Electricitate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Electricitatea este o ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. Are doua părţi principale : electrostatica şi electrocinetica.Deşi anumite fenomene electrice erau cunoscute încă din antichitate (exemplu: electrizarea chihlimbarul, orientarea acului magnetic în câmpul magnetic al Terrei etc.), studiul ştiinţific al acestora a început abia în secolul al XVII-lea. Odată cu revoluţia industrială, au fost făcute o serie de noi descoperiri care au dus la inventarea a numeroase maşini şi aparate pentru folosirea practică a fenomenelor electrice. Au urmat numeroase studii asupra electricităţii.

[modifică] Electrostatică

Încarcarea electrică a unui corp se prezintă, convenţional sub două forme: pozitivă şi negativă şi este de determinată de faptul că în corpul respectiv este fie o lipsă de electroni, fie un exces de electroni, adică de particule mici de materie ce poartă cea mai mică sarcină electrică negativă: e= 1,602*10-19C. Există şi alte particule elementare care posedă sarcină electrică negativă (de exemplu pozitronul), dar acestea spre deosebire de electron nu influenţează comportarea electrică a corpurilor la scară macrocosmică.

Electrostatica se referă la interacţiunile dintre sarcinile electrice în repaus şi poate fi studiată separat de magnetostatică care se referă, la curenţi staţionari; în ambele cazuri, toate mărimile fizice nu depind de timp.


Ramuri generale ale fizicii

Fizică atomică, moleculară şi optică | Mecanică clasică | Fizica materiei condensate | Mecanică continuă | Electromagnetism | Relativitate generală | Fizica particulelor | Teoria câmpului cuantic | Mecanică cuantică | Relativitate specială | Mecanică statistică | Termodinamică