Wikipedia cowiki https://co.wikipedia.org/wiki/Pagina_maestra MediaWiki 1.47.0-wmf.16 first-letter Media Speciale Discussione Utente Discussioni utente Wikipedia Discussioni Wikipedia File Discussioni file MediaWiki Discussioni MediaWiki Template Discussioni template Aiuto Discussioni aiuto Categoria Discussioni categoria TimedText TimedText talk Modulo Discussioni modulo Evento Discussioni evento Cardu marinu 0 9955 405710 386984 2026-08-25T12:51:10Z JackyM59 27373 /* Galleria d'imagine */ Photographs updated 405710 wikitext text/x-wiki {| align="right" rules="all" cellpadding="3" cellspacing="0" border="0" style="margin: 0 0 1em 1em; border: 1px solid #999; background-color: #CCFFCC" ! colspan="3" style="background:#66CC66" | {| style="background:#66CC66" align="center" width="100%" | padding=0px| ! style="background:#66CC66" width="100%" |<span style="color:white; font-size:large;">'''U cardu marinu'''</span> | padding=0px| |} |----- | colspan=2 align="center" cellpadding="0" | [[Image:Eryngium-maritimum-close.JPG|250px]] |----- ! colspan=2 align="center" cellpadding="0" | <span style="color:black; font-size:x-small;">Eryngium maritimum</span> |----- ! colspan=2 bgcolor="lightgreen" | [[Classificazione scentifica]] |----- | Regnu | ''[[Plantae]]'' |----- | Divisione | ''[[Magnoliophyta]]'' |----- | Classa | ''[[Magnoliopsida]]'' |----- | Ordine | ''[[Apiales]]'' |----- | Famiglia | ''[[Apiaceae]]'' |----- | Generu | ''[[Eryngium]]'' |----- | align="center" bgcolor="lightgreen" colspan="2" | [[Nome binuminale]] |----- | align="center" colspan="2" |''Eryngium maritimum''<br /><span style="color:black; font-size:x-small;"> [[Linnaeus]], 1753</span> |----- | align="center" colspan=2 align="center" cellpadding="0" | [[Image:Eryngium maritimum 2.jpg|250px|U cardu marinu]] |----- |} ''Eryngium maritimum'' hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'[[Apiaceae]]. ==Descrizzione== ''Eryngium maritimum'' hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Apiaceae. Si distingue da a so apparenza spinosa è a so taglia pudendu aghjunghje 1 metru d'altezza. E so foglie sò spesse, dure è di culore verde o turchinu. I fiori, ragruppati in infiuriscenze sferiche, sò di culore turchinu pallidu è circundati da brattee pinzute. ==Ripartizione== 'Ssa spezia hè per u più prisenta u longu di e coste atlantiche è mediterranie di l'Europa. Omu a trova ancu in certe rigione d'Africa suprana è Mediu Oriente. ''Eryngium maritimum'' hè adattu à l'ambienti custieri, in particulare à e dune di rena è à e scugliere marittime. === In Corsica === U cardu marinu hè cumunu in [[Corsica]].<ref>Jeanmonod & Gamisans (2013).</ref> U nome corsu vene da u fattu chì 'ssa pianta s'assumiglia à un [[cardu]]. ==Biolugia== U cardu marinu hè una pianta alofila, ciò chì significheghja ch'è ella hè capace à tullerà un cuncintramentu altu di sale in a terra. E so radiche prufonde li permettenu di coglie fondu l'acqua necessaria à a so sopravvivenza. 'Ssa spezia hè ancu resistente à i venti forti è à e cundizione climatiche difficile di e zone custiere. ==Tassonumia== ''Eryngium maritimum'' hè statu discrittu per a prima volta da Carl von Linné in 1753 in a so opera Species Plantarum. Hè ancu cunnisciutu sottu à i sinonimi seguenti : ''Eryngium maritimum'' var. vulgare, ''Eryngium maritimum'' subsp. vulgare è ''Eryngium maritimum'' subsp. maritimum. ==Cunsirvazione== Benchì u cardu marinu ùn sia micca cunsideratu cum'è una spezia minacciata, hè impurtante di prisirvà u so ambiente naturale. L'attività umane tale l'urbanisazione custiera, u turismu non rigulamentatu è l'inguinamentu ponu avè un impattu negativu annantu à 'ssa pianta. Misure di cunsirvazione, tale a criazione di riserve naturale è a sensibilisazione di u publicu à l'impurtanza di a prisirvazione di l'ecusistemi custieri, sò necessarii per assicurà a sopravvivenza à longu andà di ''Eryngium maritimum''. ==Usi== À u seculu XVI, in [[Inghilterra]], u cardu marinu era cunsideratu cum'è un afrudisiacu putente. == Galleria d'imagine == <gallery> File:Dunes de Créances - Panicaut maritime (Eryngium maritimum).jpg File:Blauwe zeedistel DSCF2091.JPG File:Eryngium maritimum1.jpg File:Blauwe zeedistel DSCF2088.JPG File:Eryngium maritimum MHNT.BOT.2008.1.8.jpg|Eryngium maritimum - Museum specimen </gallery> == Da vede dinù == * i [[fiori di Corsica]] * u [[cardu]] *[[Bassiccia]] *[[Ferula]] *[[Ferula (genaru)]] *[[Ferula d'Arrigoni]] *[[Magydaris pastinacea]] *[[Ochjigrisgiu]] *[[Pedi puddinu]] *[[Rundonu]] ==Note== <references /> ==Referenze== * Gamisans, J. & Jeanmonod, J. (1993) ''Catalogu di i pianti vascularii di Corsica - Catalogue des plantes vasculaires de la Corse'', Cunservatoriu è giardinu botanicu di a cità di Geneva: Geneva (in francese) * Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) ''Flora Corsica'' (2 ed), Edisud. ==Altri prugetti== * [[File:Commons-logo.svg|20px|link=]] [https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Eryngium_maritimum ''Eryngium maritimum''] annantu à [https://commons.wikimedia.org Wikimedia Commons]. [[Categoria:Apiaceae]] [[Categoria:Flora di Corsica]] ndeo5hdwbchszl49o66tpof21me8erx 405711 405710 2026-08-25T13:36:34Z Fausta Samaritani 15085 /* Galleria d'imagine */ 405711 wikitext text/x-wiki {| align="right" rules="all" cellpadding="3" cellspacing="0" border="0" style="margin: 0 0 1em 1em; border: 1px solid #999; background-color: #CCFFCC" ! colspan="3" style="background:#66CC66" | {| style="background:#66CC66" align="center" width="100%" | padding=0px| ! style="background:#66CC66" width="100%" |<span style="color:white; font-size:large;">'''U cardu marinu'''</span> | padding=0px| |} |----- | colspan=2 align="center" cellpadding="0" | [[Image:Eryngium-maritimum-close.JPG|250px]] |----- ! colspan=2 align="center" cellpadding="0" | <span style="color:black; font-size:x-small;">Eryngium maritimum</span> |----- ! colspan=2 bgcolor="lightgreen" | [[Classificazione scentifica]] |----- | Regnu | ''[[Plantae]]'' |----- | Divisione | ''[[Magnoliophyta]]'' |----- | Classa | ''[[Magnoliopsida]]'' |----- | Ordine | ''[[Apiales]]'' |----- | Famiglia | ''[[Apiaceae]]'' |----- | Generu | ''[[Eryngium]]'' |----- | align="center" bgcolor="lightgreen" colspan="2" | [[Nome binuminale]] |----- | align="center" colspan="2" |''Eryngium maritimum''<br /><span style="color:black; font-size:x-small;"> [[Linnaeus]], 1753</span> |----- | align="center" colspan=2 align="center" cellpadding="0" | [[Image:Eryngium maritimum 2.jpg|250px|U cardu marinu]] |----- |} ''Eryngium maritimum'' hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'[[Apiaceae]]. ==Descrizzione== ''Eryngium maritimum'' hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Apiaceae. Si distingue da a so apparenza spinosa è a so taglia pudendu aghjunghje 1 metru d'altezza. E so foglie sò spesse, dure è di culore verde o turchinu. I fiori, ragruppati in infiuriscenze sferiche, sò di culore turchinu pallidu è circundati da brattee pinzute. ==Ripartizione== 'Ssa spezia hè per u più prisenta u longu di e coste atlantiche è mediterranie di l'Europa. Omu a trova ancu in certe rigione d'Africa suprana è Mediu Oriente. ''Eryngium maritimum'' hè adattu à l'ambienti custieri, in particulare à e dune di rena è à e scugliere marittime. === In Corsica === U cardu marinu hè cumunu in [[Corsica]].<ref>Jeanmonod & Gamisans (2013).</ref> U nome corsu vene da u fattu chì 'ssa pianta s'assumiglia à un [[cardu]]. ==Biolugia== U cardu marinu hè una pianta alofila, ciò chì significheghja ch'è ella hè capace à tullerà un cuncintramentu altu di sale in a terra. E so radiche prufonde li permettenu di coglie fondu l'acqua necessaria à a so sopravvivenza. 'Ssa spezia hè ancu resistente à i venti forti è à e cundizione climatiche difficile di e zone custiere. ==Tassonumia== ''Eryngium maritimum'' hè statu discrittu per a prima volta da Carl von Linné in 1753 in a so opera Species Plantarum. Hè ancu cunnisciutu sottu à i sinonimi seguenti : ''Eryngium maritimum'' var. vulgare, ''Eryngium maritimum'' subsp. vulgare è ''Eryngium maritimum'' subsp. maritimum. ==Cunsirvazione== Benchì u cardu marinu ùn sia micca cunsideratu cum'è una spezia minacciata, hè impurtante di prisirvà u so ambiente naturale. L'attività umane tale l'urbanisazione custiera, u turismu non rigulamentatu è l'inguinamentu ponu avè un impattu negativu annantu à 'ssa pianta. Misure di cunsirvazione, tale a criazione di riserve naturale è a sensibilisazione di u publicu à l'impurtanza di a prisirvazione di l'ecusistemi custieri, sò necessarii per assicurà a sopravvivenza à longu andà di ''Eryngium maritimum''. ==Usi== À u seculu XVI, in [[Inghilterra]], u cardu marinu era cunsideratu cum'è un afrudisiacu putente. == Galleria d'imagine == <gallery> File:Dunes de Créances - Panicaut maritime (Eryngium maritimum).jpg File:Blauwe zeedistel DSCF2091.JPG File:Eryngium maritimum1.jpg|''Eryngium maritimum'' File:Blauwe zeedistel DSCF2088.JPG File:Eryngium maritimum MHNT.BOT.2008.1.8.jpg|''Eryngium maritimum'' - Museum specimen </gallery> == Da vede dinù == * i [[fiori di Corsica]] * u [[cardu]] *[[Bassiccia]] *[[Ferula]] *[[Ferula (genaru)]] *[[Ferula d'Arrigoni]] *[[Magydaris pastinacea]] *[[Ochjigrisgiu]] *[[Pedi puddinu]] *[[Rundonu]] ==Note== <references /> ==Referenze== * Gamisans, J. & Jeanmonod, J. (1993) ''Catalogu di i pianti vascularii di Corsica - Catalogue des plantes vasculaires de la Corse'', Cunservatoriu è giardinu botanicu di a cità di Geneva: Geneva (in francese) * Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) ''Flora Corsica'' (2 ed), Edisud. ==Altri prugetti== * [[File:Commons-logo.svg|20px|link=]] [https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Eryngium_maritimum ''Eryngium maritimum''] annantu à [https://commons.wikimedia.org Wikimedia Commons]. [[Categoria:Apiaceae]] [[Categoria:Flora di Corsica]] 4prrk9nryp2p2ntz7upwtnwkian6xod Napulione Buonaparte 0 12640 405713 399169 2026-08-25T13:48:59Z Fausta Samaritani 15085 405713 wikitext text/x-wiki [[File:Jacques-Louis_David_-_The_Emperor_Napoleon_in_His_Study_at_the_Tuileries_-_Google_Art_Project_2.jpg|thumb|Napoléon (1812)]] '''Napulione Buonaparte''' (natu '''Napoleone''', in [[Aiacciu]], 15 aostu 1769 - mortu in l'isula di [[Sant'Elena]], 5 maghju 1821) hè statu un puliticanti è militaru francesu, fundatori di u Prima Imperu francesu. Ufficiali d'artigliaria è dinò generali duranti a rivuluzioni francesa, divintò famosu com'è principali generali di a Francia rivuluziunaria grazia à i vittorii ottinuti in u corsu di a prima campagna d'Italia. Dopu u colpu di Statu di u 18 brumariu (8 nuvembri 1799) assunsi u puteri in Francia: fù Prima Consulu da nuvembri di quidd'annu à u 18 maghju 1804, è Imperatori di i francesi, incù u nomu di Nabulionu I (Napoléon Ier) da u 2 dicembri 1804 à u 14 aprili 1814 è di novu da u 20 marzu à u 22 ghjugnu 1815. Fù ancu prisidenti di a Ripublica Taliana da u 1802 à u 1805, rè d'Italia da u 1805 à u 1814, "mediatori" di a Ripublica Elvetica da u 1803 à u 1813, è "prutittori" di a Cunfederazioni di u Renu da 1806 à 1813. Grandi omu di guerra, prutagonistu di più di vinti anni di campagni in Auropa, Nabulionu hè statu cunsidaratu u più grandi strategu di a storia da u storicu militaru Basil Liddell Hart. Grazia à u so sistemu d'allianzi è à una seria di brillanti vittorii contru i putenzi auropei, cunquistò è guvirnò larga parti di l'Auropa cuntinintali, spurtendu l'ideali rivuluziunarii di rinnuvamentu suciali è ghjunghjendu à cuntrullà numarosi Regni par via di parsoni chì l'erani fideli (Ghjaseppu Bonaparte in iSpagna, Gioacchino Murat in u Regnu di Napuli, Ghjirolmu Bonaparte in Vestfalia è Luigi Bonaparte in Olanda). A so riforma di u sistemu ghjuridicu (intigrata in u Codici Nabulionicu), intrudussi chjarezza è simplicità di i normi è posi i basi di a muderna ghjuridizioni civili. A disastrosa campagna di Russia (1812), marcò u tramontu di u so duminiu nantu à l'Auropa. Scunfittu in a battaglia di Lipsia da l'alliati auropei d'uttrovi 1813, Nabulionu abdicò u 14 aprili 1814, è fù esiliatu in l'[[isula d'Elba]]. Di marzu di u 1815, abbandunata furtivamenti l'isula, sbarcò à Golfe Juan, vicinu à Antibes è riintrò in [[Parighji]] senza scuntrà oppusizioni, ricunquistendu u puteri par u periodu dittu di i "Centu ghjorni", finch'eddu fussi difinitivamenti scunfittu da a settima cualizioni in a battaglia di Waterloo, u 18 ghjugnu 1815. Trascorsi l'ultimi anni di vita in esiliu à l'isula di Sant'Elena, sottu u cuntrollu di i britannichi. Dopu a so caduta u cungressu di Vienna ristabilì in Auropa i vechji regni prinabulionichi (Ristaurazioni). Fù u prima rignanti di a dinastia di i Bonaparte. Spusò Ghjasippina di Beauharnais in u 1796, è in sicondi nozzi l'arciduchessa Maria Luisa d'Austria, l'11 marzu 1810, da a quali ebbi u so unicu figliolu lighjittimu, Nabulionu Francescu, dittu u [[rè di Roma]] (1811-1832). A so figura hà inspiratu artisti, littarati, musicanti, puliticanti è storichi, da l'Ottucentu à i ghjorna d'oghji. == A nascita == Nabulionu Bonaparte nascì in [[Aiacciu]], in [[Corsica]], pocu più di un annu dopu a stipula di u [[Trattatu di Versailles (1768)|Trattatu di Versailles]] di u [[1768]], incù u quali a [[Ripublica di Ghjenuva]] lasciava mani libara à a Francia in l'isula, chì fù dopu invasa da l'armati di [[Luigi XV di Francia|Luigi XV]] è annessa à u patrimoniu parsunali di u Rè.<ref>{{cita web |url=http://www.radiche.eu/zindex/zfile/ducumintazioni/storia01_trattatuVersailles/trattatu_Versailles.htm |titulu=Traité de Versailles / Trattatu di Versailles (1768) |accessu=05.06.2011}}</ref> A famiglia Bonaparte appartinia à a piccula [[burghesia]] corsa<ref>Sicondu ciò ch'eddu rapporta A. Vieusseux, in u so ''Napoleon Bonaparte: His sayings and his deeds'', 2 voll., Charles Knight & Co., 1846., vol. I, à p. 5 "A famiglia Bonaparte era di a classa difinita "famigli di citatini" o nutevuli di [[Corsica]], una spezia di nubiltà minori; apposta ch'è i Ghjinuvesi, chì erani à l'ebbica Signori di Corsica, ùn ricunnisciani micca com'è tali nisciunu patriziu, eccittuatu par quiddi chì erani scritti in u libru d'oru à Ghjenuva. Pari ch'è l'antinati di a famiglia Bonaparte fussini immigrati da [[Ghjenuva]] à Aiacciu, incù numarosi altri culoni, versu a fini di u XV seculu. Un'antra famiglia, vali à dì un ramu luntanu di listessa famiglia, da u nomu Bonaparte, o piuttostu Buonaparte, era dighjà stanziata, in 'ssu periodu, in a cità di San Miniato, in Tuscana, è avia, da tandu, pruduttu parechji omini dotti."</ref> è avia luntani urighjini nobili tuscani (pari accirtatu chì l'antinati fussini immigrati in Corsica da [[Sarzana]] in u XVI seculu, à u sirviziu di Ghjenuva).<ref>{{cita web|url=http://www.italiadiscovery.it/news/liguria/a_spezia/sarzana/a_famiglia_di_napoleone_bonaparte/1268.php|titulu=A famiglia di Nabulionu Bonaparte, à Sarzana|accessu=11 ghjinnaghju 2012}}</ref> [[File:Carlo_Buonaparte.jpg||240px|right|thumb|Carlu Bonaparte, u babbu di Nabulionu]] U babbu di Nabulionu, [[Carlu Maria Bonaparte]] (Nabulionu cambiò a casata in "Bonaparte" dopu a morti di u babbu, pochi ghjorni prima di spusà à Ghjasippina è parta par a campagna d'Italia, una casata più cunforma à a lingua corsa),<ref>{{cita|Gerosa|p. 8|gerosa}}.</ref> avvucatu, diplumatu di l'[[Università di Pisa]], avia effittuatu ricerchi araldichi par ottena vicinu à i luntani parenti di [[San Miniato]] una patenti di nubiltà chì li cunferissi pristigiu in Patria è li parmittissi di megliu purveda à a struzzioni di i figlioli. In rialità ghjà in u so attu di battezimu, ridattu in [[Aiacciu]] in [[lingua taliana]], hè attistata a nubiltà di a famiglia è si riporta a casata Bonaparte,<ref>[http://www.culturi.gouv.fr/public/mistral/caran_fr?ACTION=RETROUVER&FIELD_98=TYPEDOC&VALUE_98=%20acte%20de%20naissance%20&NUMBER=8&GRP=0&REQ=((acte%20de%20naissance)%20:TYPEDOC%20)&USRNAME=nobody&USRPWD=4$%2534P&SPEC=1&SYN=1&IMLY=&MAX1=1&MAX2=90&MAX3=100&DOM=à l'Archivi naziunali francesi: attu di battezimu di Carlu Maria Bonaparte. U testu impurtantu hè u siguenti: "Carlu Maria, figliolu di u nobili Ghjaseppu di Bastianu Bonaparte è di a nobili Maria Saveria moglia."]</ref> prova chì ùn era micca difinitivamenti fissatu in a forma Buonaparte, mentri in l'atti successivi, in talianu, rilativi à [[Paolina Bonaparte|Paola]] è à [[Luigi Bonaparte|Luigi Nabulionu]] a casata, sempri in a forma Bonaparte, hè priciduta da a particedda "de".<br /> Carlu Maria Bonaparte murì primaturamenti à causa di un [[tumori di u stomacu]], u 24 frivaghju [[1785]], à [[Montpellier]]. A mamma era [[Maria Letizia Ramolino]], discindenti di nobili tuscani è lumbardi. À u mumentu di u matrimoniu, u 2 ghjugnu 1764, t'avia 14 anni, mentri u maritu ni avia 18.<ref>{{cita|Gerosa|p. 5|gerosa}}.</ref> U coppiu ebbi 13 figlioli, di i quali solu ottu sopravvissini: in più di Nabulionu ci erani ancu i frateddi [[Ghjaseppu Bonaparte|Ghjaseppu]], [[Lucianu Bonaparte|Lucianu]], [[Luigi Bonaparte|Luigi]] è [[Ghjirolmu Bonaparte|Ghjirolmu]] è i sureddi [[Elisa Bonaparte Baciocchi|Elisa]], [[Paolina Bonaparte|Paulina]] è [[Carulina Bonaparte|Carulina]]. Nabulionu stessu disdignò in parechji occasioni 'ss' ascendenzi illustri affirmendu ch'eddu vulia essa fundatori è micca discindenti di simula nubiltà.<ref>Trattu da u dialogu incù Francescu d'Austria in u cunvegnu di Dresda. Si vedi ancu nota à u Moniteur di u 14 lugliu 1805. Particulari in {{cita|Gerosa|pp. 8-9|gerosa}}.</ref> I dui parenti cumbattitini in a guerra frà i corsi è i francesi è Maria cumbattì ancu quand'edda era incinta di Nabulionu, u so sicondu figliolu. U 15 aostu 1769<ref>Parechji storichi pruclamani com'è data di nascita u 5 frivaghju 1768, mentri Iung afferma ch'eddu sii natu u 7 ghjinnaghju 1768, è chì u stessu Nabulionu aghji falsificatu l'atti di nascita familiali par essa citatinu francesu</ref> duranti a festa di l'[[assunzioni]] si ricò à a [[cattidrali d'Aiacciu]], à u so ritornu in casa, intornu à meziornu<ref>{{cita|Gerosa|p. 7|gerosa}} è {{cita libru|Andrea |Stuart |The Rose of Martinique: A Life of Napoleon's Josephine, ristampa pag 180|2005 |Grove Press||id=ISBN 978-0-8021-4202-3 }}</ref> si accasciò dendu a luci à Nabulionu. Fù battizatu dui anni dopu, u 21 lugliu 1771.<ref>{{cita|De Bourrienne|p.XLIII|bourrienne}}.</ref> == Zitiddina == A 5 anni fù scrittu in una scola di zitiddina, ind'eddu studiò incù l'abati Recco<ref>Fù numinatu in u tistamentu lascendu li vintimila franchi {{cita|Gerosa|p. 13|gerosa}}.</ref> par quattru anni, in i quali riciviti educazioni ancu da u ziu, l'arcidiacunu Lucianu. Fù grazia à u [[titulu (onumastica)|titulu nubiliari]] ottinutu in Tuscana chì u babbu Carlu poti scriva si à u Libru di a nubiltà di Corsica, istituitu da i francesi par cunsulidà a cunquista di l'isula<ref>{{cita|Ludwig (1999)|p. 8|ludwig1999}}.</ref> è, solu grazia à quidda scrizzioni, à l'ità di appena novi anni, u ghjovanu Nabulionu fù ammissu u 23 aprili 1779<ref>I storichi rapportani dati diffarenti: [[Chateaubriand]] porta a data di u 12 maghju 1779, Hilaire Belloc afferma u 21 aprili mentri u 23 aprili hè a data ripurtata in i righjistri di a scola, in {{cita|Gerosa|p. 17|gerosa}}.