Op art
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Serie de articole despre artă
|
Istoria artei |
Arta preistorică |
|
Arta antică |
Arta medievală |
Arta occidentală |
Arta contemporană |
|
Arta etnografică |
|
Op art (din engleză: Optical art) reprezintă o direcţie în arta modernă care face din percepţie, din condiţia vizuală a operei un principiu de formare şi existenţă a creaţiei. Metoda de bază constă în folosirea formelor geometrice abstracte şi a suprafeţelor colorate, pentru a provoca în ochii privitorului efecte de mişcare şi vibraţie prin tehnica iluziilor optice. Înglobată adeseori în "Kinetic Art" sau "Cinetism", Op arta îşi are rădăcinile în preocupările futurismului şi constructivismului de redare a mişcării, ca şi în cercetările percepţiei întreprinse de Piet Mondrian sau de artiştii de la Bauhaus.
Un precursor al Op artei poate fi socotit Adolf Fleischmann, prin folosirea efectului de vibraţie a culorilor şi simbioza dintre formă şi culoare.
Termenul de "Op art" apare pentru prima dată în Time Magazine din octombrie 1964, dar una dintre primele manifestări ce anunţă noua mişcare şi consacră pe câţiva dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai ei - în primul rând Victor Vasarely şi Jesús-Rafael Soto - este expoziţia din 1955, deschisă la Galeria Denise René din Paris.
În "Manifestul galben" al acestei expoziţii se foloseşte termenul plastic-cinetism, care va fi înlocuit de Optical art şi, mai scurt, Op art. Importante în evoluţia acestui curent sunt expoziţiile "Noua tendinţă", deschisă în 1964 la Paris, şi "The Responsive Eye" ("Ochiul sensibil"), organizată în 1965 la Muzeul de Artă Modernă din New York.
Op art se defineşte tot mai precis ca un mod de acţiune al ambianţei, prin expresia creaţiei, asupra ochiului şi - în general - asupra sensibilităţii umane. În atmosfera încărcată a aşezărilor moderne, lucrările artiştilor din această mişcare provoacă un şoc vizual - procedeu exploatat în afiş de modalităţile publicităţii prin imagine -, care reţine atenţia privitorului şi face posibilă transmiterea mesajului conţinut în structura respectivei opere.
Alături de Vasarely şi Soto, printre cei mai de seamă artişti ai mişcării Op art se mai pot cita englezii Bridget Riley, Jeffrey Steele, Peter Sedglei, americanii Richard Anuszkiewicz, Reginald Neal, venezuelenii Carlos Cruz-Diez, Martha Boto, brazilianul Almir Mavignier, francezul François Morellet, lituanianul Youri Messen-Jaschin, germanul Wolfgang Ludwig, iar în timpurile mai recente elveţienii François Beaudevin şi Philippe Decrauzat.
[modifică] Bibliografie
- Ronald Carreher şi Jacqueline Thurston: Optical Illusions and the Visual Arts, Londra, 1966
- Cyril Barrett: An Introduction to Optical Art, Londra, 1971
[modifică] Link
- [1]"Jesus Rafael Soto"
- [2]"Cruz Diez"
- [3]"Youri Messen-Jaschin Op art"
- [4]"Youri Messen-Jaschin Op art"
- [5]"Julio Le Parc"
- [6]"Zanis Waldheims dedicated website"