Istoria Finlandei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Teritoriul pe care se găseşte Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheaţă, începând aproximativ cu anii 8500 î.e.n.. Mult mai târziu, din secolul al 13-lea pînă în 1809, Finland a fost încorporată în Imperiul suedez. Între 1809, după ce Suedia a cedat Finlanda Rusiei şi 1917, Finlanda a avut un statut de autonomie în cadrul Rusiei ţariste ca Marele Ducat al Finlandei. În 1917, profitând în mod just de Revoluţia bolşevică, Finlanda s-a declarat independentă. Un război civil a izbucnit între grupările numite Roşii şi Albi. "Roşii" erau socialişti, fiind susţinuţi de bolşevici, iar "Albii" erau conservativi, fiind susţinuţi de Germania imperială. Albii finlandezi au învins şi Finlanda a rămas o ţară suverană şi independentă. În timpul celui de-al doilea război mondial, Finlanda a fost atacată de două ori de Uniunea Sovietică, dar după cedarea unei importante părţi a Kareliei a continuat să existe ca o democraţie independentă. În timpul Războiului Rece, politica externă a Finlandei a fost sensibil influenţată de politica de atunci a Uniunii Sovietice (vedeţi, Tratatul YYA şi finlandizare), dar Finlanda nu a devenit un stat satelit al marelui ei vecin de la răsărit. În 1995, Finlanda a devenit membră a Uniunii Europene.
[modifică] Scurtă prezentare
În Evul Mediu, regatul suedez a cucerit Finlanda şi s-a ocupat de creştinizarea acesteia.
Finlanda a fost de câteva ori câmpul de bătălie între imperiile suedez şi rus.
În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul Rus.
În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluţia bolşevică, Finlanda şi-a declarat independenţa. Dezacordurile despre viitorul politic al ţării au condus la un război civil între Roşii' şi Albi. Albii au câştigat. Independenţa Finlandei a fost recunoscută în 1918.
În 1939, în virtutea acordurilor Molotov-Ribbentrop, URSS a emis un ultimatum Finlandei şi a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va deveni războiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu, dar şi-a păstrat independenţa, spre deosebire de alte state baltice. În 1941, Finlanda a atacat URSSul pentru a-şi recupera teritoriile pierdute. Armate se va opri totuşi la lacul Onega, şi nu va mai trece niciodată de linia ferată de la Murmansk, nici nu va ataca Leningradul, grad]], în ciuda cerinţelor lui Hitler. În 1944, armata roşie a spart frontul finldez, făcându-l să se retragă la fosta frontieră. Ţara a semnat un armistiţiu cu URSS, ce stipula plecarea soldaţilor germani din nordul Finlandei. Eşuarea evacuării a declanşat războiul din Laponia, contra germanilor de aici. Armistiţiul repetă la un nivel mult mai dur condiţiile din 1940.
După război, linia de neutralitate strictă Paasikivi a făcut din Finlanda o ţară de tranziţie între Est şi Vest.
Finlanda a aderat la Uniunea Europeană în 1995.
[modifică] Vezi şi
- Carl Gustaf Emil Mannerheim
- Declaraţia de independenţă a Finlandei
- Finlanda
- Istoria Europei
- Linia Mannerheim
- Războiul civil din Finlanda
- Războiul de iarnă
- Războiul în continuare
- Ţar
![]() |
Istoria Finlandei | ![]() |
Istoria timpurie a Finlandei (înainte de 1150) | ||
Ruotsin vallan aika (1150 – 1809) | ||
Suomen suuriruhtinaskunta (1809 – 1917) | ||
Itsenäinen Suomen tasavalta (după 1917) | ||
Suomen hallitsijat · Suomen sodat | Suomi · Pohjoismaat · Eurooppa |
Istoria: Albania • Andorra • Armenia • Austria • Azerbaijan • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Croaţia • Cipru • Republica Cehă • Danemarca • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa • Georgia • Germania • Grecia • Islanda • Irlanda • Italia • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Republica Macedonia • Malta • Marea Britanie • Moldova • Monaco • Muntenegru • Norvegia • Olanda • Polonia • Portugalia • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Turcia • Ungaria • Ucraina • Vatican
Teritorii: Åland • Muntele Athos • Akrotiri şi Dhekelia • Insulele Faroe • Gibraltar • Guernsey • Jan Mayen • Jersey • Insula Man • Svalbard