Norvegia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Kongeriket Norge
Kongeriket Noreg
Steagul Norvegiei Stema Norvegiei
în detaliu mai mare
Deviză naţională: Deviza regală: Alt for Norge (Totul pentru Norvegia)
Jurământul din Eidsvoll din 1814: Enig og tro til Dovre faller (Uniţi şi credincioşi până când munţii Dovre vor cădea)
Limbă oficială norvegiană (bokmål şi nynorsk), plus sámi (laponă) în şase comune
Capitală
 
Oslo
Oraş principal Oslo
Rege Harald al V-lea
Prim-ministru Jens Stoltenberg
Sistem politic Monarhie constituţională
Suprafaţă
 - Total
 - % apă
Locul 59
385.199 km²
6%
Populaţie
 - Total
 - Densitate
Locul 115
4.574.560
14/km²
Independenţă 1905
PIB
 - Total
 - PIB/cap de loc.
Locul 88
169 miliarde $
$37.400
Monedă Coroană norvegiană (NOK)
Fus orar UTC+1/+2
Imn naţional Ja, vi elsker dette landet
Domeniu Internet .no, .sj(¹), .bv(²)
Prefix telefonic 47

(¹) Domeniu (TLD) pentru Svalbard şi Jan Mayen (nefolosit)
(²) Domeniu (TLD) pentru Insula Bouvet (nefolosit)

Norvegia este un stat în Europa de Nord, situat în vestul Peninsulei Scandinave, între Oceanul Atlantic (Marea Nordului), Oceanul Arctic (Marea Barentes şi Marea Norvegiei), Federaţia Rusă, Finlanda şi Suedia. Este divizat in 19 districte (fylke). Oraşe principale ale Norvegiei sunt: Oslo (capitală statului), Bergen, Trondheim, Stavanger, Kristiansand, Drammen, Skien, Tromsø şi Molde.

Cuprins

[modifică] Geografie

Pentru detalii, vedeţi articolul geografia Norvegieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Teritoriul ţării este străbătut de Alpii Scandinavici, munţi vechi, în mare parte erodaţi, cu aspect de platouri în zona centrală, puternic accidentate de văi adânci, dominate de culmi muntoase, cu piscuri înalte (alt. max. 2469 m - vf. Galdhøpiggen), în sud-vest, scăzând în înălţime spre nord-est şi coborând brusc spre vest, formând aici ţărmurile abrupte şi crestate de fiorduri. Pe litoral câmpiile ocupă suprafeţe foarte restrânse. Alte piscuri: Glittertind (2405 m), Snøhetta (2286 m), Rondane (2183 m), Gausta (1883 m), Borge (1703 m). Râuri: Glomma, Otra, Lagen, Klar, Tana. Numeroase lacuri, dintre care mai mari sunt Mjosa, Femunden, inclusiv cel mai adânc lac din Europa (Hornindalsvatnet - 515 m). Clima temperată oceanică influenţată de curentele de ape calde (Gulf Stream). Munţii sunt acoperiţi la mari înălţimi de gheţari şi zăpezi persistente, iar la altitudini mai joase de păduri de conifere. Fauna: lupi, vulpi, elani, hermeline, balene, peşti, păsări.

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vedeţi articolul istoria Norvegieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Teritoriul Norvegiei este locuit din antichitate de triburi germanice. Micile regate feudale sunt unite in 872 de regele Harald I Hårfagar (860-933). In secolele 9-11 vikingii intreprind expeditii care-i poarta din Norvegia pe coastele Islandei, Groenlandei, Americii de Nord si Mediteranei. La inceputul secolului 11 este adoptat crestinismul, iar in prima jumatate a secolului 16 este introdusa reforma. In 1262 Norvegia isi extinde dominatia asupra Islandei. La stingerea dinastiei intemeiata de Harald I Hårfagar, regele Suediei, Magnus Eriksson, devine si suveran al Norvegiei (1319-1371), Norvegia si Suedia fiind legate printr-o uniune personala. In urma unei aliante dinastice, intre 1380 si 1814, Norvegia ramane legate de Danemarca printr-o uniune personala. Impreuna cu Islanda, Suedia si Finlanda, Norvegia face parte, intre 1397 si 1523, din Uniunea de la Kalmar al carei hegemon este Danemarca. Cedata de Danemarca Suediei prin pacea de la Kiel (1814), Norvegia obtine un statut autonom (20 10 1814), ramanand legata de Suedia numai prin acelasi monarh. La 7 6 1905 uniunea personala este denuntata, iar Norvegia se proclama stat independent. In primul razboi mondial Norvegia este neutra, iar in cursul celui de al II-lea este ocupata de trupele Germaniei naziste (1940-1945). Liga Natiunilor acorda in 1920 Norvegiei insulele Spitzbergen. Norvegia este membru fondator NATO (refuzand insa amplasarea bazelor straine pe teritoriul sau), al AELS (1959). Poporul norvegian a respins prin reverendumul din 26 9 1972 aderarea Norvegiei la CEE. Norvegia este membru fondator al ONU (1945).