</ref>, sempri dopu à l'iniziativa di u babbu, à a Scola riali di [[Brienne-le-Château]], in u nordu di a [[Francia]], ind'eddu firmeti finu à u 17 uttrovi 1784 (parechji storichi, par isbagliu, ritenini finu à u 30 uttrovi di listessu annu<ref>Di diffarenti upinioni Madelin. {{cita|Gerosa|p. 18|gerosa}}.</ref>). Par migliurà u so francesu è priparà si à a scola, prima fraquintò par quattru mesa u culleghju di [[Autun]]. I so studii funi financiati grazia à una borsa di studiu di dui milla franchi. Nabulionu à l'iniziu ùn si cunsidarava micca francesu è si sintia scomudu in un ambienti induva i so cumpagni di corsu erani in massima parti pruvinenti di l'alta aristucrazia transalpina, è u pigliavani di manera crudeli in ghjiru schirzendu cù u so nomu chjamendu lu "''a paille au nez = a paglia par u nasu''" (l'accusa di essa stranieri l'avaria parsiguitu par tutta a so vita).<ref>{{cita|Gerosa|p. 23|gerosa}}.</ref><ref>Un ghjornu à l'accademia di Brienne sbuttò contru i so cumpagni: "Aspitteti ch'e sii grandi: vogliu fà tantu mali à vo francesi!".{{cita|Ludwig (2000)|p. 8|ludwig2000}}.</ref> Quì strinsi amicizia incù [[Louis-Antoine Fauvelet de Bourrienne]], u so futuru biografu, è in u frattempu u ghjovanu Nabulionu si didicò incù custanza à i studii, riiscendu particularamenti bè in [[matematica]].<ref>{{cita|Bainville|p. 93|bainville}}.</ref> Suvitò dopu l'idei ateisti di u culleghju, è cuntò eddu stessu chì à 11 anni a so fedi intrampulò.<ref>Sintì da un pridicatori chì Catone è Cesare brusgiavani in i fiammi, i dui parsunaghji ch'eddu ammirava u più . In {{cita|Gerosa|p. 20|gerosa}}.</ref> == Carriera in armata == Dopu à u ghjudiziu pusitivu di u cavalieri di Kéralio<ref>{{cita|de Saint-Hilaire|p. 16|hilaire}}.</ref> U 22 sittembri [[1784]] u so succissori, l'aspittori militaru Reynaud des Monts li cuncessi l'ammissioni à a Regia Scola Militara di Parighji, fundata da [[Luigi XV di Francia|Luigi XV]] annantu à cunsigliu di [[Madame de Pompadour]], ind'eddu ghjunsi a sera di u 21 uttrovi, partitu calchì ghjornu prima di u 17.<ref>{{cita|Dwyer|p. 32|dwyer}}.</ref> In 1785 pruvò à passà in a [[Marina militara|Marina]], ma in seguitu à l'annullamentu di l'asamini d'ammissioni di quidd'annu, passò in [[artigliaria]], disidarosu d'abbandunà i studii u più prestu è didicà si à a carriera militara.<ref>{{cita|Bainville|pp. 91-92|bainville}}.</ref><br />Allughjava in una mansarda. Frà i so insignanti figurava [[Gaspard Monge]], criatori di a [[giumitria discrittiva]]. Nabulionu ottensi dinò a nomina à sottutinenti à soli 16 anni<ref>Ghjunsi 42imu annantu à 58 candidati, cuprendu in un solu annu ciò ch'è l'altri candidati cuprarani in dui o trè anni di corsu. In {{cita|Gerosa|p. 27|gerosa}}.</ref> è fù distaccatu, u 1º sittembri [[1785]], vicinu à un righjimentu d'artigliaria di stanza à [[A Fère]], com'è sottutinenti, par assuma a tinenza, pochi mesa dopu, vicinu à un righjimentu di stanza à [[Valence (Drôme)|Valence]], in u sudu-livanti di a Francia.<ref>{{cita|Bainville|pp. 96-97|bainville}}.</ref> À quiddi tempi s'innamurò prima di Caroline, a figliola di Anna du Colombier<ref>{{cita|Dwyer|p. 44|dwyer}}.</ref> è in seguitu di Louise-Marie-Adelaide de Saint-Germain, in tremindù i casi fù rifiutatu. A so prima rilazioni fù incù una prustituta<ref>Cunsumata in u numaru 9 di l'Hotel de Cherbourg induva stava Nabulionu à l'ità di diciottu anni. Racontu dittagliatu in {{cita|Gerosa|pp. 31-32|gerosa}}.</ref> In 1787 turrò à Parighji,è dopu viaghjò in Corsica è infini righjunsi u righjimentu à [[Auxonne]]. [[File:Henri Félix Emmanuel Philippoteaux - Portrait of Napoleon Bonaparte.jpg|thumb|left|170px|Nabulionu à 23 anni, tinenti culuneddu di a [[Vardia naziunali francesa|Vardia Naziunali]].]] Frattantu u ghjovanu Nabulionu cuntinuava à ditestà sicritamenti a Francia è i francesi è à cultivà a causa di l'indipindenza di a [[Corsica]], com'è tistimuniatu significativamenti da un scrittu soiu di [[1787]]:<ref>Da Stefanu Tomassini, "''Amor di Corsica''", Feltrinelli Traveler, Milanu, 2000, p. 100, ISBN 88-7108-157-9, citendu u scrittu ghjuvanili di Nabulionu ''Nantu à u suicidiu'', pubblicatu in appendici à ''Clisson è Eugénie'' (nuvedda ghjuvanili di u stessu Nabulionu) da Sellerio Editori, Palermu, 1980</ref> {{quote|Francesi, non solu ci aveti purtatu via tuttu ciò chì ci era caru, ma aveti ancu currottu i nosci custumi. A situazioni attuali di a me patria, è l'impussibilità di mutà la, sò dunqua un novu mutivu par fughja una terra in a quali socu ubbligatu par duveri, à ludà omini chì par virtù divaria inveci udià. Quandu ghjugnaraghju in a me terra, chì attitudina aduttà, chì linguaghju tena? Quandu a patria ùn hè più, un bon' patriottu devi mora.|Nabulionu Bonaparte, 1787}} [[File:Napoleon à Toulon par Edouard Detaille.jpg|thumb|left|150px|U capitanu Bonaparte à l'[[assediu di Tulonu (1793)|assediu di Tulonu]].]] À u scoppu di a rivuluzioni in u [[1789]], Nabulionu, vintannincu è oramai [[ufficiali (forzi armati)|ufficiali]]<ref>Molti ufficiali erani fughjiti à l'estaru è par quissa u corpu si ritruvò in a nicissità d'avè avanzamenti di carriera impruvisi. In {{cita|Gerosa|p. 35|gerosa}}.</ref> di u rè Luigi XVI, riiscì à ottena una longa licenzia grazia à a quali poti vultà si ni à u sicuru in Corsica. À quandu ghjuntu quà s'unì à u muvimentu rivuluziunariu di l'isula assumendu u gradu di tinenti culuneddu di a Vardia Naziunali. In 1791 s'innamurò di Manesca Pillet ma fù rifiutatu da edda, è dopu à essa statu par parechji mesa à Auxonne u 1 ghjugnu fù inviatu in u 4º righjimentu d'artigliaria à Valence<ref>{{cita|Dwyer|p. 78|dwyer}}.</ref> incù u gradu di prima tinenti. Di ghjinnaghju [[1792]] pruposi a so candidatura com'è tinenti culuneddu è fù elettu (incù parechji dubbiti,<ref>Rapì un di l'ufficiali eletturali. Veda {{cita libru|International |Napoleonic Congress |L'Auropa scopri Nabulionu, 1793-1804: atti di u Cungressu internaziunali nabulionicu, Cittadella di Alissandria, 21-26 ghjugnu 1997, Vulumu 2, pag 105|1999|Edizioni di l'Orsu||id=ISBN 978-88-7694-389-8 }}</ref> u 28 marzu,<ref>{{cita|Falk|p. 70|falk}}.</ref> in seguitu sarà mumintaniamenti retrucessu à u rangu di capitanu. Par i so cuntinui viaghji in Corsica, suparendu u tempu chì l'era cuncessu da a licenzia militara, risicò di essa cunsidaratu disartori,<ref>{{cita|Gerosa|p. 38|gerosa}}.</ref> priaccupatu vultò in Parighji in u stessu annu. [[File:Generale Bonaparte in Italia.jpg|thumb|right|240px|U generali Bonaparte in u periodu di a [[campagna d'Italia (1796-1797)|prima campagna d'Italia]].]] In u frattempu in Corsica infuriava a [[guerra civili]] scuppiata par appuntu in [[1793]]. Dapoi [[1792]] dighjà l'eccessi rivuluzionarii è l'instaurazioni di u "[[Rigimu di u Tarrori|Tarrori]]" aviani spintu l'eroi naziunali di l'indipindenza corsa, [[Pasquali Paoli]] (chì era riintratu triunfalamenti in u so Paesi in u 1790, dopu à u longu esiliu chì l'era statu impostu da i Rè di Francia), à piglià i distanzi da Parighji è à ripiglià a lotta par l'indipindenza di a [[Corsica]]. Accusatu di tradimentu è visatu da un mandatu d'arrestu emissu da a [[Cunvinzioni naziunali]] u 2 aprili 1792, Paoli, u 17 aprili, appiddendu ni dirittamenti à tutta a pupulazioni corsa affinch'edda difindissi a so patria è i so probbii dritti. A famiglia Buonaparte, chì puri avia sustinutu Paoli à u tempu di a rivolta contru Ghjenuva è dopu contru à l'Armati di Luigi XV (u babbu Carlu è forsi ancu a mamma participàni accantu à Paoli à a [[battaglia di Ponti Novu]] contru à i francesi), scelsi parò a causa francesa.<br />Di frivaghju 1793 Nabulionu cummanda 350 omini di l'11º battaglionu versu l'isula di a Matalena è u 22 frivaghju sbarca à Santu Stefanu è l'attaccò. Ma ùn riiscì micca chì li mancò l'appoghju privistu di a curvetta Fauvette.<ref>{{cita|Gerosa|p. 42|gerosa}}.</ref> Nabulionu fughjì rapidamenti in Aiacciu è da quì si ritirò incù a famiglia intreia, accusatu di tradimentu, à [[Tulonu]]. U 12 sittembri 1793<ref>{{cita libru|George |Moir Bussey |History of Napoleon, p. III|1840 |||id=NO ISBN}}</ref> ghjunsi à u quartieri generali di Cartaux. In sei sittimani riurganizò i forzi par l'assediu di a cità, priparò 100 pezzi di grossu calibru è raccolsi parechji ufficiali cumpetenti. Incù l'appoghju di Gasparin, unu di i trè cummissarii à Tulonu, riiscì à avè u cuntrollu di l'artigliaria d'assediu, è intantu divintò capu di battaglionu, u 19 uttrovi.<ref>{{cita libru|Louis Antonine|Fauve De Bourrienne |Memoirs of Napoleon Bonaparte, Vulumu 4, p. XXXIV|2010|Wildside Press LLC||id=ISBN 978-1-4344-1136-5 }}</ref> À Cartaux successi Doppet è dopu u capaci generali [[Jacques François Dugommier]]. Tandu feci a cunniscenza di Andoche Junot chì dopu sarà guvarnadori di Parighji. Dopu, u 1 dicembri hè numinatu da u generali Dugommier aiutanti generali. Riiscì à cunquistà u forti di l'Eguillette, chjamatu a piccula Gibilterra, è dopu l'altri forti di dicembri [[1793]], eppo libarò u portu di Tulonu da i [[Munarchia|monarchichi]] è da i truppi inglesi chì l'appughjavani; fù u so prima clamurosu è avvinturosu successu militaru, chì li valsi a nomina à generali di brigata u 22 dicembri<ref>{{cita|Gerosa|p. 57|gerosa}}.</ref> è l'attinzioni di u futuru membru di u [[Dirittoriu]] [[Paul Barras]], chì l'aiutarà dopu in a succissiva scalata à u puteri. A so amicizia incù [[Augustin Robespierre]], frateddu di [[Maximilien de Robespierre|Maximilien]], u libarò prima da l'arresti in casa custrettu in u 1794<ref>Fù purtatu in [[Marseglia]]. Si veda {{cita|Falk|p. 111|falk}}.</ref>. Ma dopu u feci cada in disgrazia u lindumani di u 9 [[termidoru]] è a cunsiguenti fini di u Tarrori. Fù arristatu incù l'accusi di [[spiunaghju]] è dopu libaratu.<ref>Laurenti, un cummircianti riccu, pruposi una cauzioni par a quali fù postu à l'arresti dumiciliari. Saliceti à u mumentu di a libarazioni scrissi chì a ditinzioni ùn pudia micca durà più à longu. {{cita|Gerosa|pp. 62-63|gerosa}}.</ref> I so avvinturi galanti u portani à siducia Louise Gauthier, moglia di un diputatu è à fidanzà si, u 21 aprili 1795 incù [[Désirée Clary]].<ref>In seguitu moglia di [[Jean-Baptiste Jules Bernadotte]], generali di Nabulionu. A cunniscenza frà i dui si feci di ghjinnaghju-frivaghju 1795. In {{cita libru|Frederic |Masson |Napoleon: Lover and Husband, ristampa, p. 20|2005|Kessinger Publishing||id=ISBN 978-1-4179-5144-4 }}.</ref> Eppuri a furtuna li fù favurevuli quandu u [[Insurrizioni di u 13 vindemiaiu annu IV|13 vindemiaiu]] (5 uttrovi [[1795]]) [[Paul Barras|Barras]] u numinò, à l'impruvisu, cummandanti di a piazza di Parighji, incù l'incaricu di salvà a [[Cunvinzioni naziunali]] da a minaccia di i monarchichi (rialisti). Incù l'aiutu di [[Gioacchino Murat]] à u cummandu di a cavaddaria, Nabulionu culpì spiitatamenti i ribeddi scunghjurendu un novu [[colpu di Statu]]. In seguitu à u trimenti successu, Barras u numinò generali di u Corpu d'armata di l'Internu.<ref>{{cita|Bainville|pp. 131-138|bainville}}.</ref> == A campagna d'Egittu è di Siria == [[File:Baron Antoine-Jean Gros-Battle Pyramids 1810.jpg|thumb|left|upright=1.2|Nabulionu à a [[battaglia di i piramidi]].]] In [[1798]] u [[Dirittoriu]], priaccupatu par l'eccessiva pupularità è par u nutevuli pristigiu di Bonaparte, l'affidò l'incaricu di accupà l'[[Egittu]] par cuntrastà l'accessu [[Inghilterra|inglesu]] à l'[[India]] è dunqua par dannighjà la ecunumicamenti.<ref name="storia394">{{cita|Storia Univirsali|p. 394|annantu à}}.</ref><ref>{{cita|Bainville|pp. 175-176|bainville}}</ref>. Un indiziu di a divuzioni di Nabulionu à i principii di l'[[Illuminisimu]] fù a so dicisioni d'affiancà ghjenti incaricati di studii à a so spidizioni: a spidizioni d'Egittu ebbi u meritu di fà riscopra, dopu cintunara d'anni, a grandezza di quidda terra, è fù probbiu l'opara di Nabulionu à fà nascia a muderna [[egittulugia]], soprattuttu grazia à a scuparta di a [[Stela di Rusetta]] da parti di i suldati à u suvitatu di a spidizioni.<ref>{{cita web|url=http://www.egittologia.net/Articuli/NonsoloinEgittu/tabid/59/itemid/172/amid/372/napoleone-in-egitto.aspx|titulu=Nabulionu in Egittu|editori=Egittologia.net|accessu=1 ghjinnaghju 2012}}</ref><ref>{{cita libru|autori=[[Sergio Donadoni]]|titulu=L'Egittu da u mitu à l'Egittulugia|cità=Turinu|annu=1990}}</ref> Nabulionu avia da parechji anni accarizzatu l'idea di una campagna in urienti, sugnendu di suvità l'ormi di [[Lisandru Magnu]] è essendu di l'idea ch'è "L'Auropa hè una tana di talpi. Tutti i grandi parsunalità sò di l'Urienti".<ref>{{cita|Dumas|p. 41|dumas}}.</ref> A spidizioni iniziò u 19 maghju, quandu Nabulionu salpò da [[Tulonu]] à capu di l'[[Armata d'Urienti (campagna d'Egittu)|Armata d'Urienti]], cumposta da più di 60 [[Unità militari navali|navi di guerra]], 280 navi di trasportu, 16.000 marinari è 38.000 suldati.<ref name="storia394"/> Dopu à un'impurtanti vittoria in a [[battaglia di i piramidi]], Nabulionu sciacciò i [[mamelucchi]] di [[Murad Bey]] è intrendu à U [[U Cairu|Cairu]] divintò patronu di l'[[Egittu]]. Pochi ghjorna dopu, u 1º aostu [[1798]], a flotta di Nabulionu in Egittu fù cumplittamenti distrutta da l'ammiragliu [[Horatio Nelson]], in a baia di [[Battaglia di u Nilu (1798)|Abukir]], di tal' manera chì Nabulionu firmeti bluccatu à terra.<ref name="storia394"/> Dopu una ricugnizioni nantu à u [[Mari Rossu]], dicisi di ricà si in [[Siria]], cù u pritestu di suvità u guvarnadori di [[Acri (Israeli)|Acri]] [[Ahmad à u-Jazzar Pascià|Aḥmad à u-Jazzār Pascià]] chì avia pruvatu à attaccà lu. Ghjuntu parò u 19 marzu [[1799]] innanzi à [[Acri (Israeli)|San Ghjuvanni di'Acri]], l'antica furtezza di i [[Cruciatu|cruciati]] in Terra Santa, Nabulionu persi più di dui mesa in un inutuli assediu è a campagna di Siria si cunclusi incù un faddimentu.<ref name="storia394"/> Vultatu à [[U Cairu]], Nabulionu scunfissi u 25 lugliu [[1799]] un' armata di più di deci milla ottumani vidati da Mustafa Pascià à [[Prima battaglia di Aboukir|Aboukir]], probbiu induva l'annu prima era statu privatu di tutta a so flotta. Eppuri priaccupatu di i terribuli nutizii chì ghjunghjiani da a [[Francia]] (l'armata in ripiigamentu annantu à tutti i fronti, u Dirittoriu oramai privu di puteri) è cuscenti ch'è a campagna d'Egittu ùn avia micca cunsiguitu i fini spirati, Nabulionu, lasciatu u cummandu à u generali [[Jean-Baptiste Kléber|Kléber]], si imbarcò in gran' sicretu u 22 aostu nantu à a [[Fregata (navi)|fregata]] ''Muiron'' (preda bellica exi viniziana)<ref>{{cita|Ludwig (2000)|p. 102|ludwig2000}}.</ref> à a volta di a Francia.<ref name="storia398">{{cita|Storia Univirsali|pp. 398-399|annantu à}}.</ref> == U 18 brumariu è u Cunsulatu == [[File:Bouchot - Le general Bonaparte au Conseil des Cinq-Cents.jpg|thumb|''U generali Bonaparte à u Cunsigliu di u Cinquicentu''.]] U 9 uttrovi [[1799]] Bonaparte sbarcò à [[Fréjus]] è a so corsa versu Parighji fù accumpagnata da l'entusiasmu di l'intreia Francia, certa ch'è u generali era turratu in patria par assuma u cuntrollu di a situazioni oramai ingestibili è, in effetti, era quista a so intinzioni. Ghjuntu in Parighji, riunì i cuspiratori dicisi à rinvarscià u Dirittoriu.<ref>{{cita|Bainville|p. 187|bainville}}.</ref> À u so latu si schieroni u frateddu maiò [[Ghjaseppu Bonaparte|Ghjaseppu]] è soprattuttu u frateddu [[Lucianu Bonaparte|Lucianu]], tandu prisidenti di u [[Cunsigliu di i Cinquicentu]], chì incù u Cunsigliu di l'Anziani custituiscìa u puteri lighjislativu di a ripublica. Di i soi Nabulionu riiscì à avè u membru di u Dirittoriu [[Roger Ducos]] è soprattuttu [[Emmanuel Joseph Sieyès]], u celebru autori di l'opusculu ''Chì hè u Terzu Statu?'' è ideolugu di punta di a burghesia rivuluziunaria. Inoltri, di i soi si dichjarò l'astutissimu ministru di l'estaru [[Charles Maurice de Talleyrand-Périgord|Talleyrand]] è u ministru di a pulizza [[Joseph Fouché]]. [[Paul Barras]], u membru più influenti di u Dirittoriu dopu Sieyès, cuscenti di i capacità di Nabulionu, accittò d'alinià si ancu eddu.<ref>{{cita|Gerosa|p. 244|gerosa}}.</ref> Quandu fù cunnisciuta a falsa nutizia di un cumplottu missu in opara par rinvarscià a ripublica, Nabulionu riiscì à fà vutà à u Cunsigliu di l'Anziani è à u Cunsigliu di i Cinquicentu una risuluzioni chì trasfiria i dui Camari u 18 [[brumariu]] (9 nuvembri) fora Parighji, à [[Saint-Cloud]]; Nabulionu fù numinatu cummandanti in capu di tutti i forzi armati. Quissa fù fatta par evità ch'è duranti u colpu di Statu calchì diputatu pudissi appiddà ni à i citatini parighjini par difenda a Ripublica contr'à u tentativu di Nabulionu.<ref>{{cita|Bainville|pp. 190-193|bainville}}.</ref> L'intinzioni di Nabulionu era quidda di purtà i dui Camari à vutà autunumamenti u so sciuglimentu è a cissioni di i puteri in i so mani.<ref>{{cita|Bainville|p. 196|bainville}}.</ref> ùn fù micca cusì: u Cunsigliu di l'Anziani firmeti fretu à u discorsu impasticciatu di Nabulionu par fà prissioni annantu ad eddu, mentri quandu Nabulionu intrì in a sala di u Cunsigliu di i Cinquicentu i diputati li si lanciàni contru dumandendu di vutà par renda è Bonaparte for' di leghji (ciò chì vulia significà l'arrestu è a [[mannara]]).<ref>{{cita|Bainville|p. 201|bainville}}.</ref><ref>Tuttu à fattu, duranti u discorsu à u Cunsigliu di l'Anziani, l'amicu è intindenti di Nabulionu, Bourienne, duviti fà zittu u so patronu chì arringava senza dismetta l'assamblea incù frasi com'è "Eiu camminu accumpagnatu di u Diu di a Guerra è di u Diu di a Furtuna!". {{cita|Ludwig (2000)|p. 116|ludwig2000}}.</ref> In u mumentu in u quali simbrava ch'è u colpu di Statu fussi prossimu à a catastrofa, ghjunsi u frateddu [[Lucianu Bonaparte|Lucianu]] à succorra Nabulionu, chì in i vesti di prisidenti di i Cinquicentu iscì da a sala è arringò i truppi firmati aliniati fora, urdinendu li ch'eddi disperdini i diputati cuntrarii à u frateddu. Memurabili fù u mumentu in u quali puntò a so spada à u coddu di Nabulionu è dichjarò: "Ùn esitariu micca un attimu à uccida me frateddu s'è sapia ch'eddu attentava à a libartà di a Francia".<ref>{{cita|Ludwig (2000)|p. 119|ludwig2000}}.</ref> I truppi, cumposti in gran' parti di veterani di i campagni di Nabulionu, à u cummandu di u cugnatu di st'ultimu, u generali [[Charles Victoire Emmanuel Leclerc]] è di u futuru cugnatu [[Gioacchino Murat]], intritini incù i baiunetti innestate è dispersini i diputati. In a sirata, i Camari funi sciolti è fù vutatu u dicretu chì assignava i pieni puteri à trè consuli: [[Roger Ducos]], [[Emmanuel Joseph Sieyès|Sieyès]] è Nabulionu.<ref>{{cita|Bainville|p. 204-206|bainville}}.</ref> === U Cunsulatu === [[File:40 francs or Bonaparte Premier Consul, 1804, Paris.jpg|thumb|Bonaparte Consulu]] Numinati consuli pruvisorii, i trè novi patroni di a Francia scrissini incù dui cummissioni spiciali una nova [[custituzioni]], a [[Custituzioni francesa di u 1799|custituzioni di l'annu VIII]] chì, ratificata incù un plebiscitu pupulari, lighjittimava u colpu di Statu. L'evuluzioni di a rivuluzioni si ripurtava oramai versu formi di guvernu più aristucraticu, dimustrendu si micca pratichevuli molti di i tiurii rivuluziunarii emersi in a rivuluzioni.<ref name="storia399">{{cita|Storia Univirsali|pp. 399-400|annantu à}}.