Storia dâ Sicilia

From Wikipedia

Na carta antica dâ Sicilia (versu lu 1600)
Enlarge
Na carta antica dâ Sicilia (versu lu 1600)

La storia dâ Sicilia si pò dividiri in èbbichi assai pricisi, sinnati di li nvasioni chi l'ìsula subbìu di l'antichità a òi.

Ìndici

[cancia] Preistoria

Vidi puru: Sicilia (pristoria).

Atturnu ô millenniu X a.C. l'omu ntâ Sicilia era prisenti appressu la Grutta dû Ginuvisi nni l'Ìsula di Livanzu, appressu ô Munti Pilligrinu nnâ grutta di l'Addaura, e appressu lu Gulfu di Casteddammari, nnâ grutta di l'Uzzo, appressu la grutta di San Tiudoru a Acquiduci 'n pruvincia di Missina.

Di l'èbbica dû brunzu sunnu nutati cumunità appressu Notu, Thapsos e nnâ zona di Milazzu.

Ntô tardu piriudu di l'èbbica dû bronzu, li Micinei ncrisi pi mutivi pulìtici e ecunòmici, accuminzaru a scumpariri dâ scena miditirranea. Ô sò postu arrivaru dû nord àutri pòpuli. Ellanico di Mitilene, narra dî Siculi e dî Ausoni, scacciati di l'Enotri versu ô 1260 a.C..

Ntra lu sèculu XIII a.C. e lu sèculu VIII a.C. (piriudu pricidenti a l'arrivata dî Greci 'n Sicilia), l'ìsula era spartuta tra quattru pòpuli: li Siculi, li Sicani, li Èlimi e li Finici

[cancia] Èbbica greca

Vidi puru: Sicilia (èbbica greca).

L' èbbica greca n Sicilia cuincidi quasi esattamenti cû piriudu dâ Grecia clàssica e va di la fini di l'uttavu sèculu a.C. câ funnazzioni dî primi culonî â fini dû terzu sèculu a.C. e la cunquista rumana di Sarausa.

In russu, la culunizzazzioni greca dâ Sicilia tra l'VIII e lu VI sèculu a.C.
Enlarge
In russu, la culunizzazzioni greca dâ Sicilia tra l'VIII e lu VI sèculu a.C.

Secunnu Tucìdidi, li Calcidisi, cu a capu Teocli, fôru li primi greci ca vìnniru ‘n Sicilia e frabbricaru la prima culonia greca chiamata Naxos, versu lu 735 a.C. Picca tempu doppu vìnniru li Corinzi e frabbricaru Sarausa vicinu li terri margigni di Siraca. Un pòpulu vinutu di Creta frabbricau Gela e doppu, versu lu 580 a.C, Girgenti, chi lu pueta Pindaru chiamau la cchiù bedda cità di li murtali. Zancle canciau nomu e addivintau Missina nta lu 491 a.C., picchì fu accupata di un pòpulu scappatu di priggiunìa chi avìa origginatu a Messena nta la Grecia.

[cancia] Èbbica rumana

Vidi puru: Sicilia (èbbica rumana).

L' ébbica rumana dâ Sicilia si pò fari accuminzari ntô 227 a.C. Duranti li guerri pùnichi li rumani tràsinu 'n Sicilia, e picca a picca bàttinu li cartagginisi a ovest e li greci ntê costi urientali.

Cuvirnata di nu prituri e di dû chisturi, la Sicilia è la prima pruvincia rumana. Grazzî ê dazzi 'n natura chi la Sicilia paia a Roma, l'ìsula assicura un quartu dî furnituri agrìculi chi agghìcanu ntâ capitali. L'ìsula nti stu pirìudu è sfruttata pi lu granu.

Ciciruni, priparannu l'accusa contra Verri, visita la Sicilia e cunstata chê sò occhi li dammaggî dâ pulìtica di supraffazzioni di Verri.

Di l'èbbica rumana restunu in Sicilia assai munumenti. Lû Teatru Grecu-Rumanu di Taurmina è unu di l'esempi cchiù mpurtanti. Ma l'anfiteatru rumanu di Sarausa e la Villa dû Casali a Chiazza sunnu puru esempi di architittura rumana in Sicilia assai rapprisintativa.


