Crom
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cromul este un element chimic din grupa a VI-a a tabelului periodic. Numele său derivă de la cuvântul grecesc Cromos (culoare), deoarece combinaţiile acestui element sunt multicolore.
Cuprins |
[modifică] Caracteristici
- Simbol chimic: Cr
- Număr atomic: 24
- Masă atomică: 51.9961 uam
- Densitate la 293 K: 7.19 g/cm3
- Punct de topire: 1857.0 °C (2130.15 °K, 3374.6 °F)
- Punct de fierbere: 2672.0 °C (2945.15 °K, 4841.6 °F)
- Stare: solidă
- Culoare: gri
- Clasificarea: metal de tranziţie
- Structura cristalină: cubică
- Numărul de protoni/electroni: 24
- Numărul de neutroni: 28.
[modifică] Structura atomică
- Numărul de straturi: 4
-
- Primul strat: 2
- Al doilea strat: 8
- Al treilea strat: 13
- Al patrulea strat: 1
[modifică] Izotopi
Izotop | Perioada de înjumătăţire |
---|---|
Cr-49 | 42,3 minute |
Cr-50 | Stabil |
Cr-51 | 27,7 zile |
Cr-52 | Stabil |
Cr-53 | Stabil |
Cr-54 | Stabil |
[modifică] Istoric
Cromul a fost descoperit în anul 1797 de chimistul francez Nicolas Louis Vauquelin.
[modifică] Răspândire
Cromul este un metal destul de răspândit în scoarţa pământului dar numai sub formă de combinaţii chimice, clarkul său având valoarea de 0,033%. Minereul de bază folosit la extragerea cromului este cromitul.
[modifică] Compuşii cromului
Oxidul de crom ...
[modifică] Fabricare
În metalurgia cromului se disting două etape mai importante şi anume: fabricarea oxidului de crom şi obţinerea cromului metalic. Face parte din categoria metalelor puţin reactive, în stare compactă prezintă o rezistenţă deosebită faţă de oxigen şi agenţii atmosferici chiar şi la temperaturi ridicate.
[modifică] Utilizare
Încă din veacul trecut s-a observat că adausurile de crom în oţel contribuie la creşterea caracteristicilor mecanice precum şi a rezistenţei la coroziune ale acestuia. Dar, influenţa favorabilă pe care o exercita cromul asupra oţelului nu a fost exploatată decât foarte puţin până în anii care au precedat primul razboi mondial, în prezent se poate spune că cromul constituie principalul element de aliere al oţelurilor. Oţelurile cu conţinuturi mai scăzute de crom (0,3—4%) posedă o duritate ridicată şi o bună rezistenţă de rupere la tracţiune.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Bibliografie
- Edith Beral & Mihai Zapan - Chimie anorganică, Editura tehnică, Bucureşti, 1977.