Bartolomeu Anania
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii. |
Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania, (* 18 martie 1921, Glăvile, judeţul Vâlcea) este un scriitor şi cleric ortodox, purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române.
Încă din anul 1935 s-a înscris în organizaţia "Mănunchiul de prieteni", organizaţie de tip legionar. În 1940, la vârsta de 19 ani, a făcut saşe luni de închisoare, din cauza apartenenţei sale la extrema dreaptă din România. A fost eliberat după 4 septembrie 1940, data la care mareşalul Ion Antonescu a fost însărcinat cu formarea unui nou guvern. La 2 februarie 1942 s-a călugărit la mănăstirea Antim din Bucureşti. În anul 1947 a fost numit stareţ la mănăstirea Topliţa, judeţul Harghita. Între 1948-1949 a fost intendent al Patriarhiei Române, iar apoi inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc (1949-1950). În 1958 a fost din nou arestat, tot în lotul legionarilor. Imediat după cei şase ani de detenţie a fost trimis consilier cultural în Statele Unite ale Americii. În februarie 1965 Valeriu Anania şi-a început în SUA misiunea de discreditare a episcopului anticomunist Valerian Trifa. Generalul Ion Mihai Pacepa, fost şef al serviciilor secrete române, afirmă în memoriile sale că Valeriu Anania ar fi fost agent al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), calitate în care ar fi lucrat pentru regimul comunist din România. Cartea a fost publicată la New York în anul 1988, în acea perioadă Bartolomeu Anania fiind călugăr la Mănăstirea Văratec, fără însărcinări importante în Biserica Ortodoxă Română.
În ziua de 21 ianuarie 1993 a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar pe 7 februarie 1993 hirotonit arhiereu si instalat in Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca. În toamna anului 2005, nemulţumit că Andrei Andreicuţ, candidatul pe care l-a susţinut în mod public, nu a fos ales în funcţia de mitropolit al Ardealului, a iniţiat ruperea episcopiilor din nordul şi centrul Ardealului de sub jurisdicţia scaunului mitropolitan de la Sibiu. Este unul din posibilii candidaţi la funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
În timpul regimului comunist a tinut conferinte in Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu şi a facut parte din mai multe delegatii ale Bisericii Ortodoxe Romane peste hotare: Egipt, Etiopia si India (1969). Reintors in tara, a fost directorul Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa al Bisericii Ortodoxe Romane (1976-1982). In anul 1982 s-a retras la manastirea Varatec, unde a inceput sa lucreze la revizuirea traducerii in limba romana a Sfintei Scripturi.
În anul 1982 a obtinut premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din Romania; este membru titular al Uniunii Scriitorilor.
Alte funcţii, premii si medalii: presedinte de onoare al Fundatiei „N.Steinhard" (1993); membru de onoare al Senatului Universitatii de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu" din Cluj-Napoca (1993); premiul special pentru volumul Din spumele marii, la Salonul de carte din Oradea (1995); senator de onoare si membru al Marelui Senat al Universitatii „Babes-Bolyai", Cluj-Napoca (1996); premiul „Cartea anului", pentru volumul Din spumele marii, la Salonul national de carte din Cluj-Napoca (1996); „Cetatean de onoare" al Municipiului Cluj-Napoca (25 ianuarie 1996); marele premiu pentru poezie al Festivalului international de poezie „Lucian Blaga", Cluj-Napoca (mai 1999); diploma si medalia Academiei de Arta, Cultura si Istorie din Brazilia (mai 2000); de la Presedintia Romaniei: medalia jubiliara „Mihai Eminescu" si Ordinul National pentru Merit in gradul de Mare Cruce (2000); „Cetatean de onoare" al Muncipiului Bistrita (martie 2001); premiul pentru opera omnia, al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj (martie 2001) s.a.; Doctor honoris causa al Universitatii „Babes-Bolyai", Cluj-Napoca (1 iunie 2001); Doctor honoris causa al Universitatii de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu" din Cluj-Napoca (7 iulie 2001).
Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhala - Bucuresti, Ordinul Sfantului Mormant al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel al Patriarhiei Antiohiei.
[modifică] Bibliografie
- Nistor Chioreanu, Morminte vii, Iaşi 1992, la pag. 341-342 Valeriu Anania este aminintit ca "fost călugăr şi fost legionar", "un om înalt şi cu o mustaţă neagră, mare, lăsată pe o gură lacomă. Numai a călugăr nu arăta. Toată figura lui exprima dragoste de viaţă şi lăcomie de bucurii ieftine", turnător.
- Grigore Caraza, Aiud însângerat, Bucureşti 2004: Ani la rând a fost secretarul particular al patriarhului Iustinian Marina, scăpând astfel de prima arestare din 1948, iar câţiva ani mai târziu, când Securitatea punea mâna pe el pentru a doua oară, preasfinţitul patriarh a mers personal, smulgându-l din ghearele acesteia. În 1958, a avut loc în România al doilea mare val de arestări, când Securitatea, cu executanţi ceva mai răsăriţi, l-a luat pe Valeriu Anania, ducându-l într-un oraş de provincie pentru a nu mai fi găsit cu una, cu două. Aşa se explică faptul că, în 1960, era deţinut politic în Aiud iar când au început reeducările, călugărul-teolog se afla în fruntea bucatelor... Gheorghe Crăciun s-a întâlnit cu fostul şef al studenţilor grevişti de la Cluj şi, probabil, cei doi s-au înţeles atât de bine, încât i-a dat mână liberă lui Valeriu Anania să conducă reeducările din Aiud. La camera 78 din Celular, fostul student îşi avea instalată o masă, scaun, hârtie la dispoziţie şi tot confortul ce i se cuvenea ca şef. Marea calitate a lui Anania era o inteligenţă sclipitoare. Avea o minte ascuţită, era foarte cult şi un excelent orator. (...) Apreciat fiind în mod deosebit pentru modul cum şi-a îndeplinit misiunea de reeducare în Aiud, doar câteva luni mai târziu, adică în februarie 1965, călugărul Anania era trimis în SUA, cu misiunea de a-l dărâma pe episcopul Bisericii Ortodoxe Române din SUA şi Canada, respectiv, Valerian Trifa. Uitase, probabil, că amândoi erau luptători de rang sub acelaşi drapel, în slujba aceleiaşi credinţe în Dumnezeu. În SUA, Valeriu Anania a dus o bătălie furibundă pentru detronarea episcopului Valerian Trifa fără să-şi dea seama că îi era inferior episcopului. Toată suflarea românească îl susţinea pe episcop şi îl ignora pe Valeriu Anania, pe care îl socotea un venetic, trimis cu o misiune ingrată - de a produce zâzanie şi dezbinare. În felul acesta, vreau să amintesc titlul unui articol apărut sub semnătura lui Valeriu Anania, în revista "Credinţa", din 9 septembrie 1973, intitulat "Cine-mi eşti tu Bade Ioane?". Articolul menţionat îi era adresat dr. Ioan Cârjă, unul dintre apărătorii episcopului, fost deţinut politic la Aiud şi martor ocular la reeducările conduse de Anania.
[modifică] Legături externe
- Pagina oficială a Arhiepiscopiei Ortodoxe din Cluj
- Gabriel Andreescu despre evoluţia politică a lui Bartolomeu Anania
- Capitolul VII din cartea de memorii ale lui Grigore Caraza, în care Valeriu Anania este descris ca turnător
- Fragment din cartea "Orizonturi roşii" a lui Ion Mihai Pacepa
- Articolul despre Bartolomeu Anania din Dicţionarul Teologilor Români, lucrare realizată de un grup de istorici ortodocşi
- Anania se vrea patriarh