Biserica Penticostală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
ÎNCEPUTUL PENTICOSTALISMULUI ÎN ROMÂNIA text importat de la această pagină web http://cristianet.fr/index.php?option=com_content&task=view&id=150&Itemid=35 "În iunie 1922 Gh. Bradin s-a rugat pentru vindecarea soţiei sale care suferea de tuberculoză şi hidropizie; ea a fost vindecată de Domnul. Bradin a trimis o scrisoare la o adresă gasită în cartea de cântări, menţionată mai sus. În septembrie 1922 a primit un raspuns de la Pavel Budeanu şi a hotărât să deschidă prima Biserică Penticostală din România, în Pauliş, la 10 septembrie 1922. La sfârşitul anului această biserică avea 30 de membri. În februarie 1923, a fost fondată o noua biserică penticostală în Cuvin, lângă Pauliş, În casa soţilor Vasile şi Persida Semenascu împreună cu alţi 3 credincioşi. Persida Semenascu era la acea vreme prima româncă penticostală botezată cu Duhul Sfânt. La 3 iunie 1923 atât Persida cât şi Gh. Bradin au fost botezaţi cu Duhul Sfant. Primul persecutor al penticostalilor din România a fost preotul ortodox din Pauliş, Cornel Popescu care a determinat autorităţiile locale din Radna să interzică noua "sectă" .În 1923. Gh. Bradin ca şi conducător al noii asociaţii religioase şi Dumitru Stoi ca secretar general au protestat şi au cerut să fie respectată libertatea religioasă. Pretorul din Radna a trimis cererea lor prefectului judeţului Arad care a trimis-o Ministrului Cultelor ( în România cuvântul "cult” are un înţeles pozitiv pe când cuvântul "sectă” are un înţeles negativ). Ministrul a interzis "secta” penticostală în anul 1924. În SUA primele Biserici Penticostale romane se pare că au fost înfiinţate pe la 1921-1922, în Michigan şi Ohio. Asemenea biserică a existat şi în Detroit, unde a fost tipărită o carte de cântări în limba română. Pavel Budeanu (1886 - 1958) a fost ordinat ca lucrător (pastor) penticostal în 1923; el a locuit în Akron (Ohio). în 1924 a fost trimis în misiune în România. A adus cu sine cartea de cântări, menţionată mai sus, şi a oficiat primul botez penticostal în apa din România în râul Mureş, aproape de Pauliş, pe data de 16 Octombrie 1924 la ora 10 dimineaţa, în mod clandestin. Conform celor spuse de T. Sandru: Cu această ocazie a fost făcută şi prima fotografie cu biserica din Pauliş. Pe fotografie s-a scris data şi numele bisericii, care era "Biserica lui Dumnezeu”. în conformitate cu alte informaţii, Budeanu a lucrat în acele vremuri cu American Assemblies of God; el începând să lucreze cu American Church of God din anul 1943. Pavel Budeanu a fost arestat de jandarmi în satul Nadab (judeţul Arad) şi escortat la prefetura din Chişinău-Criş. Aşa el a experimentat în mod personal persecuţia şi şi-a ajutat fraţii printr-o rudă a sa, care era avocat la Bucureşti. Acesta a trimis prima petiţie la Ministerul Cultelor prin care se cerea recunoaşterea Asociaţiei Penticostale. Petiţia a fost semnată de 50 de membri ai celor două biserici penticostale din Pauliş şi din Cuvin., în frunte cu preşedintele Ghe. Bradin şi cu secretarul general D. Stoi. (Fundalul bapist al Mişcării Penticostale din Romania este ilustrat cu numele de baptişti penticostali folosiţi in acea petiţie. Din păcate, Dr. Alexa Popovici, în cartea sa "Istoria Baptiştilor din România" prezintă aparitia Bisericii Penticostale plecând de la multe informaţii false şi cu resentimente amare. Cu excepţia a câtorva aspecte ale pneumatologiei, penticostalii şi baptiştii români au aceaşi doctrina; şi in loc să se contrazică ei ar trebui să coopereze frăţeşte. Petiţia din 1924 