Iridociclită
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iridociclita (Sinonim - uveită anterioară) reprezintă un proces inflamator în interiorul ochiului, ce afectează irisul şi corpul ciliar.
O iridociclită este o afecţiune relativ frecventă, acută şi cronică, atingând adesea ambii ochi şi cu tendinţa de a recidiva. Ca o consecinţă a lipirii marginilor pupilei de cristalin mai apare un efect grav: se instalează glaucomul secundar, fiindcă nu mai are cum se drena lichidul apos din ochi. Şi după traumatisme, care rup vase din ochi, apare iridociclită cu complicaţii de glaucom secundar.
O altă complicaţie este cataracta, care trebuie operată.
Cauzele pot fi multiple şi uneori dificil de determinat. O iridociclită survine adesea după o infecţie bacteriană, virală sau parazitară. Ea poate fi provocată de orice focar infecţios din vecinătate (o infecţie dentară, o sinuzită, o faringo-amigdalită), sau chiar şi de infecţii la distanţă de ochi, cum ar fi cele pulmonare, urinare sau genitale sau de boli ca leptospitoza.
Se manifestă printr-o înroşire a ochiului, dureri oculare constante, surde şi moderate şi printr-o scădere variabilă, în general limitată, a acuităţii vizuale, iar bolnavul de iridociclită nu suportă lumina.
La omul tânăr, iridociclita anunţă o boală reumatismală grea, de regulă spondilită anchilozantă. De aceea, cei care au iridociclită resimt şi dureri, atât articulare cât şi în zona lombară.
Se va proceda la tratarea cauzei atunci când ea a fost găsită, şi la tratarea simptomului inflamator cu colire sau cu injecţii subconjunctivale antiinflamatorii, cu colire midriatice care dilată pupila pentru a evita sinechiile şi, uneori, prin corticoterapie generală.
Odată cu creşterea incidenţei tuberculozei pulmonare s-a semnalat şi o creştere a tuberculozei extrapulmonare, respectiv Iridociclita tuberculoasă, care poate evolua sub două forme: foliculară şi afoliculară.