Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.13 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 1993 151180 144545 2026-08-03T21:06:30Z TiberiuFr25 11409 151180 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Neoiobăgia | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | secțiune = (Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare) | anterior = | următor = [[/Prefață/]] | an = 1910 | note = }} {{Aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu" include="1" /> {{ppb}} <pages index="Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu" include="495" /> {{Control de autoritate}} {{DP-vechi}} [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] [[Categorie:Economie]] [[Categorie:Sociologie]] 0brfin8n8wqfqpbcs8r71nxxb8ekq1m 0 1995 151181 91988 2026-08-03T21:08:01Z TiberiuFr25 11409 151181 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Neoiobăgia | an = 1910 | anterior = [[../|Cuprins]] | următor = [[../Introducere|Introducere: Din evoluția societăților moderne]] | secțiune = Prefață | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} {{Aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu" from=3 to=12 /> 0slyov1j4cosu6c7w1sny6vfgevv1t4 0 1996 151143 92007 2026-08-03T20:42:41Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Introducere - Din evoluția societăților moderne]] în [[Neoiobăgia/Introducere]] 92007 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Prefață|Prefață]] | următor = [[Neoiobăgia/Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră|Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Introducere - Din evoluția societăților moderne | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} <pages index="Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu" from=13 to=28 /> ---- <references/> f098epzbcd2y16p8bue9reom3j0bxfz 151182 151143 2026-08-03T21:09:11Z TiberiuFr25 11409 151182 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[../Prefață|Prefață]] | următor = [[../1. Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră|I. Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră]] | titlu = Neoiobăgia | an = 1910 | secțiune = Introducere: Din evoluția societăților moderne | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} {{Aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu" from=13 to=28 /> {{ppb}} {{Referințe mici}} b5nto08yultq1rnvmoj36pkt4sjqkic 0 1997 151145 92038 2026-08-03T20:46:05Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră]] în [[Neoiobăgia/1. Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră]] 92038 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Introducere - Din evoluția societăților moderne|Introducere - Din evoluția societăților moderne]] | următor = [[Neoiobăgia/Liberarea și împroprietărirea țărani|Liberarea și împroprietărirea țărani]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} <pages index="Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu" from=29 to=53 /> ---- <references/> jqd18xf02j515u9fv3zwnv9yyjv8imd 151183 151145 2026-08-03T21:25:22Z TiberiuFr25 11409 151183 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[../Introducere|Introducere: Din evoluția societăților moderne]] | următor = [[../2. Liberarea și împroprietărirea țăranilor|II. Liberarea și împroprietărirea țăranilor]] | titlu = Neoiobăgia | an = 1910 | secțiune = I. Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} {{Aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu" from=29 to=53 /> {{ppb}} {{Referințe mici}} cehvx9lhm8qfpyo4v3ewocqdx22u8i9 0 1998 151148 92059 2026-08-03T20:58:02Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Liberarea și împroprietărirea țărani]] în [[Neoiobăgia/2. Liberarea și împroprietărirea țăranilor]]: Titlu scris greșit 92059 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră|Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră]] | următor = [[Neoiobăgia/În neoiobăgie|În neoiobăgie]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Liberarea și împroprietărirea țărani | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} <pages index="Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu" from=54 to=71 /> ---- <references/> 9yi55wlorjipkdvv49s82kv1b6mjns4 151184 151148 2026-08-03T21:26:47Z TiberiuFr25 11409 151184 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/1. Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră|I. Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră]] | următor = [[../3. În neoiobăgie|III. În neoiobăgie]] | titlu = Neoiobăgia | an = 1910 | secțiune = II. Liberarea și împroprietărirea țăranilor | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} {{Aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu" from=54 to=71 /> {{ppb}} {{Referințe mici}} 55rxq9diqzu7sdf4w04bogr62fxorf4 0 1999 151150 90491 2026-08-03T20:58:51Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/În neoiobăgie]] în [[Neoiobăgia/3. În neoiobăgie]] 90491 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Liberarea și împroprietărirea țărani|Liberarea și împroprietărirea țărani]] | următor = [[Neoiobăgia/Rezultatele economice ale neoiobăgiei|Rezultatele economice ale neoiobăgiei]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = În neoiobăgie | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} Anii 1864—1866 au fost luna de miere a liberalismului ideolog al celor de la '48. Constituția politică belgiană, una din cele mai liberale din Europa, a fost introdusă în țările românești. Câte speranțe frumoase — și în scurtă vreme cât de crud înșelate! Chiar de la început s-a văzut că nu merge, că nu merge deloc. S-a arătat, după cum ar fi fost ușor de prevăzut, că mașina e schiloadă, că nu poate funcționa, că pe bazele economice și politico-sociale întocmite producția nu poate înainta, că se periclitează multe și puternice interese. Țăranul, declarat liber, stăpân pe persoana sa, pe proprietatea și munca sa, a înțeles să uzeze de această libertate spre a-și munci înainte de toate propriul său pământ, așa de neîndestulător și de așa proastă calitate, ca să scoată de acolo satisfacerea neînsemnatelor sale nevoi. Numai întru cât îi rămânea vreme de prisos înțelegea să se mai angajeze și la alții, și asta pe ales, unde și cum i-ar fi convenit mai bine. Marii proprietari și statul riscau să întâmpine cele mai formidabile greutăți în cultivarea moșiilor. Măsurile indirecte de constrângere pentru a sili pe țăran la muncă nu erau încă bine statornicite și desfășurate; contractul agricol. în toată frumusețea lui și în toate culorile lui schimbătoare, nu apăruse încă: ne aflam doar la începutul acestui regim economic. Arvuna de un pol dată de cu iarnă ca să asigure o muncă de doi poli la vară s-a impus de la primii pași, pentru că țăranul, deși nu ieșise încă bine din gospodăria naturală, avea nevoie de bani pentru biruri, pentru ratele răscumpărării clăcii și pentru alte nevoi. Dar țăranul lua arvuna și la primăvară se ducea să-și lucreze pământul său, chit că pentru arvună [o] să lucreze în timpul ce-i va prisosi; ori se ducea să lucreze unde găsea mai convenabil, chit ca arvuna s-o plătească în bani cu procente. Cum puteai să-l aduci cu sila la muncă pe el, om liber? Să-i faci proces și să-l condamni la daune? Dar chiar câștigarea procesului ar fi fost o slabă mângâiere, pentru că un proces durează și până atunci grâul s-ar fi scuturat de zece ori. Condițiile noastre fizice și climaterice cer muncă intensă în timp scurt. Cum să-i ceri țăranului, om liber și stăpân pe munca sa, ca tocmai vremea cea mai urgentă să lucreze lanurile boierești, iar numai în timpul prisosit să-și zgârie și pământul propriu? La acest rezultat nu se putea ajunge pe baza dreptului comun: Codul Napoleon presupune pe lucrător ca vânzător liber al mărfii sale, care este forța sa de a munci. Atunci ce era de făcut? Trebuia un corectiv grabnic, și el a și fost găsit acolo unde trebuia căutat; la stat, în intervenția statului. Numai statul, cu puternica lui organizație, era în stare să readucă pe fostul iobag ca muncitor pe moșiile boierești. Dar țăranul e om liber, egal cu toți ceilalți înaintea legii, stăpân pe munca sa! Dar când oare interesele economice profunde ale claselor dominante s-au oprit în fața unor asemenea fleacuri? Se înțelege, cererea de intervenție era și atunci motivată prin acele argumente fariseice pe care din vremea aceea le auzim mereu. Țăranul e leneș, bețiv, deprins cu biciul, nu pricepe libertatea. nu știe să se folosească de ea. Și mai ales țăranul e ignorant, incult; ăsta e cel mai mare cusur al lui: nu-și pricepe nici propriile interese și astfel pune în primejdie și interesele sale, și pe cele superioare ale statului. Negreșit, dacă țăranul ar fi fost om cult, luminat, ar fi muncit moșiile boierești; dar, așa incult și ignorant, se încăpățâna să-și muncească pământul propriu. Intr-un cuvânt, țăranul e un minor și, ca atare, trebuie supravegheat. Doar nu veți susține ca un copil de zece ani să fie lăsat de capul lui, să fie tratat ca cetățean liber, egal înaintea legii etc. etc. Deci statul trebuia să intervină. Și statul a intervenit și rezultatul acestei intervenții a fost: prima lege de protecție a muncii (!?), prima lege excepțională menită să readucă și să consfințească relațiile de producție iobăgiste pe tărâmul constituționalismului belgian-occidental în țară la noi. Ca să ne dăm seama cam ce înseamnă această primă lege de protecție a muncii, trebuie mai întâi să vedem care sunt caracterele esențiale ale iobăgiei. Acestea sunt mai cu seamă trei. Primul e fixarea locuitorului de pământul proprietarului. Această fixare e un semn distinctiv al iobăgiei, servajului; în rusește ea a dat chiar numele servajului întreg: krepostnicestvo. Și românul știe perfect aceasta când prin fixarea către pământ, prin lipitul pământului, caracterizează cea mai cumplită sărăcie a plugarului: sărac lipit pământului. Al doilea caracter distinctiv al iobăgiei este munca silită, în deosebire de munca liberă din epoca salariatului. Al treilea caracter e felul special al relațiilor de producție și al relațiilor de exploatare dintre stăpâni și lucrători, e forma exploatării. În epoca salariatului, exploatarea e bazată pe bani: stăpânul cumpără forța de muncă a muncitorului și îl pune să reproducă o valoare mai mare decât cea plătită, de aici câștigul stăpânului. În epoca servajului, exploatarea se face în natură, în obligații naturale: dijme, rușfeturi, fel de fel de servituți, obligații de muncă cu palmele, cu carul, fel de fel de tributuri în natură din gospodăria țărănească: ouă, pui, mușchi de porc; iară când există încă industria casnică, pânzeturi etc. Acestea sunt cele trei caractere mai ales esențiale și distinctive ale iobăgiei. Vom vedea îndată cum chiar prima lege de protecție a muncii realizează în bună parte iobăgia și în fond, și în formă. Înainte de toate trebuie observat însă cu tot dinadinsul că prima condiție esențială a servajului — legarea de pământ — a fost realizată întrucâtva chiar prin împroprietărirea de la 1864, și anume prin inalienabilitatea pământului. Având o bucată de pământ inalienabil, vite, plug, țăranul e legat din tată în fiu pe vecie, e lipit satului său; iară pământul lui fiind și insuficient e robit și moșiei proprietărești. Acesta e adevăratul scop și înțelesul adânc al stabilirii inalienabilității pământurilor țărănești. Se înțelege, de formă se dădea altă explicație. Nu mă îndoiesc că mulți au dat-o în toată sinceritatea. Și astăzi încă cei mai mulți cred că inalienabilitatea a fost introdusă ca o măsură de pază împotriva neprevederii și prostiei țăranului, care altfel ar putea să se proletarizeze; și iată o jumătate de veac de când clasele noastre dominante se tem strașnic de proletarizarea țăranului. Bineînțeles că se tem numai din solicitudine. obișnuită dealtfel, pentru interesele lui — săracul de el! —, căci suntem doar frați de aceeași nație. Dar inalienabilitatea a stabilit numai în mod incomplet prima condiție a iobăgiei, pentru că, deși țăranul e în adevăr legat de pământul său, fiul său însă și alți membri ai familiei sale pot merge și aiurea să caute de lucru; ba însuși țăranul, în vremea ce-i rămâne liberă. s-ar putea duce la muncă unde i-ar conveni mai bine. Legea din 1866 remediază acest neajuns grav pentru proprietar și restabilește de-a binelea toate condițiile esențiale ale iobăgiei. Astfel, chiar de la început, articolul 2 sună: „Numai comuna respectivă poate să legalizeze tocmelile locuitorilor de sub jurisdicțiunea sa; ea poate să legalizeze tocmeala și a unui locuitor străin, dar numai când acesta ar înfățișa un certificat din partea comunei în care locuiește doveditor că el este liber de a săvârși asemenea tocmeli”. Sper că e destul de clar sensul grav al acestui articol. Nici un locuitor de acum înainte nu mai poate munci nicăieri în țara românească decât dacă are învoirea autorității comunale de care depinde. Or, autoritatea comunală. după obiceiul pământului, e însuși boierul în persoană. Astfel că locuitorul nu mai poate lucra decât pe moșia boierului, afară de cazul când acesta îi dă voie să lucreze aiurea. Acum legarea de pământ este completă, căci cu învoirea stăpânului putea să lucreze omul oriunde, nu numai pe timpul servajului, dar și când era în robie autentică. Cu împlinirea celui de-al doilea caracter esențial al iobăgiei — munca silită — se însărcinează aceeași lege prin articolul 13 (număr fatal) și articolul 14. Art. 13 sună astfel: „Primarii sunt datori, prin ajutorul consilierilor comunali, vătășeilor, dorobanților, secretarilor, să îndemne pe muncitorii agricoli care au contractat în conformitate cu legea de față a-și îndeplini tocmelile la vremea când și locul unde și după chipul cu care s-au legat prin tocmeli. În cazul când muncitorul nu lucrează după tocmeală, primarul împreună și cu consiliul comunal cercetează în acea zi chiar reclamațiunea și, constatând faptul adevărat, deodată cu încheierea procesului-verbal pentru acesta îl va executa la îndeplinirea tocmelii. Primarii cari nu vor executa pe locuitori la timpul prevăzut aicea mai sus se vor supune la amendă în folosul casei comunale de la 50—100 lei. Această amendă însă nu-i va scuti de la răspundere de daune-interese către cel vătămat, conform legii”. Ceea ce, între altele, e neprețuit în acest articol e tonul fariseic, care de acuma înainte va servi de model pentru toate aceste legislații protectoare ale muncii. Primarii sunt datori, zice legea, să îndemne pe locuitori la munca moșiei boierești. Dar cum să-i îndemne? Prin dorobanți, adaugă elegant și degajat legiuitorul. Dulce îndemnare![1] Iară dacă vreun primar .excepțional — care, prin vreo minune, n-ar fi în serviciul proprietarului — ar refuza să îndemne cu dorobanții pe locuitori, e amenințat — sau îndemnat, ca să ne exprimăm în limbajul dulce al legiuitorului — cu 100 de lei amendă, ba chiar cu ruina completă printr-un proces de daune-interese. Dar legiuitorului nici această dulce îndemnare prin dorobanți nu-i pare de ajuns și de aceea a adăugit și articolul 14, care sună astfel: „Primarul, prin mijloacele executive de care dispune, va aduce îndată pe datornic la munca pentru care s-a tocmit: când el se va îndărătnici, reclamantul poate prin concursul primarului și în ființa unui consilier al comunei ori secretarului ei, iar în lipsa lor chiar a doi martori, să tocmească pentru săvârșirea acelui lucru alți oameni cu orice preț”. Așadar, dacă minorul s-ar încăpățâna să-și lucreze propriul său pământ tocmai în timpul când boierul are mai mare nevoie de muncitor, atunci primarul nu numai că-l va îndemna dulce prin dorobanț, adică îl va aduce legat la muncă, dar prin doi simpli martori va putea să-i vândă și cenușa din vatră. Dar se va zice: do ce s-a tocmit țăranul la boier? Era doar liber să n-o facă! Această obiecție ar putea s-o facă un străin care nu cunoaște țara; un român, cinstit vorbind, n-o va face. Mai întâi imensa majoritate a țăranilor n-a avut niciodată pământ suficient și are întotdeauna nevoie ,de boieri. Țăranii sunt deci întotdeauna siliți să se învoiască. Dar. afară de asta, nu se știe ce va să zică o învoială în țară la noi? Ba țăranul, având absolută trebuință de un pol pentru bir sau altă nevoie urgentă. a pus o cruce pe o hârtie din al cărei conținut n-a priceput o boabă; ba într-un contract agrar colectiv a fost iscălit cu o cruce de alții; ba s-a trezit iscălit cu o cruce fără să știe de unde i-a venit pacostea asta, și astfel crucea, veșnicul simbol al durerii, a servit la răstignirea țăranului român. Prin art. 2 al legii din '66, deci, țăranul a fost legat pământului, iară prin art. 13 și 14 ale aceleiași legi s-a introdus munca silită. În ce privește a treia condiție a iobăgiei, atât de importantă în cazul de față: relațiile în natură, acestea au rămas: dijma, despre care încă Gr. Ghica-vodă știa că „implică o idee de servitudine și de vasalitate”[2], rușfeturi, servituți, zile de muncă, chiar și claca sub alte forme; toate acestea au rămas tot așa ca în iobăgie, deci iobăgie aproape curată. Decât, statornicind iarăși iobăgia, legiuitorul și-a adus aminte de alt bucluc, de Constituția noastră belgiană, care prin toate articolele și sensul ei intim se revoltă și protestează împotriva acestei legislații feudalo-iobăgiste. Ce te faci dar cu Constituția, care rămâne doar baza tuturor legilor și tuturor relațiilor de drept în țară? Ce te faci cu țăranul, care ar putea să apeleze la pactul fundamental al țării împotriva tuturor acestor articole de lege care neagă însăși Constituția? Ei bine, _legiuitorul nostru de la 1866, cu eleganța și dezinvoltura pe care le-am văzut, desființează pur și simplu Constituția la țară, înlocuind-o cu legea iobăgistă. Ultimul articol al acestei faimoase legi stabilește următoarele: „Nici o altă jurisdicție, nici o altă autoritate afară de cea cuprinsă în legea de față nu se va putea amesteca în procedurile atingătoare de tocmeli pentru lucrări agricole”. Ați înțeles toată grozăvia acestor cuvinte? Primarul, adică tot proprietarul sau arendașul, va „îndemna” prin „dorobanț” și „prin toate mijloacele executive de care dispune” și nu va mai fi nici o altă autoritate sau jurisdicție și nici o altă dreptate decât a lor. Primarul și dorobanțul! Nu e numai iobăgie, dar e în unele privințe mai rea decât cea dinainte, pentru că atunci erau cel puțin o jurisdicție și o autoritate corespunzătoare la care țăranul putea să mai apeleze. Pe când acum? Acum Constituția e desființată, iar în locul ei sunt primarul (adică proprietarul și arendașul) și dorobanțul. Prin legea din 66, statul și clasele noastre dominante au deschis larg porțile de fier ale iobăgiei și au împins într-însa țărănimea română. Și statul, și clasele dominante au făcut mai mult decât atâta. După ce au introdus relații de producție iobăgiste au reușit să convingă opinia publică, pe toți naivii și neștiutorii, că toate acestea au fost făcute chiar în interesul țărănimii și țării. Și credința aceasta a rămas dominantă și acuma —, dovadă strălucită cum clasele stăpânitoare știu să impună societății nu numai interesele lor, dar și aspectul ideologic sub care vor să le prezinte. Un exemplu caracteristic în această privință ni-l dau chiar d-nii C. Tănăsescu și Șt. Grigorescu, conștiincioșii culegători ai legilor tocmelilor agricole, din cartea cărora am făcut și citatele de mai sus. După ce tipăresc legea de la 1866, o caracterizează astfel: „Legea tocmelilor agricole din anul 1866 liniști spiritele, aduse siguranța în raporturile dintre părți și stimulă dezvoltarea forțelor productive ale muncii. Prin ea se dă libertate sătenilor de a se învoi cu proprietarul oricum vor crede ei de cuviință, limitând însă timpul pentru care se vor face învoielile”. Nu mă îndoiesc că d-nii C. Tănăsescu și Șt. Grigorescu nici n-au avut nevoie, nici n-au dorit să falsifice adevărul; nu, nu l-au priceput; și în cartea lor ei exprimă numai opinia curentă, imprimată de clasele dominante. Dealtfel, înșiși d-nii culegători ai legilor, imediat după ce dau caracteristica de mai sus a legii din 1866, aduc două exemple care îi caracterizează minunat rezultatele. lată întâiul exemplu: „Un caz de asemenea natură s-a întâmplat la Brăila, unde mai mulți locuitori s-au învoit unul pentru altul să facă munca proprietarului. Întâmplându-se ca unul să nu execute munca, s-au vândut boii celorlalți pentru despăgubirea proprietarului. În al doilea an, locuitorii au contractat cu proprietarul, însă cu condiția ca să nu mai garanteze unul pentru altul. Proprietarul a zis: bine, dar să prevedeți în contract cuvântul „solidar”. Locuitorii întrebând ce înseamnă aceasta, li s-a răspuns că solidar înseamnă „trăiască arendașul”. Locuitorii, crezând că așa este, au contractat, și, neexecutându-se toate muncile, li s-au vândut averile” (p. 156—157). Și iată și al doilea exemplu: „O astfel de învoială cămătărească s-a făcut în județul Brăila, prin care s-a impus unui om să lucreze pe an 39 de pogoane, să care 300 de chile la Brăila și să facă și 30 de zile cu palmele, și cu clauza că dacă nu va face toate acestea, să dea la sfârșitul anului 1600 lei ștraf arendașului”[3] (p. 157). D-nii Tănăsescu și Grigorescu socotesc aceste întâmplări ca excepții, fără să priceapă că în sociologie, ca și în gramatică, excepțiile confirmă regula. Se înțelege că e o exagerare stupidă acest contract, care impune unui singur om munca a cel puțin trei oameni și, pentru cazul — bineînțeles absolut sigur — de neexecutare a învoielii, îi impune un ștraf de 1 600 de lei. Este evident că munca impusă putea să fie redusă la jumătate, că tot n-ar fi fost în stare s-o facă, iară ștraful la 300 de lei, spre pildă, că tot n-ar fi fost în stare să-l plătească vreodată, așa că tot avea să rămână veșnic dator și, deci, veșnic învoit ,și, deci, veșnic iobag al arendașului. De ce dar această exagerare de 1 600 de lei ștraf, pe care n-ar putea să-l plătească nici zece țărani, exagerare care, în definitiv, nu servește la nimic? Aici e un caz patologico-social ide desfrânare sadică a exploatării și cruzimii care se trezește în sufletul unui om când celălalt îi e dat în stăpânire legat de mâini și de picioare; este acea desfrânare sadică a cruzimii și exploatării care doarme în adâncurile sufletului chiar și al omului civilizat și se trezește în el când în centrul Africii vine în contact cu negrii dați fără nici o rezervă în stăpânirea lui. Acest contract le caracterizează pe toate celelalte. Încât privește înșelarea țăranilor prin cuvintele radicale de colectiv, solidar etc., apoi acestea sunt doar și mai tipice. Cu vremea numai sistemul s-a perfecționat și contractul a devenit un labirint de atâtea articole, specificări de munci și obligații încât și economistului i-ar trebui multă vreme spre a se dumiri, dar încă țăranului! Țăranii pun o cruce, dacă nu pune altul pentru ei, și rămân învoiți pe vecie, învoiți, cum zic culegătorii noștri, „așa după cum cred ei de cuviință”. S-ar părea că d-nii Tănăsescu și Grigorescu trăiesc în altă țară, nu în țara românească. Ceea ce trebuie să ne mire cu drept cuvânt e că, având la dispoziție legea din 1866, care în fond restabilește de bună seamă iobăgia, proprietarii și statul au simțit nevoia de-a mai înăspri acea lege până într-atât ca să nu rămână îndoială nici pentru un copil că avem de-a face cu o iobăgie deghizată. Se vede că țăranului român prea îi intrase în cap și în inimă libertatea din iobăgie, prea se încrezuse într-însa și, cu toată îndemnarea dulce prin dorobanți, a înțeles — ca mic proprietar — să-și muncească înainte de toate propriul său pământ, iară ca muncitor să se tocmească unde i-ar veni mai bine. Ce te faci dar cu această „îndărătnicie” — vorba legiuitorului —, o îndărătnicie generală a unui popor întreg? Un singur lucru rămânea de făcut: împotriva minorului să se mobilizeze armata și cu forța armată să fie târât în vechea iobăgie. Aceasta o face legea de la 18/2. Legea de la 1872, care în analele legislației muncii va rămâne pe veci celebră — tristă și urâtă celebritate —, pregătindu-se să dea ultima lovitură iobagului liberat, îl ia, chipurile, sub protecția ei. Astfel, un articol din lege sună așa: „Consiliul comunal este în drept sa refuze legalizarea unui act de tocmeală pe dată ce munca pentru care se învoiește un locuitor e mai mare decât ceea ce ar putea lucra el și familia lui”. Va să zică, țăranul și cu familia lui trebuie să lucreze boierului numai atâta cât pot, cât încape în pielea lor, iară cât nu pot nu trebuie să lucreze, că nu permite legea. Nu-i vorbă, acest articol mai are și alt sens, în adevăr protector pentru țăran, căci, angajându-se peste măsura