José María de Heredia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
Puteţi contribui la Wikipedia prin traducerea lui. |
Literatură franceză |
Pe categorii |
Istoria literaturii franceze |
Medievală |
Scriitori francezi |
Listă de autori de limbă franceză |
Portal Franţa |
Portal Literatură |
José María de Heredia (* 22 noiembrie 1842 - † 3 octombrie 1905), poet francez, maestrul modern al sonetului francez, s-a născut la Fortuna Cafeyere, lângă Santiago de Cuba, fiind în parte spaniol creol, respectiv în parte francez.
La vârsta de 8 ani a venit din Indiile de Vest în Franţa, reântorcându-se de acolo în Havana la vârsta de 17 ani, şi în sfârşit stabilindu-se în Franţa nu mult dupa aceea. A primit educaţia clasică de la preoţii bisericii Sfântul Vincenţiu din Senlis, şi după o vizită la Havana, a studiat la École des Chartes la Paris. Pe la sfârşitul anilor 1860, împreuna cu François Coppée, Sully-Prudhomme, Paul Verlaine şi alţii mai puţin distinşi, a format un grup de poeţi care s-au adunat în jurul lui Leconte de Lisle, şi au primit numele de Parnasieni.
La acest nou curent literar, forma - partea tehnică a artei lor - era de o importanţă extremă, şi, ca reacţie împotriva lui Musset, şi-au reprimat cu rigurozitate în opere expresia sentimentului şi emoţiei. "Poezia adevărată", spunea M. de Heredia în discursul său la intrarea în Academie, "poezia adevărată trăieşte în natură şi în umanitate, şi nu în inima fiinţei dintr-o zi, chiar dacă minunată." Locul lui M. de Heredia în aceasta mişcare a fost numaidecât asigurat. A csris foarte puţin, dar sonetele sale au circulat în manuscris, şi i-au conferit o reputaţie înainte de apariţia lor în 1893, împeună cu câteva poeme mai lungi, într-un volum cu titlul de "Trofeele".
A fost ales la Academia Franceză pe 22 februarie 1894, în locul publicistului Louis de Mazade-Percin. Puţini adevâraţi scriitori au putut intra la Academie cu atât de puţine scrisori de recomandare. Un mic volum de versuri - o traducere, cu introducere, a "Istoriei cuceririi Spaniei Noi" a lui of Diaz del Castillo (1878-1881) - o traducere a vieţii călugărului Alferez (1894), "Calugărul militar spaniol" a lui Thomas de Quincey, - şi una sau două piese scurte cu versuri ocazionale, şi un fel de introducere - acestea nu reprezintă decât un "bagaj" literar neînsemnat, ca sa folosim expresia franţuzescă. Dar sonetele sunt printre cele mai frumoase din literatura modernă. "O legendă a secolelor în sonete", le-a numit M. François Coppée. Fiecare prezintă un tablou, uimitor, strălucitor, desenat cu mână fermă - tabloul unor scene caracteristice din îndelungata istorie a omului. Versul este perfect, şlefuit ca o piatră preţioasă; iar sunetul său are distincţie şi o armonie deosebită. Singura greşeală pe care ar putea-o sugera cineva este ca fiecare tablou este uneori mai mult decât un tablou, şi că linia poetică, ca aceea a maiestrului lui M. de Heredia, Leconte de Lisle însuşi, este uneori prea încărcată. M. de Heredia a fost cu nimic mai puţin decât unul dintre cei mai dibaci meşteşugari care au practicat vreodată arta versului. În 1901 a devenit bibliotecar al Bibliotecii Arsenal din Paris. A murit la Château de Bourdonné (Seine-et-Oise) la 3 octombrie 1905, desăvârşindu-şi ediţia critică a lucrărilor lui André Chénier.
[modifică] References
- Acest articol conţine text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicaţie aparţinând domeniului public.
[modifică] External links
[modifică] See also
- José María Heredia y Campuzano poet din Cuba.
Format:PeerNavbox