Polonia Congresului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Stema Regatului Poloniei în timpul stăpânirii ruseşti
Extinde
Stema Regatului Poloniei în timpul stăpânirii ruseşti
Vulturul alb, simbolul statalităţii poloneze
Istoria statului polonez

Polonia Congresului este denumirea neoficială a Regatului Poloniei (1815-1831) aflat sub sezeranitate rusă, o entitate politică creată după dezmembrarea Ducatului Varşoviei hotărâtă la Congresul de la Viena din 1815, atunci când marile puteri au reorganizat Europa după războaiele napoleoniene. Avea o suprafaţă de aproximativ 127.000 de km² (faţă de circa 1 milion de km² ai Uniunii polono-lituaniene) şi o populaţie de aproximativ 2.600.000 (în 1814) (comparaţi cu cei aproximativ 10 milioane ai Respospolitei).

Polonia Congresului a apărut ca rezultat al eforturilor lui Adam Czartoryski, ministrul afacerilor externe al Rusiei, politician de origine poloneză, care visa la renaşterea statului polonez în alianţă cu Imperiul Rus. În mod formal, Regatul Poloniei era una dintre puţinele monarhii constituţionale ale vremii din Europa, avându-l pe ţarul Rusiei ca rege. Problema principală era aceea că ţarul, care domnea în mod obsolutist în Rusia, dorea aceleaşi puteri depline şi în Polonia, în condiţiile în care regatul avea una dintre cele mai liberale constituţii ale secolului al XIX-lea din Europa. Polonia Congresului avea un parlament (Seimul) care vota legi şi care era responsabil în faţa ţarului. Ţara avea de asemenea propria monedă naţională, un buget, un cod penal şi era separată de restul imperiului printr-o graniţă vamală.

Polonia Congresului a rezistat pentru cam 15 ani. La început, ţarul Alexandru I a fost încoronat rege al Poloniei şi s-a angajat să se supună constituţiei. În timp, ţarul a schimbat situaţia, acesta i-a acordat Marelui Duce Constantin Pavlovici puteri aproape dictatoriale. Succesorul acestuia, ţarul Nicolae I a refuzat să se lase încoronat monarh polonez, în schimb a continuat să limiteze libertăţile regatului. În 1831, Seimul l-a deposedat pe ţar de titlul de Rege al Poloniei ca răspuns la reducerile repetate ale puterilor parlamentului. Ţarul a reacţionat trimiţând armată în Polonia şi aşa numita ”revolta din noiembrie” a fost înăbuşită.

Înăbuşirea revoltei din noiembrie în urma unei campanii militare de 11 luni a dus la sfârşitul Poloniei Congresului. O nouă revoltă a izbucnit în ianuarie 1863. Ca răspuns, constituţia a fost abolită şi entitatea statală poloneză a fost încorporată în Imperiul Rus, mai târziu chiar numele de „regatul Poloniei” a fost schimbat în "Ţinutul Vistula" (Privislinski Krai).

În penultimul deceniu al secolului al XIX-lea, limba oficială Poloniei Congresului a devenit rusa, poloneza fiind interzisă în administraţie şi în învăţământ şi procesul de eliminare a autonomiei a fost încheiat.


În 1912, partea de sud-est al fostului regat din jurul oraşului Chełm, a fost desprinsă de entitatea poloneză şi incorporată în Rusia.

Polonia Congresului a fost jefuită şi abandonată de armata rusă în 1915 şi, mai apoi, Puterile Centrale au creat în această zonă un nou regat polonez.

De-a lungul întregului secol al XIX-lea, denumirea de Polonia Congresului a continuat să fie folosit în legătură ce aceste teritorii, deşi entitatea statală pe care o definea nu mai exista. Termenul Kongresówka este folosit în mod obişnuit în limba poloneză cu un uşor iz peiorativ, denumind pe toţi locuitorii zonei centrale a Poloniei.

[modifică] Vezi şi: