Filozofia istoriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Filozofia istoriei este un domeniu al filosofiei în care dezbaterile se axează asupra naturii şi sensului istoriei. Filozofia istoriei şi istoria filozofiei sunt două domenii distincte care nu trebui confundate.

Ca şi domeniu de cercetare adiacent filozofiei, filozofia istoriei îşi are începuturile în lucrarea lui Kant, în Ideea unei istorii universale din punct de vedere cosmopolitic.

În Raţiune în istorie Hegel abordează principalele probleme ale filosofiei istorie precum şi contribuţia filosofiei la cercetarea istoriei. În Prelegeri de istorie a filozofiei, Hegel afirmă că aportul filosofiei în cunoaştere - în genere şi în analiza istoriei - în particular este ideea de raţiune; raţiunea guvernează lumea, prin urmare istoria universală s-a derulat în mod raţional, spune Hegel. În Fenomenologia spiritului, filozoful german abordează dialectica stăpânire-sclavie şi sinteza dintre acestea două ca rezultat al Revoluţiei franceze şi a războaielor napoleoniene.

[modifică] Vezi şi