puterii sale, țăranul rămâne veșnic dator boierului și astfel veșnic învoit. Dar cine judecă dacă învoiala e sau nu peste măsură? Primarul, adică boierul. Asta e una la mână. Și, afară de asta, nu există oare destule mijloace piezișe pentru a preface pe minor într-un învoit pe vecie? Așa e, spre pildă, arvuna de un pol, care, nu se știe cum, până la primăvară se preface în doi. Dar mai caracteristic decât toate e felul sancțiunii care se dă articolelor care privesc și chipurile susțin interesele țăranilor. Pe când un primar, care ar legaliza tocmeala unui locuitor străin de comuna sa, e supus pedepsii și amenințat de procese ruinătoare, când e vorba însă de proteguit interesele sătenilor, legiuitorul, cum vedem în articolul de mai sus, zice dulce și frumos: „Consiliul comunal este în drept să refuze legalizarea”. Prin urmare, dacă vrea, refuză, iară dacă nu, legalizează; depinde de el și de proprietarul și arendașul respectiv. Cum vedem, legiuitorul, om vesel, face și comicării pe socoteala țăranilor. par mai elocvent e faptul că până și acest articol „protector” — așa anodin și ridicol cum e — le-a părut incomod proprietarilor, arendașilor și statului. Și de aceea, prin legea de la 1882, spre marea amărăciune a d-lor Tănăsescu și Grigorescu, a fost abrogat. Se înțelege că statul, de vreme ce a introdus articolul protector de mai sus și câteva similare pentru săteni, trebuia să facă ceva și pentru proprietari, arendași și pentru sine însuși, pentru că, după cum se știe, statul îndreptățește deopotrivă toate clasele sociale și nu poate să fie pentru unii mumă, iară pentru alții ciumă. Și legiuitorul face câte ceva și pentru ei. Și anume. Mai întâi întărește fixarea de pământ prin următorul articol: „Sunt de drept nule, îndată ce ar aduce vătămare unei a treia persoane, învoielile ce s-au făcut cu locuitorii din comune străine fără să fie prezentat certificatul prevăzut la art. 2”. După aceasta, legiuitorul de la 1872 strecoară următorul articol blând și nevinovat: „În caz când, după îndemnul și execuțiunea consiliului comunal, locuitorii vor arăta îndărătnicire sau vor dosi din comună, consiliul îndată va cere de la subprefectura locală a-i trimite ajutor de dorobanți necesari în executarea locuitorilor îndărătnici sau fugari în contul vinovatului”. Articolul acesta barem are avantajul că descoperă adevăratele raporturi de producție fără perdea și fără rușine. Aici e vorba pe șleau de locuitorii care dosesc de la stăpânii lor, de fugarii ce trebuie aduși cu sila, de armata care era mobilizată spre acest sfârșit. Aici și d-nii Tănăsescu și Grigorescu au înțeles că legea de la 1872 a reînviat vechea iobăgie, munca sub bici ș.a.m.d., „o adevărată robie”[4]. De fapt este aci mai mult decât întoarcerea la iobăgie, căci este pur și simplu întronarea unui regim sclavagist. Dar în curând d-nii Tănăsescu și Grigorescu se consolează cu asta, că legea de la 1882 iară a desființat robia și a introdus deplina libertate a tranzacțiilor. Aceia care ar dori să se lămurească mai bine asupra rezultatelor faimoasei legi de la 1872 să citească Românul de pe vremuri. Acolo vor vedea cum pe câmpiile țării sătenii erau cărați rânduri-rânduri, ba legați cot la cot și duși de dorobanți, ba legați cu lanțul de gât și duși de călărași. Nu erau tâlhari sau ucigași aceștia, ci țărănimea română târâtă în iobăgie, din care, în naivitatea ei, se credea scăpată. Acolo, în Românul, vor vedea cum muncitorii erau închiși noaptea în hambare speciale și păziți cu strajă ca să nu fugă și alte frumuseți de acestea. Și vor mai vedea cum C. A. Rosetti, acest suflet nobil și mare, era uluit și zăpăcit de toate aceste grozăvii. El credea doară atât de sincer că erau destule instituții occidentale ca să prefacă țara într-o țară civilizată, occidentală; și, totuși, vedea libertatea — și țăranii duși în lanțuri la muncă; egalitatea — și lucrătorii închiși în hambare ca să nu fugă de la lucru; fraternitatea — și românul lucrând sub biciul logofătului și dorobanțului. Da, puterile elementare economice sunt ceva mai tari decât formulele umanitare[5]. Și pe când Rosetti acuza pe foștii săi prieteni de luptă, aceștia se puneau vârtos pe lucru pentru organizarea acestui unicum social: un stat bazat pe iobăgia de fapt, având instituțiile cele mai liberalo-burgheze. Afară de execuția cu armata au mai contribuit la , consolidarea semiiobăgiei și contractele colective solidare. După cum s-a văzut și din exemplul citat mai sus, prin aceste contracte toți erau răspunzători pentru fiecare în parte, și dacă unul nu se ținea de așa-numita învoială liberă și — vorba legii — dosea din comună, atunci răspundeau cei rămași pentru fugar. Prin acest sistem se vârau spionajul și vrajba printre contractanți, toți se păzeau unul pe altul ca să nu „dosească”. Zece ani a trăit țărănimea sub această lege excepțională, sub această mică stare de asediu, cum s-ar numi în Rusia; zece ani țăranul a fost târât de dorobanț sau călăraș, legat cot la cot, închis în hambare, bătut, torturat; zece ani a suferit el acest regim liberal, părintesc, până când s-a convins, în sfârșit, că liberarea lui din iobăgie era un cuvânt deșert, că în fond el era și trebuia să rămână iobag, că sforțările de a se libera efectiv erau și rămâneau zadarnice. Și când s-a convins de toate acestea, smerit și-a făcut cruce, și-a zis că așa vrea Dumnezeu, așa i-a fost scris și... s-a supus inevitabilului. Și atunci, bineînțeles, mica stare de asediu a devenit de prisos și legea din 1882 a desființat-o. Nu-i vorbă, pentru abolirea execuțiunii brutale prin armată pledau și alte motive, pe care le și invocă legiuitorul de atunci. Astfel, cum zice el, forțele productive ale țării, după legea de la 1872, nu numai că n-au crescut, dar încă au scăzut, țăranul a sărăcit, raporturile dintre țărani și proprietari au devenit mai încărcate ca oricând. Se înțelege, munca de sub bici, munca robului e mai puțin productivă decât a omului liber; se înțelege, sărăcirea și degenerarea țăranului — a unicului factor de producție într-o țară agrară — și a instrumentelor lui de muncă — a vitelor lui — amenințau cu ruină și țara și chiar pe marii proprietari ca clasă. Dar aceste lucruri mai adânci puteau să le vadă și să le priceapă oameni ca d-l P. P. Carp; clasa noastră dominantă agrară însă nu s-a sinchisit niciodată de interesele ei permanente de clasă și nici de ale statului, ci numai de interesele ei imediate. De aceea nici n-ar fi fost posibilă abolirea micii stări de asediu a legii de la 72 dacă practicește ea n-ar fi devenit de prisos. Dar țăranul se supusese inevitabilului și de acuma era suficientă legea tocmelilor de la '66, cu .feluritele adaose ulterioare, cu dulcea îndemnare la muncă prin primar și dorobanț, cu lipirea de pământ prin certificat, care de fapt îi făcea imposibilă munca în altă parte decât pe moșia de care era legat. De acuma înainte era suficient contractul agricol, încurcat și de neînțeles, pe care țăranul punea crucea fără să știe ce conține, contract care nu este altceva decât confirmarea vechilor servituți într-o formă contractuală și care-l robea pe ani; de acuma erau suficiente toate aceste condiții prin care s-a reintrodus iobăgia veche și deci mica stare de asediu se putea desființa, mai ales că era prea jenantă, prea scotea la iveală dăinuirea vechei iobăgii, înăsprită încă prin întreaga forță armată a organizației moderne a statului. Nu-i vorbă, desființarea aceasta s-a făcut numai de formă, căci de fapt „îndemnarea” prin primar și dorobanț, prevăzută în legea de la 66, înseamnă în practică aproape același lucru ca și execuția silită armată. În cartea sa România agricolă, d-l dr. George Maior, unul din cei mai buni cunoscători ai vieții noastre agricole, ne dă următorul tablou sugestiv: „Dacă întâlnești oameni în drumul tău, te îngrozești de aspectul lor — cu fețele leșinate de foame, cu hainele lor rupte și murdare, cu vitele leșinate ca și ei —, iară pândarii, vătafii și ispravnicii, stând în jurul lor, înarmați până la dinți — cu puști, revolvere, cu iatagane și hangiare la brâu —, încurajându-i și ținându-i la muncă și dreptate” (p. 43). Acestea erau relațiile în 1895, când e tipărită cartea d-lui Maior, va să zică 13 ani după ce legea din 1882 desființase în aparență execuția silită armată. Dar, afară de asta, tot restul acelei legi din '82, ca și toate legile agricole ulterioare, ca și toate legile și regulamentele pentru regularea relațiilor între țărani și stăpâni, toate consfințesc și consolidează relațiile de producție iobăgiste cele vechi. * Sistemul neoiobăgiei care s-a stabilit de la 1866 încoace a pus pe țăran, ca material exploatabil, la discreția absolută a proprietarului și arendașului, a permis și a făcut posibilă și rentabilă o exploatare a țăranului mult mai intensivă și mai exagerată decât o permitea Regulamentul organic. Mulți, mai ales dintre stăpânii noi, logofeții și cârciumarii și țăranii îmbogățiți, prefăcuți în mari proprietari și arendași, folosindu-se ide aceste condiții extraordinar de lesnicioase de a stoarce ad-libitum pe țăran, au început să împingă exploatarea, după cum am văzut, până la niște proporții absolut odioase, care amenințau însăși existența poporului ca atare. Dânșii au uitat cu desăvârșire că mai e nevoie și altă dată de țăran. De aceea statul, deși reprezentant al intereselor marii proprietăți — dar ai intereselor ei mai permanente —, statul, chiar în interesul bine priceput al sistemului neoiobăgist, a trebuit să ia măsuri împotriva abuzurilor strigătoare de exploatare a țăranului. De aici legislația de ocrotire, care formează partea a doua, al doilea caracter al legilor de tocmeli agricole și care instituie o serie de măsuri de proteguire a țăranului împotriva unei exploatări prea din cale-afară odioase. Această a doua parte, deși menită nu să distrugă, ci mai curând să consolideze sistemul, ar fi fost, totuși, încâtva de folos țărănimii dacă măsurile prescrise ar fi devenit realitate. Dar tocmai asta n-a fost posibil, din cauza faimoasei noastre neaplicări a legilor, care rezultă din însăși fictivitatea stării noastre legale. Cauza acestei fictivități o vom vedea mai jos, dar că legile folositoare țăranilor nu se aplică deloc, ăsta e un adevăr pe care absolut nimeni nu-l mai pune la îndoială. 0 știu și d-nii Tănăsescu și Grigorescu, care se entuziasmează de bunele intenții ale legiuitorului nostru, dar sunt nevoiți să constate cu melancolie că toate intențiile bune rămân absolut platonice. „Am făcut — zic ei — o vorbire generală asupra legii tocmelilor agricole și am văzut că în general legea cuprinde dispoziții bune, dar nu se păzesc. Aplicarea cu strictețe a dispozițiilor ei ar face ca tocmelile agricole sa nu mai fie așa împovărătoare pentru țărani. Legea tocmelilor agricole, care a avut de scop să moralizeze și pe țăran și pe arendaș, punând ordine în diferite învoieli, rămâne fără nici un efect aproape în toată țara, și aceasta din cauză că ea se eludează în mai toate dispozițiile ei, iară sancțiunile ce ea prevede nu au nici un efect, pentru că nu sunt reale”[6]. Se înțelege că d-nii Tănăsescu și Grigorescu, ca tot românul, au și o soluție împotriva acestui rău imens și profund care se cheamă nerealizarea legilor, și anume: în locul primarului, cu supravegherea executării să fie însărcinat inspectorul comunal. Pur și simplu. Un fost prefect, care în această calitate a putut să se convingă de visu de aplicabilitatea legilor în țară la noi, a scris un foarte interesant articol într-un. ziar din Galați, Votul universal, asupra acestui subiect. În legile existente, zicea autorul (articolul a apărut înainte de 1907) sunt multe dispoziții proteguitoare, care, cinstit aplicate, ar fi de un mare folos pentru țărănime; din nenorocire însă, continua d-sa, acea parte a legii care e împotriva țăranului se aplică strașnic, iară aceea care e în favoarea lui nu se aplică deloc[7]. După multele și nenumăratele discuții, anchete, acte tipărite în urma răscoalelor din '907, constatarea Votului universal a devenit o banalitate. Or, aceasta înseamnă că, din două părți esențiale .care constituie legile ce regulează relațiile dintre țărani și stăpâni, partea aceea care întărește sistemul în vigoare — vechile relații iobăgiste — se aplică cu cea mai mare strășnicie, iară aceea care caută să mai înfrâneze revoltătoarele abuzuri ale sistemului de relații iobăgiste nu se aplică deloc. Ne-am oprit atât de mult asupra legilor de tocmeli agricole pentru că din analiza lor se degajează mai cu ușurință acest fapt de o mare importanță— și care dominează aproape întreaga noastră viață economico-socială de la țară, că în relațiile noastre economico-sociale după 1864 — ca și până atunci, domnesc deopotrivă relații în fond iobăgiste. Acesta este un adevăr de imensă importanță, numai priceperea lui adâncită dă putința de a înțelege problema noastră agrară în toată întinderea ei, ca și soluția ce ea comportă. Știu că această afirmare a mea va stârni foarte multe contraziceri, pentru că e o axiomă socială îndeobște admisă că la 1864 au fost eliberați iobagii și de atunci încoace s-au stabilit relații noi în țara noastră, s-au stabilit proprietatea quiritară, libertatea muncii, deci relații economice liberalo-burgheze ca și în Occident. Aceasta se admite de obicei. Încolo, se înțelege, opiniile diferă foarte mult. Pentru reprezentanții intereselor marii proprietăți, liberarea iobagilor de la 1864 și împroprietărirea lor au rezolvat problema odată pentru totdeauna. Democrații și poporaniștii noștri văd foarte bine și o spun că împroprietărirea de la 1864 a fost înșelătoare, că țăranul a fost pus să plătească pământul care-i aparținea de drept și că în schimb i s-a dat pământ și puțin și prost, că exploatarea lui e acum mai neomenoasă chiar decât în timpul iobăgiei, toate acestea le văd și pricep bine democrații și poporaniștii noștri. Dar ei sunt tot atât de convinși că iobăgia noastră, afară de oarecare vestigii, s-a desființat la 1864 și că de atunci avem relații de producție economico-burgheze. Și pe acest fel de a pricepe lucrurile se întemeiază și felul lor de a înțelege problema agrară și, cum vom vedea mai jos, remediile ce propun, soluțiile ce dau pentru rezolvarea problemei. E straniu în cel mai înalt grad cum afirmațiile de natură economico-socială, dictate de interesele de clasă dominantă, devin — pentru zeci de ani — axiome politice și economico-sociale chiar și pentru cei care în fond sunt împotriva intereselor acestor clase dominante. Când citești remarcabila operă a d-lui Radu Rosetti Pentru ce s-au răsculat țăranii și vezi cum relațiile de producție de acuma au rămas aceleași ca și până la 1864, dar absolut aceleași în fond și în formă. aceleași până și în abuzurile lor — cum sunt măsurarea cu prăjina falsă, globirea vitelor, închiderea drumurilor, adăpătoarelor etc. —, te întrebi cu mirare: cum a putut să subziste aproape o jumătate de veac această adevărată erezie că 1864 înseamnă dezrobirea muncii țărănești și o eră cu totul nouă, era de relații de muncă liberă în raporturile noastre agrare? Se va obiecta, desigur, că, deși în mare parte relațiile de producție după 1864 au rămas în adevăr cele de mai înainte, este însă și o deosebire importantă, rezultată din desființarea boierescului în Moldova, a clăcii în Muntenia și a relațiilor juridice servagiste care le comportă[8]; și, daca totuși exploatarea țăranului și mizeria lui au rămas aceleași ori au fost chiar mărite, aceasta încă n-ar dovedi nimic, pentru că ceea ce deosebește epoca feudală de epoca burgheză este tocmai faptul muncii silite de o parte și al muncii libere de alta, iară nu gradul atârnării economice sau exploatării. Se înțelege că așa e. Se înțelege că, spre pildă, dacă țăranii noștri ar fi fost liberați de boieresc și clacă nu numai cu pământ puțin și prost, dar chiar fără o fărâmă de pământ, atunci atârnarea lor economică și poate și mizeria lor puteau să fie și mai mari decât înainte și totuși ei ar fi fost în adevăr liberați, întrucât munca lor ar fi devenit marfă, întrucât ei ar fi devenit stăpâni absoluți pe munca lor, liberi s-o vândă când, cui și cum ar fi vrut, pe baza legii cererii și ofertei, pe baza liberei concurențe. Atunci ei ar fi devenit în adevăr cetățeni liberi, ale căror relații cu toți concetățenii lor ar fi fost regulate de noua lege liberalo-burgheză, de Codul lui Napoleon; atunci legea din 1864 ar fi însemnat în adevăr un hotar despărțitor între două epoci istorice deosebite și s-ar fi putut vorbi de munca liberă, de o eră nouă — nu-i vorbă și atunci destul de tristă și mizerabilă — în relațiile agrare. Dar oare așa s-a întâmplat? Am văzut îndeajuns că nu. Pe hârtie, legea de la 1864 liberează pe iobag, îl face proprietar quiritar, îi declară munca liberă și îl supune în toate relațiile cu toți concetățenii — deci și în relațiile de muncă cu boierii și arendașii — legilor comune ale țării, Constituției liberalo-burgheze și Codului Napoleon. Decât, după această liberare pe hârtie, reîncepe iobăgia de fapt. Mai întâi legea îi mărginește drepturile de proprietate, distruge chiar însăși noțiunea de proprietate quiritară. Ce fel de proprietar quiritar e acela care n-are dreptul să vândă, să ipotecheze, să dispună de proprietatea sa? Pe urmă se introduc de fapt relațiile cele vechi de producție, cu toate dijmele, rușfeturile, servituțile diferite, adică niște raporturi economice care poartă în sine în mod logic și necesar relații de muncă silită și care produc și relațiile juridice cutumiare (nu cele scrise) corespunzătoare, adică iobăgiste. Și atunci ce mai rămâne din toată această liberare? Rămâne încă un fapt foarte important, măcar pe hârtie dacă nu în realitate, și anume Constituția, legea comună, Codul lui Napoleon, care regulează relațiile dintre toți cetățenii, deci și dintre țărani și boieri. Și, iată, vine o lege, o lege excepțională, poreclită legea de protecție a muncii, de protecție a minorului — legea tocmelilor agricole, care declară abrogate și Constituția, și toate legile liberale, și Codul lui Napoleon, le declară nule și neavenite întru cât privește relațiile economice dintre țărani și proprietari și arendași. Și această lege excepțională nu e făcută pentru câteva luni, ca toate legile de excepție — deși la început s-a pretextat că e menită să funcționeze un timp scurt până se vor deprinde țăranii cu noua stare de lucruri —, nu, ea durează de 45 de ani, cu tendința bine lămurită de a fi socotită ca o lege definitivă și veșnică. ȘI atunci te întrebi încă o dată plin de mirare și stupefacție: ce-a mai rămas din așa-numita liberare? E o părere și o iluzie și atâta tot. Desființarea boierescului și clăcii? Dar în locul lor au fost introduse obligații și greutăți iobăgiste mult mai mari și nu de fapt numai, ci consacrate prin legi care ordonă până și execuția silită prin armată. Se înțelege că prin desființarea boierescului și clăcii se face în adevăr o deosebire între iobăgia veche și cea nouă, dar sigur e că asta din urmă tot iobăgie a rămas, neoiobăgie cum vom vedea, dar tot iobăgie. * Dacă clasa țărănească n-a fost liberată din iobăgie sau a căzut în neoiobăgie, dacă ea a fost înșelată la împroprietărire și încă și bruma de proprietate ce i s-a dat a fost știrbită și mărginită prin inalienabilitate, este însă o altă clasă importantă care prin legea de la 1864 a fost în adevăr împroprietărită din gros, a devenit proprietară quiritară, a devenit liberă și independentă, scăpând de toate obligațiile și servituțile erei noastre iobăgiste și trăgând imense foloase din această împroprietărire și liberare. Această clasă e a boierilor, a marilor proprietari. După cum a dovedit atât de luminos d-l Radu Rosetti, țăranii au avut întotdeauna dreptul de proprietate asupra pământului lucrat de ei. în orice caz, era un lung și interminabil proces în această privință între ei și boieri, un proces pendinte. Legea de la 1864 a curmat scurt acest proces declarând pe marii proprietari stăpâni asupra întregului pământ al țării, afară de al statului, de cel de mână moartă și de cel răzeșesc. Pământul ce s-a dat apoi țăranilor, aceștia l-au plătit boierilor ca unor proprietari. Astfel, dar, legea de la 1864 a împroprietărit pe proprietarii mari cu aproape tot pământul țârii. Cred că pentru o țară mică cum e a noastră o astfel de împroprietărire e destul de frumoasă. Dar legea le-a făcut mai mult. După ce i-a proclamat stăpâni absoluți, proprietari, quiritari, i-a scăpat și de toate servituțile iobăgiei. în adevăr, iobăgia — mai ales una mitijată cum a fost cea dinainte de 64 — nu este o robie, un sclavaj; dacă ea presupune servituți de ale țăranilor .către boier, apoi are drept corolar anume servituți și obligații de ale boierului către țăran. Astfel, dacă țăranii datorau boierilor boierescul și claca, în schimb boierii erau datori să dea țăranului pământul de muncă, obligație de care căutau tot mai mult să scape, dar care a rămas neclintită până la 1864. Pe urmă boierii aveau obligația să dea pământ fiilor de țărani când se însurau. Aceste servituți, atât de neplăcute marii proprietăți, au fost desființate de legea dm 1864, și marea proprietate a devenit în adevăr quiritară, liberă și independentă. Ea a devenit absolut liberă, mai liberă chiar decât în Occident, pentru că, spre pildă, în Germania sau în Englitera e stingherită încă de felurite rămășițe de feudalism, pe când la noi e absolut liberă, poate fi vândută, revândută, a devenit o marfă liberă, un capital liber — sub forma lui liberalo-burgheză —, a devenit în unele privințe un capital mai caracteristic și mai pur burghez decât în Occident. Iată deci în ce parte legea de la 1864 a realizat împroprietărirea adevărată, libertatea în toate formele ei, în forma capitalist-occidentală pură. Dar în fața acestei forme occidentalo-capitaliste, în fața capitalului marii proprietăți, nu stă o formă capitalistă de muncă corespunzătoare, munca liberă salariată, ca în Englitera sau Belgia, de pildă, ci munca în fond iobăgistă, sub formă de așa-numita muncă învoită, munca silită. În felul acesta noi avem un regim economic agrar dublu, un regim extraordinar: pe de o parte capitalist, pe de alta iobăgist, un regim capitalisto-iobăgist, adică un regim ridicol, absurd, odios, care fatal duce la cele mai dezastruoase consecințe economice, morale și politico-sociale, un regim monstruos, care, dacă poate să existe de o jumătate de veac, se datorește numai faptului că prezintă avantaje extraordinare pentru clasa noastră economicește dominantă. În adevăr, orice regim economic, chiar pentru clasa dominantă, alături cu anumite avantaje reprezintă și neajunsurile corespunzătoare, acestea fiind un corolar al celor dintâi. Așa, spre pildă, regimul iobăgist, pentru clasa dominantă economicește — boierimea —, a avut marele și dulcele avantaj al muncii robite, silite, dar și un dezavantaj corespunzător: anume obligațiile și servituțile către țărani. Tot așa în regimul capitalisto-burghez occidental, în forma lui clasică, clasa capitalistă are un mare avantaj: capitalul e absolut liber, exploatarea capitalistă e absolut liberă față de muncă, n-are nici o obligație față de ea; în schimb are un dezavantaj corespunzător: că munca e de asemenea liberă și capitalul trebuie să trateze cu ea, în formă cel puțin, de la egal la egal. Regimul nostru dublu însă, capitalisto-iobăgist, are din iobăgie dulcele avantaj al muncii silite (adică așa-zise învoite), fără dezavantajul vreunei obligații, servituți fața de ea, și are din regimul capitalist absoluta libertate de exploatare a muncii, fără să îndure dezavantajul unei munci libere. în schimb, clasa muncitoare, țărănească, în acest dublu regim are din iobăgie dezavantajul muncii silite, fără să aibă avantajele obligațiilor boierești țață de ea, iară din regimul capitalist are dezavantajul unei libertăți nețărmurite de exploatare, fără să aibă avantajul unei adevărate libertăți a muncii. Se înțelege că toate manifestările și rezultatele unui astfel de regim economic hibrid și absurd nu pot fi decât anormale și absurde, ca și el însuși. Așa, spre pildă, să luăm faptul social de o importanță așa de mare cum e intervenția statului în raporturile dintre stăpâni și muncitori. Sub regimul capitalist, această intervenție a statului servește în adevăr la protecția muncitorului, micșorează exploatarea muncii și știrbește, reduce, mărginește libertatea nemărginită de exploatare a stăpânului; sub regimul neoiobag (iobăgisto-capitalist), creându-se necesarmente o stare latentă de ilegalitate, de neaplicabilitate a legilor (de ce, vom vedea clar mai jos), intervenția aceasta sau nu servește absolut la nimic