Reducţionism ştiinţific
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Termenul de reducţionism ştiinţific a fost folosit pentru a descrie diferite idei reducţioniste despre ştiinţă care au apărut în filozofia ştiinţei.
[modifică] Idei reducţioniste
O versiune este aceea conform căreia întregul Univers poate fi explicat ştiinţific; că nu există lucruri care prin natura lor să nu poată fi explicate.
Uneori este folosit pentru a descrie ştiinţa (în special fizica) ca bază pentru reducţionismul ontologic—ideea conform căreia tot ce există poate fi explicat ca interacţiunile unui număr mic de lucruri simple care respectă legile fizicii (precum particule fundamentale ca quarci şi leptoni care interacţionează prin intermediul bozonilor). Perspectivele superstiţioase au fost abandonate de către ştiinţa modernă în schimbul unor abordări naturaliste bazate pe dovezi empirice.
Un atac la adresa acestei forme de reducţionism, popular în rândul fizicienilor care se ocupă cu starea solidă, afirmă că este incorect ca legile care guvernează componentele structurilor să fie mai fundamentale decât legile care guvernează structurile. De exemplu, s-a afirmat că un ambuteiaj conţine un tipar comportamental care nu poate fi redus la comportamentul individual al unei singure maşini. În mod similar, metalele parcurg un comportament colectiv şi interacţiuni care nu sunt reductibile la comportamentul unui atom individual din cadrul acelui metal, şi s-a afirmat că legile care descriu acest comportament colectiv nu sunt mai puţin fundamentale decât legile care descriu atomii înşişi.
Un alt atac împotriva reducţionismului provine de la adepţii principiului antropic. Unii sunt convinşi că legile fizicii pot fi determinate în mod întâmplător şi explică faptul că noi observăm anumite legi fizice afirmând că doar un mic subset de legi permite ca observatorii să rămână conştienţi. Văzută prin această prismă, conştiinţa nu se bazează pe legile fizicii, ci mai degrabă legile observate ale fizicii există din cauza conştiinţei.
Daniel Dennett apără acest tip primar de reducţionism, pe care îl consideră a fi puţin mai mult decât materialism, făcând distincţie între acesta şi ceea ce el numeşte "reducţionism lacom": ideea conform căreia orice explicaţie în orice domeniu al ştiinţei ar trebui redus până la fizica particulelor şi teoria corzilor. Reducţioniusmul lacom merită critica care i s-a adus deoarece explicaţia de nivel cel mai jos a unui fenomen, chiar dacă ar exista, nu este întotdeauna cea mai bună cale de a înţelege sau explica acel fenomen. Richard Dawkins descrie alternativa ca reducţionism "ierarhic": organismele pot fi descrise în termeni de ADN, ADN-ul în termeni de atomi, atomii în termeni de particule subatomice; dar nu e nevoie să explicăm comportamentul animalelor prin intermediul particulelor subatomice dacă putem oferi explicaţii şi prognoze adecvate la nivele superioare.
Dennett şi Steven Pinker au arătat că prea mulţi oameni care se opun ştiinţei utilizează termenii "reducţionism" şi "reducţionist" nu pentru a face afirmaţii coerente privitoare la ştiinţă, ci mai degrabă pentru a afişa un dezgust general pentru ştiinţă. Mai mult, aceşti adversari adesea folosesc aceste cuvinte într-un mod alunecos, pentru a face referire la orice nu le place din cadrul ştiinţei. Dennett sugerează că aceşti critici ai reducţionismului caută un mod de a salva un fel de sens superior al vieţii, sub forma unei intervenţii supranaturale/nonmateriale.
După cum afirmă Pinker,
- Încercările de a explica comportamentul în termeni mecanicişti sunt de obicei denunţate ca fiind "reducţioniste" sau "deterministe". Cei care face asemenea denunţări însă rareori ştiu exact ce vor să spună prin acele cuvinte, dar toată lumea ştie că ei se referă la ceva rău. (Pinker 2002, p. 10)
[modifică] Alternative la reducţionism
Mai recent, dezvoltarea gândirii sistemice a oferit metode de a aborda problemele de o manieră mai degrabă holistă decât reducţionistă.
[modifică] Literatură
- Daniel Dennett (1995) Darwin's Dangerous Idea: Evolution and the Meanings of Life.
- Steven Pinker (2002) The Blank Slate: The Modern Denial of Human Nature.
- Steven Weinberg (2002) descrie ceea ce el numeşte războiul cultural în rândul fizicienilor în a sarecenzie a volumului A New Kind of Science
- Eric Scerri Reducerea chimiei la fizică a devenit un aspect central al filozofiei chimiei. Vezi mai multe articole ale acestui autor.
General: Filozofie | Portal:Filozofie | WikiProject! | Filozofie orientală | Filozofie occidentală | Istoria filozofiei: Occidentală - Antică - Medievală - Modernă |
Liste: Domenii de bază | Listă cu toate domeniile | Filozofi | Filozofii | "Isme" filozofice | Liste filozofice | Curente filozofice |
Ramuri: Estetică | Etică | Epistemologie | Logică | Metafizică | Filozofia Educaţiei, Istoriei, Limbajului, Literaturii, Dreptului, Matematicii, Minţii, Filozofiei, Fizicii, Politicii, Psihologiei, Religiei, Ştiinţei, Filozofie socială, Ştiinţelor sociale |
Şcoli: Agnosticism | Ateism | Constructivism | Deconstructivism | Deontologie | Determinism | Dialectică | Dualism | Empirism | Existenţialism |Extropism | Fenomenologie | Filozofie analitică | Filozofie continentală | Filozofie presocratică |Hegelianism | Hermeneutică | Idealism | Teoria critică | Materialism | Materialism dialectic | Monism | Neoplatonism |Nihilism | Pozitivism logic | Postmodernism | Poststructuralism | Pragmatism | Raţionalism | Relativism | Scepticism | Scolasticism |Sofism | Stoicism | Structuralism | Teism | Teoria integrală | Transumanism | Umanism | Utilitarism |
Referinţe pe web: Bibliografie | Introducere | Enciclopedia filozofiei | Dicţionar de termeni şi nume filozofice | Enciclopedia filozofiei a Universităţii Stanford | Ghid filozofic |