Gilgamesh
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gilgamesh
Legenda puternicului si tiranicului rege al orasului Uruk, Gilgamesh, care a plecat în cautarea nemuririi, este unul dintre cele mai vechi poeme epice din literatura omenirii. Compusa în jurul anului 2000 î.Hr. si scrisa pe 12 tablite de lut, naratiunea a fost descoperita de abia în sec. XIX, tradusa cu mari dificultati si reasamblata. Probabil de origine sumeriana, dar absorbit si adaptat de civilizatiile succesive ale Mediteranei orientale, poemul contine multe elemente mitologice care vor aparea în literaturile si traditiile mitologico-religioase ale civilizatiilor ulterioare, inclusiv în corpusul vetero-testamentar (Biblia).
Potrivit mitului, la solicitarile cetatenilor oprimati ai Uruk-ului, zeii le-au trimis acestora o creatura uriasa, un salbatic, pe Enkidu, pentru a-l provoca la lupta corp la corp pe regele Gilgamesh, care îi tiraniza si le necinstea fiicele. Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clara de nici o parte, astfel încât Gilgamesh si Enkidu au devenit prieteni nedespartiti. Cei doi au calatorit, au fost partasi la nenumarate aventuri, si-au dovedit eroismul si curajul înfruntând creaturi fantastice periculoase, fapte care le-au dus faima peste mari si tari. Prietenia dintre Gilgamesh si Enkidu era atât de strânsa încât a deranjat inclusiv divinitatile care, asemeni zeitei Ishtar, protectoarea Uruk-ului, încearca sa-i desparta, ispitindu-l pe Gilgamesh cu declaratii de iubire. Când însa acesta o respinge cu agresivitate si trufie, zeita se razbuna ucigându-i prietenul iubit. Atunci regele cel vestit se confrunta pentru întâia oara cu pierderea ireversibila a celei mai dragi fiinte de pe pamânt si cu implacabilul destin al oamenilor, supusi inevitabil mortii. Neconsolat, puternicul Gilgamesh pleaca în cautarea nemuririi, despre care aflase ca i-a fost acordata de catre zeii eterni în mod exceptional unui singur om, înteleptul Utnapishtim, supravietuitorul Marelui Potop, cu care divinitatile pedepsisera umanitatea. Traditia despre Utnapishtim se va regasi mai târziu în Biblie în relatarile despre Noe si arca sa cea vestita, care a înfruntat Potopul, salvând omenirea. Utnapishtim îi ofera cheia accesului la nemurire – o planta aflata pe fundul marii. Dar în final eroul nu o va obtine, el esuând la testul initiatic la care l-au supus zeii si reafirmând prin aceasta conditia vremelnica, limitata si în ultima instanta desarta a omului, incapabil a se masura cu patronii sai divini. Gilgamesh se întoarce în lumea oamenilor, al carui exponent este, resemnându-se sa construiasca lucruri la fel de efemere ca si el.
Aceasta saga a fost profund studiata în antichitate. Chiar scriitorii biblici par sa fi fost inspirati de prietenia celor doi eroi mesopotamieni atunci când au povestit despre relatia dintre David si Ionatan. La fel, multi scriitori elini au adaptat aventurile lui Gilgamesh si Enkidu pentru a accentua strânsa legatura dintre eroii razboiului troian Achile si Patrocle. Si nu exageram atunci când afirmam ca acest cuplu de eroi constituie unul dintre arhetipurile fundamentale ale mentalitatii umane – „arhetipurile inconstientului colectiv”, cum le numea Jung – care se regaseste în toate traditiile popoarelor, pâna astazi. Amintiti-va macar de modernele seriale de televiziune care evoca aventurile legendare ale altor cupluri celebre de eroi, Hercule si Iolau, Xena si Gabrielle – si chiar orice cuplu teribilist si plin de umor de politisti justitiari...