Prefixe binare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prefixele binare sunt prefixele anexate termenilor bit, octet sau biţi pe secundă (bps) pentru a măsura capacităţi mari de stocare sau viteze de transfer ale datelor.

Aşa cum este de aşteptat, aceste prefixe se aseamănă cu cele comune din SI, cu diferenţa că deşi aproximează valorile din SI în privinţa cantităţii, prefixele binare denotă ca valori exacte numai puteri ale lui 2:

Prefixe binare uzuale
Nume
(numele aşa cum se citeşte)
Abreviere
(folosită uzual în scris)
Mărimea Mărimea în SI
(listată cu titlu informativ)
kilo K 210 = 1024 103 = 1000
mega M 220 = 1 048 576 106 = 1 000 000
giga G 230 = 1 073 741 824 109 = 1 000 000 000
tera T 240 = 1 099 511 627 776 1012 = 1 000 000 000 000
peta P 250 = 1 125 899 906 842 624 1015 = 1 000 000 000 000 000
exa E 260 = 1 152 921 504 606 846 976 1018 = 1 000 000 000 000 000 000
zetta Z 270 = 1 180 591 620 717 411 303 424 1021 = 1 000 000 000 000 000 000 000
yotta Y 280 = 1 208 925 819 614 629 174 706 176 1024 = 1 000 000 000 000 000 000 000 000

Prescurtările sunt identice cu cele din SI, cu unica deosebire a lui "K", scris cu minusculă în SI.

Faptul că un kilobit de date conţine 1024 de biţi este de obicei o sursă de confuzie datorită convenţiei generale propagată de SI conform căreia "ar trebui" să aibă 1000 de biţi. Producătorii de discuri dure folosesc terminologia SI; astfel, pe un disc cu capacitate afişată de 30 GB vor încăpea doar aproximativ 28 x 230 (respectiv 30 x 109) octeţi. Unităţile SI se mai folosesc şi în telecomunicaţii, unde o conexiune despre care se spune că suportă transfer de 1 Mbit/s va avea de obicei limita maximă la 106 biţi pe secundă.