Teorema împărţirii cu rest

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În algebră, teorema împărţirii cu rest exprimă rezultatul procesului de împărţire între două numere. Enunţul teoremei este următorul:

Fie a (deîmpărţit) şi b (împărţitor) două numere întregi, cu condiţia ca b să fie nenul. Există şi sunt unice numerele întregi q (câtul) şi r (restul împărţirii), astfel încât să fie satisfăcute simultan condiţiile:

  • a = b * q + r
  • 0 ≤ r < |b|, unde |b| reprezintă modulul (valoarea absolută) a lui b.