului. Dar multe alte animale şi păsări apar în mitologia iraniană şi în mod special păsările reprezentau semne de bun augur. Cea mai vestită este Simorgh, o pasăre mare şi puternică, Homa, pasărea regală a victoriei a cărei penaj împodobea coroanele şi Samandar, phoenix-ul.
Pari (Avestan: Pairika), considerată o femeie frumoasă dar totuşi malefică în mitologia timpurie, treptat ea a devenit mai puţin rea si mult mai frumoasa până în perioada islamică când a devenit un simbol al frumuseţii la fel ca şi fecioarele din Paradis. Oricum, o alta femeie malefica, Patiareh, acum simbolizează prostituţia.
- Zeii buni:
- Ahura Mazda - zeul suprem, zeul cunoaşterii
- Ameretat - zeiţa nemuririi şi a vegetaţiei verzi
- Anahita - zeiţa iubirii, a frumuseţii şi a fertilităţii
- Apo - zeiţa apei
- Ariştat - zeiţa cinstei
- Armati - zeiţa devotamentului, credinţei şi venerării
- Aşa - zeul adevărului, al legii şi al ordinii
- Asuan - zeul cerului
- Atar sau Atesh - zeul focului
- Haoma - zeiţa ierbii secrete a nemuririi
- Haurvatat - zeiţa prosperităţii
- Hvarekşaeta sau Khurid - zeul soarelui
- Khshathra - zeul suveranităţii oportune
- Mithra - zeul loialităţii, al sincerităţii
- Raşnaw - zeul dreptăţii
- Rapithwin - zeul amiezei
- Sraoşa - zeul supunerii, al fidelităţii şi al rugăciunii
- Tiştrya - zeul ploii
- Tuşnamatay - zeiţa meditaţiei
- Vata - zeul vântului
- Verethragna sau Varhagn - zeul victoriei
- Vohu Manah - zeul animalelor domesticite
- Zam-Armatay - zeiţa pământului
- Zeii răi:
- Angra Maynu sau Ahriman - zeul întunericului, marele spirit al răului
- Aesma Daeva - zeul furiei şi al răzbunării
- Aka Manah - zeul desfrânării
- Asto Vidatu -zeul morţii
- Drug - zeiţa minciunii
- Indra - zeul revoltei, răzvrătirii şi al apostaziei
- Nanghaithya - zeiţa nemulţumirii, a supărării
- Saurva
- Tawrich - zeiţa foamei
- Zarich - zeiţa îmbătrânirii