Nicolae Malaxa
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Malaxa (născut 10/23 decembrie 1884 în Huşi într-o familie de greci veniţi aici la începutul secolului XIX, – decedat 1965, New York) a fost un inginer şi întreprinzător român, unul din cei mai importanţi ai României interbelice, însă în acelaşi timp o personalitate controversată datorită simpatiilor sale politice.
Nicolae Malaxa şi-a făcut studiile la Iaşi şi la Karlsruhe, unde a obţinut diploma de inginer.
Intră în afaceri în 1921 cu un atelier de fabricare a materialului rulant. Din 1923 atelierul se extinde, începînd fabricarea locomotivelor cu abur, automotoarelor şi aparatajului pentru material rulant, iar din 1936 şi a locomotivelor diesel, beneficiind şi de legea din 1927 de sprijinire a dezvoltării industriei române. În paralel, Malaxa construieşte fabrica de ţevi din oţel fără sudură (actuala Uzină Republica), una dintre cele mai moderne din Europa la vremea sa. La sfîrşitul anilor 1930, Uzinele Malaxa erau un concern industrial de primă mărime în Europa.
Malaxa a iniţiat şi implantat in România industriile: de aparataj pentru material rulant (1932-1943); motoare Diesel (1935); transmisii mecanice pentru automotoare, inclusiv sisteme de comandă (1936-1937); tuburi de oţel fără sudură (1937 după procedeul Stiefel); locomotive Diesel pentru CFR (1938); aparatură optică (1938). Din anul 1931, Fabrica de Locomotice Malaxa a a trecut la construcţia de automotoare echipate cu motoare Diesel tip Ganz şi transmisii Mylius cu 4 şi 5 trepte, iar din anul 1936 s-a conturat prototipul locomotivei Diesel, urmând ca din 1938 să se livreze către CFR primul lot de 26 locomotive. În 1937 la Belgrad şi în 1940 la Milano, Malaxa prezenta cele mai noi tipuri de automotoare româneşti, competitive pe plan european, deşi industria fusese înfiinţată doar în 1934.
Malaxa a fost un simpatizant nazist şi un finanţator al aproape tuturor partidelor politice, inclusiv al Gărzii de Fier. Cîştigă însă şi favorurile regimului comunist, după intrarea României sub controlul acestora. Transferă sute de milioane de dolari în bănci americane. În timpul celui de-al doilea război mondial în mai 1941 îi sunt confiscate uzinele Malaxa acuzat fiind de colaborare cu legionarii, iar la naţionalizarea efectuată de guvernul comunist îi sunt luate şi restul proprietăţilor. După 1947 regimul comunist l-a menţinut sub titlul de specialis, în cele din urmă însă, sosind în SUA în 1950 într-o delegaţie comercială, refuză să se întoarcă şi se stabileşte în New York. La scurt timp obţine şi cetăţenia americană şi începe noi afaceri. După descoperirea trecutului său politic, autorităţile americane încearcă să-l deporteze, însă fără succes.
După căderea regimului comunist, urmaşii lui Malaxa au cerut statului român titluri de peste 310 milioane de dolari la Fondul de despăgubiri Prprietatea, în schimbul tuturor proprietăţilor confiscate.