Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.2 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 4831 150797 150735 2026-05-16T07:09:56Z ~2026-29239-81 22435 /* II */ 150797 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Mănăstirea Argeșului | autor = | secțiune = | anterior = | următor = | note = Poezie populară culeasă de [[Vasile Alecsandri]], 1874 }} ==I== :Pe Argeș în jos, :Pe un mal frumos, :Negru-vodă trece<ref>După cronicile Țării Românești, Radul Negru voievod domnea dincolo de Carpați, pre Almas și pe Făgăraș, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și mult norod și pogorându-se pe apa Dâmboviței început-a a face țară nouă. Întâi a făcut orașul Câmpulung unde a ridicat și o biserică naltă și frumoasă. Apoi a descălecat pe Argeș, unde și-a pus scaunul domniei zidind curți de piatră și case domnești, și o biserică mare și mândru lucrată. În ''Revista română'', publicată la București, se găsește descrierea acestei biserici împreună cu stampe litografiate ce reprezintă frumusețile arhitecturii sale. </ref> :Cu tovarăși zece, :Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari, :Și Manole, zece,<ref>Acest meșter Manole a rămas în tradiție un personaj legendar. Poporul atribuie lui Manole zidirea tuturor monumentelor vechi din țară.</ref> :Care-i și întrece. :Merg cu toți pe cale :Să aleagă-n vale :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Iată, cum mergeau :Că-n drum ajungeau :Pe-un biet ciobănaș :Din fluier doinaș,<ref>Toți păstorii români poartă în brâu un fluier mic ce se numește fluier ciobănesc, și sună din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melancolice și foarte expresive. Un călător străin, muzician de mare talent, zice „că adeseori, când cineva umblă în munții țărilor române, el aude în depărtare un fluier păstoresc ce sună cu dulceața un cântec de dor. Atunci el se oprește fără voie, dominat de un farmec necunoscut pentru ca să asculte mult timp aceste suspinuri ale muntelui.” În călătoriile mele prin munți după căutarea baladelor poporale, am auzit multe fluiere răsunând prin poienele codrilor și am rămas încântat de frumusețea originală a acelor sunete pătrunzătoare, iar mai cu seamă la Bicaz, pe malul Bistriței, am întâlnit un păstor anume Brândușă, care se înălța la gradul unui adevărat artist prin talentul cu care cânta ''Doina ''din fluierul său. </ref> :Și cum îl vedea :Domnul îi zicea: :„Mândre ciobănaș, :Din fluier doinaș! :Pe Argeș în sus :Cu turma te-ai dus, :Pe Argeș în jos :Cu turma ai fost. :Nu cumva-ai văzut :Pe unde-ai trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit :La loc de grindiș, :La verde-aluniș?” :„Ba, doamne,-am văzut :Pe unde-am trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit. :Câinii cum îl văd, :La el se repăd :Și latră-a pustiu :Și urlă-a morțiu.” :Cât îl auzea, :Domnu-nveselea :Și curând pleca, :Spre zid apuca :Cu nouă zidari, :Nouă meșteri mari :Și Manole zece :Care-i și întrece. :„Iată zidul meu! :Aici aleg eu :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Deci voi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Curând vă siliți :Lucrul de-l porniți, :Ca să-mi ridicați, :Aici să-mi durați :Mănastire naltă :Cum n-a mai fost altă, :Că v-oi da averi, :V-oi face boieri, :Iar de nu, apoi :V-oi zidi pe voi, :V-oi zidi de vii :Chiar în temelii!” ==II== :Meșterii beleau, :Sferile-ntindeau, :Locul măsurau, :Șanțuri largi săpau, :Și mereu lucrau, :Zidul ridicau, :Dar orice lucra :Noaptea se surpa!<ref>Superstițiile poporului în privirea zidirilor sunt multe. Așa, el crede că o zidire nu poate avea trăinicie dacă nu se îndeplinesc oarecare datini mistice, precum de pildă îngroparea umbrei unui om în temelie. Pietrarii au obicei a fura umbra cuiva, adică a-i lua măsura umbrei cu o trestie și a zidi apoi acea trestie în talpa zidirii. Omul cu umbra furată moare până la 40 de zile și devine stafie nevăzută și geniul întăritor al casei. Fiind însă că acest obicei a produs adeseori nenorociri, speriind mintea celor cu umbrele furate, și aducându-i astfel la boale grele, zidarii au fost siliți a-și schimba datina. Când dar este a se ridica vreo casă nouă, până a nu se așeza cea întâi piatră a temeliei, se face agheasmă cu care se stropesc șanțurile. Apoi se taie doi miei de se face masă mare pentru zidari, care după ce ospătează și închină în sănătatea stăpânului casei și întru tăria zidurilor, îngroapă cruciș capetele mieilor în două colțuri ale casei, iar în celelalte două unghiuri, ei zidesc două oale roșii pline cu apă ne-ncepută. Iar după ce lucrul se săvârșește, românii nu se mută în casă până ce mai întâi nu duc înăuntru icoanele, zahăr, pâine și sare, și după mutare ei dau masă mare de bună locuință. </ref> :A doua zi iar, :A treia