Medicina muncii
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Medicina muncii este specialitatea medicală care studiază relaţia om-muncă, adaptarea omului la muncă şi adaptarea muncii la persoana care o efectuează. Este o specialitate medicala extrem de vastă, de relaţie, care înglobează cunoştinţe din toate celelalte specialităţi medicale.
Medicina muncii se ocupă cu prevenţia, diagnosticarea şi managementul bolilor profesionale şi a celor legate de profesiune, a accidentelor de muncă, precum şi cu promovarea sănătăţii şi productivităţii muncitorilor.
În occident, medicina muncii este studiată şi practicată împreună cu medicina mediului înconjurător sub denumirea de occupational and environmental medicine.
Medicina muncii a fost numită anterior medicină industrială, referindu-se strict la activităţile medicale în cadrul unităţilor industriale din diferite sectoare (minerit, construcţii de maşini, prelucrarea lemnului etc). După cel de-al doilea război mondial, programele de medicină ocupaţională au fost extinse în alte sectoare precum unităţi bancare, administrative, comerciale şi altele similare care nu pot fi numite industriale. De aceea a fost introdus termenul de medicina muncii sau ocupaţională.
Astăzi, complexitatea crescândă proceselor industriale moderne necesită o activitate medicală specifică susţinută la locul de muncă, pentru rezolvarea problemelor de expunere la noxe profesionale extrem de variate, probleme de ergonomie a muncii, de promovare a sănătăţii angajaţilor.
Medicina muncii este o specialitate medicală a viitorului. Ea oferă practicianului provocări importante dar şi satisfacţii deosebite, precum şi un teritoriu vast pentru cercetare medicală. Este o specialitate care necesită un înalt grad de competenţă profesională, într-un domeniu aflat într-o transformare şi evoluţie continuă, o dată cu avansurile ştiinţifice şi tehnologice.
În România, practica de medicina muncii este asigurată de medicii de medicina muncii şi la un nivel mai scăzut de către medicii cu competenţă în medicină de întreprindere. Medicul de medicina muncii este format în urma unui program de pregătire postuniversitară de 4 ani prin rezidenţiat, în urma căruia susţine examenul de specialitate. Medicul cu competenţă în medicină de întreprindere este un medic cu drept de liberă practică, care a urmat un curs (de 6 săptămâni) de pregătire în medicina de întreprindere, ceea ce îi conferă competenţă limitată în acest domeniu.
Medicul de medicina muncii responsabil de sănătatea angajaţilor de la un anumit loc de muncă are următoarele îndatoriri:
-
- să posede pe lângă cunoştinţe medicale şi ştiinţifice solide, bune capacităţi de comunicare şi relaţionare;
- să cunoască procesele tehnologice şi operaţiunile îndeplinite de către muncitori, să fie familiarizat cu proprietăţile toxice ale materialelor folosite, precum şi cu toate riscurile asociate locului respectiv de muncă;
- să determine aptitudinea fizică şi emoţională a unui angajat pentru locul său de muncă;
- să ofere consiliere angajatorului în vederea prevenţiei bolilor legate de locul de muncă, să le diagnosticheze la timp şi să le semnalizeze organelor competente atunci când acestea apar;
- să posede o bună cunoaştere a legislaţiei în vigoare în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, a metodelor şi regulilor de protecţie a muncii;
- să respecte confidenţialitatea relaţiei medic/pacient, etica profesională şi legislaţia în domeniu;
- să înţeleagă atât problemele angajatorului, cât şi cele ale muncitorilor;
(sursa: www.medicina-muncii.com)