În contra direcţiei de astăzi în cultura română
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În contra direcţiei de astăzi în cultura română este un studiu al lui Titu Maiorescu, scris din perspectiva îndrumătorului cultural, expresie directă a conştientizării unei crize a culturii române. Maiorescu face şi un istoric al crizei respective descriind progresul şovăitor al culturii române care, până la începutul secolului al XX-lea, înseamnă "barbarie orientală", după care vine "trezirea" din epoca paşoptistă (după 1820 spune Maiorescu), epocă în care tinerii întorşi de la studii din Franţa şi Germania, aduc idei noi dar şi forme culturale noi care înseamnă, pentru Maiorescu, numai un "lustru cultural": "În aparenţă, după statistica formelor din afară, românii posed astăzi aproape întreaga civilizare occidentală. avem politică şi ştiinţă, avem jurnale şi academii, avem şcoli şi literatură, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituţiune. Dar în realitate toate aceste sunt producţiuni moarte, pretenţii fără fundament stafii fără trup, iluzii fără adevăr, şi astfel cultura claselor mai înalte ale românilor este nulă şi fără valoare, şi abisul ce nedesparte de poporul de jos devine din zi în zi mai adânc". Maiorescu observă de fapt acea abundenţă de forme culturale străine care nu se potriveşte deloc fondului naţional. Modernizarea i se pare lui Maiorescu forţată el fiind de părere că numai fondul esenţial românesc ar putea să nască formele viitoare ale culturii române.