Număr

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru noţiunea de număr în gramatică vezi articolul Număr (gramatică).

Termenul număr este o noţiune abstractă folosită pentru a exprima cantitatea. Numerele pot fi folosite pentru a comunica sau înregistra atît rezultatul numărării cât şi cel al măsurării. Cele două noţiuni sunt înrudite dar distincte. Prin numărare se determină câte elemente, de obicei indivizibile, sunt conţinute într-o anumită mulţime sau înşiruire (trei iezi, nouă vieţi, etc.), iar prin măsurare se compară o mărime dată cu o altă mărime considerată drept referinţă şi numită unitate de măsură (o oră şi jumătate, unsprezece metri, etc.). Tot termenul de număr este folosit şi pentru a desemna forma grafică a rezultatului acestor operaţii (3, 2005, 3,14159, etc).

Reprezentarea unui număr se face:

  • în limba vorbită - prin numerale (şase);
  • în limba scrisă - prin cifre, care pot fi arabe (6), romane (VI), binare (110), ideografice (六), etc.;
  • alte semne sau simboluri cum ar fi: noduri făcute pe o sfoară ( ••• ••• ), crestături pe răboj (IIII I), etc.

Există următoarele tipuri de numere:

  • cardinale, care exprimă câte elemente are o mulţime: 1, 2, 3, ... ;
  • ordinale, care arată poziţia unui element într-o mulţime ordonată: primul, al doilea, al treilea, ... ;
  • distributive, care arată cum sunt grupate elementele unei mulţimi: câte unul, câte doi, câte trei, ... .
  • altele: de trei ori pe zi, la fiecare patru metri, amândouă, etc.

[modifică] Categorii de numere

[modifică] Vezi şi