întrucât e vorba de protecția țărănimii, sau, mărind regimul de ilegalitate, mai mărește încă libertatea nemărginită de exploatare a stăpânului. Aceasta o vom vedea mai departe. Cu alte cuvinte, prin acest dublu regim capitalisto-iobăgist, clasa noastră economicește dominantă a reușit-să realizeze toate avantajele amânduror regimurilor pentru dânsa și toate dezavantajele amânduror regimurilor pentru țărani. Prin acest sistem, clasa noastră dominantă a reușit să realizeze ceva unic pentru ea, un regim de roze fără spini, iară spinii, numai spinii, au rămas țăranilor: împletiți în cununi dese, de o jumătate de veac ei sângerează fruntea țărănimii române. * Acest regim dublu se arată în toată frumusețea lui mai clar chiar și mai izbitor în Moldova decât în Muntenia. Mulțumită influenței Poloniei, dezvoltată relativ capitalicește, și faptului că proprietarii mari au început încă din timpul iobăgiei să lucreze o parte din pământ pe socoteala lor proprie, mulțumită de asemenea stabilirii mai de demult în Moldova a industriei spirtului, o industrie strâns legată de agricultură, relațiile dintre boieri și țărani au devenit încă din timpul iobăgiei în parte bănești. După liberarea iobagilor și clăcașilor, raporturile dintre proprietari și arendași, de o parte, și țărani, de alta, au luat în Moldova o formă de relații în bani, astfel că un străin, necunoscând țara și judecând după aparențe, ar socoti aceste relații asemănătoare celor capitaliste din Occident. Țăranul ia pământ de la boier sau arendaș nu în dijmă, ci în arendă pe bani (îl cumpără „pe un an”, cum se zice în Moldova). De asemenea și munca țăranului pentru boier se face tot pe bani, plătindu-i-se cu bucata, dacă putem zice așa: atâta pe prăjina de seceră, de arat, de prășit, și de multe ori țăranul lucrează cu instrumentele lui, cu vitele lui. Această formă de relații de producție e asemănătoare aceleia din industria capitalistă: a muncii cu bucata și a muncii la domiciliu. Acestea sunt, cum se știe, cele mai detestabile forme de exploatare capitalistă, și proletariatul din țările burgheze luptă cu toată energia pentru desființarea și înlocuirea lor prin lucrul cu ziua, prin salariatul franc. Dar, oricât de detestabilă ar fi forma aceasta bănească de relații de producție și exploatare, ea e totuși o formă capitalisto-burgheză. Odată însă forma aceasta capitalistă stabilită, începe încărcarea ei cu un fond iobăgist. Mai întâi intervine categoria învoielii, învoială de cu iarnă, când, după vorba țăranilor din Bălteni citată mai departe, „când muream de foame... și eram forțați de ger și de foame să ne învoim cu 20 de bani pe zi”. Pe urmă intervin întreaga legislație a muncii agrare și toate raporturile sociale iobăgiste izvorâte din aceasta și din relațiile economico-agrare, intervin munca silită, legarea de pământ, pe care le-am văzut mai sus. Pe urmă intervine contractul agricol, căruia legislația muncii agrare, de care am mai vorbit, i-a dat o mare extindere, l-a consfințit și l-a întărit, contractul agricol cu toate nenumăratele lui clauze, specificări, subînțelesuri și curse nenumărate — arma teribilă de aservire iobăgistă a țăranului. Mai departe. Țăranul ia pământ de la proprietar sau arendaș nu în dijmă, ca în Muntenia, d în arendă anuală pe bani. Dar pe urmă, în contract, în acești bani pentru pământ sunt exprimate și specificate felurite munci pe care trebuie să le facă țăranul: atâtea zile de muncă cu brațele, atâtea zile de cărat, atâtea de prășit, secerat, servituți în natură. Servituțile iobăgiste în schimbul pământului luat de țăran rămân deci, atât numai că sunt exprimate în bani, relațiile de producție iobăgiste sunt îmbrăcate într-o haină bănească, capitalistă. Neoiobăgia deci, adică amestecul de formă capitalistă și de fond iobăgist, e și mai caracteristică în Moldova decât în Muntenia, unde prin învoielile în dijmă subzistă încă nu numai fondul, dar în parte și forma iobăgistă. Proprietarii, deci și arendașii din Moldova au folosul celei mai detestabile forme de exploatare capitalistă – lucrul cu bucata — plus folosul ce rezultă din aservirea iobăgistă a țăranului; de aci se înțelege ușor de ce țăranul moldovean e și mai mizer ca cel muntean, care prin învoiala cu dijma are totuși unele neînsemnate avantaje din vremurile iobăgiei sans phrases. Dacă forma capitalistă, bănească a relațiilor agrare din Moldova își arată partea ei pur negativă față de țărănime întrucât privește exploatarea ei, aceeași formă capitalistă bănească își arată însă partea ei pozitivă față cu agricultura țării. Forma aceasta bănească face ca, din toată țara, tot prin unele părți din Moldova să fie o agricultură relativ mai omenească. Am zis — și aceasta se pricepe dealtfel și apriori — ca un astfel de regim economic trebuie fatal să dea rezultate economico-materiale, morale și politico-sociale absurde și nenorocite. La cercetarea acestora trecem acuma. ---- [1] Printre mijloacele de a îndemna — foarte numeroase și foarte variate — era și acesta: când țăranul fugea departe, de unde feciorii boierești și vătășeii nu-l puteau aduce pe sus, atunci îi maltratau nevasta până când omul era silit să se întoarcă (vezi R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii, p. 451). Torturarea nevestei în scopul de a aduce la lucru pe bărbatul ei nu e numai desființarea totală a legii și a relațiilor legale, dar e o desfășurare de cruzime, care poate să-și găsească egalul doar în cruzimile care au întovărășit robia negrilor din America. Și la maltratarea femeii se mai adaugă, implicit, și alt mijloc, de asemenea relevat de d-l Rosetti: acela că speriau copiii. De aceea, de multe ori, odată cu plecarea țăranului pleca și toată familia lui. Dar și atunci se găsea soluția: „dacă nu găsea pe nimeni acasă și n-avea pe cine să bată, strica ce găsea: străchini, scaune, și apoi pleca după om. Oamenii astfel executați erau duși de feciorii boierești pe lanul proprietarului sau arendașului și acolo, sub soarele arzător, cu usturimea biciului vie pe spinarea lor, prășeau în tăcere, blestemând în inimă ceasul în care se născuse, blestemând pe acei care-i sileau să-și lase popușoii, hrana familiei pe anul viitor, să se piardă în buruieni. Și asemenea lucruri se petreceau în fiecare an, ce zic, aproape în fiecare zi pe vremea prașilei, pe sute de moșii din Moldova, apoi, deși pe o scară mai mică, se mai repetau și în vremea secerei” (id., p. 452). [2] R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii, p. 274. [3] Aceste exemple au fost citate și în parlament de Lascăr Catargiu, care le-a garantat autenticitatea (vezi R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii). [4] Înainte de introducerea acestui articol în legea tocmelilor, când rolul de a executa pe „îndărătnici” îl aveau numai vătășeii, care nu puteau să-i aducă de departe, ei recurgeau la un mijloc foarte practic, după cum am văzut: luau la bătaie pe nevasta fugarului și atâta o băteau până când omul se vedea silit să se întoarcă (vezi R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii, p. 451). [5] D-l Sebastian Moruzi, într-un articol publicat în revista Îndrumarea din noiembrie 1908, ne dă documente foarte interesante din arhivele unei primării rurale. E o întreagă corespondență urmată în anul 1873 între proprietara moșiei Vașcani și primăria comunei Ruginoasa. E vorba de oameni care rămăseseră datori proprietarei în 1860 și dânsa cere să fie trecuți în contracte pe anul 1874, deoarece până atunci „uitase” să-i treacă; de oameni plecați la lucru în alte județe care sunt aduși pe sus și siliți să lucreze dublu decât datorează, iară pe urmă mai sunt și reclamați ca să plătească daune; de ajutorul de primar, în unire cu consilierul circumscripției și vătășelul primăriei, delegați de primar „să steie încontinuu pe lan pentru a executa oamenii”. Și, totuși, proprietara, veșnic nemulțumită, declară că se „înspăimântează” când vede că „autoritatea competintă nu există”, că „angajații bat târgurile în zi de lucru și dv. stați cu nepăsare”, „încât — zice ea — mă găsesc înconjurată numai de salariații mei, cum eram cu 15 ani în urmă”. Cum vedeam, ceea ce e mai caracteristic din toate documentele astea este că în 1873, după legile protectoare, proprie-tara vorbește cu groază de starea de lucruri care a fost cu 15 ani înainte, când legile protectoare nu existau și dânsa era „înconjurată numai de salariații ei”. [6] Tocmelile agricole sub diferite legiuiri de Const. Tănăsescu și Șt. Grigorescu, București, 1906, p. 195. [7] D-l Seb. Moruzi, care de asemenea a fost prefect în diferite rânduri și în diferite județe, spune același lucru: „E de observat totodată că toate părțile legii tocmelilor agricole rare vin în avantajul locuitorilor sunt căzute în desuetudine” (Seb. Moruzi, citat de d-l Bibicescu, În chestiunea agrară, p. 74). [8] Vom vedea mai jos cum regimul ilegalității, rezultat al noii întocmiri, compensează cu prisosință, pentru regimul nostru semiobag, neajunsul desființării formelor juridice ale iobăgiei. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] bcubyx8r55u2m2aiqx6l2j47nosu9xh 151191 151150 2026-08-03T22:38:01Z TiberiuFr25 11409 151191 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[../2. Liberarea și împroprietărirea țăranilor|II. Liberarea și împroprietărirea țăranilor]] | următor = [[../3. Rezultatele economice ale neoiobăgiei|III. Rezultatele economice ale neoiobăgiei]] | titlu = Neoiobăgia | an = 1910 | secțiune = III. În neoiobăgie | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} {{Aspect implicit|Aspect 2}} Anii 1864—1866 au fost luna de miere a liberalismului ideolog al celor de la '48. Constituția politică belgiană, una din cele mai liberale din Europa, a fost introdusă în țările românești. Câte speranțe frumoase — și în scurtă vreme cât de crud înșelate! Chiar de la început s-a văzut că nu merge, că nu merge deloc. S-a arătat, după cum ar fi fost ușor de prevăzut, că mașina e schiloadă, că nu poate funcționa, că pe bazele economice și politico-sociale întocmite producția nu poate înainta, că se periclitează multe și puternice interese. Țăranul, declarat liber, stăpân pe persoana sa, pe proprietatea și munca sa, a înțeles să uzeze de această libertate spre a-și munci înainte de toate propriul său pământ, așa de neîndestulător și de așa proastă calitate, ca să scoată de acolo satisfacerea neînsemnatelor sale nevoi. Numai întru cât îi rămânea vreme de prisos înțelegea să se mai angajeze și la alții, și asta pe ales, unde și cum i-ar fi convenit mai bine. Marii proprietari și statul riscau să întâmpine cele mai formidabile greutăți în cultivarea moșiilor. Măsurile indirecte de constrângere pentru a sili pe țăran la muncă nu erau încă bine statornicite și desfășurate; contractul agricol. în toată frumusețea lui și în toate culorile lui schimbătoare, nu apăruse încă: ne aflam doar la începutul acestui regim economic. Arvuna de un pol dată de cu iarnă ca să asigure o muncă de doi poli la vară s-a impus de la primii pași, pentru că țăranul, deși nu ieșise încă bine din gospodăria naturală, avea nevoie de bani pentru biruri, pentru ratele răscumpărării clăcii și pentru alte nevoi. Dar țăranul lua arvuna și la primăvară se ducea să-și lucreze pământul său, chit că pentru arvună [o] să lucreze în timpul ce-i va prisosi; ori se ducea să lucreze unde găsea mai convenabil, chit ca arvuna s-o plătească în bani cu procente. Cum puteai să-l aduci cu sila la muncă pe el, om liber? Să-i faci proces și să-l condamni la daune? Dar chiar câștigarea procesului ar fi fost o slabă mângâiere, pentru că un proces durează și până atunci grâul s-ar fi scuturat de zece ori. Condițiile noastre fizice și climaterice cer muncă intensă în timp scurt. Cum să-i ceri țăranului, om liber și stăpân pe munca sa, ca tocmai vremea cea mai urgentă să lucreze lanurile boierești, iar numai în timpul prisosit să-și zgârie și pământul propriu? La acest rezultat nu se putea ajunge pe baza dreptului comun: Codul Napoleon presupune pe lucrător ca vânzător liber al mărfii sale, care este forța sa de a munci. Atunci ce era de făcut? Trebuia un corectiv grabnic, și el a și fost găsit acolo unde trebuia căutat; la stat, în intervenția statului. Numai statul, cu puternica lui organizație, era în stare să readucă pe fostul iobag ca muncitor pe moșiile boierești. Dar țăranul e om liber, egal cu toți ceilalți înaintea legii, stăpân pe munca sa! Dar când oare interesele economice profunde ale claselor dominante s-au oprit în fața unor asemenea fleacuri? Se înțelege, cererea de intervenție era și atunci motivată prin acele argumente fariseice pe care din vremea aceea le auzim mereu. Țăranul e leneș, bețiv, deprins cu biciul, nu pricepe libertatea. nu știe să se folosească de ea. Și mai ales țăranul e ignorant, incult; ăsta e cel mai mare cusur al lui: nu-și pricepe nici propriile interese și astfel pune în primejdie și interesele sale, și pe cele superioare ale statului. Negreșit, dacă țăranul ar fi fost om cult, luminat, ar fi muncit moșiile boierești; dar, așa incult și ignorant, se încăpățâna să-și muncească pământul propriu. Intr-un cuvânt, țăranul e un minor și, ca atare, trebuie supravegheat. Doar nu veți susține ca un copil de zece ani să fie lăsat de capul lui, să fie tratat ca cetățean liber, egal înaintea legii etc. etc. Deci statul trebuia să intervină. Și statul a intervenit și rezultatul acestei intervenții a fost: prima lege de protecție a muncii (!?), prima lege excepțională menită să readucă și să consfințească relațiile de producție iobăgiste pe tărâmul constituționalismului belgian-occidental în țară la noi. Ca să ne dăm seama cam ce înseamnă această primă lege de protecție a muncii, trebuie mai întâi să vedem care sunt caracterele esențiale ale iobăgiei. Acestea sunt mai cu seamă trei. Primul e fixarea locuitorului de pământul proprietarului. Această fixare e un semn distinctiv al iobăgiei, servajului; în rusește ea a dat chiar numele servajului întreg: krepostnicestvo. Și românul știe perfect aceasta când prin fixarea către pământ, prin lipitul pământului, caracterizează cea mai cumplită sărăcie a plugarului: sărac lipit pământului. Al doilea caracter distinctiv al iobăgiei este munca silită, în deosebire de munca liberă din epoca salariatului. Al treilea caracter e felul special al relațiilor de producție și al relațiilor de exploatare dintre stăpâni și lucrători, e forma exploatării. În epoca salariatului, exploatarea e bazată pe bani: stăpânul cumpără forța de muncă a muncitorului și îl pune să reproducă o valoare mai mare decât cea plătită, de aici câștigul stăpânului. În epoca servajului, exploatarea se face în natură, în obligații naturale: dijme, rușfeturi, fel de fel de servituți, obligații de muncă cu palmele, cu carul, fel de fel de tributuri în natură din gospodăria țărănească: ouă, pui, mușchi de porc; iară când există încă industria casnică, pânzeturi etc. Acestea sunt cele trei caractere mai ales esențiale și distinctive ale iobăgiei. Vom vedea îndată cum chiar prima lege de protecție a muncii realizează în bună parte iobăgia și în fond, și în formă. Înainte de toate trebuie observat însă cu tot dinadinsul că prima condiție esențială a servajului — legarea de pământ — a fost realizată întrucâtva chiar prin împroprietărirea de la 1864, și anume prin inalienabilitatea pământului. Având o bucată de pământ inalienabil, vite, plug, țăranul e legat din tată în fiu pe vecie, e lipit satului său; iară pământul lui fiind și insuficient e robit și moșiei proprietărești. Acesta e adevăratul scop și înțelesul adânc al stabilirii inalienabilității pământurilor țărănești. Se înțelege, de formă se dădea altă explicație. Nu mă îndoiesc că mulți au dat-o în toată sinceritatea. Și astăzi încă cei mai mulți cred că inalienabilitatea a fost introdusă ca o măsură de pază împotriva neprevederii și prostiei țăranului, care altfel ar putea să se proletarizeze; și iată o jumătate de veac de când clasele noastre dominante se tem strașnic de proletarizarea țăranului. Bineînțeles că se tem numai din solicitudine. obișnuită dealtfel, pentru interesele lui — săracul de el! —, căci suntem doar frați de aceeași nație. Dar inalienabilitatea a stabilit numai în mod incomplet prima condiție a iobăgiei, pentru că, deși țăranul e în adevăr legat de pământul său, fiul său însă și alți membri ai familiei sale pot merge și aiurea să caute de lucru; ba însuși țăranul, în vremea ce-i rămâne liberă. s-ar putea duce la muncă unde i-ar conveni mai bine. Legea din 1866 remediază acest neajuns grav pentru proprietar și restabilește de-a binelea toate condițiile esențiale ale iobăgiei. Astfel, chiar de la început, articolul 2 sună: „Numai comuna respectivă poate să legalizeze tocmelile locuitorilor de sub jurisdicțiunea sa; ea poate să legalizeze tocmeala și a unui locuitor străin, dar numai când acesta ar înfățișa un certificat din partea comunei în care locuiește doveditor că el este liber de a săvârși asemenea tocmeli”. Sper că e destul de clar sensul grav al acestui articol. Nici un locuitor de acum înainte nu mai poate munci nicăieri în țara românească decât dacă are învoirea autorității comunale de care depinde. Or, autoritatea comunală. după obiceiul pământului, e însuși boierul în persoană. Astfel că locuitorul nu mai poate lucra decât pe moșia boierului, afară de cazul când acesta îi dă voie să lucreze aiurea. Acum legarea de pământ este completă, căci cu învoirea stăpânului putea să lucreze omul oriunde, nu numai pe timpul servajului, dar și când era în robie autentică. Cu împlinirea celui de-al doilea caracter esențial al iobăgiei — munca silită — se însărcinează aceeași lege prin articolul 13 (număr fatal) și articolul 14. Art. 13 sună astfel: „Primarii sunt datori, prin ajutorul consilierilor comunali, vătășeilor, dorobanților, secretarilor, să îndemne pe muncitorii agricoli care au contractat în conformitate cu legea de față a-și îndeplini tocmelile la vremea când și locul unde și după chipul cu care s-au legat prin tocmeli. În cazul când muncitorul nu lucrează după tocmeală, primarul împreună și cu consiliul comunal cercetează în acea zi chiar reclamațiunea și, constatând faptul adevărat, deodată cu încheierea procesului-verbal pentru acesta îl va executa la îndeplinirea tocmelii. Primarii cari nu vor executa pe locuitori la timpul prevăzut aicea mai sus se vor supune la amendă în folosul casei comunale de la 50—100 lei. Această amendă însă nu-i va scuti de la răspundere de daune-interese către cel vătămat, conform legii”. Ceea ce, între altele, e neprețuit în acest articol e tonul fariseic, care de acuma înainte va servi de model pentru toate aceste legislații protectoare ale muncii. Primarii sunt datori, zice legea, să îndemne pe locuitori la munca moșiei boierești. Dar cum să-i îndemne? Prin dorobanți, adaugă elegant și degajat legiuitorul. Dulce îndemnare![1] Iară dacă vreun primar .excepțional — care, prin vreo minune, n-ar fi în serviciul proprietarului — ar refuza să îndemne cu dorobanții pe locuitori, e amenințat — sau îndemnat, ca să ne exprimăm în limbajul dulce al legiuitorului — cu 100 de lei amendă, ba chiar cu ruina completă printr-un proces de daune-interese. Dar legiuitorului nici această dulce îndemnare prin dorobanți nu-i pare de ajuns și de aceea a adăugit și articolul 14, care sună astfel: „Primarul, prin mijloacele executive de care dispune, va aduce îndată pe datornic la munca pentru care s-a tocmit: când el se va îndărătnici, reclamantul poate prin concursul primarului și în ființa unui consilier al comunei ori secretarului ei, iar în lipsa lor chiar a doi martori, să tocmească pentru săvârșirea acelui lucru alți oameni cu orice preț”. Așadar, dacă minorul s-ar încăpățâna să-și lucreze propriul său pământ tocmai în timpul când boierul are mai mare nevoie de muncitor, atunci primarul nu numai că-l va îndemna dulce prin dorobanț, adică îl va aduce legat la muncă, dar prin doi simpli martori va putea să-i vândă și cenușa din vatră. Dar se va zice: do ce s-a tocmit țăranul la boier? Era doar liber să n-o facă! Această obiecție ar putea s-o facă un străin care nu cunoaște țara; un român, cinstit vorbind, n-o va face. Mai întâi imensa majoritate a țăranilor n-a avut niciodată pământ suficient și are întotdeauna nevoie ,de boieri. Țăranii sunt deci întotdeauna siliți să se învoiască. Dar. afară de asta, nu se știe ce va să zică o învoială în țară la noi? Ba țăranul, având absolută trebuință de un pol pentru bir sau altă nevoie urgentă. a pus o cruce pe o hârtie din al cărei conținut n-a priceput o boabă; ba într-un contract agrar colectiv a fost iscălit cu o cruce de alții; ba s-a trezit iscălit cu o cruce fără să știe de unde i-a venit pacostea asta, și astfel crucea, veșnicul simbol al durerii, a servit la răstignirea țăranului român. Prin art. 2 al legii din '66, deci, țăranul a fost legat pământului, iară prin art. 13 și 14 ale aceleiași legi s-a introdus munca silită. În ce privește a treia condiție a iobăgiei, atât de importantă în cazul de față: relațiile în natură, acestea au rămas: dijma, despre care încă Gr. Ghica-vodă știa că „implică o idee de servitudine și de vasalitate”[2], rușfeturi, servituți, zile de muncă, chiar și claca sub alte forme; toate acestea au rămas tot așa ca în iobăgie, deci iobăgie aproape curată. Decât, statornicind iarăși iobăgia, legiuitorul și-a adus aminte de alt bucluc, de Constituția noastră belgiană, care prin toate articolele și sensul ei intim se revoltă și protestează împotriva acestei legislații feudalo-iobăgiste. Ce te faci dar cu Constituția, care rămâne doar baza tuturor legilor și tuturor relațiilor de drept în țară? Ce te faci cu țăranul, care ar putea să apeleze la pactul fundamental al țării împotriva tuturor acestor articole de lege care neagă însăși Constituția? Ei bine, _legiuitorul nostru de la 1866, cu eleganța și dezinvoltura pe care le-am văzut, desființează pur și simplu Constituția la țară, înlocuind-o cu legea iobăgistă. Ultimul articol al acestei faimoase legi stabilește următoarele: „Nici o altă jurisdicție, nici o altă autoritate afară de cea cuprinsă în legea de față nu se va putea amesteca în procedurile atingătoare de tocmeli pentru lucrări agricole”. Ați înțeles toată grozăvia acestor cuvinte? Primarul, adică tot proprietarul sau arendașul, va „îndemna” prin „dorobanț” și „prin toate mijloacele executive de care dispune” și nu va mai fi nici o altă autoritate sau jurisdicție și nici o altă dreptate decât a lor. Primarul și dorobanțul! Nu e numai iobăgie, dar e în unele privințe mai rea decât cea dinainte, pentru că atunci erau cel puțin o jurisdicție și o autoritate corespunzătoare la care țăranul putea să mai apeleze. Pe când acum? Acum Constituția e desființată, iar în locul ei sunt primarul (adică proprietarul și arendașul) și dorobanțul. Prin legea din 66, statul și clasele noastre dominante au deschis larg porțile de fier ale iobăgiei și au împins într-însa țărănimea română. Și statul, și clasele dominante au făcut mai mult decât atâta. După ce au introdus relații de producție iobăgiste au reușit să convingă opinia publică, pe toți naivii și neștiutorii, că toate acestea au fost făcute chiar în interesul țărănimii și țării. Și credința aceasta a rămas dominantă și acuma —, dovadă strălucită cum clasele stăpânitoare știu să impună societății nu numai interesele lor, dar și aspectul ideologic sub care vor să le prezinte. Un exemplu caracteristic în această privință ni-l dau chiar d-nii C. Tănăsescu și Șt. Grigorescu, conștiincioșii culegători ai legilor tocmelilor agricole, din cartea cărora am făcut și citatele de mai sus. După ce tipăresc legea de la 1866, o caracterizează astfel: „Legea tocmelilor agricole din anul 1866 liniști spiritele, aduse siguranța în raporturile dintre părți și stimulă dezvoltarea forțelor productive ale muncii. Prin ea se dă libertate sătenilor de a se învoi cu proprietarul oricum vor crede ei de cuviință, limitând însă timpul pentru care se vor face învoielile”. Nu mă îndoiesc că d-nii C. Tănăsescu și Șt. Grigorescu nici n-au avut nevoie, nici n-au dorit să falsifice adevărul; nu, nu l-au priceput; și în cartea lor ei exprimă numai opinia curentă, imprimată de clasele dominante. Dealtfel, înșiși d-nii culegători ai legilor, imediat după ce dau caracteristica de mai sus a legii din 1866, aduc două exemple care îi caracterizează minunat rezultatele. lată întâiul exemplu: „Un caz de asemenea natură s-a întâmplat la Brăila, unde mai mulți locuitori s-au învoit unul pentru altul să facă munca proprietarului. Întâmplându-se ca unul să nu execute munca, s-au vândut boii celorlalți pentru