Discuţie:Carbon
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mi-ar fi utile urmatoarele informaţii:
- dacă există compuşi în care carbonul are legături ionice si cum ar arăta o asemenea structură;
- care este explicaţia faptului că acidul carbonic este un acid slab , în condiţiile în care acest produs este instabil? Se disociază în ionul H+ si anionul bicarbonic (HCO3)-. Cu cât numărul de atomi de hidrogen este mai mare , cu atât ar trebui sa fie mai mare concentraţia acestora într-o soluţie, deci cu atât mai mic ar trebui sa fie pH-ul acelei soluţii. Practica spune că , în cazul acidului ales, lucrurile stau exact pe dos;
- care este explicaţia faptului că acidul clorhidric este un acid puternic? Dispunerea electronilor pe orbitalii clorului ar pleda pentru o atracţie electrică mai slabă pentru electronii de pe ultimul strat. Totuşi, clorul işi satisface ultimul orbital pcu electronul împrumutat de la hidrogen, electron care se afla pe un orbital s, deci mai aproape de nucleul pozitiv. Logic ar fi ca forţa electrică dintre nucleul hidrogenului şi electronul său să fie mai puternică decât intre nucleul clorului si acest electron împrumutat. Cred că ar fi utilă o discuţie despre aceşti orbitali, despre nivelurile lor energetice.
Simt că pe undeva s-a strecurat un sofism în logica mea si nu reuşesc să-l identific. Mă poate ajuta cineva? P.S. Recunosc că începutul a fost cam ameţitor pentru mine. Cu scuzele de rigoare,semnez
--Liana 4 aprilie 2006 04:30 (EEST)
- Bună ziua!
- Carbonul nu poate forma legături ionice pentru simplul motiv pentru că este electroneutru. Legăturile ionice se formează între doi ioni (unul negativ al unui nemetal şi unul pozitiv al unui metal). Deoarece carbonul este electroneutru, el nu are ioni, deci nu face legături ionice. Deşi are configuraţia 1s22s22p2 (deci 2 orbitali p monoelectronici şi unul fără nici un electron), carbonul are 3 stări de hibridizare, prin care electronii de pe orbitalul 2s urcă pe scara nivelelor de energie şi formează, în funcţie de circumstanţe carboni hibridizaţi sp1, sp2 sau sp3. Astfel, toţi orbitalii ultimului strat, care este format acum din orbitali spx şi orbitali p (numărul diferă de la caz la caz), devin monoelectronici, iar toţi se leagă (îşi completează necesarul) covalent de alţi atomi de nemetale (cel mai cunoscut este hidrogenul). De exemplu, CH4 (metanul), este format dintr-un carbon hibridizat sp3 şi 4 atomi de hidrogen. Carbonul este legat covalent (prin legătură sigma) de 4 hidrogen, astfel că fiecare electron orbital monoelectronic este pus în comun cu un electron de pe un orbital monoelectronic de pe ultimul strat al unui hidrogen (de fapt doar un electron are). De fapt sunt 4 legături covalente, câte una pt fiecare pereche de electroni formată ca mai sus.
- Există noţiunea de acizi şi baze conjugate. Un acid tare are baza conjugată slabă, iar un acid slab are baza conjugată tare. Deoarece (HCO3)- este o bază tare, acidul conjugat (H2CO3) este unul slab!
- HCl este un acid tare pentru că cedează uşor H+. Acest lucru se întâmplă pentru că clorului îi este mai uşor să accepte acel un electron decât să cedeze 2 electroni de-ai săi. De aceea este nemetal: pentru că îi acceptă şi nu îi cedează (caracter electronegativ). Astfel, prin acceptarea acelui electron de la H, el devine Cl-.
- Dacă vă interesează sau aveţi materiale necesare şi doriţi să contribuiţi, vă puteţi crea un cont pe Wikipedia şi să vă alăturaţi proiectului nostru. Puteţi scrie oriunde, începând cu domeniul de specialitate al dv. sau cu ceea ce vă place, ce aveţi ca pasiune. Mai ales domeniul chimiei are nevoie de ajutor, după cum puteţi vedea. --KlaudiuMihaila Mesaj 3 aprilie 2006 22:06 (EEST)
- Aaa, nu observasem că aveţi deja cont. Ca să vă semnaţi (să se ştie cine este interlocutorul) adăugaţi ~~~~ (4 tilda), care sunt transformate automat în semnătură. Sau aveţi în bara de butoane de deasupra ferestrei de editare penultimul buton, care inserează automat cele 4 tilde. --KlaudiuMihaila Mesaj 3 aprilie 2006 22:16 (EEST)
Buna ziua!
Încep, aşa cum este firesc , prin a spune un foarte frumos mulţumesc. Din nefericire, nu prea multa cunoastere m-a adus pe Wikipedia, ci lipsa acesteia. Mă aflu departe de ţară şi departe de manualele şi cărţile tinereţii mele, iar memoria mea începe să-mi joace feste. Iata motivul pentru care aplaud din toata inima apariţia acestei enciclopedii, pe care o doresc cât mai stufoasă. Este foarte posibil să pot găsi informaţii in alte părţi şi să încerc să le traduc astfel încât să sune româneşte. Voi încerca să-mi dau şi eu un mic obol aici. Mulţumiri. Din nou! --Liana 4 aprilie 2006 04:30 (EEST)
[modifică] Legături ionice
Din câte ştiu eu carbonul formează legături ionice în carburi. De ex: carbura de calciu CaC2.
-
- Revin, că m-am uitat în carte: carbonul formeaza în carburile cu metalele alcaline şi alcalino-pământoase ionii: C4-, C22-, şi C34-. Carburile sunt ionice (cele de car am pomenit), interstiţiale şi covalente. Metalele tranziţionale dau cu C carburi interstiţiale, nemetalele dau carburi covalente (B4C, SiC).--Nosceteipsum" 4 aprilie 2006 10:59 (EEST)