Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.3 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 50472 150827 150821 2026-05-20T02:02:22Z Ioachimus 20513 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 150827 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sonete | autor = William Shakespeare | traducător=I.A. | secțiune = | anterior = | următor = | note = ''Aceste traduceri realizate de inteligența artificială se află în domeniul public. Ele încearcă să surprindă spiritul sonetelor lui Shakespeare, însă, asemenea oricărui traducător, I.A. poate produce interpretări subiective sau erori.'' }} ==SONET 1== {{Ppoem|Din cei mai buni dorim rod și lumină, Ca trandafirul viu să nu se stingă; Când timpul moare și se face vină, Urmașul blând să-i poarte slava-i plină. Dar tu, legat de ochiul tău senin, Îți arzi lumina-n foc hrănit din sine, Făcând pustiu în loc de plin destin, Dușman ți-ești ție, crud cu tine-n tine. Tu, podoaba cea nouă a lumii ești, Vestitor al primăverii înflorite, Dar în mugure comoara ți-o oprești, Și-ngropând darul, lași bogății sleite. Miluiește lumea, nu-i fi o fiară, Nu mânca ce-o ține, în a morții seară.}} ==SONET 2== {{Ppoem|Când patruzeci de ierni asedia-ți-vor fruntea, Și brazde-adânci săpa-vor câmpul feții tale, Veșmântul tinereții, slăvit azi înaintea, Zdrențuit va fi și făr' de preț în cale; Și-ntrebat atunci: unde-i toată frumusețea, Și unde-i visteria zilelor aprinse, Să spui: în ochii-ți scufundați este tristețea, Ar fi rușinea ce mistuie speranțe-ncinse. Dar mult mai vrednic ar fi rostul tău, De-ai zice: „iată fiul meu ce poartă Socoteala mea și-al vârstei greu ceacău, Dovedind prin el că viața nu e moartă!” Astfel renaști când bătrânețea vine, Având sânge cald dacă-ngheață-n tine.}} ==SONET 3== {{Ppoem|Privește-n oglindă și spune feței tale Că-i vremea alt chip asemenea să nască; De nu-l reînnoiești acum din ale sale, Înșeli și lumea, și o mamă vrednică. Căci unde-i cea atât de mândră-n fire, Să-și lepede ogorul de-al tău rost? Sau cine-ar vrea, din sine, în iubire, Să-și fie mormânt, oprind al vieții post? Tu ești oglinda mamei tale vii, În tine ea-și vede primăvară; Așa și tu, prin anii ce-or veni, Vedea-vei aurul dincoace de povară. Dar de trăiești uitat, fără urmași, Mori singur — și chipu-ți piere-n pași.}} ==SONET 4== {{Ppoem|Frumos neghiob, de ce tot cheltuiești, Pe tine însuți tot ce-ai moștenit? Natura nu dă har, ea tot dă-mprumut, Și-mparte doar la cel ce-i dăruit. Atunci, zgârcit frumos, de ce-abuzezi, De darul mare ce ți-a fost lăsat? Zaraf fără de spor, de ce tot crezi, Că poți trăi cu tot ce-ai adunat? Căci făcând negoț cu tine singur doar, Pe tine însuți crunt te amăgești. Când firea te va rechema-n zadar, Ce socoteală poți să-i mai găsești? Frumosul tău nefolosit va piere, Folosul lui e viață și putere.}} ==SONET 5== {{Ppoem|Acele ceasuri, ce blând au plăsmuit Frumuseții chip ce ochii-l adorau, Vor deveni tirani asupra chipului iubit Și-l vor strica pe cel ce-l înălțau. Căci timpul, fără tihnă, duce vara În iarna hidoasă și o nimicește, Seva-ngheață, frunza-și pierde floarea, Frumusețea sub zăpezi se risipește. De n-ar rămâne vara în esență, Ca prizonier în zidul de cristal, Frumosul s-ar pierde-n absență, Fără memorie-n cursul triumfal. Flori-nghețate-n iarnă de vor sta, Pierd chipul doar, dar duhul va dura.