Fundul mării

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Fundul mării este un termen general ce indică o porţiune vastă a scoarţei terestre, deasupra căreia se găsesc apele unei mări sau ale unui ocean. În general, fundul mării prezintă trei zone distincte ca adâncimi, pantă de înclinare şi natură a depunerilor, şi anume:

  • a) platforma continentală — parte a fundului cuprinsă între linia ce separă uscatul de mare şi linia batimetrică de 200 m, având o pantă lină;
  • b) taluzul continental — cuprins între linia de unde adâncimile încep să crească brusc şi până la adâncimi mai mari de 3 000 m;
  • c) patul mării sau oceanului, care reprezintă zona cea mai întinsă a oceanului, asemănătoare unei câmpii vaste şi relativ puţin accidentate. Fundul oceanului ocupă aproximativ 71% din suprafaţa planetei noastre, din care aproximativ 30% (122 000000 km2) este ocupat de patul oceanului.