Mircea Ciobanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ciobanu Mircea - Pseudonim al lui Mircea Sandu(născut 13-VI-1940 Bucureşti<> decedat 22-IV-1996 Bucureşti) poet prozator şi eseist. Este fiul Mariei(n.Raportaru şi al lui Gheorghe Sandu constructor. După absolvirea Liceului "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti face studii de filologie slavă începându-le la Iaşi 1959 şi terminându-le la Bucureşti în 1964. Este redactor la Agerpres (1965- 1966), Editura pentru literatură (1967-1969), la Editura Eminescu şi la Carta românească de la înfiinţarea cesteia, în 1970. După 1989 este redactor-şef la Editura Eminescu de aici trecând la o editură proprie, Vitruviu. Paralel, a fost purtătorul de cuvânt al Regelui Mihai I în România. A publicat în numeroase reviste poezii articole de critică literară şi plastică. Traduce din literaturile rusă şi greacă. Debutează în poezie în revista "Tribuna"(1959) şi editorial cu volumul "Imnuri pentru nesomnul cuvintelor" apărut în 1966, în care, aşa cum a observat Nicolae manolescu, Ciobanu este deja un poet format nu un începător precum cei mai multi debutanti din colecţia "Luceafărul" a Editurii pentru Literatură. I s-a remarcat de la început cultura poetică, evidenţiată în exersările pe diverse modele de mare poezie printre care şi modelul greu de urmat al lui Ion Barbu, pe care şi-l asuma ca tehnică şi viziune, dar cu note clare de originalitate. Poetul refuză înscrierea hipologică neacceptând că are vreun maestru, spre a-şi ciopli un chip care să poata fi luat drept al nimănui, însă barbismul bate la ochi în poemele grupate sub titlul trecut pe coperta volumului. Evoluţia poeziei lui Ciobanu tinde spre o viziune eterogenă opusă apolinismului geometric al lui Ion Barbu, vizibilă mai ales în volumul "Patimile"(1968). Critica a intrat în acel moment într-o criză de interpretare concluzia a fost că poezia lui Ciobanu devine o pură incantaţie muzicală, nemaiurmând un sens anume.