despăgubirea proprietarului. În al doilea an, locuitorii au contractat cu proprietarul, însă cu condiția ca să nu mai garanteze unul pentru altul. Proprietarul a zis: bine, dar să prevedeți în contract cuvântul „solidar”. Locuitorii întrebând ce înseamnă aceasta, li s-a răspuns că solidar înseamnă „trăiască arendașul”. Locuitorii, crezând că așa este, au contractat, și, neexecutându-se toate muncile, li s-au vândut averile” (p. 156—157). Și iată și al doilea exemplu: „O astfel de învoială cămătărească s-a făcut în județul Brăila, prin care s-a impus unui om să lucreze pe an 39 de pogoane, să care 300 de chile la Brăila și să facă și 30 de zile cu palmele, și cu clauza că dacă nu va face toate acestea, să dea la sfârșitul anului 1600 lei ștraf arendașului”[3] (p. 157). D-nii Tănăsescu și Grigorescu socotesc aceste întâmplări ca excepții, fără să priceapă că în sociologie, ca și în gramatică, excepțiile confirmă regula. Se înțelege că e o exagerare stupidă acest contract, care impune unui singur om munca a cel puțin trei oameni și, pentru cazul — bineînțeles absolut sigur — de neexecutare a învoielii, îi impune un ștraf de 1 600 de lei. Este evident că munca impusă putea să fie redusă la jumătate, că tot n-ar fi fost în stare s-o facă, iară ștraful la 300 de lei, spre pildă, că tot n-ar fi fost în stare să-l plătească vreodată, așa că tot avea să rămână veșnic dator și, deci, veșnic învoit ,și, deci, veșnic iobag al arendașului. De ce dar această exagerare de 1 600 de lei ștraf, pe care n-ar putea să-l plătească nici zece țărani, exagerare care, în definitiv, nu servește la nimic? Aici e un caz patologico-social ide desfrânare sadică a exploatării și cruzimii care se trezește în sufletul unui om când celălalt îi e dat în stăpânire legat de mâini și de picioare; este acea desfrânare sadică a cruzimii și exploatării care doarme în adâncurile sufletului chiar și al omului civilizat și se trezește în el când în centrul Africii vine în contact cu negrii dați fără nici o rezervă în stăpânirea lui. Acest contract le caracterizează pe toate celelalte. Încât privește înșelarea țăranilor prin cuvintele radicale de colectiv, solidar etc., apoi acestea sunt doar și mai tipice. Cu vremea numai sistemul s-a perfecționat și contractul a devenit un labirint de atâtea articole, specificări de munci și obligații încât și economistului i-ar trebui multă vreme spre a se dumiri, dar încă țăranului! Țăranii pun o cruce, dacă nu pune altul pentru ei, și rămân învoiți pe vecie, învoiți, cum zic culegătorii noștri, „așa după cum cred ei de cuviință”. S-ar părea că d-nii Tănăsescu și Grigorescu trăiesc în altă țară, nu în țara românească. Ceea ce trebuie să ne mire cu drept cuvânt e că, având la dispoziție legea din 1866, care în fond restabilește de bună seamă iobăgia, proprietarii și statul au simțit nevoia de-a mai înăspri acea lege până într-atât ca să nu rămână îndoială nici pentru un copil că avem de-a face cu o iobăgie deghizată. Se vede că țăranului român prea îi intrase în cap și în inimă libertatea din iobăgie, prea se încrezuse într-însa și, cu toată îndemnarea dulce prin dorobanți, a înțeles — ca mic proprietar — să-și muncească înainte de toate propriul său pământ, iară ca muncitor să se tocmească unde i-ar veni mai bine. Ce te faci dar cu această „îndărătnicie” — vorba legiuitorului —, o îndărătnicie generală a unui popor întreg? Un singur lucru rămânea de făcut: împotriva minorului să se mobilizeze armata și cu forța armată să fie târât în vechea iobăgie. Aceasta o face legea de la 18/2. Legea de la 1872, care în analele legislației muncii va rămâne pe veci celebră — tristă și urâtă celebritate —, pregătindu-se să dea ultima lovitură iobagului liberat, îl ia, chipurile, sub protecția ei. Astfel, un articol din lege sună așa: „Consiliul comunal este în drept sa refuze legalizarea unui act de tocmeală pe dată ce munca pentru care se învoiește un locuitor e mai mare decât ceea ce ar putea lucra el și familia lui”. Va să zică, țăranul și cu familia lui trebuie să lucreze boierului numai atâta cât pot, cât încape în pielea lor, iară cât nu pot nu trebuie să lucreze, că nu permite legea. Nu-i vorbă, acest articol mai are și alt sens, în adevăr protector pentru țăran, căci, angajându-se peste măsura puterii sale, țăranul rămâne veșnic dator boierului și astfel veșnic învoit. Dar cine judecă dacă învoiala e sau nu peste măsură? Primarul, adică boierul. Asta e una la mână. Și, afară de asta, nu există oare destule mijloace piezișe pentru a preface pe minor într-un învoit pe vecie? Așa e, spre pildă, arvuna de un pol, care, nu se știe cum, până la primăvară se preface în doi. Dar mai caracteristic decât toate e felul sancțiunii care se dă articolelor care privesc și chipurile susțin interesele țăranilor. Pe când un primar, care ar legaliza tocmeala unui locuitor străin de comuna sa, e supus pedepsii și amenințat de procese ruinătoare, când e vorba însă de proteguit interesele sătenilor, legiuitorul, cum vedem în articolul de mai sus, zice dulce și frumos: „Consiliul comunal este în drept să refuze legalizarea”. Prin urmare, dacă vrea, refuză, iară dacă nu, legalizează; depinde de el și de proprietarul și arendașul respectiv. Cum vedem, legiuitorul, om vesel, face și comicării pe socoteala țăranilor. par mai elocvent e faptul că până și acest articol „protector” — așa anodin și ridicol cum e — le-a părut incomod proprietarilor, arendașilor și statului. Și de aceea, prin legea de la 1882, spre marea amărăciune a d-lor Tănăsescu și Grigorescu, a fost abrogat. Se înțelege că statul, de vreme ce a introdus articolul protector de mai sus și câteva similare pentru săteni, trebuia să facă ceva și pentru proprietari, arendași și pentru sine însuși, pentru că, după cum se știe, statul îndreptățește deopotrivă toate clasele sociale și nu poate să fie pentru unii mumă, iară pentru alții ciumă. Și legiuitorul face câte ceva și pentru ei. Și anume. Mai întâi întărește fixarea de pământ prin următorul articol: „Sunt de drept nule, îndată ce ar aduce vătămare unei a treia persoane, învoielile ce s-au făcut cu locuitorii din comune străine fără să fie prezentat certificatul prevăzut la art. 2”. După aceasta, legiuitorul de la 1872 strecoară următorul articol blând și nevinovat: „În caz când, după îndemnul și execuțiunea consiliului comunal, locuitorii vor arăta îndărătnicire sau vor dosi din comună, consiliul îndată va cere de la subprefectura locală a-i trimite ajutor de dorobanți necesari în executarea locuitorilor îndărătnici sau fugari în contul vinovatului”. Articolul acesta barem are avantajul că descoperă adevăratele raporturi de producție fără perdea și fără rușine. Aici e vorba pe șleau de locuitorii care dosesc de la stăpânii lor, de fugarii ce trebuie aduși cu sila, de armata care era mobilizată spre acest sfârșit. Aici și d-nii Tănăsescu și Grigorescu au înțeles că legea de la 1872 a reînviat vechea iobăgie, munca sub bici ș.a.m.d., „o adevărată robie”[4]. De fapt este aci mai mult decât întoarcerea la iobăgie, căci este pur și simplu întronarea unui regim sclavagist. Dar în curând d-nii Tănăsescu și Grigorescu se consolează cu asta, că legea de la 1882 iară a desființat robia și a introdus deplina libertate a tranzacțiilor. Aceia care ar dori să se lămurească mai bine asupra rezultatelor faimoasei legi de la 1872 să citească Românul de pe vremuri. Acolo vor vedea cum pe câmpiile țării sătenii erau cărați rânduri-rânduri, ba legați cot la cot și duși de dorobanți, ba legați cu lanțul de gât și duși de călărași. Nu erau tâlhari sau ucigași aceștia, ci țărănimea română târâtă în iobăgie, din care, în naivitatea ei, se credea scăpată. Acolo, în Românul, vor vedea cum muncitorii erau închiși noaptea în hambare speciale și păziți cu strajă ca să nu fugă și alte frumuseți de acestea. Și vor mai vedea cum C. A. Rosetti, acest suflet nobil și mare, era uluit și zăpăcit de toate aceste grozăvii. El credea doară atât de sincer că erau destule instituții occidentale ca să prefacă țara într-o țară civilizată, occidentală; și, totuși, vedea libertatea — și țăranii duși în lanțuri la muncă; egalitatea — și lucrătorii închiși în hambare ca să nu fugă de la lucru; fraternitatea — și românul lucrând sub biciul logofătului și dorobanțului. Da, puterile elementare economice sunt ceva mai tari decât formulele umanitare[5]. Și pe când Rosetti acuza pe foștii săi prieteni de luptă, aceștia se puneau vârtos pe lucru pentru organizarea acestui unicum social: un stat bazat pe iobăgia de fapt, având instituțiile cele mai liberalo-burgheze. Afară de execuția cu armata au mai contribuit la , consolidarea semiiobăgiei și contractele colective solidare. După cum s-a văzut și din exemplul citat mai sus, prin aceste contracte toți erau răspunzători pentru fiecare în parte, și dacă unul nu se ținea de așa-numita învoială liberă și — vorba legii — dosea din comună, atunci răspundeau cei rămași pentru fugar. Prin acest sistem se vârau spionajul și vrajba printre contractanți, toți se păzeau unul pe altul ca să nu „dosească”. Zece ani a trăit țărănimea sub această lege excepțională, sub această mică stare de asediu, cum s-ar numi în Rusia; zece ani țăranul a fost târât de dorobanț sau călăraș, legat cot la cot, închis în hambare, bătut, torturat; zece ani a suferit el acest regim liberal, părintesc, până când s-a convins, în sfârșit, că liberarea lui din iobăgie era un cuvânt deșert, că în fond el era și trebuia să rămână iobag, că sforțările de a se libera efectiv erau și rămâneau zadarnice. Și când s-a convins de toate acestea, smerit și-a făcut cruce, și-a zis că așa vrea Dumnezeu, așa i-a fost scris și... s-a supus inevitabilului. Și atunci, bineînțeles, mica stare de asediu a devenit de prisos și legea din 1882 a desființat-o. Nu-i vorbă, pentru abolirea execuțiunii brutale prin armată pledau și alte motive, pe care le și invocă legiuitorul de atunci. Astfel, cum zice el, forțele productive ale țării, după legea de la 1872, nu numai că n-au crescut, dar încă au scăzut, țăranul a sărăcit, raporturile dintre țărani și proprietari au devenit mai încărcate ca oricând. Se înțelege, munca de sub bici, munca robului e mai puțin productivă decât a omului liber; se înțelege, sărăcirea și degenerarea țăranului — a unicului factor de producție într-o țară agrară — și a instrumentelor lui de muncă — a vitelor lui — amenințau cu ruină și țara și chiar pe marii proprietari ca clasă. Dar aceste lucruri mai adânci puteau să le vadă și să le priceapă oameni ca d-l P. P. Carp; clasa noastră dominantă agrară însă nu s-a sinchisit niciodată de interesele ei permanente de clasă și nici de ale statului, ci numai de interesele ei imediate. De aceea nici n-ar fi fost posibilă abolirea micii stări de asediu a legii de la 72 dacă practicește ea n-ar fi devenit de prisos. Dar țăranul se supusese inevitabilului și de acuma era suficientă legea tocmelilor de la '66, cu .feluritele adaose ulterioare, cu dulcea îndemnare la muncă prin primar și dorobanț, cu lipirea de pământ prin certificat, care de fapt îi făcea imposibilă munca în altă parte decât pe moșia de care era legat. De acuma înainte era suficient contractul agricol, încurcat și de neînțeles, pe care țăranul punea crucea fără să știe ce conține, contract care nu este altceva decât confirmarea vechilor servituți într-o formă contractuală și care-l robea pe ani; de acuma erau suficiente toate aceste condiții prin care s-a reintrodus iobăgia veche și deci mica stare de asediu se putea desființa, mai ales că era prea jenantă, prea scotea la iveală dăinuirea vechei iobăgii, înăsprită încă prin întreaga forță armată a organizației moderne a statului. Nu-i vorbă, desființarea aceasta s-a făcut numai de formă, căci de fapt „îndemnarea” prin primar și dorobanț, prevăzută în legea de la 66, înseamnă în practică aproape același lucru ca și execuția silită armată. În cartea sa România agricolă, d-l dr. George Maior, unul din cei mai buni cunoscători ai vieții noastre agricole, ne dă următorul tablou sugestiv: „Dacă întâlnești oameni în drumul tău, te îngrozești de aspectul lor — cu fețele leșinate de foame, cu hainele lor rupte și murdare, cu vitele leșinate ca și ei —, iară pândarii, vătafii și ispravnicii, stând în jurul lor, înarmați până la dinți — cu puști, revolvere, cu iatagane și hangiare la brâu —, încurajându-i și ținându-i la muncă și dreptate” (p. 43). Acestea erau relațiile în 1895, când e tipărită cartea d-lui Maior, va să zică 13 ani după ce legea din 1882 desființase în aparență execuția silită armată. Dar, afară de asta, tot restul acelei legi din '82, ca și toate legile agricole ulterioare, ca și toate legile și regulamentele pentru regularea relațiilor între țărani și stăpâni, toate consfințesc și consolidează relațiile de producție iobăgiste cele vechi. * Sistemul neoiobăgiei care s-a stabilit de la 1866 încoace a pus pe țăran, ca material exploatabil, la discreția absolută a proprietarului și arendașului, a permis și a făcut posibilă și rentabilă o exploatare a țăranului mult mai intensivă și mai exagerată decât o permitea Regulamentul organic. Mulți, mai ales dintre stăpânii noi, logofeții și cârciumarii și țăranii îmbogățiți, prefăcuți în mari proprietari și arendași, folosindu-se ide aceste condiții extraordinar de lesnicioase de a stoarce ad-libitum pe țăran, au început să împingă exploatarea, după cum am văzut, până la niște proporții absolut odioase, care amenințau însăși existența poporului ca atare. Dânșii au uitat cu desăvârșire că mai e nevoie și altă dată de țăran. De aceea statul, deși reprezentant al intereselor marii proprietăți — dar ai intereselor ei mai permanente —, statul, chiar în interesul bine priceput al sistemului neoiobăgist, a trebuit să ia măsuri împotriva abuzurilor strigătoare de exploatare a țăranului. De aici legislația de ocrotire, care formează partea a doua, al doilea caracter al legilor de tocmeli agricole și care instituie o serie de măsuri de proteguire a țăranului împotriva unei exploatări prea din cale-afară odioase. Această a doua parte, deși menită nu să distrugă, ci mai curând să consolideze sistemul, ar fi fost, totuși, încâtva de folos țărănimii dacă măsurile prescrise ar fi devenit realitate. Dar tocmai asta n-a fost posibil, din cauza faimoasei noastre neaplicări a legilor, care rezultă din însăși fictivitatea stării noastre legale. Cauza acestei fictivități o vom vedea mai jos, dar că legile folositoare țăranilor nu se aplică deloc, ăsta e un adevăr pe care absolut nimeni nu-l mai pune la îndoială. 0 știu și d-nii Tănăsescu și Grigorescu, care se entuziasmează de bunele intenții ale legiuitorului nostru, dar sunt nevoiți să constate cu melancolie că toate intențiile bune rămân absolut platonice. „Am făcut — zic ei — o vorbire generală asupra legii tocmelilor agricole și am văzut că în general legea cuprinde dispoziții bune, dar nu se păzesc. Aplicarea cu strictețe a dispozițiilor ei ar face ca tocmelile agricole sa nu mai fie așa împovărătoare pentru țărani. Legea tocmelilor agricole, care a avut de scop să moralizeze și pe țăran și pe arendaș, punând ordine în diferite învoieli, rămâne fără nici un efect aproape în toată țara, și aceasta din cauză că ea se eludează în mai toate dispozițiile ei, iară sancțiunile ce ea prevede nu au nici un efect, pentru că nu sunt reale”[6]. Se înțelege că d-nii Tănăsescu și Grigorescu, ca tot românul, au și o soluție împotriva acestui rău imens și profund care se cheamă nerealizarea legilor, și anume: în locul primarului, cu supravegherea executării să fie însărcinat inspectorul comunal. Pur și simplu. Un fost prefect, care în această calitate a putut să se convingă de visu de aplicabilitatea legilor în țară la noi, a scris un foarte interesant articol într-un. ziar din Galați, Votul universal, asupra acestui subiect. În legile existente, zicea autorul (articolul a apărut înainte de 1907) sunt multe dispoziții proteguitoare, care, cinstit aplicate, ar fi de un mare folos pentru țărănime; din nenorocire însă, continua d-sa, acea parte a legii care e împotriva țăranului se aplică strașnic, iară aceea care e în favoarea lui nu se aplică deloc[7]. După multele și nenumăratele discuții, anchete, acte tipărite în urma răscoalelor din '907, constatarea Votului universal a devenit o banalitate. Or, aceasta înseamnă că, din două părți esențiale .care constituie legile ce regulează relațiile dintre țărani și stăpâni, partea aceea care întărește sistemul în vigoare — vechile relații iobăgiste — se aplică cu cea mai mare strășnicie, iară aceea care caută să mai înfrâneze revoltătoarele abuzuri ale sistemului de relații iobăgiste nu se aplică deloc. Ne-am oprit atât de mult asupra legilor de tocmeli agricole pentru că din analiza lor se degajează mai cu ușurință acest fapt de o mare importanță— și care dominează aproape întreaga noastră viață economico-socială de la țară, că în relațiile noastre economico-sociale după 1864 — ca și până atunci, domnesc deopotrivă relații în fond iobăgiste. Acesta este un adevăr de imensă importanță, numai priceperea lui adâncită dă putința de a înțelege problema noastră agrară în toată întinderea ei, ca și soluția ce ea comportă. Știu că această afirmare a mea va stârni foarte multe contraziceri, pentru că e o axiomă socială îndeobște admisă că la 1864 au fost eliberați iobagii și de atunci încoace s-au stabilit relații noi în țara noastră, s-au stabilit proprietatea quiritară, libertatea muncii, deci relații economice liberalo-burgheze ca și în Occident. Aceasta se admite de obicei. Încolo, se înțelege, opiniile diferă foarte mult. Pentru reprezentanții intereselor marii proprietăți, liberarea iobagilor de la 1864 și împroprietărirea lor au rezolvat problema odată pentru totdeauna. Democrații și poporaniștii noștri văd foarte bine și o spun că împroprietărirea de la 1864 a fost înșelătoare, că țăranul a fost pus să plătească pământul care-i aparținea de drept și că în schimb i s-a dat pământ și puțin și prost, că exploatarea lui e acum mai neomenoasă chiar decât în timpul iobăgiei, toate acestea le văd și pricep bine democrații și poporaniștii noștri. Dar ei sunt tot atât de convinși că iobăgia noastră, afară de oarecare vestigii, s-a desființat la 1864 și că de atunci avem relații de producție economico-burgheze. Și pe acest fel de a pricepe lucrurile se întemeiază și felul lor de a înțelege problema agrară și, cum vom vedea mai jos, remediile ce propun, soluțiile ce dau pentru rezolvarea problemei. E straniu în cel mai înalt grad cum afirmațiile de natură economico-socială, dictate de interesele de clasă dominantă, devin — pentru zeci de ani — axiome politice și economico-sociale chiar și pentru cei care în fond sunt împotriva intereselor acestor clase dominante. Când citești remarcabila operă a d-lui Radu Rosetti Pentru ce s-au răsculat țăranii și vezi cum relațiile de producție de acuma au rămas aceleași ca și până la 1864, dar absolut aceleași în fond și în formă. aceleași până și în abuzurile lor — cum sunt măsurarea cu prăjina falsă, globirea vitelor, închiderea drumurilor, adăpătoarelor etc. —, te întrebi cu mirare: cum a putut să subziste aproape o jumătate de veac această adevărată erezie că 1864 înseamnă dezrobirea muncii țărănești și o eră cu totul nouă, era de relații de muncă liberă în raporturile noastre agrare? Se va obiecta, desigur, că, deși în mare parte relațiile de producție după 1864 au rămas în adevăr cele de mai înainte, este însă și o deosebire importantă, rezultată din desființarea boierescului în Moldova, a clăcii în Muntenia și a relațiilor juridice servagiste care le comportă[8]; și, daca totuși exploatarea țăranului și mizeria lui au rămas aceleași ori au fost chiar mărite, aceasta încă n-ar dovedi nimic, pentru că ceea ce deosebește epoca feudală de epoca burgheză este tocmai faptul muncii silite de o parte și al muncii libere de alta, iară nu gradul atârnării economice sau exploatării. Se înțelege că așa e. Se înțelege că, spre pildă, dacă țăranii noștri ar fi fost liberați de boieresc și clacă nu numai cu pământ puțin și prost, dar chiar fără o fărâmă de pământ, atunci atârnarea lor economică și poate și mizeria lor puteau să fie și mai mari decât înainte și totuși ei ar fi fost în adevăr liberați, întrucât munca lor ar fi devenit marfă, întrucât ei ar fi devenit stăpâni absoluți pe munca lor, liberi s-o vândă când, cui și cum ar fi vrut, pe baza legii cererii și ofertei, pe baza liberei concurențe. Atunci ei ar fi devenit în adevăr cetățeni liberi, ale căror relații cu toți concetățenii lor ar fi fost regulate de noua lege liberalo-burgheză, de Codul lui Napoleon; atunci legea din 1864 ar fi însemnat în adevăr un hotar despărțitor între două epoci istorice deosebite și s-ar fi putut vorbi de munca liberă, de o eră nouă — nu-i vorbă și atunci destul de tristă și mizerabilă — în relațiile agrare. Dar oare așa s-a întâmplat? Am văzut îndeajuns că nu. Pe hârtie, legea de la 1864 liberează pe iobag, îl face proprietar quiritar, îi declară munca liberă și îl supune în toate relațiile cu toți concetățenii — deci și în relațiile de muncă cu boierii și arendașii — legilor comune ale țării, Constituției liberalo-burgheze și Codului Napoleon. Decât, după această liberare pe hârtie, reîncepe iobăgia de fapt. Mai întâi legea îi mărginește drepturile de proprietate, distruge chiar însăși noțiunea de proprietate quiritară. Ce fel de proprietar quiritar e acela care n-are dreptul să vândă, să ipotecheze, să dispună de proprietatea sa? Pe urmă se introduc de fapt relațiile cele vechi de producție, cu toate dijmele, rușfeturile, servituțile diferite, adică niște raporturi economice care poartă în sine în mod logic și necesar relații de muncă silită și care produc și relațiile juridice cutumiare (nu cele scrise) corespunzătoare, adică iobăgiste. Și atunci ce mai rămâne din toată această liberare? Rămâne încă un fapt foarte important, măcar pe hârtie dacă nu în realitate, și anume Constituția, legea comună, Codul lui Napoleon, care regulează relațiile dintre toți cetățenii, deci și dintre țărani și boieri. Și, iată, vine o lege, o lege excepțională, poreclită legea de protecție a muncii, de protecție a minorului — legea tocmelilor agricole, care declară abrogate și Constituția, și toate legile liberale, și Codul lui Napoleon, le declară nule și neavenite întru cât privește relațiile economice dintre țărani și proprietari și arendași. Și această lege excepțională nu e făcută pentru câteva luni, ca toate legile de excepție — deși la început s-a pretextat că e menită să funcționeze un timp scurt până se vor deprinde țăranii cu noua stare de lucruri —, nu, ea durează de 45 de ani, cu tendința bine lămurită de a fi socotită ca o lege definitivă și veșnică. ȘI atunci te întrebi încă o dată plin de mirare și stupefacție: ce-a mai rămas din așa-numita liberare? E o părere și o iluzie și atâta tot. Desființarea boierescului și clăcii? Dar în locul lor au fost introduse obligații și greutăți iobăgiste mult mai mari și nu de fapt numai, ci consacrate prin legi care ordonă până și execuția silită prin armată. Se înțelege că prin desființarea boierescului și clăcii se face în adevăr o deosebire între iobăgia veche și cea nouă, dar sigur e că asta din urmă tot iobăgie a rămas, neoiobăgie cum vom vedea, dar tot iobăgie. * Dacă clasa țărănească n-a fost liberată din iobăgie sau a căzut în neoiobăgie, dacă ea a fost înșelată la împroprietărire și încă și bruma de proprietate ce i s-a dat a fost știrbită și mărginită prin inalienabilitate, este însă o altă clasă importantă care prin legea de la 1864 a fost în adevăr împroprietărită din gros, a devenit proprietară quiritară, a devenit liberă și independentă, scăpând de toate obligațiile și servituțile erei noastre iobăgiste și trăgând imense foloase din această împroprietărire și liberare. Această clasă e a boierilor, a marilor proprietari. După cum a dovedit atât de luminos d-l Radu Rosetti, țăranii au avut întotdeauna dreptul de proprietate asupra pământului lucrat de ei. în orice caz, era un lung și interminabil proces în această privință între ei și boieri, un proces pendinte. Legea de la 1864 a curmat scurt acest proces declarând pe marii proprietari stăpâni asupra întregului pământ al țării, afară de al statului, de cel de mână moartă și de cel răzeșesc. Pământul ce s-a dat apoi țăranilor, aceștia l-au plătit boierilor ca unor proprietari. Astfel, dar, legea de la 1864 a împroprietărit pe proprietarii mari cu aproape tot pământul țârii. Cred că pentru o țară mică cum e a noastră o astfel de împroprietărire e destul de frumoasă. Dar legea le-a făcut