zi iar, :A patra zi iar :Lucrau în zadar! :Domnul se mira :Ș-apoi îi mustra, :Ș-apoi se-ncrunta :Și-i amenința :Să-i puie de vii :Chiar în temelii! :Meșterii cei mari, :Calfe și zidari, :Tremurau lucrând, :Lucrau tremurând :Zi lungă de vară :Ziua pân-în seară, :Iar Manole sta, :Nici că mai lucra, :Ci mi se culca :Și un vis visa, :Apoi se scula :Ș-astfel cuvânta: :„Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari! :Știți ce am visat :De când m-am culcat? :O șoapta de sus :Aievea mi-a spus :Că orice-am lucra :Noaptea s-a surpa :Pân-om hotărî :În zid de-a zidi :Cea-ntâi soțioară, :Cea-ntâi surioară :Care s-a ivi :Mâini în zori de zi :Aducând bucate :La soț ori la frate. :Deci dacă vroiți :Ca să isprăviți :Sfânta mănastire :Pentru pomenire, :Noi să ne-apucăm :Cu toți să jurăm :Și să ne legăm :Taina s-o păstrăm: :Ș-orice soțioară, :Orice surioară :Mâini în zori de zi :Întâi s-a ivi, :Pe ea s-o jertfim :În zid s-o zidim!”<ref>Nenorocita este menită a-și pierde viața pentru mântuirea zidirii și a se face stafia bisericii. Vezi nota precedentă. Fiindcă am pomenit mai sus de stafii ce sunt umbre casnice care locuiesc mai cu seamă în beciuri întunecoase, aici credem că e locul să pomenim și de alte crederi superstițioase ale poporului român. Astfel sunt strigoii, moroii, rusaliile etc. ''Strigoii ''sunt morții care se scoală din morminte și merg în noaptea Sfântului Andrei cu sicriile pe cap, de cearcă pe la casele lor. Românii spre a se apară de asemenea vizite supărătoare au obicei a freca ușile și ferestrele cu usturoi în ajunul Șf. Andrei, fiind usturoiul displăcut strigoilor. ''Moroii ''sunt iarăși un soi de strigoi mici ce vin de cer țâță la mamele lor. Ei sunt copii noi-născuți ce mor până a nu fi botezali. Spre a-i împăca, mamele trebuie să care cu gura, șapte ani de-a rândul, în ziua de Bobotează aghiazmă mare și să stropească astfel mormintele copiilor. ''Rusaliile ''sunt trei fete de împărat care au ciudă asupra oamenilor fiindcă nu au fost băgate în seamă de dânșii în cursul vieții lor. Ele nasc furtuni ce descoperă casele românilor, vârtejuri ce ridică pânzele nevestelor în vremea ghilitului și le anină pe copaci. Se crede ca rusaliile fură și copii de lângă mamele lor și îi duc peste ape și peste codri. De acolo vine vorba ''l-au umflat rusaliile!'' Femeile românce păzesc cu sfințenie ziua de Rusalii, și în vreme de nouă săptămâni ele nu culeg nici o buruiană de leac, crezând că în acel timp buruienile sunt pișcate de rusalii și nu au putere de lecuit. Cum vine însă ziua Sânzienelor, toate româncile aleargă pe câmp la culesul de buruiene crezând ca în acea zi toate au darul vindecării. Spre a se apăra de mânia rusaliilor, este obicei în ajunul zilei lor a pune pelin sub căpătâiul patului și a purta a doua zi pelinul la brâu. Subiectul acestei balade este cântat și de poeții poporali ai Sârbiei, însă cu oarecare deosebiri. Balada sârbească se numește ''Fondarea cetății Scadar'' ( Scutari ) ce este ridicată de trei frați Merljawtschewitsch, anume regele Wukaschin, voievodul Ugljescha și tânărul Gojko. Meșterul cel mare se cheamă Rad în loc de Manole. Femeia zidită este nevasta lui Gojko. Din cuprinsul acelei balade se vede însă că aceeași superstiție există pe ambele maluri ale Dunării. </ref> ==III== :Iată-n zori de zi :Manea se trezi, :Ș-apoi se sui :Pe gard de nuiele :Și mai sus, pe schele, :Și-n câmp se uita, :Drumul cerceta. :Când, vai! Ce zărea? :Cine că venea? :Soțioara lui, :Floarea câmpului! :Ea s-apropia :Și îi aducea :Prânz de mâncătură, :Vin de băutură. :Cât el o zărea, :Inima-i sărea, :În genunchi cădea :Și plângând zicea: :„Dă, Doamne, pe lume :O ploaie cu spume, :Să facă pâraie, :Să curgă șiroaie, :Apele să crească, :Mândra să-mi oprească, :S-o oprească-n vale :S-o-ntoarcă din cale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta, :Norii aduna, :Ceru-ntuneca :Și curgea deodată :Ploaie spumegată :Ce face pâraie :Și umflă șiroaie. :Dar oricât cădea :Mândra n-o oprea, :Ci ea tot venea, :Și s-apropia. :Manea mi-o vedea, :Inima-i plângea, :Și iar se-nchina, :Și iar se ruga: :„Suflă, Doamne,-un vânt :Suflă-l pe pământ, :Brazii să-i despoaie, :Paltini să îndoaie, :Munții să răstoarne, :Mândra să-mi întoarne, :Să mi-o-ntoarne-n cale, :S-o ducă de vale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta :Și sufla un vânt :Un vânt pe pământ :Paltini că-ndoia, :Brazi că despoia, :Munții răsturna, :Iară pe Ana :Nici c-o înturna! :Ea mereu venea, :Pe drum șovăia :Și s-apropia :Și amar de ea, :Iată c-ajungea! ==IV== :Meșterii cei mari :Calfe și zidari, :Mult înveselea :Dacă o vedea, :Iar Manea turba, :Mândra-și săruta, :În brațe-o lua, :Pe schele-o urca, :Pe zid o punea :Și, glumind, zicea: :„Stai, mândruța mea, :Nu te speria, :Că vrem să glumim :Și să te zidim!” :Ana se-ncredea :Și vesel râdea. :Iar Manole ofta :Și se apuca :Zidul de zidit, :Visul de-mplinit. