Mihail Sturdza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dezambiguizare
Acest articol se referă la domnitorul Mihail Sturdza. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Mihail Sturdza (dezambiguizare).

Mihail Sturza, (n. 1795 - d. 1884, Paris) a fost domnitor al Moldovei între aprilie 1834 şi iunie 1849.

Este fiul Marelui Logofăt Grigore Sturdza şi domnea în virtutea regulamentului organic. Deşi a fost ales sub protecţia turcilor, a intrat cu totul în sfera de influenţă a politicii ruseşti. Era un om instruit, susţinându-l pe Asachi la crearea şcolii de inginerie din Iaşi, un administrator abil, care deşi a căutat să-şi strângă o frumoasă avere personală, a făcut sau şi-a dat concursul la realizarea multor lucruri bune şi pentru ţară. Între 1834 şi 1849 au fost construite aproximativ 250 km de drumuri şi 400 de poduri mici de piatră. De asemenea au fost începute principalele trasee ale Moldovei cum ar fi: Galaţi-Tecuci-Mărăşeşti-Bacău-Roman-Cornul Luncii şi Iaşi-Tecuci-Galaţi. A oprit abuzurile administraţiei şi proprietarilor asupra ţăranilor, a limitat emigrarea evreilor, însă mai apoi a găsit mai potrivit să-i aşeze pe moşiile lui. A eliberat ca şi Gheorghe Bibescu în Muntenia, pe ţiganii ce aparţineau statului şi mănăstirilor. A ridicat şcoala din Iaşi la rangul de academie, numindu-se după el Academia Mihăileană, care în curând a devenit un focar al deşteptării naţionale. A nemulţumit în schimb pe marele Mitropolit Veniamin Costache, care a renunţat la demnitatea sa. Unul dintre cusururi era lăcomia de bani. În acest sens a vândut titluri de boieri pe bani, astfel încât dacă la începutul domniei erau 853 de boieri, la sfârşitul ei numărul lor ajunge la 3750.

În 1848, întrezăreşte că şi în Moldova vor apărea mişcări sub influenţa celor de afară şi a cerut tinerilor să-şi arate doleanţele. Însă memoriul întocmit de ei, care dealtfel nu cuprindea decât dorinţe foarte moderate şi mai mult de ordin administrativ, i-a servit numai ca motiv pentru arestarea celor consideraţi periculoşi. Cei care au putut, au emigrat. Între aceştia s-au aflat Mihail Kogălniceanu şi Alexandru Ioan Cuza. După ocupaţia ruso - turcă a Principatelor Române şi Convenţia de la Balta Liman din 1849, au fost numiţi domnitori noi, în locul lui Sturdza fiind numit Grigore Alexandru Ghica. A fost căsătorit cu Elisabeta (Safta), fiica lui Vasile Rosetti.

În alte limbi