Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.2 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 9973 150818 147065 2026-05-17T19:33:10Z ~2026-29673-40 22441 150818 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Treceți batalioane române Carpații | niciunautor = | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Un cântec istoric ne-aduce aminte Că frații în veci vor fi frați! Un cântec istoric bătrân ca Unirea Voi compatrioți ascultați: Treceți batalioane române Carpații La arme cu frunze și flori, V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații Cu inima la trecători. Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă Nădejdea e numai la noi! Sărută-ți copile părintii și frații Și-apoi să mergem la război 'Nainte, 'nainte cu sabia în mînă Hotarul nedrept să-l zdrobim. Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul De-o fi să ne-ngropăm de vii. Cu săbii făcură Unirea, ce inimi! Spre Alba cu toții mergeam; Toți oamenii țării semnau întregirea Voința întregului neam Cu toții eram regimente române Moldova, Muntenia, Ardeal Fireasca unire cu patria mumă Ne-a fost cel mai drept ideal Aceasta-i povestea Ardealului nostru Și-a neamului nostru viteaz, Istoria-ntreagă cu lupte și jertfe Trăiește-n unirea de azi! Dreptatea și pacea veghează Carpații Și țara e frunze și flori, A noastră izbânda, ai noștri sunt frații; Trăiască în veci trei culori! Vrem liniște-n țară și pace în lume, Dar dacă-ar veni vreun blestem, Carpații și frații sări-vor ca unul Urmând comandantul suprem! Treceți batalioane române Carpații La arme cu frunze și flori, V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații Cu inima la trecători. </poem> [[Categorie:Versuri de melodii]] 3t96hboan28rdtw7ac1iarqm5w6n2ti 150819 150818 2026-05-17T19:44:54Z TiberiuFr25 11409 S-a revenit asupra editării făcute de [[Special:Contributions/~2026-29673-40|~2026-29673-40]] ([[User talk:~2026-29673-40|discuție]]) la ultima versiune de [[User:TiberiuFr25|TiberiuFr25]] 147065 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Treceți batalioane române Carpații | niciunautor = | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Un cântec istoric ne-aduce aminte Că frații în veci vor fi frați! Un cântec de luptă bătrân ca Unirea Voi compatrioți ascultați: Treceți batalioane române Carpații La arme cu frunze și flori, V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații Cu inima la trecători. Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă Nădejdea e numai la noi! Sărută-ți copile părintii și frații Și-apoi să mergem la război 'Nainte, 'nainte spre Marea Unire, Hotarul nedrept să-l zdrobim. Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul De-o fi să ne-ngropăm de vii. Cu săbii făcură Unirea, ce inimi! Spre Alba cu toții mergeam; Toți oamenii țării semnau întregirea Voința întregului neam Cu toții eram regimente române Moldova, Muntenia, Ardeal Fireasca unire cu patria mumă Ne-a fost cel mai drept ideal Aceasta-i povestea Ardealului nostru Și-a neamului nostru viteaz, Istoria-ntreagă cu lupte și jertfe Trăiește-n unirea de azi! Dreptatea și pacea veghează Carpații Și țara e frunze și flori, A noastră izbânda, ai noștri sunt frații; Trăiască în veci trei culori! Vrem liniște-n țară și pace în lume, Dar dacă-ar veni vreun blestem, Carpații și frații sări-vor ca unul Urmând comandantul suprem! Treceți batalioane române Carpații La arme cu frunze și flori, V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații Cu inima la trecători. </poem> [[Categorie:Versuri de melodii]] mlbthwhb6lrt0ps9pc304l11pvcwnb3 0 28304 150822 128972 2026-05-18T07:39:11Z ~2026-29846-67 22442 150822 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Cruce sfântă, părăsită | autor = Autor Neidentificat | secțiune = | anterior = | următor = | note = ***, ''Carte de cântări ortodoxe'', Editura Bunavestire, Bacău 1994 (antologie) }} <poem>Cruce sfântă, părăsită Lâng-o margine de drum Coperișul tău se strică Lângă creștinii de-acum. Cruce sfântă, jalnic este Tristă stai, plecată-n jos Și nu-i nimeni să te-ndrepte Of, ce lucru dureros. Oamenii nu-și mai ridică. Pălăria-n dreptul tău Să se-nchine și să zică Doamne, scapă-ne de rău. Cruce sfântă, cu durere, Tristă stai în locul tău Cați la lume făr-a cere Ceva-n ajutorul tău. Nimeni nu mai vine iară Să te-ndrepte iar frumos Bate vântul, te doboară Cu icoana lui Hristos. Dar credința mea îmi spune Că mult nu va dăinui Printr-o tainică minune Crucea Ta va birui.</poem> [[Categorie:Religie]] jxmb9jxqeckwtgrayt2xra0znrb6lbo 150823 150822 2026-05-18T08:25:10Z Paloi Sciurala 15836 Reverted 1 edit by [[Special:Contributions/~2026-29846-67|~2026-29846-67]] ([[User talk:~2026-29846-67|talk]]) ([[:m:User:Xiplus/TwinkleGlobal|TWG]]) 150823 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Cruce sfântă, părăsită | autor = Autor Neidentificat | secțiune = | anterior = | următor = | note = ***, ''Carte de cântări ortodoxe'', Editura Bunavestire, Bacău 1994 (antologie) }} <poem>Cruce sfântă, părăsită Lâng-o margine de drum Coperișul tău se strică Lângă creștinii de-acum. Cruce sfântă, jalnic este Tristă stai, plecată-n jos Și nu-i nimeni să te-ndrepte Of, ce lucru dureros. Oamenii nu-și mai ridică Pălăria-n dreptul tău Să se-nchine și să zică Doamne, scapă-ne de rău. Cruce sfântă, cu durere, Tristă stai în locul tău Cați la lume făr-a cere Ceva-n ajutorul tău. Nimeni nu mai vine iară Să te-ndrepte iar frumos Bate vântul, te doboară Cu icoana lui Hristos. Dar credința mea îmi spune Că mult nu va dăinui Printr-o tainică minune Crucea Ta va birui.