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare. :Iar ea, vai de ea! :Nici că mai râdea, :Ci mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Ajungă-ți de șagă, :Că nu-i bună, dragă. :Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Trupușoru-mi frânge!” :Iar Manea tăcea :Și mereu zidea. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare, :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare. :Dar ea, vai de ea, :Tot mereu plângea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge!” :Manole turba :Și mereu lucra. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare, :Pân' la buzișoare, :Pân' la ochișori, :Încât, vai de ea, :Nu se mai vedea, :Ci se auzea :Din zid că zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Viața mi se stinge!” ==V== :Pe Argeș în jos, :Pe un mal frumos, :Negru-vodă vine :Ca să se închine :La cea mănăstire, :Falnică zidire, :Mănăstire naltă :Cum n-a mai fost altă. :Domnul o privea :Și se-nveselea :Și astfel grăia: :„Voi, meșteri zidari, :Zece meșteri mari! :Spuneți-mi cu drept, :Cu mâna la piept, :De-aveți meșterie :Ca să-mi faceți mie :Altă mănastire :Pentru pomenire :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă! :Iar cei meșteri mari, :Calfe și zidari, :Cum sta pe grindiș, :Sus pe coperiș, :Vesel se mândreau :Ș-apoi răspundeau: :„Ca noi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Alții nici că sânt :Pe acest pământ! :Află că noi știm :Oricând să zidim :Altă mănăstire :Pentru pomenire, :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă. :Domnu-i asculta :Și pe gânduri sta, :Apoi poruncea :Schelele să strice, :Scări să le ridice. :Iar pe cei zidari, :Zece meșteri mari, :Să mi-i părăsească :Ca să putrezească :Colo pe grindiș, :Sus pe coperiș. :Meșterii gândeau :Și ei își făceau :Aripi zburătoare :De șindrili ușoare, :Apoi le-ntindeau :Și-n văzduh săreau :Dar pe loc cădeau, :Și unde picau :Trupu-și despicau. :Iar bietul Manole, :Meșterul Manole, :Când se încerca :De-a se arunca, :Iată c-auzea :Din zid că ieșea :Un glas nădușit, :Un glas mult iubit :Care greu gemea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge, :Viața mi se stinge!” :Cum o auzea, :Manea se pierdea, :Ochii-i se-nvelea, :Lumea se-ntorcea, :Norii se-nvârtea, :Și de pe grindiș, :De pe coperiș, :Mort bietul cădea! :Iar unde cădea, :Ce se mai făcea? :O fântâna lină, :Cu apa puțină, :Cu apă sărată :Cu lacrimi udată! ---- <references/> [[Categorie:Vasile Alecsandri]] * [[es:El_monasterio_de_Arge%C5%9F]] gxpvst5rcjqnupi5blhg3ujmo84qqsk 150798 150797 2026-05-16T07:51:11Z Paloi Sciurala 15836 S-a revenit asupra editării făcute de [[Special:Contributions/~2026-29239-81|~2026-29239-81]] ([[User talk:~2026-29239-81|discuție]]) la ultima versiune de [[User:Mishuletz|Mishuletz]] 150735 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Mănăstirea Argeșului | autor = | secțiune = | anterior = | următor = | note = Poezie populară culeasă de [[Vasile Alecsandri]], 1874 }} ==I== :Pe Argeș în jos, :Pe un mal frumos, :Negru-vodă trece<ref>După cronicile Țării Românești, Radul Negru voievod domnea dincolo de Carpați, pre Almas și pe Făgăraș, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și mult norod și pogorându-se pe apa Dâmboviței început-a a face țară nouă. Întâi a făcut orașul Câmpulung unde a ridicat și o biserică naltă și frumoasă. Apoi a descălecat pe Argeș, unde și-a pus scaunul domniei zidind curți de piatră și case domnești, și o biserică mare și mândru lucrată. În ''Revista română'', publicată la București, se găsește descrierea acestei biserici împreună cu stampe litografiate ce reprezintă frumusețile arhitecturii sale. </ref> :Cu tovarăși zece, :Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari, :Și Manole, zece,<ref>Acest meșter Manole a rămas în tradiție un personaj legendar. Poporul atribuie lui Manole zidirea tuturor monumentelor vechi din țară.</ref> :Care-i și întrece. :Merg cu toți pe cale :Să aleagă-n vale :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Iată, cum mergeau :Că-n drum ajungeau :Pe-un biet ciobănaș :Din fluier doinaș,<ref>Toți păstorii români poartă în brâu un fluier mic ce se numește fluier ciobănesc, și sună din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melancolice și foarte expresive. Un călător străin, muzician de mare talent, zice „că adeseori, când cineva umblă în munții țărilor române, el aude în depărtare un fluier păstoresc ce sună cu dulceața un cântec de dor. Atunci el se oprește fără voie, dominat de un farmec necunoscut pentru ca să asculte mult timp aceste suspinuri ale muntelui.” În călătoriile mele prin munți după căutarea baladelor