</ref> In u pinsamentu puliticu di [[Emmanuel Joseph Sieyès|Sieyès]], u Cunsulatu avaria divutu essa un guvernu di i nutevuli, chì avaria assicuratu a dimucrazia à traversu un cumplessu equilibriu di puteri. Stu prugettu fù mandatu à l'aria da Nabulionu u quali, puri in tiuria ditintori di u solu puteri esecutivu, avia in rialità faciuli ghjocu par subranà u puteri lighjislativu chì era frammintatu in quattru Camari. Fattu si numinà Prima Consulu, veni à dì cuncritamenti supiriori à qualsiasi altru puteri di u Statu, Nabulionu ricustruiscìa a Francia incù una struttura amministrativa furtamenti cintralizata ma cusì parfetta ch'edda hè firmata tali è quali finu ad oghji: a Francia era frazziunata in dipartimenti, distritti è cumuni, rispittivamenti amministrati da prifetti, sottuprifetti è merri. I casci di u Statu erani risanati da i cunquisti di guerra è da a fundazioni di a Banca di Francia, è ancu da l'intruduzioni di u francu d'arghjentu chì punia fini à l'era di l'assignati è di l'inflazioni. A longa lotta contru u Cattulicesimu si cunchjudia incù u Cuncurdatu di u 1801, ratificatu da papa Pio VII, chì stabiliscìa u Cattulicesimu "riligioni di a maiuranza di i francesi" (ma quantunqua micca riligioni di Statu), ma ùn ristituia micca à u cleru i bè sprupriati duranti a rivuluzioni. In u campu di l'insignamentu, Nabulionu istituì i licei è i scoli d'inginieri, par furmà una classa dirighjenti priparata è induttrinata, ma tralasciò i struzzioni elementarii, essendu di l'idea ch'è u populu duvissi firmà in una certa ignuranza par garantiscia un guvernu stabili è un armata ubbidienti. U cunsulatu di Nabulionu divintò "à vita" incù u plebiscitu di u 2 aostu 1802. Si apria a strada à l'istituzioni di l'Imperu nabulionicu. === U Codici nabulionicu === [[File:Gros - First Consul Bonaparte (Detail).png|thumb|left|upright=0.8|''Nabulionu Bonaparte prima consulu'', ditagliu d'un ritrattu di [[Antoine-Jean Gros]].]] Duranti l'esiliu à [[Santi Elena (isula)|Santi Elena]], Nabulionu sottuliniò parechji volti ch'è a so opara più impurtanti, quidda chì saria passata à a storia più ch'è tutti i battaglii vinti, saria stata u so [[Drittu civili|codici civili]]. U Codici nabulionicu chì lighjittimò bon' parechji di l'idei [[Illuminisimu|illuministichi]] è [[Ghjusnaturalisimu|ghjusnaturalistichi]]<ref>Guido Fassò, ''Storia di a filusufia di u drittu. III: Ottucentu è Novicentu'', cit. pp. 12-14, Editori Laterza, 2006.</ref>, fù spurtatu dopu in tutti i paesi ind'eddi ghjunsini l'armati di Nabulionu, fù presu à mudeddu da tutti i Stati di l'Auropa cuntinintali. Istituita l' 11 aostu [[1799]], a cummissioni incaricata di ridighja u codici civili (cumposta da u Sicondu Consulu [[Jean-Jacques Régis de Cambacérès]] è da quattru avvucati), fù prisiduta moltu spessu da Nabulionu stessu, u quali ni lighjia i bozzi duranti i campagni militari è inviava à [[Parighji]], da u fronti, i so idei nantu à u prugettu. U 21 marzu [[1804]] u Codici Civili immediatamenti ribattizatu [[Codici Nabulionicu]], intria in vigori. U Codici eliminava definitivamenti i lasciti di l<nowiki>'</nowiki>''[[Ancien Régime]]'', di u [[feudalesimu]], di i [[assulutisimu munarchicu]], è criava una sucità privalintamenti [[burghesia|burghesa]] è [[liberalisimu|liberali]], d'inspirazioni laica, chì ci erani cunsacrati i dritti di uguaglianza, sicurezza è prubità. Trà i principi di a Rivuluzioni, erani salvavardati quiddi di a libartà parsunali, di l'ugualità davanti à a leghji, di a laicità di u Statu (dighjà garantita da u [[Cuncurdatu]]) è di a libartà di cuscenza, di a libartà di u travagliu. U Codici era statu parò pinsatu è ridattu soprattuttu par valurizà l'ideali di a burghesia; par quissa sirvia soprattuttu à arrigulà quistioni riguardanti i cuntratti di prubità è a stessa lighjislazioni riguardu à a [[famiglia]] era di natura contrattualistica.<ref>{{cita|Lefebvre|p. 110|lefebvre}}.</ref> A struttura familiari ch'è u Codici cunsacra era di tipu paternalisticu: u babbu pò fà imprighjunà i figlioli par sei mesa senza cuntrollu di l'auturità è amministreghja i bè di a moglia. Eppuri era garantitu u divorziu bench'è resu cumplessu rispettu à l'ebbica rivuluziunaria. === L'oppusizioni realista è ghjacubina === A sera di u 10 uttrovi [[1800]] Nabulionu, mentri assistia à un'opara à u ''Théatre de la République'', saria divutu cada sottu i pugnalati di quattru sicarii, ma u cumplottu fù svintatu à l'ultimu mumentu grazia à una suffiata, chì parmissi à a pulizza d'intarvena arristendu tandu i quattru attentatori in u tiatru stessu. L'avvinimentu passarà à a storia cù u nomu di ''cuspirazioni di i pugnali''.<ref>{{cita|Ghjaddu|p. 283|ghjaddu}}.</ref><ref>{{cita|Wairy|p. 57|wairy}}.</ref> Pocu dopu, a notti di [[Natali]] di u listessu annu, Nabulionu, a moglia è a so seguita scamponi miraculusamenti à un attentatu cù a dinamita in i stradona di Parighji, mentri si ricavani à l'[[Opéra national de Paris|Opara]]. Nabulionu ni prufittò par metta fora leghji i [[ghjacubinisimu|ghjacubini]], molti di i quali funi esiliati in [[Guyana]], è disperda i munarchichi.<ref>{{cita|Wairy|p. 56|wairy}}.</ref> L'oppusizioni ùn abandunava micca è s'ebbi nutizia di attentati in priparazioni contru ad eddu. Infatti era udiatu sii da i ghjacubini, chì dopu i misuri di ricunciliazioni naziunali, com'è l'amnistia generali è u drittu à a riintrera par i nobili emigrati par scampà à u tarrori, timiani ch'eddu vulissi ristaurà a munarchia, sii da i realisti, chì u cunsidiravani com'è l'usurpatori di u lighjittimu suvranu [[Luigi XVIII di Francia|Luigi XVIII]]. Di marzu 1804, par dà un signali forti à i [[Burboni]], chì cumpluttavani sempri par vultà annantu à u tronu francesu, Nabulionu feci catturà à [[Ettenheim]], piccula cità di u statu di u [[Baden (statu)|Baden]] situata vicinu à a cunfina francesa, u [[Luigi-Antonio Enrico di Borbone-Condé|duca di Enghien]], liatu à a famiglia riali esiliata, chì fù inghjustamenti accusatu di cuspirazioni contru u Prima Consulu è fucilatu subitu dopu. L'avvinimentu suscitò l'indignazioni di tutti i corti auropei par l'arruganti viulazioni di a suvranità di un statu estaru da parti di a Francia è par a sorti risirvata à u povaru duca, è cunferì un' ombra nigativa à l'imaghjini aurupea di Bonaparte, à a quali quantunqua u Prima Consulu di tandu tinia multissimu.<ref>{{cita|Ghjaddu|p. 956|ghjaddu}}.</ref> U generali [[Jean Victor Marie Moreau|Moreau]], implicatu in u cumplottu realistu ma idulu di i ghjacubini, fù inveci cundannatu à soli dui anni di prighjò, successivamenti scambiati incù a pussibilità di spatrià si in i Stati Uniti, da induva parò Moreau vultarà in 1813 par uniscia si à l'armata russia è mora duranti a [[battaglia di Dresda]].<ref name="storia407">{{cita|Storia Univirsali|p. 407|annantu à}}.</ref> == A pacificazioni di l'Auropa == [[File:Bonaparte_a_Marengo.jpg|thumb|upright=1.4|Nabulionu annuncia à i so suldati l'arrivu di i rinforzi duranti a [[battaglia di Marengo]].]] Duranti l'assenza di Nabulionu impignatu in [[Egittu]], i francesi erani stati parechji volti battuti in Italia è in Alimagna da l'austriachi è da i russii à [[Cassano di Adda]], à [[battaglia di Novi|Novi]] è nantu à u [[Renu]]. A [[Siconda cualizioni]] antifrancesa avia rinvarciatu a [[Ripublica Napulitana (1799)|Ripublica Napulitana]] di u 1799, fundata da i francesi, quidda Rumana è a Ripublica Cisalpina. U 6 maghju [[1800]], sei mesa dopu u [[colpu di Statu]] di u 18 brumariu, Nabulionu assunsi u cummandu di a cusidditta Armata di riserva, distinata à essa trasfirita in Italia par rinvarcià a sorti di a guerra.<ref>[[Ugo Foscolo]], ''A Napoleone Bonaparte liberatore''.</ref> U Prima consulu vidò incù grandi abilità strategica a marchja di u so armata; varcò l'[[Alpi]] à a [[Bocca di u Gran'San Bernardu|bocca di u Gran'San Bernardu]] è colsi di suspresa l'austriachi impignati in l'[[Assediu di Ghjenuva (1800)|assediu di Ghjenuva]]. U numicu fù prestu battutu in a [[battaglia di Montebello (1800)|battaglia di Montebello]],<ref name=Napol >{{Cita|Nabulionu|p. 29|bi mbo}}.</ref> mentri Nabulionu riintrò à Milanu. U 14 ghjugnu 1800 ebbi locu a dicisiva [[battaglia di Marengo]].<ref name= LS >{{Cita|A Storia|p. 336|bambi}}.</ref> [[File:Napol%C3%A9on4d%C3%A9tail1.JPG|thumb|left|Nabulionu traversa l'Alpi (dittagliu).]] Fù a più famosa di i battagli nabulionichi in [[Italia]], aspramenti cumbattuta è incù cunsiquenzi dicisivi. Nabulionu fù inizialamenti missu in difficultà da l'attaccu austriacu è risicò a scunfitta, ma à ottu ori di sera a battaglia si cunclusi incù a cumpletta vittoria di u Prima consulu. À rinvarcià a cunclusioni di a battaglia fù l'arrivu in u prima dopu meziornu di i truppi di rinforzu di u generali [[Louis Charles Antoine Desaix|Louis Desaix]] chì parmissi à Nabulionu di contrattaccà incù successu l'armata austriaca di u generali [[Michael von Melas]], dighjà certu di a vittoria. U generali Desaix murì duranti i fasi finali di a battaglia.<ref name= Napol /><ref>Nabulionu ùn attribuì micca a vittoria di Marengo à [[Louis Charles Antoine Desaix|Desaix]], senza pienghja ni a morti (cusì diciarà eddu stessu à Santa Elena).</ref> In Milanu fù pruvisuriamenti ricustituita a [[Ripublica Cisalpina]] chì sarà sustituita dopu à a [[Cunsulta di Lione]] da a Ripublica Taliana (1802-1805). In u 1802 Nabulionu fù pruclamatu Prisidenti di a Ripublica Taliana, titulu ch'eddu cunsirvarà sinu à u 17 marzu 1805 quand'eddu assumarà quiddu di Rè d'Italia, mentri u patriziu milanesu [[Francescu Melzi di Eril]] fù numinatu vice Prisidenti. Incù a [[Trattatu di Amiens (1802)|paci di Amiens]] di 1802 ancu l'[[Inghilterra]] firmava a paci incù a Francia.<ref>{{Cita|A Storia|p. 337|bambi}}.</ref> Nabulionu avia distruttu a nova cualizioni antifrancesa, assicurendu si ancu l'appoghju di u [[zaru]] di [[Russia]] [[Lisandru I di Russia|Lisandru I]]. Par dui anni l'Auropa fù finalmenti in paci. In 1802 Nabulionu vinditi una parti di u [[Nordu]] [[America di u Nordu|America]] à i [[Stati Uniti d' America|Stati Uniti]] com'è parti di l'[[Acquistu di a Louisiana|Accordu nantu à a Louisiana]]: avia appena risoltu un grossu prublemu militaru quandu l'armata, mandata à ricunquistà [[Hispaniola|Santu Domingu]], dopu à avè affruntatu a rivolta iniziata da [[Toussaint Louverture]], fù culpitu da a [[frebba giadda]]. A rivolta fù quantunqua truncata.<ref>A spidizioni era stata affidata à u cugnatu di Nabulionu, u generali Leclerc, chì murì di frebba giadda dopu à avè catturatu u capu di i ribeddi.</ref> Incù i forzi di u [[Punenti]] in cundizioni tali ch'eddi ùn pudiani micca agiscia, Nabulionu capì ch'eddu ùn avaria micca pussutu difenda a Louisiana è dicisi di venda la (8 aprili [[1803]]). Ristabilì, in 1802, a [[schiavitù]] in i culonii francesi. Dopu ch'è Nabulionu ebbi allargatu a so influenza à a [[Svizzara]] è à i [[Cunfederazioni germanica|stati tedeschi]], una disputa annantu à [[Malta]] furnì à l'Inghilterra u pritestu in u [[1803]] par dichjarà a guerra à a Francia è furniscia sustegnu à i munarchichi francesi chì si uppuniani ad eddu.<ref name= LS1 >{{Cita|A Storia|p. 338|bambi}}.</ref> == Imperatori di i Francesi è Rè d' Italia == [[File:Napoleon in Aachen, Henri-Paul Motte.jpg|thumb|left|Nabulionu visiteghja u tronu di [[Carlu Magnu]] d'uttrovi 1804.]] Oramai consulu à vita, Nabulionu era in pratica suvranu assulutu di a [[Francia]]. U 18 maghju 1804 u [[Senatu]] u pruclamò [[imperatori]] di i francesi.<ref>{{Cita|Nabulionu|p. 34|bimbo}}.</ref> U 2 dicembri di u 1804, in a [[cattidrali di Notre-Dame]] in Parighji, fù cilibrata a cirimonia d'[[incurunazioni]]:<ref>{{Cita|Nabulionu|p. 36|bimbo}}.</ref> dopu ch'è l'insegni imperiali funi biniditti da [[papa Pio VII]], Nabulionu incurunò prima s'è stessu imperatori di i francesi, è dopu imperatrici a so moglia [[Ghjasippina di Beauharnais]].<ref>L'incurunazioni imperiali di Nabulionu custò à l'amministrazioni statali 5.151.574 [[francu francesu/francesa|franchi]], sei volti di più ch'è quidda di Luigi XVI</ref> Sò apocrifi i boci sicondu i quali Nabulionu avaria strappatu a curona da i mani di u [[Papa]] duranti a cirimonia, par ùn assughjittà si micca à l'auturità pontificia: u [[papa Pio VII]] a s'aspittava è ùn tuccò mai a curona incù i so mani.<ref>{{cita|Gerosa|p. 304|gerosa}}.</ref> Successivamenti, u 26 maghju 1805 in u [[Domu di Milanu]], Nabulionu fù [[Incurunazioni di Nabulionu Rè d'Italia|incurunatu Rè d'Italia]] incù a [[Curona Ferrea]], da sempri custudita in u [[Domu di Monza]].<ref name= LS1 /> [[File:Jacques-Louis David - Le Sacre de Napoléon.jpg|thumb|''[[L'incurunazioni di Nabulionu]]'', opara di [[Jacques-Louis David]].]] L'incurunazioni à [[Milanu]] fù fastosa, è accumpagnata da i so più fideli cullaburatori in Italia, com'è u cardinali Bellisoni, u [[Ghjaseppu Fenaroli Avogadro|Fenaroli]], u [[Felici Baciocchi|Baciocchi]], u [[Francescu Melzi di Eril|Melzi]] è [[Antonio Aldini|Aldini]]. In st'occasioni Nabulionu, postu si a curona imperiali nantu à u capu prununciò i famosi paroli: "Diu a m'hà data, guai à chì a tocca".<ref>A. Pillepich, 2005, Nabulionu è i Taliani, I, p. 240, ISBN 88-15-10489-5</ref> Rinascìa in [[Francia]] a [[munarchia]], ma ùn era micca listessa munarchia ch'è quidda chì era stata rinvarsciata in [[1792]], dighjà priva di i puteri in 1789. Nabulionu ùn era micca "rè di Francia è di [[Navarra]] par grazia di Diu", com'eddi citavani i formuli di l<nowiki>'</nowiki>''[[Ancien Régime]]'', ma "Imperatori di i francesi par vulintà di u populu", ancu s'è i ducumenti ufficiali mantiniani una formula di cumprumissu ("Nabulionu, par a grazia di Diu è i custituzioni di a Ripublica, Imperatori di i Francesi").<ref>{{Vcite web |title=Par asempiu, si pò veda l'intruduzioni di l'Edittu di Saint Cloud |url=http://www.histoire-empire.org/docs/bulletin_des_lois/organisation_france/sepultures_12_06_1804.htm |accessdate=2014-09-12 |archive-date=2016-03-03 |archive-url=https://web.archive.org/web/20160303185114/http://www.histoire-empire.org/docs/bulletin_des_lois/organisation_france/sepultures_12_06_1804.htm }}</ref> Fù in sustanza un novu rè di i francesi, tantu ch'è da eddu ani a so urighjina bon' parechji di l'attuali munarchii muderni auropei; è fù in effetti una munarchia, postu ch'è Nabulionu era u patronu assulutu, ancu s'è una munarchia chì parò ùn si riferia micca à a nubiltà feudali di l'''Ancien Régime'', ma in a quali si rializavani parechji principi illuministichi di a burghesia. == A cunquista di l'Auropa == {{citazione|Aghju vistu l'imperatori - st'anima di u mondu - escia da a cità par andà in ricugnizioni. Hè veramenti una sinsazioni maravigliosa di veda un simili individuu chì, cuncintratu quì annantu à un puntu, sidutu à cavaddu, si stendi nantu à u mondu è u dumineghja.<ref>''Finuminulugia di u Spiritu'', à cura di Vincenzu Cicero, cit. p. 12, Bompiani 2008.</ref>|[[Georg Wilhelm Friedrich Hegel]], lettara à Friedrich Immanuel Niethammer, 13 uttrovi [[1806]].|Den Kaiser - diese Weltseele - sah ich durch die Stadt zum Rekognoszieren hinausreiten; es ist in Tat eine wunderbare Empfindung, ein solches Individuum zu sehen, das hier auf einen Punkt konzentriert, auf einem Pferde sitzend, über die Welt übergreift und sie beherrscht.<ref>''Briefe von und an Hegel'', à cura di Johannes Hoffmeister, I, Hamburg 1961^2, 120.</ref>|lingua=de}} === Da Ulma à Tilsit === [[File:Napoleone riceve la resa di Vienna.jpg|thumb|Nabulionu ricevi l'arrresa di [[Vienna]] u 13 nuvembri 1805, duranti a [[Terza cualizioni|guerra di a Terza cualizioni]].]] In u 1805 si furmò in Auropa a [[terza cualizioni]] contru à Nabulionu;<ref name= LS2 >{{Cita|A Storia|p. 339|bambi}}.</ref> avia trascorsu l'ultimu annu nantu à i costi di a [[A Manica|Manica]], à priparà una vasta uparazioni militara contru à a Gran'Britagna ma, cumprindendu i difficultà di un'uparazioni di sbarcu in l'Isuli Britannichi è priaccupatu da i prupositi aggrissivi di i putenzi cuntinintali, dicisi finu da aostu di rinuncià à i so piani d'invasioni è d'urganizà un rapitu trasfirimentu à marchji furzati di l'intreia armata, tandu dinuminata [[Grandi Armata]], da i costi di a Manica finu à u [[Renu]] è à u [[Danubiu]] par scunfighja i forzi numichi nantu à u cuntinenti. Nabulionu avia fattu bè i so conti: u 21 uttrovi, infatti, à largu di [[Battaglia di Trafalgar|Trafalgar]] a flotta francesa cummandata da l'ammiragliu [[Pierre Charles Silvestre de Villeneuve]] era cumplittamenti anniintata da l'inglesi à u cummandu d'[[Horatio Nelson]], chì murì duranti u scontru, culpitu da un tiru di muschettu. Svaniani par sempri i sogni d'invasioni di l'Inghilterra.<ref name= LS2 /><ref name="storia411">{{cita|Storia Univirsali|p. 411|annantu à}}.</ref><ref name= Napole >{{Cita|Nabulionu|p. 39|bimbo}}.</ref> [[File:La bataille d'Austerlitz. 2 decembre 1805 (François Gérard).jpg|thumb|left|upright=1.4|Nabulionu annantu à u campu di [[battaglia di Austerlitz]].]] I forzi cualizati par u più austriachi è russii (sottu u novu zaru Lisandru I), ancu s'è incù a neutralità di a [[Prussia]], erani più numarosi ma divisi. Ci erani dui fronti principali: quiddu germanicu, induva Nabulionu in parsona avia assuntu u cummandu di a Grandi Armata è quiddu talianu induva u generali [[Andrea Massena]] vidava l<nowiki>'</nowiki>Armata d'Italia. Incù un'abili manovra strategica Nabulionu acchjirchjò è custrinsi à a resa l'armata austriaca di u generali [[Karl Mack von Leiberich|Karl Mack]] à [[battaglia di Ulma|Ulma]] (20 uttrovi),<ref name= LS2 /><ref name= Napole /> è, mentri u marescialu Massena cumbattia in Italia a [[Battaglia di Caldiero (1805)|battaglia di Caldiero]] (30 uttrovi), intrì incù l'armata à Vienna, dopu à avè suparatu u Danubiu incù un stratagema di [[Gioacchino Murat]]. Eppuri l'armati cualizati austru-russii erani sempri in campu è a situazioni di Nabulionu paria difficiuli. U 2 dicembri 1805, annivirsariu di a so incurunazioni, l'imperatori cumbattì è vinsi a [[battaglia di Austerlitz]], pruvuchendu a disgrigazioni di a cualizioni. Firmata in a storia com'è u so capilavoru tatticu, incù a battaglia di Austerlitz, Nabulionu ottensi una pusizioni di predominiu in Auropa.<ref>"Quandu vultareti in casa, vi bastarà à dì "Eiu eru incun eddu in a battaglia di Austerlitz", è dopu cuntareti ch'è in menu di quattru ori avemu battutu è dispersu un armata di 100.000 omini cummandata da l'imperatori di Russia è [[Austria]]" dissi Nabulionu à i so truppi dopu a vittoria. {{cita|Gerosa|p. 362|gerosa}}.</ref><ref name="storia412">{{cita|Storia Univirsali|pp. 411-412|annantu à}}.</ref><ref>{{cita libru|autori=Sergio Valzainia|titulu=Austerlitz. A più grandi vittoria di Nabulionu|id=ISBN 978-88-04-55900-9|editori=Mondadori|annu=2006}}</ref><ref>{{Cita|Nabulionu|p. 40|bimbo}}.</ref> U ghjornu dopu i suvrani d'Auropa chersini a paci. L'Austria pirdia ancu [[Vinezia]], chì era unita à u [[regnu d'Italia]], è pirdia ogni cuntrollu nantu à a [[Germania]], chì tandu si ricustruiscìa com'è [[Cunfederazioni di u Renu]], prima sumenti di l'unità tedesca sottu u cuntrollu direttu di Nabulionu.