Aung San Suu Kyi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Daw Aung San Suu Kyi (născută pe 19 iunie, 1945 în Rangoon, Birmania, acum cunoscut ca Yangon, Myanmar) este o militanta pro-democraţie din Myanmar (fosta Birmanie) şi o opozantă a regimului militar exercitat in ţara sa natală. În 1990 devotată budistă a câştigat Premiul Rafto şi Premiul Sakharov pentru libertate în gândire. În 1991 ea a câştigat Premiul Nobel pentru Pace ca urmare a eforturilor ei paşnice şi non-violente împotriva regimului militar opresiv.
[modifică] Influenţe politice
Este fiica generalului Aung San, care a negociat independenţa Birmaniei faţă de Marea Britanie în 1947 şi a fost asasinat de către rivalii săi în acelaşi an. A studiat la Universitatea Oxford din Marea Britanie şi la Şcoala de Studii Orientale şi Africane, Universitatea din Londra. În timpul studiilor l-a cunoscut pe Michael Aris, un cercetator al culturii tibetane, care i-a devenit soţ, ei având doi fii, Alexander şi Kim.
Suu Kyi s-a întors în Myanmar în 1988 pentru a-şi îngriji mama bolnavă, găsindu-şi ţara răscolită de conflicte şi proteste. Grupuri largi de studenţi, călugări budişti şi oameni obişnuiţi organizaseră numeroase proteste în Rangoon şi în alte oraşe, revoltaţi de situaţia economică dezastruoasă a ţării şi de ignorarea constantă a celor mai elementare drepturi ale omului, sub dictatura generalului Ne Win şi a Partidului Programului Socialist Birmanez, dând naştere la ceea ce va rămâne în istorie ca "Mişcarea 8888" (8 august 1988) Din păcate însă, armata a intervenit în forţă şi, dupa unele estimări, aproximativ 10000 de oameni au fost ucişi. În urma evenimentelor, o nouă mişcare militară a preluat puterea.
Puternic influenţată de filosofia nonviolenţei a lui Mahatma Gandhi, Aung San Suu Kyi a intrat în politică pentru a lupta pentru democraţie şi, ca urmare, a fost arestată la domiciliu în 1989. În schimbul libertăţii, i s-a propus, în repetate rânduri, părăsirea ţării, dar aceasta a refuzat, conştientizând imposibilitatea unei reveniri ulterioare.
[modifică] Detenţia în Myanmar
În 1990, puterea militară a organizat alegeri generale, pe care partidul lui Aung San Suu Kyi, Liga Naţională a Democraţiei, le-a câştigat în mod decisiv, cu o majoritate de 82%. În mod normal, având în vedere rezultatul obţinut, ea ar fi trebuit să ocupe funcţia de prim ministru. Rezultatele nu au fost însă recunoscute, armata refuzând să cedeze puterea. Acest eveniment a determinat o reacţie internaţională şi a condus parţial la câştigarea Premiului Sakharov în acel an şi a Premiului Nobel în cel următor de către Aung San Suu Kyi. Ea a folosit banii primiţi (1,3 milioane US $) de la fundaţia Alfred Nobel pentru a înfiinţa un fond pentru sănătate şi educaţie în folosul poporului birmanez.
A fost eliberată din arestul la domiciliu în iulie 1995, cunoscut fiind faptul că o eventuală părăsire a ţării pentru vizitarea familiei în Marea Britanie ar fi fost şi definitivă pentru Suu Kyi, prin neacordarea permisiei de reintrare în ţară la revenire. Atunci când soţul ei, cetăţean britanic, a fost diagnosticat ca având cancer la prostată în 1997, guvernul a refuzat să îi acorde acestuia viza de intrare. Suu Kyi a rămas în Burma şi nu şi-a mai revăzut soţul. Acesta a murit în martie 1999. Ea rămâne separată de copiii ei, aflaţi in Marea Britanie. Desi fiul sau, Kim, s-a casatorit si are un copil, Aung San Suu Kyi nu şi-a cunoscut niciodată nora şi nepotul.
