Fantasy
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fantasy este o subspecie a fantasticului, un gen al literaturii fantastice, apropiată de miraculosul folcloric, cu un întreg arsenal de elemente elemente de magie. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au creat şi au spus poveşti. Din acestea s-au clădit mituri care au influenţat gândirea şi modul de viaţă al multor generaţii. Mai mult, în mituri a fost marcată cu litere de aur cunoasterea arhaică a omenirii. Aşa cum omul a văzut prima oară focul, frica, cutremurul, gheaţa, copacul, cerul şi stelele, soarele şi luna, aşa le povestesc miturile străvechi. De-a lungul vremii, întregi concepţii despre crearea lumii au luat naştere. Crezând în aceste mituri, oamenii le-au transformat în religii, oferindu-le un loc important în viaţa lor de zi cu zi.
Cuprins |
[modifică] Definiţia fantasy-ului
Astăzi, arta modernă fantasy este cu mult diferită faţă de miturile arhaice. Însă rădăcinile ei se află în aceste prime creaţii cu caracter existenţial ale minţii omeneşti. Fantasy-ul înseamnă imaginaţie. Autorii de fantasy creează lumi noi, nemaivăzute, animate de magie şi locuite de rase şi creaturi fantastice. Prima caracteristică a genului este aceea că lumea descrisă nu este cea reală, ci una imaginată, dar care nu are nici o legătură cu Pământul, ca în cazul SF-ului. Lumile fantasy sunt mult diferite, ele fiind marcate de existenţa magiei şi a creaturilor şi raselor diferite de om.
În scrierile mai recente, omul nici nu mai este amintit. Lumile fantasy sunt întemeiate pe credinţe mitice, iar rasele au rădăcini în mitologiile popoarelor. Dacă vreţi, putem privi fantasy-ul ca un ecou al mitologiei. Diferenţa este că, în fantasy, se pune un mare accent pe poveste şi pe personaje, care sunt mult diferite de cele ale literaturii “clasice” (ne gândim la realism, tradiţionalism, prousianism etc.) schimbate mult de cadrul în care se petrec. În fapt, fiecare temă clasică poate fi plasată în acest cadru, căpătând noi dimensiuni, care nu-şi au locul în lumea reală. Din dimensiunea mitică rezultă şi alte caracteristici definitorii pentru gen. Fantasy-ul se explică prin apel la astfel de mituri şi credinţe, lăsând mereu loc pentru ca o nouă poveste să fie spusă. O dată ce te-a prins, mereu vei vrea să afli mai mult. Poveştile fantasy sunt înconjurate de un mister ce se pierde întotdeauna în negura primelor clipe.
[modifică] Sub-genuri în fantasy
Există trei sub-genuri principale în fantasy. Există fantasy clasic (high fantasy), al cărui reprezentant este, fără îndoială, J.R.R. Tolkien. Gândindu-ne la “Stăpânul Inelelor”, putem trasa uşor caracteristicile genului: acţiune de proporţii, cu personaje numeroase şi teme recurente care presupun luptă fizică şi conflicte interioare: lupta lumină-întuneric, prietenia, iubirea etc. Poveştile din acest gen fac adesea referire la miturile şi tradiţiile lumii în care sunt plasate, un al doilea plan fiind însăşi crearea acestor lumi. Prin poveste, ele prind viaţă şi, mai mult, îşi definesc caracterul lor aparte. Un anumit tip de fantasy este cel care are ca personaje zei, îngeri, draci şi alte creaturi ce fac parte în general din lumea de dincolo. Această lume intră în legătură cu lumea reală, şi oamenii pot ajunge pe celălalt tărâm şi înapoi. Genul se numeşte fantasy mitologic şi este în contrast cu high fantasy, care îşi clădeşte singur mitologia. Fantasy-ul bangsian merită amintit aici, fiind un gen care prezintă lumea de după moarte şi viaţa de dincolo. Însă cele două lumi (cea reală şi cea de dincolo) sunt legate doar prin moarte. De aici, diferenţa de ton şi tematică. Numele genului este dat după John Bangs, scriitor care a readus în prim plan genul, deşi un bun exemplu este şi “Divina Comedie” a lui Dante.
[modifică] Swords and sorcery
Un gen înrudit cu fantasy-ul clasic şi mai apropiat de jocuri şi comicsuri decât de literatură este sword & sorcery(săbii şi vrăjitori), inventat în 1930 de către Robert E. Howard şi personificat de personajul Conan Barbarul. Putem identifica originile genului în romane precum “Cei trei muşchetari”, cu excepţia că aici lipseşte cadrul fantasy. Prin urmare, sword&sorcery prezintă conflicte tăioase între eroi neînfricaţi şi vrăjitori, magi, spirite şi alte creaturi ale întunericului. Imediat, gândul ne poartă la vechile basme românseşti, ca Harap-Alb sau Prâslea. Caracterul violent este însă mult mai pronunţat în fantasy decât aici, eroii sunt mai puternici şi mai curajoşi, imagine promovată de americani, începând chiar cu Howard.
[modifică] Dungeons and Dragons
Genul este redefinit şi readus în atenţia publicului de către Wizards of the Coast, acum 30 de ani, ca gen principal pentru Dungeons&Dragons şi trilogiile literare care au însoţit acest joc. Eroii şi personajele negative primesc alte coordonate, temele sunt mai variate şi mai profunde. Eroii americani trec acum în comicuri şi sunt clasificaţi drept fantasy cu super-eroi. Revenind la Wizards, merită menţionate seriile de jocuri care au apărut după succesul imens avut de Dungeons&Dragons, jocuri care au adus zeci de poveşti minunate, şi o serie de lumi fantasy de neuitat. Genul se bazează acum pe o diversitate crescândă la nivelul lumilor, al raselor şi al temelor, ilustrată de D&D şi Magic The Gathering (un joc de cărţi foarte popular datorită complexităţii şi inteligenţei sale). Cele mai incitante cărţi fantasy sunt în general cele sword&sorcery.