[cancia] Èbbica gòtica

Vidi puru: Sicilia (èbbica gòtica).

In Sicilia, comu ntô restu di lu mpiru rumanu d'uccidenti la fini di lu mpiru rumanu cuincidìu cu li nvasioni barbari. Ntô 468 li Vànnali pigghiaru lu cuntrollu dâ Sicilia. Truvaru na terra rilativamenti sviluppata dû puntu di vista ecunòmicu, e cristianizzata. Puru ca doppu la divisioni di lu mpiru rumanu la Sicilia facìa parti ufficiarmenti di lu mpiru d'uccidenti, l'ìsula fu nfluinzata culturalmenti supratuttu dî bizzantini. Chistu era na cunziquenza dû fattu ca 'n Sicilia la civilizzazzioni greca e la lingua greca èranu ancora assai diffusi ntâ pupulazzioni, chi pi quarchi sèculu avìa statu rumanizzata a forza.

Lu regnu ostrogotu.
Enlarge
Lu regnu ostrogotu.

L' Ostrogoti cunquistaru la Sicilia ntô 491 sutta Tiuduricu. Lu regnu di Tiuduricu purtau la civilizzazzioni ostrogota ô sò màssimu. Tuttavia l'Ostrogoti àppiru a difènnirisi di l'attacchi bizzantini, comu chiddu di Belisariu, chi ntirruppi lu duminiu ostrogotu dâ Sicilia tra lu 535 e lu 549. Doppu l'asseggiu di Roma dû 549, l'Ostrogoti duminaru 'n Italia e 'n Sicilia ancora pi dui anni nzinu ô 551 quannu lu re ostrogotu Totila fù poi battutu dû ginirali bizzantinu Narseti mannatu di Giustinianu a libbirari l'Italia.


[cancia] èbbica bizzantina

Vidi puru: Sicilia (èbbica bizzantina).

L'ébbica bizzantina in Sicilia cuminza cu la cunquista dâ Sicilia all'Ostrogoti ntô 551, e si finisci cu l'uccupazzioni arabbaSicilia, cuminzata a Mazzara ntô 827 e cumpritata ntô 878 cu la cunquista di Sarausa e quarchi annu doppu Catania e Missina. Pi tuttu stu pirìudu la Sicilia fici parti di lu mpiru bizzantinu. La prisenza e la cultura bizzantina supravvissi pi tuttu lu piriudu àrabbu grazzî â na rilativa tulliranza armenu nzinu a libbirazzioni nurmanna â fini di lu dudicèsimu sèculu

Na chiesia bizzantina a Castigghiuni
Enlarge
Na chiesia bizzantina a Castigghiuni

La Sicilia nta ddì sèculi era na terra di fruntera. Siddu finu a Custanti II la principali prioccupazzioni dû cuvernu bizzantinu era di difènniri l'isula dê barbari vinuti dû nord, doppu la morti di Mecèzziu, la Sicilia fu minazzata puru dê mussulmani, chi pruvarru a tràsiri ripitutamenti e sacchiggiaru la cità di Sarausa ggià ntô 669 o 670.

La fini dâ duminazzioni bizzantina dâ Sicilia è liata â vicènna di Eufemiu, nu ginirali bizzantinu, secunnu certuni vìttima dûn complottu. Li tassi dumannati dê bizzantini èrunu assai àuti, e iddu, assai carismaticu, versu lu 823 riniscìu a fàrisi elegghiri mpiraturi, cuntrullannu na Sicilia chi si vulìa nnipinnenti dû controllu bizzantinu. Quannu li bizzantini ripigghiarru lu controllu dâ Sicilia, Eufemiu dumannau l'aiutu di l'àrabbi di Karouian, e ntô 827 participau ô sbarcu àrabbu a Mazzara, chi marcau l'inizziu dâ cunquista arabba dâ Sicilia, e la fini dû duminiu bizzantinu dâ Sicilia.


[cancia] Èbbica àrabba

Vidi puru: Sicilia (èbbica àrabba).

Ggià a pàrtiri dû VII sèculu, la Sicilia avìa statu obiettivu di ncursioni e saccheggi arabbi, ma li bizzantini tinèvunu e difinnevunu efficacimenti l'ìsula. La prima scurrirìa arabba abbinni ntô 652. N'autra abbinni lu 669, doppu la morti di Custanti II e di Mecezziu.

