Ion Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ion Ghica
Extinde
Ion Ghica

Ion Ghica (18171897) a fost o personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, academician, autor, diplomat, matematician, om politic şi pedagog român, prim-ministru al României de două ori, între 1866 şi 1867, respectiv între 1870 şi 1871, preşedintele Academiei Române de patru ori (1876 - 1882, 1884 - 1887, 1890 - 1893 şi 1894 - 1895).


Născut în Familia Ghica, educat în Bucureşti şi în vestul Europei, a studiat ingineria şi matematica la Paris între 1837 şi 1840.

S-a reîntors în Moldova, unde a făcut parte din conspiraţia din 1848, care dorea o uniune a Ţării Româneşti şi Moldovei, sub un prinţ autohton, Mihail Sturdza.

Conspiraţia eşuând, Ion Ghica devine lector de matematică la universitatea fondată de Sturdza la Iaşi.

Apoi, în numele guvernului revoluţiei, s-a mutat la Bucureşti, apoi la Constantinopol pentru a negocia cu guvernul turc. Cât a fost acolo a fost numit Bey al Samosului (1853 - 1859), unde a reuşit să stârpească pirateria, în floare în acea insulă.

În 1859 după unirea Moldovei şi Ţării Româneşti a fost chemat de Alexandru Ioan Cuza să se întoarcă şi devine prim-ministru în timpul lui Cuza si apoi în timpul lui Carol I al României. Natura sa neliniştită îl va face să facă parte din mişcarea anti-dinastică din 1870 - 1871.

În 1881, a fost numit ministru român la Londra şi va avea această funcţie până în 1889. Moare pe 7 mai 1897 în Ghergani.

În afară de distincţia în politică, Ion Ghica a obţinut şi o reputaţie literară prin ale sale Scrisori către Alecsandri, prietenul său de o viaţă, scrise la Londra şi descriind vechea stare a societăţii româneşti care dispărea repede. A fost şi autorul unor scrieri relativ cunoscute în timpul său, precum ar fi: Amintiri din pribegie în 1848 şi Convorbiri Economice. A fost primul care a susţinut apariţia unei industrii şi al unui comerţ naţional.


Predecesor:
Alexandru Papadopol Calimah
Ministrul României al Afacerilor Externe
11 februarie10 mai 1866
Succesor:
Petre Mavrogheni
Predecesor:
Lascăr Catargiu
Prim-ministrul României
28 iulie 186613 martie 1867
Succesor:
Nicolae Creţulescu
Predecesor:
Manolache Costache Epureanu
Prim-ministrul României
26 decembrie 187024 martie 1871
Succesor:
Lascăr Catargiu



Prim Miniştrii ai României
 Principatele Române Unite  B. Catargiu | Creţulescu | Kogălniceanu | Creţulescu | L. Catargiu | I. Ghica | Creţulescu | Ş. Golescu | N. Golescu | Ion C. Brătianu | D. Ghica | A. Golescu | Epureanu | I. Ghica | L. Catargiu | Florescu | Epureanu | Ion C. Brătianu | D. Brătianu | Ion C. Brătianu
 Regatul României  Ion C. Brătianu | Rosetti | L. Catargiu | Florescu | L. Catargiu | Sturdza | Aurelian | Sturdza | Cantacuzino | Carp | Sturdza | Cantacuzino | Sturdza | Ion I. C. Brătianu | Carp | Maiorescu | Ion I. C. Brătianu | Averescu | Marghiloman | Coandă | Ion I. C. Brătianu | Văitoianu | Vaida-Voevod | Averescu | Ionescu | Ion I. C. Brătianu | Averescu | Ştirbey | Ion I. C. Brătianu | V. Brătianu | Maniu | Mironescu | Maniu | Mironescu | Iorga | Vaida-Voevod | Maniu | Vaida-Voevod | Duca | Anghelescu | Tătărescu | Goga | Cristea | Călinescu | Argeşanu | Argetoianu | Tătărescu | Gigurtu | Antonescu | Sănătescu | Rădescu | Groza
 România comunistă  Groza | Gheorghiu-Dej | Stoica | Maurer | Mănescu | Verdeţ | Dăscălescu
 România după 1989  Roman | Stolojan | Văcăroiu | Ciorbea | Dejeu | Vasile | Athanasiu | Isărescu | Năstase | Bejinariu | Popescu-Tăriceanu