mai mult. După ce i-a proclamat stăpâni absoluți, proprietari, quiritari, i-a scăpat și de toate servituțile iobăgiei. în adevăr, iobăgia — mai ales una mitijată cum a fost cea dinainte de 64 — nu este o robie, un sclavaj; dacă ea presupune servituți de ale țăranilor .către boier, apoi are drept corolar anume servituți și obligații de ale boierului către țăran. Astfel, dacă țăranii datorau boierilor boierescul și claca, în schimb boierii erau datori să dea țăranului pământul de muncă, obligație de care căutau tot mai mult să scape, dar care a rămas neclintită până la 1864. Pe urmă boierii aveau obligația să dea pământ fiilor de țărani când se însurau. Aceste servituți, atât de neplăcute marii proprietăți, au fost desființate de legea dm 1864, și marea proprietate a devenit în adevăr quiritară, liberă și independentă. Ea a devenit absolut liberă, mai liberă chiar decât în Occident, pentru că, spre pildă, în Germania sau în Englitera e stingherită încă de felurite rămășițe de feudalism, pe când la noi e absolut liberă, poate fi vândută, revândută, a devenit o marfă liberă, un capital liber — sub forma lui liberalo-burgheză —, a devenit în unele privințe un capital mai caracteristic și mai pur burghez decât în Occident. Iată deci în ce parte legea de la 1864 a realizat împroprietărirea adevărată, libertatea în toate formele ei, în forma capitalist-occidentală pură. Dar în fața acestei forme occidentalo-capitaliste, în fața capitalului marii proprietăți, nu stă o formă capitalistă de muncă corespunzătoare, munca liberă salariată, ca în Englitera sau Belgia, de pildă, ci munca în fond iobăgistă, sub formă de așa-numita muncă învoită, munca silită. În felul acesta noi avem un regim economic agrar dublu, un regim extraordinar: pe de o parte capitalist, pe de alta iobăgist, un regim capitalisto-iobăgist, adică un regim ridicol, absurd, odios, care fatal duce la cele mai dezastruoase consecințe economice, morale și politico-sociale, un regim monstruos, care, dacă poate să existe de o jumătate de veac, se datorește numai faptului că prezintă avantaje extraordinare pentru clasa noastră economicește dominantă. În adevăr, orice regim economic, chiar pentru clasa dominantă, alături cu anumite avantaje reprezintă și neajunsurile corespunzătoare, acestea fiind un corolar al celor dintâi. Așa, spre pildă, regimul iobăgist, pentru clasa dominantă economicește — boierimea —, a avut marele și dulcele avantaj al muncii robite, silite, dar și un dezavantaj corespunzător: anume obligațiile și servituțile către țărani. Tot așa în regimul capitalisto-burghez occidental, în forma lui clasică, clasa capitalistă are un mare avantaj: capitalul e absolut liber, exploatarea capitalistă e absolut liberă față de muncă, n-are nici o obligație față de ea; în schimb are un dezavantaj corespunzător: că munca e de asemenea liberă și capitalul trebuie să trateze cu ea, în formă cel puțin, de la egal la egal. Regimul nostru dublu însă, capitalisto-iobăgist, are din iobăgie dulcele avantaj al muncii silite (adică așa-zise învoite), fără dezavantajul vreunei obligații, servituți fața de ea, și are din regimul capitalist absoluta libertate de exploatare a muncii, fără să îndure dezavantajul unei munci libere. în schimb, clasa muncitoare, țărănească, în acest dublu regim are din iobăgie dezavantajul muncii silite, fără să aibă avantajele obligațiilor boierești țață de ea, iară din regimul capitalist are dezavantajul unei libertăți nețărmurite de exploatare, fără să aibă avantajul unei adevărate libertăți a muncii. Se înțelege că toate manifestările și rezultatele unui astfel de regim economic hibrid și absurd nu pot fi decât anormale și absurde, ca și el însuși. Așa, spre pildă, să luăm faptul social de o importanță așa de mare cum e intervenția statului în raporturile dintre stăpâni și muncitori. Sub regimul capitalist, această intervenție a statului servește în adevăr la protecția muncitorului, micșorează exploatarea muncii și știrbește, reduce, mărginește libertatea nemărginită de exploatare a stăpânului; sub regimul neoiobag (iobăgisto-capitalist), creându-se necesarmente o stare latentă de ilegalitate, de neaplicabilitate a legilor (de ce, vom vedea clar mai jos), intervenția aceasta sau nu servește absolut la nimic întrucât e vorba de protecția țărănimii, sau, mărind regimul de ilegalitate, mai mărește încă libertatea nemărginită de exploatare a stăpânului. Aceasta o vom vedea mai departe. Cu alte cuvinte, prin acest dublu regim capitalisto-iobăgist, clasa noastră economicește dominantă a reușit-să realizeze toate avantajele amânduror regimurilor pentru dânsa și toate dezavantajele amânduror regimurilor pentru țărani. Prin acest sistem, clasa noastră dominantă a reușit să realizeze ceva unic pentru ea, un regim de roze fără spini, iară spinii, numai spinii, au rămas țăranilor: împletiți în cununi dese, de o jumătate de veac ei sângerează fruntea țărănimii române. * Acest regim dublu se arată în toată frumusețea lui mai clar chiar și mai izbitor în Moldova decât în Muntenia. Mulțumită influenței Poloniei, dezvoltată relativ capitalicește, și faptului că proprietarii mari au început încă din timpul iobăgiei să lucreze o parte din pământ pe socoteala lor proprie, mulțumită de asemenea stabilirii mai de demult în Moldova a industriei spirtului, o industrie strâns legată de agricultură, relațiile dintre boieri și țărani au devenit încă din timpul iobăgiei în parte bănești. După liberarea iobagilor și clăcașilor, raporturile dintre proprietari și arendași, de o parte, și țărani, de alta, au luat în Moldova o formă de relații în bani, astfel că un străin, necunoscând țara și judecând după aparențe, ar socoti aceste relații asemănătoare celor capitaliste din Occident. Țăranul ia pământ de la boier sau arendaș nu în dijmă, ci în arendă pe bani (îl cumpără „pe un an”, cum se zice în Moldova). De asemenea și munca țăranului pentru boier se face tot pe bani, plătindu-i-se cu bucata, dacă putem zice așa: atâta pe prăjina de seceră, de arat, de prășit, și de multe ori țăranul lucrează cu instrumentele lui, cu vitele lui. Această formă de relații de producție e asemănătoare aceleia din industria capitalistă: a muncii cu bucata și a muncii la domiciliu. Acestea sunt, cum se știe, cele mai detestabile forme de exploatare capitalistă, și proletariatul din țările burgheze luptă cu toată energia pentru desființarea și înlocuirea lor prin lucrul cu ziua, prin salariatul franc. Dar, oricât de detestabilă ar fi forma aceasta bănească de relații de producție și exploatare, ea e totuși o formă capitalisto-burgheză. Odată însă forma aceasta capitalistă stabilită, începe încărcarea ei cu un fond iobăgist. Mai întâi intervine categoria învoielii, învoială de cu iarnă, când, după vorba țăranilor din Bălteni citată mai departe, „când muream de foame... și eram forțați de ger și de foame să ne învoim cu 20 de bani pe zi”. Pe urmă intervin întreaga legislație a muncii agrare și toate raporturile sociale iobăgiste izvorâte din aceasta și din relațiile economico-agrare, intervin munca silită, legarea de pământ, pe care le-am văzut mai sus. Pe urmă intervine contractul agricol, căruia legislația muncii agrare, de care am mai vorbit, i-a dat o mare extindere, l-a consfințit și l-a întărit, contractul agricol cu toate nenumăratele lui clauze, specificări, subînțelesuri și curse nenumărate — arma teribilă de aservire iobăgistă a țăranului. Mai departe. Țăranul ia pământ de la proprietar sau arendaș nu în dijmă, ca în Muntenia, d în arendă anuală pe bani. Dar pe urmă, în contract, în acești bani pentru pământ sunt exprimate și specificate felurite munci pe care trebuie să le facă țăranul: atâtea zile de muncă cu brațele, atâtea zile de cărat, atâtea de prășit, secerat, servituți în natură. Servituțile iobăgiste în schimbul pământului luat de țăran rămân deci, atât numai că sunt exprimate în bani, relațiile de producție iobăgiste sunt îmbrăcate într-o haină bănească, capitalistă. Neoiobăgia deci, adică amestecul de formă capitalistă și de fond iobăgist, e și mai caracteristică în Moldova decât în Muntenia, unde prin învoielile în dijmă subzistă încă nu numai fondul, dar în parte și forma iobăgistă. Proprietarii, deci și arendașii din Moldova au folosul celei mai detestabile forme de exploatare capitalistă – lucrul cu bucata — plus folosul ce rezultă din aservirea iobăgistă a țăranului; de aci se înțelege ușor de ce țăranul moldovean e și mai mizer ca cel muntean, care prin învoiala cu dijma are totuși unele neînsemnate avantaje din vremurile iobăgiei sans phrases. Dacă forma capitalistă, bănească a relațiilor agrare din Moldova își arată partea ei pur negativă față de țărănime întrucât privește exploatarea ei, aceeași formă capitalistă bănească își arată însă partea ei pozitivă față cu agricultura țării. Forma aceasta bănească face ca, din toată țara, tot prin unele părți din Moldova să fie o agricultură relativ mai omenească. Am zis — și aceasta se pricepe dealtfel și apriori — ca un astfel de regim economic trebuie fatal să dea rezultate economico-materiale, morale și politico-sociale absurde și nenorocite. La cercetarea acestora trecem acuma. ---- [1] Printre mijloacele de a îndemna — foarte numeroase și foarte variate — era și acesta: când țăranul fugea departe, de unde feciorii boierești și vătășeii nu-l puteau aduce pe sus, atunci îi maltratau nevasta până când omul era silit să se întoarcă (vezi R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii, p. 451). Torturarea nevestei în scopul de a aduce la lucru pe bărbatul ei nu e numai desființarea totală a legii și a relațiilor legale, dar e o desfășurare de cruzime, care poate să-și găsească egalul doar în cruzimile care au întovărășit robia negrilor din America. Și la maltratarea femeii se mai adaugă, implicit, și alt mijloc, de asemenea relevat de d-l Rosetti: acela că speriau copiii. De aceea, de multe ori, odată cu plecarea țăranului pleca și toată familia lui. Dar și atunci se găsea soluția: „dacă nu găsea pe nimeni acasă și n-avea pe cine să bată, strica ce găsea: străchini, scaune, și apoi pleca după om. Oamenii astfel executați erau duși de feciorii boierești pe lanul proprietarului sau arendașului și acolo, sub soarele arzător, cu usturimea biciului vie pe spinarea lor, prășeau în tăcere, blestemând în inimă ceasul în care se născuse, blestemând pe acei care-i sileau să-și lase popușoii, hrana familiei pe anul viitor, să se piardă în buruieni. Și asemenea lucruri se petreceau în fiecare an, ce zic, aproape în fiecare zi pe vremea prașilei, pe sute de moșii din Moldova, apoi, deși pe o scară mai mică, se mai repetau și în vremea secerei” (id., p. 452). [2] R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii, p. 274. [3] Aceste exemple au fost citate și în parlament de Lascăr Catargiu, care le-a garantat autenticitatea (vezi R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii). [4] Înainte de introducerea acestui articol în legea tocmelilor, când rolul de a executa pe „îndărătnici” îl aveau numai vătășeii, care nu puteau să-i aducă de departe, ei recurgeau la un mijloc foarte practic, după cum am văzut: luau la bătaie pe nevasta fugarului și atâta o băteau până când omul se vedea silit să se întoarcă (vezi R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii, p. 451). [5] D-l Sebastian Moruzi, într-un articol publicat în revista Îndrumarea din noiembrie 1908, ne dă documente foarte interesante din arhivele unei primării rurale. E o întreagă corespondență urmată în anul 1873 între proprietara moșiei Vașcani și primăria comunei Ruginoasa. E vorba de oameni care rămăseseră datori proprietarei în 1860 și dânsa cere să fie trecuți în contracte pe anul 1874, deoarece până atunci „uitase” să-i treacă; de oameni plecați la lucru în alte județe care sunt aduși pe sus și siliți să lucreze dublu decât datorează, iară pe urmă mai sunt și reclamați ca să plătească daune; de ajutorul de primar, în unire cu consilierul circumscripției și vătășelul primăriei, delegați de primar „să steie încontinuu pe lan pentru a executa oamenii”. Și, totuși, proprietara, veșnic nemulțumită, declară că se „înspăimântează” când vede că „autoritatea competintă nu există”, că „angajații bat târgurile în zi de lucru și dv. stați cu nepăsare”, „încât — zice ea — mă găsesc înconjurată numai de salariații mei, cum eram cu 15 ani în urmă”. Cum vedeam, ceea ce e mai caracteristic din toate documentele astea este că în 1873, după legile protectoare, proprie-tara vorbește cu groază de starea de lucruri care a fost cu 15 ani înainte, când legile protectoare nu existau și dânsa era „înconjurată numai de salariații ei”. [6] Tocmelile agricole sub diferite legiuiri de Const. Tănăsescu și Șt. Grigorescu, București, 1906, p. 195. [7] D-l Seb. Moruzi, care de asemenea a fost prefect în diferite rânduri și în diferite județe, spune același lucru: „E de observat totodată că toate părțile legii tocmelilor agricole rare vin în avantajul locuitorilor sunt căzute în desuetudine” (Seb. Moruzi, citat de d-l Bibicescu, În chestiunea agrară, p. 74). [8] Vom vedea mai jos cum regimul ilegalității, rezultat al noii întocmiri, compensează cu prisosință, pentru regimul nostru semiobag, neajunsul desființării formelor juridice ale iobăgiei. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] etnwr0yrcvmsj8jowdf5d7k2zkimmnh 151192 151191 2026-08-03T22:38:22Z TiberiuFr25 11409 151192 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[../2. Liberarea și împroprietărirea țăranilor|II. Liberarea și împroprietărirea țăranilor]] | următor = [[../4. Rezultatele economice ale neoiobăgiei|IV. Rezultatele economice ale neoiobăgiei]] | titlu = Neoiobăgia | an = 1910 | secțiune = III. În neoiobăgie | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} {{Aspect implicit|Aspect 2}} Anii 1864—1866 au fost luna de miere a liberalismului ideolog al celor de la '48. Constituția politică belgiană, una din cele mai liberale din Europa, a fost introdusă în țările românești. Câte speranțe frumoase — și în scurtă vreme cât de crud înșelate! Chiar de la început s-a văzut că nu merge, că nu merge deloc. S-a arătat, după cum ar fi fost ușor de prevăzut, că mașina e schiloadă, că nu poate funcționa, că pe bazele economice și politico-sociale întocmite producția nu poate înainta, că se periclitează multe și puternice interese. Țăranul, declarat liber, stăpân pe persoana sa, pe proprietatea și munca sa, a înțeles să uzeze de această libertate spre a-și munci înainte de toate propriul său pământ, așa de neîndestulător și de așa proastă calitate, ca să scoată de acolo satisfacerea neînsemnatelor sale nevoi. Numai întru cât îi rămânea vreme de prisos înțelegea să se mai angajeze și la alții, și asta pe ales, unde și cum i-ar fi convenit mai bine. Marii proprietari și statul riscau să întâmpine cele mai formidabile greutăți în cultivarea moșiilor. Măsurile indirecte de constrângere pentru a sili pe țăran la muncă nu erau încă bine statornicite și desfășurate; contractul agricol. în toată frumusețea lui și în toate culorile lui schimbătoare, nu apăruse încă: ne aflam doar la începutul acestui regim economic. Arvuna de un pol dată de cu iarnă ca să asigure o muncă de doi poli la vară s-a impus de la primii pași, pentru că țăranul, deși nu ieșise încă bine din gospodăria naturală, avea nevoie de bani pentru biruri, pentru ratele răscumpărării clăcii și pentru alte nevoi. Dar țăranul lua arvuna și la primăvară se ducea să-și lucreze pământul său, chit că pentru arvună [o] să lucreze în timpul ce-i va prisosi; ori se ducea să lucreze unde găsea mai convenabil, chit ca arvuna s-o plătească în bani cu procente. Cum puteai să-l aduci cu sila la muncă pe el, om liber? Să-i faci proces și să-l condamni la daune? Dar chiar câștigarea procesului ar fi fost o slabă mângâiere, pentru că un proces durează și până atunci grâul s-ar fi scuturat de zece ori. Condițiile noastre fizice și climaterice cer muncă intensă în timp scurt. Cum să-i ceri țăranului, om liber și stăpân pe munca sa, ca tocmai vremea cea mai urgentă să lucreze lanurile boierești, iar numai în timpul prisosit să-și zgârie și pământul propriu? La acest rezultat nu se putea ajunge pe baza dreptului comun: Codul Napoleon presupune pe lucrător ca vânzător liber al mărfii sale, care este forța sa de a munci. Atunci ce era de făcut? Trebuia un corectiv grabnic, și el a și fost găsit acolo unde trebuia căutat; la stat, în intervenția statului. Numai statul, cu puternica lui organizație, era în stare să readucă pe fostul iobag ca muncitor pe moșiile boierești. Dar țăranul e om liber, egal cu toți ceilalți înaintea legii, stăpân pe munca sa! Dar când oare interesele economice profunde ale claselor dominante s-au oprit în fața unor asemenea fleacuri? Se înțelege, cererea de intervenție era și atunci motivată prin acele argumente fariseice pe care din vremea aceea le auzim mereu. Țăranul e leneș, bețiv, deprins cu biciul, nu pricepe libertatea. nu știe să se folosească de ea. Și mai ales țăranul e ignorant, incult; ăsta e cel mai mare cusur al lui: nu-și pricepe nici propriile interese și astfel pune în primejdie și interesele sale, și pe cele superioare ale statului. Negreșit, dacă țăranul ar fi fost om cult, luminat, ar fi muncit moșiile boierești; dar, așa incult și ignorant, se încăpățâna să-și muncească pământul propriu. Intr-un cuvânt, țăranul e un minor și, ca atare, trebuie supravegheat. Doar nu veți susține ca un copil de zece ani să fie lăsat de capul lui, să fie tratat ca cetățean liber, egal înaintea legii etc. etc. Deci statul trebuia să intervină. Și statul a intervenit și rezultatul acestei intervenții a fost: prima lege de protecție a muncii (!?), prima lege excepțională menită să readucă și să consfințească relațiile de producție iobăgiste pe tărâmul constituționalismului belgian-occidental în țară la noi. Ca să ne dăm seama cam ce înseamnă această primă lege de protecție a muncii, trebuie mai întâi să vedem care sunt caracterele esențiale ale iobăgiei. Acestea sunt mai cu seamă trei. Primul e fixarea locuitorului de pământul proprietarului. Această fixare e un semn distinctiv al iobăgiei, servajului; în rusește ea a dat chiar numele servajului întreg: krepostnicestvo. Și românul știe perfect aceasta când prin fixarea către pământ, prin lipitul pământului, caracterizează cea mai cumplită sărăcie a plugarului: sărac lipit pământului. Al doilea caracter distinctiv al iobăgiei este munca silită, în deosebire de munca liberă din epoca salariatului. Al treilea caracter e felul special al relațiilor de producție și al relațiilor de exploatare dintre stăpâni și lucrători, e forma exploatării. În epoca salariatului, exploatarea e bazată pe bani: stăpânul cumpără forța de muncă a muncitorului și îl pune să reproducă o valoare mai mare decât cea plătită, de aici câștigul stăpânului. În epoca servajului, exploatarea se face în natură, în obligații naturale: dijme, rușfeturi, fel de fel de servituți, obligații de muncă cu palmele, cu carul, fel de fel de tributuri în natură din gospodăria țărănească: ouă, pui, mușchi de porc; iară când există încă industria casnică, pânzeturi etc. Acestea sunt cele trei caractere mai ales esențiale și distinctive ale iobăgiei. Vom vedea îndată cum chiar prima lege de protecție a muncii realizează în bună parte iobăgia și în fond, și în formă. Înainte de toate trebuie observat însă cu tot dinadinsul că prima condiție esențială a servajului — legarea de pământ — a fost realizată întrucâtva chiar prin împroprietărirea de la 1864, și anume prin inalienabilitatea pământului. Având o bucată de pământ inalienabil, vite, plug, țăranul e legat din tată în fiu pe vecie, e lipit satului său; iară pământul lui fiind și insuficient e robit și moșiei proprietărești. Acesta e adevăratul scop și înțelesul adânc al stabilirii inalienabilității pământurilor țărănești. Se înțelege, de formă se dădea altă explicație. Nu mă îndoiesc că mulți au dat-o în toată sinceritatea. Și astăzi încă cei mai mulți cred că inalienabilitatea a fost introdusă ca o măsură de pază împotriva neprevederii și prostiei țăranului, care altfel ar putea să se proletarizeze; și iată o jumătate de veac de când clasele noastre dominante se tem strașnic de proletarizarea țăranului. Bineînțeles că se tem numai din solicitudine. obișnuită dealtfel, pentru interesele lui — săracul de el! —, căci suntem doar frați de aceeași nație. Dar inalienabilitatea a stabilit numai în mod incomplet prima condiție a iobăgiei, pentru că, deși țăranul e în adevăr legat de pământul său, fiul său însă și alți membri ai familiei sale pot merge și aiurea să caute de lucru; ba însuși țăranul, în vremea ce-i rămâne liberă. s-ar putea duce la muncă unde i-ar conveni mai bine. Legea din 1866 remediază acest neajuns grav pentru proprietar și restabilește de-a binelea toate condițiile esențiale ale iobăgiei. Astfel, chiar de la început, articolul 2 sună: „Numai comuna respectivă poate să legalizeze tocmelile locuitorilor de sub jurisdicțiunea sa; ea poate să legalizeze tocmeala și a unui locuitor străin, dar numai când acesta ar înfățișa un certificat din partea comunei în care locuiește doveditor că el este liber de a săvârși asemenea tocmeli”. Sper că e destul de clar sensul grav al acestui articol. Nici un locuitor de acum înainte nu mai poate munci nicăieri în țara românească decât dacă are învoirea autorității comunale de care depinde. Or, autoritatea comunală. după obiceiul pământului, e însuși boierul în persoană. Astfel că locuitorul nu mai poate lucra decât pe moșia boierului, afară de cazul când acesta îi dă voie să lucreze aiurea. Acum legarea de pământ este completă, căci cu învoirea stăpânului putea să lucreze omul oriunde, nu numai pe timpul servajului, dar și când era în robie autentică. Cu împlinirea celui de-al doilea caracter esențial al iobăgiei — munca silită — se însărcinează aceeași lege prin articolul 13 (număr fatal) și articolul 14. Art. 13 sună astfel: „Primarii sunt datori, prin ajutorul consilierilor comunali, vătășeilor, dorobanților, secretarilor, să îndemne pe muncitorii agricoli care au contractat în conformitate cu legea de față a-și îndeplini tocmelile la vremea când și locul unde și după chipul cu care s-au legat prin tocmeli. În cazul când muncitorul nu lucrează după tocmeală, primarul împreună și cu consiliul comunal cercetează în acea zi chiar reclamațiunea și, constatând faptul adevărat, deodată cu încheierea procesului-verbal pentru acesta îl va executa la îndeplinirea tocmelii. Primarii cari nu vor executa pe locuitori la timpul prevăzut aicea mai sus se vor supune la amendă în folosul casei comunale de la 50—100 lei. Această amendă însă nu-i va scuti de la răspundere de daune-interese către cel vătămat, conform legii”. Ceea ce, între altele, e neprețuit în acest articol e tonul fariseic, care de acuma înainte va servi de model pentru toate aceste legislații protectoare ale muncii. Primarii sunt datori, zice legea, să îndemne pe locuitori la munca moșiei boierești. Dar cum să-i îndemne? Prin dorobanți, adaugă elegant și degajat legiuitorul. Dulce îndemnare![1] Iară dacă vreun primar .excepțional — care, prin vreo minune, n-ar fi în serviciul proprietarului — ar refuza să îndemne cu dorobanții pe locuitori, e amenințat — sau îndemnat, ca să ne exprimăm în limbajul dulce al legiuitorului — cu 100 de lei amendă, ba chiar cu ruina completă printr-un proces de daune-interese. Dar legiuitorului nici această dulce îndemnare prin dorobanți nu-i pare de ajuns și de aceea a adăugit și articolul 14, care sună astfel: „Primarul, prin mijloacele executive de care dispune, va aduce îndată pe datornic la munca pentru care s-a tocmit: când el se va îndărătnici, reclamantul poate prin concursul primarului și în ființa unui consilier al comunei ori secretarului ei, iar în lipsa lor chiar a doi martori, să tocmească pentru săvârșirea acelui lucru alți oameni cu orice preț”. Așadar, dacă minorul s-ar încăpățâna să-și lucreze propriul său pământ tocmai în timpul când boierul are mai mare nevoie de muncitor, atunci primarul nu numai că-l va îndemna dulce prin dorobanț, adică îl va aduce legat la muncă, dar prin doi simpli martori va putea să-i vândă și cenușa din vatră. Dar se va zice: do ce s-a tocmit țăranul la boier? Era doar liber să n-o facă! Această obiecție ar putea s-o facă un străin care nu cunoaște țara; un român, cinstit vorbind, n-o va face. Mai întâi imensa majoritate a țăranilor n-a avut niciodată pământ suficient și are întotdeauna nevoie ,de boieri. Țăranii sunt deci întotdeauna siliți să se învoiască. Dar. afară de asta, nu se