Reţea de cartier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ideea de reţea de cartier a apărut odată cu accesul la internet de viteză mare în România şi s-a dezvoltat rapid, astăzi figurând câteva sute de reţele în Bucureşti şi câteva mii în toată România.

Principala ţintă a acestor reţele este oferirea unei viteze mari la costuri reduse faţă de ofertanţii de internet - companii medii şi mari - din România. De menţionat este faptul că în nu mai puţin de 3 ani, reţelele de cartier au luat o amploare demnă de invidiat. Unii o numesc "fenomen". Alţii o consideră o ameninţare la adresa companiilor mari, acestea din urmă nemaiavând cereri pentru ofertele cu costuri ridicate.

[modifică] Caracteristici

O reţea de cartier este formată din infrastructură pe cablu UTP/FTP etc., switch-uri iar pentru cele cu realizare complexă mai poate cuprinde fibră optică, antene radio, access-point-uri, routere şi alte echipamente semi-profesionaale şi chiar profesionale.

Accesul la internet se face prin unul sau mai multe servere în care sunt conectaţi toţi clienţii reţelei aceştia beneficiind de adrese IP publice sau private.

[modifică] Avantaje

Principalele avantaje ale unei reţele de cartier sunt:

  • costul scăzut atât pentru clienţi cât şi pentru cei ce o administrează
  • viteza mare de transfer între membrii reţelei

[modifică] Dezavantaje

  • instabilitatea conexiunii datorită echipamentelor semi-profesionale
  • raspândirea rapidă a viruşilor