Troica NKVD

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

'Troicile NKVD a fost, în istoria sovietică, comisii formate din trei persoane însărcinate cu ceeea ce se numeşte astăzi pedapsa extrajudiciară (внесудебная расправа, внесудебное преследование). Troicile au fost introduse ca un organ paralel cu sistemul oficial legal pentru pedepsirea rapidă a elementelor antisovietice. A început să fiinţeze ca o instituţie a CEKA, dar a devenit mai târziu foarte importantă în NKVD, unde a avut un rol major în timpul perioadei Marii Epurări din Uniunea Sovietică. Cuvântul rusesc troika se poate traduce prin "compus din trei elemente" sau "triumvirat".

Cuprins

[modifică] Începuturile

Comisiile formate din trei persoane erau foarte des utilizate în cadrul organizaţiilor bolşevice. Se considera că trei era numărul minim de persoane necesare pentru luarea unei hotărâri oficiale şi aceasta datorită faptului că era numărul minim necesar pentru luarea unei decizii democratice prin vot. De exemplu, numărul minim de membri ai unei celule de partid era de trei.

Prima "troica" cu caracter represiv a fost instituită în 1918, membrii săi fiind Felix Dzerjinski, Iakov Peters şi eserul de stânga V. Alexandrovici. Primele "troici operaţionale" (оперативная тройка) au fost introduse la "centru", în okrugul militar Moscova în 1929. Calificativul "operational" însemna că ele se bazau pe departamentele operaţionale ale OGPU. Încet-încet, troicile au fost introduse şi în alte locuri din Uniunea Sovietică, pentru diferite motive şi pentru diferite scopuri. Alături de troicile operaţionale mai funcţionau " troicile judiciare" (судебная тройка), "troicile extraordinare" (чрезвычайная тройка) şi "troicile speciale" (специальная тройка).

[modifică] Represiunea împotriva culacilor (chiaburilor)

Un pas mai departe în dezvoltarea troicilor a fost Ordinul NKVD nr. 00447 din 30 iulie 1937 intitulat "În legătură cu represiunea foştilor culaci, a criminalilor şi a altor elemente antisovietice" (О репрессировании бывших кулаков, уголовников и других антисоветских элементов), document semnat Nicolai Ejov. Prin acest ordin s-au creat troici la nivel republican, de krai şi de oblast. Investigaţiile urmau să fie făcute de grupuri operative "într-o manieră rapidă şi simplificată", iar persoanele cercetate urmau să fie predate troicilor în vederea judecării.

Preşedintele troicii era şeful subdiviziunii teritoriale corespunzătoare a NKVD (Comisarul Poporului al NKVD-ului republican, etc.) De obicei, o troica includea procurorul republicii/krai-ului/oblast-ului respectiv. Dacă nu era membru, i se permitea totuşi să fie prezent la şedinţele troicii. A treia persoană era de obicei secretarul organizaţiei de partid corespondentă la nivelul regional respectiv. Componenţa acestor troci erau în mod clar specificate în Ordinul nr. 00447.

Hotărârile şedinţelor troicii erau înaintate grupurilor operative corespunzătoare pentru executarea sentinţelor. Momentele şi locurile în care să se ducă la îndeplinire pedepsele capitale erau prin ordin ţinute secret. Acest tip de troica avea o perioadă de funcţionare de un an.


[modifică] Represiunea polonezilor

Pe 15 septembrie 1938, Biroul Politic a emis rezoluţia (nr. П64/22) cu privire la crearea troicilor speciale (Особая тройка) pentru perioada rezolvării problemei poloneze şi care a funcţionat aproximativ două luni. Numele acestor organisme deriva de la numele în limba rusă a Consiliului special al NKVD, Особое Сoвещание, (OCO). Experienţa câştigată în timpul funcţionării acestei troici speciale a fost mai apoi folosită şi în cazul altor operaţiuni naţionale ale NKVD-ului împotriva românilor, letonilor sau finlandezilor.

[modifică] Desfiinţarea troicii

Instituţia troicii a fost abolită în 1938 prin Decretul cu privire la arestări, supravegherea procurorului şi desfăşurarea investigaţiilor, emisă în comun de către Sovnarkom şi de Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

[modifică] Legături externe

În alte limbi