Curte de apel în România
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() România |
Puterea legislativă |
Parlament format din: Camera Deputaţilor Senat |
Puterea executivă |
Preşedintele |
Guvernul |
Puterea judecătorească |
Curtea Constituţională Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Consiliul Superior al Magistraturii Departamentul Naţional Anticorupţie Curţile de apel Tribunalele Judecătoriile |
Curtea de apel este una dintre instanţele superioare judecătoreşti din România.
În prezent, în România funcţionează un număr de 15 curţi de apel care verifică legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate în materie civilă de judecătoriile şi tribunalele din raza acestora de competenţă.
Pe lângă rolul de instanţă de control judiciar, curtea de apel are rolul şi de primă instanţă. În acest sens judecă procesele şi cererile formulate în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Ca instanţă de apel, curtea de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.
La curtea de apel, ca instanţă de recurs, se pot introduce recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
De asemenea, curtea de apel judecă şi cererile în orice alte materii date prin lege în competenţa lor, respectiv conflictele de competenţă dintre două tribunale, sau între un tribunal şi o judecătorie din raza sa teritorială, cererile de recuzare a tuturor judecătorilor de la un tribunal, cererile de îndreptare a greşelilor materiale din propriile hotărâri şi încheieri. [1]
[modifică] Istoric
În România existau iniţial patru curţi de apel, înfiinţate prin legea de organizare judecătorească din anul 1890. Prin alipirea Transilvaniei, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei la Regatul Român, curţile de apel existente în aceste provincii, au fost transformate în curţi româneşti de apel. Astfel numărul curţilor de apel a crescut în anul 1919 de la patru la douăsprezece. Acestea erau: Bucureşti, Craiova, Constanţa, Galaţi şi Iaşi (pentru Vechiul Regat), Cluj, Oradea-Mare, Braşov şi Târgu Mureş (pentru Transilvania), Timişoara (Banat), Cernăuţi (Bucovina) şi Chişinău (Basarabia).
[modifică] Curţile de apel din România
Curţile de apel din România | ||
---|---|---|
|
|
|
Curtea de Apel Alba Iulia | Alba Hunedoara Sibiu |
Alba Iulia |
Curtea de Apel Bacău | Bacău Neamţ |
Bacău |
Curtea de Apel Braşov | Braşov Covasna |
Braşov |
Curtea de Apel Bucureşti | Bucureşti Călăraşi Giurgiu Ialomiţa Teleorman |
Bucureşti |
Curtea de Apel Cluj | Cluj Bistriţa-Năsăud Maramureş Sălaj |
Cluj-Napoca |
Curtea de Apel Constanţa | Constanţa Tulcea |
Constanţa |
Curtea de Apel Craiova | Dolj Gorj Mehedinţi Olt |
Craiova |
Curtea de Apel Galaţi | Galaţi Brăila Vrancea |
Galaţi |
Curtea de Apel Iaşi | Iaşi Vaslui |
Iaşi |
Curtea de Apel Oradea | Bihor Satu Mare |
Oradea |
Curtea de Apel Piteşti | Argeş Vâlcea |
Piteşti |
Curtea de Apel Ploieşti | Prahova Buzău Dâmboviţa |
Ploieşti |
Curtea de Apel Suceava | Suceava Botoşani |
Suceava |
Curtea de Apel Timişoara | Timiş Arad Caraş-Severin |
Timişoara |
Curtea de Apel Târgu-Mureş | Mureş Harghita |
Târgu-Mureş |
În România funcţionează de asemenea o Curte Militară de Apel, cu sediul în municipiul Bucureşti. Curtea Militară de Apel are sub jurisdicţia sa Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.