Regatele dacice
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Antichitatea
Apariţia proprietăţii private a determinat diferenţierea socială după avere care a condus la stratificarea societăţii dacice şi la apariţia claselor sociale Tarabostes (Pileati) si Comati. Primii reprezentau aristocraţia militară şi sacerdotală, iar ceilalţi producătorii liberi, marea masă a populaţiei (agricultori, meşteşugari). Stratificarea socială a fost însoţită de apariţia primelor triburi şi uniuni de triburi, conduse de şefi militari, Regi. Principalele triburi daco-getice sunt:
apulii în zona Alba Iulia; burii pe malurile Oltului; carpii în Moldova Centrală; costobocii în nordul Moldovei şi în Maramureş; crobyzii şi tryzii în Dobrogea.
Fiecare trib stăpânea un teritoriu cu o aşezare mare, fortificată numită "dava", având rol de centru administrativ. Dovezile arheologice, precum şi izvoarele narative, atestă existenţa unor puternice uniuni de triburi conduse de "basilei" (regi) pe întreaga durată istorică a Antichităţii. Astfel, in sec. al IV-lea î. Hr. este atestată uniunea de triburi condusă de "rex Histrianorum", care se opune sciţilor. Mai târziu, Alexandru Macedon înfrânge o uniune de triburi din nordul Dunării la 335 î. Hr. Între 300 î. Hr. şi 292 î. Hr. se desfăşoară confruntările dintre uniunea de triburi din centrul Munteniei condusă de Dromichaites, cu reşedinţa la Helis, şi aceea condusă de Lisimach, care este luat prizonier. Tot în sec. III î. Hr. este menţionată, intr-o inscripţie de la Histria o uniune de triburi din sudul Moldovei condusă de Zalmodegikos. Între secolele III şi II î. Hr., Histria este atacată de tracii sudici, conduşi de Zoltes. O inscripţie a cetăţii aminteşte pe Rhemaxos şi pe fiul acestuia, conducători dobrogeni, care ajută cetatea. La începutul sec. II Î. Hr., în estul Transilvaniei, uniunea de triburi condusă de Oroles se luptă cu bastarnii, fiind succedată în menţiunile istorice de uniunea condusă de Rubobostes, pe acelaşi teritoriu.
[modifică] Statul dac
În sec. I î. Hr., societatea geto-dacă trece printr-un proces amplu de modernizare, care a condus la apariţia statului dac centralizat, care era o monarhie militară. Primul rege dac a fost Burebista (82-44 î. Hr.). Acesta a unit triburile geto-dace,prin diplomatie si lupte, cu ajutorul lui Deceneu (preot) şi a creat un stat puternic, cu centrul la Sarmisegetuza Regia, în Munţii Orăştie. Sub Burebista, statul dac a atins cea mai mare întindere, limitele sale situându-se, potrivit lui Strabon, la N, în Carpaţii Păduroşi, la V, la Dunărea Mijlocie şi actuala Slovacie, la S în Munţii Haemus (Balcani) iar la E la gurile Bugului şi la Marea Neagră. În anul 48 î. Hr. întreprinde o campanie la sudul Dunării, în Pen. Balcanică. Asigurându-şi graniţele, Burebista s-a implicat în războiul civil dintre Caesar şi Pompei, ajutându-l pe Pompei. Caesar, învingător, a organizat o expediţie de pedepsire a lui Burebista, care însă a fost întreruptă prin moartea lui Caesar în 44 î. Hr., urmată la scurt timp de moartea lui Burebista.
[modifică] Urmaşii lui Burebista
O dată cu moartea lui Burebista, statul dac, slab centralizat, s-a dezmembrat rapid în patru, apoi cinci, organizări politice. În inima statului lui Burebista, în zona Munţilor Orăştie, Deceneu, mare preot în timpul lui Burebista, a preluat puterea. El a fost succedat de Comosicus, de Scorilo, si apoi de Diurpaneus. Acesta a făcut o incursiune în provincia Moesia în iarna 85-86 d. Hr., împotriva romanilor, care îl înfrâng.
În celelalte provincii, sunt atestaţi Coson, rege în nordul Munteniei, amestecat în războiul civil roman din perioada lui Octavian Augustus; Cotiso, rege în Banat, care face incursiuni la sudul Dunării; Dicomes, rege în centrul şi sudul Moldovei, care susţine pe Marc Antoniu în lupta de la Actium; şi Roles, rege în Dobrogea, care se aliază cu romanii împotriva lui Dapix şi Zyraxes, în iarna 28-29 d. Hr.
În acest context vine la putere Decebal (87-106 d. Hr.). Acesta reface unitatea statului dac, pe un teritoriu mai mic decât statul lui Burebista, însă mai centralizat şi mai puternic. Încă din 87, trebuie să respingă atacurile romanilor, mai întâi la Turnu Roşu, unde înfrânge o armată romană condusă de Cornelius Fuscus, la Tapae. În 88, o armată romană sub Tettius Iulianus atacă din nou prin Banat, Decebal încheind o pace cu Domiţian în 89, care îl transforma în client al Romei. Confruntarea decisivă a avut loc în 101-102 când armata romană, condusă de împăratul Traian, după ample pregătiri, a atacat Dacia, Decebal fiind silit să încheie o pace zdrobitoare. De aici şi până la înfrângerea din 105-106 mai era doar un pas, facilitat de construirea podului peste Dunăre de la Drobeta de către Apolodor din Damasc Statul dac fiind ocupat, triburile dacice de la nord (Dacii liberi) au rămas cu o organizare gentilică, aliindu-se uneori cu carpii pentru a prăda în provincia romană Dacia.