<ref name= LS2 /> Si conta chì, dopu avè saputu di Austerlitz, u prima ministru inglesu [[William Pitt u Ghjovanu|William Pitt]] avissi chertu à una nipoti d'arrutulà a carta di l'Auropa esposta in un curridori di casa. "Ùn ci sirvirà micca par alminu deci anni".<ref>{{cita|Gerosa|p. 364|gerosa}}.</ref> [[File:Charles Meynier - Napoleon in Berlin.png|thumb|upright=1.3|Nabulionu entri in [[Berlinu]] u 27 uttrovi 1806.]] L'annu dopu Nabulionu duviti affruntà a [[quarta cualizioni]], custituita da Gran'Britagna, [[Prussia]] è Russia; l'imperatori presi subitu l'offensiva è, dopu una magistrali manovra strategica, scunfissi cumplittamenti a rinumata armata prussiana in a [[battaglia di Jena]] (14 uttrovi 1806).<ref>{{Cita|Nabulionu|p. 43|bimbo}}.</ref><ref name= LS3 >{{Cita|A Storia|p. 340|bambi}}.</ref> A Grandi Armata catturò o dispersi i resti di l'armata numica è Nabulionu intrì à [[Berlinu]] u 27 uttrovi. Eppuri a guerra cuntinuò; l'armata russia era in avvicinamentu par succorra a Prussia è l'imperatori marchjò dirittamenti versu a [[Vistola]] par batta la; a pupulazioni polacca si rivultò à favori di i francesi<ref>{{cita|Ludwig (2000)|pp. 189-190|ludwig2000}}.</ref>. Dopu una dura risistenza, ancu l'armata russia, chì avia inflittu pisanti perditi à i francesi in a sanguinosa è indecisa [[battaglia di Eylau]]<ref name= LS3 /><ref name= Napoleo >{{Cita|Nabulionu|p. 44|bimbo}}.</ref>, fù scunfittu u 14 ghjugnu 1807 in a dicisiva [[battaglia di Friedland]]. U zaru Lisandru I fù infini custrettu à firmà a paci, in l'incontru di [[Paci di Tilsit|Tilsit]]. In quidd'incontru l'Auropa fù ufficiusamenti divisa in zoni d'influenza: si dicisi, in una nota sicreta alligata à u trattatu di Tilsit, ch'è i tarritorii trà l'[[Elba (fiumu)|fiumu Elba]] è u [[Nemunas|Memel]] avariani furmatu a barriera di divisioni trà i dui grandi imperi.<ref name= Napoleo /><ref>{{cita|Ludwig (2000)|p. 200|ludwig2000}}.</ref><ref>{{Cita|A Storia|p. 341|bambi}}.</ref> Firmava aparta a quistioni di a [[Polonia]], ch'è Nabulionu vulia renda indipindenti, cuntrariamenti à l'intinzioni di u zaru. Quandu u papa ricusò d'aderiscia à l'embargu in i cunfronti di l'Inghilterra, dichjarendu ch'è i so qualità di pastori univirsali l'impuniani a neutralità, Nabulionu feci accupà [[Roma]] da u generali [[Sextius Alexandre François de Miollis|Miollis]] è u 7 maghju [[1809]] urdinò l'annissioni di u [[Statu Pontificiu]] à l'[[Prima Imperu francesu|Imperu francesu]].<ref>{{Cita|Nabulionu|p. 53|bimbo}}.</ref> U papa risposi incù una bolla di scomunica è Nabulionu urdinò à Miollis di pruceda à l'arrestu di u pontefici. Feci subitu u nicissariu u generali Radet chì u feci traspurtà, incù u Sigritariu di Statu cardinali [[Bartolomeo Pacca]], à [[Grenoble]],<ref>U cardinali Pacca fù siparatu dopu da u papa è inviatu à a furtezza di [[Fenestrelle]] ind'eddu firmeti prighjuneri finu à 1815.</ref> indi à [[Fontainebleau]], induva Nabulionu riiscì solu quattru anni dopu à strappà li l'appruvazioni d'un novu Cuncurdatu.<ref>Bartolomeo Pacca, ''Nabulionu contru à Pio VII'', Roma, 1944</ref> === U bloccu cuntinintali è a guerra in a penisula iberica === [[File:Napoleon Wagram.jpg|thumb|Nabulionu: ritrattu duranti a [[battaglia di Wagram]] da [[Horace Vernet]].|260px]] Par metta in ghjinochju l'Inghilterra, unica putenza sempri in armi contru a Francia, Nabulionu avviò un embargu. Eppuri 'ss'embargu, chjamatu [[Bloccu Cuntinintali]] (postu ch'è, in l'intinzioni di u Bonaparte, tutta l'Auropa cuntinintali avaria divutu aderiscia à l'embargu contru à l'isuli britannichi) ùn deti micca i risultati spirati. U faddimentu di u bloccu fù divutu à u fattu ch'è molti paesi auropei, par mutivi di cunvinienza ecunomica, ùn ci aderisciarani micca cumplittamenti, cuntinuendu à mantena scambii cummirciali incù l'Inghilterra.<ref name= Napoleo /> Nabulionu inoltri, par culpiscia u [[Portugallu]] chì mantinia aparti i so porti à a flotta inglesa, invasi a [[Spagna]] è u Portugallu stessu, mentri dopu a scelta di a [[Russia]] d'escia da u bloccu, custringhjarà Nabulionu à affruntà una campagna à livanti chì par eddu sarà catastrofica. [[File:Rédition de Madrid 1808.jpg|thumb|left|upright=1.2|Nabulionu ricevi l'arresa di [[Madrid]].]] In u 1808, sfruttendu un cuntrastu in a famiglia riali spagnola trà u rè [[Carlu IV di Spagna|Carlu IV]] è u figliolu, u principi di l'[[Asturie]] Ferdinando, Nabulionu i custrinsi tremindù à abdicà è missi annantu à u tronu di Spagna u so frateddu [[Ghjaseppu Bonaparte]], fendu la cusì entra dirittamenti in l'orbita di l'[[Imperu]] francesu.<ref name= Napoleon >{{Cita|Nabulionu|p. 46|bimbo}}.</ref><ref name= LS4 >{{Cita|A Storia|p. 342|bambi}}.</ref> À listessu tempu, i truppi francesi invadiani è cunquistavani u Portugallu; ma a situazioni divintò prestu prublematica. I britannichi, infatti, fecini sbarcà in Portugallu truppi à u cummandu di u generali sir [[Arthur Wellesley, I duca di Wellington|Arthur Wellesley]], futuru duca di Wellington, chì riiscì à libarà u [[Portugallu]], cuntrastendu a campagna in Spagna.<ref name= Napoleon /><ref name= LS4 /> Quì, infatti, a pupulazioni era mossa contru l'accupazioni francesa è avia principiatu una sanguinosa [[guerriglia]] chì missi in gravi difficultà l'armata accupanti, custringhjendu Ghjaseppu à abbandunà a capitali è à chera l'intarventu direttu di Nabulionu. L'imperatori scesi incù una parti di a Grandi Armata in i[[Spagna]] è u 4 dicembri, dopu [[campagna di Nabulionu in Spagna|una rapita è vitturiosa campagna]], intrì à [[Madrid]] incù i so truppi. Eppuri Nabulionu ùn riiscì micca à riprima a risistenza naziunalista spagnola nè à distrughja u corpu di spidizioni britannicu passatu à u cummandu di u generali [[John Moore]], chì riiscì à evacuà a penisula iberica via mari. A Spagna firmeti cusì una spina in u fiancu, custringhjendu l'imperatori, chì pocu tempu dopu duviti vultà rapidamenti in Parighji par via di i nutizii di una nova cualizioni in fasa d'urganisazioni contru ad eddu, à lascià truppi moltu numarosi in a penisula iberica.<ref>{{Cita|Nabulionu|p. 48|bimbo}}.</ref><ref name= LS5 >{{Cita|A Storia|p. 343|bambi}}.</ref> Nonustanti i difficultà d'urganisazioni iniziali, Nabulionu fù in gradu à parta da aprili 1809 d'affruntà a [[quinta cualizioni]]; mustrendu dinò una volta a so netta supiriurità di stratega, l'imperatori ottensi una seria di vittorii contru l'austriachi cummandati da l'[[Carlu d'Asburgu-Teschen|arciduca Carlu]], culminati in a [[battaglia di Eckmühl]] u 22 aprili 1809. Nabulionu accupò Vienna è u [[Casteddu di Schönbrunn]] u 12 maghju 1809. A [[battaglia di Aspern-Essling]] inveci tarminò incù un insuccessu di Nabulionu chì à a fini vinsi puri, trà u 5 è u 6 lugliu 1809 a dicisiva [[battaglia di Wagram]]. L'Austria subì pisanti cundizioni di paci: u [[Trentino-Altu Adige]]/[[Pruvincia autunoma di Bolzano|Sudu Tirolo]], a [[Baviera]], l'[[Istria]] è a [[Dalmazia]] funi persi. L'indennità di guerra fù enorma.<ref name= LS5 /><ref>{{Cita|Nabulionu|p. 50|bimbo}}.</ref> === A nova Auropa di Nabulionu === [[File:Empire_français_1811.png|thumb|L'imperu di Nabulionu à u so apughjeu in u 1811: {{lighjenda|#BF4901|tarritoriu francesu}}{{lighjenda|#E1A135|paesi vassalli}}{{lighjenda|#E9BD72|paesi alliati}}]] À parta da 1810 l'aspettu fisicu di Nabulionu cambiò è a so saluta principiò à calà; u trascorra di u tempu è l'enormu impegnu di guvernu è amministrazioni di l'Imperu cumincetini à stancà lu; beddu diffarenti da u "[[scaramouche (parsunaghju)|scaramouche]] sulfureu"<ref>{{cita|Bainville|p. 173|bainville}}</ref>, magru, incù i capeddi longhi nantu à i spaddi, imbruscatu è umbrosu di a ghjuvantù, aumintò di pesu, i capeddi tagliati corti si appuculitini, u visu si feci pienu è a grela livida. Puri mantinendu in u cumplessu una grandi lucidità intillettuali è una tinaci risulutezza, mustrò di tantu in tantu una calata di i so capacità di cuncintrazioni è di dicisioni<ref>{{cita|Lefebvre|p. 442|lefebvre}}</ref>. [[Disuria]] è [[gastralgia]] si fecini più friquenti. [[File:Napoleon I of France by Andrea Appiani.jpg|thumb|left|upright=0.7|[[Andrea Appiani]], ''Nabulionu com'è Rè d'Italia'']] In u 1810, l'Auropa era difinitivamenti ridisignata sicondu u vulè nabulionicu. I tarritorii sottu u cuntrollu direttu francesu s'erani espansi beddu più aldilà di i tradiziunali cunfini pre-1789; u restu di i Stati aurupei era o so satellitu o so alliatu. U regnu d'Italia era numinalamenti guvirnatu da Nabulionu, ma rettu da u vicirè [[Eugenio di Beauharnais]] (figliolu di prima lettu di a moglia di Nabulionu, Ghjasippina); u [[principatu di Lucca è Piumbinu]] (da [[1805]] à [[1814]]) fù assignatu à [[Felici Baciocchi]], ma in rialità guvirnatu da a so moglia è à tempu suredda di l'Imperatori [[Elisa Bonaparte Baciocchi|Elisa]]. Da u 1809 a stessa Elisa fù ancu missa à capu di i trè dipartimenti tuscani annessi à l'Imperu incù u titulu di Granduchessa di Tuscana, chì si aghjunsi à quiddu di Principessa di Lucca è Piumbinu, rimanendu frà altru i dui tarritorii disghjunti; à a suredda [[Paulina Bonaparte|Paulina]], spusata cù u principi [[Camillo Burghesu (principi)|Camillo Burghesu]], andò u ducatu di [[Guastalla]], cidutu dopu à u regnu d'Italia; u frateddu maiò [[Ghjaseppu Bonaparte|Ghjaseppu]] ricivia u tronu di Spagna; u frateddu [[Luigi Bonaparte|Luigi]] ricivia u tronu di [[Olanda]], dopu à avè spusatu [[Ortensia di Beauharnais]], figliola di a moglia di Nabulionu, Ghjasippina; u frateddu [[Ghjirolmu Bonaparte|Ghjirolmu]] ebbi u [[regnu di Vestfalia]]; u generali [[Gioacchino Murat]], dopu mariscialu di l'Imperu, ebbi u [[regnu di Napuli]], dopu à avè spusatu a suredda di Nabulionu, [[Carulina Bonaparte|Carulina]]; u mariscialu [[Jean-Baptiste Jules Bernadotte|Bernadotte]] ebbi u tronu di [[Svezia]], ma beddu prestu tradì u so exi capu intrendu in a cualizioni chì l'avaria ditrunizatu.<ref>Bernadotte avia spusatu [[Désirée Clary]], prima fiamma di Nabulionu, è suredda di a moglia di Ghjaseppu Bonaparte.</ref> A [[Cunfederazioni di u Renu]] era di fattu sottu u cuntrollu di Nabulionu. Dopu a [[paci di Schönbrunn]], Nabulionu è l'austriacu [[Klemens von Metternich|Metternich]] s'erani accurdati par un matrimoniu di Statu. U 14 dicembri [[1809]], Nabulionu divurziò da [[Ghjasippina di Beauharnais]], a moglia certu infideli ma mori amata<ref>In i trè ghjorna successivi à a partenza di Ghjasippina da u palazzu di i Tuileries, Nabulionu firmò sfaccindatu, senza riceva à nissunu nè fà senta i so ordini.{{cita|Ludwig (2000)|p. 235|ludwig2000}}.</ref>. U 1º aprili [[1810]] Nabulionu spusò a figliola di l'imperatori d'Austria, [[Maria Luisa d'Asburgu-Lorena|Maria Luisa]], nipoti di [[Maria Antunietta d'Asburgu-Lorena|Maria Antunietta]], a righjina scapata duranti a Rivuluzioni (ciò chì ùn pruvucò micca pochi pulemichi in Francia).<ref name= LS5 /><ref>{{Cita|Nabulionu|p. 57|bimbo}}.</ref> Incù stu matrimoniu l'Austria s'era liata à Nabulionu, ciò chì purtava à a criazioni d'un'allianza guasgi indissulubili. Nabulionu ebbi un eredi lighjittimu da Maria Luisa, natu dopu un partu difficiuli u 20 marzu 1811.<ref name="Napo" /><ref>{{Cita|A Storia|p. 346|bambi}}.</ref> Eppuri l'eredi di l'Imperu, [[Nabulionu II di Francia|Nabulionu Francescu, dittu u ''rè di Roma'']] (Nabulionu II), ùn cuddò micca in rialità mai à u tronu: Nabulionu fù ditrunizatu pochi anni dopu è Nabulionu II murì successivamenti à soli 21 anni. == A campagna di Russia == [[File:Fireofmoscow.jpg|thumb|upright=1.4|Nabulionu à [[Mosca (Russia)|Mosca]] divastata da l'incendiu.]] Nonustanti l'accordi stabiliti à Tilsit, u zaru Lisandru I di Russia timia l'egemunia nabulionica è ricusò di cullaburà incun eddu riguardu à u [[Bloccu Cuntinintali]], par ùn dannighjà micca l'ecunumia russia è parchì sicritamenti spirava di furmà una nova cualizioni antifrancesa.<ref name= Napo >{{Cita|Nabulionu|p. 58|bimbo}}.</ref><ref name= StoriaN >{{Cita|A Storia|p. 348|bambi}}.</ref> Nabulionu dicisi di principià una campagna dicisiva contru à a Russia par sottumetta u zaru à u so sistemu di puteri in Auropa, custringhja lu à aderiscia à u Bloccu, privà lu di a so influenza in Pulonia, [[Penisula balcanica|Balcani]], [[Finlandia]] è [[Persia]]. L'imperatori dispunia di circa 700.000 omini, di i quali circa 300.000 francesi è u restu [[Cuntingenti stranieri in a Grandi Armata|cuntingenti stranieri]] pruvinenti da tutti i stati vassalli è alliati di u Grandi Imperu.<ref>{{cita|Lefebvre|pp. 597-598|lefebvre}}</ref> I russii, cummandati prima da u generali [[Michael Barclay de Tolly]] è dopu da u generali [[Mikhail Illarionovich Kutuzov|Mikhail Kutuzov]], timurosi d'affruntà a pripundiranti armata numica è intimichiti da a riputazioni militara di Nabulionu, dicisini à l'iniziu di ritirà si in u cori di a Russia<ref name= StoriaN /><ref name= Napo1 >{{Cita|Nabulionu|p. 60|bimbo}}.</ref>. [[File:Vereshagin.Napoleon near Borodino.jpg|thumb|left|Nabulionu à a [[battaglia di Borodino]].]] Una seria di vasti manovri strategichi, cuncipiti da Nabulionu par scunfighja l'armata numica è cunchjuda rapidamenti a guerra, faddini par via di l'arrori di i so tinenti, di i difficultà di u tarrenu è di i tattichi prudenti di i so avvirsarii; à [[Vilnius|Vilna]], à [[Vicebsk|Vitebsk]] è soprattuttu in a [[battaglia di Smolensk (1812)|battaglia di Smolensk]] è in a [[battaglia di Valutino]] i russii, battuti ma micca distrutti, riiscini à evità un scontru dicisivu è à tena si in daretu versu u livanti<ref>{{cita|Lefebvre|pp. 599-600|lefebvre}}</ref>. Finalmenti u 7 sittembri, dopu à a dicisioni di u generali Kutuzov di cumbatta par difenda [[Mosca (Russia)|Mosca]], ebbi locu a grandi [[battaglia di Borodino]], à punenti di a cità: dopu una battaglia sanguinosa è accanita, i russii, scunfitti, vultetini à daretu è Nabulionu intrì in Mosca una sittimana dopu, in u dopu meziornu di u 14 sittembri, dopu à avè postu u so quartieri generali annantu à a [[cuddina Poklonnaja]], cunvintu ch'è Lisandru avaria niguziatu a paci.<ref name= Napo1 /> Stabilitu si in u [[Cremlinu di Mosca|Cremlinu]], Nabulionu ùn pudia micca imaginà ch'è a cità cumplittamenti biota nascundessi in rialità un'insidia: in a notti Mosca cuminciò à brusgià, essendu stati appiccati i fiammi da parechji russii nascosti in i casi.<ref>L'ordini d'incindià a cità fù datu da u guvarnadori civili di Mosca, u conti [[Fëdor Vasil'evič Rostopčin|Rostopčin]]; a cità cuntinuò à brusgià par quattru ghjorna è à a fini firmò in pedi solu un terzu di a casi. {{cita|Gerosa|p. 456|gerosa}}.</ref> Nabulionu, chì avia pruvatu parechji volti di fà un accordu incù Lisandru I, si resi contu di a nicissità di ritirà si vistu chì l'inguernu s'avvicinava. Deti par quissa ordini di principià a ritirata: era fermu à Mosca micca più di trenta cinqui ghjorna. <!--[[File:Napoleon_russia.jpg|frame|A ritirata di Nabulionu in Russia]]--> A [[Grandi Armata]] francesa suffrì gravi perditi in u corsu di a disastrosa ritirata; a spidizioni era principiata incù circa 700.000 omini (frà i quali pocu menu di a mità erani francesi) è 200.000 cavaddi, à a fini di a campagna pocu più di 18.000 omini righjunsini [[Vilnius|Vilna]] firmendu in i ranghi; à quisti si aghjunsini dopu quaranta mila isulati in i ghjorna dopu. In tutali più di 400.000 funi i morti è 100.000 i prighjuneri.<ref>{{cita|Lefebvre|p. 421|lefebvre}}.</ref> Sopravvissini inoltri solu 10.000 cavaddi. Trà u 25 è u 29 nuvembri, infatti, i resti di l'armata, distrutta prima da u caldu è dopu da u fretu (u cusiddittu "[[generali Inguernu]]")<ref>In rialità ùn fù micca solu u fretu l'elementu ditarminanti à a scunfitta, tiuria basata nantu à a ghjustificazioni ch'è Nabulionu deti à u Senatu francesu u 20 dicembri, è nantu à u so 29º bullittinu di guerra, par invucà, à discolpa di u disastru in u quali era incorsa a so campagna, un avvinimentu indipindenti da i so capacità militari. Ancu duranti a marchja d'andata ci fù una grandi murìa frà i cavaddi è frà i suldati à causa di u gran'caldu. Quidd'istati fù infatti insulitamenti longu è a cutrura feci a so comparsa quandu l'armata francesu/francesa era dighjà in ritirata è cumbattia, più ch'è contru i russii, ancu contru a fanga chì l'ustaculava mori {{cita|Chandler|pp. 1027-1028|Chandler2002}}.</ref> funi in gran'parti anniintati da i russii duranti u passaghju di a [[Beresina]]. Intantu, Nabulionu era statu infurmatu di a nutizia ch'è in Parighji u [[Claude François de Malet|generali Malet]] avia diffusu a nutizia di a morti di l'imperatori è pruvatu un colpu di Statu.<ref name= AStoria >{{Cita|A Storia|p. 349|bambi}}.</ref> == A scunfitta di Lipsia, l'abdicazioni è l'esiliu in Elba == [[File:MoshkovVI SrazhLeypcigomGRM.jpg|thumb|upright=1.6|left|A [[battaglia di Lipsia]].]] A prima à uniscia si à a vitturiosa Russia fù a Prussia chì, abbandunendu l'allianza incù Nabulionu, si dichjarò à fiancu di u zaru è di a Gran'Britagna. Era a [[sesta cualizioni]]. Nabulionu dopu à essa riintratu à Parighji urganizò in freccia, incù l'afflussu di ghjovani ricluti, una nova armata è scunfissi i prussiani prima in à [[Battaglia di Lützen (1813)|Lützen]] è dopu in à [[battaglia di Bautzen|Bautzen]] di maghju [[1813]]. Ma l'insidia più grandi era l'Austria, a quali - micca rispittosa di i patti - era pronta à scavalcà ancu un matrimoniu di statu com'è quiddu di Nabulionu incù Maria Luisa à u fini di scunfighja l'udiatu numicu. In u corsu d'un mimurabili è timpistosu incontru bilatirali à [[Dresda]], Nabulionu è [[Klemens von Metternich|Metternich]] ùn riiscini micca à ghjunghja à un accordu, è u 12 aostu l'Austria s'uniscia à a cualizioni antifrancesa. Dopu un'ultima impurtanti vittoria francesa in a [[battaglia di Dresda]], i forzi nabulionichi funi custretti pianamenti à vultà à daretu sottu a prissioni cunghjunta di l'armati d'Austria, Russia, Prussia è Svezia; l'armata svidesa era cummandata da l'exi mariscialu francesu [[Jean-Baptiste Jules Bernadotte]]. In a dicisiva [[battaglia di Lipsia]], ditta ''Battaglia di i Nazioni'' parchì ci participàni armati di tutta l'Auropa, l'inespirienza di l'armata francesa, a difizzioni di i cuntingenti tedeschi è a supiriurità numerica di i forzi numichi funi i fattori chì ditarminàni a scunfitta di Nabulionu. L'armata francesa fù custretta à ritirà si à traversu a Germania in piena insurrizioni contru à l'accupazioni nabulionica, mentri ancu l'Olanda si rivultava è a Spagna era oramai persa.<ref name= AStoria /> Riintratu à freccia à freccia in Parighji, Nabulionu divia subiscia tandu l'insuburdinazioni di tutti i corpi pulitichi: i Camari dinunciàni solu tandu a so tirannia, a nova nubiltà da eddu criata li vultò i spaddi, u populu oramai stancu di a guerra firmeti fretu, i marisciali di l'Imperu cumincetini à difiziunà: trà i principali, Gioacchino Murat chì passò à u numicu par cunsirvà u regnu di Napuli.<ref name= AStoria /> U ghjornu di Natali di 1813 a Francia fù invasa da l'armati di a cualizioni. Un mesi dopu, u 25 ghjinnaghju [[1814]], cunsignatu à u frateddu Ghjaseppu u cuntrollu di Parighji è à a moglia Maria Luisa a righjenza, salutatu u picculu figliu ch'ùn avaria mai più rivistu, Nabulionu si mettia à u cummandu d'un armata di 60.000 veterani di a Vechja Vardia.<ref>{{cita|Dumas|p. 124|dumas}}.