</poem> [[Categorie:Religie]] jazadeqai13u63l35jc6l7f7bnwxgiu 0 50462 150808 150760 2026-05-17T18:36:07Z Costy6911 19305 150808 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Împlinire | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <Center>C U P R I N S U L</Center> * [[Datoria]] <b>CARTEA PRIVELIȘTILOR</b> * [[Poetul]] * [[Nomadul]] * [[La moara rea]] * [[Cină]] sg50n9haqqv98eurw8144azh17q2ran 150809 150808 2026-05-17T18:37:20Z Costy6911 19305 150809 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Împlinire | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <Center>C U P R I N S U L</Center> * [[Datoria (Ion Pillat)|Datoria]] <b>CARTEA PRIVELIȘTILOR</b> * [[Poetul (Ion Pillat)|Poetul]] * [[Nomadul]] * [[La moara rea]] * [[Cină]] huubx3xhwx1v3e23ffuk2lygt9yaz1f 0 50472 150820 150796 2026-05-17T23:21:45Z Ioachimus 20513 /* SONET 1 */ 150820 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sonete | autor = William Shakespeare | traducător=I.A. | secțiune = | anterior = | următor = | note = ''Aceste traduceri făcute de I.A. sunt în domeniul public. Ele urmăresc să reflecte spiritul sonetelor lui Shakespeare, însă, la fel ca toți traducătorii, I.A. (inteligența artificială) poate comite erori subiective.'' }} ==SONET 1== {{Ppoem|Din cei mai buni dorim rod și lumină, Ca trandafirul viu să nu se stingă; Când timpul moare și se face vină, Urmașul blând să-i poarte slava-i plină. Dar tu, legat de ochiul tău senin, Îți arzi lumina-n foc hrănit din sine, Făcând pustiu în loc de plin destin, Dușman ți-ești ție, crud cu tine-n tine. Tu, podoaba cea nouă a lumii ești, Vestitor al primăverii înflorite, Dar în mugure comoara ți-o oprești, Și-ngropând darul, lași bogății sleite. Miluiește lumea, nu-i fi o fiară, Nu mânca ce-o ține, în a morții seară.}} ==SONET 2== {{Ppoem|Când patruzeci de ierni asedia-ți-vor fruntea, Și brazde-adânci săpa-vor câmpul feții tale, Veșmântul tinereții, slăvit azi înaintea, Zdrențuit va fi și făr' de preț în cale; Și-ntrebat atunci: unde-i toată frumusețea, Și unde-i visteria zilelor aprinse, Să spui: în ochii-ți scufundați este tristețea, Ar fi rușinea ce mistuie speranțe-ncinse. Dar mult mai vrednic ar fi rostul tău, De-ai zice: „iată fiul meu ce poartă Socoteala mea și-al vârstei greu ceacău, Dovedind prin el că viața nu e moartă!” Astfel renaști când bătrânețea vine, Având sânge cald dacă-ngheață-n tine.}} ==SONET 3== {{Ppoem|Privește-n oglindă și spune feței tale Că-i vremea alt chip asemenea să nască; De nu-l reînnoiești acum din ale sale, Înșeli și lumea, și o mamă vrednică. Căci unde-i cea atât de mândră-n fire, Să-și lepede ogorul de-al tău rost? Sau cine-ar vrea, din sine, în iubire, Să-și fie mormânt, oprind al vieții post? Tu ești oglinda mamei tale vii, În tine ea-și vede primăvară; Așa și tu, prin anii ce-or veni, Vedea-vei aurul dincoace de povară. Dar de trăiești uitat, fără urmași, Mori singur — și chipu-ți piere-n pași.}} ==SONET 4== {{Ppoem|Frumos neghiob, de ce tot cheltuiești, Pe tine însuți tot ce-ai moștenit? Natura nu dă har, ea tot dă-mprumut, Și-mparte doar la cel ce-i dăruit. Atunci, zgârcit frumos, de ce-abuzezi, De darul mare ce ți-a fost lăsat? Zaraf fără de spor, de ce tot crezi, Că poți trăi cu tot ce-ai adunat? Căci făcând negoț cu tine singur doar, Pe tine însuți crunt te amăgești. Când firea te va rechema-n zadar, Ce socoteală poți să-i mai găsești? Frumosul tău nefolosit va piere, Folosul lui e viață și putere.}} ==SONET 5== {{Ppoem|Acele ceasuri, ce blând au plăsmuit Frumuseții chip ce ochii-l adorau, Vor deveni tirani asupra chipului iubit Și-l vor strica pe cel ce-l înălțau. Căci timpul, fără tihnă, duce vara În iarna hidoasă și o nimicește, Seva-ngheață, frunza-și pierde floarea, Frumusețea sub zăpezi se risipește. De n-ar rămâne vara în esență, Ca prizonier în zidul de cristal, Frumosul s-ar pierde-n absență, Fără memorie-n cursul triumfal. Flori-nghețate-n iarnă de vor sta, Pierd chipul doar, dar duhul va dura.}} ==SONET 6== {{Ppoem|Nu da iernii mâna-ți aspră să destrame În tine vara, cât nu-i încă distilată, În vas de-argint adună-a ta podoabă-n rame Ca frumusețea-n sine să nu fie-ngropată. Nu-i cămătărie ce spor aduce Acelora ce dau cu drag împrumut; E drept să naști un altul ce te duce Mai departe — sau zece, la-nceput. De zece ori ai fi în zece vii făpturi, Și chipul tău s-ar naște-n fiecare iar, Ce-ar mai putea să-ți facă moartea-n neguri? Când tu trăiești în fii ca-n viu hotar. Nu fi zgârcit: prea mândru ești să pieri, Nu da la viermi comoara ce o ceri.}} ==SONET 7== {{Ppoem|Privește cum din răsărit se-nalță Lumina blândă, frunți plecate-i stau, Și ochii toți, în noua ei splendoare, Slăvesc sfințenia ce le-o dau. Urcând pe dealul cerului abrupt, Ca tânăr plin de vlagă la amiază, Privirile-o urmează neîntrerupt, În drumul ei de aur ce-o veghează. Dar când, din vârf, cu pas slăbit coboară, Ca bătrânețea-n clipe de apus, Privirile, ce-i erau supuse-odinioară, Se-ntorc spre altă cale, mai presus. La fel și tu, în amiaza ta, vei piere, De n-ai un fiu, spre dreapta înviere.}} ==SONET 8== {{Ppoem|De ce auzi muzica trist în piept? Plăcerea nu se ceartă cu plăcerea; De ce iubești ce nu primești cu drept, Ori bucuria-ți tulbură durerea? Armonia glasurilor unite N-ar trebui să-ți tulbure-auzul fin; Ele te mustră blând, căci sunt zidite Din părți ce-n tine nu trăiesc deplin. Privește coarda cum pe alta-atinge, Ca soț cu soață-n dulce-mpreunare, Părinte, fiu și mamă ce se-nvinge Într-un acord de liniște și stare: Cântarea lor, de la toți una pare, Îți spune: „singur, nimic ești în zare."}} ==SONET 9== {{Ppoem|De teamă vrei vreo văduvă să plângă, De-ți mistui viața în singurătate? Ah, de vei muri fără urma să-ți rămână, Lumea te plânge ca stafie-n noapte. Va fi ea însăși văduvă de tine, Că n-ai lăsat vreun chip spre-a te păstra, Căci orice văduvă alin își ține Prin ochii fiilor, iubirea sa. Vezi, un risipitor ce-n lume-aruncă, Schimbă doar locul, lumea tot se-mbie; Dar risipa frumosului e muncă, Ce piere-n cel ce n-are moștenire. Nu-i dragoste în sufletul tău ascuns, De-ți ești tu însuți sabie și răspuns.}} ==SONET 10== {{Ppoem|Rușine ție! Nu mai spui că-i drag, Celui ce-i singur, fără de noroc. De mulți iubit, tu treci al lumii prag, Dar tu pe nimeni nu iubești deloc. Ești stăpânit de-o ură nimicitoare, Și-mpotriva ta tu singur uneltești, Dărâmi al frumuseții tale soare, Pe care-n loc să-l crești, tu-l prăbușești. Schimbă-ți gândirea, ca să cred și eu! Va sta urâtul unde-i dragostea? Fii blând precum e chipul tău mereu, Ori măcar ție dă-ți milostivirea: Mai fă un altul, pentru-al meu amor, Să fii frumos, prin el, nemuritor.