știe ce va să zică o învoială în țară la noi? Ba țăranul, având absolută trebuință de un pol pentru bir sau altă nevoie urgentă. a pus o cruce pe o hârtie din al cărei conținut n-a priceput o boabă; ba într-un contract agrar colectiv a fost iscălit cu o cruce de alții; ba s-a trezit iscălit cu o cruce fără să știe de unde i-a venit pacostea asta, și astfel crucea, veșnicul simbol al durerii, a servit la răstignirea țăranului român. Prin art. 2 al legii din '66, deci, țăranul a fost legat pământului, iară prin art. 13 și 14 ale aceleiași legi s-a introdus munca silită. În ce privește a treia condiție a iobăgiei, atât de importantă în cazul de față: relațiile în natură, acestea au rămas: dijma, despre care încă Gr. Ghica-vodă știa că „implică o idee de servitudine și de vasalitate”[2], rușfeturi, servituți, zile de muncă, chiar și claca sub alte forme; toate acestea au rămas tot așa ca în iobăgie, deci iobăgie aproape curată. Decât, statornicind iarăși iobăgia, legiuitorul și-a adus aminte de alt bucluc, de Constituția noastră belgiană, care prin toate articolele și sensul ei intim se revoltă și protestează împotriva acestei legislații feudalo-iobăgiste. Ce te faci dar cu Constituția, care rămâne doar baza tuturor legilor și tuturor relațiilor de drept în țară? Ce te faci cu țăranul, care ar putea să apeleze la pactul fundamental al țării împotriva tuturor acestor articole de lege care neagă însăși Constituția? Ei bine, _legiuitorul nostru de la 1866, cu eleganța și dezinvoltura pe care le-am văzut, desființează pur și simplu Constituția la țară, înlocuind-o cu legea iobăgistă. Ultimul articol al acestei faimoase legi stabilește următoarele: „Nici o altă jurisdicție, nici o altă autoritate afară de cea cuprinsă în legea de față nu se va putea amesteca în procedurile atingătoare de tocmeli pentru lucrări agricole”. Ați înțeles toată grozăvia acestor cuvinte? Primarul, adică tot proprietarul sau arendașul, va „îndemna” prin „dorobanț” și „prin toate mijloacele executive de care dispune” și nu va mai fi nici o altă autoritate sau jurisdicție și nici o altă dreptate decât a lor. Primarul și dorobanțul! Nu e numai iobăgie, dar e în unele privințe mai rea decât cea dinainte, pentru că atunci erau cel puțin o jurisdicție și o autoritate corespunzătoare la care țăranul putea să mai apeleze. Pe când acum? Acum Constituția e desființată, iar în locul ei sunt primarul (adică proprietarul și arendașul) și dorobanțul. Prin legea din 66, statul și clasele noastre dominante au deschis larg porțile de fier ale iobăgiei și au împins într-însa țărănimea română. Și statul, și clasele dominante au făcut mai mult decât atâta. După ce au introdus relații de producție iobăgiste au reușit să convingă opinia publică, pe toți naivii și neștiutorii, că toate acestea au fost făcute chiar în interesul țărănimii și țării. Și credința aceasta a rămas dominantă și acuma —, dovadă strălucită cum clasele stăpânitoare știu să impună societății nu numai interesele lor, dar și aspectul ideologic sub care vor să le prezinte. Un exemplu caracteristic în această privință ni-l dau chiar d-nii C. Tănăsescu și Șt. Grigorescu, conștiincioșii culegători ai legilor tocmelilor agricole, din cartea cărora am făcut și citatele de mai sus. După ce tipăresc legea de la 1866, o caracterizează astfel: „Legea tocmelilor agricole din anul 1866 liniști spiritele, aduse siguranța în raporturile dintre părți și stimulă dezvoltarea forțelor productive ale muncii. Prin ea se dă libertate sătenilor de a se învoi cu proprietarul oricum vor crede ei de cuviință, limitând însă timpul pentru care se vor face învoielile”. Nu mă îndoiesc că d-nii C. Tănăsescu și Șt. Grigorescu nici n-au avut nevoie, nici n-au dorit să falsifice adevărul; nu, nu l-au priceput; și în cartea lor ei exprimă numai opinia curentă, imprimată de clasele dominante. Dealtfel, înșiși d-nii culegători ai legilor, imediat după ce dau caracteristica de mai sus a legii din 1866, aduc două exemple care îi caracterizează minunat rezultatele. lată întâiul exemplu: „Un caz de asemenea natură s-a întâmplat la Brăila, unde mai mulți locuitori s-au învoit unul pentru altul să facă munca proprietarului. Întâmplându-se ca unul să nu execute munca, s-au vândut boii celorlalți pentru despăgubirea proprietarului. În al doilea an, locuitorii au contractat cu proprietarul, însă cu condiția ca să nu mai garanteze unul pentru altul. Proprietarul a zis: bine, dar să prevedeți în contract cuvântul „solidar”. Locuitorii întrebând ce înseamnă aceasta, li s-a răspuns că solidar înseamnă „trăiască arendașul”. Locuitorii, crezând că așa este, au contractat, și, neexecutându-se toate muncile, li s-au vândut averile” (p. 156—157). Și iată și al doilea exemplu: „O astfel de învoială cămătărească s-a făcut în județul Brăila, prin care s-a impus unui om să lucreze pe an 39 de pogoane, să care 300 de chile la Brăila și să facă și 30 de zile cu palmele, și cu clauza că dacă nu va face toate acestea, să dea la sfârșitul anului 1600 lei ștraf arendașului”[3] (p. 157). D-nii Tănăsescu și Grigorescu socotesc aceste întâmplări ca excepții, fără să priceapă că în sociologie, ca și în gramatică, excepțiile confirmă regula. Se înțelege că e o exagerare stupidă acest contract, care impune unui singur om munca a cel puțin trei oameni și, pentru cazul — bineînțeles absolut sigur — de neexecutare a învoielii, îi impune un ștraf de 1 600 de lei. Este evident că munca impusă putea să fie redusă la jumătate, că tot n-ar fi fost în stare s-o facă, iară ștraful la 300 de lei, spre pildă, că tot n-ar fi fost în stare să-l plătească vreodată, așa că tot avea să rămână veșnic dator și, deci, veșnic învoit ,și, deci, veșnic iobag al arendașului. De ce dar această exagerare de 1 600 de lei ștraf, pe care n-ar putea să-l plătească nici zece țărani, exagerare care, în definitiv, nu servește la nimic? Aici e un caz patologico-social ide desfrânare sadică a exploatării și cruzimii care se trezește în sufletul unui om când celălalt îi e dat în stăpânire legat de mâini și de picioare; este acea desfrânare sadică a cruzimii și exploatării care doarme în adâncurile sufletului chiar și al omului civilizat și se trezește în el când în centrul Africii vine în contact cu negrii dați fără nici o rezervă în stăpânirea lui. Acest contract le caracterizează pe toate celelalte. Încât privește înșelarea țăranilor prin cuvintele radicale de colectiv, solidar etc., apoi acestea sunt doar și mai tipice. Cu vremea numai sistemul s-a perfecționat și contractul a devenit un labirint de atâtea articole, specificări de munci și obligații încât și economistului i-ar trebui multă vreme spre a se dumiri, dar încă țăranului! Țăranii pun o cruce, dacă nu pune altul pentru ei, și rămân învoiți pe vecie, învoiți, cum zic culegătorii noștri, „așa după cum cred ei de cuviință”. S-ar părea că d-nii Tănăsescu și Grigorescu trăiesc în altă țară, nu în țara românească. Ceea ce trebuie să ne mire cu drept cuvânt e că, având la dispoziție legea din 1866, care în fond restabilește de bună seamă iobăgia, proprietarii și statul au simțit nevoia de-a mai înăspri acea lege până într-atât ca să nu rămână îndoială nici pentru un copil că avem de-a face cu o iobăgie deghizată. Se vede că țăranului român prea îi intrase în cap și în inimă libertatea din iobăgie, prea se încrezuse într-însa și, cu toată îndemnarea dulce prin dorobanți, a înțeles — ca mic proprietar — să-și muncească înainte de toate propriul său pământ, iară ca muncitor să se tocmească unde i-ar veni mai bine. Ce te faci dar cu această „îndărătnicie” — vorba legiuitorului —, o îndărătnicie generală a unui popor întreg? Un singur lucru rămânea de făcut: împotriva minorului să se mobilizeze armata și cu forța armată să fie târât în vechea iobăgie. Aceasta o face legea de la 18/2. Legea de la 1872, care în analele legislației muncii va rămâne pe veci celebră — tristă și urâtă celebritate —, pregătindu-se să dea ultima lovitură iobagului liberat, îl ia, chipurile, sub protecția ei. Astfel, un articol din lege sună așa: „Consiliul comunal este în drept sa refuze legalizarea unui act de tocmeală pe dată ce munca pentru care se învoiește un locuitor e mai mare decât ceea ce ar putea lucra el și familia lui”. Va să zică, țăranul și cu familia lui trebuie să lucreze boierului numai atâta cât pot, cât încape în pielea lor, iară cât nu pot nu trebuie să lucreze, că nu permite legea. Nu-i vorbă, acest articol mai are și alt sens, în adevăr protector pentru țăran, căci, angajându-se peste măsura puterii sale, țăranul rămâne veșnic dator boierului și astfel veșnic învoit. Dar cine judecă dacă învoiala e sau nu peste măsură? Primarul, adică boierul. Asta e una la mână. Și, afară de asta, nu există oare destule mijloace piezișe pentru a preface pe minor într-un învoit pe vecie? Așa e, spre pildă, arvuna de un pol, care, nu se știe cum, până la primăvară se preface în doi. Dar mai caracteristic decât toate e felul sancțiunii care se dă articolelor care privesc și chipurile susțin interesele țăranilor. Pe când un primar, care ar legaliza tocmeala unui locuitor străin de comuna sa, e supus pedepsii și amenințat de procese ruinătoare, când e vorba însă de proteguit interesele sătenilor, legiuitorul, cum vedem în articolul de mai sus, zice dulce și frumos: „Consiliul comunal este în drept să refuze legalizarea”. Prin urmare, dacă vrea, refuză, iară dacă nu, legalizează; depinde de el și de proprietarul și arendașul respectiv. Cum vedem, legiuitorul, om vesel, face și comicării pe socoteala țăranilor. par mai elocvent e faptul că până și acest articol „protector” — așa anodin și ridicol cum e — le-a părut incomod proprietarilor, arendașilor și statului. Și de aceea, prin legea de la 1882, spre marea amărăciune a d-lor Tănăsescu și Grigorescu, a fost abrogat. Se înțelege că statul, de vreme ce a introdus articolul protector de mai sus și câteva similare pentru săteni, trebuia să facă ceva și pentru proprietari, arendași și pentru sine însuși, pentru că, după cum se știe, statul îndreptățește deopotrivă toate clasele sociale și nu poate să fie pentru unii mumă, iară pentru alții ciumă. Și legiuitorul face câte ceva și pentru ei. Și anume. Mai întâi întărește fixarea de pământ prin următorul articol: „Sunt de drept nule, îndată ce ar aduce vătămare unei a treia persoane, învoielile ce s-au făcut cu locuitorii din comune străine fără să fie prezentat certificatul prevăzut la art. 2”. După aceasta, legiuitorul de la 1872 strecoară următorul articol blând și nevinovat: „În caz când, după îndemnul și execuțiunea consiliului comunal, locuitorii vor arăta îndărătnicire sau vor dosi din comună, consiliul îndată va cere de la subprefectura locală a-i trimite ajutor de dorobanți necesari în executarea locuitorilor îndărătnici sau fugari în contul vinovatului”. Articolul acesta barem are avantajul că descoperă adevăratele raporturi de producție fără perdea și fără rușine. Aici e vorba pe șleau de locuitorii care dosesc de la stăpânii lor, de fugarii ce trebuie aduși cu sila, de armata care era mobilizată spre acest sfârșit. Aici și d-nii Tănăsescu și Grigorescu au înțeles că legea de la 1872 a reînviat vechea iobăgie, munca sub bici ș.a.m.d., „o adevărată robie”[4]. De fapt este aci mai mult decât întoarcerea la iobăgie, căci este pur și simplu întronarea unui regim sclavagist. Dar în curând d-nii Tănăsescu și Grigorescu se consolează cu asta, că legea de la 1882 iară a desființat robia și a introdus deplina libertate a tranzacțiilor. Aceia care ar dori să se lămurească mai bine asupra rezultatelor faimoasei legi de la 1872 să citească Românul de pe vremuri. Acolo vor vedea cum pe câmpiile țării sătenii erau cărați rânduri-rânduri, ba legați cot la cot și duși de dorobanți, ba legați cu lanțul de gât și duși de călărași. Nu erau tâlhari sau ucigași aceștia, ci țărănimea română târâtă în iobăgie, din care, în naivitatea ei, se credea scăpată. Acolo, în Românul, vor vedea cum muncitorii erau închiși noaptea în hambare speciale și păziți cu strajă ca să nu fugă și alte frumuseți de acestea. Și vor mai vedea cum C. A. Rosetti, acest suflet nobil și mare, era uluit și zăpăcit de toate aceste grozăvii. El credea doară atât de sincer că erau destule instituții occidentale ca să prefacă țara într-o țară civilizată, occidentală; și, totuși, vedea libertatea — și țăranii duși în lanțuri la muncă; egalitatea — și lucrătorii închiși în hambare ca să nu fugă de la lucru; fraternitatea — și românul lucrând sub biciul logofătului și dorobanțului. Da, puterile elementare economice sunt ceva mai tari decât formulele umanitare[5]. Și pe când Rosetti acuza pe foștii săi prieteni de luptă, aceștia se puneau vârtos pe lucru pentru organizarea acestui unicum social: un stat bazat pe iobăgia de fapt, având instituțiile cele mai liberalo-burgheze. Afară de execuția cu armata au mai contribuit la , consolidarea semiiobăgiei și contractele colective solidare. După cum s-a văzut și din exemplul citat mai sus, prin aceste contracte toți erau răspunzători pentru fiecare în parte, și dacă unul nu se ținea de așa-numita învoială liberă și — vorba legii — dosea din comună, atunci răspundeau cei rămași pentru fugar. Prin acest sistem se vârau spionajul și vrajba printre contractanți, toți se păzeau unul pe altul ca să nu „dosească”. Zece ani a trăit țărănimea sub această lege excepțională, sub această mică stare de asediu, cum s-ar numi în Rusia; zece ani țăranul a fost târât de dorobanț sau călăraș, legat cot la cot, închis în hambare, bătut, torturat; zece ani a suferit el acest regim liberal, părintesc, până când s-a convins, în sfârșit, că liberarea lui din iobăgie era un cuvânt deșert, că în fond el era și trebuia să rămână iobag, că sforțările de a se libera efectiv erau și rămâneau zadarnice. Și când s-a convins de toate acestea, smerit și-a făcut cruce, și-a zis că așa vrea Dumnezeu, așa i-a fost scris și... s-a supus inevitabilului. Și atunci, bineînțeles, mica stare de asediu a devenit de prisos și legea din 1882 a desființat-o. Nu-i vorbă, pentru abolirea execuțiunii brutale prin armată pledau și alte motive, pe care le și invocă legiuitorul de atunci. Astfel, cum zice el, forțele productive ale țării, după legea de la 1872, nu numai că n-au crescut, dar încă au scăzut, țăranul a sărăcit, raporturile dintre țărani și proprietari au devenit mai încărcate ca oricând. Se înțelege, munca de sub bici, munca robului e mai puțin productivă decât a omului liber; se înțelege, sărăcirea și degenerarea țăranului — a unicului factor de producție într-o țară agrară — și a instrumentelor lui de muncă — a vitelor lui — amenințau cu ruină și țara și chiar pe marii proprietari ca clasă. Dar aceste lucruri mai adânci puteau să le vadă și să le priceapă oameni ca d-l P. P. Carp; clasa noastră dominantă agrară însă nu s-a sinchisit niciodată de interesele ei permanente de clasă și nici de ale statului, ci numai de interesele ei imediate. De aceea nici n-ar fi fost posibilă abolirea micii stări de asediu a legii de la 72 dacă practicește ea n-ar fi devenit de prisos. Dar țăranul se supusese inevitabilului și de acuma era suficientă legea tocmelilor de la '66, cu .feluritele adaose ulterioare, cu dulcea îndemnare la muncă prin primar și dorobanț, cu lipirea de pământ prin certificat, care de fapt îi făcea imposibilă munca în altă parte decât pe moșia de care era legat. De acuma înainte era suficient contractul agricol, încurcat și de neînțeles, pe care țăranul punea crucea fără să știe ce conține, contract care nu este altceva decât confirmarea vechilor servituți într-o formă contractuală și care-l robea pe ani; de acuma erau suficiente toate aceste condiții prin care s-a reintrodus iobăgia veche și deci mica stare de asediu se putea desființa, mai ales că era prea jenantă, prea scotea la iveală dăinuirea vechei iobăgii, înăsprită încă prin întreaga forță armată a organizației moderne a statului. Nu-i vorbă, desființarea aceasta s-a făcut numai de formă, căci de fapt „îndemnarea” prin primar și dorobanț, prevăzută în legea de la 66, înseamnă în practică aproape același lucru ca și execuția silită armată. În cartea sa România agricolă, d-l dr. George Maior, unul din cei mai buni cunoscători ai vieții noastre agricole, ne dă următorul tablou sugestiv: „Dacă întâlnești oameni în drumul tău, te îngrozești de aspectul lor — cu fețele leșinate de foame, cu hainele lor rupte și murdare, cu vitele leșinate ca și ei —, iară pândarii, vătafii și ispravnicii, stând în jurul lor, înarmați până la dinți — cu puști, revolvere, cu iatagane și hangiare la brâu —, încurajându-i și ținându-i la muncă și dreptate” (p. 43). Acestea erau relațiile în 1895, când e tipărită cartea d-lui Maior, va să zică 13 ani după ce legea din 1882 desființase în aparență execuția silită armată. Dar, afară de asta, tot restul acelei legi din '82, ca și toate legile agricole ulterioare, ca și toate legile și regulamentele pentru regularea relațiilor între țărani și stăpâni, toate consfințesc și consolidează relațiile de producție iobăgiste cele vechi. * Sistemul neoiobăgiei care s-a stabilit de la 1866 încoace a pus pe țăran, ca material exploatabil, la discreția absolută a proprietarului și arendașului, a permis și a făcut posibilă și rentabilă o exploatare a țăranului mult mai intensivă și mai exagerată decât o permitea Regulamentul organic. Mulți, mai ales dintre stăpânii noi, logofeții și cârciumarii și țăranii îmbogățiți, prefăcuți în mari proprietari și arendași, folosindu-se ide aceste condiții extraordinar de lesnicioase de a stoarce ad-libitum pe țăran, au început să împingă exploatarea, după cum am văzut, până la niște proporții absolut odioase, care amenințau însăși existența poporului ca atare. Dânșii au uitat cu desăvârșire că mai e nevoie și altă dată de țăran. De aceea statul, deși reprezentant al intereselor marii proprietăți — dar ai intereselor ei mai permanente —, statul, chiar în interesul bine priceput al sistemului neoiobăgist, a trebuit să ia măsuri împotriva abuzurilor strigătoare de exploatare a țăranului. De aici legislația de ocrotire, care formează partea a doua, al doilea caracter al legilor de tocmeli agricole și care instituie o serie de măsuri de proteguire a țăranului împotriva unei exploatări prea din cale-afară odioase. Această a doua parte, deși menită nu să distrugă, ci mai curând să consolideze sistemul, ar fi fost, totuși, încâtva de folos țărănimii dacă măsurile prescrise ar fi devenit realitate. Dar tocmai asta n-a fost posibil, din cauza faimoasei noastre neaplicări a legilor, care rezultă din însăși fictivitatea stării noastre legale. Cauza acestei fictivități o vom vedea mai jos, dar că legile folositoare țăranilor nu se aplică deloc, ăsta e un adevăr pe care absolut nimeni nu-l mai pune la îndoială. 0 știu și d-nii Tănăsescu și Grigorescu, care se entuziasmează de bunele intenții ale legiuitorului nostru, dar sunt nevoiți să constate cu melancolie că toate intențiile bune rămân absolut platonice. „Am făcut — zic ei — o vorbire generală asupra legii tocmelilor agricole și am văzut că în general legea cuprinde dispoziții bune, dar nu se păzesc. Aplicarea cu strictețe a dispozițiilor ei ar face ca tocmelile agricole sa nu mai fie așa împovărătoare pentru țărani. Legea tocmelilor agricole, care a avut de scop să moralizeze și pe țăran și pe arendaș, punând ordine în diferite învoieli, rămâne fără nici un efect aproape în toată țara, și aceasta din cauză că ea se eludează în mai toate dispozițiile ei, iară sancțiunile ce ea prevede nu au nici un efect, pentru că nu sunt reale”[6]. Se înțelege că d-nii Tănăsescu și Grigorescu, ca tot românul, au și o soluție împotriva acestui rău imens și profund care se cheamă nerealizarea legilor, și anume: în locul primarului, cu supravegherea executării să fie însărcinat inspectorul comunal. Pur și simplu. Un fost prefect, care în această calitate a putut să se convingă de visu de aplicabilitatea legilor în țară la noi, a scris un foarte interesant articol într-un. ziar din Galați, Votul universal, asupra acestui subiect. În legile existente, zicea autorul (articolul a apărut înainte de 1907) sunt multe dispoziții proteguitoare, care, cinstit aplicate, ar fi de un mare folos pentru țărănime; din nenorocire însă, continua d-sa, acea parte a legii care e împotriva țăranului se aplică strașnic, iară aceea care e în favoarea lui nu se aplică deloc[7]. După multele și nenumăratele discuții, anchete, acte tipărite în urma răscoalelor din '907, constatarea Votului universal a devenit o banalitate. Or, aceasta înseamnă că, din două părți esențiale .care constituie legile ce regulează relațiile dintre țărani și stăpâni, partea aceea care întărește sistemul în vigoare — vechile relații iobăgiste — se aplică cu cea mai mare strășnicie, iară aceea care caută să mai înfrâneze revoltătoarele abuzuri ale sistemului de relații iobăgiste nu se aplică deloc. Ne-am oprit atât de mult asupra legilor de tocmeli agricole pentru că din analiza lor se degajează mai cu ușurință acest fapt de o mare importanță— și care dominează aproape întreaga noastră viață economico-socială de la țară, că în relațiile noastre economico-sociale după 1864 — ca și până atunci, domnesc deopotrivă relații în fond iobăgiste. Acesta este un adevăr de imensă importanță, numai priceperea lui adâncită dă putința de a înțelege problema noastră agrară în toată întinderea ei, ca și soluția ce ea comportă. Știu că această afirmare a mea va stârni foarte multe contraziceri, pentru că e o axiomă socială îndeobște admisă că la 1864 au fost eliberați iobagii și de atunci încoace s-au stabilit relații noi în țara noastră, s-au stabilit proprietatea quiritară, libertatea muncii, deci relații economice liberalo-burgheze ca și în Occident. Aceasta se admite de obicei. Încolo, se înțelege, opiniile diferă foarte mult. Pentru reprezentanții intereselor marii proprietăți, liberarea iobagilor de la 1864 și împroprietărirea lor au rezolvat problema odată pentru totdeauna. Democrații și poporaniștii noștri văd foarte bine și o spun că împroprietărirea de la 1864 a fost înșelătoare, că țăranul a fost pus să plătească pământul care-i aparținea de drept și că în schimb i s-a dat pământ și puțin și prost, că exploatarea lui e acum mai neomenoasă chiar decât în timpul iobăgiei, toate acestea le văd și pricep bine democrații și poporaniștii noștri. Dar ei sunt tot atât de convinși că iobăgia noastră, afară de oarecare vestigii, s-a desființat la 1864 și că de atunci avem relații de producție economico-burgheze. Și pe acest fel de a pricepe lucrurile se întemeiază și felul lor de a înțelege problema agrară și, cum vom vedea mai jos, remediile ce propun, soluțiile ce dau pentru rezolvarea problemei. E straniu în cel mai înalt grad cum afirmațiile de natură economico-socială, dictate de interesele de clasă dominantă, devin — pentru zeci de ani — axiome politice și economico-sociale chiar și pentru cei care în fond sunt împotriva intereselor acestor clase dominante. Când citești remarcabila operă a d-lui Radu Rosetti Pentru ce s-au răsculat țăranii și vezi cum relațiile de producție de acuma au rămas aceleași ca și până la 1864, dar absolut aceleași în fond și în formă. aceleași până și în abuzurile lor — cum sunt măsurarea cu prăjina falsă, globirea vitelor, închiderea drumurilor, adăpătoarelor etc. —, te întrebi cu mirare: cum a putut să subziste aproape o jumătate de veac această adevărată erezie că 1864 înseamnă dezrobirea muncii țărănești și o eră cu totul nouă, era de relații de muncă liberă în raporturile noastre agrare? Se va obiecta, desigur, că, deși în mare parte relațiile de producție după 1864 au rămas în adevăr cele de mai înainte, este însă și o deosebire importantă, rezultată din desființarea boierescului în Moldova, a clăcii în Muntenia și a relațiilor juridice servagiste care le comportă[8]; și, daca totuși exploatarea țăranului și mizeria lui au rămas aceleași ori au fost chiar mărite, aceasta încă n-ar dovedi nimic, pentru că ceea ce deosebește epoca feudală de epoca burgheză este tocmai faptul muncii silite de o parte și al muncii libere de alta, iară nu gradul atârnării economice sau exploatării. Se înțelege că așa e. Se înțelege că, spre pildă, dacă țăranii noștri ar fi fost liberați de boieresc și clacă nu numai cu pământ puțin și prost, dar chiar fără o fărâmă de pământ, atunci atârnarea lor economică și poate și mizeria lor puteau să fie și mai mari decât înainte și totuși ei ar fi fost în adevăr liberați, întrucât munca lor ar fi devenit marfă, întrucât ei ar fi devenit stăpâni absoluți pe munca lor, liberi