</ref> Par dui mesa, Nabulionu tinì testa à u numicu in ciò chì sarà difinita da parechji com'è a so campagna più brillanti, vincendu à [[Brienne]] (probbiu ind'eddu avia studiatu l'arti militara), à [[Champaubert]], [[Montmirail (Marna)|Montmirail]], [[Château-Thierry]], [[Vauchamps (Marna)|Vauchamps]], [[Mormant]], [[Montereau-Fault-Yonne|Montereau]], [[Battaglia di Craonne|Craonne]], [[Laon]]. Scunfittu infini da i forzi prussiani di u feldmariscialu [[Gebhard Leberecht von Blücher|von Blücher]], da quiddi austriachi è da quiddi russii di [[Ferdinand von Wintzingerode|Wintzingerode]], cuscenti di ùn pudè micca anticipà i truppi numichi in marchja annantu à Parighji, Nabulionu vultò in daretu à [[Fontainebleau]] induva, saputa a nutizia di u tradimentu di u generali [[Auguste Marmont|Marmont]] chì s'era arresu incù i so truppi à l'alliati, è scuraghjitu da l'attitudina di rinunciamentu di u mariscialu [[Michel Ney]], u 4 aprili annunciò ufficialamenti a so intinzioni di chera a paci.<ref>{{Cita|Nabulionu|p. 66|bimbo}}.</ref> [[File:Montfort - Adieux de Napoleon a la Garde imperiale.jpg|thumb|upright=1.2|''Addii di Nabulionu à a Vardia imperiali in u curtili du Cheval-Blanc di u casteddu di Fontainebleau'', Antoine Alphonse Montfort.]] [[File:Napoléon Bonaparte par Paul Delaroche.jpg|thumb|left|''Nabulionu Bonaparte'', [[Paul Delaroche]].]] Intantu u frateddu Ghjaseppu avia capitulatu è u numicu era intrutu vitturiosu in Parighji u 31 marzu incù à a testa u zaru Lisandru I, chì u ghjornu dopu avia dighjà fattu ustintà annantu à i mura di Parighji a so [[Pruclama di Parighji|pruclama]] indirizzata à u populu francesu. À Fontainebleau Nabulionu passò ghjorna duri è difficiuli. Li ghjunsi nutizia ch'è u numicu avia riittatu a so pruposta di paci chì stabiliscìa u ritornu à i "cunfini naturali" di a Francia. U zaru Lisandru I l'imposi l'abdicazioni. Eddu, dopu à avè parechji volti esitatu, dicisi d'abdicà in favori di u figliolu è di a righjenza di Maria Luisa. Ma u numicu scelsi un'abdicazioni tutali, postu ch'è Talleyrand avia dighjà presu accordi par ristaurà nantu à u tronu i [[Borboni]]. Nabulionu, indignatu, minacciò di rimetta si à a testa di i so armati è di marchjà annantu à Parighji, ma i marisciali u custrinsini à ceda.<ref>{{cita|Ludwig (2000)|pp. 341-342|ludwig2000}}.</ref> L'abdicazioni divintò effittiva u 6 aprili. U 12, Nabulionu ingerì una forti dosa di vilenu ma miraculusamenti si salvò.<ref>{{cita|Gerosa|p. 486|gerosa}}.</ref> Imbarcatu si à freccia à freccia in [[Marseglia]] nantu à a fregata inglesa ''HMS Undaunted'' cummandata da [[Thomas Ussher]]<ref>{{Cita|Thomas Ussher}}</ref>, u 4 maghju 1814 sbarcò à l'isula d'[[Isula d'Elba|Elba]], induva u numicu avia dicisu d'esilià lu, puri ricunniscendu li a suvranità nantu à l'isula incù u rangu di [[principi]] è a cunsirvazioni di u titulu d'[[imperatori]]. == I "Centu ghjorna" == [[File:Casa_di_Napoleone.JPG|thumb|left|upright=1.2|A [[Palazzina di i Mulini]] in [[Portufarraiu]] (isula d'Elba)]] Ancu s'eddu era impignatu in i travagli à l'Elba, Nabulionu cuntinuava à riceva sicritamenti nutizii di a situazioni francesa par via di parechji ''telegrafi ottichi'' dislucati nantu à l'alturi di l'isula.<ref>''Gazzetta di Firenza'', 1815.</ref> U novu suvranu, [[Luigi XVIII di Francia|Luigi XVIII]] Borbone, era mal'vistu da a pupulazioni: in u solcu di a Ristaurazioni, Luigi smantiddava pianu pianu tutti i cunquisti di a Rivuluzioni lighjittimati da Nabulionu.<ref>{{cita|Ludwig (2000)|pp. 344-345|ludwig2000}}.</ref> Sti nutizii, aghjunti à a boci oramai certa ch'è i numichi erani prossimi à trasfiriscia lu luntanu da l'Auropa, purtàni Nabulionu à agiscia. Prufitendu di l'assenza di u cummissariu inglesu sir [[Neil Campbell]], chì s'era ricatu à [[Livornu]], Nabulionu lasciò l'Elba u [[26 frivaghju]] [[1815]], salutatu da a pupulazioni di [[Portufarraiu]], incù una flotta di setti bastimenti è circa milla omini chì suvitavani<ref>{{cita|Ludwig (2000)|p. 358|ludwig2000}}.</ref>. L'imperatori elusi a surviglianza di a flotta inglesa è u [[1a marzu]] 1815 sbarcò in Francia in u golfu di [[Cannes]], à [[Antibes]]: principiavani i lighjindarii "Centu ghjorna". A pupulazioni l'accolsi incù un entusiasmu stunanti è l'armati chì l'erani stati inviati contru da Luigi, inveci d'arristà lu, si unitini ad eddu. U prima fù u 5° di linia di [[Grenoble]]: Nabulionu mossi incontru à i suldati di l'armata burbonica è gridò "Chì voli sparà à u so Imperatori hè libaru di fà lu"<ref>{{cita|Ludwig (2000)|p. 360|ludwig2000}}.</ref>. Dopu si cunsignàni l'armati vidati da [[Charles de a Bédoyère]] è da u mariscialu Ney, chì prima di renda si à Napuli avia ghjuratu in i mani di Luigi XVIII ch'eddu avaria cunduttu Nabulionu in Parighji "in una cabbia di farru".<ref>{{cita|Gerosa|p. 489|gerosa}}.</ref> Tremindù i generali avariani pagatu incù a fucilazioni u voltafaccia. U [[20 marzu]] Nabulionu intrì triunfalamenti in Parighji, mentri Luigi era fughjitu in freccia versu [[Gand]] annantu à u sughjirimentu di Talleyrand, u quali à u Cungressu di Vienna spinsi i testi curunati à ripiglià a spada contru u dispotu.<ref name= Napo4 >{{Cita|Nabulionu|p. 70|bimbo}}.</ref><ref name= StoriaNa >{{Cita|A Storia|p. 350|bambi}}.</ref> [[File:Plas Newydd (Anglesey) - Waterloo 1.jpg|thumb|upright=1.2|A [[battaglia di Waterloo]].]] Avendu riurganizatu prestu l'armata, Nabulionu chersi à i numichi chì s'erani di novu cualizati a paci à a sola cundizioni di mantena u tronu di Francia: ùn fù micca ascultatu.<ref>"Eiu vogliu tena sultantu u puteri chì mi hè nicissariu par guvirnà", affirmò. {{cita|Ludwig (2000)|p. 363|ludwig2000}}.</ref> Intantu, in campu puliticu, l'imperatori avia beddu capitu i limiti di u so guvernu pricidenti è avia prumulgatu una custituzioni maghjuramenti liberali, l'Attu addiziunali, chì cuncidia un puteri maiò à i camari è a libartà di stampa.<ref name= StoriaNa /> Par evità una nova invasioni di a terra di a patria, Nabulionu feci a prima mossa intrendu à l'impruvisu in [[Belgica]], induva erani posti l'armata britannica è l'armata prussiana. U so pianu prividia una manovra annantu à dui ali chì avariani divisu è scunfittu siparatamenti i prussiani è i britannichi prima ch'eddi possini, supiriori di numaru, cunghjunghja si. L'ala dritta cummandata da eddu impignò è scunfissi i prussiani di u generali Blücher in a [[battaglia di Ligny]], mentri u mariscialu Ney attaccò i britannichi di u duca di Wellington à [[Battaglia di Quatre-Bras|Quatre-Bras]], ma nissunu di i dui cumbattimenti ebbi un esitu ditarminanti.<ref name= Napo4 /> Cusì si ghjunsi à u [[18 ghjugnu]] 1815, a ghjurnata di a [[battaglia di Waterloo]], discritta ancu da [[Victor Hugo]]. U pianu strategicu generali di Nabulionu fù anniintatu da parechji arrori di i so marisciali, principalamenti [[Emmanuel de Grouchy]], u quali, inviatu à intarcittà a culonna prussiana sfughjita à Ligny, in pratica si limitò solu à prusegua a vardia da daretu di i forzi prussiani chì s'erani intantu riurganizati è chì, grazia à a so ditarminazioni, riiscini à ricunghjunghja si incù Wellington probbiu in a fasa dicisiva di a battaglia. I forzi britannichi di u duca di Wellington è quiddi prussiani di Blücher riiscini à scunfighja i francesi.<ref>{{Cita|Nabulionu|p. 71|bimbo}}.</ref><ref name= StoriaNap >{{Cita|A Storia|p. 351|bambi}}.</ref> Nabulionu feci parechji sbagli tattichi in a so ultima campagna è inoltri si sbagliò in a scelta di i tinenti, rinuncendu à u mariscialu [[Louis Nicolas Davout]], lasciatu à Parighji, è affidendu si à Grouchy, inespertu d'incarichi di cummandu, è à Ney, famosu par u so curaghju ma micca par a so intellighjenza tattica, chì u so cumpurtamentu inutulamenti avvintatu fù frà i fattori ditarminanti di a disfatta. L'ultimu à renda si fù u ghjovanu generali di a [[Vardia imperiali (Prima Imperu)|Vardia imperiali]] [[Pierre Cambronne]]<ref>Hè notu a passata, narrata ancu da Hugo in ''[[I miserabili]]'', ch'è à l'impusizioni di resa di l'inglesi Cambronne avaria rispostu simpliciamenti: "Merda"; altri sustenini inveci ch'eddu avaristi rispostu incù un più furmali è militarescu "A Vardia mori ma ùn s'arrendi micca". {{cita|Gerosa|p. 501|gerosa}}, cita tremindù i frasi; {{cita|Dumas|p. 173|dumas}}. Pendi par a più celebru parola.</ref> chì incù a Vechja Vardia cuprì a ritirata di l'armata scunfitta à a volta di Parighji. Nabulionu s'era dimustratu ottimistu duranti a battaglia: "Wellington hè un pessimu generali. Stasera faremu cena à Bruxelles", avia dichjaratu a matina. In a sirata inveci, l'imperatori era nantu à a strada di ritornu par Parighji cuscenti di a cirtezza di a fini d'ogni sognu di soiu.<ref name=Napo5 >{{Cita|Nabulionu|p. 73|bimbo}}.</ref> Quandu li fù imposta da a Camara a nova abdicazioni, sottu i prissioni di u putenti [[Joseph Fouché|Fouché]] ("L'aviariu duvutu fà impiccà prima", sbuttò Nabulionu),<ref>{{cita|Ludwig (2000)|p. 385|ludwig2000}}.</ref> dichjarò ch'eddu s'aia da immulà "in olucaustu par a Francia"<ref name= Napo5 /> è chersi in vanu ch'edda fussi rispittata a so vulintà di pona annantu à u tronu à l'ità ghjusta u so figliolu Nabulionu II. I forzi numichi, viciversa, intritini in Parighji è rimissini annantu à u tronu Luigi XVIII. Nabulionu si rifughjò à u [[casteddu di Malmaison]], a vechja casa ind'eddu era statu incù a moglia Ghjasippina, morta da pocu. A so intinzioni era di fughja in i [[Stati Uniti d'America|Stati Uniti]], ma ricusò di travistì si com'è ci saria vulsutu par isfughja à a cattura, parchì quissa avaria infamatu u so onori.<ref>{{cita|Ludwig (2000)|p. 388|ludwig2000}}.</ref> Inveci, incù un gestu storicu, u [[15 lugliu]] 1815 Nabulionu si arresi à l'inglesi cuddendu à bordu di a navi [[HMS Bellerophon (1786)|HMS ''Bellerophon'']]. == L'esiliu à Sant'Elena è a morti == [[File:Napoleon sainthelene.jpg|thumb|left|upright=1.2|Nabulionu à Sant'Elena]] U 16 uttrovi 1815 a navi di battaglia inglesa ''[[HMS Northumberland]]'' ghjunsi in [[Sant'Elena]], un'isula in l'Uceanu Atlanticu, cù un priziosu caricu. Induva, incù un picculu suvitatu di fidelissimi,<ref>À Nabulionu fù concessu di fà si accumpagnà di trè ufficiali più un chirurgu è dodici dumestichi, tutti scelti frà quiddi chì l'accumpagnàni in Inghilterra annantu à u [[HMS Bellerophon (1786)|Bellerophon]] (ma incù l'esclusioni di i generali [[Anne Jean Marie René Savary|Savary]] è [[François Antoine Lallemand]]). Dopu à i so prutesti, li funi cuncessi quattru parsoni nanzi ch'è trè: * U generali [[Carlu Tristano di Montholon|Carlu Tristano, conti di Montholon]] ([[1783]] - Parighji, 23 aostu [[1853]]), accumpagnatu da a moglia Albine de Vassal è da u figliolu cinquannincu Tristano. Firmarà in Sant'Elena finu à a morti di Nabulionu. * U generali [[Henri Gatien Bertrand|Bertrand]] ([[Châteauroux]] 28 marzu [[1773]] - ivi, 31 ghjinnaghju [[1844]]), accumpagnatu da a moglia Fanny de Dillon è da i trè figlioli. Firmarà in Sant'Elena finu à a morti di Nabulionu. * U generali baronu [[Gaspard Gourgaud]] ([[Versailles]], 14 nuvembri [[1783]] - Parighji, 25 lugliu [[1852]]), fantinu. Riintrarà in Auropa in [[1818]] à causa di i disaccordi incù u Montholon. * U funziunariu [[Emmanuel de Las Cases|Emanuele Agostino Ghjaseppu, conti de Las Cases]] ([[Revel (Alta Garonna)|Revel]], 21 ghjugnu [[1766]] - [[Passy-sur-Seine]], 15 maghju [[1842]]), accumpagnatu da u so ghjuvanissimu figliolu. Rientrarà in Auropa di nuvembri [[1816]], espulsu da u guvarnadori di l'isula par avè inviatu lettari senza u so parmissu.</ref> fù trasfiritu in u paesi internu di Longwood, ind'eddu firmeti finu à a so morti. Nabulionu dittò i so mimorii è sprimò u so disprezzu par l'inglesi, parsunificati in l'udiosa figura di u "carciarieri" di Nabulionu sir [[Hudson Lowe]] (chì da u trattamentu duru risirvatu à Nabulionu ùn ottensi alcunu avantaghju par a so carriera, ma fù piuttostu accusatu d'essa statu troppu siveru in i cunfronti di l'imperatori francesu). Nantu à a basa di i so ricordi, espressi in longhi cunvarsazioni guasi cutidiani, u [[Emmanuel de Las Cases|conti de Las Cases]] scrissi ''[[U Mimuriali di Sant'Elena]]'' è in a siconda mità di l'aprili [[1821]] ridighjiti eddu stessu i so [[tistamentu|ultimi vulintà]], è molti noti di margina (par un tutali di 40 pagini). [[File:16 Napoleons exole St Helena June1970.jpg|thumb|upright=1.2|Longwood House]] I dulori à u stomacu chì ni suffria dighjà dipoi un certu tempu, diventati più acuti in u clima inuspitalieri di l'isula è incù u duru rigimu chì l'era statu impostu, u condussini à a morti u 5 maghju 1821 à 17:49 ori. L'ultimi paroli di Nabulionu funi ''Francia'' è ''testa di l'armata''.<ref>{{cita|Ludwig (2000)|p. 486|ludwig2000}}; {{cita|Dumas|p. 186|dumas}}. Rumanzata hè a virsioni chì riporta com'è ultima paroli quidda di ''Ghjasippina'', ch'eddu prununciò ma solu à l'inizii di u diliriu.</ref> Scelsi d'essa sippidditu nantu à i spondi di a [[Senna]], ma fù inveci sippidditu in Sant'Elena com'è ghjà privistu l'annu prima da u guvernu inglesu. U guvarnadori Lowe è i so omini li dessini l'anori risirvati à un generali. L'[[autupsia]] ditarminò a causa di morti in un [[tumori di u stomacu]].<ref>{{cita pubblicazioni|url=http://jrsm.rsmjournals.com/content/97/10/507.2.long|casata=Keynes|nomu=Milo|titulu=The death of Napoleon|id=PMID 15459279|rivista=The Royal Society of Medicini|mesi=aostu|annu=2004|lingua=inglesa}}</ref><ref name="causemorte">{{cita web|url=http://www.margheritacampaniolo.it/litteratura/napoleone.htm|titulu=Nantu à a morti di Nabulionu|accessu=2 ghjinnaghju 2012}}</ref> U 19 lugliu 1821, pocu dopu à avè amparatu a nutizia di a morti di Nabulionu, [[Lisandru Manzoni]] scrissi a famosa puisia ''[[U cinqui maghju]]'', chì ebbi una forti risunanza in tutta l'Auropa è chì fù tradutta in tedescu da [[Johann Wolfgang von Goethe]]. === Tiurii altirnativi nantu à a morti di Nabulionu === [[File:Ingres, Napoleon on his Imperial throne.jpg|thumb|upright=0.8|[[Jean Auguste Dominique Ingres]], ''Nabulionu annantu à u tronu imperiali'', un di i più noti dipinti cilibrativi di Bonaparte]] Principiàni subitu à diffonda si [[Tiurii altirnativi nantu à a morti di Nabulionu Bonaparte|iputesi altirnativi annantu à a morti di Nabulionu]], fruttu, in generali, di [[tiuria di u cumplottu|tiurii di u cumplottu]]: quiddi, puri accriditati, ùn smintiscini micca a viridicità di a causa di a morti par via di un tumori à u stomacu.<ref name="causemorte"/><ref>{{cita pubblicazioni|autori=Lugli A, Clemenza M, Corsu PE, di Costanzo J, Dirnhofer R, Fiorini E, Herborg C, Hindmarsh JT, Orvini E, Piazzoli A, Previtali E, Santagostino A, Sonnenberg A, Genta RM.|titulu=The medical mystery of Napoleon Bonaparte: an interdisciplinary exposé|lingua=inglesa|id=PMID 21326012|mesi=maghju|annu=2011}}</ref> === U sicondu intarramentu in Parighji === [[File:Retour des Cendres - 6.jpg|thumb|upright=1.2|left|U curteghju funebru di Nabulionu in Parighji di u [[15 di dicembre]] [[1840]].]] U [[2 d'aostu]] [[1830]], novi anni dopu a morti di Nabulionu, u rè [[Borbone]] [[Carlu X di Francia|Carlu X]] fù custrettu à abdicà è a curona fù cuncessa à [[Luigi Filippo di Francia|Luigi Filippo di Orléans]] d'idei più liberali. A statua di l'imperatori fù ristaurata nantu à a culonna di a [[Piazza Vendôme]] è ci funi richiesti par fà rientra in patria i spogli murtali. U figliolu minori di u rè, u [[Francescu d'Orléans|Principi di Joinville]], fù incaricatu di ripurtà i spogli di l'imperatori in Francia è dopu à avè ottinutu u parmissu di i britannichi, dirighjiti una spidizioni in Sant'Elena par tramutà a salma in Parighji.<ref name= Napo6 >{{Cita|Nabulionu|p. 78|bimbo}}.</ref> U 15 uttrovi [[1840]], par via di una cummissioni - chì i so membri erani u conti Philippe de Rohan-Chabot, Charles Alexander, u culuneddu Hamelin Trelawny, u capitanu William Wylde, u culuneddu Charles Hodson, u sigritariu culuniali William Henry Seale, u cummandanti Edward Littlehales, u mariscialu Henri Gatien Bertrand, u generali Gaspard Gourgaud, u conti Emmanuel de Las Cases, u generali Jean Gabriel Marchand, Arthur Bertrand, i capitani Léonard Charner, Guyet è Doret, l'abati Félix Coquereau, dui curisti, u medicu Remi Guillard è parechji exi dumestichi di Nabulionu - fù riesumata a salma chì si svilò intatta, vistuta in l'uniformu di culuneddu di i ''Cacciadori di a Vardia''.<ref>Richard Henry Horne, ''The history of Napoleon'', Londra 1840.</ref> Quand'eddu fù ricompostu u corpu in una bara d'[[ebanu]], l'imperatori iniziò u so viaghju di ritornu in Francia, ind'eddu ghjunghjì à [[Cherbourg]] u 2 dicembri, salutatu da i salvi di cannonu di u forti è di i navi militari prisenti.<ref name= Napo6 /> U 15 dicembri [[1840]] ebbi locu l'intarramentu sulennu in Parighji cilibratu incù tutti l'anori di u rangu imperiali. A cascia fù disposta annantu à un carru trainatu da 16 cavaddi, scurtatu da i [[Marisciali di Francia]] [[Nicolas Charles Oudinot|Oudinot]] è [[Gabriel Jean Joseph Molitor|Molitor]], l'ammiragliu [[Albin Roussin|Roussin]] è u generali [[Henri Gatien Bertrand|Bertrand]], à cavaddu, annantu à i quattru lati, u curteghju funebru passò sottu l'[[Arcu di Trionfu (Parighji)|arcu di trionfu]], trà dui fili di insegni incù l'acula imperiali, salutatu da i salvi di cannonu è accoltu da a famiglia rignanti in nomu di a Francia.<ref name= Napo6 /> U fideli generali Bertrand, chì avia accumpagnatu Nabulionu à Elba è à Sant'Elena, fù incaricatu da u Rè di pona a spada è u copricapu di l'imperatori annantu à a bara, ma ùn ci riiscì micca par via di l'emuzioni è fù rimpiazzatu da u generali [[Gaspard Gourgaud|Gourgaud]]. Più tardi, in [1843]] [[Ghjaseppu Bonaparte]] inviò u gran'cuddari, u nastru, è l'insegni di a [[Legioni d'onori]] ch'è so frateddu t'avia. === A tomba munumintali === [[File:Paris - Dôme des Invalides - Tombeau de Napoléon - 002.jpg|thumb|upright=1.2|A Tomba di Nabulionu in a [[Hôtel des Invalides|ghjesgia di Saint-Louis des Invalides]]]] I resti di Nabulionu riposani in un munimentu postu in una [[cripta]] à celi apartu ricavata in u pavimentu di a [[Hôtel des Invalides|ghjesgia di Saint-Louis des Invalides]] in Parighji, asattamenti sottu a cupola durata. U munimentu, cuncipitu da l'architettu [[Louis Visconti]], fù tarminatu in u [[1861]] è cunsisti in un grandi sarcofagu di [[quarzita]] rossa di a [[Finlandia]], chì cunteni i 6 bari prima di i quali hè statu chjusu u corpu di Nabulionu: da a più interna à a più esterna avemu una bara di [[lamiera]] è dopu unu di [[moganu (legnu)|moganu]], dui bari di [[piombu]], una d'[[ebanu]] è l'ultima di legnu di [[quercus|quarciu]]. Intornu à u sarcofagu ci hè una [[loghja]] circulari dicuratu incù enormi statui raffiguranti dodici [[Vittoria (divinità)|Vittorii]].