poporale, am auzit multe fluiere răsunând prin poienele codrilor și am rămas încântat de frumusețea originală a acelor sunete pătrunzătoare, iar mai cu seamă la Bicaz, pe malul Bistriței, am întâlnit un păstor anume Brândușă, care se înălța la gradul unui adevărat artist prin talentul cu care cânta ''Doina ''din fluierul său. </ref> :Și cum îl vedea :Domnul îi zicea: :„Mândre ciobănaș, :Din fluier doinaș! :Pe Argeș în sus :Cu turma te-ai dus, :Pe Argeș în jos :Cu turma ai fost. :Nu cumva-ai văzut :Pe unde-ai trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit :La loc de grindiș, :La verde-aluniș?” :„Ba, doamne,-am văzut :Pe unde-am trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit. :Câinii cum îl văd, :La el se repăd :Și latră-a pustiu :Și urlă-a morțiu.” :Cât îl auzea, :Domnu-nveselea :Și curând pleca, :Spre zid apuca :Cu nouă zidari, :Nouă meșteri mari :Și Manole zece :Care-i și întrece. :„Iată zidul meu! :Aici aleg eu :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Deci voi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Curând vă siliți :Lucrul de-l porniți, :Ca să-mi ridicați, :Aici să-mi durați :Mănastire naltă :Cum n-a mai fost altă, :Că v-oi da averi, :V-oi face boieri, :Iar de nu, apoi :V-oi zidi pe voi, :V-oi zidi de vii :Chiar în temelii!” ==II== :Meșterii grăbeau, :Sferile-ntindeau, :Locul măsurau, :Șanțuri largi săpau, :Și mereu lucrau, :Zidul ridicau, :Dar orice lucra :Noaptea se surpa!<ref>Superstițiile poporului în privirea zidirilor sunt multe. Așa, el crede că o zidire nu poate avea trăinicie dacă nu se îndeplinesc oarecare datini mistice, precum de pildă îngroparea umbrei unui om în temelie. Pietrarii au obicei a fura umbra cuiva, adică a-i lua măsura umbrei cu o trestie și a zidi apoi acea trestie în talpa zidirii. Omul cu umbra furată moare până la 40 de zile și devine stafie nevăzută și geniul întăritor al casei. Fiind însă că acest obicei a produs adeseori nenorociri, speriind mintea celor cu umbrele furate, și aducându-i astfel la boale grele, zidarii au fost siliți a-și schimba datina. Când dar este a se ridica vreo casă nouă, până a nu se așeza cea întâi piatră a temeliei, se face agheasmă cu care se stropesc șanțurile. Apoi se taie doi miei de se face masă mare pentru zidari, care după ce ospătează și închină în sănătatea stăpânului casei și întru tăria zidurilor, îngroapă cruciș capetele mieilor în două colțuri ale casei, iar în celelalte două unghiuri, ei zidesc două oale roșii pline cu apă ne-ncepută. Iar după ce lucrul se săvârșește, românii nu se mută în casă până ce mai întâi nu duc înăuntru icoanele, zahăr, pâine și sare, și după mutare ei dau masă mare de bună locuință. </ref> :A doua zi iar, :A treia zi iar, :A patra zi iar :Lucrau în zadar! :Domnul se mira :Ș-apoi îi mustra, :Ș-apoi se-ncrunta :Și-i amenința :Să-i puie de vii :Chiar în temelii! :Meșterii cei mari, :Calfe și zidari, :Tremurau lucrând, :Lucrau tremurând :Zi lungă de vară :Ziua pân-în seară, :Iar Manole sta, :Nici că mai lucra, :Ci mi se culca :Și un vis visa, :Apoi se scula :Ș-astfel cuvânta: :„Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari! :Știți ce am visat :De când m-am culcat? :O șoapta de sus :Aievea mi-a spus :Că orice-am lucra :Noaptea s-a surpa :Pân-om hotărî :În zid de-a zidi :Cea-ntâi soțioară, :Cea-ntâi surioară :Care s-a ivi :Mâini în zori de zi :Aducând bucate :La soț ori la frate. :Deci dacă vroiți :Ca să isprăviți :Sfânta mănastire :Pentru pomenire, :Noi să ne-apucăm :Cu toți să jurăm :Și să ne legăm :Taina s-o păstrăm: :Ș-orice soțioară, :Orice surioară :Mâini în zori de zi :Întâi s-a ivi, :Pe ea s-o jertfim :În zid s-o zidim!”<ref>Nenorocita este menită a-și pierde viața pentru mântuirea zidirii și a se face stafia bisericii. Vezi nota precedentă. Fiindcă am pomenit mai sus de stafii ce sunt umbre casnice care locuiesc mai cu seamă în beciuri întunecoase, aici credem că e locul să pomenim și de alte crederi superstițioase ale poporului român. Astfel sunt strigoii, moroii, rusaliile etc. ''Strigoii ''sunt morții care se scoală din morminte și merg în noaptea Sfântului Andrei cu sicriile pe cap, de cearcă pe la casele lor. Românii spre a se apară de asemenea vizite supărătoare au obicei a freca ușile și ferestrele cu usturoi în ajunul Șf. Andrei, fiind usturoiul displăcut strigoilor. ''Moroii ''sunt iarăși un soi de strigoi mici ce vin de cer țâță la mamele lor. Ei sunt copii noi-născuți ce mor până a nu fi botezali. Spre a-i împăca, mamele trebuie să care cu gura, șapte ani de-a rândul, în ziua de Bobotează aghiazmă mare și să stropească astfel mormintele copiilor. ''Rusaliile ''sunt trei fete de împărat care au ciudă asupra oamenilor fiindcă nu au fost băgate în seamă de dânșii în cursul vieții lor. Ele