Sbarcati a Mazzara ntô 827, fallìscinu nu primu asseggiu a Sarausa, capitali bizzantina di l'ìsula, ma ntô 831 sunnu a Palermu. Ntô 877 lu ginirali Giafar Ibn Mohammed suttametti bona parti dâ Sicilia urientali e Sarausa tumma l'annu doppu. Ntô 903 l'àrabbi cuntròllanu tutta la Sicilia, chi è divisa 'n tri riggiuni. L'àrabbi prumòvinu l'attivitati culturali e cummirciali. Evìtanu di furzari la pupulazzioni a cunvirtìrisi a l'islam facennu paiari na tassa, la gezzia. Ntô 972 nu ducumentu cita nu quartieri abbreu a Palermu. Ntô 1038 li bizzantini, cumannati di Giorgiu Maniaci, ricunchìstanu pruvvisoriamenti la Sicilia, chi è ripigghiata di l'àrabbi picca tempu doppu. Lu 18 di maiu 1061 li Nurmanni tràsinu ntâ Sicilia. Ntô 1091 cu la citati di Notu li Nurmanni mèttinu 'n fini a la duminazzioni àrabba 'n Sicilia. La prisenza di na cumunitati àrabba cuntinuau armenu nzina â mitati dô sèculu XII, e è tistimuniata dû giògrafu àrabbu Al-Idrisi, chi vissi l'ùrtimi 40 anni dâ sò vita a Palermu e discrivi la citati china di jardina, chiesi, e muschei.

San Giuvanni di l'Erimiti
Enlarge
San Giuvanni di l'Erimiti

Ntû 948 lu terzu califfu fatimita al-Mansûr nòmmina emiru dâ Sicilia nu prìncipi dâ dinastìa kalbita: Al Hasan ibn Ali ibn al-Husayn, chi fà dâ Siqilya (Sicilia) nu statu nnipennenti. Sutta sta dinastìa àrabbu-siciliana l'emiratu di Sicilia addiventa na granni putenza marìttima, cummirciali e militari (e ntra l'armata di mari di Siqilya la storia arricorda Salim Ibn Rashid Al Katani (Salim di Catania).

È ntô tempu fatimita ca la Sicilia veni cunziddirata na terra biniditta di l'Islam. Accussì lu sustantivu àrabbu al-Jazeera (l'ìsula) s'ammisca ntâ liggenna cu n'àutra al-Jazeera: chidda mìtica dû misticismu islàmicu (sufismu), unni al-Jazeera signìfica p'antunumasia l'ìsula dî jardina vali a diri lu Paradisu Tirrestri di l'Islam.

Ntê rapporti cu l'Europa la Sicilia fatimita porta a l'Italia la scienza, la cultura, l'idei ca appoi sunnu â basa dû Rinascimentu talianu.

[cancia] Èbbica nurmanna

Vidi puru: Sicilia (èbbica nurmanna).

Lu piriudu nurmannu in Sicilia accuminzau cu la trasuta a PalermuNurmanni, chi carzarru l'àrabbi dâ cità, lu 10 di jinnaru1072. Trasuti a Missina già ntô 1060, l'ìsula fu cunquistata cumplitamenti ntô 1091 quannu l'ùrtuma cità n manu àrabba tummau sutta lu duminiu nurmannu. L'èbbica nurmanna finisci cu lu spusalizziu di Custanza di Sicilia cu Enricu VI di Svevia, chi ricevu n doti lu regnu nurmannu ristatu senza senza àutri eredi.


[cancia] Èbbica sveva

Vidi puru: Sicilia (èbbica sveva).

L'èbbica sveva accuminza cu lu spusalizziu di Custanza di Sicilia cu Enricu VI di Svevia, chi ricevu n doti lu regnu nurmannu ristatu senza senza àutri eredi. Pirsunaggi prutagunisti di stèbbica foru Fidiricu II di Hohenstaufen, mpiraturi dû sacru rumanu mperu, Custanza di Sicilia sò matri e Enzu di Sardegna, re e pueta.

[cancia] Èbbica aragunisi

Vidi puru: Sicilia (èbbica aragunisi).

