Pravila rusă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pravila rusă este o compilaţie de vechi cutume (lex barbarum) slave, realizată in perioada secolelor al IX-XII, iniţiată in cnezatul Kievului şi continuată în cnezatele succesoare acestuia.
Este datorită cneazului Iaroslav cel Înţelept apariţia în formă scrisă a pravilei în cursul secolului al XI-lea. A doua versiune apare în timpul cneazului Moscovei, Iuri Dolgoruki, un secol mai târziu.
Cuprins |
[modifică] Legiferarea
Diferitele versiuni ale pravilei nu prezintă nici o urmă de interferenţă a poporului în materie de legiferare, care aparţinea integral cneazului şi sfetnicilor săi.
[modifică] Proprietatea obştească asupra pământului si pădurilor
Pravila lui Iaroslav menţionează tipul de proprietate a pământului, în comun de către membrii comunităţii, in societatea rusă. În timp ce pământul rămînea nedivizat, fiecare membru primea în posesie o porţiune din terenurile ce aparţineau clanului. Părţile nu erau egale ci depindeau de nivelul de moştenire al fiecărui membru. Era posibil totuşi ca fraţii şi nepoţii să trăiască separat, dar atunci intervenea divizarea terenului. Maxim Kovalevsky, profesor de istoria dreptului rus, numea acest tip de proprietate ca fiind de tip comunist. Pădurile erau subiect exclusiv al proprietăţii comune, putând aparţine mai multor sate învecinate ce constituiau o arie lărgită, volost. Fiecare locuitor al volostului avea acces nelimitat la zona nedivizată. Nimeni nu putea efectua lucrări pe terenul nedivizat al pădurii fără a avea acordul comunităţii.
[modifică] Iobăgia
Iobăgia voluntară (roleini zakup) este menţionată în pravilă şi semnifică faptul că o persoană putea împrumuta bani cu condiţia efectuării de arături, atât timp cât datoria rămânea neplătită.