O, rămâi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol face parte din
seria Literatură
Istoria literaturii

Antichitate - Evul Mediu
s. XVI - s. XVII
s. XVIII - s. XIX
s. XX - s. XXI

Specii literare

BD - Basm - Literatură pentru copii
Nuvelă - Teatru
Poezie - Roman

Genuri literare

Genul epic - Genul liric
Genul dramatic
Biografie - Fantastic
Roman negru
Roman poliţist
Science-fiction

Vezi şi

Curente literare
Premii literare

Literatură română

Scriitori - Cărţi

Literatură străină

americană - arabă
engleză - în esperanto
franceză - finlandeză
germană - greacă
maghiară - indiană
irlandeză - italiană
japoneză - latină
poloneză - rusă
spaniolă - suedeză

Meta

Proiectul literatură
Portal Literatură
Toate articolele din serie

editează

O, rămâi este o poezie scrisă de către Mihai Eminescu şi publicată pentru prima oară în Convorbiri literare, în numărul din 1 februarie 1879. Este una din poeziile eminesciene ce ne anunţă ideea unui raport dintre natură şi om (poet). Este alcatuita din 7 strofe. Primele 5 fac parte din primul tablou,iar celelalte 2 din al doilea tablou. In primul vorbeste padurea, iar in 6 si 7 strofa vorbeste eul liric. In aceasta poezie , personificarea naturii atinge cote maxime.Padurea capata chip uman, prin intermediul copilariei autorului.Se sugereaza chiar imbatranirea naturii,in paralel cu imbatranirea umana.Odata cu trecerea timpului ,padurea nu mai poate fi inteleasa".Personificarea poate fi argumentata prin faptul ca :Padurea ii vorbeste ,spunandu-i O,ramai,il vede,observandu-l cu atentie,concluzionand "'Te asaman unui print"Mai mult decat atat ,Padurea este o fiinta analitica,plina de ratiune ,ea pare ca stapaneste taina timpului"'Anii tai se par ca clipe,/Clipe dulci se par ca veacuri"'Dar tocmai in acest context,numai amintirea ,care devine cheia acestui proces,aparent reversibil,deci numai ea ii salveaza pe amandoi(om-natura) de trecerea timpului.


La Wikisource găsiţi texte originale legate de articolul
O, rămâi.