Johannes Brahms

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Johannes Brahms (7 mai 18333 aprilie 1897) a fost un compozitor german de muzică romantică, care a trăit majoritatea vieţii sale la Viena, Austria. Brahms a fost considerat de către mulţi "succesorul" lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven (poreclă folosită şi astăzi).

Johannes Brahms
Extinde
Johannes Brahms

Cuprins

[modifică] Viaţa

Brahms s-a născut în Hamburg. Tatăl său, care i-a dar primele lecţii de muzică, era un dublu basist. Brahms se remarca la pian şi ajuta la suplementarea venitului relativ scăzut al familiei prin interpretări în restaurante şi teatre, precum şi prin oferirea de lecţii de pian. Deşi povestirea larg-cunoscută este că Brahms a trebuit să interpreteze pianul în baruri şi bordeluri, studii recente, precum cele ale lui Kurt Hoffman[1], sugerează că acest fapt este probabil incorect. Pentru o perioadă el a învăţat şi violoncelul, deşi progresul său a fost întrerupt odată cu sustragerea instrumentului chiar de către profesorul său.

Tânărul Brahms a interpretat câteva concerte publice, dar nu a devenit foarte cunoscut drept pianist (deşi mai târziu avea să interpreteze ambele premiere ale lucrărilor sale Piano Concerto No. 1 în 1859 şi Piano Concerto No. 2 în 1881).

A început să şi compună, însă eforturile sale n-au primit atenţia cuvenită până în 1853, când a mers într-un tur de concerte alături de Eduard Reményi. În acest tur, a făcut cunoştinţă cu Joseph Joachim, Franz Liszt şi mai târziu a fost introdus marelui compozitor german Robert Schumann. Reményi s-a simţit, însă, ofensat de eşecul lui Brahms în a aprecia cu toată inima Sonata în B minor a lui Liszt într-o vizită la Curtea de la Weimar, unde Liszt era muzicianul curţii, iar Brahms a adormit într-una dintre operele recent compuse ale acestuia. Mulţi dintre prietenii lui Brahms au afirmat că Reményi, fiind un curtezan şelfuit, se aştepta ca tânărul Brahms să se conformeze practicii obişnuite a aplauzelor politicoase acordate piesei unei celebritaţi, însă acesta a afişat simple complimente amabile. I-a spus lui Brahms că prietenia lor trebuie să se sfârşească, deşi nu era clar dacă Liszt se simţise sau nu ofensat. Joachim, însă, avea să devină unul dintre cei mai apropiaţi prieteni, iar Schumann, prin articole slăvitoare pentru Brahms, a jucat un rol important în alertarea publicului despre compoziţiile tânărului. Lui Brahms i-a fost prezentată şi soţia lui Schumann, compozitoarea şi pianista Clara, cu 14 ani mai în vârstă, alături de care a purtat o prietenie afectivă pasională, însă întotdeauna platonică. Brahms nu s-a căsătorit niciodată.

Mormântul lui Brahms în Zentralfriedhof (Cimitirul central), Viena.
Extinde
Mormântul lui Brahms în Zentralfriedhof (Cimitirul central), Viena.

În 1862 se stabileşte permanent în Viena şi începe să se concentreze total asupra compunerii. Cu lucrări precum Recviemul german, Brahms îşi stabileşte până la final o reputaţie puternică şi devine recunoscut încă din timpul vieţii sale drept unul dintre marii compozitori. Poate că aceasta i-a oferit în sfârşit încrederea necesară pentru a termina prima sa simfonie; ea apare în 1876, după aproape zece ani de trudă. Celelalte trei simfonii au urmat apoi într-o succesiune îndestul de rapidă (1877, 1883, 1885).

Brahms călătorea adesea, atât pentru afaceri (concerte în turnee), cât şi din plăcere. Vizita deseori Italia în timpul primăverii şi de obicei se stabilea într-o aşezare rurală plăcură în care putea compune în timpul verii. Îi plăcea în mod deosebit să petreacă timp afară, unde simţea că putea gândi mai limpede.

În 1890, la vârsta de 57 de ani, Brahms decide să renunţe la compus. S-a dovedit mai târziu, însă, că nu şi-a putut respecta decizia şi în anii premergători morţii sale a scris un număr de capodopere recunoscute, inclusiv cele două sonate pentru clarinet Op. 120 (1894) şi cele Patru Melodii Serioase (Vier ernste Gesänge) Op. 121 (1896).