L' èbbica aragunisi accuminciau cu la fini dî Vespri siciliani, quannu lu pòpulu sicilianu si rivurtau contra lu putiri angiuinu ntô 1282. Ntô 1479 la curona d'Aragona è juinciuta â curona di Spagna e a partiri di sta data si cunveni di definiri n'àutru periudu dâ storia siciliana, cioè l'èbbica spagnola.

[cancia] Èbbica spagnola

Vidi puru: Sicilia (èbbica spagnola).

La Sicilia fu cunquistata dû re di Spagna ntô 1479. Sutta la duminazzioni spagnola la Sicilia suffrìu di caristìi e tirrimoti. L'abbrei foru cacciati ntô 1492 (comu succidìu pi tutti li tirritorî sutta la curuna spagnola). E ntô 1693 nu tirrimotu curpìu tutta la parti uccidintali di l'ìsula. La ricustruzzioni ntô stili baroccu sicilianu fu parò mprissiunanti pi maistranzi e architetti mpignati ntê citati novi chi rinasceru.


[cancia] Èbbica borbònica

Vidi puru: Sicilia (èbbica borbònica).

Poi dû Congressu di Vienna dû 1815, ca ristabbilìu li monarchi d'Europa nta lu tronu c'avianu pirdutu nta l'ebbica napulionica, lu rè Ferdinannu I°, già rè Ferdinannu IV di Napuli e di Sicilia, si fa attribuiri lu Regnu di Napuli c'avia pirdutu ntû 1806 e l'óttu di dicimmiri dû 1816 unisci li dui regni criannu accussì lu Regnu dî Dui Sicilî.

La supprissiuni formali dû Regnu di Sicilia fici nasciri ntâ tutta a Sicilia muvimenti di prutesta e lu 15 di giugnettu1820 l'indipinnintisti ansurgunu e stabbiliscinu n'cuvernu a Palermu (18-23 giugnettu), prisidutu dû principi Paternò. Lu rè ci manna contru l'esercitu ca, à l'ordini di Florestano Pepe e Pietro Colletta, lu 7 di nuvimmiri 1820 ripigghia l'isula e ristabbilisci la monarchia assuluta. N'autru motu nnipinnintista scoppia a Palermu ntô 1848, liatu puru â massoneria libbirali ca cummatti l'assulitismu monarchicu, e a l'intirissi britannici, ca miravinu a aviri nu prutettoratu sicilianu. Lu rè dugna la costituzzioni, mentri l'indipinnintismu veni ripressu.

Malgradu sti fatti, nta l'anni dû Regnu dî Dui Sicilî la Sicilia canusci nu granni svluppu economicu e gnustriali, addivinennu una dî riggiuni cchiù ricchi d'Italia. Lu Regnu dî Dui Sicilî, secunnu l’Exposition Universaille de la science di Parigi era ntû 1855-56 lu terzu statu cchiù gnustrializzatu du munnu doppu l'Ingrirterra e la Francia; e avia la terza flotta commirciali dû munnu.

Li commerci dû sùrfaru (lu petroliu di l'ebbica), dû sali, li seterî, la gnustria e la ncigniria marittima, facianu di l'isula una dî cchiù ricchi e gnustializzati riggiuni d'Italia. Lu Bancu di Sicilia e chiddu di Napuli avianu nzemmula li dui terzi di l'oru e dâ ricchezza di tutta l'Italia: li stati cchiù poviri mmèci eranu ô nord d'Italia unni c'era puru na ranni migrazziuni versu l'America meridiunali (ntô particulari, l'Argentina). La migrazziuni a ddu tempu nun asistiva ô sud, unni era assai nica.

[cancia] Èbbica cuntimpurania

Vidi puru: Sicilia (èbbica cuntimpurania).