[modifică] Lumea disc
În opoziţie cu cele două genuri, fantasy clasic şi sword & sorcery, unii scriitori, precum Terry Pratchett, construiesc un nou gen, care foloseşte satira şi ironia la adresa fantasy-ului în general. “Lumea Disc” a lui Pratchett conţine felurite aluzii la rase şi lumi fantasy, sau satire şi parodii pentru romane cunoscute (de exemplu Faust). Umorul este principala caracteristică, iar lumea nu este bine conturată. Accentul se pune pe acţiunile personajelor, pe întâmplări şi pe dialog. Acest subgen a fost denumit fantasy comic sau low-fantasy (antonimul lui high-fantasy).
[modifică] Fantasy romantic. Love fantasy
Datorită interferenţelor cu celelalte genuri de literatură, fantasy-ul a cunoscut mai multe sub-genuri. Mercedes Lackey îşi scrie prima trilogie în jurul anilor 1980, considerată primul roman de fantasy romantic, dar nu confundati cu Love Fantasy. Romanele Arrows of the Queen, Arrows Flight şi Arrows Fall reprezintă primul mare succes categorisit drept fantasy romantic. Pe scurt, genul conţine istoriile unor personaje feminine puternice şi influente. Ca idei principale găsim, într-un fel sau altul, toleranţa şi diversitatea, protejarea lumii înconjurătoare etc. Tema iubirii este destul de prezentă, iar personajele sunt caracterizate mai ales din perspectiva sentimentelor."
Love Fantasy este sub-genul in care doar sentimentele si exprimarea lor conteaza si sunt insasi actiunea romanului (nuvelei). Asta pentru ca cineva trebuie sa si iubeasca, sau sa fie iubit, nu sa se afle mereu in razboiul permanent dintre bine si rau, intuneric si lumina
[modifică] Science fantasy
Anumiţi scriitori de fantasy şi-au îndreptat atenţia şi spre genul SF, rezultând ceea ce se defineşte ca science-fantasy. Majoritatea fiind poveşti scurte, science fantasy nu este atât de dezvoltat, mai ales datorită opoziţiei dintre genuri. SF-ul explică supranaturalul, pe când fantasy-ul îl acceptă ca magie şi îl amplifică, oferindu-i o dimensiune mitică. Arthur C. Clarke considera însă că orice tehnologie destul de avansată din SF poate fi considerată similară magiei din fantasy.
Aici se îmbină în fapt cele două genuri. Terry Brooks are poate cea mai frumoasă trilogie science fantasy, “The Sword of Shannara”. Lumea Shannara este un amestec de magie şi tehnologie, în care are loc un puternic război al raselor. Probabil cea mai cunoscută serie science fantasy este Star Wars. Chiar dacă înclină mult spre SF ca lume şi anumite trăsături (nave spaţiale, lasere, roboţi), tema centrală este urmărită în stil fantasy: lupta dintre bine şi rău, prezentată ca luptă între întuneric şi lumină. Abilităţile de Jedi, săbiile laser etc. nu sunt explicate ştiinţific: ele pur şi simplu există. “Forţa” este magia din Star Wars, care conferă lumii un caracter mitic. În comparaţie, Star Trek foloseşte o abordare ştiinţifică a evenimentelor şi a lumii; poate din această cauză nu a fost atât de popular precum creaţia lui George Lucas.
Un minunat exemplu de science fiction este Dragonsdawn, prima carte din seria Dragonriders of Pern, scrise de Anne McCaffrey începând cu 1988. Cartea este un altfel de amestec între SF şi fantasy, începând cu colonizarea planetei Pern, pentru ca sfârşitul să ne prezinte zborul unui dragon şi al stăpânului său, creaţie genetică a noilor locuitori de pe Pern. Un sub-gen aparte este dark fantasy. Similar ca locaţie şi tematică cu high fantasy, acest gen preia atmosfera cărţilor horror. Personajele sunt astfel vampiri, vârcolaci, fantome, oameni morţi etc. Anne Rice este poate cel mai cunoscut exemplu, cu “Vampire Chronicles”. Michelle Sagara West este o altă scriitoare remarcabilă, datorită romanelor ei care prezintă figuri demonice : seriile “The Sundered” şi “The Sun Sword”.
În încheiere, merită menţionate direcţiile pe care o ia fantasy-ul în ziua de astăzi. Prima este ceea ce numim fantasy contemporan, care merge spre povestea fantastică gen Eliade studiată la orele de română. În lumea reală se petrec o serie de evenimente ciudate, care duc fie la descoperirea unor forţe magice, fie a unor creaturi din recuzita fantasy. Cea de-a doua direcţie este întoarcerea spre genul clasic şi spre construirea de lumi magice, populate de creaturi fantastice, fie ele arhetipale sau originale.
[modifică] Fantasyul în România
Fantasy este un gen artistic adus în faşă la noi în ţară cu puţin timp în urmă, de către o grupare de tineri care şi-au propus atunci să îl promoveze şi să îl dezvolte. Între timp, apare Stăpânul Inelelor, şi românii devin fani ai filmului şi cumpără cartea. Totuşi, încă nu există un fan-base solid şi cunoscători sunt puţini. O comunitate de fantasy asemenea celor din SUA sau Anglia, leagănele acestui gen, este departe de a fi realizată. Există o iniţiativă în acest sens, concretizază în singurul site din spaţiul web românesc dedicat fantasy. Începuturi timide :romanele lui Marian Coman si Costi Gurgu.