Pandectele române
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pandectele române este numele unei publicaţii juridice, înfiinţată în anul 1921, sub conducerea lui Constantin Hamangiu, consilier la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Publicaţia Pandectele române a debutat printr-o apariţie lunară, organizată în 10 Caiete pe an, la sfârşitul căruia se alcatuia un index alfabetic general aferent întregii materii cuprinse în cele 10 Caiete, legate împreună spre a forma un singur volum.
Structura iniţială a periodicului prezenta o sistematizare în patru părţi:
- Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie (Partea I);
- Jurisprudenţa curţilor de apel, a tribunalelor, a judecătoriilor, a camerelor arbitrale, a tribunalelor speciale (militare, maritime etc.) (Partea a II-a);
- Soluţii jurisprudenţiale ale tuturor instanţelor de judecată, atât române, căt şi străine (Partea a III-a);
- Legislaţie curentă (Partea a IV-a).
În urma decesului fondatorului Constantin Hamangiu (1932), coordonarea revistei a fost asigurată de G.P. Docan, la rândul său consilier la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din păcate, instaurarea deplină a regimului comunist în România a dus la curmarea, în chip abrupt şi brutal, a activităţii redacţionale de prestigiu, desfăşurate sub egida Pandectelor. În anunţul explicativ, tipărit pe ultima pagină a volumului întocmit pentru anul 1948, conducerea revistei aducea la cunoştinţă suspendarea apariţiei acestui repertoriu, pentru anul ce urma să vină.