Marin Preda
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
||
Acest articol face parte din seria Literatură |
||
Istoria literaturii | ||
Antichitate - Evul Mediu |
||
Specii literare | ||
BD - Basm - Literatură pentru copii |
||
Genuri literare | ||
Genul epic - Genul liric |
||
Vezi şi | ||
Literatură română | ||
Scriitori - Cărţi |
||
Literatură străină | ||
americană - arabă |
||
Meta | ||
Proiectul literatură |
||
editează |
Marin Preda - (* 5 august 1922 - † 16 mai 1980) a fost un academician, nuvelist, romancier, scriitor , director de editură român. Marin Preda a condus editura Cartea românească. Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare, survenită la Mogoşoaia într-una din Casele de Creaţie ale Uniunii Scriitorilor are legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni şi a survenit în condiţii oculte. Nepotul său, dl. Sorin Preda, fiul fratelui său Saie Preda este de asemenea romancier.
[modifică] Biografia, pe scurt
- 1922, 5 august - se naşte la Siliştea-Gumeşti, Teleorman. Va urma şcoala primară în satul natal.
- 1937 - În septembrie, tatăl îl trimite la şcoala din Abrud, apoi la cea din Cristur-Odorhei.
- 1940 - Şcoala pe care o urma se închide. Se mută la Bucureşti
- 1941 - La terminarea şcolii nu se mai întoarce în satul natal şi devine corector la revista Timpul
- 1942 - Citeşte la Cenaclul Sburătorul, condus de criticul Eugen Lovinescu nuvela Calul, care produce celor prezenţi o vie impresie. Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din 1948, Întâlnirea din pământuri. În nuvela care dă numele volumului criticii recunosc imediat pe tatăl autorului, care va apărea cu nume schimbat în Moromeţii. Ea este construită pornind de la tehnica „muştei pe perete“( o naraţiune perfect obiectivată, behaviouristă, folosită în epocă de Albert Camus, William Faulkner sau mai târziu de Truman Capote). Un precursor al lui Marin Preda din literatura română fusese Anton Holban în nuvela „Chinuri“.
- 1943 - 1945 - Este luat în armată, experienţă descrisă în operele de mai târziu, in romanele Viaţa ca o pradă si Delirul.
- 1945 - Devine corector la ziarul România liberă
- 1952 - Redactor la revista culturală Viaţa Românească
- 1956 - Primeşte premiul de stat pentru romanul Moromeţii
- 1957 - Face o excursie în Vietnam. La întoarcere, se opreşte la Pekin.
- 1960 - 1961 - Citeşte marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William Faulkner, cu care proza lui are evidente afinităţi .
- 1965 - Traduce romanul Ciuma de Albert Camus
- 1968 - Este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor
- 1970 - Devine director al editurii "Cartea Românească", pe care o va conduce până la moartea-i fulgerătoare din 1980.
- 1970 - În colaborare cu Niculae Gane traduce romanul lui Fiodor Dostoievski Demonii
- 1971 - Romanul său Marele singuratic primeşte premiul Uniunii Scriitorilor
- 1974 - Este ales membru corespondent al Academiei Române
- 1976 - Apare ediţia a doua a romanului Marele singuratic
- 1977 - Publică Viaţa ca o pradă, un roman amplu despre cristalizarea conştiinţei unui artist, roman ce este puternic autobiografic.
- 1980 - Este publicat ultimul său roman, Cel mai iubit dintre pământeni
- 1980, 16 mai - Moare în condiţii stranii, sufocat cu o pernă, la vila de creaţie a scriitorilor de la Palatul Mogoşoaia. Fratele scriitorului, Saie, crede că acesta a fost executat la ordinul Securităţii, dar probele din dosarul CNSAS au dispărut.
[modifică] Lista selectivă a operelor antume
O nuvelă celebră despre o ţesătoare care este bătută şi abuzată de un soţ primitiv şi violent. La redacţia ziarului Scînteia s-a primit imediat o scrisorea de la o ţesătoare care se numea chiar Ana Roşculeţ care infirma toate acuzaţiile aduse de tovarăşul scriitor Preda soţului său, exemplu tipic de minciună şi manipulare comunistă.
- 1952 - Desfăşurarea. O nuvelă în care personajul principal, forţat prin diferite mijloace să se desfăşoare, să semneze intrarea in G.A.C. (abrevierea termenului Gospodarie Agricolă Colectivă)
- 1955 - Moromeţii, volumul I
- 1956 - Ferestre întunecate
- 1959 - Îndrăzneala
- 1962 - Risipitorii
- 1967 - Moromeţii, vol. II. Volumul al doilea, continuarea romanului început în 1955 a produs o vie emoţie printre cenzori şi criticii literari ce au îmbrăţişat realismul socialist. Volumul stârneşte îngrijorarea autorităţilor comuniste deoarece în acest roman sunt prezentate pentru întâia oară scenele colectivizării forţate şi a cotelor, echivalentul comunist al „fonciiri“, plătită de Moromete în primul volum. Niculae Moromete, ajuns acum activist de partid, se întoarce în sat pentru a-şi convinge consătenii să intre în C.A.P. După lungi conversaţii cu tatăl său, care nu renunţase la ideile liberale şi după ce asistă la scene de violenţă extremă şi la represiunea cruntă a trupelor de Securitate care încercuiesc satul şi îi obligă pe ţărani să achite cotele, Niculae renunţă la cariera de activist, preferând să devină inginer.
- 1968 - Intrusul
Romanul foarte apropiat de şcoala existenţialismului francez, porneşte de la cazul real al unui muncitor care din dorinţa de a-şi salva prietenii intră într-o cisternă cu aer toxic care îl transformă într-un invalid.
- 1972 - Imposibila întoarcere
- 1972 - Marele singuratic
- 1973 - Întâlnirea din pământuri (ediţia a 2-a)
- 1975 - Delirul
Romanul a provocat un mic scandal diplomatic cu Kremlinul deoarece Preda a participat la o reabilitare a lui Antonescu, prezentat pentru prima dată după execuţia sa într-o lumină pozitivă. Se pare că pentru documentare Preda ar fi citit chiar dosarul secret al lui Antonescu care se găsea în arhiva Securităţii.
- 1977 - Viaţa ca o pradă
Roman autobiografic, o capodoperă a lui Preda, un Bildungsroman în care asistăm la formarea acestuia ca scriitor şi intelectual român.
- 1980 - Cel mai iubit dintre pământeni
Capodopera scriitorului în trei volume, centrată în jurul vieţii filosofului Victor Petrini, un fost deţinut politic care este obligat să cunoască mediile cele mai joase, mai umile, devenind, printre altele, chiar liderul unei echipe de deratizare.