Hărpăşeşti, Iaşi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hărpăşeşti este o localitate în judeţul Iaşi, Moldova, România.


IS Acest articol despre o localitate din judeţul Iaşi este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui.

                    SCURTA MONOGRAFIE A SATULUI  HARPASESTI


         Din punct de vedere geografic teritoriul satul Harpasesti face parte din Podisul Podisul Moldovei, la contactul acestuia cu Podisul  Barladului . In cadrul judetului Iasi ,teritoriul satului se afla in partea centrala a directiei est-vest si in sudul acestuia pe directia nord sud, avand ca vecini la nord satul Scobulteni, apartinand de comuna Podu-Iloaiei, la est satul Chilisoaia apartinand de comuna Dumesti, la sud catunul Padureni,iar la vest satul Doroscani , sate care apartin ca si Harpasestiul de comuna Popesti.

Din punct de vedere administrativ satul Harpasesti apartine impreuna cu satele Doroscani, Popesti, Obrijeni, Vama si Padureni de comuna Popesti. Relieful este valurat cu dealuri sub forma de platouri joase cu inaltimi care se situeaza intre 115 si 178 metri remarcanduse toate formele specifice podisului: creasta, mamelon, movila, colina, ses, viroaga. In partea de sud a satului la cativa kilometri se afla Dealul Mare cu inaltimi de 368 metri. Din partea sudica se propaga catre nord o mica retea de izvore care se unesc intr-un parau - bogat in apa in timpul ploilor iar petimpul secetei uneori seaca – numit de localnici Negrutu in harti find numit Sauzeni. Prima atestare documentara a satului este anul 1488 intr-un uric a lui Stefan cel Mare la 12 ianuarie sub numele de Arpasesti si arata ca se afla langa Todiresti sat disparut in prezent. La 28 martie 1560 se mentioneaza intr-un document al domnitorului Alexandru Lapusneanu ca “se mai aduga a patra parte din satul Todiresti , cumparat de Petru de la Arpasesti data lui Dragu fost comis”.La 3 iulie 1626 intr-un document se arata ca se vinde o parte a mosiei de catre mostenitorii Lupului si Nastei , Neniului care era parcalabul tinutului Carligatura. La 22 martie 1633 , Eremia , fiul lui Onciul, vinde partea sa din satul Arpasesti lui Iordache diocul , iar Alexandru Ilias voievod intareste lui Iordache fost vornic parti de mosie din satul Arpasesti, tinutul Carligatura, cumparate de la Eremia, fiul lui Onciul si de la Anghelina , fiica Micai. La 1830 se gaseste o lista a capitatiei din satele Cositeni Popesti, Doroscani, Sinesti si Harpasesti. De aici incolo se foloseste numele actual al satului de Harpasesti. La 9 octombrie 1842, Margarita Cuza , paharniceasa, adevereste ca sta in casa lui Alexandru Gheorghiu Mavrocordat hatman , proprietarul mosiei Harpasesti, tinutul Iasi . La 6 martie 1845, Grigore Muste, fostul posesor al mosiei Harpasesti, fiind obligat prin contract sa predea in buna stare acareturile depe mosie, se invoieste cu Grigore Mavrocordat pentru ca acesta sa se ocupe de repararea lor, predandu-le proprieterului. Demn de lauda pentru locuitorii satului este faptul ca Domnitorul Moldovei Grigore Alexandru Ghica (1849-1856) , revolutionar pasoptist si care a sprijinit politica Unirii a locuit in iarna anului 1852/1853 la conacul de pe mosia sa din satul Harpasesti .Fiind bolnav si deznadajduit din pricina opozitiei organizate de marea boierime se retrage la mosia sa din satul Harpasesti pentru a se odihni si a-si ingriji sanatatea. Ramane vreo cinci saptamani cu familia si primeste aici pe ministrii sai si chiar pe consulii straini. Ca urmare a conditiilor economice si sociale , satul Harpasesti cunoaste o dezvoltare aparte la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX fata de satele vecine , la 15 august 1855 fiind citat in lista targurilor si targusoarelor mai insemnate din tinutul Iasi alaturi de Iasi , Targu Frumos, Poieni , Goesti, ca targusor in ocolul Carligatura. Nu este exclus ca in aceasta perioada in micul targ sa fi functinat si o scoala pe langa conacul lui Grigore Alexandru Ghica dar acest lucru nu se poate inca proba cu documente . Fostul conac de la Harpasesti in care au fost adapostiti si gazduiti ministri si chiar consuli straini, din care in prezent a ramas doar turnul, a fost probabil construit in a doua jumatate a secolului al XVIII- lea , daca la 1845 era nevoie cum s-a aratat de reparatii. Tot aici a fost un han care dupa spusele oamnilor din sat ar fi fost locul unde postalionul care mergea de la Iasi la Roman popasea pentru odihna cailor si vizitiului. Acest han era construit din caramida cu ziduri groase avand la etaj un superb foisor. Din pacate aceasta constructie incarcata de istorie afost demolata de autoritatile comuniste ale comunei prin anul 1975, din ramanand doar o superba pivnita langa care afost construit magazinul satesc. Avand in vedere faptul ca omul are nevoie de slujitorul si casa Domnului la principalale momente ale