Brunelleschi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fillipo Brunelleschi (1377-1446)
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi opera
[modifică] Brunelleschi sculptor
Brunelleschi, arhitect şi sculptor italian îşi face ucenicia de artist în atelierul unui aurar din Florenţa.Este foarte interesat de studiul Antichităţii şi face numeroase călătorii la Roma, de multe ori în compania prietenului său, Donatello. Concursul pentru crearea celei de-a doua porţi a Baptisteriumului(1401) pune în lumină calităţile sale, dar când relieful său, Sacrificiul lui Isaia (Florenţa, Bargello) câştigă concursul, ex aequo cu cea a lui Ghiberti, Brunelleschi refuză să împartă îndatoririle, iar odată cu acest fapt, activitatea sa ca sculptor începută cu figurile Profeţilor şi Părinţii Bisericii încetează.
Activitatea de sculptor este reluată în jurul anului 1420-25, odată cu Crucifixul Capelei Santa Maria Novella (sculptat, spune o anecdotă a vremii răspândită de Vasari, la întrecere cu Donatello care lucra la acea vreme la Florenţa Crucifixul din Biserica Santa Croce şi continuă cu Evangheliştii din Capella dei Pazzi. Crucifixul lui Brunelleschi are proporţii perfect armonizate, în opoziţie cu Crucifixul realizat de Donatello, Crucifix considerat de Brunelleschi însuşi ca fiind prea…primitiv şi „ţărănesc”.
[modifică] Brunelleschi arhitect
Interesul său pentru matematică (a fost prieten bun cu matematicianul Paolo dal Pozzo Toscanelli) şi studiul monumentelor antice îi îndreaptă paşii spre arhitectură. Interesat încă din 1409 de şantierul Santei Maria del Fiore, îi atrage atenţia imediat problema cupolei şi la concursul din 1418 prezintă un model şi din nou câştigă concursul ex-aequo cu Ghiberti. Însă meritul soluţiei tehnice al problemei îi este recunoscut în 1423 când îi este încredinţată în totalitate responsabilitatea lucrărilor. Realizarea cupolei prezenta numeroase probleme şi anume faptul de a fi foarte amplă şi înălţimea deloc de neglijat, aspecte care nu permiteau folosirea tencuielii. Brunelleschi foloseşte o structură murală constituită din cărămizi dispuse în formă de „spinare de peşte” care permitea înălţarea fără a mai fi nevoie de elemente susţinătoare. De asemenea dă cupolei formă perfectă de arc, iar întreaga suprafaţă este împărţită în opt porţiuni.
În înaltul cupolei se află candelabrul circular, care reprezintă elementul central al întregii construcţii.Cu această lucrare, Brunelleschi pune bazele întregii arhitecturi renascentiste: a fost iniţiatorul noii tehnici, învăţată din studiul monumentelor antice, care i-a permis să ridice maiestuoasa cupolă fără a fi nevoie de armături dar, mai ales, a fost iniţiatorul unei noi ideologii. Odată cu Brunelleschi, arhitectul nu mai este doar maistrul medieval, ci este proiectantul, creatorul, în măsură să rezolve problemele cu ajutorul intelectului. Arhitectura lui Brunelleschi este una raţională bazată pe linearitatea prospectivă şi pe modularea exactă a spaţiului, de exemplu în Loggia pentru Spitalul Inocenţilor, construită de Brunelleschi între 1421 şi 1424 în care, claritatea, simplitatea şi linearitatea reprezintă o inovaţie a timpului.
În jurul anului 1423 Brunelleschi începe realizarea Bisericii San Lorenzo care va fi terminată în 1428, odată cu construirea Sacristiei. În interior, biserica este compusă din trei navete despărţite de arcuri care reiau motive din Loggia şi care dau iluzia de profunzime a spaţiului. Sacristia este un intrând cubic cu cupola în formă de emisferă împărţită în 12 porţiuni.
Între 1430 şi 1444, Brunelleschi realizează pentru familia Pazzi, Capela din Santa Croce. Lucrările la Portic au fost continuate de un elev al maestrului după moartea sa, însă totuşi a rămas neterminat. În 1444, Brunelleschi realizează lucrări pentru a reconstrui Biserica Santo Spirito impunătoare şi monumentală.
Activitatea lui Brunelleschi nu se limitează la câmpul arhitecturii religioase: acesta a fost arhitect şi inginer militar, inventator al unor maşini, arhitect civil (contribuie la construirea Palatului Parte Guelfa şi realizează partea centrală a Palatului Pizzi – 1440).
Filippo Brunelleschi moare la Florenţa în 1446 fiind înmormântat in Santa Maria del Fiore. Mormântul său, rămas necunoscut timp de secole, descoperit în 1972.
[modifică] Bibliografie
- L'Universale - la Grande Enciclopedia Tematica, vol. 8, Milano, Garzanti Libri, 2003.