Teoctist Arăpaşu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Teoctist, pe numele de mirean Toader Arăpaşu (* 7 februarie 1915, Tocileni, judeţul Botoşani) este actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

[modifică] Studiile şi cariera ecleziastică

A fost uns în monahism la 6 august 1935 la Mănăstirea Bistriţa-Neamţ.

În 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1945. În acest timp a activat ca diacon la Patriarhia Română. Pe 1 martie 1945 a fost trimis la Iaşi, unde a fost hirotonit ieromonah la 25 martie 1945 şi hirotesit arhimandrit în 1946. Între 1946 şi 1947 a studiat Literele şi Filosofia la Universitatea din Iaşi.

La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziţiei sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române, revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Teoctist Arăpaşu s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-şi submina superiorul, mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei, prin atacuri în presa cotidiană. Autorităţile comuniste au organizat în paralel scoaterea lui Irineu Mihălcescu din scaunul de mitropolit şi înlocuirea sa cu Justinian Marina, fapt care a facilitat ascensiunea lui Teoctist Arăpaşu, apropiatului său. În 1948 Justinian Marina avea să fie instalat în scaunul de Patriarh al României. La scurt timp după aceasta, în martie 1950, Teoctist Arăpaşu a fost ales şi hirotonit episcop-vicar patriarhal, cu titlul "Botoşăneanul". În această calitate a fost secretar al Sfântului Sinod şi rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti între anii 1950 şi 1954.

În 1962 a fost numit episcop al Aradului, fiind instalat la 16 septembrie 1962. Tentativa de a-l trimite în 1963 ca păstor al comunităţii ortodoxe române în Statele Unite a eşuat ca urmare a refuzului autorităţilor americane de acordare a vizei. În 1973 a devenit mitropolit al Olteniei, iar în 1977 mitropolit al Moldovei şi Sucevei. În 1986 a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

[modifică] Activitatea ca patriarh

Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei româneşti. Nici chiar în Grecia, ţară aflată în afara lagărului comunist, Biserica Ortodoxă locală nu a putut tipări atâtea titluri câte s-au tipărit în periaoda păstoririi patriarhului Teoctist în România. De asemenea, a avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca şi în domeniul ecumenismului. A obţinut situarea Bisericii Ortodoxe Române la un nivel mai înalt în relaţiile cu celelalte culte decât în trecut. Deşi a fost nevoit să accepte demolarea a 27 de biserici ortodoxe monument-istoric în Bucureşti, a ridicat în schimb, în aceeaşi perioadă, peste 100 de biserici în ţară. A făcut mari eforturi, mergând pe urmele patriarhului Justinian Marina, pentru a ocroti ortodocşii intraţi "în vizorul" autorităţilor comuniste din motive de credinţă. S-a folosit pentru aceasta şi de stabilirea de relaţii prieteneşti cu acestea, ca şi de influenţa externă obţinută.

A fost acuzat pentru obedienţa sa faţă de autorităţile comuniste, fapt care a culminat cu aprobarea demolării a 26 de biserici istorice din Bucureşti. A adresat numeroase telegrame de felicitare dictatorului Nicolae Ceauşescu, căruia i-a făcut cadou vechi tipărituri şi obiecte de patrimoniu.

Imediat după revoluţia din decembrie 1989 s-a retras din funcţie, refugiindu-se la mănăstirea Sinaia. În ianuarie 1990 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a acceptat demisia patriarhului Teoctist. În martie 1990 s-a reîntors la conducerea Bisericii Ortodoxe Române. O lună mai târziu, în aprilie 1990, Sfântul Sinod şi-a revocat decizia de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist.

A obţinut importante recunoaşteri din partea majorităţii Bisericilor ortodoxe locale, ca şi din partea altor culte religioase.

[modifică] Legături externe

Biserica Ortodoxă Română
Mitropoliţi-Primat Nifon Rusailă | Calinic Miclescu | Iosif Gheorghidan (prima dată) | Ghenadie Petrescu | Iosif Gheorghidan (din nou) | Atanasie Mironescu | Conon Arămescu-Donici | Miron Cristea
Patriarhi Miron Cristea | Nicodim Munteanu | Justinian Marina | Iustin Moisescu | Teoctist Arăpaşu