<ref>{{cita pubblicazioni|autori=François Lagrange|rivista=L'estampille/L'objet di art|numaru=21|mesi=ghjinnaghju|annu=2006|titulu=Les Invalides|p=51}}</ref> U trasfirimentu da a cappedda di Saint-Jérôme induva era stata diposta a salma in u [[1840]], in a cripta cintrali di a [[Hôtel des Invalides|cattidrali di Saint-Louis des Invalides]] fù effittuatu in una cirimonia micca pubblica u 2 aprili [[1861]], incù a prisenza di l'imperatori [[Nabulionu III di Francia|Nabulionu III]]. A mascara funiraria hè cunsirvata inveci vicinu à l'[[Accademia di l'Euteleti]] à [[San Miniato]] in a [[pruvincia di Pisa]], cità induva calchì antinati di l'imperatori aviani risidutu. À l'internu di a cripta hè prisenti ancu a tomba di u figliolu di Nabulionu, [[Nabulionu II di Francia|Nabulionu Francescu]], chì fù quì trasfiritu u so corpu da a [[Cripta Imperiali|Cripta di i Cappuccini]] di [[Vienna]], ind'eddu era sipoltu com'è tutti i membri di a casa d'Austria, da [[Adolf Hitler]] in [[1940]], com'è donu à u populu di Francia dopu l'accupazioni à l'iniziu di a [[siconda guerra mundiali]]. == A strategia di Nabulionu == [[File:Jacques-Louis David 011.jpg|thumb|upright=0.7|U generali Nabulionu Bonaparte, cummandanti di l'[[Armata d'Italia (Francia)|Armata d'Italia]].]] Nabulionu, ufficiali d'artigliaria, ghjovanu generali liatu à l'iniziu à a fazzioni giacobina è dunqua à u Dirittoriu, prima consulu è dopu imperatori di i francesi, cunduttieri di a più grandi macchina militara di l'ebbica<ref>G.Blond, ''Viva è mora par Nabulionu'', pp. 7-9.</ref> è cunquistadori di gran'parti di u cuntinenti, ferma à i ghjorna d'oghji l'archetipu di l'omu di guerra vitturiosu, prutagonistu di una vicenda storica narrata è analizata da una vastissima bibliugrafia<ref>{{cita|Tulard|pp. 9-16|tulard1994}}</ref>. == I figlioli == [[File:Bonaparte premier Consul Gérard Chantilly.jpg|thumb|upright|''Bonaparte, Prima Consulu'', dipintu di [[François Gérard]].]] Nabulionu ebbi un solu figliu lighjittimu, u ghjà citatu [[Nabulionu II di Francia|Nabulionu Francescu]] ([[1811]] - [[1832]]), avutu da a siconda moglia [[Maria Luisa d'Asburgu-Lorena]] ([[1791]] - [[1847]]). Eppuri sò noti par certu almenu dui figlioli illighjittimi: * [[Carlu Lionu Denuelle|Carlu, conte Léon]] ([[1806]] - [[1881]]) avutu da [[Eleonora Denuelle|Luisa Caterina Eleonora Denuelle de a Plaigne]] ([[1787]] - [[1868]]), lettrici di a principessa [[Carulina Bonaparte]], ghjà spusata à Jean-Honoré François Revel è da eddu divurziata pochi mesa prima di a nascita di Carlu;<ref>A nascita di Carlu Lionu smentì a cunvinzioni ch'è Nabulionu fussi sterili, cunvinzioni chèi pruvinia da u fattu ch'è a moglia Ghjasippina, dopu circa deci anni di matrimoniu, ùn l'avia ancora datu un figliu nonustanti edda n'avissi avuti dui da u pricidenti maritu. Stu fattu dimustrava u cuntrariu: Ghjasippina era diventata sterili è Nabulionu iniziò da tandu à pinsà à u divorziu chì l'avaria cunsintitu di spusà una donna in gradu di dà li un eredi di l'imperu, {{cita|Ghjaddu|pp. 496-497|ghjaddu}}.</ref> * [[Lisandru Ghjaseppu Culonna-Walewski|Lisandru Floriano Ghjaseppu, conte Culonna-Walewski]], ([[1810]] - [[1868]]), avutu da [[Maria Walewska|Maria Laczynska]] ([[1786]] - [[1817]]), ghjovana polacca, moglia di l'anzianu conti Attanasio Culonna di Walewice-Walewski, megliu nota incù u nomu di Maria Walewska, di a quali Nabulionu fù sinciramenti innamuratu. Inoltri hè statu scrittu ch'è u filosofu, ghjurnalistu è omu di statu francesu, [[Jules Barthélemy-Saint-Hilaire]] (1805&nbsp;- 1895), fussi un figliolu illighjittimu di Nabulionu Bonaparte, ma ùn ci hè alcuna cirtezza storica<ref>Jean-Marie Mayeur, Alain Corbin, Arlette Schweitz (dir.), ''Les immortels du Sénat, 1875-1918. Les cent seize inamovibles de a Troisième République'', Paris, Publications de a Sorbonne, 1995, 512 p.</ref>. == Bibliugrafia == * {{cita libru|nome=Jacques|cognome=Bainville|titolo=Napoleone|lingua=talianu|città=Milano|curatore=Baldini Castoldi Dalai Editore|anno=2006|isbn=88-8490-920-1}} * Guido Gerosa, Napoleone, un rivoluzionario alla conquista di un impero, Milano, Mondadori, 1995, ISBN 88-04-33936-5. * Sergio Valzania, Austerlitz, la più grande vittoria di Napoleone, Milano, Mondadori, 2005, ISBN 978-88-04-55900-9. * Alessandro Barbero, La battaglia, storia di Waterloo, Roma-Bari, Laterza, 2003, ISBN 978-88-420-7759-6. * Alexandre Dumas, Napoleone, Roma, ed. Newton & Compton, 2004, ISBN 88-8289-790-7. * David G. Chandler, Le Campagne di Napoleone, Milano, RCS Libri - Superbur Saggi, 2002, ISBN 88-17-11577-0. * David G. Chandler, I marescialli di Napoleone, Milano, ed. BUR, 1996, ISBN 88-17-11695-5. * Luigi Ugolini, Il romanzo di Napoleone, ed. Paravia, Torino, 1957 * Max Gallo, Napoléon, Paris, Edition Robert Laffont, 1997, ISBN 2-221-09796-3. * Adolphe Thiers, Histoire du consulat et de l'empire, Paris, Paulin-Lheureux. * Émile Marco de Saint-Hilaire, Histoire populaire de Napoleon et de la grande armée, G. Kugelmann, 1843, ISBN non esistente. * Louis Antonine Fauve De Bourrienne, Memoirs of Napoleon Bonaparte, Volume 4, Wildside Press LLC, 2010, ISBN 978-1-4344-1136-5. * Lionel Jospin, Le mal napoléonien, Éditions du Seuil, 2014. * Philip Dwyer, Napoleone: The path to power 1769 - 1799, Volume 1, Bloomsbury Publishing, 2008, ISBN 978-0-7475-6677-9. * Avner Falk, Napoleon against himself: a psychobiography, Pitchstone Pub, 2007, ISBN 978-0-9728875-6-4. * Thomas Ussher, John R. Glover, Napoleon's Last Voyages, Ithaca, Cornell University Library, 1906, ISBN 978-1-112-51214-8. == Filmugrafia == Di seguitu sò citati li film reperibili in lingua italiana chì hanu avutu per sogghjèttu centrale lu personagghju di napuleone Bonaparte è le sue vicende storiche. * [[1927]] - ''[[Napoleone (film 1927)|Napoléon]]'' di [[Abel Gance]] cù [[Albert Dieudonné]] (Francia) - storia di napuleone da la fanciullezza à la campagna d'Italia di lu 1796, in 235', prima parte di un ciclu mai realizzatu. * [[1935]] - ''[[Campu di magghju]]'' di [[ghjovacchinu furzanu]] cù [[Corradu Racca]] (Italia) - da l'esiliu à Sant'Elena, napuleone rievoca li Centu ghjorni è Waterloo, in 103'. * [[1943]] - ''Sant'Elena, piccula isola'' di [[Renatu Simoni]] cù [[Rugghjèru Rugghjèri]] (Italia) - La storia di l'esiliu di l'imperatore à Sant'Elena, in 82'. * [[1952]] - ''Napoleone'' di [[Carlu burghesiu]] cù [[Renatu Rascel]] (Italia) - cummedia parodistica in cui lu bustu di napuleone raccunta le sue ghjèsta à quellu di [[Gaiu ghjuliu Cesare|ghjuliu Cesare]], in 90'. * [[1954]] - ''[[Désirée]]'' di [[Henry Koster]] cù [[Marlon Brandu]] (USA) - La tormentata vicenda d'amore trá napuleone è la so' fiamma [[Désirée Clary]], cunclusa col matrimoniu cù ghjuseppina, in 110'. * [[1954]] - ''Napoleone Bonaparte'' di [[Sacha Guitry]] cù [[Daniel Gélin]] è [[Raymond Pellegrin]] (Francia-Italia) - la storia cumpleta di napuleone da la nascita à la morte raccuntata da Talleyrand à li soi amici, in 180'. * [[1960]] - ''[[Napoleone à Austerlitz]]'' di Abel Gance cù [[Pierre Mondy]] (Francia-Italia-Jugoslavia) - napuleone da l'incoronaziune à la battaglia di Austerlitz, in 170'. * [[1970]] - ''[[Waterlou]]'' di [[Serghjèj Bondarcuk]] cù [[Rod Steighjèr]] (URSS-Italia) - li Centu ghjorni è la battaglia di Waterlou (forse la più lunga in lu la storia di lu cinema) in 135' - quattru ore in urighjnale. * [[2002]] - ''[[Napoléon (film 2002)|Napoléon]]'' di [[Yves Simoneau]] cù [[Christian Clavier]] (Francia, ghjèrmania, Italia, Canada, USA) - pruduziune televisiva in quattru puntate tratta da lu ciclu di [[Max Gallu]] cù [[Isabella Rossellini]], [[ghjèrard dipardieu]] è [[John Malkovich]]. * [[2006]] - ''[[N (Iu è napuleone)]]'' di [[Paolu Virzì]] cù [[Daniel Auteuil]] (Italia) - trattu da l'omonimu romanzu di [[Ernestu Ferreru]] ([[premiu Strega]] 2000), hè ambientatu durante l'esiliu di napuleone à l'Elba. == Liami esterni == * {{fr}} [http://www.napoleon.org/ Fundazione Napulione] ==Fonti== 'Ss'articulu pruveni in parti o in tutalità da l'articulu currispundenti di a wikipedia in talianu. == Rifarenzi == {{Referenze|2}} {{Persunalità storica di Corsica}} [[Categoria:Biugrafia]] [[Categoria:Storia]] [[Categoria:Persunalità storica di Corsica|Buonaparte, Napulione]] [[Categoria:Militare|Buonaparte, Napulione]] [[Categoria:Francesu]] [[Categoria:Famiglia Bonaparte]] [[Categoria:Nati in 1769]] [[Categoria:Morti in 1821]] s8ro5527rmxz3u4hf5uox6zui6hehht Geumitria 0 22466 405717 405700 2026-08-26T07:51:22Z Fausta Samaritani 15085 fix, link 405717 wikitext text/x-wiki A '''geumitria''' (da u grecu anticu : γεωμετρία; γεω "terra", μετρία "misura") hè, incù l'[[aritmetica]], unu di i più rami anziani di e matematiche. S'interessa à e pruprietà di u spaziu chì sò ligate à a distanza, a forma, a taglia è a pusizione relativa di e figure.<ref>'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in inglese.</ref> Un matematicu chì travaglia in u campu di a geumitria hè chjamatu un ''giomitru''. Sinu à u [[XIX sèculu]], a geumitria era guasi esclusivamente cunsacrata à a geumitria euclidiana, chì cumprende e nuzione di puntu, di linia, di pianu, di distanza, d'angulu, di superficia è di curva, cum'è cuncetti fundamentali. In core di u XIX sèculu, parechje scuperte anu allargatu di modu spittaculare u campu d'appiicazione di a geumitria. Una di e più anziane di 'sse scuperte hè u ''Theorema Egregium'' ("teurema di prima trinca") di Gauss chì afferma à l'ingrossu ch'è l'incurvatura gaussiana di una superficia hè indipindente di ogni incastramentu specificu in un spaziu euclidianu. Quessa implicheghja ch'è e superfice ponu esse studiate intrinsecamente, vene à dì cum'è spazii autonomi, è hè statu stesu à a teuria di e varietà è à a geumitria riemanniana. Più tardi à u XIX sèculu, hè apparsu ch'è e geumitrie senza u postulatu di u parallelu (e geumitrie non euclidiane) ponu esse sviluppate senza intruduce cuntradizione. A geumitria chì sottutende a relatività generale hè un'appiicazione celebra di a geumitria non euclidiana. Dipoi tandu, u campu d'appiicazione di a geumitria s'hè cunsiderevulmente stesu è u duminiu hè statu divisu in numerosi sottucampi chì dipendenu di i metudi sottustanti - geumitria differenziale, geumitria algebrica, geumitria computaziunale, tupulugia algebrica, geumitria discreta (ancu chjamata geumitria cumbinatoria), è cetera. - o annantu e pruprietà di i spazii euclidiani chì ùn sò micca pigliate in contu - geumitria pruiettiva chì ùn cunsidereghja ch'è l'alliniamentu di i punti è micca a distanza è u parallelismu, geumitria affina chì omette u cuncettu d'angulu è di distanza, geumitria finita chì omette a cuntinuità, è cetera. Sviluppata à l'origine per mudellizà u mondu fisicu, a geumitria hà l'appiicazione in guasi tutte e [[Scienza|scenze]], è ancu in l'[[arte]], l'architittura è altre attività ligate à u grafismu. A geumitria hà dinù l'appiicazione in duminii di e matematiche apparintamente senza rapportu. Per indettu, i metudi di a geumitria algebrica sò fundamentali in a prova di Wiles di l'ultimu teurema di Fermat, un prublema chì hè statu enunciatu in termini d'aritmetica elementare è chì hè firmatu senza soluzione mentre parechji seculi. ==Storia== *Articulu principale: [[Storia di a geumitria]] [[File:Westerner_and_Arab_practicing_geometry_15th_century_manuscript.jpg|thumb|Un Europeu è un Arabu pratichendu a geumitria à u [[XV sèculu]]]] E prime tracce di a geumitria ricollanu à a [[Mesuputamia]] è à l'[[Egittu]] antichi, à u II millenniu a.C. A geumitria primitiva era unu inseme di principi scuperti empiricamente cuncirnendu e lunghezze, l'anguli, e superficie è i vulumi, chì sò stati sviluppati per risponde à bisogni pratichi infatti di misurera, di custruzzione, d'astronumia è d'artigianatu. I più testi anziani cunnisciuti annantu à a geumitria sò u papiru egizzianu Rhind (2000-1800 a.C.) è u papiru di Mosca (ver' di 1890 a.C.), è ancu e taulette d'arzilla babiluniane, tale Plimpton 322 (1900 a.C.). Per indettu, u papiru di Mosca dà una formula per calculà u vulume di una piramida mozza, o ''frustum''. E taulette d'arzilla più ricente (350-50 a.C.) dimostranu ch'è l'astrunomi babiluniani anu messu in sesta e prucidure trapezoidale per calculà a pusizione è u muvimentu di Ghjove in u spaziu tempu-velucità. 'Sse prucidure geumetriche anu anticipatu di 14 seculi e calculatrice d'Oxford, cumpresu u teurema di a velucità media. À u sudu di l'Egittu, l'anziani Nubiens anu stabilitu un sistemu di geumitria chì cumprendia e prime virsione di i rilogi sularii. À u VII sèculu a.C., u matematicu grecu [[Talete di Miletu]] hà imprudatu a geumitria per risolve i prublemi cum'è u calculu di l'altezza di e piramide è di a distanza di e nave rispettu à a riva. Omu li attribuisce u prima usu di u raghjunamentu diduttivu appiicatu à a geumitria, derivendu ne quattru corullarii di u teurema di Talete. [[Pitagora]] hà criatu a scola pitagorica, à a quale omu attribuisce a prova di u teurema di Pitagora, benchì l'enunciatu di u teurema aghji una longa storia. Eudossu (408-c. - 355 a.C.) hà messu à u puntu u metudu di u sfinimentu, chì parmettia di calculà l'arie è i vulumi di e figure curvilinie, è ancu una teuria di i rapporti chì evitava u prublema di e grandezze smisurate, ciò chì hà permessu à i giomitri ultiriori di fà i prugressi impurtanti. Ver' di 300 a.C., a geumitria hè stata rivoluziunata da [[Euclide]], chì i so ''Elementi'', largamente cunsiderati cum'è u manuale u più riesciutu è u più influente di tutti i tempi, anu introduttu u rigore matematicu per via di u metudu assiumaticu è custituiscenu u prima esempiu di u furmatu dinù usatu oghje in matematiche, vene à dì definizione, assioma, teurema è prova. Benchì a maiò parte di i cuntenuti di l'Elementi eranu dighjà cunnisciuti, Euclide l'hà organizati in un quatru logicu singulu è cuerente. L'Elementi eranu cunnisciuti da tutte e persone struite in Occidente, insin'à a mità di u [[XX sèculu]] è u so cuntenutu hè dinù insignatu in e corte di geumitria oghje. [[Archimede]] (287-212 a.C.) di [[Siracusa]] hà usatu u metudu di u sfinimentu per calculà l'area sottu à l'arcu di una parabula incù l'intimazione di una seria infinita, è hà datu l'apprussimazione precise in modu rimarchevule di ''pi''. Hà dinù studiatu a spirale chì porta u so nome è hà ottenutu e formule per i vulumi di e superficie di rivoluzione. [[File:Woman_teaching_geometry.jpg|thumb|left|Donna insignendu a geumitria. Illustrazione à u principiu di una traduzzione medievale di l'Elementi d'Euclide, (ver' di [[1310]]).]] I matematichi indiani anu dinù arrecatu numerosi cuntributi impurtanti à a geumitria. U Satapatha Brahmana (III sèculu a.C.) cuntene e regule per e custruzzione geumetriche rituale chì sò simile à i Sulba Sutras. Sient'è (Hayashi, 2005, p. 363), i Śulba Sūtras cuntenenu "a più sprissione anziana verbale di u teurema di Pitagora esistente in u mondu, bench'ellu sia dighjà statu cunnisciutu da l'anziani Babiluniani". Cuntenenu e liste di triplici di Pitagora, chì sò casi particulari d'equazione diofantee. In u manuscrittu di Bakhshali, ci hè una manata di prublemi geumetrichi (cumpresi i prublemi annantu à i vulumi di solidi irrigulari). U manuscrittu di Bakhshali "usa dinù un sistemu di valori di piazza decimale incù un puntu per u zeru". L'Aryabhatiya d'Aryabhata (499) cumprende u calculu di l'arie è di i vulumi. Brahmagupta hà scrittu a so opera astrunomica ''Brāhma Sphuṭa Siddhānta'' in u [[628]]. U capitulu 12, cuntinendu 66 virsetti sanscriti, era divisu in dui sezzione: "operazione di basamentu" (frà e quale e radiche cubiche, e frazzione, i rapporti è prupurzione, è u barattu) è "matematiche pratiche" (frà e quale u mischiu, e serie matematiche, e figure piane, l'accatastamentu di i mattoni, a segatura di u legnu è l'accatastamentu di u granellu). In quest'ultima sezzione, enunciò u so celebru teurema annantu à e diagunale di un quadrilateru ciclicu. U capitulu 12 cumprendia dinù una formula per l'area di un quadrilateru ciclicu (una generalisazione di a formula di Héron), è ancu una descrizzione cumpletta di i trianguli raziunali (vale à dì i trianguli incù lati raziunali è arie raziunale). À u [[Medievu]], e matematiche di l'[[Islamu]] medievale anu cuntribuitu à u sviluppu di a geumitria, in particulare di a geumitria algebrica. Al-Mahani (natu in u [[853]]) hà cuncipitu l'idea di riduce i prublemi geumetrichi tali a duplicazione di u cubu à i prublemi d'algebra. Thābit ibn Qurra (cunnisciutu sottu u nome di ''Thebit'' in [[Lingua latina|latinu]]) ([[836]]-[[901]]) s'hè interissatu à l'operazione aritmetiche appiicate à i rapporti di quantità geumetriche è hà cuntribuitu à u sviluppu di a geumitria analitica. [[Omar Khayyám]] ([[1048]]-[[1131]]) hà truvatu e soluzione geumetriche à l'equazione cubiche. I teuremi d'Ibn al-Haytham (Alhazen), d'Omar Khayyam è di Nasir al-Din al-Tusi annantu à i quadrilateri, cumpresu u quadrilateru di Lambert è u quadrilateru di Saccheri, sò stati i primi risultati di a geumitria iperbolica è, incù i so postulati alternativi, tali l'assioma di Playfair, 'ssi travagli anu avutu un'influenza cunsiderevule annantu à u sviluppu di a geumitria non euclidiana ind'è i giomitri europei ultiriori, cumpresu Witelo (c. [[1230]] - ca. [[1314]]), Gersonides ([[1288]]-[[1344]]), Alfonso, John Wallis è Giovanni Girolamo Saccheri. À u principiu di u [[XVII sèculu]], ci sò stati dui sviluppi impurtanti in geumitria. U prima fubbe a criazione di a geumitria analitica, o geumitria incù cuurdinate è equazione, da [[René Descartes]] ([[1596]]-[[1650]]) è Pierre de Fermat ([[1601]]-[[1665]]), precursori necessarii à u sviluppu di u calculu è di una scenza quantitativa pricisa di a [[fisica]]. U sicondu sviluppu geumetricu di 'ssu periodu hè u studiu sistematicu di a geumitria pruiettiva da Girard Desargues ([[1591]]-[[1661]]). A geumitria pruiettiva studieghja e pruprietà di e forme chì fermanu invariate sottu à l'effettu di e pruiezione è di e sezzione, in particulare riguardu à a pruspittiva artistica. Dui sviluppi in geumitria à u XIX sèculu anu cambiatu u modu ch'ella era stata studiata capunanzu: a scuperta di e geumitrie noneuclidiane da Nikolai Ivanovich Lobachevsky, János Bolyai è Carl Friedrich Gauss è a formulazione di a simitria cum'è cunsiderazione cintrale in u prugramma d'Erlangen di Felix Klein (chì hà generalizatu e geumitrie euclidiana è noneuclidiana). Dui di i maestri giomitri di l'epica sò Bernhard Riemann ([[1826]]-[[1866]]), chì travaglia per u più incù i stuvigli di l'analisi matematica è introduce a superficia di Riemann, è Henri Poincaré, u fundatore di a tupulugia algebrica è di a teuria geumetrica di i sistemi dinamichi. In cunsequenza di 'ssi cambiamenti magiori in a cuncezzione di a geumitria, u cuncettu di "spaziu" hè diventatu qualcosa di riccu è di variu, è u sfondulu naturale di teurie tante differente ch'è l'analisi cumplessa è a meccanica classica. ==Cuncetti impurtanti in geumitria== Eccu uni pochi di i cuncetti impurtanti di a geumitria. ===Assiomi=== *Da vede ancu: Geumitria euclidiana è Assioma [[File:Parallel_postulate_en.svg|thumb|Un'illustrazione di u postulatu di u parallelu d'Euclide]] Euclide hà aduttatu un'approcciu astrattu di a geumitria in i so ''Elementi'', unu di i più libri influenti mai scritti. Euclide hà introduttu certi assiomi, o postulati, sprimendu e pruprietà primarie o evidente di i punti, linie è piani. Hà dopu deduttu in modu rigurosu altre pruprietà da un raghjunamentu matematicu. A caratteristica di l'approcciu d'Euclide infatti di geumitria era u so rigore, è hè stata cunnisciuta sottu u nome di ''geumitria assiumatica'' o ''sintetica''. À u principiu di u XIX sèculu, a scuperta di geumitrie non euclidiane da Nikolai Ivanovich