Martin I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sf. Martin I (d. 656, Chersones), a fost Papă al Romei (649-653), martir, sfânt.

[modifică] Viaţa

Născut la Todi, în Umbria, a intrat în rîndul clericilor romani, iar în anul 649 a fost ales papă. În acelaşi an a întrunit un conciliu la Lateran, în care a fost condamnată erezia monotelită, care afirma că în persoana lui Isus Christos nu există decât o singură voinţă, şi anume cea dumnezeiască, dar nu o voinţă omenească (prin aceasta se punea sub semnul întrebării firea omenească a lui Isus). Arestat în anul 653 din porunca împăratului Constant (care era de partea ereticilor) şi dus la Constantinopol, a avut multe de suferit, înscenându-i-se un proces de înaltă trădare. A fost mai întâi condamnat la moarte, apoi, în cele din urmă a fost exilat în Chersones (Crimeea), unde a murit în 656.

Scrisorile Papei Martin I tristeţea abandonării şi decepţia faţă de clerul roman, care, între timp, sub presiunea împăratului, alesese un succesor (Eugen I).

[modifică] Cult

Sărbătorit în Biserica Catolică la 13 aprilie.

[modifică] Bibliografie

  • Liturgia orelor, Arhiepiscopia romano-catolică Bucureşti 1994, p. 1353.
  • Schott-Messbuch, Freiburg 1961.
  • A. Franzen, R. Bäumer, Istoria papilor, Editura Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureşti, 1996, p. 96-97.