Pseudo-arheologie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pseudo-arheologia este considerată o deviaţie ştiinţifică a arheologiei.
[modifică] Date generale
Prin termenul de pseudo-arheologie se înţelege în general respingerea unor teorii ştiinţifice consacrate cum ar fi de exemplu evoluţionismul şi susţinerea unor teorii religioase sau mistice cum ar fi de exemplu creaţionismul sau implicarea unor civilizaţii extraterestre în evoluţia civilizaţiei. În manifestările naţionaliste pseudo-arheologii utilizează date furnizate de cercetarea arheologică ca argumente în a demonstra superioritatea rasială, etnică sau culturala a unei regiuni, ţări sau popor. La nivel mondial cei mai cunoscuţi pseudo-arheologi sunt Erich von Däniken şi Graham Hancock.
[modifică] Pseudo-arheologia în România
Apariţia acestor deviaţii ştinţifice în România este legată de discursul politic şi în mod special de manifestaţii ale naţionalismului românesc. Primele manifestări pseudo-arheologice au fost legate de fenomenul de etnogeneză românesc si s-a remarcat prin susţinerea purităţii etnice a românilor, ca urmaşi direcţi ai civilizaţiei romane. Manifestari de acest gen se regăsesc până în prezent în studiul etnogenezei româneşti prin accentuarea latinităţii şi continuităţii româneşti la nordul Dunării şi analiza strict etnică a materialor arheologice. Alte exemple de acest gen sunt legate de civilizaţia dacică prin accentuarea elementelor mistice din religia sau cultura materială dacică: calendare solare, rolul dacilor în dezvoltarea civilizaţiei, muntele sfânt, plantele medicinale sau pentru epoci mai vechi prin exagerarea interpretărilor unor materiale arheologice ca de exemplu Tăbliţele de la Tărtăria.