}} ==SONET 6== {{Ppoem|Nu da iernii mâna-ți aspră să destrame În tine vara, cât nu-i încă distilată, În vas de-argint adună-a ta podoabă-n rame Ca frumusețea-n sine să nu fie-ngropată. Nu-i cămătărie ce spor aduce Acelora ce dau cu drag împrumut; E drept să naști un altul ce te duce Mai departe — sau zece, la-nceput. De zece ori ai fi în zece vii făpturi, Și chipul tău s-ar naște-n fiecare iar, Ce-ar mai putea să-ți facă moartea-n neguri? Când tu trăiești în fii ca-n viu hotar. Nu fi zgârcit: prea mândru ești să pieri, Nu da la viermi comoara ce o ceri.}} ==SONET 7== {{Ppoem|Privește cum din răsărit se-nalță Lumina blândă, frunți plecate-i stau, Și ochii toți, în noua ei splendoare, Slăvesc sfințenia ce le-o dau. Urcând pe dealul cerului abrupt, Ca tânăr plin de vlagă la amiază, Privirile-o urmează neîntrerupt, În drumul ei de aur ce-o veghează. Dar când, din vârf, cu pas slăbit coboară, Ca bătrânețea-n clipe de apus, Privirile, ce-i erau supuse-odinioară, Se-ntorc spre altă cale, mai presus. La fel și tu, în amiaza ta, vei piere, De n-ai un fiu, spre dreapta înviere.}} ==SONET 8== {{Ppoem|De ce auzi muzica trist în piept? Plăcerea nu se ceartă cu plăcerea; De ce iubești ce nu primești cu drept, Ori bucuria-ți tulbură durerea? Armonia glasurilor unite N-ar trebui să-ți tulbure-auzul fin; Ele te mustră blând, căci sunt zidite Din părți ce-n tine nu trăiesc deplin. Privește coarda cum pe alta-atinge, Ca soț cu soață-n dulce-mpreunare, Părinte, fiu și mamă ce se-nvinge Într-un acord de liniște și stare: Cântarea lor, de la toți una pare, Îți spune: „singur, nimic ești în zare."}} ==SONET 9== {{Ppoem|De teamă vrei vreo văduvă să plângă, De-ți mistui viața în singurătate? Ah, de vei muri fără urma să-ți rămână, Lumea te plânge ca stafie-n noapte. Va fi ea însăși văduvă de tine, Că n-ai lăsat vreun chip spre-a te păstra, Căci orice văduvă alin își ține Prin ochii fiilor, iubirea sa. Vezi, un risipitor ce-n lume-aruncă, Schimbă doar locul, lumea tot se-mbie; Dar risipa frumosului e muncă, Ce piere-n cel ce n-are moștenire. Nu-i dragoste în sufletul tău ascuns, De-ți ești tu însuți sabie și răspuns.}} ==SONET 10== {{Ppoem|Rușine ție! Nu mai spui că-i drag, Celui ce-i singur, fără de noroc. De mulți iubit, tu treci al lumii prag, Dar tu pe nimeni nu iubești deloc. Ești stăpânit de-o ură nimicitoare, Și-mpotriva ta tu singur uneltești, Dărâmi al frumuseții tale soare, Pe care-n loc să-l crești, tu-l prăbușești. Schimbă-ți gândirea, ca să cred și eu! Va sta urâtul unde-i dragostea? Fii blând precum e chipul tău mereu, Ori măcar ție dă-ți milostivirea: Mai fă un altul, pentru-al meu amor, Să fii frumos, prin el, nemuritor.}} ==SONET 11== {{Ppoem|Cum pierzi în chip, tot astfel crești prin fii, Și dai ce moare-n tine unui rod; Iar sângele ce-l verși în zori târzii Rămâne-al tău, deși te duci spre glod. Aici stau mintea, harul și sporirea, Iar fără ele-s ger, ruină, fum; De-ar fi toți sterpi, s-ar stinge omenirea, Și-n ani șaizeci s-ar prăbuși din drum. Dar cei ce firea nu-i făcu spre har Să piară sterpi, diformi și fără soarte; Pe cine-a uns mai mult cu dulce dar, Pe-acela-l vrea și spornic mai departe. Te-a pus pecete firii, viu temei: Să lași altoi, nu moartea-n urma ei.}} ==SONET 12== {{Ppoem|Când număr ceasul care bate timpul Și ziua cea senină cade-n noapte; Când văd viorica stinsă-n neantul Și pletele negre albe ca de moarte; Când văd copacii goi și fără frunză, Ce-alt’dată umbre-au dat la turme grele; Și vara-n snopi, sub barba lor căruntă, Dusă pe targă printre ierni rebele; Atunci mă-ntreb de chipul tău curat, Căci vremea-l va lua în risipire; Fiindcă tot ce-i dulce și bogat Se stinge când răsare-n făptuire. Nimic nu-l apără de coasa sorții Decât un fiu, să-nfrunte clipa morții.