Vasile Conta
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vasile Conta s-a nascut in satul Ghindaoani, comuna Baltatesti, judeţul Neamţ.
Tatal sau, fost preot de meserie, si si-a inceput cariera preoţească în satul Ghindăoani (com. Baltatesti) din judeţul Neamţ.
Filozof de talie internationala, fost ministru, coleg de clasa cu Ion Creanga, prieten cu Eminescu, profesor universitar la Iasi, Vasile Conta este una dintre figurile proeminente ale culturii noastre progresiste. În 1873 ocupă postul de profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi. Din 1873 frecventează şedinţele Junimii, unde ţine conferinţe asupra teoriei fatalismului şi îşi publică în Convorbiri literare primele sale lucrări filosofice. Gânditor patriot, statornic ancorat în problematica timpului său, el s-a manifestat ca un militant pentru progresul multilateral al tânărului stat naţional, pentru apărarea şi consolidarea independenţei, pentru dezvoltarea industriei, a comerţului autohton, a învăţământului şi a culturii. În istoria filosofiei româneşti, opera lui Vasile Conta a înscris o pagină memorabilă, aducând din nou - după lucrările lui Dimitrie Cantemir şi Nicolae Bălcescu - cultura noastră pe arena ştiinţifică europeană. Scrierile lui Vasile Conta prezintă un moment important în evoluţia gândirii româneşti. Materialismul lui este o expresie a ideologiei elementelor radicale ale burgheziei româneşti din deceniul al VIII-lea şi al secolului al XIX-lea. Gândirea sa filosofică s-a format, în condiţiile orientării materialiste a ştiinţelor naturii în ţara noastră, sub influenţa materialismului francez, a materialismului vulgar şi a cuceririlor ştiinţelor naturii, în special a darwinismului. Vasile Conta a încercat să realizeze o sinteză materialistă a marilor descoperiri făcute de ştiinţele naturii în secolul al XIX-lea, elaborând o teorie generală a evoluţiei pe care a intitulat-o Teoria ondulaţiunii universale. Evoluţionismul lui Vasile Conta are, în ansamblu, un caracter mecanicist, dar cu toate acestea, concepţia lui conţine şi unele elemente dialectice. În domeniul sociologiei, Vasile Conta a suferit influenţa lui H. Spencer, adoptând necritic teoria organicistă. Opere principale: Teoria fatalismului (1875-1876), Teoria ondulaţiunii universale (1876-1877), Încercări de metafizică (1879), Bazele metafizicii (1890). Lucrările sale filosofice s-au tipărit şi în limba franceză la Paris, Bruxelles şi Iaşi, bucurându-se de apreciere dincole de graniţele ţării. Filosofia materialistă a lui Vasile Conta, ideile lui ateiste au avut un ecou în ţară, în cercurile progresiste ale vremii, găsind adepţi printre oamenii de ştiinţă, ca şi în rândurile tinerilor; pentru unii dintre aceştia ea a constituit o punte de trecere spre concepţia marxistă.
A fost si un mare iubitor şi apărător al Basarabiei. Intre anii 1865 – 1869, pe când era elev în ultimele clase ale Liceului Naţional din Iaşi, şi-a petrecut vacanţele pe pământul Basarabiei, la Cahul, unde tatăl său, preotul Grigore Conta, era protoiereu, (aici a ajuns dupa ce a plecat de la Ghindaoani - Neamt). Părintele Grigore îşi începuse cariera preoţească în satul Ghindăoani (com. Baltatesti) din judeţul Neamţ. Dar pentru că îi îndemnase pe ţărani să-l dea în judecată pe arendajul moşiei la Divanul din Iaşi, acesta, uzând de prevederile Regulamentului organic, pe atunci în vigoare în Ţările Române, l-a surghiunit din sat. Stabilit la Tg. Neamţ, ajunge protoiereu al acestui ţinut, apoi, în 1965 a fost numit protoiereu la Cahul.
În urma războiului Crimeei, în 1856 s-a încheiat la Paris pacea prin care, printre alte prevederi favorabile nouă, i s-au restituit trei judeţe din sudul Basarabiei. Între acestea era şi Cahul.
Acestea sunt împrejurările datorită cărora adolescentul Vasile Conta, născut în Ghindăoani din ţinutul Neamţului, a avut posibilitatea să-şi petreacă vacanţele la Cahul, care era atât de îndepărtat de plaiurile copilăriei sale.
