Maria Banuş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Maria Banuş (n. 10 aprilie 1914 - d. 1999) a fost o poetă, traducătoare şi eseistă din România. Era fiica lui Max Banuş, contabil şi director la Banca Marmorosch Blank şi a Anettei. Studiază Literele la Universitatea din Bucureşti. A sprijinit, o perioadă, regimul comunist din România, prin creaţiile sale cu caracter propagandistic. Mai târziu, în Franţa, Maria Banuş s-a considerat dizidentă.
[modifică] Selecţie din operele publicate
- Ţara fetelor, 1937
- Bucurie, 1949
- Fiilor mei, 1949
- Bucureşti, oraş iubit, 1953, poeme pentru copii
- Versuri alese, 1953
- Despre pământ, 1954
- Îndrăgostiţii, 1954
- Ţie-ţi vorbesc, Americă!, 1955
- Se-arată lumea, 1956
- Torentul, 1957
- Poezii, 1957
- Magnet, 1962
- Metamorfoze, 1963
- Diamantul, 1965
- Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, 1980
- Himera, 1980
- Oricine şi ceva, 1972
- Noiembrie, inocentul, 1981.
[modifică] Bibliografie suplimentară
Fişa biobliografică a autoarei în Dicţionarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Alexandru Sassu, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995