George Ciprian
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
George Ciprian (1883 - 1968) este un dramaturg român, considerat precursor al teatrului absurd şi cunoscut mai ales pentru piesa sa Capul de răţoi, care a avut premiera în anul 1940. Cităm dintr-un sinopsis al Teatrului Nottara:
[modifică] Capul de răţoi (1940)
Este o piesă ciudată, nonconformistă. Acţiunile celor patru personaje principale – Cirivis, Macferlan, Bălălău, Pentagon – sunt (aparent) nişte farse pe seama oricui s-ar fi întâmplat să le iasă în cale (de pildă, un trecător care are în braţe pachete cu farfurii, este reţinut şi interogat asupra formei acestora; un altul este convins că numele pe care-l poartă nu se potriveşte nicicum cu fizicul.(...) Numai că, deşi inofensivi, eroii lui Ciprian intră, inevitabil, în conflict cu autorităţile. Doar că acolo, binele este (totuşi) prezent, luând forma unui inspector de poliţie, care întelege fronda celor patru, protejându-i.
Încet, încet, Cirivis, Macferlan, Bălălău şi Pentagon reuşesc, cu glume nevinovate, să smulgă maştile indivizilor, redându-le, într-un fel, voluptatea de a trăi.
După cum mărturiseşte în Măscărici şi Mâzgălici, Ciprian porneşte, pentru alcătuirea piesei, de la unele farse făcute colegilor de liceu, alături de Urmuz. De altfel, Cirivis este întrucâtva întruchiparea lui Urmuz, iar Macferlan – cea a autorului însuşi.“
[modifică] Criticii literari despre Ciprian
Opera sa a fost multă vreme trecută cu vederea, însă la apariţia teatrului absurdului George Ciprian a fost considerat un precursor al acestui fenomen, în care s-a afirmat dramaturgul francez de origine română Eugen Ionescu (alias Eugene Ionesco).