De la Wikipedia, enciclopedia liberă
- Proces de supravieţuire a indivizilor cu însuşirile cele mai apte în lupta pentru existenţă.
- Selecţie naturală - mecanism fundamental al evoluţiei speciilor de plante şi de animale, constând în eliminarea (prin lupta pentru existenţă), a indivizilor cu însuşiri necorespunzătoare şi păstrarea indivizilor cu însuşiri avantajoase din punct de vedere biologic.
- Teoria selecţiei naturale a fost elaborată de Charles Darwin. Conform acestei teorii, natura produce spontan variaţii:
- - dăunătoare,
- - indiferente,
- - avantajoase, iar varietăţile se conturează ca specii în curs de formare.
- Există şi fenomene evolutive care nu urmează mecanismul selecţiei naturale. În populaţiile mici se manifestă efectul Sewall Wright sau driftul genetic, supravieţuirea urmând legile întâmplării.
- Selecţie artificială - orientare a evoluţiei speciilor de plante şi de animale domestice, prin alegerea de către om a genitorilor cu însuşiri valoroase din punct de vedere economic şi estetic. Ca urmare a dezvoltării geneticii au fost create soiuri noi de plante agricole şi rase de animale cu potenţial de producţie ridicat.
- Selecţie sexuală - modalitate evolutivă la animale cu sexe diferenţiate, constând în alegerea preferenţială a partenerului sexual după anumite însuşiri atrăgătoare ( voce, penaj, etc).
Subiecte de bază în biologie evoluţionistă |
Procese ale evoluţie: adaptare - dovadă - macroevoluţie - microevoluţie |
Mecanisme: selecţie - mutaţie |
Moduri: anageneză - catageneză - cladogeneză |
Istorie: Istoria gândirii evoluţioniste - Charles Darwin - Originea speciilor - sinteză evoluţionară modernă |
Subteme: Genetica populaţiei - Genetică ecologică - evoluţie umană - evoluţie moleculară - filogenetică - sistematică |
Listă de subiecte legate de biologia evoluţionistă | Cronologia evoluţiei | Cronologia evoluţiei umane |
- Dicţionar enciclopedic român, Editura politică, Bucureşti -1966.