Neurotransmiţător

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Epinefrină, cunoscută şi sub numele de adrenalină, un neurotransmiţător excitator.
Extinde
Epinefrină, cunoscută şi sub numele de adrenalină, un neurotransmiţător excitator.

Neurotransmiţătorii, sau mediatorii chimici, sunt subsţante chimice care se găsesc în sistemul nervos( de exemplu creier), prin intermediul cărora se face transmiterea, modularea şi amplificarea impulsurilor nervoase în sinapse(zona de contact dintre doi neuroni). Existenţa neurotransmiţătorilor a fost confirmată prin cercetarile lui Otto Loewi, iar mai târziu Paton a introdus condiţiile necesare ca o substanţă sa fie considerată neurotransmiţător:

  • să existe în formă finală sau ca precursor în spaţiul presinaptic
  • enzimele de sinteză să fie în acelaşi spaţiu
  • să existe enzime de inactivare în spaţiul sinaptic
  • stimularea terminaţiilor presinaptice să provoace eliberarea subsţantei respective în fanta sinaptică
  • să exercite un efect asupra membranei postsinaptice

Cuprins

[modifică] Tipuri

Oxytocină, un neuropeptid.
Extinde
Oxytocină, un neuropeptid.

Neurotranmiţătorii se categorizează în patru grupe:

  • aminoacizii: de exemplu GABA, glutamat
  • peptide: de exemplu somatostatină, vasopresină
  • aminele biogene: de exemplu norepinefrină, dopamină, serotonină
  • acetilcolina

Principalii transmiţători din creier sunt glutamatul(excitator) şi GABA(inhibitor).

In afară de neurotransmiţătorii propriu-zişi, neuronii mai secretă şi alte substanţe folosite pentru transmiterea impulsului nervos:

  • Cotransmiţătorii se eliberează concomitent cu neurotransmiţătorii. Ei sunt implicaţi în modularea răspunsului postsinaptic şi în reglarea cantităţii de neurotransmiţător care se eliberează.
  • Neuromodulatorii nu acţioneaza direct în produecerea răspunsului postsinaptic, în schimb produc modificări de durată ale sensibilităţii membranei postsinaptice.

[modifică] Acţiune

 Sinapsă:  A: terminal presinaptic B: fantă sinaptică C: terminal postsinaptic. 1. veziculă cu neurotransmiţător 2. proteină G 3. canale de Ca++ 4. moleculă de neurotransmiţător 5. canal de reabsorbţie a mediatorilor deja eliberaţi(neutralizare) 6. receptori .
Extinde
Sinapsă: A: terminal presinaptic B: fantă sinaptică C: terminal postsinaptic. 1. veziculă cu neurotransmiţător 2. proteină G 3. canale de Ca++ 4. moleculă de neurotransmiţător 5. canal de reabsorbţie a mediatorilor deja eliberaţi(neutralizare) 6. receptori .

Neurotransmiţătorii se găsesc în vezicule care conţin mai multe molecule de mediator. Când potenţialul de acţiune ajunge la sinapsă, se deschid canalele de Ca++. Ca++ pătruns în terminalul presinaptic, stimulează transportul veziculelor spre membrana sinaptică, unde acestea fuzionează cu membrana, şi moleculele sunt eliberate în fanta sinaptică. Acest proces se numeşte exocitoza.Apoi, mediatorul se cuplează cu receptorul specific, ceea ce determină schimbări în terminalul postsinaptic: deschiderea/închiderea unor canale ionice sau transducţia semnalului la mesagerii de ordin 2 sau proteine G.Majoritatea neurotransmiţătorilor sunt îndepărtaţi din fanta sinaptică de enzime pentru a nu se provoca o acţiune neintenţionată.

[modifică] Efect postsinaptic

Efectul neurotransmiţătorului este dat de receptorul pe care acţioneaza. De exemplu, GABA poate acţiona pe doua tipuri de receptori inhibtori: GABA-A(rapid) şi GABA-B(lent). Neurotransmiţătorii pot provoca potenţiale postsinaptice inhibitorii sau excitatorii, adică pot provoca trasmiterea unui impuls nervos, respectiv netransmiterea unui impuls nervos. In sistemul nervos central, este de obicei nevoie de o sumare spaţială sau temporală a potenţialelor locale pentru a se provoca un potenţial de acţiune.

[modifică] Acţiuni specifice

 Prozac, un medicament folosit în psihiatrie contra depresiei.
Extinde
Prozac, un medicament folosit în psihiatrie contra depresiei.

In timp ce unii mediatori sunt utilizaţi în tot sistemul nervos central(glutamat, GABA) alţii acţionează în zone specifice ale creierului, sau doar în sistemul nervos periferic. De exmeplu, serotonina este utilizată în trunchiul cerebral în nucleul rafeului. Dopamina este utilizată în doua contexte: sistemul responsabil de recompensă şi cel responsabil de controlul mişcării.

Multe droguri conţin substante care seamană cu astfel de neurotransmiţători specifici(de exemplu LSD). Alte droguri blochează îndepărtarea neurtransmiţătorilor din fanta sinaptică, ca de exemplu cocaina care blochează neutralizarea dopaminei. Şi unele medicamente folosite în psihiatrie funcţionează pe acelaşi principiu. De exemplu, Prozac inhibă neutralizarea serotoninei, crescându-i astfel puterea de acţiune.


[modifică] Clasificare

[modifică] Acetilcolină

[modifică] Aminele biogene

Catecolaminele: Noradrenalină(Norepinefrină) , Adrenailnă(Epinefrină), Dopamină

Serotonină (5-hidroxitritamină), Melatonină

Histamină

[modifică] Aminoacizii

Excitatori: Glutamat, Gentamat, Aspartat

Inhibitori: GABA(acid gamaaminobutiric), Glicină

[modifică] Neuropeptidele

Opioizii endogeni: Endorfină, Enkefalină, Dinorfină, Corticotropină(hormonul adrenocorticotrop - ACTH), Leumorfină

Substanţa P, Neuropeptidul Y, Colecistokinină(CCK), Somatostatină

Angiotensină, Peptidul Vasoactiv Intestinal(VIP)

Gastrină

[modifică] Purinele

Adenozină şi ATP(adenozintrifosfat), ADP(adenozindifosfat), AMP(adenozinmonofosfat)

[modifică] Alte molecule cu funcţie neuromodulatorie

Gaze: monoxid de azot(NO), monoxid de carbon (CO)

Steroizi: aldosteron, cortizon, progesteron, estrogen, testosteron

Prostaglandine

Interferoni

Interleukine

Anandamină

[modifică] Surse

  • Olteanu, A.& Lupu, V. (2000). Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
  • Miu, A. C. & Olteanu, A. I. (2003). Neuroştiinţe. De la mecanisme moleculare şi celulare la comportament şi evoluţie. Vol. I: Dezvoltarea sistemului nervos. Dacia, Cluj-Napoca.