Ioan Iacob Heraclid
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Despot Vodă sau, Iacob Eraclide sau Ioan al II-lea(1511-1563),Domn al Moldovei: 18 noiembrie 1561 - 5 noiembrie 1563. După numele originar se numea Vasilic şi s-a născut în 1511 pe insula Creta sau Samos, unde tatal său era marinar.
Intră de timpuriu în slujba unui nobil grec, Iacob Eraclide, care purta titlul de despot de Samos şi Paros. Acesta i-a dat şi o anumită educaţie prin dascălul Ioan Lascaris, de la care învaţă filosofia şi literatura. Mai târziu, pe patul de moarte, nobilul grec îl numeşte moştenitor al său. Punând mâna pe hârtiile tatalui sâu adoptiv, s-a dat drept fiu legitim al acestuia luându-i numele şi câştigă folosind documentele fostului său stăpân şi drepturile acestuia, adică de a purta titlul de principe. Inteligent, ambiţios şi cult, dupa moartea tatălui său adoptiv, a ajuns în fruntea mercenarilor greci şi a luat parte la luptele lui Carol al V-lea împotriva lui Henric al II-lea, regele Franţei. După înfrângerea lui Carol la Renty, a trecut din Bruxelles în Germania la Wittemberg, unde avea legături de prietenie cu Melanchton şi cu alţi corifei ai reformării, fiind el însuşi un aderent al doctrinelor protestante.
În 1556 a trecut în Danemarca, apoi în Suedia, Prusia, Polonia, după care pătrunde la curtea domnitorului Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, cu a cărui soţie Ruxandra, pretindea că este în legături de rudenie. Având cu mult timp înainte ochii aţintiţi către tronul Moldovei, a început să lucreze la surparea lui Lăpuşneanu, împrietenindu-se şi cu Moţoc, neadormitul conspirator. Uneltirile lui Despot ies curând la iveala şi e silit să fugă în Transilvania, la Braşov. Urmărit şi aici de Lăpuşneanu, se retrage la un nobil ungur, Albert Laski, pe care îl convinge sa îl ajute să ia tronul Moldovei. Laski îşi pune amanet domeniile pentru 10 000 de galbeni cu, care îl împrumută pe Despot şi îi recomandă ca oameni de arme, care ar putea să îl ajute în acţiunea sa, pe un ungur Anton Szekelyi, şi pe un francez din Burgundia, Roussel. Cu ajutorul acestora, Despot încearcă scoaterea lui Lăpuşneanu de la domnie. Prima lui încercare este zădărnicită de polonezi, faţă de care Lăpuşneanu era în raport de vasal credincios. El face o nouă încercare dupa ce câstigă şi ajutorul împaratului Ferdinand, şi reuşeşte să-l bată pe Lăpuşneanu la Verbia în 10 noiembrie 1561 şi se urcă pe tronul Moldovei. Ajuns aici, Despot îşi asigură graţia sultanului prin urcarea tributului la 50 000 de scuzi, precum şi protecţia ambasadorului Franţei. În curând însă, i se îngreunează situaţia, contribuind la asta şi Laski şi nemulţumirea ţării. Învrăjbit cu Laski, acesta, împreună cu Ioan Sigismund, domnul Trnsilvaniei, pe care de asemenea Despot îl supărase, prin pretenţia de a i se restitui vechile cetăţi ale Moldovei: Ciceul şi Cetatea de Baltă, îl acuză pe Despot la sultan, că ar urma vechea lui întelegere cu Ferdinand. În urma acestor uneltiri, Despot îl tratează ca trădător pe Laski, care se hotărăşte să-l scoată pe Despot de pe tronul Moldovei, în care, pretindea ca el îl pusese, întelegându-se pentru aceasta şi cu hatmanul cazacilor Wisovieki. Pe de alta parte, ţara era nemulţumită, mai ales că, propaganda protestantă protejată de Despot, în serviciul căreia pusese şi şcoala înfiinţată de el la Cotnari, deranja aşezămintele bisericii ortodoxe. Încercările lui, de altfel foarte lăudabile, de a reforma moravurile decăzute ale ţării, marginalizarea boierilor prin aducerea de consilieri straini, şi împovărarea poporului cu noi impozite, i-au grăbit căderea. În fruntea nemulţumirilor se pune hatmanul Ştefan Tomşa. Ameninţat din toate părţile se refugiază în Suceava, care, după un asediu de trei luni, este silită să deschidă porţile lui Tomşa. Despot moare lovit de buzduganul lui Tomşa la 5 noiembrie 1563. Istoria lui Despot Vodă a fost dramatizată de Vasile Alecsandri.