La finele acestor vacanţe, petrecute în aceste locuri de câmpie, se simţea atât de bine încât credea că a scăpat definitiv de boala crudă ce-l chinuia (T.B.C.).
Conta n-a folosit aceste vacanţe numai în scopul întremării sale fizice ci a desfăşurat o remarcabilă activitate culturală din care menţionez Culegerea de poezii populare din împrejurimi, pe care le-a strâns într-o colecţie intitulată “Cântece basarabene”.
Între anii 1870 – 1872 Eminescu era la studii în Belgia. Aici Vasile Conta îi trimite “Cântecele basarabene”. Mihai Eminescu îi răspunde : “Mi-ai trimis, domnule Conta, un prieten sincer ca să mă iau în ceasuri lungi şi plictisitoare. A fost o revelaţie pentru mine “Cântecele basarabene”. Multe din ele samănă cu cele din Moldova de sus. Ah!, cum aş dori să văd această parte înstrăinată ...”
Descendent al unei familii de preoţi. Studii: Scoala primară Ia Tg. Neamţ, Gimnaziul Central din Iaşi. În 1862, întrerupe studiile şi însoţeşte o trupă de actori prin întreaga Moldovă, timp în care scrie o piesă de teatru jucată la Botoşani, iar în 1875 traduce piesa "Miss Multon" de Ad. Belot. În 1864, reia studiile liceale, terminate patru ani mai târziu. După absolvire, funcţionează ca profesor suplinitor la catedra de filosofie. În octombrie 1869, e trimis pentru studii comerciale în Belgia. După obţinerea diplomei, în 1871, studiază şi dreptul, dobândind, după numai un an, o a doua diplomă. Revenit în ţară, este numit profesor la catedra de drept civil a Universităţii din Iaşi. Traduce şi adnotează legi, practică avocatura publică, începând din 1875. În 1875-1876, publică în revista ieşeană Convorbiri literare prima sa lucrare filosofică, Teoria fatalismului, studiu ce apare, în 1877, şi în limba franceză, la Bruxelles, apoi Teoria ondulaţiei universale (1877), Încercări de metafizică (1878). Ultima lucrare a fost tradusă, în 1880, în limba franceză, la Bruxelles, cu titlul definitiv Introducere în metafizică.
A susţinut "prelecţiuni populare", organizate sub auspiciile "Junimii", intitulate: "Materialismul", "Fetişismul", "Starea economică" etc., apreciate de mari oameni de cultură, printre care şi Mihai Eminescu, pe atunci redactor al "Curierului de Iaşi" şi membru al "Junimii" Deşi participant Ia şedinţele"Junimii", şi-a păstrat independenţa de gândire şi de acţiune în politică. La Facultatea de Litere, în proiect figura şi predarea unui curs de istorie critică a religiilor. După demisia din guvern, activează ca membru al Curţii de Casaţie. Bolnav de ftizie, pleacă în Italia, unde moare.
A fost cel dintâi filosof român care a pus bazele «unui sistem filosofic propriu, original. Influenţat de empirismul englez, pozitivismul, francez şi materialismul german, atacă chestiunile de bază ale epistemologiei, punând la baza cunoaşterii experienţa, în concepţia sa, materia se metamorfozează neîncetat, luând forme niciodată identice unele cu altele, întreaga existenţă Se supune "mişcării ondulatorii", care apare astfel ca o "lege fatală", adică necesară, a universului. Ca filosof determinist, afirmă că toate fenomenele de care se ocupă'"ştiinţele pozitive" sunt "regulate de către legi inflexibile". Respingând liberul arbitru, exclude deplina , libertate a voinţei. ("Prin urmare, nu există nimic din tot ceea ce s-a numit voinţă liberă omenească sau dumnezeiască").
În concepţia sa, există un determinism universal, care se manifestă în toate domeniile: natură, conştiinţă, economie şi viaţa socială. Determinismul social este î explicat prin apelul la datele istoriei, economiei şi al statisticii. Istoria este o ştiinţă care ne arată "legătura de cauză şi efect sau legătura de evoluţiune ori metamorfozare ce există între faptele sociale ce se succedă In curgerea vremii". Ea a încetat de a mai fi "o poveste a faptelor eroice ale unor oameni de seamă", care acţionau "după bunul lor plac", istoria căutând acum legi, legăturile dintre "faptele sociale". Dezvoltarea, progresul sunt rezultat al mişcării ondulatorii, care se înfăptuieşte prin apariţia şi dispariţia formelor materiale deosebite calitativ unele de altele; pe calea înlăturării vechilor forme materiale şi a apariţiei unor forme noi, mai perfecte, pe calea luptei noului cu vechiul, în succesiunea permanentă din procesul evoluţiei formelor materiale, fiecare fenomen dispare odată co apariţia altui fenomen mai perfect, exemple fiind luate din dezvoltarea ideilor sau procesul adevărului. Izvorul dezvoltării se află în interiorul fenomenelor, "în fiecare fiinţă vie, evoluţiunea complexivă rezultă mai cu seamă din echilibrul şi lupta forţelor interne, adică a acelor forţe care se nasc din interiorul forţelor ce evoluează."
