Sully Prudhomme
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Literatură franceză |
Pe categorii |
Istoria literaturii franceze |
Medievală |
Scriitori francezi |
Listă de autori de limbă franceză |
Portal Franţa |
Portal Literatură |
René Armand François Prudhomme (n. 16 martie 1839,Paris – d. 6 septembrie 1907,Châtenay-Malabry), ce-şi va lua ca scriitor numele de Sully Prudhomme, poet francez a fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură la 10 decembrie 1901.
Cuprins |
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
"ca o recunoaştere specială a artei lui poetice vădind un înalt idealism, perfecţiune artistică şi o rară îmbinare dintre calităţile inimii şi cele ale intelectualului."
[modifică] Date biografice
S-a născut la Paris. Încă din adolescenţă era pasionat de ştiinţele exacte.După un stagiu în administraţia uzinei metalurgice de la Creusot şi un început de studii de drept, se consacră literaturii, beneficiind de o moştenire care îi asigură independenţa materială. În cadrul societăţii literare "Conférence de La Bruyère" îşi citeşte primele versuri. Îi cunoaşte pe Leconte de Lisle şi pe José Maria de Heredia.În anul 1865 publică volumul de versuri de factură parnasiană Stances et poèmes. În volumele următoare Les solitudes şi Les Vaines Tendresses, se manifestă un lirism personal oarecum surprinzător la un poet etichetat ca "parnasian". Evoluează către o poezie filosofico-didactică (La Justice,Le Bonheur), caracterizată de Ferdinand Brunetière ca o "încercare laborioasă şi oarecum sterilă de a rezuma în versuri Critica raţiunii pure". În Le Zénith preocupările lui Sully Prudhomme (care sunt şi cele ale epocii sale) de a uni ştiinţa cu poezia în numele progresului devin şi mai evidente. Virtuoz al sonetului, al formelor de versificaţie divicile, poetul practică tot mai mult o poezie persuasivă, în care "pledează" pentru idealul său scientist. În 1881 este ales membru al Academiei franceze. Sully Prudhomme este înmormântat la cimetirul Père Lachaise din Paris.
[modifică] Opera
[modifică] Poezie
- Stances et poèmes (Stanţe şi poeme), 1865
- Les épreuves, 1866
- Les solitudes (Singurătaţile), 1869
- La France, 1874
- Les Vaines Tendresses (Zădărniciile iubirii), 1875
- Le Zénith(Zenitul), 1876
- La Justice (Dreptatea), 1878
- Le Bonheur (Fericirea), 1888
[modifică] Proză
- Que sais-je? (filosofie), 1896
- Testament poétique (Testament poetic), 1901
- La Vraie religion selon Pascal (Adevărata religie după Pascal), 1905
[modifică] Referinţe critice
"Domnul Sully Prudhomme este un filosof, şi el a vrut să confere poeziei filosofice mai multă rigoare, mai multa exactitate decât ar fi avut ea vreodată. Într-adevăr, el a realizat în exprimarea ideilor o claritate, în înlănţuirea raţionamentelor o ordine, în expunerea ideilor o precizie ce nu au mai fost atinse. Iar filosofia pe care ne-o înfaţişează impregnată de ştiinţa, atentă la descoperirile, la ipotezele istoriei naturale, ale fizicii, este cu adevărat filosofia zilelor" (Lanson, Historie de le littérature française).
[modifică] Legaturi externe
Predecesor: ' |
Premiul Nobel pentru literatură 1901 |
Succesor: Theodor Mommsen |