Efectul tunel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Efectul tunel rezultă din capacitatea unui obiect cuantic de a străbate o barieră de potential la scară atomică, fapt care ar fi imposibil după legile mecanicii clasice "strictu sensu". Acest fenomen poate fi explicat prin faptul că funcţia de undă asociată unei particule, nu se anulează în zona barierei, ci se atenuează în cele mai multe situaţii de o manieră exponentială în această zonă. Dacă funcţia de undă nu devine matematic nulă la ieşirea din barieră, există o probabilitate ca particula in chestiune să traverseze această barieră de potential. Această probabilitate de traversare depinde de existenţa unor stări cuantice accesibile pentru particula respectivă de o parte şi de alta a barierei, precum şi de întinderea zonei ocupate de barieră.