Discuţie:Listă de voievozi ai Transilvaniei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
In terminologia istorica termenul "domnitor" este uzual si adecvat doar pentru istoria Tarii Romaneasti si a Moldovei. Transilvania a fost organizata, mai intai, sub forma unui principat (principele Mercurius), apoi intr-un voievodat (cca. 1160-1541) si, in fine, sub forma unui principat. In consecinta, denumirile corecte ale "domnitorilor" Transilvaniei ar trebui sa fie identice cu numele formelor de organizare socio-politice pe care le-a cunoscut Transilvania, respectiv:
1. Voievozii Transilvaniei
2. Principii Transilvaniei
Poate nu este lipsit de importanta faptul ca insusi Stefan Mailat, inalt demnitar transilvanean cu descendenta romaneasca, a detinut inalta demnitate de voievod al Transilvaniei.
Cuprins |
[modifică] Voievozi şi principi
Iată o listă adăugată de Utilizator:Rebel în articolul Transilvania. Am mutat-o aici, şi cineva ar trebui să se ocupe să o unească cu lista din articol.
- Anii domniilor nu sunt la fel la mulţi din domnitori. Acum pe care îi credem ? Elerium | [ Discuţie Elerium ] 24 iun 2005 19:31 (UTC).
[modifică] Voievozii Transilvaniei
- Mercurius (1103, 1111-1113)
- Leustachius (Eustachius) (1176)
- Legforurus (1199-1200)
- Eth (1200)
- Iula (Gyula) (1201)
- Benedict, fiul lui Conrad (1202-1206)
- Smaragdus (1206)
- Benedict (1208-1209)
- Mihail (1209-1212)
- Berthold de Merania şi arhiepiscop de Calocea (1212-1213)
- Nicolae (1213)
- Iula (1214)
- Simion (1215)
- Ipoth (Ipolit) (1216-1217)
- Rafail (Rafain, Rafaion) (1217-1218)
- Neuka (Nevke, Leuka) (1219-1221)
- Paul, fiul lui Petru (1221-1222)
- Pouşa (Poşa), fiul lui Solum - Solyom (1227 - cca 1231)
- Jula, fiul lui Eustachius, din neamul Ratot (1229-1233)
- Dionisie (1233-1234)
- Andrei, fiul lui Serafin (1235)
- Pouşa (Poşa) (1235-1240)
- Laurenţiu (1242-1252)
- Ştefan, fiul regelui Bela al IV-lea, este „dux Transilvaniae“ (1257-1258, 1260-1270)
- Erney (Irnerius) (1261)
- Ladislau (1263-1264) şi Nicolae, din neamul Geregye, prima oară (1263-1270)
- Matei, din neamul Csak, prima oară (1270-1272)
- Nicolae, a doua oară (1272, 1273)
- Ioan (1273)
- Nicolae, a treia oară (1273-1274)
- Matei, a doua oară (1274-1275)
- Ugrinus (1275-1276)
- Matei, a treia oară (1276-1277)
- Nicolae, prima oară (1277)
- Finta (1278-1279)
- Ştefan (1280)
- Roland (Lorand), din neamul Borşa (1282)
- Apor (Opor) (1283)
- Roland, a doua oară (1284-1285)
- Roland, a treia oară (1288-1293)
- Ladislau, din neamul Kan (1295-1315)
- Nicolae, a doua oară (1315-1318)
- Doja (Dosa) de Debrecen, fiul lui Andrei (1318-1321)
- Toma de Szècsèny (1322-1342)
- Nicolae de Siroka (1342-1344)
- Ştefan Lackfi (1344-1350)
- Toma, din neamul Csor (1351)
- Nicolae Kont (1351-1356)
- Andrei Lackfi (1356-1359)
- Dionisie Lackfi (1359-1367)
- Nicolae Lackfi (1367-1368)
- Emeric Lackfi (1369-1372)
- Ştefan Lackfi, fratele lui Emeric (1373-1376)
- Ladislau de Losonez (1376-1391)
- Emeric Bebek (Bubek) (1392-1393)
- Frank de Szècsèny (1392-1393)