s-o vândă când, cui și cum ar fi vrut, pe baza legii cererii și ofertei, pe baza liberei concurențe. Atunci ei ar fi devenit în adevăr cetățeni liberi, ale căror relații cu toți concetățenii lor ar fi fost regulate de noua lege liberalo-burgheză, de Codul lui Napoleon; atunci legea din 1864 ar fi însemnat în adevăr un hotar despărțitor între două epoci istorice deosebite și s-ar fi putut vorbi de munca liberă, de o eră nouă — nu-i vorbă și atunci destul de tristă și mizerabilă — în relațiile agrare. Dar oare așa s-a întâmplat? Am văzut îndeajuns că nu. Pe hârtie, legea de la 1864 liberează pe iobag, îl face proprietar quiritar, îi declară munca liberă și îl supune în toate relațiile cu toți concetățenii — deci și în relațiile de muncă cu boierii și arendașii — legilor comune ale țării, Constituției liberalo-burgheze și Codului Napoleon. Decât, după această liberare pe hârtie, reîncepe iobăgia de fapt. Mai întâi legea îi mărginește drepturile de proprietate, distruge chiar însăși noțiunea de proprietate quiritară. Ce fel de proprietar quiritar e acela care n-are dreptul să vândă, să ipotecheze, să dispună de proprietatea sa? Pe urmă se introduc de fapt relațiile cele vechi de producție, cu toate dijmele, rușfeturile, servituțile diferite, adică niște raporturi economice care poartă în sine în mod logic și necesar relații de muncă silită și care produc și relațiile juridice cutumiare (nu cele scrise) corespunzătoare, adică iobăgiste. Și atunci ce mai rămâne din toată această liberare? Rămâne încă un fapt foarte important, măcar pe hârtie dacă nu în realitate, și anume Constituția, legea comună, Codul lui Napoleon, care regulează relațiile dintre toți cetățenii, deci și dintre țărani și boieri. Și, iată, vine o lege, o lege excepțională, poreclită legea de protecție a muncii, de protecție a minorului — legea tocmelilor agricole, care declară abrogate și Constituția, și toate legile liberale, și Codul lui Napoleon, le declară nule și neavenite întru cât privește relațiile economice dintre țărani și proprietari și arendași. Și această lege excepțională nu e făcută pentru câteva luni, ca toate legile de excepție — deși la început s-a pretextat că e menită să funcționeze un timp scurt până se vor deprinde țăranii cu noua stare de lucruri —, nu, ea durează de 45 de ani, cu tendința bine lămurită de a fi socotită ca o lege definitivă și veșnică. ȘI atunci te întrebi încă o dată plin de mirare și stupefacție: ce-a mai rămas din așa-numita liberare? E o părere și o iluzie și atâta tot. Desființarea boierescului și clăcii? Dar în locul lor au fost introduse obligații și greutăți iobăgiste mult mai mari și nu de fapt numai, ci consacrate prin legi care ordonă până și execuția silită prin armată. Se înțelege că prin desființarea boierescului și clăcii se face în adevăr o deosebire între iobăgia veche și cea nouă, dar sigur e că asta din urmă tot iobăgie a rămas, neoiobăgie cum vom vedea, dar tot iobăgie. * Dacă clasa țărănească n-a fost liberată din iobăgie sau a căzut în neoiobăgie, dacă ea a fost înșelată la împroprietărire și încă și bruma de proprietate ce i s-a dat a fost știrbită și mărginită prin inalienabilitate, este însă o altă clasă importantă care prin legea de la 1864 a fost în adevăr împroprietărită din gros, a devenit proprietară quiritară, a devenit liberă și independentă, scăpând de toate obligațiile și servituțile erei noastre iobăgiste și trăgând imense foloase din această împroprietărire și liberare. Această clasă e a boierilor, a marilor proprietari. După cum a dovedit atât de luminos d-l Radu Rosetti, țăranii au avut întotdeauna dreptul de proprietate asupra pământului lucrat de ei. în orice caz, era un lung și interminabil proces în această privință între ei și boieri, un proces pendinte. Legea de la 1864 a curmat scurt acest proces declarând pe marii proprietari stăpâni asupra întregului pământ al țării, afară de al statului, de cel de mână moartă și de cel răzeșesc. Pământul ce s-a dat apoi țăranilor, aceștia l-au plătit boierilor ca unor proprietari. Astfel, dar, legea de la 1864 a împroprietărit pe proprietarii mari cu aproape tot pământul țârii. Cred că pentru o țară mică cum e a noastră o astfel de împroprietărire e destul de frumoasă. Dar legea le-a făcut mai mult. După ce i-a proclamat stăpâni absoluți, proprietari, quiritari, i-a scăpat și de toate servituțile iobăgiei. în adevăr, iobăgia — mai ales una mitijată cum a fost cea dinainte de 64 — nu este o robie, un sclavaj; dacă ea presupune servituți de ale țăranilor .către boier, apoi are drept corolar anume servituți și obligații de ale boierului către țăran. Astfel, dacă țăranii datorau boierilor boierescul și claca, în schimb boierii erau datori să dea țăranului pământul de muncă, obligație de care căutau tot mai mult să scape, dar care a rămas neclintită până la 1864. Pe urmă boierii aveau obligația să dea pământ fiilor de țărani când se însurau. Aceste servituți, atât de neplăcute marii proprietăți, au fost desființate de legea dm 1864, și marea proprietate a devenit în adevăr quiritară, liberă și independentă. Ea a devenit absolut liberă, mai liberă chiar decât în Occident, pentru că, spre pildă, în Germania sau în Englitera e stingherită încă de felurite rămășițe de feudalism, pe când la noi e absolut liberă, poate fi vândută, revândută, a devenit o marfă liberă, un capital liber — sub forma lui liberalo-burgheză —, a devenit în unele privințe un capital mai caracteristic și mai pur burghez decât în Occident. Iată deci în ce parte legea de la 1864 a realizat împroprietărirea adevărată, libertatea în toate formele ei, în forma capitalist-occidentală pură. Dar în fața acestei forme occidentalo-capitaliste, în fața capitalului marii proprietăți, nu stă o formă capitalistă de muncă corespunzătoare, munca liberă salariată, ca în Englitera sau Belgia, de pildă, ci munca în fond iobăgistă, sub formă de așa-numita muncă învoită, munca silită. În felul acesta noi avem un regim economic agrar dublu, un regim extraordinar: pe de o parte capitalist, pe de alta iobăgist, un regim capitalisto-iobăgist, adică un regim ridicol, absurd, odios, care fatal duce la cele mai dezastruoase consecințe economice, morale și politico-sociale, un regim monstruos, care, dacă poate să existe de o jumătate de veac, se datorește numai faptului că prezintă avantaje extraordinare pentru clasa noastră economicește dominantă. În adevăr, orice regim economic, chiar pentru clasa dominantă, alături cu anumite avantaje reprezintă și neajunsurile corespunzătoare, acestea fiind un corolar al celor dintâi. Așa, spre pildă, regimul iobăgist, pentru clasa dominantă economicește — boierimea —, a avut marele și dulcele avantaj al muncii robite, silite, dar și un dezavantaj corespunzător: anume obligațiile și servituțile către țărani. Tot așa în regimul capitalisto-burghez occidental, în forma lui clasică, clasa capitalistă are un mare avantaj: capitalul e absolut liber, exploatarea capitalistă e absolut liberă față de muncă, n-are nici o obligație față de ea; în schimb are un dezavantaj corespunzător: că munca e de asemenea liberă și capitalul trebuie să trateze cu ea, în formă cel puțin, de la egal la egal. Regimul nostru dublu însă, capitalisto-iobăgist, are din iobăgie dulcele avantaj al muncii silite (adică așa-zise învoite), fără dezavantajul vreunei obligații, servituți fața de ea, și are din regimul capitalist absoluta libertate de exploatare a muncii, fără să îndure dezavantajul unei munci libere. în schimb, clasa muncitoare, țărănească, în acest dublu regim are din iobăgie dezavantajul muncii silite, fără să aibă avantajele obligațiilor boierești țață de ea, iară din regimul capitalist are dezavantajul unei libertăți nețărmurite de exploatare, fără să aibă avantajul unei adevărate libertăți a muncii. Se înțelege că toate manifestările și rezultatele unui astfel de regim economic hibrid și absurd nu pot fi decât anormale și absurde, ca și el însuși. Așa, spre pildă, să luăm faptul social de o importanță așa de mare cum e intervenția statului în raporturile dintre stăpâni și muncitori. Sub regimul capitalist, această intervenție a statului servește în adevăr la protecția muncitorului, micșorează exploatarea muncii și știrbește, reduce, mărginește libertatea nemărginită de exploatare a stăpânului; sub regimul neoiobag (iobăgisto-capitalist), creându-se necesarmente o stare latentă de ilegalitate, de neaplicabilitate a legilor (de ce, vom vedea clar mai jos), intervenția aceasta sau nu servește absolut la nimic întrucât e vorba de protecția țărănimii, sau, mărind regimul de ilegalitate, mai mărește încă libertatea nemărginită de exploatare a stăpânului. Aceasta o vom vedea mai departe. Cu alte cuvinte, prin acest dublu regim capitalisto-iobăgist, clasa noastră economicește dominantă a reușit-să realizeze toate avantajele amânduror regimurilor pentru dânsa și toate dezavantajele amânduror regimurilor pentru țărani. Prin acest sistem, clasa noastră dominantă a reușit să realizeze ceva unic pentru ea, un regim de roze fără spini, iară spinii, numai spinii, au rămas țăranilor: împletiți în cununi dese, de o jumătate de veac ei sângerează fruntea țărănimii române. * Acest regim dublu se arată în toată frumusețea lui mai clar chiar și mai izbitor în Moldova decât în Muntenia. Mulțumită influenței Poloniei, dezvoltată relativ capitalicește, și faptului că proprietarii mari au început încă din timpul iobăgiei să lucreze o parte din pământ pe socoteala lor proprie, mulțumită de asemenea stabilirii mai de demult în Moldova a industriei spirtului, o industrie strâns legată de agricultură, relațiile dintre boieri și țărani au devenit încă din timpul iobăgiei în parte bănești. După liberarea iobagilor și clăcașilor, raporturile dintre proprietari și arendași, de o parte, și țărani, de alta, au luat în Moldova o formă de relații în bani, astfel că un străin, necunoscând țara și judecând după aparențe, ar socoti aceste relații asemănătoare celor capitaliste din Occident. Țăranul ia pământ de la boier sau arendaș nu în dijmă, ci în arendă pe bani (îl cumpără „pe un an”, cum se zice în Moldova). De asemenea și munca țăranului pentru boier se face tot pe bani, plătindu-i-se cu bucata, dacă putem zice așa: atâta pe prăjina de seceră, de arat, de prășit, și de multe ori țăranul lucrează cu instrumentele lui, cu vitele lui. Această formă de relații de producție e asemănătoare aceleia din industria capitalistă: a muncii cu bucata și a muncii la domiciliu. Acestea sunt, cum se știe, cele mai detestabile forme de exploatare capitalistă, și proletariatul din țările burgheze luptă cu toată energia pentru desființarea și înlocuirea lor prin lucrul cu ziua, prin salariatul franc. Dar, oricât de detestabilă ar fi forma aceasta bănească de relații de producție și exploatare, ea e totuși o formă capitalisto-burgheză. Odată însă forma aceasta capitalistă stabilită, începe încărcarea ei cu un fond iobăgist. Mai întâi intervine categoria învoielii, învoială de cu iarnă, când, după vorba țăranilor din Bălteni citată mai departe, „când muream de foame... și eram forțați de ger și de foame să ne învoim cu 20 de bani pe zi”. Pe urmă intervin întreaga legislație a muncii agrare și toate raporturile sociale iobăgiste izvorâte din aceasta și din relațiile economico-agrare, intervin munca silită, legarea de pământ, pe care le-am văzut mai sus. Pe urmă intervine contractul agricol, căruia legislația muncii agrare, de care am mai vorbit, i-a dat o mare extindere, l-a consfințit și l-a întărit, contractul agricol cu toate nenumăratele lui clauze, specificări, subînțelesuri și curse nenumărate — arma teribilă de aservire iobăgistă a țăranului. Mai departe. Țăranul ia pământ de la proprietar sau arendaș nu în dijmă, ca în Muntenia, d în arendă anuală pe bani. Dar pe urmă, în contract, în acești bani pentru pământ sunt exprimate și specificate felurite munci pe care trebuie să le facă țăranul: atâtea zile de muncă cu brațele, atâtea zile de cărat, atâtea de prășit, secerat, servituți în natură. Servituțile iobăgiste în schimbul pământului luat de țăran rămân deci, atât numai că sunt exprimate în bani, relațiile de producție iobăgiste sunt îmbrăcate într-o haină bănească, capitalistă. Neoiobăgia deci, adică amestecul de formă capitalistă și de fond iobăgist, e și mai caracteristică în Moldova decât în Muntenia, unde prin învoielile în dijmă subzistă încă nu numai fondul, dar în parte și forma iobăgistă. Proprietarii, deci și arendașii din Moldova au folosul celei mai detestabile forme de exploatare capitalistă – lucrul cu bucata — plus folosul ce rezultă din aservirea iobăgistă a țăranului; de aci se înțelege ușor de ce țăranul moldovean e și mai mizer ca cel muntean, care prin învoiala cu dijma are totuși unele neînsemnate avantaje din vremurile iobăgiei sans phrases. Dacă forma capitalistă, bănească a relațiilor agrare din Moldova își arată partea ei pur negativă față de țărănime întrucât privește exploatarea ei, aceeași formă capitalistă bănească își arată însă partea ei pozitivă față cu agricultura țării. Forma aceasta bănească face ca, din toată țara, tot prin unele părți din Moldova să fie o agricultură relativ mai omenească. Am zis — și aceasta se pricepe dealtfel și apriori — ca un astfel de regim economic trebuie fatal să dea rezultate economico-materiale, morale și politico-sociale absurde și nenorocite. La cercetarea acestora trecem acuma. ---- [1] Printre mijloacele de a îndemna — foarte numeroase și foarte variate — era și acesta: când țăranul fugea departe, de unde feciorii boierești și vătășeii nu-l puteau aduce pe sus, atunci îi maltratau nevasta până când omul era silit să se întoarcă (vezi R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii, p. 451). Torturarea nevestei în scopul de a aduce la lucru pe bărbatul ei nu e numai desființarea totală a legii și a relațiilor legale, dar e o desfășurare de cruzime, care poate să-și găsească egalul doar în cruzimile care au întovărășit robia negrilor din America. Și la maltratarea femeii se mai adaugă, implicit, și alt mijloc, de asemenea relevat de d-l Rosetti: acela că speriau copiii. De aceea, de multe ori, odată cu plecarea țăranului pleca și toată familia lui. Dar și atunci se găsea soluția: „dacă nu găsea pe nimeni acasă și n-avea pe cine să bată, strica ce găsea: străchini, scaune, și apoi pleca după om. Oamenii astfel executați erau duși de feciorii boierești pe lanul proprietarului sau arendașului și acolo, sub soarele arzător, cu usturimea biciului vie pe spinarea lor, prășeau în tăcere, blestemând în inimă ceasul în care se născuse, blestemând pe acei care-i sileau să-și lase popușoii, hrana familiei pe anul viitor, să se piardă în buruieni. Și asemenea lucruri se petreceau în fiecare an, ce zic, aproape în fiecare zi pe vremea prașilei, pe sute de moșii din Moldova, apoi, deși pe o scară mai mică, se mai repetau și în vremea secerei” (id., p. 452). [2] R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii, p. 274. [3] Aceste exemple au fost citate și în parlament de Lascăr Catargiu, care le-a garantat autenticitatea (vezi R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii). [4] Înainte de introducerea acestui articol în legea tocmelilor, când rolul de a executa pe „îndărătnici” îl aveau numai vătășeii, care nu puteau să-i aducă de departe, ei recurgeau la un mijloc foarte practic, după cum am văzut: luau la bătaie pe nevasta fugarului și atâta o băteau până când omul se vedea silit să se întoarcă (vezi R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat țăranii, p. 451). [5] D-l Sebastian Moruzi, într-un articol publicat în revista Îndrumarea din noiembrie 1908, ne dă documente foarte interesante din arhivele unei primării rurale. E o întreagă corespondență urmată în anul 1873 între proprietara moșiei Vașcani și primăria comunei Ruginoasa. E vorba de oameni care rămăseseră datori proprietarei în 1860 și dânsa cere să fie trecuți în contracte pe anul 1874, deoarece până atunci „uitase” să-i treacă; de oameni plecați la lucru în alte județe care sunt aduși pe sus și siliți să lucreze dublu decât datorează, iară pe urmă mai sunt și reclamați ca să plătească daune; de ajutorul de primar, în unire cu consilierul circumscripției și vătășelul primăriei, delegați de primar „să steie încontinuu pe lan pentru a executa oamenii”. Și, totuși, proprietara, veșnic nemulțumită, declară că se „înspăimântează” când vede că „autoritatea competintă nu există”, că „angajații bat târgurile în zi de lucru și dv. stați cu nepăsare”, „încât — zice ea — mă găsesc înconjurată numai de salariații mei, cum eram cu 15 ani în urmă”. Cum vedeam, ceea ce e mai caracteristic din toate documentele astea este că în 1873, după legile protectoare, proprie-tara vorbește cu groază de starea de lucruri care a fost cu 15 ani înainte, când legile protectoare nu existau și dânsa era „înconjurată numai de salariații ei”. [6] Tocmelile agricole sub diferite legiuiri de Const. Tănăsescu și Șt. Grigorescu, București, 1906, p. 195. [7] D-l Seb. Moruzi, care de asemenea a fost prefect în diferite rânduri și în diferite județe, spune același lucru: „E de observat totodată că toate părțile legii tocmelilor agricole rare vin în avantajul locuitorilor sunt căzute în desuetudine” (Seb. Moruzi, citat de d-l Bibicescu, În chestiunea agrară, p. 74). [8] Vom vedea mai jos cum regimul ilegalității, rezultat al noii întocmiri, compensează cu prisosință, pentru regimul nostru semiobag, neajunsul desființării formelor juridice ale iobăgiei. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] as898ad2uqlcizh50krt0sbzac41amw 0 2000 151152 90492 2026-08-03T20:59:03Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Rezultatele economice ale neoiobăgiei]] în [[Neoiobăgia/4. Rezultatele economice ale neoiobăgiei]] 90492 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/În neoiobăgie|În neoiobăgie]] | următor = [[Neoiobăgia/Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei|Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Rezultatele economice ale neoiobăgiei | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} E de la sine înțeles că acest sistem unic, care cumulează avantajele exploatării a două sisteme, trebuia să se prefacă într-un adevărat eden pentru exploatatori și într-un adevărat infern pentru cei exploatați. E cunoscut istoricește și e o lege economică chiar că sub orice regim exploatatorii caută să stoarcă de la exploatați cât mai mult, și numai obiceiurile consacrate sau legi speciale sau împotrivirea organizată a celor exploatați pun frâu lăcomiei. Astfel, cine ar dori să vadă până unde a putut merge uneori exploatarea sub regimul capitalist să cerceteze Capitalul lui K. Marx. Acolo va vedea cum capitaliștii englezi, prin lungirea zilei de muncă, prin mărirea intensității ei și prin scăderea salariilor, reușeau să reducă la minimum răsplătirea muncii și la maximum stoarcerea ei. Prin combinația însă a capitalismului cu iobăgismul, regimul nostru național a reușit să realizeze și în această privință niște lucruri extraordinare. El a realizat nu numai munca rizibil plătită, semigratuită, dar chiar uneori munca gratuită; mai mult, o muncă ce nu numai nu primește nici o remunerație, dar mai plătește ea pe deasupra. Chiar de la începutul acestui regim, prin fel de fel de învoieli încurcate, remunerarea muncii a putut să fie așa de redusă încât acum un sfert de veac, făcându-se socoteala exactă de ce primeau țăranii după învoielile stabilite la o moșie din județul Bacău, s-a constatat că ei primeau 5 parale pe zi. Pe vremea aceea apărea în străinătate o revistă socialistă, Dacia viitoare, sub direcția d-lui A. Bădărău. Această revistă a deschis o subscripție spre a bate o medalie comemorativă cu însemnarea „5 parale pe zi”, iară faptul, adus mai târziu la cunoștința unui congres socialist internațional a produs mare senzație. Dar totul progresează în lumea asta; au progresat și învoielile agricole. Și astfel, după unele contracte agricole de așa-numită tovărășie date la iveală de anchetele recente, rezultă următoarele: învoiala e făcută una și una: o jumătate din recoltă ia țăranul și o jumătate proprietarul sau arendașul; dacă faci însă o socoteală exactă, dacă socotești sămânța pe care o dă țăranul, munca vitelor lui, uzajul inventarului lui și mai socotești toate rușfeturile, dările în natură către arendaș, munca de atâtea zile cu palmele, atâtea la cărat ș.a.m.d. și dacă ții seama și de încărcarea țăranului la socoteală și de creșterea necontenită a datoriei lui către arendaș, atunci reiese clar că țăranul nu numai că nu e plătit cu nimica, dar, cum am zis, uneori mai dă el ceva pe deasupra pentru cinstea de a munci[1]. Se înțelege că astfel de contracte sunt excepționale; dar chiar ca excepție ele par o imposibilitate, un nonsens economic, o absurditate. Este evident că sub orice regim economic o parte din munca muncitorului, măcar cât de mică, trebuie să-i fie lăsată lui ca să aibă cu ce trăi, căci altfel moare, dispare și împreună cu el dispare și exploatarea. Cum. poate deci țăranul neoiobag nu numai să muncească gratis, dar să mai și plătească pe deasupra? De unde să mai plătească el stăpânului dacă nu primește nimic de la el? Acest nonsens economic se explică prin faptul că neoiobagul nostru nu e numai un fel de salariat care-și vinde munca prin învoielile încurcate cu stăpânul său, dar e și un fel de proprietar, ca să-i zicem așa, are o bucată de pământ proprie, pe care o lucrează în resturile de vreme ce-i rămân după ce lucrează ogorul boieresc. Când țăranul neoiobag are ceva mai mult pământ, atunci strictul necesar vieții și-l scoate din propriul său pământ, iară când acel strict necesar — prin complexul de condiții mizerabile în care trăiește țăranul — e redus la un minimum, atunci încă poate &ă mai rămână un plus, care e încasat tot de stăpân. Dar nu numai asemenea contracte excepționale, ci și cele mai obișnuite, de îndată ce sunt bine și exact analizate, arată cât de ridicol e plătită munca țăranului. Contractele agricole culese și tipărite de guvernul liberal după răscoale și despre care d-l Panu zice, cu drept cuvânt, că fac să ți se ridice părul în cap[2] dovedesc pe deplin că dacă munca țăranului neoiobag, în mijlociu, nu e gratuită, apoi desigur că e absolut rizibil plătită. Această semigratuitate însă a muncii țăranului e posibilă, după cum am văzut, numai atunci când țăranul e totodată și mic proprietar pe un petic de pământ. De aici se vede de câtă însemnătate a fost și este pentru marea proprietate ca țăranul să fie mic proprietar. Numai cu această condiție sunt posibile idealul și edenul exploatării prin munca aproape gratuită. „Țăranul nostru nu e proletar ca în Occident; e proprietar și el”, zic cu emfază și satisfacție apărătorii regimului economic neoiobăgist. Emfaza și satisfacția sunt foarte explicabile: numai prin acest fel de mică proprietate e posibilă munca semigratuită, iară prin felul acesta de muncă s-au făcut posibile în bună parte acel câștig ușor, nebun, realizat de arendași și acea tot atât de nebună creștere a rentei pământului. Din nenorocire, munca semigratuită n-are drept rezultat numai câștigul și creșterea rentei, ci de o parte sporul mizeriei și degenerării țărănimii, de altă parte mizeria și starea de înapoiere a producției[3]. Pentru progresul și perfecționarea agriculturii se cer capitaluri puse în ameliorări, în sămânță, în îngrășăminte, în mașini perfecționate etc. Se înțelege însă că proprietarii și arendașii vâră prea puține capitaluri și aduc prea puține mașini costisitoare — ale căror întreținere și mânuire de asemenea costă mult — când au la dispoziție munca vie semigratuită. Dar munca mizerabil plătită e și mizerabil efectuată, încât munca semigratuită — rezultat al sistemului nostru economic — are de urmare mizeria producătorului și mizeria producției. Mai jos acestea se vor vedea mai clar. Și regimul nostru economic, și relațiile de producție izvorâte din el influențează în sensul lor chiar acele cazuri excepționale de relații mai clar capitaliste cum e închirierea sau arendarea pământului pe bani gata. Astfel, în Prahova, în apropiere de Ploiești, pământul se închiria până la 1907[4] cu 50 de lei pogonul și mai mult. Și asta nu pentru grădinărie, ceea ce ar fi fost foarte explicabil având în vedere vecinătatea unui oraș mare ca Ploieștii, ci pentru grâu și porumb. Or, producția mijlocie a unui pogon de porumb în împrejurimile Ploieștilor e de 11/4 chila, iară prețul mijlociu cu care vinde țăranul chila de porumb e de 40 de lei. Dacă mai adăugăm valoarea cocenilor de 6 lei la