Turcii din Georgia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Înainte de deportaţia stalinistă din 1944, minoritatea turcă din Georgia locuia în sudul ţării, în provincia Samţhe-Djavahetia de astăzi. Turcii din Georgia se numesc altfel turcii-meshetieni (Mesheti türkleri) sau turcii din Ahiska (Ahıska türkleri)(Ahiska este o altă denumire a oraşului Ahalţihi)şi vorbesc într-un dialect al limbii turce. După deportarea armenii au devenit minoritatea principală din provincia.

Înainte de prăbuşirea Uniunii Sovietice, în 1989, în Georgia, puteau fi numărate trei importante regiuni de concentrare ale minorităţii armene: Tbilisi (153 000), Djavahetia (124 000) şi Abhazia (73 000). Însă în ultimii ani, datorită migrării, numărul lor a scăzut până la 248 000 de persoane (5,7% din populaţia ţării). Războiul din Abhazia nu i-a afectat, deoarece minoritatea armeană din autonomie a sprijinit într-un mod clar pe separatişti.

Provincia Samţhe-Djavahetia include 6 raioane, având o suprafaţa de 6 400 km2 şi populaţie de 270 000 de locuitori (în 2002) şi se învecinează cu provincia Kvemo Kartli (în est) şi Turcia şi Adjaria (în vest). Majoritatea armenilor din Djavahetia au imigrat în regiune după anexarea Georgiei de către Imperiul Rus. Ponderea elementului armean în provincie este următoarea (1997):

raioane armeni % georgieni % Adîghen 1.407 5,8 22.222 91,6 Aspindza 2.780 19,1 11.660 80,1 Borjomi 3.816 10,0 29.518 77,6 Ahalţihi 23.644 42,8 25.688 46,8 Ahalkalaki 62.814 91,3 3.027 4,4 Ninoţminda 34.697 89,6 451 1,2

Samţhe-Djavahetia sau, cu altă denumire, ţinutul Meshetia corespunde cu hotarele paşalâcului otoman Ahîska (actualul Ahalţihi), unde turcii erau predominanţi. După războiul ruso-turc din 1828-1829, paşalâcul a fost lipit Rusiei şi aici s-a înfiinţat două uezd-e: Ahalţihi şi Ahalkalaki.

Pentru a-i diferenţia de turcii din Turcia, li s-a inventat etnonimul „turcii-meshetieni”. Această populaţie (din 220 sate ale provinciei) a fost deportată de Stalin în noiembrie 1944 în Asia Centrală şi în Uzbekistan, şi numai pe drum au pierit 15 000 sau 16% dintre ei. În urmă deportării, armenii au devenit elementul majoritar din ţinut. Turcii-meshetieni, împreună cu tătarii-crimeeni, au fost singure popoare care, odată cu moartea lui Stalin, nu au fost reabilitate. Conform recensământului sovietic din 1989, în fostă Uniunea Sovietică locuiau 207 500 de turci-meshetieni. Pogromurile din [[Fergana] (Uzbekistan), soldate cu 66 turci morţi, i-au răspândit în diferite ţări.

În momentul deportării, turcii-meshetieni erau în număr de 96 000 de suflete, iar acum se consideră că această cifră a depăşit 300 000. Preşedintele E. Şevardnadze a semnat, în 1993, un decret privind „deportaţii din anii 40”, prin care până în 2000 trebuiau să se întoarcă 5 000 de turci-meshetieni. Dar, după recensământul din 2002, în Georgia s-au înregistrat doar 53 reprezentanţi ai acestei etniei, fiindcă autorităţile de la Tbilisi, ferindu-se de numărul lor, nu-i recunosc ca turci, ci „georgieni-musulmani” sau „meshii”. Dar nici cei care îşi schimbă numele şi etnia nu au drept să se stabilească în Djavahetia în mod compact, ci sunt instalaţi în diferite regiuni ale ţării. În 1998, Comisariatul ONU pentru refugiaţi a criticat Tbilisi din cauză nesoluţionării problemei. Georgia, în momentul aderării în Consiliul Europei, şi-a luat obligaţia de a-i restabili pe toţi turcii-meshetieni în provincie până în 2012.

O altă caracteristică a Djavahetiei era baza militară rusească din Ahalkalaki, care era ultima, împreună cu baza de la Batumi, păstrate în teritoriul ţării până la 2006. În 2001, bazele sus-numite dispuneau de 4 000 soldaţi, 153 de tancuri, 241 unităţi de tehnică blindată, 140 unităţi de artilerie şi 35 de avioane. Conform înţelegerii obţinute în summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999, Tbilisi cerea retragerea bazelor în timp ce Rusia declara că acest fapt este imposibil mai devreme de 11 ani. La 100 de km distanţă se afla o altă bază rusească, din Gumru (Armenia). Cu ajutorul prezenţei armatei ruseşti şi folosind războiul civil din Georgia, Djavahetia, care se separă din restul statului prin trecătorile muntoase, practic nu se controlează din centru. Partidul „Virk” local se opune reîntoarcerii turcilor-meshetieni şi cere atât detaşarea provinciei, cât şi „unirea cu patria-mamă Armenia”.

Georgia, negociind cu Turcia, vrea să construiască căile ferate Kars (Turcia) - Ahalkalaki (Georgia), o investiţie estimată la 350 de milioane de USD. Blocând ruta veche din Armenia, Tbilisi doreşte să devină un centru de tranzit pe căile ferate ce unesc Europa şi China