nasc furtuni ce descoperă casele românilor, vârtejuri ce ridică pânzele nevestelor în vremea ghilitului și le anină pe copaci. Se crede ca rusaliile fură și copii de lângă mamele lor și îi duc peste ape și peste codri. De acolo vine vorba ''l-au umflat rusaliile!'' Femeile românce păzesc cu sfințenie ziua de Rusalii, și în vreme de nouă săptămâni ele nu culeg nici o buruiană de leac, crezând că în acel timp buruienile sunt pișcate de rusalii și nu au putere de lecuit. Cum vine însă ziua Sânzienelor, toate româncile aleargă pe câmp la culesul de buruiene crezând ca în acea zi toate au darul vindecării. Spre a se apăra de mânia rusaliilor, este obicei în ajunul zilei lor a pune pelin sub căpătâiul patului și a purta a doua zi pelinul la brâu. Subiectul acestei balade este cântat și de poeții poporali ai Sârbiei, însă cu oarecare deosebiri. Balada sârbească se numește ''Fondarea cetății Scadar'' ( Scutari ) ce este ridicată de trei frați Merljawtschewitsch, anume regele Wukaschin, voievodul Ugljescha și tânărul Gojko. Meșterul cel mare se cheamă Rad în loc de Manole. Femeia zidită este nevasta lui Gojko. Din cuprinsul acelei balade se vede însă că aceeași superstiție există pe ambele maluri ale Dunării. </ref> ==III== :Iată-n zori de zi :Manea se trezi, :Ș-apoi se sui :Pe gard de nuiele :Și mai sus, pe schele, :Și-n câmp se uita, :Drumul cerceta. :Când, vai! Ce zărea? :Cine că venea? :Soțioara lui, :Floarea câmpului! :Ea s-apropia :Și îi aducea :Prânz de mâncătură, :Vin de băutură. :Cât el o zărea, :Inima-i sărea, :În genunchi cădea :Și plângând zicea: :„Dă, Doamne, pe lume :O ploaie cu spume, :Să facă pâraie, :Să curgă șiroaie, :Apele să crească, :Mândra să-mi oprească, :S-o oprească-n vale :S-o-ntoarcă din cale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta, :Norii aduna, :Ceru-ntuneca :Și curgea deodată :Ploaie spumegată :Ce face pâraie :Și umflă șiroaie. :Dar oricât cădea :Mândra n-o oprea, :Ci ea tot venea, :Și s-apropia. :Manea mi-o vedea, :Inima-i plângea, :Și iar se-nchina, :Și iar se ruga: :„Suflă, Doamne,-un vânt :Suflă-l pe pământ, :Brazii să-i despoaie, :Paltini să îndoaie, :Munții să răstoarne, :Mândra să-mi întoarne, :Să mi-o-ntoarne-n cale, :S-o ducă de vale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta :Și sufla un vânt :Un vânt pe pământ :Paltini că-ndoia, :Brazi că despoia, :Munții răsturna, :Iară pe Ana :Nici c-o înturna! :Ea mereu venea, :Pe drum șovăia :Și s-apropia :Și amar de ea, :Iată c-ajungea! ==IV== :Meșterii cei mari :Calfe și zidari, :Mult înveselea :Dacă o vedea, :Iar Manea turba, :Mândra-și săruta, :În brațe-o lua, :Pe schele-o urca, :Pe zid o punea :Și, glumind, zicea: :„Stai, mândruța mea, :Nu te speria, :Că vrem să glumim :Și să te zidim!” :Ana se-ncredea :Și vesel râdea. :Iar Manole ofta :Și se apuca :Zidul de zidit, :Visul de-mplinit. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare. :Iar ea, vai de ea! :Nici că mai râdea, :Ci mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Ajungă-ți de șagă, :Că nu-i bună, dragă. :Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Trupușoru-mi frânge!” :Iar Manea tăcea :Și mereu zidea. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare, :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare. :Dar ea, vai de ea, :Tot mereu plângea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge!” :Manole turba :Și mereu lucra. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare, :Pân' la buzișoare, :Pân' la ochișori, :Încât, vai de ea, :Nu se mai vedea, :Ci se auzea :Din zid că zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Viața mi se stinge!” ==V== :Pe Argeș în jos, :Pe un mal frumos, :Negru-vodă vine :Ca să se închine :La cea mănăstire, :Falnică zidire, :Mănăstire naltă :Cum n-a mai fost altă. :Domnul o privea :Și se-nveselea :Și astfel grăia: :„Voi, meșteri zidari, :Zece meșteri mari! :Spuneți-mi cu drept, :Cu mâna la piept, :De-aveți meșterie :Ca să-mi faceți mie :Altă mănastire :Pentru pomenire :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă! :Iar cei meșteri mari, :Calfe și zidari, :Cum sta pe grindiș, :Sus pe coperiș, :Vesel se mândreau :Ș-apoi răspundeau: :„Ca noi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Alții nici că sânt :Pe acest pământ! :Află că noi știm :Oricând să zidim :Altă mănăstire :Pentru pomenire, :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă. :Domnu-i asculta :Și pe gânduri sta, :Apoi poruncea :Schelele să strice, :Scări să le ridice. :Iar pe cei zidari, :Zece meșteri mari, :Să mi-i părăsească :Ca să putrezească :Colo pe grindiș, :Sus pe coperiș. :Meșterii gândeau :Și ei își făceau :Aripi zburătoare :De șindrili ușoare, :Apoi le-ntindeau :Și-n văzduh săreau :Dar pe loc cădeau, :Și unde picau :Trupu-și