Cimbru
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cimbrul (Satureja hortensis) este o plantă perenă din genul Satureja, familia labiatelor (Lamiaceae). Este o plantă scundă, care nu atinge mai mult de 20-30 centimetri in inaltime. Cimbrul preferă verile lungi, calde, secetoase iar iarna supravietuieste la temperaturi scazute. Florile cimbrului sunt mici si au o culoare albă sau roz-palid. Frunzele au forma lanceolat-ovala. Cimbrul se aseamană întrucâtva la înfăţişare cu rozmarinul.
[modifică] Originea numelui
În trecut, cimbrul se denumea si lamâiţă respectiv lamâioara si era deosebit de apreciat în Evul Mediu, mai ales în bucătăriile de pe langa aşezămintele monahale. Mai târziu, sub influenţa grădinarilor bulgari denumiţi şi zarzavagii, activi în trecut pe teritoriul României de azi s-a impus denumirea de origine slavă de cimbru. El este cultivat in grădini mai ales în cele mănăstireşti.
[modifică] Gastronomie
Este întrebuinţat in diferite preparate culinare mai ales in mancarea de fasole, cea de linte dar si la prepararea cărnii de vânat. Frunze si tulpini intregi cimbru se introduc uneori în borcanele în care se murează varza si castraveţii.
[modifică] Cimbru sau cimbrişor?
Cimbrul nu trebuie confundat cu cimbrişorul,(Thymus serpyllum) care, deşi înrudit cu cimbrul si creste spontan in România apartine unui alt gen botanic respectiv cel denumit Thymus. Cimbrisorul (Thymus serpyllum) denumit popular iarba cucului sau tamâita e tipic pajistilor însorite alpine din Carpaţi şi e folosit ca si măgheranul in ceaiuri medicinale contra răguselilor si laringitelor.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
• Anison • Ardei • Arpagic • Busuioc • Chimen • Cimbrişor • Cimbru • Coriandru • Creson • Fenicul • Ghimbir • Hrean • Ienupăr • Lemn dulce • Levănţică • Limba mielului • Măghiran • Mărar • Mentă • Muştar alb • Nucşoară • Oregano • Pătrunjel • Piper • Roiniţă • Rozmarin • Salvie • Schinduf • Scorţişoară • Şofran • Tarhon • Usturoi |