a deteminat scrierea primei Declaraţii de Credinţă a Bisericii Penticostale din România. Ministerul Cultelor nu a răspuns în mod direct dar decizia sa a fost prezentată în al 5-lea paragraf al Hotărârii Nr. 5734 / 29 Ianuarie 1925: Secta penticostalilor cu aderenţii exclusiv din satele Pauliş şi Cuvin (jud. Arad) este condusă în mod exclusiv de către Gh. Bradin. Doctrina este publicată în cele 14 pagini ale broşuri numite "Declaraţia Fundaţiei Adevărate”. Noi o interzicem, pentru că doctrina sa nu este împărţită (îmbrăţişată) de catre toţi membrii ci doar de câteva persoane iniţiate şi pentru că această (sectă) nu prezintă garanţii suficiente că ar respecta articolul 22 al Constituţiei. Această decizie oficială a fost publicată în ziare şi a fost răspândită în toată România. A fost primul document oficial tipărit despre penticostalii din România şi care totuşi a ajutat mult ca penticostalismul să fie propagat. Renaşterea spirituală a făcut ca mulţi oameni să fie interesaţi în a afla adevărata doctrină creştină iar Gh. Bradin a primit în Pauliş multe scrisori şi vizite din diferite părţi ale României. În 1925, Episcopul ortodox al Aradului, Dr. Grigorie Comşa a început un război împotriva penticostalilor, fiind cel mai mare duşman al lor (1925 - 1937). Totuşi în paginile pe care le-a scris despre penticostalismul românesc în "Noua călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor” a demonstrat o bogată şi corectă informaţie în comparaţie cu istoricul baptist Alexa Popovici. Comşa era fericit că erau doar două biserici penticostale şi era sigur că numarul lor nu va mai creşte. Nici autorităţile statului şi nici o biserică ortodoxă nu a menţionat, însă, că o mică mişcare penticostalp săsească, a luat fiinţă în jurul oraşului Mediaş, din Transilvania. Această trezire penticostală în mijlocul saşilor luterani din Transilvania a început în anul 1919 la Darlos, prin intermediul unor săsoaice baptiste care au fost influenţate de o penticostală venită din SUA. Michael Thelman a fost botezat cu Duhul Sfant în anul 1923 şi a primit botezul în apă în 1927 la Viena (Austria), în timpul Conferinţei Penticostale, unde l-a întâlnit pe misionarul suedez penticostal George Steen. Mai târziu, Steen a vizitat România şi l-a ordinat pe Thelman ca pastor al bisericilor penticostale săseşti (Darlos, Curciu, Boian etc.). Se pare că Thelman avea să devină unul dintre cei mai importanţi păstori penticostali ai minorităţilor etnice din acel moment. De asemenea autorităţilor române nu le-a păsat nici de mişcarea penticostală din mijlocul maghiarilor.În anul 1997 Biserica Penticostală Maghiară din Timişoara şi-a celebrat cei 70 de ani de la înfiinţare (1927 - 1997). Conform lui C. Cuciuc: "Independent de mişcarea penticostală din Banat şi Transilvania, o româncă care a venit din SUA a început să răspândească învăţătura penticostală în Bucovina.” In 1926 erau deja 6 biserici penticostale în judeţul Arad: Pauliş, Cuvin, Arad (Micalaca), Maderat, Pancota, Toimoş. Episcopul Comşa într-o petiţie trimisă prefectului de Arad, în 1926, i-a acuzat pe penticostali de fanatism şi că erau instrumente ale comuniştilor. El a cerut represalii şi de asemenea să fie intentat un proces împotriva penticostalilor, care chiar a avut loc. Gh. Bradin din Pauliş şi Ilie Gavril din Toimoş au fost arestaţi şi trimişi în faţa Curţii Marţiale din Sibiu şi de acolo la Timişoara, unde au fost eliberaţi pentru că nu era nici un motiv pentru ca să fie judecaţi"
De atunci cu ajutorul Duhului Sfânt s-au format 2575 de biserici locale ...Slavă lui Dumnezeu.
