Tiberius

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tiberius Caesar Augustus
Extinde
Tiberius Caesar Augustus

Tiberius Caesar Augustus, născut Tiberius Claudius Nero (16 noiembrie 42 î.Hr.16 martie 37), a fost al doilea împărat roman şi a domnit de la moartea lui Augustus în anul 14 până la moartea sa în 37.

Fiu al senatorului Tiberius Claudius Nero şi al Liviei Drusilla, Tiberius devine, în urma căsătoriei mamei sale cu Octavianus, în 38 î.Hr., fiul vitreg al viitorului împărat Augustus. Tiberius beneficiază de o strălucită educaţie şi începe cariera armelor în calitate de tribunus militum în campania lui Augustus din Hispania împotriva triburilor cantabrilor din anii 26-25. În anul 20 î.Hr. conduce solia romană în Orient, care instalează un rege clientelar Romei pe tronul Armeniei şi obţine, după încheierea tratatului romano-part, retrocedarea insognelor romane pierdute în bătălia de la Carrhae (53 î.Hr.).

Împreună cu fratele său, Nero Claudius Drusus, Tiberius supune, în anii 15-13, triburile reţilor şi vindelicilor din ţinuturile dintre Alpi şi cursul superior al Dunării. Între 12-9 î.Hr., cucereşte regiunea dintre Alpii răsăriteni şi Dunărea mijlocie, populate de triburi celtice şi ilire (viitoare Pannonie) şi le alipeşte provinciei Illyricum. După moartea lui Drusus, preia comanda forţelor romane de la Rin, întreprinzând campanii în Germania dintre Rin şi Elba (8-6 î.Hr.). Căsătorit, împotriva voinţei sale, în anul 12 î.Hr., cu Iulia, fiica împaratului Augustus, va trebui să se autoexileze 7 ani în insula Rhodos (6 î.Hr.-2d.Hr.) din pricina eşecului căsniciei şi a politicii dinastice a lui Augustus. Moartea celor doi nepoţi ai lui Augustus, Lucius şi Caius Caesar, îl determină pe împărat să-l adopte şi, indirect, să-l desemneze moştenitor la tron pe Tiberius (care îşi schimbă acum numele de Tiberius Claudius Nero în Tiberius Iulius Caesar).

Numit din nou comandant al forţelor romane de la Rin, Tiberius întreprinde în anii 4-6 campanii la răsărit de fluviu împotriva cheruscilor, chaucilor şi longobarzilor, până pe malurile Elbei. După izbucnirea în anul 6 a puternicei răscoale antiromane a triburilor din Pannonia şi Dalmaţia, Tiberius este numit comandant suprem al celor 15 legiuni romane care vor lupta 3 ani până la înfrângerea răsculaţilor. Între anii 10-12 este din nou în fruntea forţelor romane de la Rin. La moartea lui Augustus, Tiberius îi succede la tronul Imperiului Roman. La 56 de ani, vârstă la care Tiberius îmbracă purpura, personalitatea sa fusese profund marcată de ndelungatele campanii militare. Cei 23 de ani de domnie nu fac decât să-i accentueze pesimismul, suspiciunea şi solitudinea. Spirit energic, cumpătat, econom, el continuă politica lui Augustus de întărire a autorităţii principelui, a îmbunătăţit administraţia provinciilor, a consolidat starea finanţelor statului.

Pe plan extern, Tiberius renunţă la costisitoarea politică ofensivă din Germania, rechemând n anul 16 la Roma pe Germanicus, nepotul său, şi stabilind frontiera imperiului pe Rin. Regatele clientelare Moesia, Commagene şi Cappadocia sunt transformate în provincii romane. Răscoala antiromană din Africa şi cea din nord-estul Galliei sunt reprimate cu violenţă de generalii săi. Tiberius moare în drum spre Roma, la Misenum, pe 16 martie 37

[modifică] Legături externe


Predecesor:
Augustus
Împărat Roman
14 - 37
Succesor:
Caligula