vietii ( nastere, casatorie, moarte) primele locase de inchinaciune au fost construite la putin timp dupa intemeierea satului. Construita dupa posibilitatile comunitatii , din lemn sau valatuci, mai tarziu din caramida si piatra , biserica nu poate fi rupta de viata spirituala a satului, atat ca loc de reculegere cat si de inchinaciune. Ilustrul savant si istoric Nicolae Iorga sublinia ca bisericile sunt avere tarii, averea neamului. Chestionarele arheologice intocmite la initiativa lui Alexandru Odobescu la inceputul secolului al XIX-lea amintesc pentru satul Harpasesti din comuna Popesti , doua altare de biserica , aflate in stare de ruina . Un asemenea altar se afla pe locul numit Siliste, la sud de Harpasesti ,unde se presupune ca era vechiul sat Mitoc (sat de clacasi), celalalt se afla in estul satului pe locul fostului sat Todiresti. Despre biserica dinTodiersti se spune ca ar fifost mutata in Harpasesti cel mai probabil in actualul cimitir. Avand in vedere evolutia mai rapida a satului Harpasesti, biserica a fost prezenta aici cu mult ininte cu mult fata de cea actuala . Biserica cu hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena a fost zidita de Gheorghe Alexandru si Maria Mavrocordat in anul 1833. Aflata pe una dintre cele mai impunatoare inaltimi ale satului biserica vegheaza la bunul mers al activitatii satului dintr-o gradina populata cu pomi fructiferi si adauga frumusetea specifica acestui sat. Este amplasata in partea de vest a satului in apropierea fostului conac boieresc din care a ramas doar turnul nu departe de scoala din sat. Biserica este o cladire monumentala , zidita din piatra si caramida , cu serpanta in doua ape si invelita cu tabla . Este in forma de nava , cu absida altarului arcuita. La peretii exteriori se observa o impartire a fatadelor, deasupra geamurilor, printr-un brau dorsal. In partea superioara peretilor se afla o cornisa, cu profiluri liniare la nivelul streasinei. Biserica are in partea de apus un turn , in care se gasesc clopotele, care potivit traditiei mostenite din generetie in generatie au puterea de a alunga ploile cu grindina .Turnul este de forma patrata , iar acoperisul este ascutit inchis.Peretii turnului clopotnitei sunt construiti prin retragere fata de corpul bisericii. Intrarea in biserica se face prin partea sudica mai intai intr-un pridvor , despartit de pronausul bisericii de un perete, pridvor din care se urca pe scari in spirala din lemn in turnul bisericii. Naosul este despartit de pronaos prin coloane dreptunghiulare , abia profilate in zid pe care se sprijina coloanele transversale de sub bolta naosului . Altarul este semicircular, bolta sa formand un sfert de sfera. Restul plafonului bisericii este boltit formand in pronaus o calota semisferica. Pereti interiori ai bisericii nu au pictura, ei prezentand un decor in stil pur romanesc si realist de culoarea amurgului.Cadrul catapetesmei este construit din lemn de tei , fara ornamente. Icoanele de la catapeteasma - pictate in ulei , in stil neobizantin de un pictor anonim in prima jumatate a secolului al XIX-lea – sunt asezate pe trei randuri. Cele mai multe icoane praznicale din biserica sunt pictate de acelasi pictor anonim in aceeasi periaoda. Obiectele cu valoare documentara sunt constituite de un numar de 23 de carti de cult tiparite pana in anul 1899 dintre care mentionez :Evanghelia din 1812, Triodul si Tipiconul din 1816, carti tiparite la Pesta in timpul lui Francisc I al Austriei. Biserica afost inzestrata cu daruri bogate , care se spune ca ar fi fost furate prin anii 1900. In pronausul bisericii se afla mormintele ctitorilor acestei biserici Gheorghe Alexandru si Maria Mavrocordat. Placa acestor morminte este din marmura alba, in partea de sus avand stema tarii: capul de zimbru si vulturul cu crucea in cioc sub care se gasesc doua inscriptii in greceste , una datand din anul 1804 si alta din 1848. Biserica nu exceleaza prin inaltimea peretilor sau acoperisului , avand pante potrivit de inclinate. Turnul are de asemeni o inaltime potolita si se desprinde modest de masa acoperisului principal. Turnul-clopotnita a fost construit odata cu biserica este prevazut pe fiecare latura cu feresre pentru prpagarea sunetului clopotelor. Biserica afost renovata sumar in anii 1888 si 1909, in anul 1937 i s-a facut o reparatie la acoperis , turn si soclul exterior si s-a turnat trotuar, alte mici reparatii facandu-se in anul 1980. In vara anului 1997 a fost refacuta pana la caramida zidaria si tencuiala exterioara a bisericii.











Turnul conacului care a apartinut lui Grigore Alexandru Ghica, domnitor al Moldovei in anii 1849-1856.




                                     Biserica.Vedere din fata.








                                    Biserica.Vedere din nord.





                                         Biserica. Turnul clopotnitei