Sociologie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sociologia este ştiinţa socială ce studiază regulile sociale şi procesele care leagă şi separa oamenii, nu numai ca indivizi dar şi ca membri ai asociaţiilor, grupurilor şi instituţiilor. Termenul este un neologism inventat de Auguste Comte.
SOCIOLOGIA: este studiul vietii sociale umane, a grupurilor si societatilor. Este un demers indraznet si de mare responsabilitate intrucat subiectul ei este rezultatul propiului nostru comportament ca fiinte sociale. SOCIOLOGIA poate fi definita ca fiind studiul sistematic al societatilor umane, punand accent in special pe sistemele moderne industrializate.
A invata sa gandim in termeni sociologici inseamna a cultiva imaginatia. Munca sociologica depinde de ceea ce autorul american C.Wright Mills numea "imaginatia sociologica".
STRUCTURĂ SOCIALĂ: se referă la faptul că ansamblul social al vieţii noastre, nu constă doar în însuşiri întâmplătoare, de evenimente sau acţiuni; ele sunt structurate în moduri disticte. Se face o distincţie între scopul comportamentului – ceea ce intenţionăm să facem, să se întâmple şi consecinţele neintenţionale. Uneori acţiunile intreprinse cu un anumit scop au consecinţe care de fapt împiedică îndeplinirea acelui scop. Sarcina sociologiei e de a studia echilibrul rezultat dintre reproducerea socială şi transformarea socială la schimbările prin care trece aceasta. Fundalul pe care şi-au făcut apariţia originile sociologiei îl reprezintă seria de schimbări radicale produse de Revoluţia Franceză în 1879 şi Revoluţia Industrială în Europa. Factorul cheie a fost folosirea ştiinţei în locul religiei. În constituirea găndirii sociologice un rol important la avut autorul francez „Auguste Comte” , cel care a inventat cuvântul SOCILOGIE, el a folosit de fapt „fizică socială”. Credea că poate cunoşte societatea cu ajutorul ştiintei, şi o considera ultima ştiinţă care devia din fizică, chimie şi biologie.
Printre fondatorii clasici ai sociologiei se disting 6 personalitati: Auguste Comte, Karl Marx, Émile Durkheim, Ferdinand Tönnies, Vilfredo Pareto si Max Weber.
Karl Marx: a încercat şi el să explice schimbările care aveau loc în timpul Revoluţiei Franceze în societate. S-a concentrat legăturii dintre problemele economice şi instituţiile sociale. Schimbările erau legate de dezvoltarea capitalismului.
Émile Durkheim: autor francez după părerea lui sociologia pentru a deveni ştiinţă trebuia să studieze starea economiei şi influenţa religiei. Primul său principiu a fost că Socilogia „studiază faptele sociale ca nişte lucruri”. Credea că tot ceea ce susţine o societate sunt valorile şi obiceiurile împărtăşite de membrii ei. Diviziunea muncii înlocuieşte treptat religia. S-a ocupat de analiza suicidului, deşi se pot aduce obiecţii studiului lui Durkheim, acesta rămâne o lucrare clasică a cărei relevanţă pentru sociologie rămâne şi azi.
Max Weber: a studiat religiile din China, India şi Orientul Apropiat, comparând sistemele religioase Weber conchidea că anumite aspecte ale creştinităţii au influenţat puternic afirmarea capitalismului: şi consideră că e unul din factorii care determină schimbarea societăţii. Pentru el birocraţia e un mod de organizare a masei de oameni.
Michael Foucault şi Jürgen Habermas: fondatorii ai sociologiei clasice si cei mai importanti ganditori sociologi contemporani. M. Foucault se referea prin opera sa la studiile sale despre birocraţie, dezvoltarea închisorilor, spitalelor, şcolilor şi altor organisme cu largă răspândire. După Foucault exualitatea nu a existat dintotdeauna a fost creată în procesul dezvoltării sociale. Herbermas influenţat de Marx şi Weber, crede că nu societăţile capitaliste , schimbarea este permanent prezentă şi revine la conceptul de Anomie al lui Durkheim, dar în manieră nouă şi originală.
Anthony Giddens - Sociologie, Capitolul 1 Ce este sociologia?