Fantastic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Definiţii ale fantasticului
Fantasticul e un gen literar fondat pe un contract de ficţiune, ce narează intruziunea supranaturalului într-un cadru realist, altfel spus, apariţia unor fapte inexplicabile sau cel puţin inexplicabile din punctul de vedere teoretic, într-un context familiar cititorului.
Astfel, fantasticul se situează între tertitoriul miraculosului, unde supranaturalul este acceptat şi justificat şi cel al straniului, în care faptele aparent supranaturale sunt acceptate ca fiind absolut normale. Spre deosebire de aceste două situatii, în fantastic eroul, dar şi cititorul are reacţia de a refuza faptele supranaturale. Această reacţie de refuz poate fi însoţită de dubitaţie, respingere sau chiar teamă.
Fantasticul este adesea legat de o atmosfera specială, de un fel de crispare la întâlnirea cu imposibilul.
Frica este si ea adesea prezentă, fie în câmpul eroului, fie din dorinţa autorului de a provoca angoasa cititorilor. Cu toate acestea, ea nu este o condiţie "sine qua non" a fantasticului.
Potrivit unor teoreticieni literari (Roger Caillois şi Tzvetan Todorov), fantasticul nu ar constitui decât o ezitare în acceptarea supranaturalului şi în tentaţia găsirii unei explicări raţionale a acestuia. Fantasticul nu ar fi atunci decât stabilirea unei tranziţii sau a unui echilibru savant între miraculos şi straniu.
[modifică] Lumi fantastice
Fantasticul este o categorie estetică de dată destul de recentă. În literatura cultă, abia scriitorii romantici sunt aceia care cultivă cu consecvenţă, într-un mod pragmatic, lumile, personajele şi întâmplările fantastice. Cultul pentru fantastic ţine în acest caz de un program estetic de factură anticlasicistă, orientată spre toate formele de libertate a spiritului şi spre eliberarea imaginaţiei creatoare de limitele ei raţionale şi logice.
Pe de altă parte, fantasticul este o categorie estetică deosebit de elastică şi tolerantă. Într-un sens foarte general, ţin de spaţiul fantasticului şi miraculosul, fabulosul, feericul, supranaturalul, neobişnuitul etc. Specialiştii în esteticã şi teoreticienii literari nu pregetă să încerce izolarea fantasticului într-o definiţie cât mai puţin relativă. Descoperim modele explicative ale creaţiilor cu caracter fantastic în studiile unor Tzvetan Todorov, Roger Caillois, Marcel Brion, Rene de Solier, şi a multor altora.
Tema lumilor fantastice este însă o temă cu o adâncă şi bogată tradiţie. Ea apare în mituri, basme, poveşti, legende, balade, epopei, poeme eroice, povestiri, nuvele. Romanul însuşi, care este o creaţie a lumii moderne, face din spaţiul lumilor fantastice un spaţiu frecventat cu asiduitate.
Dar fantasticul este prezent şi în poezie, teatru, film, artele vizuale. El este rezultatul unei rafinări a anticei distincţii dintre mimesis şi phantasia, el este un produs al fanteziei care, la rândul ei, exprimă nevoia omului de a se desprinde de condiţionările lumii exterioare, pentru a se concentra asupra fantasmelor, viziunilor, obsesiilor de natură interioară.
În acest sens, este fantastic tot ceea ce nu are legătură directă cu realitatea, ci cu visul, halucinaţia, reveria, iluzia, utopia, misterul, straniul. Fantasticul sfidează cauzalitatea, cronologia, contingenţele vieţii, judecata raţională şi pretenţiile ştiinţelor.
Fantasticul se învecineazã cu magia, sacrul şi miticul. Repudiază verosimilul şi verdictul, cultivă ruptura planurilor existenţei, tolerează ceea ce este inexplicabil şi refuză explicaţia. Lumea fantastică este o lume cu propria ei organizare, cu propriile ei condiţii de existenţă, cu propria ei logică. Odată acceptat, fantasticul poate deveni un spaţiu al unui alt tip de normalitate. El este antilogic, nu şi alogic, pentru cã alogicul aparţine deja absurdului.