[modifică] Politica

Pentru detalii, vedeţi articolul Politica Norvegieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Norvegia este o monarhie constituţională cu un sistem de guvernare parlamentar.

Casa regală provine din familia princiară Glücksburg, din regiunea Schleswig-Holstein dinn Germania. Atribuţiile regelui Harald V sunt în mare ceremoniale, dar el este important ca simbol al unităţii naţionale. Deşi constituţia din 1814 acordă puteri executive importante regelui, acestea sunt aproape întotdeauna exercitate prin intermediul Consiliului de Stat în numele regelui. Puterea extraordinară investită în monarhie de constituţie este totuşi importantă, monarhia având un rol important în domeniul securităţii statului, ultima oară în timpul celui de-al doilea război mondial. Consiliul de stat este format din primul ministru şi miniştrii săi, numiţi formal de către rege. Guvernul trebuie să fie confirmat de Parlament iar numirea de către rege este o formalitate.

Stortinget, Oslo
Extinde
Stortinget, Oslo

Parlamentul Norvegiei, Stortinget, are în prezent 169 de membri, aleşi din cele 19 comitate pentru un mandat de patru ani, în conformitate cu un sistem de reprezentare proporţională. Parlamentul e împărţit în două camere Odelsting şi Lagting când e votată legislaţia. Legile sunt propuse de guvern printr-un membru al Consiliului de Stat sau de un membru al Odelsting şi sunt apoi votate de Odelsting şi Lagting, în cazul neînţelegerii repetate în cadrul Parlamentului reunit. În prezent, totuşi, Lagting rareori se opune, şi îm general doar aprobă deciziile luate în cadrul Odelsting.

Justiţia este compusă din Curtea Supremă, Høyesterett, curţi de apel, districtuale şi orăşeneşti.

Pentru a forma un guvern, mai mult de jumătate (10 din 19 membri) din Consiliului de Stat trebuie să aparţină de Biserica Norvegiei.

[modifică] Economie

Pentru detalii, vedeţi articolul economia Norvegieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Ţară cu economie puternic dezvoltată, bazată pe industrie diversificată, pe servicii în transporturi şi comerţ. PIB (1992): 35% industrie, 62% servicii, 3% agricultură. Dispune de bogate resurse de subsol (petrol, gaze naturale, minereuri de fier, cupru, zinc, plumb, molibden, pirite) şi de un substanţial potenţial hidroenergetic, în baza cărora s-a dezvoltat intens electrometalurgia (feroaliaje, oţeluri, aluminiu, nichel, cupru). Ramuri industriale în ascensiune: construcţii de maşini (nave, echipamente şi utilaje electrotehnice, maşini unelte), prelucrarea lemnului, fabricarea hârtiei, industria chimică (îngrăşăminte azotoase, carbid), textilă şi de confecţii, alimentară (produse lactate, margarină, conserve de carne şi de peşte). În agricultură predomină creşterea animalelor (bovine, porcine, ovine), producţia de cereale (orz, ovăz, secară) şi de cartofi. Pescuit intens (se vâneaza balene). Exportă petrol, gaze naturale, echipamente industriale şi de transport, nave maritime, metale, produse textile şi alimentare (din peşte, carne). Importă mijloace de transport, produse metalice, fructe, legume. Comerţ cu Marea Britanie, Suedia, Germania, Danemarca. Căi ferate: 4026 km. Căi rutiere 90174 km. Căi navigabile interne. Flotă maritimă de mare capacitate.

[modifică] Organizare administrativă

Pentru detalii, vedeţi articolul subdivisiunile Norvegieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
Extinde

Teritoriul Norvegiei este împărţit în 19 unităţi administrativ-teritoriale, numite fylker.

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Norvegia
Consiliul Nordic / Scandinavia Statele nordice
Danemarca DanemarcaFinlanda FinlandaIslanda IslandaNorvegia NorvegiaSuedia Suedia
Membri asociaţi: Insulele Åland Insulele ÅlandInsulele Feroe Insulele FeroeGroenlanda Groenlanda