http://cristianet.fr/index.php?option=com_content&task=view&id=35&Itemid=46
ANGAJAMENTE DOCTRINARE
1. Pocăinţa - Marcu 1:15; Luca 13:3; Fapte 3:19.
Pocăinţa este schimbarea gândirii, a scopului şi a poziţiei în bine faţă de Dumnezeu. Este o porunca divină şi înseamnă întoarcerea la Dumnezeu de pe căile rătăcitoare a firii umane, căinţa pentru viaţa trăită în păcat şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu. O pocăinţă sinceră mărturiseşte şi părăseşte păcatul - Marcu 1:15; Isaia 1:16-19; Tit 2:11-13; Fapte 2:38. Pocăinţa transformă întreaga personalitate şi schimbarea trebuie să aibă loc în:
1.Gândire - Luca 15:17;
2.Sentimente - 2 Cor. 7:10;
3.Voinţă - Luca 15:20.
2. Naşterea din nou - Ioan 3:3; 1 Petru 1:23; 1 Ioan 3:9.
Pentru ca omul să poată trăi după voia lui Dumnezeu şi pentru ca firea lui cea veche să fie dezbrăcată de puterea ei, el trebuie să fie născut din nou, adică din Dumnezeu - Tit 3:5. Transformarea sufletească în fiinţa omului este efectuată de Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan 3:3-5; 2 Cor. 5:17., Iacov 1:18.
3. Înnoirea - Romani 12:2.
Este transformarea făcută de Duhul Sfânt în inima celui ce crede în Dumnezeu.
4. Justificarea - Rom. 5:1; Tit 3:7.
Prin credinţa în Domnul Isus şi acceptarea jertfei Lui Dumnezeu, Tatăl te socoteşte ca fiind neprihănit - adică fără nici o vinovăţie înaintea Lui.
5. Sfinţirea
5.1. Sfinţirea de drept. E darul ceresc în urma faptului de a fi socotit neprihănit de Dumnezeu. Rom. 5:2; 1 Cor. 1:30; 1 Tes. 4:3; Evrei 13:12. Biblia declară că orice om întors la Dumnezeu, curăţit, iertat şi născut din nou este considerat ca sfinţit de Dumnezeu Tatăl, prin jertfa Domnului Isus Hristos. 5.2. Sfinţirea practică - Luca 1:75; 1 Tes. 4:7; Evrei 12:14. Sfinţit înseamnă despărţit cu totul de păcat şi pus deoparte pentru Sfinţirea începe odată cu pocăinţa şi naşterea din nou şi este un proces care continuă toata viaţa. Sfinţirea se realizează prin sângele lui Isus, prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin Cuvânt. 1 Cor. 1:2; 6:10-11; Ioan 17:17; 1 Ioan 1:7; 1 Petru 1:2.
6. Botezul în apă - Mt. 28:19; Mc. 1:9-10; Fapte 8:36-38, Ioan 3:22
Oricine crede potrivit Evangheliei urmează această poruncă biblică, cerând să fie botezat în apă. Se face în numele Tatălui, al Fiului şi a Duhului Sfânt, printr-o singură scufundare în apă - Matei 28:19; Marcu 16:16; Rom. 6:3-4; Fapte 10:47. Doctrina Bisericii Penticostale nu învaţă şi nu este de acord cu botezul făcut copiilor mici. Copiii mici sunt aduşi în Biserică pentru a se cere binecuvântarea Domnului peste ei - Marcu 10:13-16. Botezul a fost poruncit de Isus (Matei 28:19). El însuşi a fost botezat (Matei 3:13-16). Dumnezeu a confirmat botezul lui Isus (Luca 3:22), iar ucenicii l-au practicat şi învaţat (Fapte 2:38-41; 16:33; 19:1-6).
