Abaddón, exterminatorul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cel de-al treilea (şi ultimul) roman al lui Ernesto Sábato, Abaddón, exterminatorul, (1974), este şi cel mai complex. Acţiunea sa se desfăşoară pe o multitudine de planuri, urmărind evenimente ce se petrec la începutul anului 1973 în viaţa unor personaje care, aparent, nu au nici o legătură între ele. Autorul însuşi apare ca un simplu personaj, copleşit de frământările în ceea ce priveşte condiţia omului în lumea contemporană şi de dificultăţile pe care le are în scrierea noului său roman. Tonul cărţii este unul apocaliptic, reprezentativă pentru acesta fiind viziunea fantastică din debutul romanului, a balaurului care ameninţă să-şi dezlănţuie furia asupra oraşului, însă nimeni nu-l vede, oamenii fiind mult prea adânciţi în problemele lor mărunte.

Sábato spune despre Abaddón, exterminatorul că "e o carte care m-a sfâşiat ani în şir şi, bineînţeles, o carte dificilă pentru cititor, căci nu am vrut să fac nici un fel de concesie facilului şi demagogiei." În paginile sale se regăsesc numeroase scene tulburătoare, cum ar fi moartea chinuitoare de care are parte un tânăr suspectat că ar fi făcut parte dintr-un grup de guerrilleros sau coborârile în lumea întunecată a obsesiilor şi fantasmelor trecutului.

[modifică] Bibliografie

"Abaddón, exterminatorul", Ernesto Sábato, trad. Darie Novăceanu, ed. Univers, Bucureşti.