Liviu Ioan Stoiciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Liviu Ioan Stoiciu (n. 19 februarie 1950, în comuna Dumbrava Roşie (judeţul Neamţ) este un poet, prozator şi optzecist român.

Debutul publicistic s-a produs in 1967, cu versuri în pagina literară a ziarului regiunii Bacău, Steagul Roşu.

Debutul editorial cu ciclurile de versuri Balans în Caietul debutanţilor, 1977" (Editura Albatros, 1978) şi Cantonul 248 în Caietul debutanţilor, 1978 (Editura Albatros, 1979).

[modifică] Volumele de versuri publicate

  • La fanion (Editura Albatros, 1980) – Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor
  • Inima de raze (Albatros, 1982)
  • Când memoria va reveni (Editura Cartea Românească, 1985)
  • O lume paralelă (Cartea Românească. 1989)
  • Poeme aristocrate (Editura Pontica, 1991) – Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor;
  • Singurătatea colectivă (Editura Eminescu, 1996) – Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei României, Premiul de Poezie al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO), Premiul "Poesis" ("Cea mai bună carte a anului 1996"), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
  • Ruinele Poemului (Editura Pontica, 1997) – Marele Premiu al ASPRO, Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie (Ediţia I, Oradea), Premiul pentru Poezie pe anul 1997 – Superlativele Revistei "Cuvântul"
  • Post-ospicii (Editura Axa, Seria "La Steaua - Poeţi optzecişti", 1997) – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti

A mai publicat volumul de publicistică intitulat: Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, Piaţa Universităţii, Bucureşti) – Editura Humanitas, 1992.

[modifică] Romane

  • Femeia ascunsă (Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti şi Editura Cartea Românească, 1997, Colecţia "Biblioteca Bucureşti");
  • Grijania (Editura "Paralela 45", 1999).