Lobachevsky ([[1792]]-[[1856]]), János Bolyai ([[1802]]-[[1860]]), [[Carl Friedrich Gauss]] ([[1777]]-[[1855]]) è d'altri hà suscitatu una vultata d'interessu per 'ssa disciplina è, à u [[XX sèculu]], David Hilbert ([[1862]]-[[1943]]) hà usatu u raghjunamentu assiumaticu per pruvà à furnisce una basa muderna à a geumitria. ===Punti=== *Articulu principale: [[Puntu (geumitria)]] I punti sò cunsiderati cum'è ogetti fundamentali in geumitria euclidiana. Sò stati definiti in una varietà di manere, cumpresa a definizione d'Euclide cum'è "ciò chì ùn hà micca parte" è da l'usu di l'algebra o di l'insemi incastrati. In assai campi di a geumitria, tali a geumitria analitica, a geumitria differenziale, è a tupulugia, tutti l'ogetti si cunsidereghjanu custruiti da i punti. Eppuru, ci sò stati uni pochi di studii di geumitria senza riferimentu à i punti. ===Linie=== *Articulu principale: [[Linia (geumitria)]] Euclide hà discrittu una linia cum'è una "lunghezza senza larghezza" chì "si trova dinù riguardu à i punti annantu à ella stessa". In e matematiche muderne, datu a multitudine di geumitrie, u cuncettu di una linia hè strettamente ligatu à u modu chì a so geumitria hè discritta. Per indettu, in geumitria analitica, una linia in u pianu hè à spessu definita cum'è "l'inseme di i punti chì e so cuurdinate suddesfanu un'equazione lineare data", ma in un quatru più astrattu, cum'è a geumitria d'incidenza, una linia pò esse un ogettu indipindente, distintu di l'inseme di i punti chì si trovanu annantu à ella. In geumitria differenziale, una geodesica hè una generalisazione di a nuzione di linia à i spazii curvi. ===Piani=== *Articulu principale: [[Pianu (geumitria)]] Un pianu hè una superficia piana è bidimensiunale chì si stende à l'infinitu. I piani sò imprudati in numerosi campi di a geumitria. Per indettu, i piani ponu esse studiati cum'è una superficia tupulogica, senza riferimentu à e distanze o à l'anguli. Pò esse studiatu cum'è un spaziu affinu, induve a coliniarità è i rapporti ponu esse studiati ma micca e distanze. In modu alternativu, pò esse studiatu cum'è u pianu cumplessu usendu e tecniche di l'analisi cumplessa, è tira è tocca. ===Anguli=== *Articulu principale: [[Angulu]] [[File:Angle_obtuse_acute_straight.svg|thumb|Angulu acutu (a), ottusu (b) è drittu (c). L'anguli acuti è ottusi sò dinù cunnisciuti sottu u nome di anguli obliqui.]] Euclide definisce un angulu pianu cum'è "l'inclinazione una riguardu à l'altra, in un pianu, di duie linie chì si scontranu, è chì ùn sò micca rette una rispettu à l'altra". In termini muderni, un angulu hè a figura furmata da dui raghji, chjamati i lati di l'angulu, spartendu un puntu d'estremità cumunu, chjamatu u vertice di l'angulu. In geumitria euclidiana, l'anguli sò imprudati per studià i puliguni è i trianguli, è custituiscenu un ogettu di studiu propriu. U studiu di l'anguli di un triangulu o di l'anguli in un chjerchju unitariu custituisce a basa di a trigunumitria. In geumitria differenziale è in calculu, l'anguli trà curve piane o curve o superfice di u spaziu ponu esse calculati cù l'aiutu di a derivata. ===Curve=== *Articulu principale: [[Curva (geumitria)]] Una curva hè un ogettu 1-dimensiunale chì pò esse drittu (cum'è una linia) o micca; e curve in u spaziu 2-dimensiunale sò chjamate "curve piane" è quelle in u spaziu 3-dimensiunale sò chjamate "curve spaziale". In tupulugia, una curva hè definita da una funzione di un intervallu di i numeri reali à un antru spaziu. In geumitria differenziale, listessa definizione hè imprudata, ma a funzione di definizione deve esse differenziabile. A geumitria algebrica studieghja e curve algebriche, chì sò definite cum'è "varietà algebriche di dimensione unu". ===Superficie=== *Articulu principale: [[Superficia (geumitria)]] Una sfera hè una superficia chì pò esse definita di manera parametrica (da x = r sin θ cos φ, y = r sin θ sin φ, z = r cos θ) o implicita (da x2 + y2 + z2 - r2 = 0...). Una superficia hè un ogettu bidimensiunale, tale una sfera o un paraboloide. In geumitria differenziale è in tupulugia, e superficie sò discritte da "patches" (o vicinanze) bidimensiunali chì sò accolti da diffeumurfismi o omeumurfismi, rispittivamente. In geumitria algebrica, e superficie sò discritte da equazione polinumiale. ===Varietà=== *Articulu principale: [[Varietà (geumitria)]] Una varietà hè una generalisazione di i cuncetti di curva è di superficia. In tupulugia, una varietà hè un spaziu tupulogicu, induve ogni puntu hà una vicinanza chì hè omeumorfa à u spaziu euclidianu. In geumitria differenziale, una varietà differenziabile hè un spaziu induve ogni vicinanza hè diffeomorfa à u spaziu euclidianu. E varietà sò largamente imprudate in fisica, in particulare in a relatività generale è a teuria di e corde. ===Lunghezza, superficia, è vulume=== *Articuli principali: [[Lunghezza (geumitria)]], [[superficia (geumitria)]], è [[vulume (geumitria)]] A lunghezza, l'area è u vulume discrivenu a taglia o a stesa di un ogettu in una dimensione, duie dimensione è trè dimensione rispittivamente. In geumitria euclidiana è in geumitria analitica, a lunghezza di un sigmentu di retta pò à spessu esse calculata per via di u teurema di Pitagora. L'area è u vulume ponu esse definiti cum'è quantità fundamentale distinte di a lunghezza, o ponu esse discritti è calculati in termini di lunghezze in un pianu o un spaziu tridimensiunale. I matematichi anu truvatu numerose formule esplicite per l'area è e formule per u vulume di diversi ogetti geumetrichi. In calculu, l'area è u vulume ponu esse definiti in termini di integrale, cum'è l'integrale di Riemann o l'integrale di Lebesgue. ===Metriche è misure=== *Articuli principali: [[Metrica (geumitria)]] è [[Misura (geumitria)]] [[File:Chinese_pythagoras.jpg|thumb|Verificazione visuale di u teurema di Pitagora per u triangulu (3, 4, 5) cum'è in u Zhoubi Suanjing 500-200 BC. U teurema di Pitagora hè una cunsequenza di a metrica euclidiana.]] U cuncettu di lunghezza o di distanza pò esse generalizatu, ciò chì cunduce à l'idea di metrica. Per indettu, a metrica euclidiana misura a distanza trà i punti in u pianu euclidianu, mentre ch'è a metrica iperbolica misura a distanza in u pianu iperbolicu. Frà l'altri esempii impurtanti di metriche, si pò cità a metrica di Lorentz di a relatività ristrinta è a metrica mezi riemanniana di a relatività generale. In un'antra direzzione, i cuncetti di lunghezza, d'area è di vulume sò stesi incù a teuria di a misura, chì studieghja i metudi d'attribuzione di una taglia o da una misura à l'insemi, induve e misure suvitanu e regule simile à quelle di l'area è di u vulume classiche. ===Congruenza è similarità=== *Articuli principali: [[Congruenza (geumitria)]] è [[Similitudine (geumitria)]] Congruenza è similarità sò i cuncetti chì discrivenu quandu duie forme anu caratteristiche simile. In a geumitria euclidiana, a similarità hè usata per discrive l'ogetti chì anu listessa forma, mentre ch'è a congruenza hè usata per discrive l'ogetti chì sò listessi in a taglia è a forma. Hilbert, in u so travagliu di crià una fundazione più rigurosa per a geumitria, hà trattatu a congruenza cum'è un termine indefinitu chì e so pruprietà sò definite da assiomi. A congruenza è a similarità sò generalizate in a geumitria di e trasfurmazione, chì studieghja e pruprietà di l'ogetti geumetrichi chì sò prisirvate da differenti tipi di trasfurmazione. ===Custruzzione di cumpassu è di riga=== *Articulu principale: [[Custruzzione à u cumpassu è à a riga]] I giomitri classichi accurdavanu un'attinzione particulare à a custruzzione d'ogetti geumetrichi chì eranu stati discritti di un'antra manera. Classicamente, i soli strumenti autorizati in e custruzzione geumetriche sò u cumpassu è a riga. Inoltre, ogni custruzzione duvia esse ultimata in un numeru finitu di tappe. Eppuru, certi prublemi si sò avvirati difficili o impussibili à risolve da 'ssi soli mezi, è e custruzzione ingeniose usendu e parabule è altre curve, è ancu i dispusitivi meccanichi, sò state scuperte. ===Dimensione=== *Articulu principale: [[Dimensione (geumitria)]] U fioccu di neve di Koch, incù una dimensione frattale = log4/log3 è una dimensione tupulogica = 1 dunde a geumitria tradiziunale autorizava e dimensione 1 (una linia), 2 (un pianu) è 3 (u nostru mondu ambiente cuncipitu cum'è un spaziu tridimensiunale), i matematichi è i fisichi improdanu e dimensione superiore dapoi circa dui seculi. Un esempiu d'usu matematicu di e dimensione superiore hè u spaziu di cunfigurazione di un sistemu fisicu, chì hà una dimensione uguale à i gradi di libertà di u sistemu. Per indettu, a cunfigurazione di una vita pò esse discritta da cinque cuurdinate. In tupulugia generale, u cuncettu di dimensione hè stata stesu da i numeri naturali à e dimensione infinite (spazii di Hilbert, per indettu) è à i numeri reali pusitivi (in geumitria frattale). In geumitria algebrica, a dimensione di una varietà algebrica hà ricevutu une belle poche di definizione apparintamente differente, chì sò tutte equivalente in i casi i più currenti. ===Simitria=== *Articulu principale: [[Simmitria (geumitria)]] [[File:Order-3_heptakis_heptagonal_tiling.png|thumb|Un pavimentu di u pianu iperbolicu]] U tema di a simitria in geumitria hè guasi vechju quant'è a scenza di a geumitria stessa. E forme simetriche cum'è u chjerchju, i puliguni rigulari è i solidi platonichi avianu un significatu prufondu per assai filosofi antichi è sò stati studiati in dittagliu nanzu à u tempu d'Euclide. I mutivi simetrichi sò prisenti in a natura è sò stati resi artisticamente sottu à una multitudine di forme, in particulare in i grafichi di Leunardu da Vinci, di M. C. Escher è di altri. In a siconda mità di u XIX sèculu, a relazione trà a simitria è a geumitria hà fattu l'ogettu di un asamina apprufundita. U prugramma d'Erlangen di Felix Klein hà pruclamatu ch'è, in un sensu assai pricisu, a simitria, sprimata da a nuzione di gruppu di trasfurmazione, ditermineghja ciò ch'ella hè a geumitria. A simitria in a geumitria euclidiana classica hè ripprisintata da e congruenze è i muvimenti rigidi, mentre ch'è in a geumitria pruiettiva, un rollu analogu hè ghjucatu da e colineazione, trasfurmazione geumetriche chì trasformanu e linie dritte in linie dritte. Eppuru, hè in e nuvelle geumitrie di Bolyai è Lobachevsky, Riemann, Clifford è Klein, è Sophus Lie ch'è l'idea di Klein di "definisce una geumitria da u so gruppu di simitria" hà truvatu a so inspirazione. E simitrie discrete è cuntinue ghjocanu tremindui un rollu impurtante in geumitria, e prime in tupulugia è in teuria di i gruppi geumetrichi3, e siconde in teuria di Lie è in geumitria riemanniana. Un antru tipu di simitria hè u principu di dualità in geumitria pruiettiva, frà altri duminii. 'Ssu metafinominu pò esse discrittu à l'ingrossu cusì: in qualsiasi teurema, scambiate u puntu incù u pianu, a ghjuntura incù u scontru, u drentu incù u cuntenutu, è u risultatu hè un teurema chì hè sempre veru. Una forma simile è strettamente ligata di dualità esiste trà un spaziu vetturiale è u so spaziu duale. ==Geumitria cuntimpuranea== ===Geumitria euclidea=== *Articulu principale: [[Geumitria euclidea]] A geumitria euclidea hè a geumitria in u so sensu classicu. Cum'è ella mudellizeghja u spaziu di u mondu fisicu, hè imprudata in numerosi campi scentifichi, tali a meccanica, l'astronumia, a cristallografia, è in numerosi campi tecnichi, cum'è l'ingenieria, l'architittura, a geodesia, l'aerodinamica è a navigazione. U prugramma educativu ubligatoriu di a maiuranza di e nazione cumprende u studiu di i cuncetti euclidei cum'è i punti, e linie, i piani, l'anguli, i trianguli, a congruenza, a similitudine, e figure solide, i chjerchji è a geumitria analitica. ===Geumitria differenziale=== A geumitria differenziale usa l'arnesi di u calculu per studià i prublemi implichendu l'incurvatura. *Articulu principale: [[Geumitria differenziale]] A geumitria differenziale improda e tecniche di u calculu è di l'algebra liniare per studià i prublemi in geumitria. Hà l'appiicazione in fisicu, econumetria, è bioinformatica, frà altru. In particulare, a geumitria differenziale hè impurtante per a fisica matematica per causa di a postulazione di a relatività generale d'Albertu Einstein sient'è a quale l'universu hè curvu. A geumitria differenziale pò esse intrinseca (ciò chì significheghja ch'è i spazii ch'ella cunsidereghja sò e varietà lisce chì a so struttura geumetrica hè retta da una metrica riemanniana, chì ditermineghja cume e distanze sò misurate vicinu à ogni puntu) o estrinseca (induve l'ogettu studiatu face parte di un spaziu euclideu piattu ambiente). ===Geumitria noneuclidea=== *Articulu principale: [[Geumitria noneuclidea]] A geumitria euclidea ùn hè micca a sola forma storica di geumitria studiata. A geumitria sferica hè stata à longu imprudata da l'astrunomi, l'astrologhi, è i navigatori. [[Immanuel Kant]] hà sustenutu ch'ellu ùn esiste ch'è una sola geumitria, assoluta, di a quale omu sà ch'ella hè vera a priori da una facultà interna di u spiritu : A geumitria euclidea era sintetica a priori. 'Ssu puntu di vista hè prima statu appena cuntistatu da pinsadori cum'è Saccheri, po finalmente ribuccatu da a scuperta rivoluziunaria di a geumitria noneuclidea in i travagli di Bolyai, Lobachevsky è Gauss (chì ùn hà mai publicatu a so teuria). Anu dimustratu ch'è u spaziu euclideu ordinariu ùn hè ch'è una pussibilità di sviluppu di a geumitria. Una visione larga di u sughjettu di a geumitria hè dopu stata sprimata da Riemann in a so cunferenza inaugurale di [[1867]] Über die Hypothesen, welche der Geometrie zu Grunde liegen (Annantu à l'ipotese annantu à e quale a geumitria hè basata), publicata sultantu dopu à a so morte. A nuvella idea di u spaziu di Riemann s'hè avvirata cruciale in a teuria di a relatività generale d'[[Albertu Einstein]]. A geumitria riemanniana, chì cunsidereghja i spaziii assai generali in i quali a nuzione di lunghezza hè definita, hè un pilastru di a geumitria muderna. ==Tupulugia== *Articulu principale: [[Tupulugia]] [[File:Trefoil_knot_arb.png|thumb|Un spessimentu di u nodu di trifogliu]] A tupulugia hè u duminiu chì s'occupa di e pruprietà di e funzione cuntinue, è pò esse cunsiderata una generalisazione di a geumitria euclidea. In a pratica, a tupulugia significheghja à spessu trattà e pruprietà à grande scala di i spazii, cum'è a cunnessità è a cumpattezza. U duminiu di a tupulugia, chì hà cunnisciutu un sviluppu massicciu à u XX sèculu, hè, in un sensu tecnicu, un tipu di geumitria di trasfurmazione, in qualessu e trasfurmazione sò l'omeumurfismi, ciò chì hè à spessu statu sprimatu sottu à a forma di a sprissione "a tupulugia hè a geumitria di e casce di gomma". I sottuduminii di a tupulugia cumprendenu a tupulugia geumetrica, a tupulugia differenziale, a tupulugia algebrica è a tupulugia generale. ==Geumitria algebrica== *Articulu principale: [[Geumitria algebrica]] [[File:Calabi_yau.jpg|thumb|Tritticu quinticu di Calabi-Yau]] U duminiu di a geumitria algebrica s'hè sviluppatu à parte si da a geumitria cartesiana di e cuurdinate. Hà cunnisciutu i periodi di crescita periodichi, accumpagnati di a criazione è u studiu di a geumitria pruiettiva, di a geumitria biraziunale, di e varietà algebriche è di l'algebra cummutativa, frà altri sughjetti. Da a fine di l'[[anni 1950]] à a mità di l'[[anni 1970]], hà cunnisciutu un sviluppu fundamentale magiore, in grande parte duvutu à i travagli di Jean-Pierre Serre è d'Alexander Grothendieck, ciò chì hà cunduttu à l'intruduzione di schemi è à una più grande impurtanza di i metudi tupulogichi, cumprese diverse teurie di cosmolugia. Unu di i sette prublemi di u premiu di u Millenniu, a cungettura di Hodge, hè una quistione di geumitria algebrica. A prova di l'ultimu teurema di Fermat da Wiles improda i metudi avanzati di geumitria algebrica per risolve un prublema bellu anzianu di a teuria di i numeri. Di regula, a geumitria algebrica studieghja a geumitria à traversu l'utilisazione di cuncetti in algebra cummutativa cum'è i pulinomii multivarii. Hà l'appiicazione in numerosi duminii, cumpresu a crittografia è a teuria di e corde. ==Geumitria cumplessa== *Articulu principale: [[Geumitria cumplessa]] A geumitria cumplessa studieghja a natura di e strutture geumetriche mudellate annantu à, o pruvenendu da u pianu cumplessu. A geumitria cumplessa si trova à l'intersizione di a geumitria differenziale, a geumitria algebrica, è l'analisi di parechje variabile cumplesse, è hà truvatu l'appiicazione à a teuria di e corde è a simmitria spichju. A geumitria cumplessa hè apparsa per a prima volta cum'è un duminiu di studiu differente in i travagli di Bernhard Riemann, in u so studiu di e superficie di Riemann. I travagli in u spiritu di Riemann sò stati fatti da a scola taliana di geumitria algebrica à u principiu di l'anni 1900. U trattamentu cuntimpuraneu di a geumitria cumplessa hà cuminciatu incù i travagli di Jean-Pierre Serre, chì hà introduttu u cuncettu di reassemblea in u sughjettu è hà schjaritu e relazione trà a geumitria cumplessa è a geumitria algebrica. I principali ogetti di studiu di a geumitria cumplessa sò e varietà cumplesse, e varietà algebriche cumplesse, e varietà analitiche cumplesse, i fasci di vettori olumorfi è e reassemblee cuerente annantu à 'ssi spazii. Frà l'esempii particulari di spazii studiati in geumitria cumplessa figuranu e superficie di Riemann è e varietà di Calabi-Yau, è 'ssi spazii sò imprudati in a teuria di e corde. In particulare, e casce di mondu di e corde sò mudellizate da e superficie di Riemann, è a teuria di e supercorde privede ch'è e sei dimensione supplementarie da u spaziu à deci dimensione ponu esse mudellizate da varietà di Calabi-Yau. ==Geumitria discreta== *Articulu principale: [[Geumitria discreta]] A geumitria discreta hè un sughjettu chì hà i ligami stretti incù a geumitria cunvessa. Hè per u più cuncirnata da e quistione di pusizione relativa d'ogetti geumetrichi simplici, cum'è i punti, e linie è i chjerchji. L'esempii inchjudenu u studiu di l'imballaghji di sfere, e triangulazione, a cungettura di Kneser-Poulsen, è cetera. Sparte numerosi metudi è principi incù quella cumbinatoria. ==Geumitria computaziunale== *Articulu principale: [[Geumitria computaziunale]] A geumitria computaziunale tratta l'algoritmi è e so implementazione per manipulà l'ogetti geumetrichi. Sturicamente, i prublemi impurtanti anu inchjusu u prublema di u viaghjadore di cummerciu, l'arburi à purtata minima, a supprissione di e linie piattate è a prugrammazione lineare. Bench'ellu si tratti di un ghjovanu campu di a geumitria, hà numerose appiicazione in a visione per ordinatore, u trattamentu d'imaghjine, a cuncezzione assistuta per ordinatore, l'imageria medicale, è cetera. ==Teuria di i gruppi geumetrichi== *Articulu principale: [[Teuria di i gruppi geumetrichi]] [[File:Cayley_graph_of_F2.svg|thumb|U grafu di Cayley di u gruppu liberu annantu à dui generatori a è b]] A teuria geumetrica di i gruppi improda e tecniche geumetriche à grande scala per studià i gruppi finitamente cagiunati. Hè strettamente ligata à a tupulugia di bassa dimensione, cum'è in a prova di Grigori Perelman di a cungettura di geometrisazione, chì inchjudia a prova di a cungettura di Poincaré, un prublema di u Premiu di u Millenniu. A teuria geumetrica di i gruppi gira à spessu intornu à u grafu di Cayley, chì hè una ripprisintazione geumetrica di un gruppu. Di altri sughjetti impurtanti inchjudenu e guasi-isometrie, i gruppi iperbolichi di Gromov è i gruppi d'Artin à angulu quatru. ==Geumitria cunvessa== *Articulu principale: [[Geumitria cunvessa]] A geumitria cunvessa studieghja e forme cunvesse in u spaziu euclideu è e so analoghe più astratti, à spessu imprudendu e tecniche di l'analisi reale è di e matematiche discrete. Hà e cunnissione strette incù l'analisi cunvessa, l'ottimisazione è l'analisi funzionale è appiicazione impurtante in a teuria di i numeri. A geumitria cunvessa ricolla à l'antichità. [[Archimede]] hà datu a prima definizione pricisa cunnisciuta di a cunvessità. U prublema isoperimetricu, un cuncettu ricurrente in geumitria cunvessa, hè dinù statu studiatu da i Grechi, frà i quali Zenodore. Archimede, Platonu, Euclide, è più tardi Kepler è Coxeter anu tutti studiatu i politopi cunvessi è e so pruprietà. À parte si da u XIXu seculu, i matematichi anu studiatu altri campi di e matematiche cunvesse, in particulare i politopi di dimensione superiore, u vulume è a superficia di i corpi cunvessi, l'incurvatura gaussiana, l'algoritmi, e tegule è i graticuli. ==Appiicazione== A geumitria hà truvatu l'appiicazione in numerosi duminii, chì certi sò discritti quì sottu. ===Arte=== *Articulu principale: [[Matematiche è arte]] [[File:Fes_Medersa_Bou_Inania_Mosaique2.jpg|thumb|Madrasa Bou Inania, Fes, Maroccu, chjappelle di mosaicu in zellige furmendu e tassellazione geumetriche elaburate]] E matematiche è l'arte sò ligati di diverse manere. Per indettu, a teuria di a pruspittiva hà mustratu ch'è a geumitria ùn si limiteghja micca à e pruprietà metriche di e figure: a pruspittiva hè à l'origine di a geumitria pruiettiva. L'artiste improdanu da longu i cuncetti di prupurzione in u design. Vitruve hà sviluppatu una teuria cumplessa di e prupurzione ideale per a figura umana. 