În timpul terminării melodiilor din cadrul Op. 121 Brahms cade lovit de cancer (sursele sunt incerte fie a fost vorba despre ficat sau pancreas). Condiţia sa se înrăutăţeşte treptat şi la 3 aprilie 1897 moare. Este înmormântat în Zentralfriedhof din Viena.

[modifică] Lucrări

Brahms a compus un număr de opere importante pentru orchestră, inclusiv patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un dublu concert pentru vioară şi violoncel şi ampla lucrare corală Un recviem german (Ein deutsches Requiem). Ultimul dintre acestea este notabil în a nu fi un recviem tradiţional, liturgic (Missa pro defunctis), dar o aşezare de texte pe care Brahms le-a ales din Biblia lui Luther. De asemenea, Brahms a fost un compozitor prolific în forma temei şi variaţiei, compunând remarcabilele Variaţii şi Fugă a unei Teme după Handel, Variaţii Paganini şi Variaţii a unei Teme după Joseph Haydn, alături de seturi mai puţin cunoscute de alte variaţii.

De asemenea, Brahms a compus şi o mare cantitate de lucrări pentru trupe mici. Multele lucrări de muzică de cameră formează o parte din miezul acestui repertoriu, aidoma muzicii sale pentru pian solo. Brahms este considerat drept fiind printre cei mai mari compozitori de lieduri, aparţinându-i un număr de aproape 200. A compus şi un set de preludii corale pentru orgă cu puţin timp înainte de moartea sa, care au devenit astăzi o parte importantă din repertoriul standard al orgii.

Brahms nu a compus niciodată vreo operă, nici nu s-a folosit vreodată de forma de poem ton caracteristică secolului al XIX-lea. Brahms era un adept înverşunat al muzicii absolute - muzică ce nu se bazează pe o scenă concretă sau narativă precum în cazul unui poem ton.

Pentru o listă de lucrări, vezi Listă de compoziţii de Johannes Brahms.

[modifică] Influenţe asupra lui Brahms

Brahms îl venera pe Beethoven, poate chiar mai mult decât ceilalţi compozitori romantici. În casa compozitorului, un bust de marmură a lui Beethoven privea în jos spre locul unde compunea. Lucrările sale conţin un număr de aparente imitaţii ale lui Beethoven. Astfel, începutul lui Brahms Prima sonată pentru pian este foarte aproape cu începutul lui Beethoven Hammerklavier sonata; iar tema principală a finalului lui Brahms Prima simfonie este evocatoare la finalul lui Beethoven Simfonia a noua, iar când această ultimă asemănare i-a fost subliniată lui Brahms, acesta a replicat: "Orice măgar poate vedea asta".

Brahms iubea şi compozitorii clasici de mai înainte - Mozart şi Haydn. Colecţiona primele ediţii şi autografe ale operelor lor şi edita ediţiile care se interpretau pe scenă.

Afecţiuna lui Brahms pentru perioada clasică se reflectă şi în alegerea genurilor sale: el favoriza formele clasice ale sonatei, simfoniei şi concerto şi compunea frecvent mişcări în forma sonată. Deşi Although Brahms este adesea categorisit drept cel mai "clasic" compozitor romantic, această etichetă nu se reflectă în lucrările sale. Împărţirea sa publică între şcoala muzicală a lui Richard Wagner şi cea proprie i-a câştigat această etichetă, cum deseori critica lipsa lui Wagner de contrapuncte în compoziţiile sale. Dacă am analiza atent lucrarea lui Brahms, am observa că este complet romantic în stil, răvăşind forma liniilor de compoziţie aidoma oricărui alt compozitor din acele timpuri. Rivalitatea între Brahms şi Wagner, însă, a marcat o mare diviziune în comunitatea muzicală, cei care erau de partea lui Brahms şi cei care favorizau muzica lui Wagner. Deşi Wagner reprezenta un rival feroce, spre bătrâneţe Brahms a recunoscut cât de mult respecta compoziţiile acestuia.