}} ==SONET 11== {{Ppoem|Cum pierzi în chip, tot astfel crești prin fii, Și dai ce moare-n tine unui rod; Iar sângele ce-l verși în zori târzii Rămâne-al tău, deși te duci spre glod. Aici stau mintea, harul și sporirea, Iar fără ele-s ger, ruină, fum; De-ar fi toți sterpi, s-ar stinge omenirea, Și-n ani șaizeci s-ar prăbuși din drum. Dar cei ce firea nu-i făcu spre har Să piară sterpi, diformi și fără soarte; Pe cine-a uns mai mult cu dulce dar, Pe-acela-l vrea și spornic mai departe. Te-a pus pecete firii, viu temei: Să lași altoi, nu moartea-n urma ei.}} ==SONET 12== {{Ppoem|Când număr ceasul care bate timpul Și ziua cea senină cade-n noapte; Când văd viorica stinsă-n neantul Și pletele negre albe ca de moarte; Când văd copacii goi și fără frunză, Ce-alt’dată umbre-au dat la turme grele; Și vara-n snopi, sub barba lor căruntă, Dusă pe targă printre ierni rebele; Atunci mă-ntreb de chipul tău curat, Căci vremea-l va lua în risipire; Fiindcă tot ce-i dulce și bogat Se stinge când răsare-n făptuire. Nimic nu-l apără de coasa sorții Decât un fiu, să-nfrunte clipa morții.}} ==SONET 13== {{Ppoem|O, de-ai fi numai tu! Dar nu rămâi Al tău mai mult decât trăiești sub soare; Deci pentru clipa stingerii să-ți pui Chip dulce-n altul, viu după plecare. Așa frumosul dat numa-n arendă Nu și-ar afla sfârșirea lui deplină; Tu însuți după moartea ta, splendidă, Când fiul tău ți-ar duce-a ta lumină. Cine-ar lăsa o casă-așa aleasă Să cadă-n ger și vifor fără milă, Când buna grijă-ar ține-o luminoasă Contra morții cu suflare ostilă? Doar risipitorii pier ce-au moștenit: Avut-ai tată — fii tată la sfârșit.}} ==SONET 14== {{Ppoem|Nu-mi trag din stele dreapta judecată, Și totuși parcă știu astrologie; Dar nu de norocire-ntunecată, De ciumă, vânt ori rodnicie vie. Nici nu vestesc pe clipe furtunoase, Cu tunet, ploi și vifor pentru regi; Nici nu citesc din ceruri nebuloase Ce sorți așteaptă sceptrele întregi. Ci din privirea-ți iau învățătură, Și-n ochii tăi, strălucitori luceferi, Citesc cum adevăr și frumusețea pură Vor dăinui, de lași urmași, și seceri. Iar de nu treci din tine altă viață, Cu tine mor și adevăr, și față.}} ==SONET 15== {{Ppoem|Când văd că tot ce crește piere-n timp, Și stă desăvârșit doar o clipire, Că lumea-i teatru plin de chip și schimb, Sub stele ce-i șoptesc tăcută știre; Când văd cum omul crește ca un pom, Hrănit și frânt sub cerul neschimbat, Mândrindu-și seva-n junele său domn, Apoi uitării jalnic dat și luat; Atunci această lume schimbătoare Te-arată tânăr ochiului trudit, Unde cu Timpul luptă-a Morții stare Spre-a-ți schimba ziua-n noapte de pierit; Și eu, luptând cu Timpul pentru tine, Îți altoiesc prin vers făptura-n mine.}} ==SONET 16== {{Ppoem|Dar pentru ce pe calea cea mai tare Nu lupți cu Timpul, crud stăpân de sânge? Nu-ți întărești și chipul ce dispare Cu har mai sfânt ca versul meu ce plânge? Acum ești sus pe culmea unei ore, Și grădini fecioare, nesădite-ncă, Ar vrea să-ți poarte-aievea o rodire, Mai vie ca portretu-ți de pe stâncă. Atunci al vieții fir s-ar împlini, Ce nici penelul vremii, nici condeiul Nu pot în ochii lumii zugrăvi Cu tot ce-ascunde chipul și temeiul. Să te jertfești e calea spre mărire, Și vei trăi prin propria-ți rodire.}} ==SONET 17== {{Ppoem|Cine va crede versul meu târziu, De-l umplu tot cu harul tău ceresc? Căci el, știe și cerul, e pustiu, Mormânt ce-ți tainuiește chip domnesc. De-aș scrie vraja ochilor tăi vii Și-n versuri noi al tău nespus tezaur, Vor zice cei ce-or fi: „Minciuni târzii! Pe chip pământesc nu cade-atâta aur.” Iar foile-ngălbenite de vremi multe Luate-n râs vor fi ca moșii guralivi, Și harul tău, pe care-or să-l asculte, Un cânt antic al unor păgâni vii: Dar de-ai avea un fiu în acea zare, Prin el și vers trăi-vei viu mai tare.}} [[Categorie:Traduceri din limba engleză]] [[Categorie:William Shakespeare]] cr0zc2w2muzjs1o36kfrul83d97sg5g 150821 150820 2026-05-17T23:33:55Z Ioachimus 20513 150821 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sonete | autor = William Shakespeare | traducător=I.A. | secțiune = | anterior = | următor = | note = ''Aceste traduceri realizate de inteligența artificială se află în domeniul public. Ele încearcă să surprindă spiritul sonetelor lui Shakespeare, însă, asemenea oricărui traducător, I.A. (dezvoltată de chatgpt.com) poate produce interpretări subiective sau erori.'' }} ==SONET 1== {{Ppoem|Din cei mai buni dorim rod și lumină, Ca trandafirul viu să nu se stingă; Când timpul moare și se face vină, Urmașul blând să-i poarte slava-i plină. Dar tu, legat de ochiul tău senin, Îți arzi lumina-n foc hrănit din sine, Făcând pustiu în loc de plin destin, Dușman ți-ești ție, crud cu tine-n tine. Tu, podoaba cea nouă a lumii ești, Vestitor al primăverii înflorite, Dar în mugure comoara ți-o oprești, Și-ngropând darul, lași bogății sleite. Miluiește lumea, nu-i fi o fiară, Nu mânca ce-o ține, în a morții seară.}} ==SONET 2== {{Ppoem|Când patruzeci de ierni asedia-ți-vor fruntea, Și brazde-adânci săpa-vor câmpul feții tale, Veșmântul tinereții, slăvit azi înaintea, Zdrențuit va fi și făr' de preț în cale; Și-ntrebat atunci: unde-i toată frumusețea, Și unde-i visteria zilelor aprinse, Să spui: în ochii-ți scufundați este tristețea, Ar fi rușinea ce mistuie speranțe-ncinse. Dar mult mai vrednic ar fi rostul tău, De-ai zice: „iată fiul meu ce poartă Socoteala mea și-al vârstei greu ceacău, Dovedind prin el că viața nu e moartă!” Astfel renaști când bătrânețea vine, Având sânge cald dacă-ngheață-n tine.}} ==SONET 3== {{Ppoem|Privește-n oglindă și spune feței tale Că-i vremea alt chip asemenea să nască; De nu-l reînnoiești acum din ale sale, Înșeli și lumea, și o mamă vrednică. Căci unde-i cea atât de mândră-n fire, Să-și lepede ogorul de-al tău rost? Sau cine-ar vrea, din sine, în iubire, Să-și fie mormânt, oprind al vieții post? Tu ești oglinda mamei tale vii, În tine ea-și vede primăvară; Așa și tu, prin anii ce-or veni, Vedea-vei aurul dincoace de povară. Dar de trăiești uitat, fără urmași, Mori singur — și chipu-ți piere-n pași.}} ==SONET 4== {{Ppoem|Frumos neghiob, de ce tot cheltuiești, Pe tine însuți tot ce-ai moștenit? Natura nu dă har, ea tot dă-mprumut, Și-mparte doar la cel ce-i dăruit. Atunci, zgârcit frumos, de ce-abuzezi, De darul mare ce ți-a fost lăsat? Zaraf fără de spor, de ce tot crezi, Că poți trăi cu tot ce-ai adunat? Căci făcând negoț cu tine singur doar, Pe tine însuți crunt te amăgești. Când firea te va rechema-n zadar, Ce socoteală poți să-i mai găsești? Frumosul tău nefolosit va piere, Folosul lui e viață și putere.