Hanat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hanatul era teritoriul controlat de un han. La început, hanatele erau mici entităţi tribale în, sau în apropierea stepelor Eurasiei. Aceste regiuni erau scena migraţiilor diferitelor popoare nomade către regiunile locuite de populaţii sedentare din Europa sau Orientul Îndepărtat.

Unele dintre aceste popoare nomade au reuşit să fondeze state cu o viaţă mai lungă sau mai scurtă, care, datorită puterii lor militare, s-au dovedit ameninţări importante la adresa vecinilor lor.

Printre cele mai importante hanate cu influenţă majoră în istoria europeană au fost hanatele mongole: Hanatul Crimeii, (care a dsipărut în secolul al XVIII-lea) şi hanatele succesoare ale Hoardei de Aur – Hanatul Kazanului, Hanatul Astrahanului Hanatul Sibirului – cu toate cucerite de Cnezatul Moscovei sau de succesorul acestuia, Imperiul Rus.

În zona cursului inferior al Dunării, bulgarii au fondat un hanat care avea să-şi schimbe denumirea în ţarat odată cu trecerea Hanului Boris la creştinism şi proclamarea lui ca ţar, sub numele de Boris I al Bulgariei în 864.

Au mai existat numeroase hanate mici, multe dintre ele efemere, ale diferitelor popoare asiatice: kazahii, uzbecii, iranienii , transcaucazienii, calmîcii, etc.