Tătarii crimeeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tătarii crimeeni (Qırımtatarlar)
Crimeenii (Qırımlılar)
Populaţie totală: 500.000 – 2.000,000
Populaţie semnificativă în: Crimeea:
   260.000

Uzbekistan:
   150.000
Turcia:
   număr necunoscut
România:
   24.000
Bulgaria:
   3.000

Limba: limba tătară crimeeană
Religia: islamism sunit
Grupuri etnice înrudite:

Tătarii crimeeni (sing. Qırımtatar, pl. Qırımtatarlar) sau Crimeenii (sing. Qırım, Qırımlı, pl. Qırımlar, Qırımlılar) sunt un grup etnic vorbitor al unei limbi turcice, care îşi au originea în Crimeea. Ei vorbesc limba tătară crimeeană .

În zilele noastre, în afară de tătarii care sunt încă rezidenţi în Crimeea, mai există comunităţi relativ numeroase şi compacte în Turcia, România, Bulgaria, Uzbekistan, Europa Apuseană şi America de Nord, dar şi comunităţi mai mici în Finlanda, Lituania, Rusia, Belarus, şi Polonia. (Vezi şi Diaspora tătarilor crimeeni).

Peste 250.000 de tătari locuiesc în Crimeea şi aproximativ 150.000 rămân în exil în Asia Centrală, în special în Uzbekistan. Există estimări care spun că sunt aproximativ 5 milioane de tătari crimeeni care trăiesc în Turcia, descendenţi ai tătarilor care au emigrat în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. În Dobrogea (România) şi Cadrilater (Bulgaria) trăiesc aproximativ 27.000 de tătari, dintre care numai 3.000 în Bulgaria.

[modifică] Istoria tătarilor crimeeni

Tătarii crimeeni sunt descendenţii unor popoare turcice amestecate – (bulgari, hazari, pecenegi şi cumanii) ca şi a unor popoare neturcice – (sciţi, sarmaţi, cimerieni, alani, greci, goţi) care erau stabiliţi în Europa Răsăriteană prin secolul al VII-lea î.dH. Populaţiile neturcice au fost asimilate în timp de popoarele turcice migrate în zonă. Actualul nume al populaţiei este folosit încă din secolul al XIII-lea, când Crimeea a fost ocupată de mongoli (sau aşa cum erau cunoscuţi în Rusia şi mai apoi în restul Europei – tătari).

Tătarii crimeeni sunt împărţiţi în trei subgrupuri etnice: taţi (care nu trebuie confundaţi cu poporul tat din Caucaz) şi care locuiau zona muntoasă a peninsulei Crimeea mai înainte de 1944, formând cam 60% din totalul populaţiei, ialiboilii, care trăiau pe coasta sudică a peninsulei şi care reprezentau cam 35% din populaţie şi noğaii (care nu trebuie confundaţi cu poporul nogai) care erau locuitorii stepelor crimeene. În vreme ce noğaii au păstrat trăsături asiatice, celelelalte două subgrupuri tătate au trăsături specifice rasei albe.

Tătarii crimeeni au format o naţiune în timpul existenţei Hanatului Crimeii. Acest hanat era un stat musulman al populaţiei vorbitoare de limbă turcică din peninsula Crimeea şi din stepele din nordul acesteia şi care s-a numărat printre cele mai mari forţe militare din Europa Răsăriteană până în secolul al XVIII-lea. Tătarii crimeeni au adoptat islamul în secolul al XIII-lea şi din acel moment, Crimeea a devenit un important centru al civilizaţiei musulmane. Conform afirmaţiilor baronului Iosif Igelström, în 1783 erau în Crimeea aproximativ 1.600 de moschei şi şcoli religioase. În Bakcisarai, hanul Meñli I Giray a construit Zıncırlı Medrese (Medresă cu lanţ), un seminar islamic unde cei care intrau trebuiau să se aplece pentru a trece pe sub lanţul atârnat de uşă. Această importantă şcoală religioasă era simbolul respectului societăţii crimeene pentru învăţătură. Meñli I Giray a fost ctitorul unei mari moschei după modelul Hagia Sofia, moscheie căzută în ruină la mijlocul secolului al XIX-lea. Hanii au construit şi un palat vast. Hansarai în Bakcisarai, care s-a păstrat până în zilele noastre. Sahib I Giray a fost patronul numeroşilor învăţaţi şi artişti de la curtea sa. În timpul domniei hanului Devlet I Giray, arhitectul Sinan a construit moscheea Cuma Cami din Kezlev (Eupatoria).

În zona Crimeii, comerţul cu sclavi este consemnat încă în primele documente scrise. Când otomanii şi mongolii au cucerit zona, ei au legalizat comerţul cu sclavi, aceştia fiind consideraţi pradă de război cucerită în timpul raidurilor militare. Conform legilor islamice, alte modalitaţi de obţinere a sclavilor decât prin război nu erau acceptate.

Tătarii crimeeni s-au făcut cunoscuţi prin numeroasele raiduri devastatoare în Ucraina şi Rusia, unul dintre cele mai importante atacuri având loc în 1571, când au asediat şi incendiat Moscova. Până la începutul secolului al XVIII-lea, tătarii crimeeni au făcut un intens comerţ cu sclavi cu Imperiul Otoman şi Orientul Mijlociu. Una dintre cele mai importante pieţe de sclavi a fost Kefe (Teodosia). Anumiţi cercetători apreciază că aproximativ 3 milioane de oameni, în special ucrainieni, dar şi ruşi, belaruşi şi polonezi, au fost capturaţi şi transformaţi în sclavi cât timp a existat Hanatul Crimeii. Hanatul Crimeii a fost la rândul lui ameninţat în mod constant după apariţia organizaţiilor militar-teritoriale ale cazacilor.

Hanatul Crimeii a devenit protectorat al Imperiului Otoman în 1475, când generalul turc Gedik Ahmet Paşa a cucerit coasta de sud a Crimeii. Otomanii au respectat însă dreptul hanilor de stăpânire asupra restului peninsulei şi a stepelor din nord