Dreptul de proprietate industrială

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Obiectele protecţiei proprietăţii industriale sunt definite de Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale , semnată la 20 martie 1883 , ele putându-se împărţi în trei grupe :

  • Creaţii:
    • invenţii – rezolvarea cu mijloace tehnice a unei probleme tehnice din orice domeniu tehnologic
    • modelele de utilitate – reprezintă o formă de protecţie asigurată de înregistrarea sau acordarea unui brevet pentru o invenţie aparţinând de regulă domeniului mecanic
    • desene şi modele industriale – prin care se protejează aspectul nou al unui produs având funcţie utilitară
  • Semne distinctive :
    • mărcile – semne susceptibile de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane
    • indicaţii geografice – denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o ţară , regiune sau localitate a unui stat , în cazurile în care are o calitate, o repetiţie sau alte caracteristici determinante pot fi în mod esenţial atribuite acestei origini geografice
    • nume comerciale - numele sau , după caz , denumirea sub care un comerciant îşi execută comerţul şi sub care semnează
  • Reprimarea concurenţei neloiale – promovează mijloacele de apărare împotriva actelor de concurenţă contrare practicii oneste în comerţ sau industrie

[modifică] Legături externe