Oppidum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Denumirea latină de oppidum (pl: oppida) reprezenta în Imperiul Roman principala aşezare a unei diviziuni administrative.

În De Bello Gallico, Iuliu Cezar descria aşezările epocii de fier găsite în Galia ca fiind oppida. Termenul însemna "loc înalt", "fortificaţie", reprezentând un loc înalt, de obicei pe o colină sau pe un platou, ale cărui mijloace naturale de apărare au fost amplificate de mâna omului pe vremea celţilor.

În ţinuturile cucerite de romani, "oppida" erau folosite în infrastructura adminitrativă a imperiului. Pentru a uşura activitatea, uneori aceste aşezări erau strămutate de pe dealuri la şes.

În regatul Ungariei, din perioada medievală, oppidum (în maghiară mezőváros) era termenul oficial pentru a denumi "oraşe-târguri", care aveau un statut inferior oraşelor regale libere, dar superior satelor.