Codicologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Codicologia (fr. codicologie; lat. codex, icis - carte, gr. logos - vorbire, ştiinţă) este ştiinţa specială a istoriei care studiază tehnica de execuţie a manuscriselor, urmărind suporţii grafici, sistemele de tăiere şi liniere a filelor, modul de numerotare a caietelor, stilul şi ornamentaţia, materialul folosit ca suport (atât filele cât şi coperţile) şi altele. Codicologia face diverse clasificări simple şi comparative ale acestor tehnici de realizare a suportului scriiturii în funcţie de perioadă, materiale, ornamente, tehnici de legare etc. Aceste clasificări şi descrieri sunt apoi publicate, ca instrumente de lucru, în diverse repertorii de colecţii sau colecţionari, inventare, cataloage, culegeri de documente, date, nedatate sau incorect datate.

Prin aceste studii codicologice se pot stabili autenticitatea unor manuscrise precum şi locul de emitere, dar se pot realiza şi studii cu privire la economia şi schimburile comerciale ale perioadei de datare a manuscrisului. Tot legat de cunoaşterea şi descrierea tehnică documentului se pot face restaurările şi se pot descoperi textele ascunse, ilizibile sau şterse intenţionat.

Având în vedere obiectul de studiu care coincide cu al mai multor domenii ale ştiinţelor auxiliare istoriei, codicologia s-a desprins ca ştiinţă autonomă de paleografie abia în secolul al XX-lea prin lucrarea paleografului francez Alphonse Dain Les Manuscrits care dedică un capitol important acestei ştiinţe, dându-i de altfel şi denumirea. Istoricul şi profesorul Charles Samaran, tot în anii '40, o prezintă în cursurile sale ca pe o ştiinţă independentă cu metode şi obiect distinct de cel al paleografiei definitivând ceea ce începuse A. Dain.

Prima revistă ştiinţifică dedicată codicologiei este bienalul internaţional de codicologie Scriptorium apărut începând cu 1946, întâi la Bruxelles, apoi la Anvers şi Gand.

În anii '50 noua ştiinţă ia amploare la nivel internaţional prin multitudinea de lucrări pulicate, impunându-se ca ştiinţă autonomă cu mijloace şi terminologie specifice de lucru.

[modifică] Bibliografie:

  • Adina Berciu-Drăghinescu „Ştiinţele auxiliare ale istoriei“, Bucureşti, 1994.
  • „Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei“, Bucureşti, 1982.

[modifică] Vezi şi:

Paleografie

Miniaturistică

Filigranologie

Diplomatică

În alte limbi