- Stibor de Stiboricz, prima oară (1395-1401)
- Nicolae Csaki şi Nicolae Marczali (1401-1403)
- Ioan Tamasi şi Iacob Lackfi (1403-1409)
- Stibor de Stiboriez, a doua oară (1410-1414)
- voievodat vacant (iulie - octombrie (1616)
- Nicolae Csaki, a doua oară (1415-1426)
- Ladislau Csaki, fiul lui Nicolae (1426-1435)
- Ladislau Csaki şi Petru Cseh (Cheeh) (1436-1437)
- Petru Cseh, a doua oară (1437-1438)
- Desiderui de Losoncz (1438-1440)
- Ladislau Jakcs (ianuarie 1441)
- Iancu de Hunedoara (1441-1446; guvernator al Ungariei - 1446-1453, căpitan general al Ungariei - 1453-1456)
- Emeric Bebek şi Nicolae de Ujlak (1446-1447)
- Emeric Bebek al II-lea şi Iancu de Hunedoara (mai - octombrie 1448)
- Nicolae de Ujlak şi Ioan de Rozgony (1449-1458)
- Sebastian şi Ioan de Rozgony (1458-1460)
- Sebastian de Rozgony şi Nicolae de Ujlak (1460)
- Sebastian de Rozgony şi Ladislau de Kanizsa (1460)
- Sebastian de Rozgony (1461)
- Nicolae de Ujlak şi Ioan Pongracz de Dindeleag (1462-1465)
- Sigismund şi Ioan de Szentgyörgy (de Sancto Giorgia) (1465-1467)
- Ioan Pongracz de Dindeleag şi Nicolae Csupor (1468-1472)
- Blasius Magyar (1472-1475)
- Ioan Pongracz de Dindeleag (1475-1476)
- Petru Gereb de Vingrad (1478-1479)
- Ştefan Bathori I (1479-1493)
- Ladislau de Losoncz al II-lea şi Bartolomeu Dragfi (1493-1495)
- Bartolomeu Dragfi (1495-1499)
- Petru de Szentgyörgy şi de Bozin (1499-1510)
- Ioan Zapolia (1510-1526), apoi rege al Ungariei (1526-1540)
- Petru de Pereny (1526]-1529)
- Ştefan Bathori al II-lea Şimleu (1529-1530)
- Hieronymus Laski (1531-1534)
- Ştefan Mailat (1534-1538)
- Ştefan Mailat şi Emeric Balassa (1538-1540)
- voievodat vacant (1541-1551)
- Ioan Sigismund Zapolia „rege ales“ al Ungariei (1540-1551), în realitate principe al Transilvaniei (1556-1559) sub tutela mamei sale, regina Isabela
- Gheorghe Martinuzzi, guvernator (1541-1551)
- Andrei Bathori de Ecsed (1552-1553)
- Ştefan Dobo şi Francise Kendi (1553-1556)
- voievodat vacant (1557-1571)
- Ştefan Bathori (1571-1575)
[modifică] Principii Transilvaniei
- Ştefan Bathory (1575-1583)
- Cristofor Bathory (1576-1581)
- Sigismund Bathory (1581-1597)
- Comisarii Împăratului Rudolf al II-lea (1598)
- Maria Cristierna (aprilie - august 1598)
- Sigismund Bathory (1598-1599)
- Andrei Bathory (martie - octombrie 1599)
- Mihai Viteazul (1599-1600)
- Sigismund Bathory (1601)
- Mihai Viteazul şi Basta (general imperial) (1601)
- Sigismund Bathory (1601-1602)
- Comisarii Împăratului Rudolf al II-lea şi generalul Basta (1602-1603)
- Moise Secuiul (Szekely) (mai - iulie 1603)
- Comisarii Împăratului Rudolf al II-lea şi generalul Basta (1603-1604)
- Ştefan Bocskai (1604-1606)
- Sigismund Rakoczi (1606-1608)
- Gabriel Bathory (1608-1613)
- Gabriel Bethlen (1613-1629)
- Caterina de Brandenburg (1629-1630)
- Ştefan Bethlen (1630)
- Gheorghe Rakoczi I (1630-1648)
- Gheorghe Rakoczi al II-lea (1648-1657)
- Francisc Rhedei (1657-1658)
- Acaţiu Barcsai (1658-1660)
- Ioan Kemeny (1661-1662)
- Mihai Apafi I (1662-1690)
- Emeric Tokoly (1690-1691)
