La hanul lui Mânjoală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
La hanul lui Mânjoală este o nuvelă scrisă de Ion Luca Caragiale. Această nuvelă are particularităţi care o unicizează în contextul literaturii naţionale, dar şi universale, este o operă în care se disting cu uşurinţă trei universuri diferite:comic, tragic şi fantastic.
Tragicul şi fantasticul îşi pun amprenta asupra creaţiei sale nuvelistice (O făclie de Paşte, Păcat, Calul dracului, În vreme de război), în timp ce nota comică se face simţită în schiţe (D-l Goe, Vizită..., Telegrame, Bubico ) şi în cele patru comedii de moravuri şi caracter (O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă).
Scriitorul, care afirmă:

La hanul lui Mânjoală s-a publicat pentru prima oară în 1898, în revista ilustrată Gazeta Săteanului. Textul a fost retipărit în volumele „Momente şi schiţe” (1901) şi „Nuvele, povestiri” (1908).