Fanatism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fanatism (lat.: fanaticus), termen prin care se caracterizează ataşamentul necondiţionat al unei persoane sau al unui grup la o idee, doctrină, opinie sau la un scop, animat de un zel orb, fără să se ţină seamă de eventualele consecinţe pentru sine sau pentru alţii. Principalele trăsături ale fanatismului sunt:
- Dependenţă nelimitată de o idee, ideologie, religie, socotite norme absolute pentru întreaga colectivitate.
- Intoleranţă faţă de alte opinii sau alte puncte de vedere, chiar dacă sunt demonstrabil pozitive, când aparţin altor partide, altei religii sau altor grupe sociale considerate ostile, fără admiterea nici unui compromis, după principiul: "Cine nu este cu noi este împotriva noastră". Adversarii nu sunt combătuţi cu argumente raţionale, ci aduşi la tăcere prin teroare sau chiar nimiciţi fizic.
- Pierderea simţului critic în ceea ce priveşte propriile opinii sau convingeri, de cele mai multe ori situate în afara realităţii. Fanaticul este adesea agresiv şi impenetrabil la o argumentare logică.
Fanatismul se poate manifesta în diverse domenii ale societăţii - politică, religie - şi poate deveni o manifestare de massă. În statele totalitare, fanatizarea masselor prin propagandă bine regizată ("spălarea creierului") serveşte ca mijloc pentru realizarea scopurilor politice şi ideologice. În cazuri extreme, fanaticul îşi pierde instinctul vital de autoconservare până la sacrificiul propriei existenţe, de ex. piloţii japonezi "kamikadze", atentatele sinucigaşe ale fundamentaliştilor islamici. Fanatismul este la originea actelor teroristice.
Nu rareori, fanaticii produc o asemenea impresie, încât sunt onoraţi ca eroi, preaslăviţi ca martiri sau chiar veneraţi ca sfinţi.
Opus fanatismului este principiul umanist al toleranţei.
În psihopatologie, se înţelege sub termenul de "psihopatie fanatică", manifestările acelor bolnavi psihici aderenţi la o idee supraevaluată. Kurt Schneider deosebeşte trei tipuri de psihopaţi fanatici:
- Fanaticul propriului interes, certăreţ şi agresiv, adesea procesoman pentru un drept real sau închipuit.
- Fanaticul unei idei, combativ în favoarea unui program sau unei credinţe.
- Fanaticul obstinat, opus realităţii, adept al unei idei sectare, al unui mod aberant de comportare sau al unei superstiţii.