}} ==SONET 5== {{Ppoem|Acele ceasuri, ce blând au plăsmuit Frumuseții chip ce ochii-l adorau, Vor deveni tirani asupra chipului iubit Și-l vor strica pe cel ce-l înălțau. Căci timpul, fără tihnă, duce vara În iarna hidoasă și o nimicește, Seva-ngheață, frunza-și pierde floarea, Frumusețea sub zăpezi se risipește. De n-ar rămâne vara în esență, Ca prizonier în zidul de cristal, Frumosul s-ar pierde-n absență, Fără memorie-n cursul triumfal. Flori-nghețate-n iarnă de vor sta, Pierd chipul doar, dar duhul va dura.}} ==SONET 6== {{Ppoem|Nu da iernii mâna-ți aspră să destrame În tine vara, cât nu-i încă distilată, În vas de-argint adună-a ta podoabă-n rame Ca frumusețea-n sine să nu fie-ngropată. Nu-i cămătărie ce spor aduce Acelora ce dau cu drag împrumut; E drept să naști un altul ce te duce Mai departe — sau zece, la-nceput. De zece ori ai fi în zece vii făpturi, Și chipul tău s-ar naște-n fiecare iar, Ce-ar mai putea să-ți facă moartea-n neguri? Când tu trăiești în fii ca-n viu hotar. Nu fi zgârcit: prea mândru ești să pieri, Nu da la viermi comoara ce o ceri.}} ==SONET 7== {{Ppoem|Privește cum din răsărit se-nalță Lumina blândă, frunți plecate-i stau, Și ochii toți, în noua ei splendoare, Slăvesc sfințenia ce le-o dau. Urcând pe dealul cerului abrupt, Ca tânăr plin de vlagă la amiază, Privirile-o urmează neîntrerupt, În drumul ei de aur ce-o veghează. Dar când, din vârf, cu pas slăbit coboară, Ca bătrânețea-n clipe de apus, Privirile, ce-i erau supuse-odinioară, Se-ntorc spre altă cale, mai presus. La fel și tu, în amiaza ta, vei piere, De n-ai un fiu, spre dreapta înviere.}} ==SONET 8== {{Ppoem|De ce auzi muzica trist în piept? Plăcerea nu se ceartă cu plăcerea; De ce iubești ce nu primești cu drept, Ori bucuria-ți tulbură durerea? Armonia glasurilor unite N-ar trebui să-ți tulbure-auzul fin; Ele te mustră blând, căci sunt zidite Din părți ce-n tine nu trăiesc deplin. Privește coarda cum pe alta-atinge, Ca soț cu soață-n dulce-mpreunare, Părinte, fiu și mamă ce se-nvinge Într-un acord de liniște și stare: Cântarea lor, de la toți una pare, Îți spune: „singur, nimic ești în zare."}} ==SONET 9== {{Ppoem|De teamă vrei vreo văduvă să plângă, De-ți mistui viața în singurătate? Ah, de vei muri fără urma să-ți rămână, Lumea te plânge ca stafie-n noapte. Va fi ea însăși văduvă de tine, Că n-ai lăsat vreun chip spre-a te păstra, Căci orice văduvă alin își ține Prin ochii fiilor, iubirea sa. Vezi, un risipitor ce-n lume-aruncă, Schimbă doar locul, lumea tot se-mbie; Dar risipa frumosului e muncă, Ce piere-n cel ce n-are moștenire. Nu-i dragoste în sufletul tău ascuns, De-ți ești tu însuți sabie și răspuns.}} ==SONET 10== {{Ppoem|Rușine ție! Nu mai spui că-i drag, Celui ce-i singur, fără de noroc. De mulți iubit, tu treci al lumii prag, Dar tu pe nimeni nu iubești deloc. Ești stăpânit de-o ură nimicitoare, Și-mpotriva ta tu singur uneltești, Dărâmi al frumuseții tale soare, Pe care-n loc să-l crești, tu-l prăbușești. Schimbă-ți gândirea, ca să cred și eu! Va sta urâtul unde-i dragostea? Fii blând precum e chipul tău mereu, Ori măcar ție dă-ți milostivirea: Mai fă un altul, pentru-al meu amor, Să fii frumos, prin el, nemuritor.}} ==SONET 11== {{Ppoem|Cum pierzi în chip, tot astfel crești prin fii, Și dai ce moare-n tine unui rod; Iar sângele ce-l verși în zori târzii Rămâne-al tău, deși te duci spre glod. Aici stau mintea, harul și sporirea, Iar fără ele-s ger, ruină, fum; De-ar fi toți sterpi, s-ar stinge omenirea, Și-n ani șaizeci s-ar prăbuși din drum. Dar cei ce firea nu-i făcu spre har Să piară sterpi, diformi și fără soarte; Pe cine-a uns mai mult cu dulce dar, Pe-acela-l vrea și spornic mai departe. Te-a pus pecete firii, viu temei: Să lași altoi, nu moartea-n urma ei.}} ==SONET 12== {{Ppoem|Când număr ceasul care bate timpul Și ziua cea senină cade-n noapte; Când văd viorica stinsă-n neantul Și pletele negre albe ca de moarte; Când văd copacii goi și fără frunză, Ce-alt’dată umbre-au dat la turme grele; Și vara-n snopi, sub barba lor căruntă, Dusă pe targă printre ierni rebele; Atunci mă-ntreb de chipul tău curat, Căci vremea-l va lua în risipire; Fiindcă tot ce-i dulce și bogat Se stinge când răsare-n făptuire. Nimic nu-l apără de coasa sorții Decât un fiu, să-nfrunte clipa morții.}} ==SONET 13== {{Ppoem|O, de-ai fi numai tu! Dar nu rămâi Al tău mai mult decât trăiești sub soare; Deci pentru clipa stingerii să-ți pui Chip dulce-n altul, viu după plecare. Așa frumosul dat numa-n arendă Nu și-ar afla sfârșirea lui deplină; Tu însuți după moartea ta, splendidă, Când fiul tău ți-ar duce-a ta lumină. Cine-ar lăsa o casă-așa aleasă Să cadă-n ger și vifor fără milă, Când buna grijă-ar ține-o luminoasă Contra morții cu suflare ostilă? Doar risipitorii pier ce-au moștenit: Avut-ai tată — fii tată la sfârșit.}} ==SONET 14== {{Ppoem|Nu-mi trag din stele dreapta judecată, Și totuși parcă știu astrologie; Dar nu de norocire-ntunecată, De ciumă, vânt ori rodnicie vie. Nici nu vestesc pe clipe furtunoase, Cu tunet, ploi și vifor pentru regi; Nici nu citesc din ceruri nebuloase Ce sorți așteaptă sceptrele întregi. Ci din privirea-ți iau învățătură, Și-n ochii tăi, strălucitori luceferi, Citesc cum adevăr și frumusețea pură Vor dăinui, de lași urmași, și seceri. Iar de nu treci din tine altă viață, Cu tine mor și adevăr, și față.}} ==SONET 15== {{Ppoem|Când văd că tot ce crește piere-n timp, Și stă desăvârșit doar o clipire, Că lumea-i teatru plin de chip și schimb, Sub stele ce-i șoptesc tăcută știre; Când văd cum omul crește ca un pom, Hrănit și frânt sub cerul neschimbat, Mândrindu-și seva-n junele său domn, Apoi uitării jalnic dat și luat; Atunci această lume schimbătoare Te-arată tânăr ochiului trudit, Unde cu Timpul luptă-a Morții stare Spre-a-ți schimba ziua-n noapte de pierit; Și eu, luptând cu Timpul pentru tine, Îți altoiesc prin vers făptura-n mine.