Munţii Ural
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Munţii Ural (în rusă Ура́льские го́ры, Uralskie gori) sunt un lanţ muntos care în vestul Rusiei, aproximativ pe direcţia nord-sud.
Uralii se întind pe 2500 km de la stepele cazace de la graniţa nordică a Kazahstanului până la coasta Oceanului Arctic. Insula Novaia Zemlea este o continuare a acestui lanţ. Din punct de vedere geografic, marchează partea de nord a graniţei (arbitrare) dintre secţiunile asiatică şi europeană ale continentului Eurasia. Cel mai înalt vârf este Muntele Narodnaia (Poznurr, 1895 m). Eroziunea a expus numeroase bogăţii minerale, inclusiv pietre preţioase, cum ar fi topazul şi berilul.
Ekaterinburg este capitala autoproclamată a Uralilor, deşi acesta este un termen geografic, şi nu unul administrativ.
Uralii sunt unul dintre cele mai vechi lanţuri montane încă în existenţă. S-au format la sfârşitul carboniferului, când Siberia s-a ciocnit de supercontinentul care reprezenta cea mai mare parte a suprafeţei de uscat în acea perioadă: Laurasia (Europa şi America de Nord) şi Gondwana. Europa şi Siberia au rămas unite de atunci.
Geografii au împărţit Uralii în cinci regiuni: de Sud, de Mijloc, de Nord, Subarctici şi Arctici.
Aici se găsesc mari depozite de aur, platină şi minereuri.