Iustinian I
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iustinian I, zis "cel Mare", împărat bizantin în perioada (527 - 565).
Flavius Petrus Sabbatius Justinianus, născut în 482 în satul Tauresium, lângă Skopje, era nepotul împratului Iustin I. Iustin I a fost un general care, dupa o carieră militară, a intrat în politică şi a fost în final ales împărat.
Visul lui Iustinian a fost sa reconstruiască imperiul roman (creştinat însă), prin unirea celor două imperii de apus şi de răsărit. A reuşit în parte prin generalul său, Belisar care a cucerit Peninsula Italică şi nordul Africii. Încercările grele din punct de vedere militar şi financiar de cucerire a Italiei, începute de Belisar şi încheiate de Narses nu au avut un efect încelungat. În 568 venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian.
Evenimentul intern cel mai important a fost revolta Nike din Constantinopol Opozanţii lui Iustinian au proclamat un al împărat. În timp ce Iustinian vedea situaţia ca şi pierdută, soţia sa, împărătesa Theodora, o fostă artistă de circ, s-a opus retragerii din capitală. Prin negocieri purtate de Narses cu revoltaţii şi prin atacul surprinzător lui Belisar cu trupele loiale împăratului în hipodrom, unde s-au adunat revoltaţii, răscoala a fost potolită.
Una dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman începută în 529. Iustinian a încercat să revitalizeze societatea romană, aflată în ultimul stadiu al descompunerii, printr-o uriaşă operă de sistematizare a dreptului clasic şi postclasic, astfel încât să poată fi aplicat la realităţile secolului al VI-lea din Imperiul Roman.
Iustinian, un creştin convins, a jucat un rol important. El însuşi a întocmit tratate religioase, a condus adunări bisericeşti şi-a întemeiat propria episcopie, Iustiniana Prima, de care aparţineau şi ţările româneşti, şi a construit biserica Hagia Sophia (Sfânta Sofia).
A murit pe 11 noiembrie 565 în Constantinopol.