Filozofie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Filozofia (filosofia) (gr. φιλοσοφια, philein şi sophia, dragoste de înţelepciune): disciplina autonomă a culturii având ca obiect cunoaşterea formelor şi proceselor gândirii. Filozofia este o modalitate de gândire şi investigare, formată dintr-un ansamblu de noţiuni şi idei, care tinde să cunoască şi să înţeleagă sensul existenţei sub aspectele sale cele mai generale, o concepţie generală despre lume şi viaţă.

Cuprins

[modifică] Ce este filozofia?

Rodin, "Gânditorul"
Extinde
Rodin, "Gânditorul"

Filosofia este una din principalele forme ale manifestării spiritului uman. Întrebarea cum se poate defini filosofia este chiar şi ea una filosofică. Pentru introducerea conceptului putem spune că este studiul înţelesurilor şi justificărilor sau credinţelor despre cele mai generale sau universale aspecte ale lucrurilor, un studiu care nu este realizat prin experimente şi observare atentă, ci prin formularea problemelor şi oferirea soluţiilor lor, argumentarea soluţiilor oferite şi discuţia dialectică a tuturor acestora. Filosofia studiază concepte generale precum existenţa, bunătatea, cunoaşterea sau frumuseţea. Pune întrebări precum "Ce este bunătatea, în general?" sau "Este cunoaşterea posibilă ?". În termeni generali, filosofia este studiul critic, speculativ sau analitic al exteriorului şi interiorului în plus faţă de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemenea subiecte.

Perspectiva propusă de filozofie este una:

  • totalizatoare (reflectă ansamblul cunoaşterii umane, realitatea obiectivă, subiectivă, sensul lucrurilor, problemele şi fenomenele)
  • auto-reflexivă (reflecţia personală şi autonomă vizează edificarea sinelui)
  • antropocentrică (cunoaşterea este o relaţie între subiectiv şi realitatea obiectivă)
  • axiologică (stabileşte trepte sau priorităţi valorice în elaborarea sensurilor)

[modifică] Tematica majoră a filozofiei:

  • Existenţa şi devenirea
  • Realitatea fizică şi esenţa lumii
  • Spaţio-temporalitatea
  • Unitatea şi infinitatea
  • Libertatea şi determinismul
  • Necesitatea şi întâmplarea
  • Adevărul
  • Valoarea
  • Cauzalitatea şi finalitatea
  • Cultura şi civilizaţia
  • Problema fericirii
  • Omul şi condiţia umană

[modifică] Ramuri, problematici şi orientări ale filozofiei:

  • Ontologia (teoria existenţei): studiul fiinţei în sine; în existenţialism, studiul existenţei în general.
  • Gnoseologia (teoria cunoaşterii): studiul fundamentelor cunoaşterii.
  • Logica: studiul raţionării în sine, abstracţie făcând de materia la care se aplică şi de procesele psihologice.
  • Axiologia (teoria generală a valorii): studiul esenţei valorilor, al genezei, ierarhizării şi relaţiilor dintre ele.
  • Epistemologia: studiul limitelor cunoaşterii umane, ale raţiunii şi intelectului.
  • Etica: studiul fundamentelor şi principiilor morale.
  • Estetica: studiul principiilor şi expresiilor frumosului.
  • Filozofia ştiinţei
  • Filozofia culturii
  • Filozofia socială
  • Antropologia filozofică

Jacques-Louis David - "Moartea lui Socrate"

[modifică] Metode de filozofare

(varietatea metodologică oferind un ansamblu de principii şi reguli ale cunoaşterii filozofice):

[modifică] Stilurile sau manierele de filozofare

(varietatea stilistică în care a fost exprimată filozofarea):

  • sistemul
  • eseul
  • esopicul literar
  • dialogul
  • oralitatea
  • poemul
  • jurnalul
  • corespondenţa

[modifică] Istoria filozofiei:

Raffael - "Şcoala de la Atena"

- Filozofia antică: apare aproape concomitent în intervalul secolelor VII-VI î.e.n., în Europa (Grecia) şi în Orient (China sau India).

- Filozofia medievală: perioadă începând - simbolic - de la anul 529 e.n., când ultima şcoală de filozofie din Atena este desfiinţată, şi cuprinzând mileniul (sec. VI-XVI) care pune capăt antichităţii, marcând într-un mod inedit reprezentarea şi structurile de reflecţie asupra lumii.

Europa - filozofi
Extinde
Europa - filozofi

- Filozofia modernă: între secolele XVI şi XIX, cuprinzând perioada Renaşterii, a Luminilor şi zorii epocii industriale.

- Filozofia contemporană: perioada, ulterioară neohegelianismului şi postkantianismului, care marchează apariţia unor noi premise filozofice: pozitivismul, existenţialismul, materialismul senzualist, realismul idealist şi filozofia vieţii, circumscrisă foarte larg începând cu secolul XIX până în zilele noastre.

[modifică] Vezi şi

Legături externe

Portal Portal Filozofie