Gavriil Bănulescu-Bodoni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol legat de creştinism este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!


Gavriil Bănulescu-Bodoni (din botez Grigorie)a fost un Mitropolit.

Născut în 1746, la Bistriţa Transilvaniei, într-o familie originară din Câmpulung-Moldovenesc, decedat la 30 martie 1821, la Chisinău (înhumat la mănăstirea Căpriana).

Studii în Transilvania, apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1771-1773), şi la şcolile greceşti din Patmos, Smirna şi mănăstirea Vatoped de la Muntele Athos (1773-1776).

Profesor în Transilvania (1776), apoi la Iaşi (1777).

Călugărit la Constantinopol în 1779, cu numele Gavriil, continuându-şi studiile la Patmos, (1779 - 1780).

Profesor de greacă, ieromonah şi predicator la catedrala mitropolitană din Iaşi (1781 - 1782),

Profesor la Seminarul din Poltava în Rusia (1782-1784).

Revine la Iaşi în 1784 şi este hirotonisit arhimandrit în 1786, este propus episcop la Roman, dar neacceptat de domnul fanariot de atunci.

Se întoarce în acelaşi an în Rusia, unde ajunge rector al Seminarului din Poltava (1786- 1791).

Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei, fiind numit de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse ”ocârmuitor” al Bisericii din Moldova (1788 - 1792) – ocupată pe atunci de ruşi - a hirotonit la 26 dec. 1791 pe Gavriil ca “episcop –vicar de Akkerman şi Bender" (Cetatea Albă şi Tighina).

La 10 febr. 1792 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit “mitropolit al Moldovei", dar în aprilie noul domn Alexandru Moruzi îl trimite, în stare de arest, la Istanbul.

Fiind eliberat prin intervenţia reprezentantului Rusiei la Poartă, s-a reîntors în Rusia, unde a fost numit mitropolit al Poltavei (1793 - 1799), apoi al Kievului (1799-1803), iar în 1801 ţarul Alexandru I l-a numit membru al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.

S-a pensionat în 1803, stabilindu-se la Odessa.

La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiaşi ţar, a lost numit ,,exarh" al Bisericii din Moldova şi Tara Românească - ambele ţări fiind sub ocupaţie militară rusă (instalat la Iaşi 22 mai 1808) conducând Mitropolia Moldovei până după pacea de la Bucureşti (16 mai 1812).

In această calitate a tipărit mai multe cărţi şi a lucrat pentru buna desfăşurare a vieţii bisericeşti.

La 21 aug. 1813 ţarul Rusiei I-a numit în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reşedinţa în Chisinău - create la cererea sa - unde a păstorit până la moarte.

A infiinţat un Seminar teologic la Chişinău.


A infiintat o tipografie eparhială, unde care au apărut mai multe cărţi, în româneşte:

  • Liturghierul (1815),
  • Molitvelnicul, (1815 şi 1916),
  • Ceaslovul (1817), Psaltirea (1818),
  • Mineiul de obşte (1820),
  • Apostolul (1820),
  • Evanghelia (1820),
  • Tipicul (1821),
  • Bucoavna (1814 şi alte ediţii),
  • Catihisis (1816), după Platon al Moscovei.

La stăruinţele Iui s-au tipărit Noul Testament (1817) şi

  • Biblia (1819), în româneşte, la Petersburg.

A îndrumat activitatea clerului de mir din eparhie şi a mănăstirilor; S-au zidit câteva biserici la Chisinău, în alte localităţi, s-a restaurat biserica “Adormirea" din mănăstirea Căpriana."