Judeţul Ialomiţa (interbelic)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Judeţul Ialomiţa
Judeţul Ialomiţa în Regatul României
Provincie: Muntenia
Reşedinţa: Călăraşi
Populaţie:
 •Total 1930:
Locul
293.352 loc.
Suprafaţă:
 •Total:
Locul
7.095 km²
Perioadă de existenţă: '
Subdiviziuni: cinci plăşi

Judeţul Ialomiţa a fost o unitate administrativă în Regatul României. Reşedinţa judeţului era oraşul Călăraşi.

Cuprins

[modifică] Întindere

Judeţul cuprindea mare parte din actualulele judeţe Ialomiţa şi Călăraşi. Se învecina a vest cu judeţul Ilfov, la nord cu judeţele Prahova, Buzău şi Brăila, la est cu judeţul Constanţa iar la sud cu judeţul Durostor.

[modifică] Organizare

Teritoriul judeţului era împărţit în cinci plăşi: I. Plasa Călăraşi, II. Plasa Lehliu, III. Plasa Slobozia, IV. Plasa Ţăndărei şi V. Plasa Urziceni. Ulterior au fost înfiinţate: Plasa Căzăneşti, Plasa Dragoş Vodă şi Plasa Feteşti.

[modifică] Populaţie

Conform datelor recensământului din 1930 populaţia judeţului era de 293.352 de locuitori, dintre care 96,6% români, 2,5% ţigani, 0,2% evrei ş.a. Din punct de vedere confesional a fost înregistrată următoarea alcătuire: 99,3% ortodocşi, 0,2% mozaici, 0,1% romano-catolici ş.a.

[modifică] Mediul urban

În 1930 populaţia urbană a judeţului era de 34.260 de locuitori, dintre care 90,2% români, 6,0% ţigani, 1,3% evrei ş.a. Sub aspect confesional orăşenimea era alcătuită din 97,4% ortodocşi, 1,4% mozaici, 0,5% romano-catolici ş.a.