Suu Kyi a fost în mod repetat împiedicată să se întâlnească cu sustinatorii partidului ei, pentru ca în septembrie 2000, să fie din nou arestată la domiciliu. Pe 6 mai 2002, ca urmare a negocierilor conduse de Naţiunile Unite, ea a fost eliberată; un purtător de cuvânt al guvernului a afirmat că este liberă să plece "deoarece consideram că putem avea încredere unii în ceilalţi". Aung San Suu Kyi a proclamat "Un nou început pentru ţară!". Cu toate acestea, pe 30 mai 2003, caravana ei a fost atacată în satul nordic Depayin de o grupare plătită a guvernului, care a rănit şi ucis mai mulţi dintre susţinătorii ei. Aund San Suu Kyi a supravieţuit atacului cu ajutorul şoferului ei, KO Kyaw Soe Lin, dar a fost arestată până să ajungă la Ye-U. A fost închisă în închisoarea Insein în Yangon. După o operaţie chirurgicală în septembrie 2003, ea a fost din nou plasată sub arest la domiciliu în Yangon, unde se află in prezent.
[modifică] Sprijin internaţional
Pe 2 decembrie 2004, Statele Unite au făcut presiuni asupra guvernului birmanez pentru eliberarea liderului opoziţiei parlamentare, Aung San Suu Kyi după un anunţ recent care susţinea extinderea termenului de arest la domiciliu.
Pe 17 iunie 2005, mai multe ţări ale lumii au organizat proteste la sediile ambasadelor Myanmar, în cinstea zilei de naştere a lui Suu Kyi, care a împlinit 60 de ani.
În 2001, formaţia irlandeză U2 a lansat melodia Walk On, dedicat lui Aung San Suu Kyi. Melodia a fost interzisă de guvernul birmanez. În timpul concertelor din Londra şi Glasgow (19 iunie, respectiv 21 iunie 2005 ), U2 a dedicat melodia Running to Stand Still lui Aung San Suu Kyi. Şi alţi artişti cum ar fi Coldplay, R.E.M. şi Damien Rice au sprijinit cauza lui Aung San Suu Kyi. In 2004, in SUA si Canada a fost lansat albumul-compilatie "For the lady", incluzand melodii cantate de U2, REM, Avril Lavigne, Pearl Jam, Matchbox 20 si altii, dedicat lui Aung San Suu Kyi si eforturilor sale pentru democraţie.
Viaţa lui Suu Kyi este prezentată în filmul lui John Boorman din 1995 "Dincolo de Rangoon" (Beyond Rangoon), rolul principal fiind jucat de Patricia Arquette.
Aung San Suu Kyi a fost numită membru de onoare al Institutului pentru Democraţie şi Asistenţă Electorală (International IDEA) încă de la arestarea ei şi a primit sprijin din partea organizaţiei în vederea eliberării sale.
1976: B.Williams, Corrigan | 1977: AI | 1978: Sadat, Beghin | 1979: Maica Tereza | 1980: Esquivel | 1981: UNHRC | 1982: Myrdal, García Robles | 1983: Wałęsa | 1984: Tutu | 1985: IPPNW | 1986: Wiesel | 1987: Arias | 1988: Forţele Naţiunilor Unite pentru Menţinerea Păcii | 1989: Dalai Lama | 1990: Gorbaciov | 1991: Suu Kyi | 1992: Menchú | 1993: Mandela, de Klerk | 1994: Arafat, Peres, Rabin | 1995: Conferinţa Pugwash, Rotblat | 1996: Belo, Ramos Horta | 1997: ICBL, J.Williams | 1998: Hume, Trimble | 1999: MSF | 2000: Kim DJ Lista completă:
Laureaţii 1901–1925 | Laureaţii 1926–1950 | Laureaţii 1951–1975 | Laureaţii 1976–2000 |Laureaţii (2001-) |