Ar fi totuşi prea mult situarea fantasticului în pur imaginar. Situaţia fantastică se naşte în real, ea reprezintă un mod de a contrazice realul. Presupune irealitatea unor întâmplări, dar oferă şi destule argumente pentru a le lua în serios cu toată convingerea.
Aşa cum susţine Tzvetan Todorov în lucrarea sa "Introducere în literatura fantastică", în literatură cheia fantasticului este ezitarea cititorului în faţa unor opţiuni explicative la fel de îndreptăţite.
[modifică] Relaţia dintre fantastic şi Science-fiction
Se consideră, de obicei, fantasticul apropiat de literatura S. F. dar se pierde astfel din vedere faptul că literatura de anticipaţie are un context care nu e contemporan cititorului, şi în care evenimentele care par raţionale in prezent sunt perfect justificate în acel context(tehnico-ştiinţific) viitor.
În mai multe limbi se mai face greşeala de a se denumi fantastice toate textele care alcătuiesc genul Fantasy, cum ar fi cele ale lui J.R.R. Tolkien, care potrivit definiţiei clasice a lui Tzvetan Todorov aparţin totuşi zonei miraculosului.
[modifică] Literatura fantastică
Povestirile fantastice au abundat în literatura mondială şi au fost, parcă, scrise din totdeauna, a se vedea de exemplu povestea Graalului sau basmele din ciclul "O mie şi una de nopţi".
Printre precursorii literaturii fantastice s-ar putea număra şi Voltaire sau Jonathan Swift care îşi camuflează satira în aceste lumi iraţionale, sau romanele negre ale unor William Beckford (Vathek), Matthew Gregory Lewis (Călugărul).
Autorii din secolul al XIX lea au compus texte în care miraculosul îşi joaca rolul său. Ar trebui amintiţi în aces context Honore de Balzac, care utilizează fantasticul din categoria miraculosului în "La peau de chagrin", Guy de Maupassant ce îşi exorcizează demonii cu ajutorul fantasticului în "Le Horla", Jules Verne, care explică supranaturalul cu ajutorul ştiinţei în "Le château des Carpates" (Castelul din Carpaţi), Oscar Wilde îl integrează în linia poveştilor filozofice în "The Portrait of Dorian Gray" (Portretul lui Dorian Gray), Mary Shelley ce reia mitul Golemului în Frankenstein sau Bram Stoker cu celebrul său roman şi persionaj Dracula.
[modifică] Fondatorii literaturii fantastice
Părinţii fondatori ai fantasticului modern sunt însă Edgar Allan Poe şi Howard Phillips Lovecraft. În romanele lui Lovecraft, într-un context familiar autorului, în anii 1920 personajele intră în contact cu puteri oculte din timpuri imemoriale, care revin periodic, în contextul unor conjuncturi astrale şi sub impulsul unor culte pagine. Lovecraft asociază acum fantasticul cu un pesimism şi o disperare profunde, reţetă care va influenţa ulterior şi pe alţi autori, în special pe Michael Moorcock.
În anii 1930, un amic a lui Lovecraft, R. E. Howard a descris aventurile unui luptator barbar într-un univers medieval cu o tentă magică, univers populat de monştri şi de creaturi hidoase. Conan barbarul a deschis poarta unui gen nou, "heroic fantasy" sau fantasticul medieval, de fapt o denumire greşită pentru un univers al miraculosului medieval.
Un alt stâlp al genului este J.R.R. Tolkien cu Bilbo, hobbitul (1937) şi ciclul de romane Stăpânul inelelor (1954 - 1955). Tolkien a creat un univers ficţional absolut coerent, care îşi are propria sa cosmogonie şi istorie, în care popoarele vorbesc limbi diferite şi aparţin unor culturi diferite. Astfel, el a dus pe cele mai înalte culmi de rafinament genul Fantasy.
Jocurile pe computer tip R.P.G. de azi folosesc în marea lor majoritate acest univers imaginat de Tolkien.
[modifică] Subgenuri ale fantasticului
Fantasticul poate uneori fi decupat în sub genuri, dar, ca orice clasificare, şi aceasta are anumite limite.