}} ==SONET 16== {{Ppoem|Dar pentru ce pe calea cea mai tare Nu lupți cu Timpul, crud stăpân de sânge? Nu-ți întărești și chipul ce dispare Cu har mai sfânt ca versul meu ce plânge? Acum ești sus pe culmea unei ore, Și grădini fecioare, nesădite-ncă, Ar vrea să-ți poarte-aievea o rodire, Mai vie ca portretu-ți de pe stâncă. Atunci al vieții fir s-ar împlini, Ce nici penelul vremii, nici condeiul Nu pot în ochii lumii zugrăvi Cu tot ce-ascunde chipul și temeiul. Să te jertfești e calea spre mărire, Și vei trăi prin propria-ți rodire.}} ==SONET 17== {{Ppoem|Cine va crede versul meu târziu, De-l umplu tot cu harul tău ceresc? Căci el, știe și cerul, e pustiu, Mormânt ce-ți tainuiește chip domnesc. De-aș scrie vraja ochilor tăi vii Și-n versuri noi al tău nespus tezaur, Vor zice cei ce-or fi: „Minciuni târzii! Pe chip pământesc nu cade-atâta aur.” Iar foile-ngălbenite de vremi multe Luate-n râs vor fi ca moșii guralivi, Și harul tău, pe care-or să-l asculte, Un cânt antic al unor păgâni vii: Dar de-ai avea un fiu în acea zare, Prin el și vers trăi-vei viu mai tare.}} [[Categorie:Traduceri din limba engleză]] [[Categorie:William Shakespeare]] btlzvmg4uadrniar47ikf6vc3kco0qw 104 50475 150802 2026-05-17T13:40:40Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 150802 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|||53}}</noinclude>siile primite chiar numai odată de acest organ, fără ca sa existe sau să rămână din acestea vr’o ''urmă materială.'' In timp ce totul se explică dacă admitem întipăririle materiale pe creier. Astfel, toți știm că, cu cât timpul trece, cu atât aducerea aminte a lucrurilor se slăbește și se întunecă puțin câte puțin, până ce dispare cu totul. Și aceasta se întâmplă pentru rațiunea foarte simplă că, materia organică modificata prin zguduitura primită, ''se restabilește (se redresse)'' și revine la starea sa normală, în virtutea puterii organice reparatorii: întocmai precum o tăietură, o sfâșietură, o rană, se cicatrizează și dispare puțin câte puțin. Asemenea se știe că în toate boalele de creieri, memoria este aceea dintre facultățile intelectuale care sufere mai mult; și adesea ea este singura care e lovită. Aceasta se întâmplă din cauză că orice inflamațiune sau sgârcire a materiei sau a fibrelor nervoase din creieri face să dispară, în totul sau în parte, ''întipăririle'' depe acea materie. Și aceasta trebuie să se întâmple oricare ar fi natura întipăririlor, fie că acestea ar consistà din mici depresiuni de suprafață, fie că ele ar fi niște inflamațiuni, ori niște contorsiuni de fibre, fie că ar consistà din orice altă modificare. Deci, ''întipăririle obiectelor exterioare'' există. Care este însă natura acestor întipăriri, și pe care părți ale creierului sunt ele gravate? Starea actuală a anatomiei fiziologiei creierului nu ne permite a precizà nimica în privința aceasta. Frenologii au crezut că diversele facultăți și dispozițiuni ale sufletului sunt localizate în diversele protuberanțe ce creierul are pe suprafața sa. Ei, chiar au stabilit anume care protuberanță corespunde la cutare sau cutare facultate. Insă experiențele lui [[:fr:Auteur:Pierre Flourens|Flourens]]<ref>Vezi ''[[:fr:Auteur:Pierre Flourens|Flourens]]: De la Phrénologie et des études vraies sur le cerveau.''</ref> au dovedit până la evidență că aceste localizațiuni nu erau conforme cu adevărul; fără ca prin aceasta principiul pus de Gall să fie atins. E probabil că Frenelogii să se fi întemeiat pe un fapt de foarte mare importanță, și anume: „că cu cât cineva are mai multe anfractuozități pe suprafața creierului, cu atâta e mai inteligent. De mult timp, zice Büchner, anfractuozitățile suprafeței cerebrale au atras atențiunea lumii învățate, care a căutat, în mai multe rânduri, să descopere în ele un raport cu activitatea creierului și a sufletului. Acest raport a fost demonstrat de curând și până la evidență prin cerce-<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}</noinclude> t8l5j48lh5cwnxvle3zhdq4oa7ytrez 104 50476 150803 2026-05-17T13:47:15Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 150803 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|54||}}</noinclude>tarile profesorului Huschke. Huschke a aflat că o specie animală este cu atât mai superioară și mai inteligentă, cu cât anfractuozitățile creierului prezintă mai multe sinuozități, mai multă adâncime în crăpături, mai multe săpături și ramificațiuni, mai multă asimetrie și neregularitate”.<ref>Vezi ''Büchner: Force et Matière;'' chapitre, Cerveau et âme.</ref> Insă aceasta nu va să zică că facultățile intelectuale se găsesc în totul sau în cea mai mare parte în protuberanțele creierilor. Iată cum cred eu că ar trebuì să se interpreteze faptul de mai sus: Se știe că, cu cât massa creierului pare mai omogenă, cu atât animalul este mai puțin inteligent. Astfel substanța cerebrală a copilului este mai fluidă decât aceea a omului adult; consistența ei seamănă mai mult cu aceea a unei fierturi gelatinoase; în ea mai că nu se deosibesc și nu se zăresc fășiile de fibre cari se disting așà de bine la o vârstă mai înnaintată; și toate acestea coincidează cu împrejurarea că anfractuozitățile sunt mai puțin ridicate. In timpul prunciei și a primei copilării, organele deosebitelor facultăți intelectuale sunt, ca să zic așà, în starea lor embrionară, și prin urmare incapabile, în totul sau în parte, de a funcționà. Care sunt însă acele organe? Din deosebirea de consistență și de omogenitate a substanței cerebrale la deosebitele vârste, însfârșit, din constituțiunea însăș a creierului decurge probabilitatea că organele facultăților intelectuale nu sunt protuberanțele, dar sunt fibrele și fășiile de fibre cari cutreieră și alcătuiesc întreaga massă a creierului, și cari singure prin încrucișarea, încâlcirea și complicațiunea lor corespund cu mecanismul sufletului. Cu cât aceste fășii de fibre se dezvoltează, cu atât ele se separează de massa cerebrală pentru a aveà o existență și o funcționare organic deosebită; și cu cât ele vor fi mai dezvoltate în volum și mai separate între dânsele, cu atât ele vor formà la suprafața creierului anfracțuozități mai ridicate și sinuozități mai adânci. Căci, deoparte e natural ca creșterea de volum a fâșiilor să se denoteze mai cu seamă la suprafața creierului, unde ele pot să se dezvolte mai liber, fără să împingă unele în altele; și de altă parte fiecare fășie, având o existență organic deosebită, se desvoltează deosebit, când găsește spațiu neocupat de celelalte; și tocmai deaceea fiecare fășie își croiește ridicăturile ei proprii pe suprafața creierului.