Iliada
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iliada este o epopee atribuită lui Homer, care pare a fi fost un aed din Ionia, din a doua jumătate a secolului VIII î.Hr., şi care a preluat în epopeele sale, Iliada şi Odiseea, tradiţii, fragmente şi motive din mituri vechi şi cântece populare.
[modifică] Intriga
În cele 24 de cânturi, însumând circa 15 000 de versuri, Iliada relatează fapte de vitejie excepţională făcute de eroi neînfricaţi, dintre care se detaşează despre Ahile. Acesta nu cunoaşte teama şi preferă o moarte glorioasă unei vieţi tihnite, însă este neîndurător, refuzând familiei duşmanului său până şi consolarea de a-i preda corpul acestuia. Îl umanizează însă prietenia pentru Patrocle.
Ahile întruchipează virtuţile eroului războinic. Spre deosebire de el, Hector detestă războiul şi nu luptă pentru glorie, ci pentru a-şi apăra cetatea; este iubitor de pace şi de raţiune. Figurile celor doi eroi reies şi din cuvintele pe care şi le adresează înainte de luptă - procedeu des folosit de Homer pentru caracterizarea personajelor, cuvintele lui Ahile sunt mânioase şi jignitoare, în timp ce Hector vorbeşte calm şi măsurat. Poetul îşi caracterizează eroii şi din câte un epitet frecvent legat de numele personajului respectiv, de exemplu "şoimanul Ahile".
Personajele sunt prezentate în mişcare, dinamismul fiind amplificat de imagini auditive referitoare la zgomotul bătăliei sau la zornăitul înfricoşător al armelor unui erou, ca în cazul lui Diomede, din fragmentul de mai sus. La prezentarea sugestivă a unei situaţii contribuie şi comparaţia, care la Homer este dezvoltată pe mai multe versuri.
În epopee, alături de eroi intervin şi zeii, conferind operei un caracter miraculos. Astfel, Atena îl apără pe Ahile de suliţa lui Hector, iar Apolo îl ascunde pe fiul lui Priam într-o ceaţă deasă spre a-l feri de mânia Peleianului.