O influenţa diferită asupra lui Brahms a avut-o muzica folk. Brahms a compus lucrări pentru pian şi voce însumând 144 de melodii folk germane, iar multe dintre liedurile sale reflectă teme folk sau descriu scene din viaţa rurală. Dansurile ungare se aflau printre cele mai profitabile compoziţii ale sale şi variantele orchestrate rămân arhicunoscute până în zilele noastre.

Brahms a fost cu siguranţă influenţat şi de dezvoltarea tehnologică a pianului, care a atins esenţial forma sa modernă în timpul vieţii sale. O mare parte a muzicii de pian a lui Brahms şi multe dintre liedurile sale folosesc joasele note şi pedala pentru a obţine un sunet bogat şi puternic.

[modifică] Personalitatea lui Brahms

Precum Beethoven, Brahms era un iubitor al naturii şi mergea adesea la plimbare prin pădurile din jurul Vienei. Adesea aducea dulciuri pentru a le oferi copiilor. Adulţilor Brahms le părea deseori brusc şi sarcastic, iar uneori aliena alte persoane în afara celor cu care se simţea comod. Elevul său, Gustav Jenner a scris, "Brahms a câştigat, pe bună dreptate, reputaţia de a fi un morăcănos, deşi puţini ar putea fi la fel de adorabili precum el [2]". Avea şi obiceiuri previzibile care erau redate de către presa vieneză, precum vizita sa zilnică la taverna Ariciul Roşu, favorita sa în Viena, iar presa remarca îndeosebi stilul său de a merge cu mâinile strânse la spate, pe care îl imortaliza în caricaturi reprezentând şi un arici roşu mergând alături de el. Cei care i-au rămas prieteni i-au fost foarte loiali, iar în reciproc, el oferea loialitate şi generozitate egală. A fost prieten de-o viaţă cu Johann Strauss al II-lea deşi se diferenţiau foarte tare în compoziţie. Brahms chiar s-a zbătut pentru a ajunge la Theater an der Wien din Viena pentru premiera operetei lui Strauss, Die Göttin der Vernunft, în 1897 înainte de moartea sa. Poate cel mai mare tribut pe care Brahms i l-a pătut plăti lui Strauss a fost remarca sa că ar fi renunţat la orice ce dacă i-ar fi fost dat să compună valsul Dunărea Albastră. O anectodă datând din vremea când Brahms a făcut cunoştinţă cu Strauss este că fără ruşine, ultimul dintre ei a notat cuvintele 'vai, no de Brahms!' pe autograful faimosului vals.

Începând cu anii 1860, când lucrările sale se vindeau la scară largă, Brahms era chiar reuşit financiar. Prefera un stil de viaţă modest, însă, trăind într-un simplu apartament de trei camere, având o servitoare. Dădea de pomană majoritatea banilor rudelor sale şi sprijinea în anonimat un număr de tineri muzicieni.

Brahms era un perfecţionist extrem. De exemplu, este discutabil faptul că simfonia pe care noi o numim Prima este prima simfonie a sa, din moment ce Brahms adesea distrugea lucrări complete care nu se ridicau la standardele sale de calitate. Un alt factor care a contribuit la perfecţionismul lui Brahms a fost acela că Schumann anunţase cu mult înainte că Brahms avea să devină următorul mare compozitor după Beethoven, o prevestire de care Brahms era determinat să se împlinească. Aceasta abia adăuga încrederea de sine a compozitorului şi este posibil să fi amânat crearea Primei Simfonii. Însă, Clara Schumann a notat de înainte că Prima Simfonie a lui Brahms era un produs care nu reflecta natura reală a compozitorului, considerând exuberanta mişcarea finală drept „prea briliantă“, ea fiind inspirată de întuneric şi de mişcarea furtunoasă cu care se deschidea simfonia. Ea a refuzat, însă, în a accepta senina Simfonie Secundă şi a fost un fan pe viaţă a acelei celebre lucrări în D major, una dintre rarele combinaţii compoziţionale foloste de Brahms.

Cât despre locul compozitorului în istoria muzicală, care îl îngrijora atât de tare, s-ar simţi satisfăcut fără dubii ştiind că posteritatea l-a plasat între cei trei mari "B" ai compozitorilor germani — Bach, Beethoven şi Brahms.

[modifică] Reproduceri în filme şi cultura populară

Fiind unul dintre compozitorii principali ai tradiţiei muzicale clasice, Brahms şi muzica sa au apărut în mare măsură în filme şi alte opere ale culturii populare. Pentru exemple, vezi Johannes Brahms în film şi cultură populară.

