Guglielmo Marconi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna - d. 20 iulie 1937 la Roma) a fost inginer şi fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir şi a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun.
[modifică] Motivaţia Jurului Nobel
"Ca apreciere pentru contribuţiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir"
[modifică] Date biografice
Guglielmo Marconi s-a născut la Bologna, Italia pe 25 aprilie 1874, ca al doilea fiu al italianului Guseppe Marconi şi al Anniei Jameson, fiica lui Daphne Castle din ţinutul Wexford, Irlanda. A studiat la Bologna, Florenţa şi Leghorn. De mic este atras de fizică şi de ştiinţă.
În anul 1894, a realizat o transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu, brevetat în 1896, iar în anul 1901, prima radiocomunicaţie telegrafică transatlantică. A mai inventat un detector magnetic (1902) şi o antenă direcţională orizontală (1905).
În anul 1909 este distins cu Premiul Nobel pentru fizică, împreună cu K. F. Braun.