despicau. :Iar bietul Manole, :Meșterul Manole, :Când se încerca :De-a se arunca, :Iată c-auzea :Din zid că ieșea :Un glas nădușit, :Un glas mult iubit :Care greu gemea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge, :Viața mi se stinge!” :Cum o auzea, :Manea se pierdea, :Ochii-i se-nvelea, :Lumea se-ntorcea, :Norii se-nvârtea, :Și de pe grindiș, :De pe coperiș, :Mort bietul cădea! :Iar unde cădea, :Ce se mai făcea? :O fântâna lină, :Cu apa puțină, :Cu apă sărată :Cu lacrimi udată! ---- <references/> [[Categorie:Vasile Alecsandri]] * [[es:El_monasterio_de_Arge%C5%9F]] rlzavdg544kwhhhrx196d4drm2h0nmm 102 12293 150795 144438 2026-05-16T00:26:00Z Ioachimus 20513 /* Poeme */ 150795 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = S }} ==Comedii== *Furtuna *Doi gentlemeni din Verona *Nevestele vesele din Windsor *Măsură pentru măsură *Comedia erorilor *Mult zgomot pentru nimic *Zadarnicele chinuri ale dragostei *[[Visul unei nopți de vară]] (traducere de [[Ștefan Octavian Iosif]]) *Neguțătorul din Veneția *Cum vă place *Îmblânzirea scorpiei *Totul e bine când se termină cu bine *A douăsprezecea noapte *Poveste de iarnă *Pericle, Prinț al Tironului *Cymbeline ==Istorice== *Regele Ioan *Richard al II-lea *Henric al IV-lea *Henric al V-lea *Henric al VI-lea *Richard al III-lea *Henric al VIII-lea ==Tragedii== *[[Romeo și Julieta]] (traducere de [[Ștefan Octavian Iosif]]) *Troilus și Cresida *Coriolan *Titus Andronicus *Timon din Atena *Iulius Caesar *{{scan|Macbeth|Macbeth - Shakespeare (trad. Adolphe Stern).pdf}} (traducere de [[Autor:Adolphe Stern|Adolphe Stern]]) {{Proiect de transcriere|Macbeth - Shakespeare (trad. Adolphe Stern).pdf}} *[[Hamlet]] *Regele Lear *{{scan|Tragedia lui Othello|Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf|Othello}} (traducere de [[Autor:Dragoș Protopopescu|Dragoș Protopopescu]]) *Antoniu și Cleopatra ==Piese pierdute== *Love's Labour's Won *Cardenio *Richard al II-lea, prima parte ==Poeme== *Sonetele lui Shakespeare **[[Sonet (Shakespeare)]] **[[Sonete traduse de I.A.]] *Venus și Adonis *The Rape of Lucrece *The Passionate Pilgrim *The Phoenix and the Turtle *A Lover's Complaint ==Apocrife== *Eduard al III-lea *Sir Thomas More [[bn:লেখক:উইলিয়াম শেকসপিয়র]] [[ca:Autor:William Shakespeare]] [[cs:Autor:William Shakespeare]] [[de:William Shakespeare]] [[el:Ουίλλιαμ Σαίξπηρ]] [[en:Author:William Shakespeare]] [[eo:Aŭtoro:William Shakespeare]] [[es:William Shakespeare]] [[fr:Auteur:William Shakespeare]] [[hu:Szerző:William Shakespeare]] [[it:Autore:William Shakespeare]] [[ko:저자:윌리엄 셰익스피어]] [[nl:Auteur:William Shakespeare]] [[pl:Autor:William Shakespeare]] [[pt:Autor:William Shakespeare]] [[ru:Уильям Шекспир]] [[sv:Författare:William Shakespeare]] [[tr:Kişi:William Shakespeare]] [[zh:Author:威廉·莎士比亚]] gaso9hk9p4k5jzhiv7k7lj5qyjpos81 0 50472 150796 2026-05-16T00:29:53Z Ioachimus 20513 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 150796 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sonete | autor = William Shakespeare | traducător=I.A. | secțiune = | anterior = | următor = | note = ''Aceste traduceri făcute de I.A. sunt în domeniul public. Ele urmăresc să reflecte spiritul sonetelor lui Shakespeare, însă, la fel ca toți traducătorii, I.A. (inteligența artificială) poate comite erori subiective.'' }} ==SONET 1== {{Ppoem|Din cei mai buni dorim sporire-n dar, Ca trandafirul viu să nu apună, Când rodul copt se stinge-n timp amar, Urmașul blând să-i poarte-a lui cunună. Dar tu, legat de ochiul tău senin, Îți arzi lumina-n foc hrănit din sine, Făcând pustiu în loc de plin destin, Dușman ți-ești ție, crud cu tine-n tine. Tu, podoaba cea nouă a lumii ești, Vestitor al primăverii înflorite, Dar în mugure comoara ți-o oprești, Și-ngropând darul, lași bogății sleite. Miluiește lumea, nu-i fi o fiară, Nu mânca ce-o ține, în a morții seară.}} ==SONET 2== {{Ppoem|Când patruzeci de ierni asedia-ți-vor fruntea, Și brazde-adânci săpa-vor câmpul feții tale, Veșmântul tinereții, slăvit azi înaintea, Zdrențuit va fi și făr' de preț în cale; Și-ntrebat atunci: unde-i toată frumusețea, Și unde-i visteria zilelor aprinse, Să spui: în ochii-ți scufundați este tristețea, Ar fi rușinea ce mistuie speranțe-ncinse. Dar mult mai vrednic ar fi rostul tău, De-ai zice: „iată fiul meu ce poartă Socoteala mea și-al vârstei greu ceacău, Dovedind prin el că viața nu e moartă!” Astfel renaști când bătrânețea vine, Având sânge cald dacă-ngheață-n tine.}} ==SONET 3== {{Ppoem|Privește-n oglindă și spune feței tale Că-i vremea alt chip asemenea să nască; De nu-l reînnoiești acum din ale sale, Înșeli și lumea, și o mamă vrednică. Căci unde-i cea atât de mândră-n fire, Să-și lepede ogorul de-al tău rost? Sau cine-ar vrea, din sine, în iubire, Să-și fie mormânt, oprind al vieții post? Tu ești oglinda mamei tale vii, În tine ea-și vede primăvară; Așa și tu, prin anii ce-or veni, Vedea-vei aurul dincoace de povară. Dar de trăiești uitat, fără urmași, Mori singur — și chipu-ți piere-n pași.