Ntô 1860 la Sicilia (e lu Regnu dî Dui Sicilî vennu mmasi sinza dichiarazziuni di guerra sia dî surdati di Garibaldi, prutetti ntô sbarcu dâ marina ngrisi, sia dî 25.000 surdati pimmuntisi (dichiarati disirtura) e aiutati d'àutri ufficiali e mercinari di tutti li nazziunalità (ginirali ungarisi, turchi, surdati algerini, indiani, ecc.) a issi s'accucchia quarchi voluntariu sicilianu. La Sicilia veni divastata militarmenti e cunomicamenti: straggi, distruzzioni, saccheggi pòrtanu l'ìsula e tuttu lu sud â miseria. Ntû 1866 Palermu ansurgi e dichiara l'innipennenza dâ Sicilia di l'Italia, ma lu ginirali Raffaele Cadorna (patri di Luigi Cadorna) bummarda e ripigghia la cità.

La guerrigghia di risistenza (vidi lu brigantaggiu) ca dura pì decenni, e a riprissiuni pimmuntisi fannu cintinara di migghiara di vìttimi (arcuni fonti stòrichi dìcinu circa nu miliuni di morti ntâ tuttu lu sud) e si esaurisci câ migrazziuni di massa ca nta l'anni porta miliuna di siciliani afora ('n particulari nta li Stati Uniti d'America). L'organizzazziuni criminali (mafia) c'accuminzanu a asìstiri poi di l'annissiuni a l'Italia (nun s'àvinu nutizzî di l'asistenza d'organizzazziuni criminali prima di «l'unità» d'Italia) stìnnunu lu loru puteri ntâ tutta l'ìsula, n'Italia e fora d'Italia.

Ntê stissi anni (1870-1945) ntû munnu mpera lu «razzismu scentìficu», e la cchiùparti di l'antrupòlugi e dî criminòlugi taliani (li cchiù famusi sunnu (Cesare Lombroso, Luigi Pigorini, Arcangelo Ghisleri, Guglielmo Ferrero, Enrico Ferri), e puru siciliani comu Giuseppe Sergi e Alfredo Niceforo scrìvunu e ripètunu ntê cunvegni taliani e ntirnazziunali ca li siciliani e li miridiunali àvinu stati parzialmenti «cuntaminati» di geni d'orìggini africana e câ cultura meridiunali evi primitiva e nferiuri. Sta cunclusioni ha statu puru accittata dû cuvernu e dî polìtici taliani (atti dâ cummissiuni d'indaggini ntâ Sicilia dû 1876).

Li criminòluggi cunchiùsuru ca cù stu «fattu» s'avissi a spiegari la «natura viulenta» e la cultura «criminali» dî meridiunali. Stati miricani comu l'Alabama cunzìderanu li siciliani «non-whites» e li suttapòninu a l'apartheid. A Ellis Island (New York) l'immigrati taliani vènunu spartuti: taliani dû nord (janchi) di na banna, chiddhi dû sud di n'àutra. La Dillingham Commision dû senatu dî Stati Uniti (atti dû 1911) stabbilisci ca l'italiani dû sud nun sunnu uguali a chiddhi «janchi» dû nord e ca li siciliani àvinu forti nfluenzi «nigroidi». Ntâ sta manera si spiega l'orìggini dû preggiudizziu sia talianu ca munniali contru li meridiunali. Sta discriminazziuni, ntâ varî modi, dura dû 1890 ô 1940.

Ntô 1943, duranti la Secunna guerra munniali, la Sicilia, occupata dî forzi tudischi, fu lu tiatru di n'azzioni di libbirazzioni di la parti dî forzi alliati canusciuta comu Opirazzioni Husky. St'opirazzioni sinnau puru l'inizziu di la libbirazzioni italiana dû nazi-fascismu, chi si cunchiudìu lu 25 di aprili1945.

La situazzioni in Sicilia era comunqui assai cunvulsa. Ntra lu 1941 e lu 1943 accumìnzanu n'Sicilia l'azziuni di l'EVIS (Esercitu Voluntariu pi l'Indipinnenza Siciliana) cumannatu di Antonio Canepa, ca veni ammazzatu lu 17 di giugnu dû 1945. Ma nàscinu àutri muvimenti ca custrìncinu lu Rè Umberto I di Savoia a cuncèdiri nu Statutu d'autonomia spiciali (1946). Lu statutu duna â Sicilia assai putiri (magistratura, pulizzìa, scoli, università riggiunali, trasporti, e autonomìa fiscali), ma stu statutu nun ha datu li risultati spirati, puru pirchì nun ha statu mai applicatu nni la sò ntirizza.

Àutri lingui