Lajos Windischgrätz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Prinţul Lajos Windischgrätz Windisch-Graetz, Windisch-Grätz n. (Krakkó) Cracovia Polonia, 10 octombrie 1882 -d Viena 3 februarie 1968. Provine dintr-o familie foarte bogată. În 1904-1905 a luat parte la războiul Ruso-Japonă, pe 1912 la Sofia a luat parte în războiul Turco-Bulgară. Între 1916-1918 deputat în parlamentul ungar, din ianuarie 1918 a fost desemnat de regele Carol al IV-lea al Ungariei ca consilierul confident al regelui, din 25 ianuarie 1918 pănă în 25 octombrie 1918 ministrul transportului şi ministrul apărări comun, mai tărziu ministrul războiului. şi ultimul ministru comun de externe. După proclamarea ungariei ca republică de Mihály Károlyi şi revoluţia Mîja-de-Toamnă a trăit în Elveţia.

În 1920 s-a întors acasă în Ungaria şi a fost martor la procesul lui Mihály Károlyi în ani 1920-1922 s-a întors la funcţia de consilier al regele Carol, mai tărziu era condamnat 4 ani la închisoare. În 1932 a primit cetăţenia Germană. Din 1933 a fost agentul Gestapo a încercat s-ăl prindă pe Mihály Károlyi în Berlin fără succes. Mai tărziu s-a dus în Austria, unde şi-a scris memoriile din ungaria începănd cu anul 1920);

Vom roten zum schwarzen Prinzen (Berlin, 1920); Mémoires du prince (Paris, 1923); My Memoires (Boston, 1921); Ein Kaiser kämpft für die Freiheit (Wien–München, 1957); Helden und Halunken. Selbsterlebte Weltgeschichte 1899–1964 (Wien–München, 1965). Strache Gusztáv: intră în vorbă de acuzare, în 20 iunie 1926. a fost vinovat de comitere de infracţiuni (criminalitate) bani falşi a falsificat bani şi indroducerea fascistă în ungaria (Budapesta 1926). Mihály Károlyi împotriva lumii (München, 1922); sistemul fascist introdus în ungaria a scris din cercetăriile sale nobilul Dezső, 1956 Budapesta.