}} ==SONET 4== {{Ppoem|Frumos neghiob, de ce tot cheltuiești, Pe tine însuți tot ce-ai moștenit? Natura nu dă har, ea tot dă-mprumut, Și-mparte doar la cel ce-i dăruit. Atunci, zgârcit frumos, de ce-abuzezi, De darul mare ce ți-a fost lăsat? Zaraf fără de spor, de ce tot crezi, Că poți trăi cu tot ce-ai adunat? Căci făcând negoț cu tine singur doar, Pe tine însuți crunt te amăgești. Când firea te va rechema-n zadar, Ce socoteală poți să-i mai găsești? Frumosul tău nefolosit va piere, Folosul lui e viață și putere.}} ==SONET 5== {{Ppoem|Acele ceasuri, ce blând au plăsmuit Frumuseții chip ce ochii-l adorau, Vor deveni tirani asupra chipului iubit Și-l vor strica pe cel ce-l înălțau. Căci timpul, fără tihnă, duce vara În iarna hidoasă și o nimicește, Seva-ngheață, frunza-și pierde floarea, Frumusețea sub zăpezi se risipește. De n-ar rămâne vara în esență, Ca prizonier în zidul de cristal, Frumosul s-ar pierde-n absență, Fără memorie-n cursul triumfal. Flori-nghețate-n iarnă de vor sta, Pierd chipul doar, dar duhul va dura.}} ==SONET 6== {{Ppoem|Nu da iernii mâna-ți aspră să destrame În tine vara, cât nu-i încă distilată, În vas de-argint adună-a ta podoabă-n rame Ca frumusețea-n sine să nu fie-ngropată. Nu-i cămătărie ce spor aduce Acelora ce dau cu drag împrumut; E drept să naști un altul ce te duce Mai departe — sau zece, la-nceput. De zece ori ai fi în zece vii făpturi, Și chipul tău s-ar naște-n fiecare iar, Ce-ar mai putea să-ți facă moartea-n neguri? Când tu trăiești în fii ca-n viu hotar. Nu fi zgârcit: prea mândru ești să pieri, Nu da la viermi comoara ce o ceri.}} ==SONET 7== {{Ppoem|Privește cum din răsărit se-nalță Lumina blândă, frunți plecate-i stau, Și ochii toți, în noua ei splendoare, Slăvesc sfințenia ce le-o dau. Urcând pe dealul cerului abrupt, Ca tânăr plin de vlagă la amiază, Privirile-o urmează neîntrerupt, În drumul ei de aur ce-o veghează. Dar când, din vârf, cu pas slăbit coboară, Ca bătrânețea-n clipe de apus, Privirile, ce-i erau supuse-odinioară, Se-ntorc spre altă cale, mai presus. La fel și tu, în amiaza ta, vei piere, De n-ai un fiu, spre dreapta înviere.}} ==SONET 8== {{Ppoem|De ce auzi muzica trist în piept? Plăcerea nu se ceartă cu plăcerea; De ce iubești ce nu primești cu drept, Ori bucuria-ți tulbură durerea? Armonia glasurilor unite N-ar trebui să-ți tulbure-auzul fin; Ele te mustră blând, căci sunt zidite Din părți ce-n tine nu trăiesc deplin. Privește coarda cum pe alta-atinge, Ca soț cu soață-n dulce-mpreunare, Părinte, fiu și mamă ce se-nvinge Într-un acord de liniște și stare: Cântarea lor, de la toți una pare, Îți spune: „singur, nimic ești în zare."}} ==SONET 9== {{Ppoem|De teamă vrei vreo văduvă să plângă, De-ți mistui viața în singurătate? Ah, de vei muri fără urma să-ți rămână, Lumea te plânge ca stafie-n noapte. Va fi ea însăși văduvă de tine, Că n-ai lăsat vreun chip spre-a te păstra, Căci orice văduvă alin își ține Prin ochii fiilor, iubirea sa. Vezi, un risipitor ce-n lume-aruncă, Schimbă doar locul, lumea tot se-mbie; Dar risipa frumosului e muncă, Ce piere-n cel ce n-are moștenire. Nu-i dragoste în sufletul tău ascuns, De-ți ești tu însuți sabie și răspuns.}} ==SONET 10== {{Ppoem|Rușine ție! Nu mai spui că-i drag, Celui ce-i singur, fără de noroc. De mulți iubit, tu treci al lumii prag, Dar tu pe nimeni nu iubești deloc. Ești stăpânit de-o ură nimicitoare, Și-mpotriva ta tu singur uneltești, Dărâmi al frumuseții tale soare, Pe care-n loc să-l crești, tu-l prăbușești. Schimbă-ți gândirea, ca să cred și eu! Va sta urâtul unde-i dragostea? Fii blând precum e chipul tău mereu, Ori măcar ție dă-ți milostivirea: Mai fă un altul, pentru-al meu amor, Să fii frumos, prin el, nemuritor.}} ==SONET 11== {{Ppoem|Cum pierzi în chip, tot astfel crești prin fii, Și dai ce moare-n tine unui rod; Iar sângele ce-l verși în zori târzii Rămâne-al tău, deși te duci spre glod. Aici stau mintea, harul și sporirea, Iar fără ele-s ger, ruină, fum; De-ar fi toți sterpi, s-ar stinge omenirea, Și-n ani șaizeci s-ar prăbuși din drum. Dar cei ce firea nu-i făcu spre har Să piară sterpi, diformi și fără soarte; Pe cine-a uns mai mult cu dulce dar, Pe-acela-l vrea și spornic mai departe. Te-a pus pecete firii, viu temei: Să lași altoi, nu moartea-n urma ei.}} ==SONET 12== {{Ppoem|Când număr ceasul care bate timpul Și ziua cea senină cade-n noapte; Când văd viorica stinsă-n neantul Și pletele negre albe ca de moarte; Când văd copacii goi și fără frunză, Ce-alt’dată umbre-au dat la turme grele; Și vara-n snopi, sub barba lor căruntă, Dusă pe targă printre ierni rebele; Atunci mă-ntreb de chipul tău curat, Căci vremea-l va lua în risipire; Fiindcă tot ce-i dulce și bogat Se stinge când răsare-n făptuire. Nimic nu-l apără de coasa sorții Decât un fiu, să-nfrunte clipa morții.}} ==SONET 13== {{Ppoem|O, de-ai fi numai tu! Dar nu rămâi Al tău mai mult decât trăiești sub soare; Deci pentru clipa stingerii să-ți pui Chip dulce-n altul, viu după plecare. Așa frumosul dat numa-n arendă Nu și-ar afla sfârșirea lui deplină; Tu însuți după moartea ta, splendidă, Când fiul tău ți-ar duce-a ta lumină. Cine-ar lăsa o casă-așa aleasă Să cadă-n ger și vifor fără milă, Când buna grijă-ar ține-o luminoasă Contra morții cu suflare ostilă? Doar risipitorii pier ce-au moștenit: Avut-ai tată — fii tată la sfârșit.}} ==SONET 14== {{Ppoem|Nu-mi trag din stele dreapta judecată, Și totuși parcă știu astrologie; Dar nu de norocire-ntunecată, De ciumă, vânt ori rodnicie vie. Nici nu vestesc pe clipe furtunoase, Cu tunet, ploi și vifor pentru regi; Nici nu citesc din ceruri nebuloase Ce sorți așteaptă sceptrele întregi. Ci din privirea-ți iau învățătură, Și-n ochii tăi, strălucitori luceferi, Citesc cum adevăr și frumusețea pură Vor dăinui, de lași urmași, și seceri. Iar de nu treci din tine altă viață, Cu tine mor și adevăr, și față.}} ==SONET 15== {{Ppoem|Când văd că tot ce crește piere-n timp, Și stă desăvârșit doar o clipire, Că lumea-i teatru plin de chip și schimb, Sub stele ce-i șoptesc tăcută știre; Când văd cum omul crește ca un pom, Hrănit și frânt sub cerul neschimbat, Mândrindu-și seva-n junele său domn, Apoi uitării jalnic dat și luat; Atunci această lume schimbătoare Te-arată tânăr ochiului trudit, Unde cu Timpul luptă-a Morții stare Spre-a-ți schimba ziua-n noapte de pierit; Și eu, luptând cu Timpul pentru tine, Îți altoiesc prin vers făptura-n mine.}} ==SONET 16== {{Ppoem|Dar pentru ce pe calea cea mai tare Nu lupți cu Timpul, crud stăpân de sânge? Nu-ți întărești și chipul ce dispare Cu har mai sfânt ca versul meu ce plânge? Acum ești sus pe culmea unei ore, Și grădini fecioare, nesădite-ncă, Ar vrea să-ți poarte-aievea o rodire, Mai vie ca portretu-ți de pe stâncă. Atunci al vieții fir s-ar împlini, Ce nici penelul vremii, nici condeiul Nu pot în ochii lumii zugrăvi Cu tot ce-ascunde chipul și temeiul. Să te jertfești e calea spre mărire, Și vei trăi prin propria-ți rodire.}} ==SONET 17== {{Ppoem|Cine va crede versul meu târziu, De-l umplu tot cu harul tău ceresc? Căci el, știe și cerul, e pustiu, Mormânt ce-ți tainuiește chip domnesc. De-aș scrie vraja ochilor tăi vii Și-n versuri noi al tău nespus tezaur, Vor zice cei ce-or fi: „Minciuni târzii! Pe chip pământesc nu cade-atâta aur.” Iar foile-ngălbenite de vremi multe Luate-n râs vor fi ca moșii guralivi, Și harul tău, pe care-or să-l asculte, Un cânt antic al unor păgâni vii: Dar de-ai avea un fiu în acea zare, Prin el și vers trăi-vei viu mai tare.}} [[Categorie:Traduceri din limba engleză]] [[Categorie:William Shakespeare]] 06ri34me8f2bksyasjste6mjlxzihki 3 50473 150799 2026-05-16T07:51:51Z Paloi Sciurala 15836 /* ■ Modificarea v-a fost anulată */ secțiune nouă 150799 wikitext text/x-wiki ==■ Modificarea v-a fost anulată== [[Image:Information.svg|25px]] Bun venit pe Wikisource. Deși toată lumea este binevenită să modifice constructiv articolele de pe Wikisource, cel puțin una din modificările dumneavoastră recente{{#if:Mănăstirea Argeșului|, ca aceea de la pagina [[:Mănăstirea Argeșului]],}} nu pare să fie constructivă și a fost anulată. Pentru teste vă rugăm să folosiți [[Wikisource:Cutia cu nisip|cutia cu nisip]]. Vă invităm să citiți și [[Wikisource:Bun venit|pagina de bun venit]] pentru a afla cum puteți contribui la proiectul nostru. {{#if:|{{{2}}}|Vă mulțumim!}} <!-- Format:au-vandalism1 --> --'''[[Utilizator:Paloi Sciurala|<span style="color: #137c1a;">Paloi Sciurala</span>]]''' ([[Discuție Utilizator:Paloi Sciurala|<span style="color: #021c0f;">discuție</span>]]<small>｜</small>[[Special:Contribuții/Paloi Sciurala|<span style="color: #021c0f;">contribuții</span>]]) 16 mai 2026 10:51 (EEST) t3h3fegd9imw4ayiyzppi6rrhhjn2df 1 50474 150800 2026-05-16T09:31:34Z ~2026-29374-54 22436 /* buna */ secțiune nouă 150800 wikitext text/x-wiki == buna == buna [[Special:Contribuții/&#126;2026-29374-54|&#126;2026-29374-54]] ([[Discuție Utilizator:&#126;2026-29374-54|discuție]]) 16 mai 2026 12:31 (EEST) p7ko8ht8418mclbbtk8kx31725fl96c 150801 150800 2026-05-16T09:31:46Z Quinlan83 18579 Requesting deletion 150801 wikitext text/x-wiki {{delete|Test page}}== buna == buna [[Special:Contribuții/&#126;2026-29374-54|&#126;2026-29374-54]] ([[Discuție Utilizator:&#126;2026-29374-54|discuție]]) 16 mai 2026 12:31 (EEST) rhj1897gobwk9x5a3rcv6tb2qp078nn