Pământul de Mijloc
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pământul de Mijloc este numele folosit pentru partea locuibilă a continentului ficţional al lui J.R.R. Tolkien unde poveştile din al său legendarium au loc. “Pământul de Mijloc” este translţia literarădin engleza veche a cuvântului middangeard, referindu-se la această lume a omului. Tolkien a tradus “Pământul de Mijloc” ca si Endor(sau câte odată ca şi Endoré) şi Ennor în limba elfica quenya, respectiv Sindarin.
Istoria Pământului de Mijloc este imparţită în Evuri: Hobbitul şi marea parte a Stăpânului Inelelor au de-a face cu evenimente de la sfâşitul celui de-al Treilea Ev şi cu zorii celui de-al Patrulea, în timp ce Silmarillion vorbeşte despre întâmplări din timpul Primului Ev. Lumea (Arda) era la început plata dar a fost facuta rotundă de către Eru Ilúvatar, creatorul, la sfârşitul celui de-al Doilea Ev.
[modifică] Etimologie
Termenul Pământul de Mijloc nu a fost inventat de Tolkien. De fapt acesta exista in engleza veche sub forma de middenerd sau middel-erd; in nordica veche era numit Midgard. Tradus ar insemna ceea ce grecii numeau οικουμένη (pron. oy-koo-mé-nay) sau “vechiul loc al omului”, lumea fizică in opoziţie cu lumile nevăzute (Scrisorile lui J.J.R. Tolkien) Middgeard apare de mai multe ori în poemul Beowulf, pe care Tolkien l-a tradus. Tolkien a fost de asemenea inspirat şi de acest fragment:
- „Eala earendel engla beorhtast / ofer middangeard monnum sended. Hail Earendel, brightest of angels / above the middle-earth sent unto men. (Salve Earendel, cel mai strălucitor dintre îngeri/ peste pământul de mijloc trimis pentru om.)”
din poemul Crist al lui Cynewulf. Numele earendel( ce înseamnă “steaua de dimineaţă”, dar în unele contete se referă la Hristos) a fost inspiraţia pentru navigatorul lui Tolkien Eärendil.
În mitologia germanică străveche şi în cea scandinavă se credea că lumea era alcătuită din nouă lumi fizice unite. Lumea oamenilor, Pământul de Mijloc, stătea în centrul acestui univers. Lumile elfilor, a zeilor, şi a giganţilor se aflau dincolo de marea ce-I inconjura. Lumea morţilor se afla dedesuptul Pământului de Mijloc. Un pod de curcubeu, Podul Brifrost, se întindea din lumea oamenilor până la Asgard dincolo de mare. O exterioară inconjura celelalte şapte tărâmuri (Vanaheim, Asgard, Alfheim, SvartAlfeim, Muspelheim, Nidavellir şi Jotunheim). În această concepţie, o “lume” însemna mai mult tărâmul unei rase decât o lume evident separată fizic.
[modifică] Geografie
J.R.R. Tolkien nu a terminat nici o dată întreaga geografie asociată lumii din Hobbitul şi din Stăpânul Inelelor. În Crearea Pământului de Mijloc, volumul patru din Istoria Pământului de Mijloc, Christofer Tolkien a publicat câteva hârţi remarcabile, atât a pământului plat cât si a celui rotund, toate desenate de tatăl său in anii ‘30.