- Francisc Rokoczi al II-lea (1704-1711)
[modifică] Guvernatorii Transilvaniei
- Gheorghe Bánffy (1691-1708)
- Ştefan Haller (1709-1710)
- Ştefan Wesseleny (1710-1713)
- Sigismund Korniş (1713-1731)
- Ştefan Wesseleny (1731-1732)
- Francisc Anton Wallis (1732-1734)
- Ion Haller (1734-1755)
- Francisc Venceslav Wallis (1755-1758)
- Ladislau Kemeny (1758-1762)
- Adolf Buccow (1762-1764)
- Andrei Hadik (1764-1767)
- Carol O'Donell (1767-1770)
- Maria - Iosif Auersperg (1771-1774)
- Samuel Brukenthal (1774-1775, 1776-1787)
- Gheorghe Banffy al II-lea (1787-1822)
- Ioan Iosika (1822-1834)
- Ferdinand d'Este (1835-1837)
- Ioan Korniş (1838-1840)
- Iosif Teleki (1842-1848)
- Emerik Miko (1849)
- Ludwig Wohlgemuth (1849-1851)
- Karl B. Schwarzenberg (1851-1858)
- Friederich von Lichtenstein (1858-1861)
- Emerik Mikó (1860-1861)
- Ludwig Fohot de Crenneville (1861-1867)
[modifică] Amestecarea de mere cu pere
Guvernatorii Transilvaniei nu au fost "domnitori" ai Transilvaniei, ei îndeplinindu-şi mandatul tocmai în numele "domnitorilor". Chestiunea uniunii personale (adică a cumulului de funcţii cum s-ar spune astăzi) nu este atât de complicată cum pare. Împăraţii Sfântului Imperiu Roman au moştenit Coroana Ungariei după înfrângerea de la Mohács şi împărţirea Regatului Maghiar în trei părţi. Nu a fost nicidecum vorba de "anexarea Ungariei la Austria" cum poate fi citit în articolul despre istoria principatelor române în evul mediu. Ungaria a ramas Ungaria, iar Austria - (mai precis Ţările Ereditare Austriece) a rămas bine-mersi parte a Sfântului Imperiu Roman sau Romano-German, cum vreţi să-i spuneţi. Pe lângă Coroana Ungariei, Casa de Habsburg a dobândit o sumedenie de demnităţi, între care şi aceea de Principi ai Transilvaniei, adică şefi ai statului transilvan. În această calitate, ei au numit guvernatorii provinciei - primii miniştri ai ţării, dacă vrem să privim astfel lucrurile. Deci dacă fac o listă cu şefii statului, atunci trebuie să fiu consecvent şi să o duc până la capăt - iar nu la un moment dat să continui enumerarea cu guvernatorii, care îşi îndeplineau misiunea în numele cuiva, bineînţeles. Însă aceasta este o problemă mai veche a istoriografiei române, care nu s-a preocupat prea adânc cu sistemul politic şi modul de funcţionare a Transilvaniei, mulţumindu-se să vitupereze "jugul Habsburgic", însă în fond neavând habar că Transilvania şi-a păstrat constituţia şi autonomia, găsindu-se în uniune personală cu celelalte ţări care aveau în fruntea lor Casa de Habsburg. Aşadar lista de după 1691 trebuie să continue cu:
- Leopold I, împărat romano-german etc. (1658-1705), principe al Transilvaniei (1691-1705); mă mir că prea puţinora le trece prin cap de ce Diplomele Leopoldine se numesc astfel. Dacă nu Leopold ar fi fost şeful statului transilvan, ci guvernatorul ar fi fost şeful statului, atunci Diplomele trebuiau sa se numească "Diplomele Banfiene", însă nu este cazul.
- Iosif I, împărat, rege etc., principe al Transilvaniei din 1705 până în 1711.
ş.a.m.d.
--Mihai Andrei 7 octombrie 2005 17:39 (UTC)