Popoare migratoare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Comunităţile de popoare migratoare (sau nomade) se mută din loc în loc şi nu rămân stabile într-o singură locaţie. Multe culturi au fost în mod tradiţional nomadice, dar comportarea nomadă este din ce în ce mai rară în ţările industrializate.
Sunt două tipuri de nomazi, cei pastorali, care cresc turme şi se mută pentru a nu suprapăşuna într-un loc şi cei călători, care călătoresc dintr-un loc în loc pentru a-şi oferi serviciile.
[modifică] În ţările industrializate
- romi (astăzi, doar unii au mai rămas migratori)
- ienişii (majoritatea nu mai practică nomadismul)
- călători irlandezi
[modifică] Indigeni
- Bahtiari, în Iran
- Beduini
- Inuiţi
- Tuaregi
[modifică] Nomazi istorici
Popoarele migratoare din secolele III-V, au fost: goţii, hunii, vandalii, francii, anglo-saxonii, iar din secolele VI-IX: slavii (apuseni, sudici, răsăriteni), bulgarii, normanzii, ungurii (maghiarii).