}} ==SONET 13== {{Ppoem|O, de-ai fi numai tu! Dar nu rămâi Al tău mai mult decât trăiești sub soare; Deci pentru clipa stingerii să-ți pui Chip dulce-n altul, viu după plecare. Așa frumosul dat numa-n arendă Nu și-ar afla sfârșirea lui deplină; Tu însuți după moartea ta, splendidă, Când fiul tău ți-ar duce-a ta lumină. Cine-ar lăsa o casă-așa aleasă Să cadă-n ger și vifor fără milă, Când buna grijă-ar ține-o luminoasă Contra morții cu suflare ostilă? Doar risipitorii pier ce-au moștenit: Avut-ai tată — fii tată la sfârșit.}} ==SONET 14== {{Ppoem|Nu-mi trag din stele dreapta judecată, Și totuși parcă știu astrologie; Dar nu de norocire-ntunecată, De ciumă, vânt ori rodnicie vie. Nici nu vestesc pe clipe furtunoase, Cu tunet, ploi și vifor pentru regi; Nici nu citesc din ceruri nebuloase Ce sorți așteaptă sceptrele întregi. Ci din privirea-ți iau învățătură, Și-n ochii tăi, strălucitori luceferi, Citesc cum adevăr și frumusețea pură Vor dăinui, de lași urmași, și seceri. Iar de nu treci din tine altă viață, Cu tine mor și adevăr, și față.}} ==SONET 15== {{Ppoem|Când văd că tot ce crește piere-n timp, Și stă desăvârșit doar o clipire, Că lumea-i teatru plin de chip și schimb, Sub stele ce-i șoptesc tăcută știre; Când văd cum omul crește ca un pom, Hrănit și frânt sub cerul neschimbat, Mândrindu-și seva-n junele său domn, Apoi uitării jalnic dat și luat; Atunci această lume schimbătoare Te-arată tânăr ochiului trudit, Unde cu Timpul luptă-a Morții stare Spre-a-ți schimba ziua-n noapte de pierit; Și eu, luptând cu Timpul pentru tine, Îți altoiesc prin vers făptura-n mine.}} ==SONET 16== {{Ppoem|Dar pentru ce pe calea cea mai tare Nu lupți cu Timpul, crud stăpân de sânge? Nu-ți întărești și chipul ce dispare Cu har mai sfânt ca versul meu ce plânge? Acum ești sus pe culmea unei ore, Și grădini fecioare, nesădite-ncă, Ar vrea să-ți poarte-aievea o rodire, Mai vie ca portretu-ți de pe stâncă. Atunci al vieții fir s-ar împlini, Ce nici penelul vremii, nici condeiul Nu pot în ochii lumii zugrăvi Cu tot ce-ascunde chipul și temeiul. Să te jertfești e calea spre mărire, Și vei trăi prin propria-ți rodire.}} ==SONET 17== {{Ppoem|Cine va crede versul meu târziu, De-l umplu tot cu harul tău ceresc? Căci el, știe și cerul, e pustiu, Mormânt ce-ți tainuiește chip domnesc. De-aș scrie vraja ochilor tăi vii Și-n versuri noi al tău nespus tezaur, Vor zice cei ce-or fi: „Minciuni târzii! Pe chip pământesc nu cade-atâta aur.” Iar foile-ngălbenite de vremi multe Luate-n râs vor fi ca moșii guralivi, Și harul tău, pe care-or să-l asculte, Un cânt antic al unor păgâni vii: Dar de-ai avea un fiu în acea zare, Prin el și vers trăi-vei viu mai tare.}} ==SONET 18== {{Ppoem|Să te compar cu ziua cea de vară? O, firea ta-i mai blândă, mai de preț; În Mai, furtuni scutură muguri iară, Și vara-și pierde grabnic frumuseți. Prea arzător lucește ceru-adesea, Și chipu-i de-aur cade-nnourat; Și orice har își pierde frumusețea, De soartă ori de fire prea schimbat. Dar vara ta eternă nu apune, Nici frumusețea ta nu va pieri; Nici Moartea nu va spune că te pune În umbra ei, când versu-ți va spori. Cât ochii văd și piepturi au suflarea, Trăi-va versul — dându-ți nemurirea.}} [[Categorie:Traduceri din limba engleză]] [[Categorie:William Shakespeare]] 7heyhhi59yen384a9pdv1xxmr0a2716 3 50486 150826 2026-05-19T14:31:12Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 150826 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Sergentboss7}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 19 mai 2026 17:31 (EEST) 14w7a5hx86ay9y6i2s210itp77s9nvg