Receptor (biochimie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte utilizări ale numelui Receptor, vezi Receptor.

Receptorii sunt complexe de macromolecule reformate, specifice. Specificitatea este în raport de agoniştii endogeni fiziologici, specifici pentru fiecare receptori, numiţi mediatori chimici.

M + R MR Efect + MR
Interacţia medicament (M) – farmacoreceptor (R) are loc cu formarea complexului (MR) şi cu apariţia efectului biologic (E) al medicamentului.

Receptorii recunosc specific semnalul chimic reprezentat de anumite molecule, fapt care se datoreşte existenţei pe suprafaţa receptorului a unui situs de legare, complementar chimic, electric şi/sau spaţial cu molecula medicamentoasă sau endogenă.

Complexul MR se realizează prin stabilirea unor legături labile, cum ar fi: legături ionice, punţi de hidrogen, forţe Van der Waals. Acest cuplu MR va iniţia odată format, reacţii enzimatice secvenţiale în cascada, explicindu-se astfel consecinţele funcţionale majore ale unor cantităţi foarte mici de substanţă. Receptorii chimici au fost numit farmacoreceptorii, deoarece medicamentele se comporta ca agonişti sau antagonişti specifici.

Cuprins

[modifică] Factorii care influenţează receptorii

  • Sinteza receptorilor, degradarea lor - aceste 2 fenomene influenţează numărul de receptori din organism
  • Biosinteza în corpul celular
  • Transportul şi stocarea membranară
  • Externalizarea (încorporarea în membrană)
  • Degradarea (acestea influenţează metabolismul)

[modifică] Numărul si funcţionalitatea receptorilor

[modifică] Concentraţia agoniştilor şi ionilor

Concentarţia, în funcţie de concentraţia mai mare sau mai mică, ionii pot influenţa reglarea şi capacitatea de legare a receptorilor. Ionul de sodiu influenţează în mod normal capacitatea de legare a receptorilor opiozi şi dopaminergici, creşterea Na+ duce la creşterea afinităţii pentru agonişti, iar scăderea Na+ pentru agonişti. Agoniştii şi antagoniştii reglează capacitatea de reglare, însă pot influenţa şi numărul şi funcţionalitatea receptorilor apţi pentru legare. Astfel apar 2 fenomene:

[modifică] Fenomenul DOWN

Fenomenul DOWN (down regulation) apare ca o măsură de aparare a organismului în prezenţa unui agonist în exces, exces care duce la o suprastimulare a receptorului.

Fenomenul "DOWN" se reglează prin:

  • creşterea degradării R
  • desensibilizarea R

[modifică] Fenomenul UP

Fenomenul UP (up regulation) apare în situaţia de reducere a stimulării receptorului, fenomen care are loc în cazurile: absenţei unui agonist sau ca urmare a blocării receptorului de către un antagonist

Mecanismele prin care se reglează acest fenomen sunt:

  • Scăderea degradării receptorului, (prin retragerea receptorului în citoplasmă)
  • Sensibilizarea receptorului (prin creşterea numărului de receptori la suprafaţa membranei).

[modifică] Efecte clinice

Aceste mecanisme au efecte clinice de mare importanţă:

  • Toleranţa- diminuarea efectului terapeutic, mai ales după un tratament abuziv
  • Efectul rebound - apare la întreruperea brusca a unui tratament cu medicamente agoniste: propranolol (beta adrenolitic, efect- agravarea anginei pectorale) ranitidină, famotidină, nizatidină (antihistaminice H2 efect- agravarea ulcerului gastroduodenal)
  • Sindromul de abstinenţă - se manifesta prin simptome opuse efectelor terapeutice ale medicamentelor apare la întreruperea bruscă a unui tratament îndelungat, datorita sensibilizării receptorilor din transmisia sinaptica activatoare: întreruperea morfinomimeticelor la toxicomani.

[modifică] Factori patologici

  • Boli autoimune : miastenia gravis, diabet insulino-dependent, boala Grave
  • Boli ereditare: hipercolesterolemia ereditară, feminizarea fătului masculin, endocrinopatii.