Hel (zeu)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În mitologia nordică (vezi mitologie nordică) Hel este zeiţa morţii, conducătoarea tărâmului morţii, Helheim. Este cel mai mic copil al zeului Loki şi al gigantei Angrboda. Jumătate vie, jumătate moartă, Hel are o privire întunecată şi neîndurătoare. Zeii s-au speriat de înfăţişarea ei şi au gonit-o în Helheim, unde sunt aduşi oamenii care mor din cauza bolilor sau a bătrâneţii. Din sala ei Eljudnir, ea îi conduce pe cei care au murit din cauza bolilor, bătrâneţii sau pedepsei capitale. Puterea ei era atât de mare încât putea să îi provoace pe alţi zei, chiar şi pe Odin. Tronul ei era cunoscut ca patul bolnavilor iar creştinii i-au preluat numele transformându-l în Hell (=iad în limba engleză), locul eternelor suferinţe şi locul unde se duc damnaţii. Când Baldur a murit, Hel a refuzat să îl elibereze dacă nu îl va jeli toată lumea. Acest lucru era pe cale să se întâmple, dar Loki, deghizat în înfăţişarea vrăjitorului Thokk a refuzat să-l jelească pe zeu.

[modifică] Vezi şi

Rune Mitologie nordică Rune

Aegir - Aesir - Alfheim - Audumbla - Berserker - Bragi - Elf - Fenris
Forseti - Freya - Freyr - Frigg - Gerd - Gnom - Heimdall - Hel -
Helheim - Hod - Hugin şi Munin - Idunna - Jormungand - Jotunheim - Loki - Midgard - Muspelheim - Niflheim - Nixes -
Njord - Odin - Ragnarok - Ran - Saga - Sif - Skadi - Skuld - Sunna - Thor - Trol
Tyr - Ull - Urd - Vanir - Verdandi - Walhalla - Walkirie - Yggdrasil

Acest articol referitor la mitologia nordică este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!