Conta îşi va arăta în mod public dragostea pentru Basarabia. După cum se ştie, imediat după războiul din 1877, ruşii şi-au manifestat intenţia de a răpi din nou cele trei judeţe din sudul Basarabiei. Conta, acum profesor universitar şi filozof de renume european, îşi foloseşte condeiul în apărarea Basarabiei şi scrie în acest scop trei articole : “Basarabia”, “Chestia Orientului” şi “Viitorul României pregătit de domnul Brătianu şi Kogălniceanu”.
Toate trei, dar mai ales ultimul, a avut un mare ecou, fiind reprodus în toate ziarele. Degeaba însă. Nu s-a mai putut face nimic. Dreptatea era din nou îngenuncheată de forţa oarbă a celui mai tare. Basarabia a rămas în continuare şi este şi astăzi, o rană vie în trupul ţării noastre
1845 - 1882
Filosof şi poet, om politic. Profesor de drept civil la Universitatea din Iaşi. Deputat şi ministru al instrucţiunii publice. Opere: Teoria fatalismului (1875-1876); Teoria ondulaţiunii universale (1876-1877).
Personalitate multilaterală, filosof materialist de prestigiu, al cărui nume a depăşit hotarele ţării, reprezentând gândirea românească în disputa europeană dintre materialism şi idealism, militant pentru progresul economic, social şi cultural al patriei, Vasile Conta este una dintre figurile proeminente ale culturii noastre progresiste. În 1873 ocupă postul de profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi. Din 1873 frecventează şedinţele Junimii, unde ţine conferinţe asupra teoriei fatalismului şi îşi publică în Convorbiri literare primele sale lucrări filosofice. Gânditor patriot, statornic ancorat în problematica timpului său, el s-a manifestat ca un militant pentru progresul multilateral al tânărului stat naţional, pentru apărarea şi consolidarea independenţei, pentru dezvoltarea industriei, a comerţului autohton, a învăţământului şi a culturii.
În istoria filosofiei româneşti, opera lui Vasile Conta a înscris o pagină memorabilă, aducând din nou - după lucrările lui Dimitrie Cantemir şi Nicolae Bălcescu - cultura noastră pe arena ştiinţifică europeană. Scrierile lui Vasile Conta prezintă un moment important în evoluţia gândirii româneşti. Materialismul lui este o expresie a ideologiei elementelor radicale ale burgheziei româneşti din deceniul al VIII-lea şi al secolului al XIX-lea. Gândirea sa filosofică s-a format, în condiţiile orientării materialiste a ştiinţelor naturii în ţara noastră, sub influenţa materialismului francez, a materialismului vulgar şi a cuceririlor ştiinţelor naturii, în special a darwinismului. Vasile Conta a încercat să realizeze o sinteză materialistă a marilor descoperiri făcute de ştiinţele naturii în secolul al XIX-lea, elaborând o teorie generală a evoluţiei pe care a intitulat-o Teoria ondulaţiunii universale. Evoluţionismul lui Vasile Conta are, în ansamblu, un caracter mecanicist, dar cu toate acestea, concepţia lui conţine şi unele elemente dialectice. În domeniul sociologiei, Vasile Conta a suferit influenţa lui H. Spencer, adoptând necritic teoria organicistă. Opere principale: Teoria fatalismului (1875-1876), Teoria ondulaţiunii universale (1876-1877), Încercări de metafizică (1879), Bazele metafizicii (1890). Lucrările sale filosofice s-au tipărit şi în limba franceză la Paris, Bruxelles şi Iaşi, bucurându-se de apreciere dincole de graniţele ţării. Filosofia materialistă a lui Vasile Conta, ideile lui ateiste au avut un ecou în ţară, în cercurile progresiste ale vremii, găsind adepţi printre oamenii de ştiinţă, ca şi în rândurile tinerilor; pentru unii dintre aceştia ea a constituit o punte de trecere spre concepţia marxistă.