Otto von Bismarck
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
Acest articol pare să conţină cercetare originală. Dacă articolul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi şters. |
![]() |
|
Perioadă în funcţie: | 1871-1890 |
Vice Prim Ministru: | |
Predecesor(i): | None |
Succesor(i): | Leo von Caprivi |
Data naşterii: | 1 Aprilie 1815 |
Partid politic: | nici unul |
Constituency: | |
Soţie/Soţ: | |
Religie: |

Otto Eduard Leopold von Bismarck - Graf von Bismarck (conte), apoi Fürst von Bismarck-Schönhausen (principe) - (1 aprilie, 1815 - 30 iulie, 1898) a fost prim-ministru al Prusiei între 1862 şi 1890. El a unificat Germania printr-o serie de războaie, devenind primul cancelar al Imperiului German, între 1871 şi 1890. Porecla acestuia este "Cancelarul de fier" ("der Eiserne Kanzler").
Fiind un "Junker", avea adănci convingeri conservatoare, monarhiste şi aristocratice. Principalul său obiectiv politic a fost ridicarea Prusiei ca cel mai puternic stat din cadrul Confederaţiei. Profitând de îndemânarea pe care o avea în domeniul diplomaţiei Bismarck duce două războaie pentru a-şi atinge scopul. Chiar mai mult, el reuşeşte să impună Prussia ca o mare putere europeană după înfrangerea Franţei în războiul Franco-Prusac din 1870, deposedându-o pe aceasta de supremaţia continentală.
[modifică] Biografie
Bismarck s-a născut în Schönhausen, în vechea provincie Prussacă Mark Brandenburg, la vest de Berlin. Tatăl său, Ferdinand von Bismarck, era ofiţer militar, iar mama sa Wilhelmine Mencken provenea dintr-o familie comună. Otto von Bismarck a avut mai multi fraţi, dintre care au supravieţuit până la maturitate doar doi, un frate mai mare şi sora mai mică. Îşi va începe educaţia în şcoala gimnazială Friedrich-Wilhelm şi apoi Graues Kloster. La vârsta de şaptesprezece ani devine student la Universitatea Georg August din of Göttingen, iar apoi la Universitatea Friedrich Wilhelm din Berlin. Deşi îşi dorea să devină diplomat, a reuşit să obţină doar minore poziţii administrative în Aachen şi Potsdam. Munca pe care o făcea în cadrul acestor servicii îi părea plictisitoare şi monotonă, fapt pentru care deseori neglija datoriile sale oficiale, preferănd în schimb să se amestece în înalta societate. După moartea mamei sale în 1839, Bismarck preia proprietăţile familiei din Pomerania. Aproximativ opt ani mai târziu se întoarce în Schönhausen, unde se implică în politica loclă. Se insoara cu nobila Johanna von Puttkamer în 1847 cu care a avut o fiica(Marie) şi doi dii(Herbert şi Wilhelm).
Demisia cancelarului german în 1890 a dat prilejul apariţiei unui număr impresionant de articole, care puneau piatră după piatră la piedestalul legendei omului politic german. Evident că presa românească nu putea sta imobilă şi, aproape toată luna martie abundă de articole care au un astfel de subiect. Cel mai surprinzător, cel puţin pentru mine, este cel apărut în ziarul România, unde aflăm o reproducere după T. Zolling, redactor al ziarului Neue Freie Press, care a avut ocazia să-l audă în multe rânduri, şi care ne spune ca Otto von Bismarck era un orator prost.
Cancelari ai Germaniei înainte de 1945 |
Otto von Bismarck | Leo von Caprivi | Chlodwig zu Hohenlohe-Schillingsfürst | Bernhard von Bülow | Theobald von Bethmann-Hollweg | Georg Michaelis | Georg von Hertling | Maximilian von Baden | Friedrich Ebert | Philipp Scheidemann | Gustav Bauer | Hermann Müller | Konstantin Fehrenbach | Karl Joseph Wirth | Wilhelm Cuno | Gustav Stresemann | Wilhelm Marx | Hans Luther | Wilhelm Marx | Hermann Müller | Heinrich Brüning | Franz von Papen | Kurt von Schleicher | Adolf Hitler | Joseph Goebbels | Lutz Schwerin von Krosigk |