Neologism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Neologismele ( în limba greacă νεολογισμός („νέος“ [neos] = nou; „λόγος“ [logos] = cuvânt)) sînt cuvinte sau expresii nou apărute într-o limbă, fie prin împrumut din alte limbi, fie create prin mijloace proprii. Tot neologisme se consideră şi cuvintele vechi care au căpătat un nou sens sau un nou mod de utilizare, ori expresiile care deşi sînt formate din cuvinte mai vechi au primit un sens nou, independent. Neologismele sînt folosite în general pentru a numi concepte noi: invenţii, fenomene nou descoperite, etc. Uneori noţiunile vechi care au suferit o schimbare semnificativă necesită folosirea unor neologisme pentru a le denumi.

Uneori neologismele trec printr-o etapă intermediară de barbarism în care sînt respinse de o parte din vorbitori ca fiind un cuvinte inutile sau neadaptate morfologiei ori foneticii limbii. Evident, numai o parte din barbarismele de la un moment dat al evoluţiei limbii ajung să fie acceptate şi să se integreze în lexic.

Nu întotdeauna funcţia principală a neologismenlor constă în exprimarea unei noi semnificaţii. De multe ori, neologismele sunt folosite pentru a semnala ceva: apartenenţa la un anumit grup, modernitatea sau, pur şi simplu, dorinţa de a atrage atenţia. Aceste funcţii pragmatice au dus la folosirea uneori excesivă a neologismelor în publicitate.

Cuvîntul neologism — alcătuit iniţial în anul 1803 în limba franceză sub forma néologisme (din neo- şi logos: cuvînt nou) după ce în forma adjectivală néologique apăruse în 1754 — a fost la vremea respectivă el însuşi un neologism. În prezent însă a intrat în uzul curent.

[modifică] Exemple

Lista de mai jos cuprinde cîteva exemple de neologisme din limba română. Se indică şi anul aproximativ al apariţiei lor. În prezent o parte din aceşti termeni au intrat în uzul curent şi nu mai sînt consideraţi neologisme.

[modifică] Bibliografie

[modifică] Vezi şi