Melissos din Samos
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Melissos din Samos (c. 480 î.Hr.)a fost filosof presocratic grec.
A fost de asemenea, om de stat şi un amiral samian care a profitat de erorile tactice ale lui Pericle pentru a obţine o victorie importantă în faţa flotei ateniene. Acţiunile sale au fost descrise de Aristotel iar bătălia a fost menţionată de Tucidide că ar fi avut loc în anul 441 î.Hr..
Simplicius (în Physika) spune că Melissos ar fi scris o carte Despre natură sau despre fiinţă din care s-au păstrat 10 fragmente. A fost contemporan cu Empedocle, Anaxagora, Herodot. Scrierile lui conţin aluzii polemice la toţi aceşti gânditori. Deşi samian, filosofic este plasat printre eleaţi, datorită faptului că a acceptat şi a apărat principalele teze parmenidiene (unitatea, eternitatea şi imobilitatea realităţii, negarea simţurilor). A adus câteva argumente noi în favoarea descrierii parmediene a realităţii.
[modifică] Parmenide şi Melissos
Diferenţa dintre Parmenide şi Melissos apare în exprimarea unei proprietăţi fundamentale a realităţii: eternitatea ei. Parmenide spune: Ea nu a fost şi nu va fi, de vreme ce este acum., iar Melissos scrie: Ea este şi a fost întotdeauna şi va fi întotdeauna.
Parmenide pune un puternic accent pe caracterul finit al realităţii şi că nimic, nici măcar spaţiul gol, nu există în afara a ceea ce este. Melissos spune că ceea ce este nu are graniţe ci este de fapt apeiron, infinit. El a ridicat următoarea problemă: dacă realitatea este atât una cât şi finită, ce sunt limitele sale? Cu ce se mărgineşte? Nu cu vidul, pentru că acesta ese non-existent, nici cu altceva, fiindcă atunci ar trebui să existe mai mult decât o singură realitate.
[modifică] Realitatea nu are corporalitate
După Simplicius, Melissos face următoarele afirmaţii:
- (1) Realitatea este infinită ca mărime.
- (2) Nu există goluri în ea, ci este plină.
- (3) Nu are corp.
Realitatea unitară (Unul) este cu necesitate necorporal întrucât tot ce este corporal nu poate să nu aibă părţi. Teza lui Melissos că "dacă ar exista pluralitate, fiecare din cele mai multe ar trebui să fie întocmai cum spun eu că este Unul" are drept scop respingerea pluralităţii. Această teză a devenit mai târziu principiul dintâi al atomismului lui Leucip şi Democrit.
[modifică] Referinţe
- W.K.C. Guthrie, O istorie a filosofiei greceşti, ed. Teora, 1999
Acest articol face parte din seria Filozofilor presocratici |
Şcoala milesiană : Thales • Anaximandru • Anaximene Şcoala pitagoreică : Pitagora • Alcmeon • Philolaos • Archytas Şcoala din Efes : Heraclit — Şcoala eleată : Xenofan • Parmenide • Zenon din Eleea • Melissos din Samos Pluraliştii : Anaxagora • Empedocle — Atomiştii : Leucip • Democrit Sofişti : Protagoras • Prodicos • Gorgias • Hippias • Critias |