Istorie muzicală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Muzica în perioada Barocului
Barocul muzical are 3 perioade: -incipient -median -tîrziu.
Caracteristici: Înlocuirea muzicii vocale cu cea instrumentală; Grija de a crea sunete mai perfecţionate; În domeniul instrumentaţiei apar noi instrumente muzicale cum ar fi cele de percuţie,noi instrumente de suflat,etc.
Suita baroca este caracterizată prin contrast tematic şi unitate tonală.Ea este formată din dansuri:sarabandă,allemandă,gigă,courantă,rondeau,bouree,poloneză.
Concertul din această perioadă se numeşte grosso şi are două grupe de instrumente:soli şi tutti.
Sonata este de două feluri: da chiesa(religioasă)
da camera(laică)
Preludiul are plan tonal inconstant
Fuga este monotematică iar ca structură se împarte in două sau trei secţiuni: expoziţie, divertisment şi eventual repriză sau încheiere.
Se compun ,de asemenea opere,oratorii,pasiuni. Compozitorii acestei perioade sunt binecunoscuţii Johann Sebastian Bach,Georg Friedrich Händel,Antonio Vivaldi,Arcangelo Corelli s.a.
[modifică] Orchestra simfonică
Instrumentele de suflat din lemn sunt:flaut,clarinet,oboi,fagot.
din alamă:trompetă,trombon,corn,tubă,saxofon,corn englez
Instrumente cu coarde:vioară,violă,violoncel,contrabas
Instrumentele de percuţie sunt:trianglu,toba,gong,timpan,talgere
Faţă de dirijor,instrumentele cu coarde se află poziţionate chiar în faţa acestuia,pe rînduri,de la stînga la dreapta.Urmează instrumentele de suflat,în spatele celor cu coarde şi apoi,în spatele acestora cele de percuţie.Instrumentele de suflat din alamă au o sonoritate foarte puternică,de asemenea cele de percuţie.De aceea ele se folosesc în număr mai redus faţă de instrumentele de suflat din lemn şi instrumentele cu coarde.