Salintinu

From Wikipedia

La palora salintinu (ca si dici “salentinu” ‘n salintinu) pò èssiri cunziddirata comu na tichetta cchiù ca comu na palora ca nnica na lingua unitaria nta tuttu lu Salentu. Spissu, nfatti, a càusa di diffirenzi sustanziali, l'abbitanti di paiseddi picca distanti tra d’iddi nun si ponnu cumprènniri. Lu dialettu salintinu si prisenta càrricu di nfruenzi ca pruvennu dî duminazzioni e dî pòpuli stabbiluti nta sti tirritori ca s’hannu siquiuti ntê sèculi: greci, bizzantini, francisi, spagnoli, arbanisi, àrabbi. Si tratta, a ogni modu, di dialetti rumanzi, ca nta tuttu lu mediuevu foru contrappunuti a li dialetti ellenòfuni diffusi ntâ riggiuni. Lu lèssicu salintinu havi pigghiatu tanti prèstiti d’àutri lingui rumanzi (spagnolu e francisi), arrisintennu sulu marginarmenti dû nflussu dî dialetti greci già citati. Tali parrati dèttiru vita pi sèculi a na sorta d’ària bilingui, di cui oi avemu ancora tistimunianza nta l'ària dâ Grecìa Salintina. Lu salintinu si diffirenza nittamenti dû restu di li dialetti dâ Pugghia, risurtannu veru arrassu, p’asempiu, di chiddu barisi. Mmeci havi tanti affinitati cû sicilianu, spiciarmenti lu dialettu catanisi e chiddu calabbrisi.

Ìndici

[cancia] Unni si parra lu Salintinu

L'ària dû dialettu salintinu si stenni supra lu virsanti adriàticu a partiri dâ citati di Stuni (BR) unni l’ammiscata cû dialettu pugghisi crea un dialettu ìbbridu: sintassi salintina e accentu pugghisi. Supra lu virsanti iònicu di Lizzanu (TA) a nord dû quali si parra mmeci lu dialettu tarantinu. Cumprenni dunca granni parti dâ pruvincia di Brindisi, la parti miridiunali dâ pruvincia di Tàrantu e la ntera pruvincia di Lecci.

[cancia] Carattirìstichi

La distinzioni tra lu dialettu pugghisi e lu salintinu s’arritrova supratuttu ntâ funètica: lu dialettu pugghisi tenni a fàciri sunori li gruppi latini comu “nt”, “nc”, “mp” nta “nd”, “ng”, “mb” comu li “s” nta “z”, mentri lu dialettu salintinu li sarva ntatti. N’abbitanti di Bari va a prununzari: “candare” pi lu talianu “cantare”, “angora” pi lu talianu “ancora”, “tembo” pi lu talianu “tempo” e “penziero” pi lu talianu “pensiero”. N’àutra particularitati funètica, duvuta â nfruenza sannita fu la trasfurmazzioni di li gruppi “nd” e “ll” nta “nn” e “dd” (p’asempiu “quannu” pi lu talianu “quando”, “cavaddu” pi lu talianu “cavallo”).

[cancia] Arcuni vucàbbuli

Dialettu salintinu -> Lingua siciliana

  • acciu, lacciu: accia
  • aju, agghiu: agghiu
  • ave: fa (litt. "havi", dû latinu "habet")
  • ave: c'è, ci sunu (litt. "havi", dû latinu "habet")
    Unni si parra la lingua siciliana (lu Salentu nn’è cumprisu)
    Enlarge
    Unni si parra la lingua siciliana (lu Salentu nn’è cumprisu)
  • bbivìre, mbire: bìviri, vìviri
  • bbidire, bbedire: vìdiri, vidiri
  • caddhu, jaddu: gaddu, poddu
  • calieddhru, caleddhu (dû grecu kalos + -ddhru): beddu
  • callifiuri, cavulaffiuri, caulifiuri: cauluciuri
  • casette, quasetti, causetti: quasetti
  • cavaddhu, cavaddu, caddhu: cavaddu
  • cazzare: scacciari
  • cerasa, cirasa: cirasa
  • chiangìre/chianciri: chiànciri
  • chiazza: chiazza
  • ciceri, ciciri: cìciru
  • cieddhri: nuddu
  • cipuddha, ciapuddha, cepuddha, cipoddha: cipudda
  • ciucciu: sceccu
  • ciuvieddhri, niscinu: nuddu, nisciunu
  • coddhu: coddu
  • cueddhu: coddu (Lecci e dintorni)
  • cueddu: coddu (Brindisi e dintorni)
  • cummitoru: pumadoru (fig. stùpidu)
  • curcarse, corcarse: curcàrisi
  • curcumiddhu: carcamidda
  • ddumare, ndumare (dû francisi allumer): addumari
  • duce, doce: duci
  • fatiare, faticare: faticari (ca signìfica « travagghiari »)
  • fiaccu (dû spagnolu flaco): ladiu o tintu 2. Stare fiaccu: stari mali
  • figatu, ficatu, sicòti: fìcatu
  • figghiu: figghiu
  • focalire, fucalire: fuculari
  • fommecare, fummicare: vummicari
  • fraima, fratama, fratema: mè frati (frati mè, frà mè)
  • fuecu, focu: focu
  • guastàsi, uastasi: vastasu
  • jatu: viatu (es. "jat'a tie": viatu a tia)
  • llusciare: allusciari, allisciari
  • mammuma, mama, mammama, matrima : mè matri, matri mè, mà mè, mamma mè
  • marangiana, milungiana: milanciana
  • mendule/mennale: mènnuli
  • milune, milone, muloni: miluni, muluni
  • mmaru: amaru
  • mpaccire: mpazziri
  • mpoddhe, mpodde, mpuddhe: mpudda (supra lu corpu)
  • muiere: mugghieri (dû latinu "mùlier"="donna")
  • musciu, jattu: gattu, jattu
  • pasuli: fasoli
  • petrusinu/pitrisinu: pitrusinu
  • pimbidori, pummitori, pimmitori": pumadora
  • posperu, posparu, pospiru: fòsfaru
  • sacca, pocia, pociu, pota, pauta: sacchetta
  • sciocare: jucari
  • sorma, sorima, soruma: mè soru, soru mè
  • stutare: astutari (dû latinu "stutare")
  • surge, surice, sorgi, sorge: surci, sùrici
  • subbra, sobbra: supra
  • sutta, sotta: sutta
  • ulìe, vulìe, volìe, aulìe: alivi, ulivi

[cancia] Àutri palori

  • cine?: cu?
  • c'ene? chi cosa?
  • alla mbersa/smersa: â riversa, a la riversa, arriversa
  • alla 'mpede, alla 'mpete: ‘n pedi
  • l'audhu, l'addhu, l'otru, l'atru: l’àutru
  • muddica,muddrica :muddica
Àutri lingui