Grigore Cugler
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
---|
Născut |
7 aprilie 1903 Roznov. jud. Judeţul Neamţ, România |
Decedat |
30 septembrie 1972 Lima, Peru |
Grigore Cugler (n. 7 aprilie 1903, comuna Roznov, judeţul Neamţ - 30 septembrie 1972, Lima, Peru) a fost un muzician, grafician şi scriitor român. A fost fiul arhitectului austriac Karl von Kugler, e rudă cu Matilda Cugler-Poni, o poetă de la cenaclul Junimea, condus de Titu Maiorescu. S-a născut la Roznov (România) unde a învăţat limbile germană, română, spaniolă, franceză şi şi-a scris o mare parte din proza sa satirică.
Cuprins |
[modifică] Studii
A urmat Liceul Militar Mânăstirea Dealului, respectiv Conservatorul unde ia lecţii de vioară cu George Enescu.
[modifică] Carieră
Intră în diplomaţie în 1927, devine în 1941 ataşat cultural la legaţia română din Bratislava, rechemat în acelaşi an în ţară. Devine violonist la Teatrul Naţional din Bucureşti. În 1946 devine consul la Oslo dar în 1947 nu se mai întoarce în ţară. Se refugiază în exil stabilindu-se în capitala statului Peru, Lima, unde devine membru al orchestrei simfonice.
[modifică] Biografie
Ştefan Baciu, sub titlul "Apunake (autobiografie)", în volumul "Vi-l prezint pe Ţeavă", finanţat de poetul Nicolae Petra şi tipărit în 1975 la Madrid, pentru Editura Limite (preţul unui exemplar: 5 dolari) i-a rezumat biografia: .. Toată încurcătura a început în ziua de 7 Aprilie 1903 (stil vechi), într-un mic sătuleţ numit Roznov, de lângă Piatra Neamţ. Atunci şi acolo s-a născut fătul Grigore, din tatăl tot Grigore şi din mama Ana, fata lui Nicolae Ţincu, poet şi scriitor, şi timp de mulţi ani redactor la Universul.
În 1914, tânărul Grigore, având un aspect cu totul diferit decât cel din 1903, a intrat la Liceul Militar Mânăstirea Dealului, fapt care i-a făcut o plăcere ce durează încă până în ziua de azi!
În August 1916, tânărul şoim a plecat să se plimbe, în uniformă, cu chipiu nereglementar, să se plimbe în sus şi-n jos pe Valea Jiului (vezi Ecaterina Teodoroiu) timp de vreo două luni, cântând: La Arme, Trăiască Regele, Eroi au fost, Pe-al nostru Steag şi altele, şi într-o bună zi se trezi în gara Piteşti, pe care o apără cu o dârzenie inexplicabilă. În Noembrie acelaşi an a explodat o ghiulea foarte aproape de persoana lui, şi pentru că nu s-a ferit la timp i-au agăţat pe piept nişte medalii de metal şi de război.
În 1917-1918 a făcut o reuşită cură de slăbire în Moldova, după care, întorcându-se la Bucureşti, îşi dădu seama că şi cei ce rămăseseră acolo făcuseră o reuşită cură de slăbire. Coincidenţă.
Prin 1922-1923 tânărul Grigore începu să-şi spună că ar fi poate timpul să vadă puţin de Apunake, care, la acea epocă, nu avea nici cea mai mică idee de existenţa lui Grigore Cugler.
În 1925 (sau 26, cine îşi mai aduce aminte!) Apunake ieşi la iveală în editura VREMEA (Donescu) şi începu să se lege de toată lumea. Trecură anii ca proştii, după cum ar spune el însuşi, şi în 1946 Apunake ieşi din nou la iveală sub un aspect puţin diferit de cel din 1925 (sau 26, cine îşi mai aduce aminte!), în editura VATRA (Lambru), în timp ce AFARĂ-DE-UNU-SINGUR, discret, elegant, dar fără ceas la mână şi suflând în iaurt, îşi făcea apariţia pe străzile Capitalei, în formă de ediţie cu tiraj limitat, trasă la linotip Gestaetner, sub îngrijirea unui comitet compus din Domnul Florin Roiu. Pe urmă, atât Apunake cât şi AFARĂ-DE-UNU-SINGUR plecară în lumea largă, în concediu ilimitat. În timpul acelui concediu au ieşit ca din pământ o serie de schiţe, ce ar putea forma un nou volum. Acestea sunt: "Amintiri din copilărie", "... şi la lume iarăşi date", "Cine fuse şi se duse", "Prin Zăvoi", un basm în stil cotcodăcesc şi altele, după cum spui Dumneata, pe vine...
Un aspect îngrijorător al acestei situaţii este că multe din schiţele menţionate sunt însoţite de nişte desenuri în creion, cam 30 la număr, care provoacă multă nelinişte celor ce le văd. În ziua în care se va clasifica materialul pentru publicarea celor trei volume: APUNAKE, AFARĂ-DE-UNU-SINGUR şi ultimul - defect natural al hârtiei - desenurile despre care vorbesc vor putea fi strecurate din loc în loc, şi sunt convins că faptul că nu au ce căuta în acele volume va justifica pe deplin prezenţa lor. Aceasta pentru a nu se putea spune că nu am contribuit şi eu cu ceva la succesul de librărie al cărţilor mele.
