Livius Ciocârlie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Livius Ciocârlie (n. 7 octombrie, 1935, Timişoara) este un critic literar, eseist, scriitor, memorialist şi profesor universitar român contemporan.

Cuprins

[modifică] Studii

În 1958 este absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, iar în 1972 - 1973 devine doctor în Filologie, specialitatea Franceză (1975)

[modifică] Carieră

Este profesor universitar la Catedra de literatură franceză a Universităţii din Timişoara din 1990 şi profesor invitat la Universitatea "Michel de Montaigne" din Bordeaux.

A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pe 2004.


[modifică] Cărţi publicate

[modifică] Studii critice

  • Realism şi devenire poetică în literatura franceză, 1974 (Ed. Facla, premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor)
  • Negru şi alb. De la simbolul romantic la textul modern, 1979

Ed. Cartea Romaneasca, premiul Uniunii Scriitorilor

  • Mari corespondenţe, Ed. Cartea Românească, 1981
  • Eseuri critice, Ed. Facla, 1983, premiul Uniunii Scriitorilor
  • Caietele lui Cioran, (Ed. Scrisul Românesc, 2000)

[modifică] Jurnale, eseuri, romane

  • Un Burgtheater provincial, (Ed. Cartea Românească, 1985)
  • Clopotul scufundat, (Ed. Cartea Românească, 1988)
  • Fragmente despre vid, (Ed. Cartea Românească, 1992)
  • Paradisul derizoriu, (Ed. Humanitas, 1993)
  • Viaţa în paranteze, (Ed. Amarcord, 1995, premiul Fundaţiei pentru o Societate deschisă şi premiul Salonului de carte de la Cluj)
  • Cap şi pajură, (Ed. Albatros, 1997)
  • Trei într-o galera, (Ed. Echinox, 1998, premiul ASPRO)
  • Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă, 2000
  • De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, Ed. Polirom, 2001, premiul Uniunii Scriitorilor)
  • & comp, (Ed. Polirom, 2003)
  • ...pe mine sa nu contati, convorbiri cu Mircea Benţea (Ed. Paralela 45, 2003)