<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}</noinclude> esim3valp0jnl8jl3e7nkbhoywhpsgr 104 50477 150804 2026-05-17T13:52:24Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 150804 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|||55}}</noinclude>Deaici urmează că, cu cât sunt anfractuozități și sinuozitați, cu atât organele deosebitelor facultăți ale sufletului sunt mai dezvoltate și, prin urmare, mai proprii de a funcționà. Neregularitatea mai mare sau mai mică a suprafeței creierului ne dovedește deci perfecțiunea mai mare sau mai mică a organului, iară nicidecum că facultățile și dispozițiunile sufletului au șederea lor în protuberanțe. Cu toate acestea, fiindcă gradul de dezvoltare al protuberanței respective, urmează deacolo că frenologia este adevărată în principiul său, și că nu ar fi ''absolut'' imposibil de a cunoaște gradul de putere al ''fiecărei'' facultăți a sufletului, prin simpla inspecțiune a suprafeței creierului. Ceeace ne împiedică însă de a puteà face aceasta în starea actuală a științei, este că noi nu cunoaștem încă nici cari sunt fășiile de fibre, cari corespund la fiecare facultate sau dispozițiune a sufletului, nici dacă o fășie dată produce una sau mai multe protuberanțe; căci o fășie de fibre, în urma mai multor circumvoluțiuni prin massa creierului, poate face bine să aibă și mai multe reaparițiuni pe suprafața acestui organ. Din cele de mai sus rezultă probabilitatea că activitatea sufletului este rezultatul activității fibrelor din cari se compune creierul. De altă parte e foarte probabil că ''întipăririle de întâiul grad,'' a cărora existență nu mai poate fi pusă în îndoială, consistă din modificațiuni timporale produse la suprafață sau în constituțiunea însăș al fibrelor conținute în una sau mai multe fășii determinate. ''Intipăririle de întâiul grad'' constituiesc ceeace numim ''percepțiunea de întâiul grad.'' Această percepțiune, după cum lesne se înțelege, este absolut neatârnată în existența și calitatea sa de orice altă facultate a sufletului. Ea se face într’un mod ''fatal.'' Căci, odată ce un obiect exterior a fost pus, printr’o cauză oarecare, în contact cu un capăt de nerv, atunci se produce neapărat o zguduitură nervoasă care produce întipărirea de întâiul grad. Insă intensitatea acestei percepțiuni, adică, gradul de profunditate a întipăririlor, poate fi modificat prin alte facultăți ale sufletului. Vom vedeà însă mai departe că și aceste facultăți iau naștere și funcționează tot după legi fatale. Intipăririle de întâiul grad corespund la aceea ce se numește în limba filozofiei ordinare ''senzațiuni.'' Atât numai că o întipărire de întâiul grad reprezintă o formă materială săpată într’un<noinclude><references/></noinclude> bmv6kyaf1wigo796qpuxl8ibca1k3xu 104 50478 150805 2026-05-17T13:58:26Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 150805 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|56||}}</noinclude>corp material; în timp ce o senzațiune reprezintă ceva vag și immaterial, care în limba materialistă s’ar puteà numì: ''o formă determinată'' a forței care emanează dela o formă corespondentă a materiei. Intipăririle de întâiul grad sunt, însfârșit, imaginile lucrurilor din lumea externă săpate pe creer. {{dhr}} {{C| {{A+|§ 2. ''Percepțiunea de al doilea grad.''}} }} ''Intipăririle de întâiul grad,'' servesc la rândul lor de ''obiecte de perceput'' pentru organul percepțiunii de al doilea grad; întocmai, precum lucrurile din lumea exterioară au servit pentru organul percepțiunii de întâiul grad spre a formà acele întipăriri. Pentru ca explicațiunea ce voiu da, să fie mai clară, să presupunem că organul percepțiunii de întâiul grad prezentează o suprafața pe care sunt gravate imaginile obiectelor exterioare, și pe cari le-am numit întipăriri de întâiul grad. Să presupunem apoi că în fața acestei suprafețe se găsește organul percepțiunii de al doilea grad, întocmai precum ochiul se află în fața lucrurilor ce el privește. Această supozițiune nu poate să micșoreze valoarea cercetărilor și a explicațiunilor ce urmează; căci, oricum s’ar face percepțiunea întipăririlor de întâiul grad de către organul inteligenței, va trebui în orice caz să existe între ambele organe percepătoare o comunicațiune oarecare, ale cărei efecte nu pot deloc să se deosibească de acele ale comunicațiunii închipuite mai sus. Aceasta fiind stabilit, să luăm exemple: Imi închipuiesc că până acum nu am absolut nici o experiență, și că pentru întâia oară în vieața mea deschid ochii și privesc un arbor. Mă uit la toate părțile din cari el se compune. Imaginea sa este reprodusă prin o întipărire de întâiul grad. Această întipărire este un complex de mai multe ''trăsături'' care reprezintă părțile din cari se compune arborul. Trăsătura ''a'' reprezintă mărimea ''A'' a arborelui; trăsătura ''b'' închipuiește forma ''B'' a frunzelor; ''c'' închipuiește tulpina lemnoasă ''C;—d'' împrejurarea ''D'' că tulpina este fixată în pământ; și, în sfârșit ''e'' reprezintă împrejurarea ''E'' că arborul este o ființă organică ca și mine. Să se noteze că toate aceste trăsături au o adâncime egală pe suprafața care le primește, pentrucă toate părțile arborului au exercitat firește o egală presiune asupra organului. De altă<noinclude><references/></noinclude> 028a02csx2r15hv7yq80526jrdciqk7 104 50479 150806 2026-05-17T14:07:40Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 150806 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|||57}}</noinclude>parte toate aceste trăsături sunt atât de strâns legate între sine, încât ele constituiesc pe creierul meu o singură imagine nediviză încă. In fața acestui tablou se găsește organul percepțiunii de al doilea grad, care este pus în mișcare și modificat de către întipăririle de întâiul grad, întocmai precum organul percepțiunii