7. Botezul cu Duhul Sfânt
După ce inima a fost curăţită prin sângele lui Isus şi înnoită prin lucrarea naşterii din nou, botezul cu Duhul Sfânt este o umplere cu putere pentru slujire şi pentru mărturisirea lui Isus - Mt. 3:11; Lc. 24:49-53; Fapte 1:4-8. Acest botez trebuie cerut şi aşteptat prin trăirea unei vieţii sfinte înaintea lui Dumnezeu. Fapte 1:4-8; 2:4; 19:1-6; 1 Tes. 5:19; Gal. 5:16.Botezul cu Duhul Sfânt este trăirea unei experienţe deosebite cu Dumnezeu de care poate beneficia orice om care a experimentat în viaţa lui pocăinţa şi naşterea din nou.
8. Vorbirea în alte limbi
Este semnul iniţial al botezului cu Duhul Sfânt (Ioan 15:26; Fapte 2:4; 10:44-46; 19:1-7.) Ca dar al Duhului Sfânt, vorbirea în alte limbi este o vorbire fluentă, cursivă şi inteligibilă. (1 Cor. 14:13-22.) Cel care vorbeşte în alte limbi este pe deplin conştient. Vorbirea în alte limbi trebuie să fie în contextul unei vieţi trăite în sfinţenie. Ea trebuie să fie diferenţiată de alte vorbiri în limbi care nu sunt inspirate de la Duhul Sfânt.
9. Darurile Duhului Sfânt - 1 Cor. 12:1-11, 28, 31; 14:1.
Din Sfintele Scripturi reiese că Duhul Sfânt are daruri pe care El le împarte credincioşilor după cum voieşte (1 Cor. 11). Darurile Duhului Sfânt sunt date credincioşilor în vederea lucrării de slujire. Nu toţi credincioşii primesc astfel de daruri, însă toţi sunt chemati a le dori şi a umbla pe calea cea mai aleasă a dragostei.
10. Roada Duhului Sfânt - Rom. 6:22; Gal. 5:22-23; Efes. 5:9.
Roada Duhului este semnul unei vieţi sfinte. După ce am devenit copii a lui Dumnezeu trebuie să ne lăsăm cârmuiţi de Duhul Sfânt pentru a putea rodi. Acolo unde nu este roada Duhului Sfânt, nu poate fi o viaţă plăcută lui Dumnezeu. Roada este necesară pentru identificarea relaţiei cu Dumnezeu. (1 Cor. 13:1-3; Mt. 7:20; 1 Ioan 2:9-11).
11. Semne şi Minuni
Sunt lucrări care aparţin lui Dumnezeu şi pe care El le face prin credincioşii aleşi în mod special pentru aceasta (Marcu 16:17-20; Rom. 15:18-19; Evrei 2:4).
12. Vindecarea Divină
Este dată prin jertfa Domnului Isus pentru toţi cei mântuiţi (Ps. 103:3; Isaia 53:4-5; Matei 8:17; Iacov 5:14-16; 1 Petru 2:24). Rugăciunea pentru bolnavi şi ungerea cu untdelemn este un aşezământ rânduit de Domnul Isus şi de apostoli (Marcu 6:12-13; Iacov 5:14-15). Pentru cei care cred, vindecarea intră în acelaşi plan de mântuire ca şi iertarea păcatelor. De aceea Biblia îndeamnă că în caz de boală credincioşii pot chema presbiterii să se roage pentru ei, ungându-i cu untdelemn în Numele Domnului. Aceasta nu înseamnă că cei credincioşi combat asistenţa medicală, dimpotrivă ei recunosc în ea ca fiind un instrument de vindecare în mâna lui Dumnezeu (Matei 8:16-17; Marcu 2:15-17; 16:17-18; Isaia 38:21). Cauzele bolilor pot fi păcatul, atac din partea diavolului, călcarea unor legi naturale, o pedeapsă a Domnului, bătrâneţea, o încercare îngăduită de Domnul. Căile de vindecare pot fi pe cale naturală, prin contribuţia noastră cu tratament sau odihnă, sau pe cale supranaturală în urma intervenţiei spontane a lui Dumnezeu.