Sub raport strict familial, Grigore Cugler a fost vărul criticului de artă Petru Comarnescu şi, pe linie paternă, nepotul Matildei Cugler-Poni, afirmată ca poetă în anturajul mai mult decît pretenţios al "Junimii" lui Titu Maiorescu. A studiat muzica sub indrumarea lui Alfons Castaldi, George Enescu şi Mihail Jora, la Conservatorul din Bucureşti. În postura muzicianului începător, Grigore Cugler a compus cîteva lieduri şi valsuri, şi a fost distins în 1926 cu un premiu "George Enescu" la un concurs rezervat tinerelor talente. A fost de asemenea diplomat de carieră.
[modifică] Cugler, diplomatul
În ultimii ani au apărut date noi despre cariera diplomatului Cugler, începută în 1927, după încheierea studiilor de drept la Universitatea din Bucureşti, şi terminată în noiembrie 1947, odată cu instalarea Anei Pauker în fruntea unui nou minister de Externe, controlat în întregime de comunişti. Un detaliu: demisia pe care "neseriosul" Grigore Cugler a redactat-o cu această ocazie ne oferă o probă elocventă a caracterului său serios: Faţă de noua orientare politică a guvernului român, care se îndepărtează de convingerile şi sentimentele mele, vă rog a-mi accepta demisia din cadrele Ministerului Afacerilor Străine.
Ca diplomat (trimis de ministerul regal al Afacerilor străine la Stockholm, Berna, Berlin, Bratislava, Copenhaga şi Oslo), Grigore Cugler a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Ulrica (în actele româneşti: Ulla Gerda Lizinca Matilda Dyrssen, de naţionalitate suedeză, fiica unui fost ataşat militar şi nepoata amiralului-comandant al Marinei Regale Suedeze), cu care s-a căsătorit în noiembrie 1937 la Bucureşti.
[modifică] Exilul lui Cugler
După demisia din diplomaţie a urmat exilul, consumat peste Ocean, în Peru, unde şi-a cîştigat existenţa ca angajat al unei societăţi comerciale (în cursul zilei) şi ca prim-violonist al Filarmonicii din Lima (în restul timpului).
A publicat Cartea de bucate o serie de aşa-zise reţete de bucătărie în revista Înşir-te mărgărite, o revistă efemeră care a apărut doar timp de un singur an, în 1951 la Buenos Aires, în Argentina. Dintre bucatele oferite cititorilor se pot cita Sâni umpluţi, Momiţe parizian, Roşcove în foi de viţă, Limbă à la princesse, colţunaşi cu steregoaioe, Curcan cu surdină, Costiţe sultanine, Ţipar cu mătănii şi altele. Aici în Peru, l-au descoperit şi vizitat principalii agitatori şi suporteri internaţionali ai literaturii sale: Ştefan Baciu, "editorul" din Honolulu, Mircea Popescu, secretarul general al Revistei Scriitorilor Români, (tipărită în exil, la Roma) venit din Italia să se convingă că omul există, sau poetul Nicolae Petra, din Mexic, hotărît să-i editeze întreaga operă. Cartea de bucate a fost republicată în Revista Scriitorilor Români.
Amintirile primilor doi, publicate în volumul Praful de pe tobă şi în Revista Scriitorilor Români, vorbesc despre ambianţa românească (şi apunakistă) a locuinţei din Lima, despre familie (soţia şi cele trei fetiţe), dar şi despre singurătatea scriitorului, rămas cu totul în afara mediilor literare latino-americane şi muncit de un irepresibil dor de ducă.
În tot acest răstimp, chiar dacă nu cu totul ignorat (în 1928, Petru Comarnescu i-a "năşit" debutul în Tiparniţa literară, cîteva fragmente din "romanul" Apunake au apărut în 1933, în Vremea), pentru românii din România, scriitorul Grigore Cugler a rămas un marginal al literaturii.
[modifică] Lucrări publicate
- 1933 Apunake şi alte fenomene.
- 1945 Afară de unul singur.
- 1951 Carte de bucate (reţete publicate în revista Înşir-te mărgărite)
- 1975 Vi-l prezint pe Teacă.
[modifică] Cronologie
- 7 aprilie 1903 Se naşte Grigore Cugler în comuna Roznov, judeţul Neamţ.
- 1910 -1914 Urmează şcoala primară.
- 1914 Se înscrie la Liceul Militar Mânăstirea Dealului.
- noiembrie 1916 Este rănit în luptele pentru apărarea oraşului Piteşti.
- 1923 - 1924 Urmează cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti.
- 1926 Este disting cu premiul George Enescu la un concurs rezervat tinerelor talente.
- 1927 Grigore Cugler intră în diplomaţie.
- 1937 Se căsătoreşte la Bucureşti cu Ulla Gerda Lizinca Matilda Dryssen.
- 1941 Este numit ataşat cultural al legaţiei române din Bratislava.
- 1946 Este numit consul al legaţiei române de Oslo.
- noiembrie 1947 După numirea Anei Pauker ca Ministru al Afacerilor Străine, Grigore Cugler îşi dă demisia din diplomaţie.
- 30 septembrie 1972 Grigore Cugler se stinge din viaţă la Lima, Peru.