Electrotehnică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Electrotehnica, este o disciplină a ştiinţelor tehnice care studiază aplicaţiile fenomenelor electromagnetice, respectiv o ramură a industriei care aplică aceste fenomene în industria electrotehnică.
Termenul de electrotehnică sau electricitate tehnică a fost introdus de Werner von Siemens în anul 1880, an care marchează desprinderea sa ca ştiinţă a fizicii şi dezvoltarea ei ca ramură de sine stătătoare, dat fiind faptul numeroaselor aplicaţii industriale şi aportului său în dezvoltarea tehnicii.
Electricitatea tehnică, prin forţa sa dată de curentul electric a adus mutaţii importante în industrie şi viaţa socială. Astfel prin electrotehnică extragerea de materii prime a fost aşezată pe noi baze (exemplu extragerea aluminiului); în industrie creşterea productivităţii muncii prin folosirea mecanizării, automatizării şi robotizării este evidentă; agricultura foloseşte instalaţii electrice de irigat, de fabricarea îngrăşămintelor chimice; transporturile, în special cele feroviare devin mult mai ieftine.
În ceace priveşte folosirea electrotehnicii de către mass-media nu mai încape discuţie. Fără ea nu ar fi existat cinematograful, radioul şi televiziunea.
Totodată electrotehnica a stat la baza dezvoltării altor discipline tehnice de sine stătătoare cum sunt: telecomunicaţiile, electronica, automatizarea şi informatica
[modifică] Personalităţi româneşti cu studii în domemiul fenomenelor electromagnetice recunoscute pe plan mondial
Nicolae Vasilescu- Karpen (1870-1964) Primul rector al Şcolii Politehnice, eminent profesor şi savant în domeniul fenomenelor electromagnetice, cu o teză de doctorat referitoare la câmpul magnetic al corpurilor încărcate cu sarcină electrică aflate în mişcare şi citată şi astăzi în biografiile privind teoria relativităţii;
Constantin I. Budeanu (1886-1959) Renumit profesor de electricitate, care a elaborat teoria fenomenelor reactive şi deformante în reţele electrice, impunând-o pe plan internaţional, reprezentant activ şi deosebit de apreciat al ţării noastre în Comisiunea Electrotehnică Internaţională (CEI), în care a condus Subcomitetul pentru fenomene reactive şi deformante;
Ion S. Gheorghiu (1885- 1968) Profesor de Maşini electrice, autor al primului Tratat de Maşini Electrice în limba română, cel care a elaborat în 1914-1915 primul proiect de electrificare a căii ferate Ploieşti-Braşov
Alexandru Popescu (1900-1974) Profesor de Electrotehnică şi de Măsurări electrice, cel care a proiectat şi realizat laboratoarele de Maşini electrice, de Măsuri electrice, de Incercări Industriale şi de Inaltă Tensiune din localul Polizu şi care a inzestrat prin strădanii deosebite Facultatea de Electrotehnica cu o bibliografie care actualmente face parte din patrimoniul naţional;
Remus Răduleţ (1904-1985) Profesor de teoria electromagnetismului, autorul axiomatizării acestei ştiinte, cu contribuţii remarcabile în teoria electrodinamicii relativiste şi teoria mărimilor fizice primitive, iniţiatorul imensei enciclopedii tehnice întitulate "Lexiconul tehnic român", preşedinte al Comisiei Electrotehnice Internationale (CEI), creatorul şcolii româneşti de Bazele Electrotehnicii