[modifică] Vezi şi

  • Categorie:Compoziţii de Johannes Brahms
  • Intrând Brahms (caracteristică geografică a Antarcticii)

[modifică] Cărţi

  • Johannes Brahms: Viaţă şi Scrisori, ISBN 0198162340 de însuşi Brahms, editată de Styra Avins, tradusă de Josef Eisinger (1998). O biografie cu note de subsol cuprinzătoare la o colecţie cuprinzătoare a scrisorilor lui Brahms (unele traduse în engleză pentru prima oară).
  • Brahms, Viaţa şi Opera sa, de Karl Geiringer, fotografii de Irene Geiringer (1987, ISBN 0306802236). O biografie şi discuţie despre produsul său muzical, suplementat şi trimis spre fererire în corpul corespondenţei trimise către Brahms.
  • Charles Rosen discută un număr de imitaţii de Brahms ale lui Beethoven în Capitolul 9 al lucrării Distracţii Critice: Muzică Veche şi Nouă (2000; Cambridge, MA: Harvard University Press, ISBN 0674177304).
  • Johannes Brahms: O biografie, de Jan Swafford. O cuprinzătoare (752 pagini) privire asupra vieţii şi lucrărilor lui Brahms (1999; Vintage, ISBN 0679745823)

[modifică] Note

  1. ^  Kurt Hoffman, Johannes Brahms und Hamburg (Reinbek, 1986) (în germană: include refutare detaliată a povestei tradiţionale privind interprezările lui Brahms în bordele, folosind scrierile celor care îl cunoşteau pe tânărul Brahms, precum şi dovadă privind legislaţia strictă din Hamburg a unor astfel de localuri, împiedicând angajarea copiilor)

[modifică] Media

(audio)
Intermezzo Op. 116 No. 4 (info)
Intermezzo Op. 76 No. 7 (info)
Intermezzoul lui Brahms Op. 76, nr. 7, este reprezentativă pentru lucrările sale de mijloc pentru pian
Schicksalslied (info)
Vals #1 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în B major
Vals #2 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în E major
Vals #3 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în G-diez minor
Vals #4 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în E minor
Vals #5 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în E major
Vals #6 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în C-diez major
Vals #7 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în C-diez minor
Vals #8 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în B-bemol major
Vals #9 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în D minor
Vals #10 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în G major
Vals #11 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în B minor
Vals #12 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), îin E major
Vals #13 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în B major
Vals #14 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în G-diez minor
Vals #15 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în A-bemol major
Vals #16 (info)
Şasesprezece valsuri pentru pian, patru mâini (Opus 39), în C-diez minor
Dans unguresc în G minor (info)
Dans ungaresc în D major (info)
Probleme în audiţia fişierelor? Vezi ajutor media.


[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Johannes Brahms
  • Vocea lui Brahms şi Brahms la pian. Informaţii despre înregistrarea făcută în 1889 de către Thomas Edison a lui Brahms interprezând o parte a Dansului Ungar Nr. 1 în G minor.
  • Pagina lui Brahms la AllMusic, incluzând o listă completă a lucrărilor sale (click pe butonul"Works", iar apoi alegeţi Genre)
  • Notele Primei Simfonii a lui Brahms de Michael Steinberg.
  • [3], Wilhelm Otto Deutsch, Der Tod und Johannes Brahms. Moartea ca o temă importantă în opera lui Brahms (1997).
  • Înregistrările cilindrice ale lui Brahms, din Proiectul de prezervare şi digitalizare cilindrică de la Librăria din cadrul Universităţii din California, Santa Barbara.
Romantism
Secolul XVIII - Secolul XIX
Muzică romantică: Beethoven - Brahms - Chopin - Strauss - Wagner
   Poezie romantică: Blake - Burns - Byron - Coleridge - Goethe - Keats - Mickiewicz - Shelley - Wordsworth   
Artă vizuală şi arhitectură:: Blake - Constable - Delacroix - Friedrich - Géricault - Arhitectură neogotică - Goya - Şcoala Hudson River - Leutze - Mişcarea Nazarene - Palmer - Turner
Cultură romantică: Boemă - Naţionalism romantic
<< Iluminism Victorianism >>
Modernism >>