Poesie siciliane (Ignazziu Maiorana)

From Wikipedia

La trebbia Lu tiraru sutta li roti di la trebbia ’n-milli pizzudda.

Lu frumentu fu mitutu ma la matri cerca ancora nta lu pani comu po’ essiri lu sapuri di so’ figghiu.

La poltrona Onorevoli o pussidenti, avvocati o prisidenti, nutara o generali, ministri o industriali, direttura o commissari, duttura o primari, la manìa ci l’hannu in tanti; è modu d’essiri ’mportanti: la cravatta firmata, la cammira ’ncartata, la segretaria truccata, la scrivania “blindata”, la mugghieri ’ncurniciata…

Ma ’na cosa accumuna sti “prìncipi” e sti “baruna”: chiù ’mbottita hannu la poltrona chiù ’mpunenti si senti la pirsuna. Poi, macari, stànnuci vicinu, vali menza lira o un quattrinu; t’adduni, nto chiù bellu, comu si po’ vestiri di poltrona nu sgabellu.

Risacca

Respira lu mari, e ddu iri e viniri di l’unni batti lu scurriri di lu tempu. L’ansimari di l’abissu è na timpesta di rivugghi chi stagghianu nta li scogghi.

Poi si placa la risacca e respira lu mari. Ancora iri e turnari, scumpariri e rispuntari, avanti e n’arreri… finu a durmiri.