O posibilă clasificare ar putea fi următoarea:
- Fantasticul contemporan: într-o lume contemporană şi familiară personajele sunt confruntate cu evenimente iraţionale
- Horror: în contextul fantasticului contemporan personajele se confruntă cu morţi violente, provocate de forţe oculte, oricât de mult ar fi scoasă în evidenţă latura aceasta sanguinară, ele vor sa producă groază mai mult decât sa vorbeasca limba fanstasticului
- Fantasticul medieval: (pe care ar trebui sa-l numim "miraculos medieval", a se vedea şi explicaţia anterioară): lumea respectivă are o tehnologie şi un sistem social care amintesc de Evul Mediu (un sistem social feudal bazat pe servitute, tracţiune animală, mori de grâu, etc), dar elementele de magie şi creaturile ce apăreau în legende sau mituri sunt reale. El reprezintă un fel de basm revizitat
- Toate tipurile de Fantasy
[modifică] Tipuri de Fantasy
Deşi genul Fantasy conţine mai multe categorii (existând respectiv un light, dark, science, epic Fantasy, etc.), tetxele publicate sub acest nume aparţin mai ales de Heroic Fantasy sau de High Fantasy.
Daca am defini foarte simplu o operă de Fantasy drept o povestire care se derulează într-o lume în care miraculosul, magia, elementele supranaturale sau imposibile sunt esenţiale, care are o atmosferă de inspiraţie medievală şi uneori si caracter epic, putem distinge două categorii:
Prima, Low Fantasy, e cea în care supranaturalul irumpe în lumea normală în vreme ce cea de-a doua, denumită High Fantasy, e naraţiunea în care povestirea are loc într-o lume imaginată în totalitate de autor, într-o lume secundară (populată de fiinţe fantastice, acesta e cel de-al doilea criteriu al categoriei High Fantasy).
Termenul de "Lumea secundară" a fost popularizat de J.R.R. Tolkien (1892 - 1973), autorul Stapânului inelelor: numele acesta este asociat frecvent cu High Fantasy, iar opera sa îşi frapează cititorii prin bogăţia, coerenţa şi verosimilitatea lumii inventate de profesorul britanic, din Ţara de mijloc încât se uită adesea că acest teritoriu nu este complet!
[modifică] Articol conex
- Lista de creaturi fantastice
[modifică] Autori de texte fantastice
- Douglas Adams
- Jacob Eric Simon
- Marcel Aymé
- Honoré de Balzac
- J.D. Beresford
- Robert Bloch
- Pétrus Borel
- Jorge Luis Borges (Biblioteca Babel)
- Dino Buzzati (K, ...)
- Jacques Cazotte (Diavolul indragostit)
- August Derleth
- David Farland
- Claude Farrère
- Neil Gaiman
- Théophile Gautier
- Robert Ervin Howard
- Stephen King, şi sub pseudonimul Richard Bachman
- Dean Koontz
- Georges Langelaan
- Ursula K. Le Guin
- Fritz Leiber
- Howard Phillips Lovecraft
- Anne McCaffrey
- Arthur Machen
- Richard Matheson
- Guy de Maupassant ( Horla)
- Prosper Mérimée
- Haruki Murakami
- Michael Moorcock
- Gérard de Nerval
- Charles Nodier
- Thomas Owen
- Eden Phillpotts
- Edgar Allan Poe
- Jean Potocki
- Terry Pratchett
- Ray Bradbury
- Jean Ray
- Maurice Renard
- Anne Rice
- Claude Seignolle
- Bram Stoker
- Theodore Sturgeon
- John Ronald Reuel Tolkien
- Jules Verne
- Mathias Villiers de l'Isle-Adam
- Roger Zelazny
- René Barjavel
[modifică] Autori români de literatură fantastică
- Mircea Eliade
- Vasile Voiculescu
- Gala Galaction
- I.L. Caragiale
- Ştefan Bănulescu
- Mircea Cărtărescu
- Vladimir Colin
Notă: Articolul este tradus şi adaptat după articolul în limba franceză