de întâiul grad este modificat de către întipăririle de întâiul grad, întocmai precum organul percepțiunii de întâiul grad este modificat de către întâia zguduitură nervoasă dată de obiectele exterioare. Aceste modificări ale organului percepțiunii de al doilea grad le voiu numì ''întipăriri de al doilea grad.'' In exemplul luat mai sus, organul inteligenței mele simte sau percepe figura de întâiul grad, care reprezintă arborele; însă fiindcă această figură este unică și nediviză, deaceea ea nu dă loc decât la formarea unei singure întipăriri de al doilea grad, care reproduce întocmai figura de întâiul grad. Deacolo urmează că inteligența mea nu percepe încă trăsăturile ''a, b, c, d, e.'' Despre acestea nu voiu aveà conștiință decât după ce voiu fi văzut mai mulți arbori. Aceasta se va înțelege mai bine după ce voiu vorbì despre facultatea abstractivă a minții noastre. Intipăririle de al doilea grad nu se formează și nu există decât numai pentru timpul în care organul percepțiunii de al doilea grad are, ca sa zic așà, obiectivul îndreptat spre întipăririle respective de întâiul grad. Indată ce comunicațiunea dintre una din aceste din urmă întipăriri și organul percepțiunii de al doilea grad încetează, tot în acel moment se șterge și întipărirea respectivă de al doilea grad. Așà d. e., dacă în acest moment eu gândesc la lucrul ''a,'' adică, dacă organul inteligenței mele are obiectivul îndreptat spre întipărirea de întâiul grad ''a,'' apoi nu pot tot într’acest moment să gândesc și să am conștiință despre lucrul ''b'' care mi-a ocupat mintea și mai adineaorea. Aceasta însemnează că organul percepțiunii de al doilea grad nu poate simțì deodată un număr mare de imagini de întâiul grad, ci trebuie să le perceapă rând, pe rând. Vom vedeà mai jos ce însemnătate are această particularitate a percepțiunii de al doilea grad. Cât despre întipăririle de întâiul grad, știm că ele sunt mai mult sau mai puțin durabile. Așà, se știe că organul inteligenței percepe sau simțește imaginea unui lucru chiar când acel lucru nu se mai află la obiectivul organului simțului respectiv. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> olo8yjpmh58wvr2lcp2k8npqqykimd0 104 50480 150807 2026-05-17T14:18:30Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 150807 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|58||}}</noinclude>{{C| {{A+|I. ''Generalizațiunea.''}} }} Dar să continuăm cu exemplul de mai sus. Văd un al doilea arbore pe care îl privesc în toate părțile sale, și a cărui imagine este asemenea reprodusă de o întipărire de întâiul grad. Atât numai că trăsăturile cari compun această nouă întipărire, nu sunt toate identice cu acelea cari compun întipărirea întâiului arbore. Mărimea ''A''¹ a arborelui al doilea este reprezentată prin trăsătura ''a''¹, și forma ''B''¹ a frunzelor prin trăsatura ''b''¹. Aceste două părți ale arborelui fiind obiecte noi pentru mine, trebuie asemenea să se afecteze într’un chip nou organul percepțiunii mele de întâiul grad. Deacolo urmează că acele două modificațiuni ale organului trebuie să fie reprezentate prin două trăsături noi ''a''¹, ''b''¹. Cât despre celelalte părți ale arborelui al doilea, ele sunt identice cu acelea ale arborelui întâiu, și prin urmare vor fi reprezentate prin aceleași trăsături, ''c, d, e''. Zic prin ''aceleași trăsături'' pentrucă, obiecte identice, lucrând ca niște cauze identice nu pot modificà organul percepțiunii de întâiul grad, decât într’un singur chip, care nu va fi reprezentat prin aceleași trăsături. Trăsăturile ''c, d, e,'' repetându-se de a doua oară pe acelaș loc, se vor îngropà mai mult și vor devenì mai marcate. Mă uit la un al treilea, un al sutelea arbore. Mărimile arborilor și formele frunzelor ne mai asemănându-se între dânsele, vor devenì succesive reprezentante pe creierul meu prin ''a''² ''b''² ''a''³ ''b''³; etc. In timp ce părțile ''C, D, E,'' a tuturor arborilor văzuți, fiind identice, vor repetà de o sută de ori aceeaș presiune asupra organului meu, și trăsăturile ''c, d, e'' vor devenì de o sută de ori mai marcate decât trăsăturile ''a, b; a''¹, ''b''¹; etc. Lucrurile fiind astfel, organul percepțiunii de al doilea grad funcționează pentru a percepe, adică a reproduce figurile formate de trăsăturile întipăririlor de întâiul grad. Și chiar dela întâia dată i se impune percepțiunii sale un complex de trăsături, ''c, d, e'' cari sunt, deoparte, atât de nedeslipite între sine și de o forță atât de egală, încât ele formează o singură figură; și care, de altă parte, sunt atât de adânci și de bine marcate încât ele formează lucruri cu totul deosebite de trăsăturile abià perceptibile ''a, b; a''¹, ''b''¹, ''a''², ''b''²; etc. Această figură distinctă se reproduce într’o ''întipărire de al doilea grad'' ca percepțiune separată. Cu alte cuvinte, eu, prin organul percepțiunii mele de<noinclude><references/></noinclude> eqvpcr8nmcgfm5uvgi7iswahtqp52yh 0 50481 150810 2026-05-17T18:39:57Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Cină | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Împlinire]] | an = 1942 }} <poem> Deschide poarta. Intră. Șezi la masă — Acoperită e cu în curat. Ia cașul alb și proaspăt strecurat, Și frânge pita cea dospită-n casă. Livezile de pruni sub frunza deasă Goldane rourate i-au păstrat. Din via mea bea vin întunecat, Din faguri gustă miere luminoasă. Când seara d... 150810 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Cină | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Împlinire]] | an = 1942 }} <poem> Deschide poarta. Intră. Șezi la masă — Acoperită e cu în curat. Ia cașul alb și proaspăt strecurat, Și frânge pita cea dospită-n casă. Livezile de pruni sub frunza deasă Goldane rourate i-au păstrat. Din via mea bea vin întunecat, Din faguri gustă miere luminoasă. Când seara dă de ramuri să se prindă Și luna-și lasă razele pieziș, Ți-oi dărui priveliștea din tindă. Sunt dealuri argintate ca icoane Și văi de ulmi sfințiți în luminiș, De care știu, străine, că ți-e foame. </poem> scv9hp955qaaxibuilkk36v9veoyivu 150811 150810 2026-05-17T18:42:19Z Costy6911 19305 150811 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Cină | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Împlinire]] (1942). | an = 1942 }} <poem> Deschide poarta. Intră. Șezi la masă — Acoperită e cu în curat. Ia cașul alb și proaspăt strecurat, Și frânge pita cea dospită-n casă. Livezile de pruni sub frunza deasă Goldane rourate i-au păstrat. Din via mea bea vin întunecat, Din faguri gustă miere luminoasă. Când seara dă de ramuri să se prindă Și luna-și lasă razele pieziș, Ți-oi dărui priveliștea din tindă. Sunt dealuri argintate ca icoane Și văi de ulmi sfințiți în luminiș, De care știu, străine, că ți-e foame. </poem> 4mz97rcx8tjj2fi49rrtv18ih7bx1yp 150812 150811 2026-05-17T18:44:20Z Costy6911 19305 150812 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Cină | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Împlinire (Ion Pillat)|Împlinire]] | an = 1942 }} <poem> Deschide poarta. Intră. Șezi la masă — Acoperită e cu în curat. Ia cașul alb și proaspăt strecurat, Și frânge pita cea dospită-n casă. Livezile de pruni sub frunza deasă Goldane rourate i-au păstrat. Din via mea bea vin întunecat, Din faguri gustă miere luminoasă. Când seara dă de ramuri să se prindă Și luna-și lasă razele pieziș, Ți-oi dărui priveliștea din tindă. Sunt dealuri argintate ca icoane Și văi de ulmi sfințiți în luminiș, De care știu, străine, că ți-e foame. </poem> geya2tbrrmg2x9rhzuzi89z8yaeb0cs 150813 150812 2026-05-17T18:44:58Z Costy6911 19305 150813 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Cină | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Deschide poarta. Intră. Șezi la masă — Acoperită e cu în curat. Ia cașul alb și proaspăt strecurat, Și frânge pita cea dospită-n casă. Livezile de pruni sub frunza deasă Goldane rourate i-au păstrat. Din via mea bea vin întunecat, Din faguri gustă miere luminoasă. Când seara dă de ramuri să se prindă Și luna-și lasă razele pieziș, Ți-oi dărui priveliștea din tindă. Sunt dealuri argintate ca icoane Și văi de ulmi sfințiți în luminiș, De care știu, străine, că ți-e foame. </poem> 6a0xzzpqhouywrnphkkcut3lrwcedfn 0 50482 150814 2026-05-17T18:45:51Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = La moara rea | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> La moara rea vin care la făină Și nu e grâu curat ci e neghină De suflete ce au trăit haină Viață neagră de păcat și vină. La moară stă în poartă Necuratul Și omului îi macină păcatul Bob după bob, la rând aștepte satul Un an bătut că nu-i încurcă leatul. Draci pirp... 150814 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = La moara rea | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> La moara rea vin care la făină Și nu e grâu curat ci e neghină De suflete ce au trăit haină Viață neagră de păcat și vină. La moară stă în poartă Necuratul Și omului îi macină păcatul Bob după bob, la rând aștepte satul Un an bătut că nu-i încurcă leatul. Draci pirpirii în cârcă umflă sacii, Coboară scări prin beciuri fără fund, Aluatul sec să-l plămădească dracii. Și pe lopeți ce-n guri de jar răspund, Pâini rumenesc mai roșii decât racii Răscopți de vii, într-un cuptor rotund. </poem> 6db42brpg5xxa9ivt62yjcwyu8xan6o 0 50483 150815 2026-05-17T18:46:34Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Nomadul | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Gorgane, taine unde își dorm regii Un dor neogoit de pribegiri — Sub iarba stepei vălurând umbriri, Călare stau cu arcu-n mâini vitejii. Adânci semințe în bătaia vrăjii Recheamă roiul slobod de simțiri; Vin călăreții vremii-n năpădiri Pe tot pământul tremură betegii. Puhoiul... 150815 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Nomadul | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Gorgane, taine unde își dorm regii Un dor neogoit de pribegiri — Sub iarba stepei vălurând umbriri, Călare stau cu arcu-n mâini vitejii. Adânci semințe în bătaia vrăjii Recheamă roiul slobod de simțiri; Vin călăreții vremii-n năpădiri Pe tot pământul tremură betegii. Puhoiul ploilor cum umilă iazuri, Pornesc șuvoaie și se sparg zăgazuri — În mine bate valul lor săpând. Oprește-te! movila n-o deschide! Să nu trezești iar sufletul flămând De ceruri vii, sub glie și obide. </poem> k8ab6xuz68vilw0v9zrgrvwe3kipe9a 0 50484 150816 2026-05-17T18:47:12Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Poetul | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Când unul spumă de săpun Suflând în jocuri irizate Văzduhul visului străbate Cu pieritoarele minuni, Un altul în granitul dur Cu dalta îndărătnic bate La gândul că-n eternitate Va sta desprins de-un lut impur. Păstoru-și zice-n fluier dorul De care fuge călătorul. Dar pe simetrice c... 150816 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Poetul | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Când unul spumă de săpun Suflând în jocuri irizate Văzduhul visului străbate Cu pieritoarele minuni, Un altul în granitul dur Cu dalta îndărătnic bate La gândul că-n eternitate Va sta desprins de-un lut impur. Păstoru-și zice-n fluier dorul De care fuge călătorul. Dar pe simetrice cântare Poetul cumpănindu-și versul, Mai cheamă-n suflet o cântare Și naște tainic universul. </poem> nt9h239dhyf3wua88bwpib578kkyp14 0 50485 150817 2026-05-17T18:48:02Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Datoria | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> <i>Vincent Muselli</i> Nimica sau orice să știm, În zdreanță sau bogat vestmânt, Oricui, oriunde pe pământ Se-arată despot legitim. Dar când porunca i-o simțim, Cu trăsnet aspru de ne-a frânt, Nu-i glas să spună un cuvânt Pe ce altar să ne jertfim, Și sfântul piere și soldatul,... 150817 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Datoria | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> <i>Vincent Muselli</i> Nimica sau orice să știm, În zdreanță sau bogat vestmânt, Oricui, oriunde pe pământ Se-arată despot legitim. Dar când porunca i-o simțim, Cu trăsnet aspru de ne-a frânt, Nu-i glas să spună un cuvânt Pe ce altar să ne jertfim, Și sfântul piere și soldatul, Sau pentru cer sau pentru stat, Și pentr-o carte inspiratul. Ce sacrificiu-nălțător, Prin care ne-am descătușat, O, Noapte, pradă torțelor! </poem> 0w8owxlxz8by0hb6ftvwcjprbvkfxul