13. Cina Domnului - Matei 26:26-29; 1 Cor. 11:23-26.
Cina Domnului reprezintă noul legământ în jertfa Domnului Isus, jertfa care a fost dată pentru omenirea întreagă. Cei care participă la acest act trebuie să ştie că vrednicia lor este în jertfa Domnului Isus dar se cere şi din partea lor o cercetare lăuntrică înaintea acestei lucrări. Actul cinei se poate oficia ori de câte ori este posibil, fără deosebire de zile sau dată - 1 Cor. 11:23-26.
14. Spălarea picioarelor - Ioan 13:4-17; 1 Tim. 5:9-10.
După cină Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor Săi. Acesta nu este doar un obicei tradiţional în Israel ci şi un act care trebuie practicat în semn de umilinţă şi dragoste frăţească, conştienţi în acelaşi timp că este şi un act de slujire (Ioan 13:1-17; Fapte 2:42; 1 Tim. 5:10).
15. Zeciuiala şi dărnicia - Gen. 14:18-20; 28:20-22; Maleahi 3:10; Luca 11:42; 1 Cor. 9:6-9; Evrei 7:1-21
Din punct de vedere biblic noi nu suntem posesori, ci numai administratori a ceea ce Dumnezeu ne-a dat (Ps. 24:1; 1 Cor. 6:19-20). Dărnicia este o rânduială biblică în baza căreia fiecare credincios este dator să susţină Biserica şi lucrarea Domnului (1 Cor. 16:1; Evrei 7:4-10; 2 Cor 9:7; Luca 6:38). Învăţătura Vechiului cât şi a Noului Testament arată foarte clar că a zecea parte din venitul nostru aparţine lui Dumnezeu ( Maleahi 3:10; Luca 11:42).
16. A doua venire a Domnului Isus
16.1 Răpirea Bisericii. Isus va veni în văzduh. Cei morţi în Domnul vor învia şi împreună cu cei vii care sunt copii a lui Dumnezeu vor fi răpiţi împreună cu El în nori, după ce în prealabil a avut loc procesul schimbării fizice (1 Cor. 15:52; 1 Tes. 4:15-17; 2 Tes. 2:1). Răpirea este faza care cuprinde venirea secretă a lui Isus în văzduh în vederea răpirii Bisericii Sale (1 Tes. 4:13-17; 5:9; Isaia 26:20; 1 Tes. 1:10; Rom. 5:9). Biserica va fi în cer la nunta Mielului unde va fi răsplătită (2 Cor. 5:10; Rom. 14:10; 1 Petru 4:17; 1 Cor. 3:10-15).
16.2. Venirea vizibilă a lui Isus. După nunta Mielului, împreună cu Mireasa Sa, va avea loc arătarea lui Isus pe norii cerului, pentru instaurarea împăraţiei de o mie de ani (Zah. 14:4; 1Tes. 4:14; 2Tes. 1:7-10; Apoc. 20:4; Apoc. 1:7). Isus intervine pentru a salva Israelul şi a întemeia Împărăţia de o mie de ani, timp în care pământul întreg va fi stăpânit de o pace deplină. În acest timp satan va fi legat (Iuda 14:15; Apoc. 5:10; 19:11-21; 1 Cor. 15:54-55). La sfârşitul miei de ani, satan va fi dezlegat. În urma multor evenimente care vor avea loc în această perioadă va avea loc judecata lui Dumnezeu cu privire la satan şi la toţi cei al căror nume nu a fost scris în Cartea Vieţii. Sentinţa judecăţii lor va fi iazul de foc, adică moartea a doua (Apoc.20:7-15). În urma acestor evenimente escatologice, pământul şi cerul vor fi reânnoite, pe tot întinsul noului Univers va locui neprihănirea, moartea nu va mai fi, va începe veşnicia lui Dumnezeu (Apoc. 21:1-5).