'Ssi cuncetti sò stati imprudati è adattati da l'artiste, da [[Michelanghjulu]] à i disegnadori di figurette muderne. U numeru d'oru hè una prupurzione particulare chì hà ghjucatu un rollu contruversu in arte. À spessu rivendicatu cum'è essendu u rapportu di lunghezze u più esteticu, hè à spessu affirmatu ch'ellu hè incorpuratu in opere d'arte celebre, benchì l'esempii i più affidevuli è senza ambiguità sianu stati rializati deliberatamente da artisti cuscenti di 'ssa ligenda. I pavimenti, o tassellazione, sò stati imprudati in l'arte tuttu à longu à a storia. L'arte islamicu hà fattu un usu frequente di e tassellazione, cum'è l'arte di M. C. Escher, chì hà dinù usatu a geumitria iperbolica. Cézanne hà avanzatu a teuria sient'è a quale tutte l'imaghjine ponu esse custruite à parte si da a sfera, di u conu è di u cilindru. 'Ssa teuria hè dinù usata oghje in a teuria di l'arte, benchì a lista esatta di e forme varieghja da un autore à l'altru. ===Architittura=== Articuli principali: [[Matematiche è architittura]] è [[Geumitria architittonica]] A geumitria hà numerose appiicazione in architittura. Difatti, omu hà dettu ch'è a geumitria si trova in core di a cuncezzione architittonica. L'appiicazione di a geumitria à l'architittura inchjudenu l'utilisazione di a geumitria pruiettiva per crià a pruspittiva furzata, l'utilisazione di e sezzione coniche in a custruzzione di i domi è di l'ogetti simili, l'usu di e tassellazione, è l'utilisazione di a simmitria. ===Fisica=== Articulu principale: [[Fisica matematica]] U duminiu di l'[[astronumia]], soprattuttu riguardu à a cartugrafia di e pusizione di e stelle è di e pianete annantu à a sfera celesta è a descrizzione di a relazione trà i muvimenti di i corpi celesti, hà servutu cum'è una surghjente impurtante di prublemi geumetrichi à traversu a storia. A geumitria riemanniana è a geumitria pseudoriemanniana sò imprudate in a relatività generale. A teuria di e corde face appellu à parechje variante di a geumitria, cum'è a teuria di l'infurmazione quantica. ===Altri campi di e matematiche=== [[File:Square_root_of_2_triangle.svg|thumb|I pitagorichi anu scupertu ch'è i lati di un triangulu pudianu avè lunghezze smisurate. ]] U calculu hè statu assai influinzatu da a geumitria. Per indettu, l'intruduzione di e cuurdinate da René Descartes è u sviluppu simultaneu di l'algebra anu marcatu una nuvella tappa per a geumitria, postu chì e figure geumetriche cum'è e curve piane pudianu oramai esse ripprisintate analiticamente sottu à a forma di funzione è d'equazione. Quessa hà ghjucatu un rollu impurtante in a spuntera di u calculu infinitesimale à u [[XVII sèculu]]. A geumitria analitica cuntinua di esse un pilastru di i prugrammi di precalculu è di calculu. Un antru campu d'appiicazione impurtante hè a teuria di i numeri. In a Grecia antica, i pitagorichi anu cunsideratu u rollu di i numeri in geumitria. Eppuru, a scuperta di e lunghezze smisurate hà cuntraditu u so puntu di vista filusoficu. Dapoi u XIX sèculu, a geumitria hè stata usata per risolve i prublemi di a teuria di i numeri, per indettu à traversu a geumitria di i numeri o, più pocu fà, a teuria di i schemi, chì hè usata in a prova di l'ultimu teurema di Fermat da Wiles. == Note == <references/> == Articuli cunnessi == * [[Leonardu Fibonacci]] {{Scienze}} [[Categoria:Giumitria]] pa2wwfhbzgfwakgeaegfuzibd7oc6qp Nintendo 0 25646 405716 401964 2026-08-25T19:23:55Z Cicihwahyuni6 21292 405716 wikitext text/x-wiki '''Nintendno''' hè una corporazione multinaziunale [[Giappone|giapponese]]. [[File:Nintendo.svg|miniatura|Logo di Nintendo]] === Discrizzioni === U caratteru di a mascotte hè [[Super Mario]]. == Storia == == Rifarenzi == == Liami == [[Categoria:Giappone| ]] 12i38sn6v9dppucwkvkdc9g7ey0zovz Ghjuvanna d'Arcu 0 26275 405714 398510 2026-08-25T14:01:20Z Fausta Samaritani 15085 fix, link 405714 wikitext text/x-wiki [[File:Ingres_coronation_charles_vii.jpg|thumb|left|Ghjuvanna d'Arcu à l'incurunazione di u rè Carlu VII in a cattedrale di Reims, òliu nant'à tela di [[Jean Auguste Dominique Ingres]] ([[1854]]; Parigi, [[Museu di u Louvre]]).|ldft|thumb|Ghjuvanna d'Arcu à l'incurunazione di u rè Carulu VII in a cattedrale di Reims, oliu nant'à tela di Jean-Auguste-Dominique Ingres (1854; Parigi, Museu di u [[Louvre]])]] '''Ghjuvanna d'Arcu''', detta a ''pulzella d'Orléans'', (Domrémy, [[6 di ghjennaghju]] [[1412]] – [[Rouen]], [[30 di maghju]] [[1431]]), fù una eroina naziunale francese. <ref>'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.</ref> Beatificata in u [[1909]], fù pruclamata santa da u papa Benedettu XV in u [[1920]]. Ricuperò à a Francia parte di u territoriu cascatu in manu à l'inglesi durante a [[Guerra di i cent'anni]], cuntribuendu à rialzà ne a sorte, guidendu vitturiosamente l’armate francese contr’à quelle inglese. Catturata da i Burgugnoni davanti à Compiègne, Ghjuvanna fù vinduta à l’inglesi da Ghjuvanni di Lussemburgu, vassallu di u rè d'Inghilterra. Quessi li fecenu un prucessu per eresia, à a fine di u quale fù cundannata à u focu è brusgiata viva u 30 di maghju 1431. In u 1456 u papa Callistu III, à a fine d’una siconda inchiesta, dichjarò a nullità di quellu prucessu. [[Francia]]. Beatificata in u 1909 da [[Piu X]] è canunizata in u 1920 da [[Benedettu XV]], in u [[1922]] Ghjuvanna fù pruclamata santa patrona di a == Zitellina è ghjuventù == Ghjuvanna nasci à Domrémy (oghje Domrémy-la-Pucelle), da Jacques Darc è Isabelle Romée, in una famiglia di paisani di a Lorena, ma apartenente à a parochja di Greux è à a castellanìa di Vaucouleurs, sugetta à a suvranità francese. Ghjuvanna, secondu e testimunianze di u tempu, era una zitella assai divota è caritatevule; malgradu a tennera età visitava è cunsulava i malati è ùn era raru ch’ella offrissi u so lettu à i senza casa per dorme ella stessa in terra, sottu à u camminu. À l'età di tredici anni cuminciò à sen]]te "voci celestiali" à spessu accumpagnate da un lume è da visione di l'arcanghjulu Michele, di santa Caterina è di santa Margherita, cum'ella dichjararà dopu. A prima volta chì 'sse "voce" li si palesonu, secondu u so stessu racontu fattu durante u prucessu per eresia subitu à Rouen in u [[1431, Ghjuvanna si truvava in l'ortu di a casa paterna; era meziornu d'un ghjornu d'estate: bench'ella fussi surpresa è impaurita da 'ssa spirienza, Ghjuvanna decise di cunsacrà si cumpletamente à Diu fendu u votu di castità «per tuttu u tempu ch'à Diu li piaciaria». D'estate di u [[1428]], per via di a guerra di i cent’anni chì oppunia u regnu di Francia à quellu d'Inghilterra è di Burgogna, a so famiglia fughjì da a valle di a Mosa versu Neufchâteau, per scappà à e devastazione pruvucate da e truppe di Antoine de Vergy, capitanu burgugnone. Era da pocu principiatu u [[1429]] quandu l'inglesi eranu oramai vicini à occupà cumpletamente Orléans, assediata dapoi uttrovi di u 1428: a cità, nant’à a riva sittintriunale di a Loira, per a so pusizione geugrafica è u so rollu ecunomicu, avia un valore strategicu cum'è via d'accessu à e rigione meridiunale; per Ghjuvanna, ch’averia da diventà figura emblematica di a storia di Francia, quessu fù u mumentu – spinta da e “voce” ch’ella dicia di sente – per corre in aiutu di Carlu, Delfinu di Francia, in a guerra per u tronu contr’à l’inglesi è i so alliati burgugnoni. Cum'è Ghjuvanna stessa dichjarerà sottu à l'interrugatoriu, à u principiu mantense u più strettu ritegnu nant'à ste apparizione supranaturale, chì à u principiu li parlavanu di a so vita privata è chì solu dopu l’avarianu purtata à lascià a so casa per guidà l'armata francese. Eppuru,i so parenti duvitenu avè l'intuizionie di u cambiamentu chì si facia in a zitella, forse ancu alertati da qualchì cunfidenza ch’ella stessa s’era lasciata scappà, cum'averia ramintatu parechji anni dopu un amicu soiu di Domrémy, è decisenu di dà la in sposa à un ghjovanu di Toul. Ghjuvanna ricusò a pruposta di matrimoniu è u so fidanzatu la citò in ghjudiziu davanti à u tribunale vescuvile. Ascultate tramindui e parte, u tribunale dete raghjone à Ghjuvanna, postu chì u fidanzamentu era accadutu senza u so accunsentu. Vinta ancu a resistenza di i parenti, a zitella ebbe torna libertà d'azzione è poti dedicà si à a so missione. A prima tappa di u so viaghju a purtò sin'à Vaucouleurs induve, cù l'appoghju di u ziu Durand Laxart, riescì à scuntrà u capitanu di a piazzaforte, Robert de Baudricourt. Quessu, à u primu scontru, u 13 di maghju 1428, a biffò rimandendu la in casa cum’è una povera pazza. Per nunda scuraghjita da 'ss'insuccessu, Ghjuvanna si ne andò altre duie volte ind'ì u capitanu di Vaucouleurs è quessu, forse impressu da u cunsensu ch'ella sapia racoglie tantu trà u pòpulu quant'è trà i so omi, cambiò parè nant'à u so contu, sin'à cunvince si (micca prima d’avè la sottuposta à una spezia d'esorcismu da parte d’un curatu lucale, Jean Fournier) di a so bona fede è d’affidà li una scorta per accumpagnà la insin'à u suvranu, cum'ella dumandava. == E prove guerriere == U viaghju di Ghjuvanna da Vaucouleurs à Chinon per scontrà si cù u «gentile Dalfínu», per aduprà e so stesse parolle, suscitò da per ellu micca pocu interessu. Viaghjendu trà i cunfini sempre incerti è micca netti trà paesi francesi è angloburgugnoni per ondeci ghjorni, purtendu cun ella a prummessa d'un aiutu supranaturale chì saria statu capace di vultà a sorte di a guerra, a piccula truppa rapprisintava l’ultima speranza per u partitu chì sustinia sempre u «rè di Bourges», cum'ellu era disprezzivamente chjamatu Carulu VII da i so dettrattori. U Bastardu d'Orléans mandò dui fidati soii à Chinon, induve a Pulzella era ghjunta dopu à esse passata per Gien, per coglie infurmazione, è u paese sanu ne stava à aspettà e prove. == Note == <references/> [[Categoria:Cristianisimu]] [[Categoria:Biugrafia]] q8iky4lmfmm2l2um607u7i7388h4psu 405715 405714 2026-08-25T14:04:09Z Fausta Samaritani 15085 categuria 405715 wikitext text/x-wiki [[File:Ingres_coronation_charles_vii.jpg|thumb|left|Ghjuvanna d'Arcu à l'incurunazione di u rè Carlu VII in a cattedrale di Reims, òliu nant'à tela di [[Jean Auguste Dominique Ingres]] ([[1854]]; Parigi, [[Museu di u Louvre]]).|ldft|thumb|Ghjuvanna d'Arcu à l'incurunazione di u rè Carulu VII in a cattedrale di Reims, oliu nant'à tela di Jean-Auguste-Dominique Ingres (1854; Parigi, Museu di u [[Louvre]])]] '''Ghjuvanna d'Arcu''', detta a ''pulzella d'Orléans'', (Domrémy, [[6 di ghjennaghju]] [[1412]] – [[Rouen]], [[30 di maghju]] [[1431]]), fù una eroina naziunale francese. <ref>'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.</ref> Beatificata in u [[1909]], fù pruclamata santa da u papa Benedettu XV in u [[1920]]. Ricuperò à a Francia parte di u territoriu cascatu in manu à l'inglesi durante a [[Guerra di i cent'anni]], cuntribuendu à rialzà ne a sorte, guidendu vitturiosamente l’armate francese contr’à quelle inglese. Catturata da i Burgugnoni davanti à Compiègne, Ghjuvanna fù vinduta à l’inglesi da Ghjuvanni di Lussemburgu, vassallu di u rè d'Inghilterra. Quessi li fecenu un prucessu per eresia, à a fine di u quale fù cundannata à u focu è brusgiata viva u 30 di maghju 1431. In u 1456 u papa Callistu III, à a fine d’una siconda inchiesta, dichjarò a nullità di quellu prucessu. [[Francia]]. Beatificata in u 1909 da [[Piu X]] è canunizata in u 1920 da [[Benedettu XV]], in u [[1922]] Ghjuvanna fù pruclamata santa patrona di a == Zitellina è ghjuventù == Ghjuvanna nasci à Domrémy (oghje Domrémy-la-Pucelle), da Jacques Darc è Isabelle Romée, in una famiglia di paisani di a Lorena, ma apartenente à a parochja di Greux è à a castellanìa di Vaucouleurs, sugetta à a suvranità francese. Ghjuvanna, secondu e testimunianze di u tempu, era una zitella assai divota è caritatevule; malgradu a tennera età visitava è cunsulava i malati è ùn era raru ch’ella offrissi u so lettu à i senza casa per dorme ella stessa in terra, sottu à u camminu. À l'età di tredici anni cuminciò à sen]]te "voci celestiali" à spessu accumpagnate da un lume è da visione di l'arcanghjulu Michele, di santa Caterina è di santa Margherita, cum'ella dichjararà dopu. A prima volta chì 'sse "voce" li si palesonu, secondu u so stessu racontu fattu durante u prucessu per eresia subitu à Rouen in u [[1431, Ghjuvanna si truvava in l'ortu di a casa paterna; era meziornu d'un ghjornu d'estate: bench'ella fussi surpresa è impaurita da 'ssa spirienza, Ghjuvanna decise di cunsacrà si cumpletamente à Diu fendu u votu di castità «per tuttu u tempu ch'à Diu li piaciaria». D'estate di u [[1428]], per via di a guerra di i cent’anni chì oppunia u regnu di Francia à quellu d'Inghilterra è di Burgogna, a so famiglia fughjì da a valle di a Mosa versu Neufchâteau, per scappà à e devastazione pruvucate da e truppe di Antoine de Vergy, capitanu burgugnone. Era da pocu principiatu u [[1429]] quandu l'inglesi eranu oramai vicini à occupà cumpletamente Orléans, assediata dapoi uttrovi di u 1428: a cità, nant’à a riva sittintriunale di a Loira, per a so pusizione geugrafica è u so rollu ecunomicu, avia un valore strategicu cum'è via d'accessu à e rigione meridiunale; per Ghjuvanna, ch’averia da diventà figura emblematica di a storia di Francia, quessu fù u mumentu – spinta da e “voce” ch’ella dicia di sente – per corre in aiutu di Carlu, Delfinu di Francia, in a guerra per u tronu contr’à l’inglesi è i so alliati burgugnoni. Cum'è Ghjuvanna stessa dichjarerà sottu à l'interrugatoriu, à u principiu mantense u più strettu ritegnu nant'à ste apparizione supranaturale, chì à u principiu li parlavanu di a so vita privata è chì solu dopu l’avarianu purtata à lascià a so casa per guidà l'armata francese. Eppuru,i so parenti duvitenu avè l'intuizionie di u cambiamentu chì si facia in a zitella, forse ancu alertati da qualchì cunfidenza ch’ella stessa s’era lasciata scappà, cum'averia ramintatu parechji anni dopu un amicu soiu di Domrémy, è decisenu di dà la in sposa à un ghjovanu di Toul. Ghjuvanna ricusò a pruposta di matrimoniu è u so fidanzatu la citò in ghjudiziu davanti à u tribunale vescuvile. Ascultate tramindui e parte, u tribunale dete raghjone à Ghjuvanna, postu chì u fidanzamentu era accadutu senza u so accunsentu. Vinta ancu a resistenza di i parenti, a zitella ebbe torna libertà d'azzione è poti dedicà si à a so missione. A prima tappa di u so viaghju a purtò sin'à Vaucouleurs induve, cù l'appoghju di u ziu Durand Laxart, riescì à scuntrà u capitanu di a piazzaforte, Robert de Baudricourt. Quessu, à u primu scontru, u 13 di maghju 1428, a biffò rimandendu la in casa cum’è una povera pazza. Per nunda scuraghjita da 'ss'insuccessu, Ghjuvanna si ne andò altre duie volte ind'ì u capitanu di Vaucouleurs è quessu, forse impressu da u cunsensu ch'ella sapia racoglie tantu trà u pòpulu quant'è trà i so omi, cambiò parè nant'à u so contu, sin'à cunvince si (micca prima d’avè la sottuposta à una spezia d'esorcismu da parte d’un curatu lucale, Jean Fournier) di a so bona fede è d’affidà li una scorta per accumpagnà la insin'à u suvranu, cum'ella dumandava. == E prove guerriere == U viaghju di Ghjuvanna da Vaucouleurs à Chinon per scontrà si cù u «gentile Dalfínu», per aduprà e so stesse parolle, suscitò da per ellu micca pocu interessu. Viaghjendu trà i cunfini sempre incerti è micca netti trà paesi francesi è angloburgugnoni per ondeci ghjorni, purtendu cun ella a prummessa d'un aiutu supranaturale chì saria statu capace di vultà a sorte di a guerra, a piccula truppa rapprisintava l’ultima speranza per u partitu chì sustinia sempre u «rè di Bourges», cum'ellu era disprezzivamente chjamatu Carulu VII da i so dettrattori. U Bastardu d'Orléans mandò dui fidati soii à Chinon, induve a Pulzella era ghjunta dopu à esse passata per Gien, per coglie infurmazione, è u paese sanu ne stava à aspettà e prove. == Note == <references/> [[Categoria:Cristianisimu|Arcu, Ghjuvanna d']] [[Categoria:Biugrafia|Arcu, Ghjuvanna d']] [[Categoria:Francesa|Arcu, Ghjuvanna d']] [[Categoria:Santi|Arcu, Ghjuvanna d']] emwxpcgv40irb7tfbhwkbws46wmsagg Anni 1860 0 27495 405712 405527 2026-08-25T13:44:29Z Fausta Samaritani 15085 /* Morte */ 405712 wikitext text/x-wiki {| style="width:100%;background-color:none;" |- ! align="left" | Sèculi: | align="center" | [[XVIII sèculu]] · '''[[XIX sèculu]]''' · [[XX sèculu]] |- ! align="left" | Decenni: | align="center" | [[Anni 1850]] · '''[[Anni 1860]]''' · [[Anni 1870]] |- ! align="left" | Anni: | align="center" | ([[1861]] · [[1862]] · [[1863]] · [[1864]] · [[1865]] · [[1866]] · [[1867]] · [[1868]] · [[1869]] · [[1870]]) |} [[File:Édouard Manet - Le Déjeuner sur l'herbe, 1863.jpg|thumb|300px|center|[[Édouard Manet]], ''Le Déjeuner sur l'herbe'', 1863]] == Evenimenti == == Nàscite == <gallery> </gallery> == Morte == <gallery> Musée Ingres-Bourdelle - Portrait d'Ingres à l'âge de vingt-quatre ans, 1807 - Marie-Anne-Julie Forestier - Joconde06070004421.jpg|<small>[[Jean Auguste Dominique Ingres]] ([[Montauban]], [[29 d'aostu]] [[1780]] - [[Paris]], [[14 di ghjennaghju]] 1867)</small> </gallery> == In [[Córsica]] == == Riferimenti == == Ligami == [[Categoria:Decenni di u XIX seculu|#]] 2u82v84idt8vaewd8nomr42i5it4hok