Diodă semiconductoare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Prezentare
Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic constituit dintr-o joncţiune pn prevăzută cu contacte metalice la regiunile p şi n şi introdusă într-o capsulă din sticlă sau metal.
Regiunea p a joncţiunii constituie anodul diodei, iar joncţiunea n , catodul.
Dioda semiconductoare se caracterizează prin conductivitate unidirecţională, ca şi dioda cu vid:
-
- - în cazul polarizării în sens direct permite trecerea unui curent mare (curent direct),
- - în cazul polarizării în sens invers permite trecerea unui curent mic (curent invers).
[modifică] Clasificare
- După materialul din care se realizează:
- După caracteristicile joncţiunii:
- - diodă redresoare
- - diodă stabilizatoare de tensiune (diodă Zener)
- - diodă de comutaţie
- - diodă cu capacitate variabilă (varactor sau varicap)
- - diodă tunel
- - diodă diac
- - diodă Gunn
[modifică] Parametri
- Tensiunea de prag (de deschidere), (Up)
La diodele care sunt construite din germaniu Up este cuprinsă între 0,2V-0,4V, iar cele din siliciu între 0,4V-0,8V.
-
- Up-Ge-0,2V-0,4V
- Up-Si-0,4V-0,8V
- Curentul maxim direct, (Iam)
- Tensiunea maxima inversa, (Uinv.max)
[modifică] Vezi şi:
[modifică] Bibliografie
- N. Drăgulănescu, Agenda radioelectronistului, Editura tehnică, Bucureşti, 1989.