Eco-anarhism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eco-anarhismul pretinde că mici sate ecologice (cu nu mai mult de câteva sute de locuitori) sunt un mod de organizare preferabil faţă de cel al civilizaţiei actuale, şi că infrastructura şi sistemele politice ar trebui reorganizate pentru a putea asigura crearea lor. Eco-anarhiştii afirmă că organizaţiile sociale trebuie proiectate pentru a funcţiona în armonie cu forţele naturii, mai degrabă decât împotriva lor.
Din literatura eco-anarhistă, una dintre operele cu cea mai mare influenţă este Ishmael, de Daniel Quinn, în care este prezentat un punct de vedere alternativ asupra istoriei umanităţii şi se propune un program de schimbare a stilului de viaţă actual în concordanţă cu noul punct de vedere.
Ceea ce diferenţiază eco-anarhismul de anarho-primitivism este importanţa pe care eco-anarhismul o dă satului ecologic şi capitalului său social. Pe de altă parte, anarho-primitivismul se concentrează mai degraba pe ideea de respingere a tehnologiei. Eco-anarhismul nu presupune o respingere totală a tehnologiei, unii eco-anarhişti considerând că tendinţa spre tehnologie, la fel ca şi limbajul, este o caracteristică specific umană.
Filosofia eco-anarhistă poate fi explicată ca o interpretare a unor adevăruri antropologice şi biologice. În cadrul acestei filosofii se afirmă adesea (vezi Daniel Quinn, Jared Diamond) că revoluţia agriculturală, care a început in Orientul Mijlociu acum aproximativ 10.000 de ani şi continuă până astăzi, nu este benefică vieţii.
În general, eco-anarhistul are o parere bună despre tipurile de organizari sociale cum ar fi tribul nu datorită conceptului de "Salbatic Nobil" şi a presupusei sale superiorităţii spirituale, ci deoarece aceste tipuri de organizări sociale, pur şi simplu par să funcţioneze mai bine decât civilizaţia actuală.