17. Viaţa veşnică
Va fi răsplata pentru cei care au trăit o viaţă sfântă de neprihănire (Matei 25:46; Ioan 10:28; Rom. 6:22; 1 Ioan 5:11-13).
18. Pedeapsa veşnică
Va fi plata pentru cei păcătoşi care nu au trăit conform voii lui Dumnezeu (Mt. 25:41-46; 2 Tes. 1:8-9; Apoc. 20:10-15).
19. Abţinerea totală
De la fumat, droguri şi băuturi alcoolice (Efes. 5:18; Prov. 20:1; Isaia 28:7; 1 Cor. 5:11; 6:10; Gal. 5:21).
20. Mâncare şi băutură
Ca şi oameni credincioşi se cere a fi cumpătaţi în aceste aspecte (Rom. 14:2-3, 17; 1 Cor. 8:8-13; 1 Tim. 4:1-5).
21. Ziua Domnului - Rom. 13:1-2; 14:5-6; Col. 2:16-17.
Isus a înviat din morţi duminica, în prima zi a săptămâni şi Biserica primară se strângea duminica pentru serviciile divine (Ioan 20:19-26; Fapte 2:1; 20:7; 1 Cor. 16:2).
22. Simplitatea (modestia) - Rom. 12:1-2; Iacov 4:4; 1 Cor. 9:27.
Conform cu ideea Biblică, modestia este o calitate spirituală lăuntrică, exteriorizată printr-o trăire cuviincioasă în toate aspectele vieţii. Credincioşii trebuie să urmărească a fi un exemplu pozitiv pentru societatea în care trăiesc.
23. A nu aparţine unor secte religioase secrete
Ioan 18:20; 2 Cor. 6:14-17
24. Jurământul - Mt. 5:34-36; Iacov 5:12; Ps. 119:106.
Jurământul este o mărturie solemnă bazată pe conştiinţă şi se depune în faţa instanţelor legale de stat (Evrei 6:16-17).
25. Căsătoria şi recăsătoria - Mt. 19:7-9; Mc. 10:11-12; Luca 16:18; 1 Cor. 7:2, 10-11.
Căsătoria este instituită de Dumnezeu şi este legământul dintre un bărbat şi o femeie. Prin căsătorie cei doi devin un singur trup şi au datoria de a se ajuta şi iubi reciproc. Conform Scripturilor fiecare este liber să decidă cine să-i fie partenerul de viaţă cu o singură condiţie, să fie în Domnul (1 Cor. 7:38-39). Căsătoria se oficiază în Biserică numai în urma căsătoriei civile. Nu sunt admise: căsătoria unui credincios cu un necredincios, concubinajul, desfrâul, necurăţia, avorturile, prostituţia, homosexualitatea şi lesbianismul.(Rom.1:22-32; 2 Cor 6:14). Căsătoria nu se poate deslega decât în cazul când unul din cei doi a căzut în păcat de curvie (adulter) dovedit (Mt. 19:1-12) sau când unul din cei doi soţi au încetat din viaţă. Domnul Dumnezeu urăşte despărţirea, aşa că ce a unit Dumnezeu omul să nu despărţească. (Gen. 2:18-24; Evrei 13:4; Rom. 7:1-3; 1 Cor. 6:18).
26. Postul
Este abţinerea de la mâncare şi băutură de orice fel pe un timp hotărât de fiecare în parte. El are ca scop însoţirea rugăciunii pentru apropierea de Dumnezeu.(Mt. 6:16, 17:21; Marcu 2:20; Isaia 58:1-14).
27. Atitudinea noastră faţă de alte confesiuni religioase
a se trăi în pace cu toţi oamenii dar mărturisindu-se adevărul.
citeşte mai mult la www.creştinul.ro
culese şi prelucrate de Florin Andronic