Marienburg (teuton)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

 Marienburg
Extinde
Marienburg

[modifică] Ordinul teutonilor

În expansiunea spre est a cavalerilor-călugări teutoni, aceştia îşi consolidează poziţia militară prin clădirea de cetăţi în ţinuturile cucerite. Astfel apare între anii 1270 - 1300 pe malul Nogatului un afluent al râului Vistula şi cetatea Marienburg, clădită de călugării germani în cinstea "Fecioarei Maria" (cea mai mare clădire din Europa medievală construită din cărămidă) azi Malbork. În timp ce ordinul cavalerilor germani realizează succese în Europa spre est , suferă înfrîngeri însemnate în "Ţara Sfântă" (Palestina). Astfel cade cetatea Montfort 1271. Această situaţie politică obligă pe marele magister al ordinului să-şi mute centrul de la Veneţia la Marienburg de care aparţine şi ţinutul Litvania. Heinrich von Plauen reuşeşte după înfrîngerea suferită în faţa trupelor poloneze în bătălia de la Tannenberg în anul 1410 în bătălia de la Marienburg să apere cu succes cetatea. Cu toate acestea în anul 1454 ajungând ordinul călugărilor în greutăţi financiare, marele magister Ludwig von Erlichshausen este nevoit să vîndă cetatea Marienburg regelui polonez (1455) şi se refugiază la Königsberg.

[modifică] Dominaţie prusacă şi poloneză

La 7 iunie 1457 ocupă regele Poloniei cetatea Marienburg, marele magistru al ordinului teuton refugiindu-se la Königsberg (astăzi Kaliningrad). În a doua pace de la Thorn este anexată cetatetea definitiv Poloniei. Statul Ordinului cavalerilor teutoni este transformată în partea vestică a ducatului Prusiei şi vasal regelui Poloniei în timpul marelui magister Albrecht I care domneşte de la data de 9 mai 1525 ca "Duce al Prusiei" în oraşul Königsberg. În timpul războiului religios de 30 de ani 1626 şi 1629 ca şi în războiul suedez - polonez 1656 pînă la 1660 a fost cetatea ocupată de suedezi. Din anul 1773 aparţine cetatea provinciei Prusiei de vest şi regatului Prusiei. Sub preşedintele Heinrich Theodor von Schön a fost cetatea în mare parte restaurată primind ca răsplată din partea regelui Frederich Wilhelm IV numele onorific de "Baron von Marienberg". Prin folosirea mai tîrzie ca şi cazarmă multe elemente arhitectonice ale cetăţii din evul mediu au fost distruse s-au modificate. Împotriva acestei degradări şi distrugeri s-a ridicat Friedrich Gilly şi Friedrich Frick ce au publicat 1794 vederi, desene despre cetate şi initiază o campanie de salvare a cetăţii. În 1804 Friedrich Wilhelm III interzice alte modificări, sau distrugeri a arhitecturii vechi. Din anul 1817 încep lucrări de restaurare a cetăţii la care a contribuit şi Karl Friedrich Schinkel

Vezi şi: