Imagine:Russu decameron3 1m.jpg
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Russu_decameron3_1m.jpg (22KB, tip MIME: image/jpeg
)
Interpretarea DECAMERONULUI de catre PETRU RUSSU in 100 de Gravuri
Alexandru BALACI Academician, profesor doctor docent, vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor di R. S. Romania, Critic de arta; Bucuresti 1985
Personalitatea lui Giovanni Boccaccio este esential artistica, marele narator italian situindu-se in aria celor care considera literatura si artele drept o activitate suficienta pentru o justificare integrala a existentei. El vrea sa curete arta de orice finalitate care nu ar servi estetica acestor zone terestre. Dupa cum el se demonstreaza a fi apt pentru a primi imensul patrimoniu al spiritualitatii antropomorfice a Antichitatii. Vasta sa curiozitate intelectuala, simptom nealeatoriu al aurorelor Renasterii, l-a purtat si spre mai putin cunoscuta cultura elena. Eruditia demonstrata, in lucrari multiple, pasiunea exceptionala pentru aprofundarea clasicilor l-au orientat spre o noua conceptie, echivalenta cu intoarcerea ochiului din ceruri spre pamint, cu trairea intensa, cu exaltarea omului ca o fiinta armonica psihofizica, cu neuitarea trupului pe care il chinuisera, in renuntari, ascetii evului de mijloc. El incearca si calea indrazneata de a evada din padurea intunecata a alegoriilor si simbolurilor in ale carui meandre ratacisera atitia scriitori ai originilor literaturii italiene. Universul sau estetic este orientat de axele cardinale ale realitatii si adevarului care se descopera integral dupa indepartarea valurilor aparentelor. Opera sa se revendica de la contemporaneitate, reflex profund al noii eruditii umane, analizata cu ochii noi ai introspectiei realiste. In felul acesta in vasta comedie umana a DECAMERONULUI, Giovanni Boccaccio scrie cartea vietii, cartea bucuriei si a naturii, proclamind, implicit, un mare protest impotriva a tot ce este constringator in lume. In arhitectura, atit de ferm construita a viguroasei sale opere, iubirea devine sentimentul tutelar, o lege a naturii care se impune oricarei existente. Marele afresc al sfirsitului evului mediu este o celebrare a vietii, de catre un spirit care isi exprima profunda intelegere despre o lume noua care se vesteste la orizontul apropiat. Lauda simturilor, lauda ratiunii sint manifestari ale unei noi spiritualitati. Viata nu mai este determinata de invocarea ajutorului divinitatii crestine tutelare, ci considerata o actiune continua, in care omul isi demonstreaza energia apta pentru a infrunta destine si a cuceri noi valori. Lumea noua, lumea laica a DECAMERONULUI, nu mai poate fi substituita de vreo alegorie crestina. Figurile terestre ale DECAMERONULUI joaca pe o scena vasta jocurile vietii adevarate, de la nastere pina la moarte. Elementele profane ale unei esemenea vaste reprezentari coplesesc reminiscentele teologale. In comedia umana a lui Boccaccio predomina hohotul de ris a carui sonoritate va rasuna peste secole.
Iubirea este forta dominanta a universului si legii ei ii sint supuse toate creaturile firii. Personajele multiple nu privesc spre ceruri platonice, ci spre pamintul care poarta florile si fructele catre primavara imbratisarii generale. Dar iubirea nu este patima oarba, exclusiv instinctuala, animalitate senzuala, un simplu freamat senzorial, ci si pasiunea in stare sa innobileze conditia umana. Ea poate dinamiza intregile virtuti, uneori latente, ale indragostitului, care dovedeste pina la urma ca iubirea poate sa creeze ”la grandezza dell’animo”. Estetica lui Boccaccio nu este niciodata gratuita. Autorul nu se complace in obscenitate si detractorii care s-au oprit mai ales asupra caracterului ”licentios” al naratiunilor din DECAMERON nu au putut sa remarce ca Giovanni Boccaccio nu a facut opera de pornografie, nu a accentuat violenta senzualitatii in aspectul ei cel mai brutal care poate injosi pe om. Dimpotriva, a cautat sa transfigureze in arta jocul acesta suprem al vietii, care este atractia sentimentelor si instinctelor intre oameni. De altfel chiar in nuvelele cele mai ”indraznete”, ceea ce acorda satisfactie suprema autorului nu este interesul coborit spre zonele inferioare ale senzualitatii, ci jocul rafinat al fortelor intelectuale puse in miscare pentru cucerirea iubirii. Boccaccio inclina balanta cartii sale spre predominarea trupului pentru a-si lua o puternica revansa asupra ascetismului care mortificase lumea. Ritmul unei exceptionale vitalitati pulseaza in fiecare erou al cartii, impingind singele nou al bucuriei care fusese uitata de oameni in primul mileniu al noii lor istorii. In reprezentarea materiei senzuale, Boccaccio urmareste comandamentul primordial al vietii care se manifesta tumultuos. Un vast curent de simpatie este prezent in paginile celei mai natural umane opere a literaturii italiene, simpatie pentru om si manifestarile lui.
Cu o asemenea vasta simpatie si adevarata estetica, s-a apropiat de personajele DECAMERONULUI graficianul romin PETRU RUSSU, incercind sa le portretizeze in formarea vitala a devenirii lor pe pamint, dincolo de normele rigide ale ascetismului religios. Sutele de siluete din fresca sa grafica urmaresc o linie de arta senina, dincolo de abstractiune, intr-o zona a bucuriei celei mai omenesti posibile. O lege dinamica a actiunii continue face sa defileze, in fata celui care priveste, hora personajelor, intr-un loc liber al fanteziei de arta, intr-o cautare a unitatii in varietate. Pe nucleele tematice ale DECAMERONULUI, ilustratorul romin a filigranat un arabesc colorat si dinamic, asupra caruia iradiaza lumini existentiale. Ca un artizan florentin, PETRU RUSSU cizeleaza in subtile linii armonice simetriile textuale ale capodoperei italiene, revendicindu-se de la o coerenta ludica, la o tenacitate incordata permanent. Tensiunea naratiunii este echivalata de incordarea grafica, in convergenta catre o corespondenta nealeatorie. Graficianul mai incearca cu flexibilitate sa redea tonalitate si nuante generate de o atit de complexa materie de arta. Intensul cromatism al abstractiilor trimite spre manuscrise ale trecutului in care miniatura colorata viu facea sa ”surida” orice pagina. Simbologia unui erotism intens in care protagonistii iubirii pot deveni, emblematic, flori ori pasari, este o demonstratie clara a unei intelegeri stilistice originale a structurilor de cristal ale DECAMERONULUI. Exista impresia ca artistul a incercat o proprie desfatare estetica atunci cind si-a elaborat, cu libera, ludica fantezie, ramele si apele oglinzilor in care a cautat sa rasfringa marele mozaic literar al DECAMERONULUI, capodopera a vietii si iubirii nemuritoare.
![]() |
|
Istoria imaginii
Legendă: (actuală) = versiunea curentă a imaginii, (şterg) = şterge această versiune veche, (rev) = revino la această versiune veche.
Apăsaţi pe dată pentru a vedea versiunea trimisă la data respectivă.
- (şterg) (actuală) 3 septembrie 2005 00:28 . . Petru (Discuţie | contribuţii) . . 169x200 (22,212 octeţi) (Interpretarea DECAMERONULUI de catre PETRU RUSSU in 100 de Gravuri Alexandru BALACI Academician, profesor doctor docent, vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor di R. S. Romania, Critic de arta; Bucuresti 1985 Personalitatea lui Giovanni Boccaccio este)
- (şterg) (rev) 3 septembrie 2005 00:26 . . Petru (Discuţie | contribuţii) . . 169x200 (22,212 octeţi) (Interpretarea DECAMERONULUI de catre PETRU RUSSU in 100 de Gravuri Alexandru BALACI Academician, profesor doctor docent, vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor di R. S. Romania, Critic de arta; Bucuresti 1985 Personalitatea lui Giovanni Boccaccio est)
- Modifică acest fişier folosind o aplicaţie externă
Vedeţi instrucţiuni de instalare pentru mai multe informaţii.
Legăturile imaginii
Nici o pagină nu se leagă la această imagine.