pogon, iară de altă parte dacă ținem seama de costul seminței dată de țăran, de amortizarea inventarului și cheltuiala cu inventarul viu, vedem că țăranul nu numai că dă proprietarului sau arendașului valoarea întregului product brut al pământului, dar îi mai dă și ceva pe deasupra. Cum e posibilă și această absurditate economică? lată cum. Mulțumită dezvoltării industriei pe Valea Prahovei, mulțumită îndeosebi industriei petrolifere, marilor rafinării de petrol etc., țăranii din jurul Ploieștilor găsesc de lucru mai tot anul — și cu brațele, și cu vitele lor — și câștigă relativ destul de bine. în felul acesta capătă posibilitatea să muncească o parte din vară gratis, că au de unde să trăiască. Se va întreba, desigur, cine-i silește la asta când le-ar veni mult mai bine să cumpere porumbul de care au nevoie? Dar ei își fac altfel socoteala, în parte dreaptă, în parte iluzorie. E adevărat că porumbul țăranului se vinde în mijlociu cu 40—50 de lei chila. Dar când îl cumpără trebuie să-l plătească cu 60 și, după obiceiul țării, și cu ceva lipsă la cântar. Afară de asta, țăranul speculează nu asupra anului mijlociu, cum ar fi rațional, ci asupra acelui an excepțional, când se fac două chile la pogon și prețul e ridicat. Apoi mai intervin și obiceiul, tradiția, inerția intelectuală: din tată în fiu țăranul a muncit pământul; neam de neamul lui nu s-a hrănit numai cu porumb cumpărat. Ar fi și rușine!... Și astfel, din domeniul general al relațiilor neoiobăgiste, deprecierea muncii ,se întinde, prin creșterea excesivă a rentei, și în acele domenii unde relațiile sunt mai clare, unde pământul e arendat pe bani gata. Această depreciere, această semigratuitate a muncii ca rezultat al regimului economic neoiobăgist e un fenomen de cea mai mare importanță, despre care vom avea ocazia să mai vorbim. Alt rezultat tot așa de important al acestui regim este proletarizarea neoiobăgistă a țărănimii. Zic proletarizarea neoiobăgistă, nu simplă, pentru că a noastră, rezultat al unui regim hibrid, neoiobăgist, e o proletarizare cu totul deosebită, sui-generis. Fenomenul proletarizării țărănimii de mult a preocupat pe oamenii de stal și pe economiștii noștri, dar nimeni nu-l credea atât de vast și atât de general. Se credea că i s-a pus capăt prin inalienabilitatea pământurilor și prin împroprietăririle succesive ale însurățeilor. Și, iată, din statistica făcută mai ales după răscoale de d-l Creangă se constată că imensul număr de 400 000 de țărani sunt proletarizați sau aproape (copărtași la mici petice de pământ). După d-l A. Carp, fost ministru al domeniilor, acest număr trece de jumătate de milion. Aproape o jumătate din țărănimea noastră proletarizată sau semiproletarizată! Aveau de ce să fie uimiți prevăzătorii noștri oameni de stat. Dar care este explicația acestui fapt extraordinar? Aceea care fără multă bătaie de cap sărea singură în ochi e înmulțirea populației; și ea a și fost adoptată imediat. Se înțelege că înmulțirea populației e un fapt de mare importanță. Dar, dacă vom cerceta țărănimea română și raportul dintre ea și pământul ce se găsește în mâinile ei, atunci vom constata că la 1864, în timpul împroprietăririlor, pământul care s-a dat atunci țărănimii era de aproximativ 1 800 000 de hectare; de atunci până acum, pământul țărănimii prin împroprietăririle succesive, plus pământurile cumpărate de țărănime pe socoteala ei, a sporit cu aproximativ 40—50%. Populația satelor însă a sporit aproximativ cu 60—70%. Deci numai în marginile acestor 20% s-ar mai putea explica o proletarizare mai gravă a țăranilor. De unde provine deci această proletarizare cu totul nemăsurată? Ea s-ar putea explica prin concentrarea pământului, prin moșteniri, zestre etc. și deci prin creșterea proprietății mijlocii pe socoteala celei mici. Dar nici această creștere a proprietății mijlocii nu ne-o arată statistica. Atunci care-i explicația? Doar n-a intrat pământul țărănesc în pământ! Sunt mai multe explicații ale acestui fenomen atât de important. Prima, bineînțeles, e și înmulțirea populației; aceasta însă, cum am văzut, explică numai în parte fenomenul. A doua explicație ne-o dă fărâmarea și deplasarea micii proprietăți rurale sub regimul nostru neoiobăgist. Proletarizarea se mai datorește și faptului că din capul locului țăranii au avut prea puțin pământ, se datorește și condițiilor generale neoiobăgiste. Să dăm un exemplu explicativ. Stan are 9 pogoane de pământ și 3 fii. Gheorghe, fiul lui Stan, va moșteni deci 3 pogoane. Să zicem că Gheorghe, însurându-se cu o fată dintr-un sat vecin, ia ca zestre încă 3 pogoane, iară de la un unchi fără copii moștenește încă 3. Iată-l deci pe Gheorghe proprietar al unei întinderi de 9 pogoane ca și tatăl său Stan. Dar acest pământ e împărțit în trei petice situate în locuri diferite și depărtate. Și băgați bine de seamă — o particularitate foarte importantă — că Gheorghe e o materie învoibilă, e un neoiobag: cea mai mare și potrivită parte a timpului de muncă trebuie să lucreze la proprietar sau arendaș, iară pentru resturile de timp are trei petice de pământ în diferite locuri, câteodată în diferite sate! Dacă pământul ar fi alienabil, Gheorghe și-ar vinde peticele după prețul curent și, sau ar întregi unul din ele, sau ar cumpăra o proprietate mică întregită, cam în întinderea celor trei petice; dar pământul e inalienabil[5] și astfel pentru Gheorghe aceste trei petice .devin aproape nonvalori. Ce alt poate el face decât să-și arendeze pământul cu un preț derizoriu cămătarilor satului ori să-l vândă ilicit pe un preț ridicol, cu toate urmările mizerabile ce comportă o astfel de vânzare și o astfel de arendare? În acest exemplu se vede clar ce rezultate absurde ne dă regimul nostru agrar neoiobăgist. Regimul succesoral burghezo-capitalist permite o asemenea fărâmițare a proprietății mici, dar aceasta prin înmulțirea populației. Dacă însă populația rămâne aceeași și pământul nu se concentrează în mai puține mâini, atunci proprietatea mică — în afară de mici modificări în întinderi — rămâne aceeași. Noi am luat regimul succesoral de la capitalism și inalienabilitatea de la iobăgism și, combinându-le, am ajuns la acest rezultat bizar că la noi, chiar când raportul între întinderea pământului și populația sătească ar fi neschimbat și când pământul nu s-ar concentra în mai puține mâini, totuși proprietatea mică s-ar fărâmița, s-ar preface în nonvalori, iară țăranul, chiar având pământ, s-ar preface într-un fel de proletar. Altă cauză importantă a proletarizării țărănimii sunt arendările pământurilor țărănești. Și acest fenomen a fost cunoscut de mult și s-a căutat, firește fără folos, să se ia măsuri împotriva lui. Dar nu se știa că arendările au luat proporții atât de imense. Sunt foarte elocvente încheierile la care ajunge în această privință d-l C. Garoflid într-un articol din Convorbiri literare. D-l Garoflid e unul din foarte puținii care văd mai clar în chestia agrară; are și avantajul de a fi mare proprietar, arendaș și inspector agricol, așa că are toate elementele practice pentru judecățile d-sale. Și d-sa, făcând niște calcule foarte interesante prin care corijează datele d-lui Creangă, ajunge la stupefiantul rezultat că între 17 și 26% din totalul micilor proprietari țărani își arendează pământul, și numărul acestora ajunge la cifra enormă de 171 000!!! Din publicația Ministerului Agriculturii și Domeniilor asupra rezultatelor date de legile din 1881 și 1889 pentru vânzarea moșiilor statului în loturi mici se constată că aproape 17% (16,67%) din cumpărătorii pământurilor nu și le cultivă singuri. Așadar, datele oficiale sunt mai optimiste. Cauza pentru care constatarea acestor arendări făcute pe termene extrem de lungi, prin contracte consecutive, este atât de grea e că cei cari le fac au tot interesul să le ascundă, iară informațiile statistice sunt date tocmai de cei care au tot interesul să tăgăduiască exactitatea cifrelor, adică tocmai de acaparatorii pământurilor țărănești sau de prietenii lor. Dar, presupunând chiar că cifrele date de d-l Garoflid sunt exagerate pentru momentul de față, peste câțiva ani ele vor fi, desigur, întrecute. Care să fie explicația acestor arendări? Pentru apărătorii regimului nostru economic, cauza acestor arendări trebuie căutată în însuși caracterul țăranului, în lenea, beția, indolența, nesocotința, în demoralizarea lui. „Cum voiți să explicați arendările prin alte cauze — zic ei — când același țăran care arendează pământul său cârciumarului cu 6 lei pogonul se duce pe urmă la arendaș și ia pământul cu 25 de lei pogonul?” Știu că țăranul nostru e departe de a fi tipul unui gospodar harnic, socotit, econom ș.a.m.d. Un astfel de țăran nu poate fi produsul regimului nostru agrar. Ce este cu viciile țăranului, cum trebuie ele tălmăcite în măsura în care există, acestea le vom vedea mai pe urmă. Țăranul nostru nu e un înger, asta e sigur. Dar a explica un fenomen așa de general cum sunt arendările prin indolența, nesocotința, demoralizarea țăranului este un nonsens. Prin asta s-ar putea explica numai cazuri excepționale. Pentru un fenomen așa de frecvent trebuie să fie cauze economice adânci. Iată-le. În regimul nostru economic agrar, țăranul, chiar când are pământ mai mult sau mai puțin îndestulător pentru gospodăria lui, încă nu e lăsat în voie să devină gospodar. El e învoit, târât pe ogorul boieresc, unde e silit să muncească vremea cea mai prielnică pentru muncile agricole. Pentru pământul lui trebuie să se mulțumească cu rămășițele de timp, încât, chiar având o întindere care în alte condiții economice l-ar putea hrăni, în actualele condiții îi rentează foarte puțin. Dacă mai intervin și alte condiții îngreuietoare, cum e, spre pildă, marea depărtare a pământului de casă și de acel pământ ce-l are în dijmă, dacă pământul se împuținează, atunci munca lui devine pur și simplu nerentabilă, atunci îi convine mai bine să ia tot pământul cât îl poate el lucra într-un singur loc de la arendaș. Afară de asta, țăranul nu citește tratate de economie socială. nu face analize economice, dar el simte instinctiv și simte bine că peticul lui de ogor îl lipește pământului, îi ia libertatea mișcărilor și îi îngreuiază căutarea unor condiții de muncă mai prielnice aiurea; el simte, iarăși, că peticul lui de pământ îi preface munca de pe ogorul boieresc în muncă semigratuită. Și când începe să-și dea seama mai mult ori mai puțin clar de toate acestea, atunci la cea dintâi ocazie, la o nevoie urgentă, se desparte de pământul său. În ce privește condițiile mizerabile de arendare, apoi acestea depind de totalul condițiilor în care se fac în general toate tranzacțiile țăranului sărac. Aicea dar e cauza adâncă a acestui fenomen atât de stupefiant al arendărilor în masă: sub regimul neoiobăgist, în anumite condiții, pământul țăranului, la care el ține atât de mult, ajunge o sarcină pentru dânsul. Bineînțeles, aceasta nu exclude cazurile izolate când arendările se fac din cauza beției și demoralizării. Neapărat că aceste arendări, făcute de obicei pe termene foarte lungi, prin mai multe contracte succesive, au adesea drept rezultat că țăranul nu-și mai vede pământul, se proletarizează. În sfârșit, o cauză de proletarizare mai sunt și vânzările ilicite. Oricât ai opri vânzările prin inalienabilitatea pământului, necesitățile rezultate din procesul vieții economice sunt mai tari decât legea și vânzările tot se fac. lată deci un șir întreg de cauze economice adânci care fac ca procesul proletarizării țărănimii să ia proporții atât de mari. S-au împroprietărit țăranii la 64, s-au împroprietărit succesiv însurățeii, pământurile date au fost declarate inalienabile, toate astea pentru a evita proletarizarea țărănimii, iară rezultatul e că aproape o jumătate din țărănime s-a proletarizat sau semiproletarizat. Dar proletarul țăran român se deosebește profund de proletarul agricol din Occident. Proletarizându-se, țăranul român nu devine decât în cazuri excepționale salariat ca cel din Occident, ci rămâne tot țăranul neoiobag care ia pământul în dijmă, muncește absolut în aceleași condiții acuma, fiind proletar, ca și atunci când era proprietarul unui petic de pământ. Ceea ce face însă originalitatea acestei proletarizări e că țăranul, deși proletar fără de pământ, este totuși proprietarul inventarului agricol: plug, vite, acareturi (ca vai de ele). în. Occidentul capitalist, marea proprietate nu numai că trebuie să îngrijească de muncitorii proletari agricoli, argați etc., dar trebuie să îngrijească mai ales de inventar, și în special de inventarul viu, lucru pe cât de costisitor pe atât și de greu. La noi, marea proprietate s-a descărcat de toate cheltuielile și grijile astea pe spinarea țăranului, și aceasta chiar când țăranul nu mai are pământ deloc. Se poate o absurditate mai mare? Țăranul proletar, bătut de oameni și de Dumnezeu, țăranul desculț și flămând care la paști nu mai are porumb în .casa lui, acest țăran, din munca de 4—5 luni pe an cât e sezonul nostru agricol, nu numai că trebuie să hrănească și îngrijească tot anul o familie întreagă, dar trebuie tot el să hrănească și să îngrijească în tot anul și vitele; chiar când nu mai are pământ, el trebuie să rămână depozitarul, hrănitorul și conservatorul vitelor necesare marii proprietăți[6]. La așa rezultat poate ajunge numai un regim economic neoiobăgist! Firește că la un om sărac și flămând nici vita nu poate îi decât tot flămândă; de aici urmează degenerarea și a țărănimii, și a vitelor necesare agriculturii. Intre țărani nu se mai găsesc soldați după măsură, țărănimea dă o înspăimântătoare cifră de bolnavi de pelagră — 100 000 —, iară când te uiți la acele ființe mici, uscate, sfrijite cărora țăranul le zice cai și boi, îți par niște viețuitoare din altă speță animală. Altă urmare a regimului neoiobăgist este agricultura proastă, primitivă. Agricultura e făcută doar de țărănime, și aceasta, în majoritatea ei, e slăbită, degenerată fizicește și demoralizată sufletește. Apoi, afară de puține excepții, agricultura se face cu inventarul țărănesc, cu vitele țărănești complet degenerate și ele. Își poate oricine închipui apriori cum va fi făcută agricultura în condițiile acestea; când studiezi însă de aproape aceste condiții, vezi că nu sunt numai neprielnice, dar sunt grotești și te miri că agricultura se mai face și așa cum se face. Se știe că un agricultor, fie și un proprietar mic, trebuie de cu vreme să-și facă un plan sistematic, să-și împartă câmpul pentru diferitele semănături, ocupându-se de fiecare la vremea ei, să aleagă pentru fiecare muncă momentul potrivit. mai ales la noi, unde clima e așa de schimbătoare și nesigură. Și toate acestea sunt necesare nu numai pentru o agricultură intensivă și rațională. dar pentru orice agricultură, fie și extensivă cum e a noastră. Or, țăranul nostru așa-numit mic proprietar e un neoiobag și în această calitate e învoit la proprietar sau arendaș și uneori la doi, trei deodată, iară în contractul fiecărei învoieli e scris invariabil ca la prima chemare trebuie să se prezinte la muncă. Am întrebat pe un arendaș inteligent din Moldova care mi se plângea de greutățile ce întâmpină cu țăranii din cauza acestor multiple învoieli, l-am întrebat la care din arendașii ce l-au învoit se duce țăranul mai întâi. „Apoi la care-l apucă mai întâi; de obicei acela al cărui partid e la putere, că are administrația în mână”, mi-a răspuns arendașul. Așa că țăranul neoiobag, apucat ba de unul, ba de altul, muncește mai toată vremea prielnică — atât de scurtă! — pe lanurile boierești, iară propriul său pământ și-l muncește în picăturile de vreme ce-i mai rămân, dacă-i mai rămân. Își închipuie oricine dacă în așa condiții țăranul mai poate nu să-și alcătuiască un plan de mai înainte, nu să facă agricultură bună, dar măcar s-o facă proastă, cum o fi. În felul acesta nu se poate face agricultură deloc. Pentru înlăturarea acestui rău — adică dispariția agriculturii de pe pământurile țărănești, ceea ce ar fi fost un inconvenient tot atât de mare pentru proprietari și arendași ca și pentru stat —, legiuitorul a fixat două zile pe săptămână care trebuie să rămână pe seama țăranului. Această lege, de natură nu neoiobăgistă, ci de-a dreptul iobăgistă, după obiceiurile țării niciodată n-a fost observată; dar chiar de ar fi fost! Cum se poate face agricultură cu două zile pe săptămână anume precizate? Dar dacă tocmai zilele acestea n-au fost bune de lucru? Bineînțeles că în așa condiții grotești nu se poate face o agricultură care să pretindă acest nume și atunci se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple: țăranul, după ce ară prost din cauza inventarului mizerabil, apoi propriul său pământ îl ară prea târziu, seamănă tot așa, prășește porumbul când s-a îngălbenit, îl strânge de crud, seceră grâul când s-a scuturat ș.a.m.d. Nu e agricultură, ci o caricatură grotească. Și în acest fel sunt lucrate aproape jumătate din pământurile țării românești, pentru că cele arendate sunt lucrate tot atât de mizerabil. Ba chiar mai mult de jumătate. Astfel, în Moldova, țăranul închiriază, arendează („cumpără” se zice acolo) pământul pe seama sa; prețul închirierii se preface pe urmă în diferite munci, pe care țăranul le săvârșește pe câmpul boieresc sau arendășesc. Bineînțeles, primele munci și în vremea cea mai prielnică țăranul le face pe pământul arendașului, unde e dator să se prezinte la prima chemare, și numai în resturile de vreme lucrează pământul ce a arendat, întocmai cum face cu propriul său pământ. În aceeași categorie intră toate pământurile din Muntenia luate în dijmă la tarla sau, după desființarea acestui fel de dijmă, închiriate pe bani. Rămâne încă de văzut partea cea mai mică a țării, rămâne acel pământ care e lucrat fie în dijmă de-a valma (așa-numita tovărășie, de n-ar mai fi fost!), fie pe seama marii proprietăți. Acest pământ e în adevăr mai bine lucrat, îndeosebi categoria din urmă. Aici barem sunt părți interesate ca munca să fie mai bine făcută: la munca în dijmă e interesat și țăranul, și stăpânul, iară la munca pe lanurile proprietății e interesat numai stăpânul, care însă, având toată puterea economico-socială, poate înrâuri ca munca să fie mai bine efectuată. Dar și aici sunt neajunsuri grave, proprii regimului nostru economic. Mai întâi, și aceste pământuri sunt lucrate de același țăran, atât de redus și fizicește și moralicește, și de obicei cu același inventar țărănesc și tot cu munca robită sau semirobită, inferioară muncii libere. Apoi, cum vom dovedi mai jos, regimul nostru economic produce relații anarhice, relații de vrăjmășie, care aduc pe țăran să prefere a-și face un rău sieși decât să facă un bine stăpânului. Dar mai este o cauză importantă a inferiorității muncii pe pământurile marii proprietăți: este ca munca se face de lucrători care își au și semănăturile lor fie pe pământurile lor proprii, fie pe cele luate în arendă sau în dijmă de la marii proprietari; și numai cu entuziasm nu poate să muncească omul ogorul altuia când știe că în vremea asta al lui se părăginește. Nu e de mirare deci că nici pe proprietățile mari nu se poate obține o muncă pasabilă măcar decât prin cele mai mari strășnicii de supraveghere. Și toate acestea sunt adevărate și pentru pământurile date în dijmă. Deși de astă dată există un fel de tovărășie și, în definitiv, ambele părți sunt interesate, totuși rezultatele nu se schimbă mult, pentru cuvântul iarăși că țăranul își are și pământul său propriu, așa că antagonismul rămâne în picioare. D-l V. M. Kogălniceanu face următoarea justă observație: „Trebuie să se știe că în anii de belșug săteanul nu produce la pogon nici atâtea producte câte produce arendașul sau proprietarul în anii de secetă, în anii răi; și această disproporție e cu atât mai mare, cu cât săteanul e mai sărac, încât anii de abundență devin mai periculoși chiar decât anii mijlocii, prin faptul că atunci țăranul abia poate să secere, să strângă pi să ducă la treierat recolta proprietarului sau arendașului, iară a sa se scutură pe câmp”[7]. Și în aceste condiții absurde și grotești se ]ace așa-zisa agricultură a țării într-o țară eminamente agricolă! Se va obiecta, desigur, că rodnicia pământului nostru, cu toate aceste neajunsuri, e încă destul de bună. Astfel, d-l I. Lahovary caută să arate că produsul grâului pe hectar la noi nu e cu mult inferior țărilor occidentale, unde există o cultură intensivă sau semiintensivă. Încă o dovadă că statisticile sunt făcute ca să demonstreze cu ele ce-ți place și ce-ți convine. Natural, dacă iei, de pildă, producția unui an foarte îmbelșugat cum e anul 1906, cu impozanta cifră a recoltei de 40 000 000 de hectolitri de grâu, atunci putem să ne comparăm cu unele țări înaintate în agricultură; dacă luăm însă anul 1904, în care am atins cifra sărmană de 18 000 000 de hectolitri, atunci rămânem în coada tuturor țărilor agricole. Ce să-i faci, așa e statistica! Adevărul e că în rezultatele cele bune ale recoltei noastre n-are nici un merit nici țăranul, nici arendașul, nici proprietarul, ci unicul merit îl are meșterul dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat un pământ fertil, mănos, în multe părți nu de mult desțelenit; și dacă tot dumnezeu ne dă și vreme prielnică la arat, semănat, secerat și cules; și dacă tot el ne dă și ploi suficiente la timpul necesar, atunci recolta e în adevăr bună — meritul lui dumnezeu. În ce-l priveste pe om, apoi el, prin regimul nostru economic, opera sa proprie, face tot ce-i stă în putință ca să compromită opera dumnezeiască, și dacă, totuși, nu reușește întotdeauna, vina nu e a lui, că bunăvoința nu-i lipsește. Afară de agricultura absurdă și de multe ori grotească. o altă urmare foarte gravă a regimului nostru economic este agricultura prădalnică, dealtfel strâns legată de cea dintâi. Prin agricultură prădalnică înțeleg acea agricultură care scoate an cu an elementele hrănitoare din pământ fără a pune nimic la loc și care stoarce mereu pământul fără a-i face și îmbunătățirile cari îi trebuie. Dacă nu îmbunătățești pământul prin asolamente, gunoire, îngrășăminte chimice etc. și ,dacă nu-i dai irigații, atunci el începe a se secătui și din ce în ce țara merge spre ruină. 0 astfel de agricultură se face la noi, și alta, cu regimul nostru economic agrar, nu se poate face. Să luăm, spre pildă, mica proprietate, care ocupă aproape jumătate din pământul arabil al țării. În Occident, micul proprietar trăiește din propria sa gospodărie agricolă. El îi dă toată munca sa, toate grijile sale. acolo sunt toate speranțele lui. El trăiește toată viața din acest pământ și după moartea lui vor trăi copiii săi. Această legătură între pământ și țăran produce, pe de o parte, interesul elementar, foarte limpede și lămurit, de a face pământului toate îmbunătățirile — îngrășare, irigare etc. —, iară pe de altă parte produce calitățile necesare în om pentru facerea acestor îmbunătățiri: sobrietate, economie, prevedere, tenacitate, continuitate în muncă ș.a.m.d. Dar la noi? Am văzut cum imensa majoritate a micilor proprietari țărani nici nu se ocupă exclusiv de pământul lor, ci îl lucrează printre picături, pe apucate, când li se dă voie. Ba am văzut chiar că de cele mai multe ori aceste pământuri îmbucătățite servesc mai mult ca să împiedice libertatea de mișcare a țăranului, robindu-l marii proprietăți, și servesc ca să reducă până la semigratuitate remunerarea muncii lui, încât uneori țăranul caută să scape de bucățica sau bucățelele lui de pământ arendându-le. E deci absurd și nedrept în cel mai mare grad că se acuză țăranul de gospodăria lui prădalnică. Se înțelege că pământurile arendate cămătarilor satului nu vor fi nici pe atât îmbunătățite. Arendașul-cămătar caută să stoarcă din pământ tot ce poate, nu să-l îmbunătățească. Rămân încă pământurile marii proprietăți, care ocupă mai mult de jumătate din pământurile arabile ale țării. Din aceste pământuri, o bună parte sunt arendate și de obicei pe termene scurte, 3—5 ani, așa că în nici un caz nu i-ar conveni arendașului să facă îmbunătățiri, care sunt foarte costisitoare și în genere dau rezultate tocmai după ani de zile. Pe urmă, arendașul nu e doar un fermier capitalist ca în Occident. Afară de unele excepții din Moldova, el n-are nici unelte și nu pune nici capital în exploatare. Pentru arenda pe care o plătește proprietarului el își cumpără și își asumă drepturile neoiobăgiste ale proprietății mari, amestecul de drept capitalist și iobăgist: dreptul capitalist de a uza și abuza de pământ, de a-l stoarce cât va putea fără a-i da ceva în schimb și dreptul iobăgist de a uza și abuza de țăran, de a-l stoarce cât va putea, dând cât mai puțin posibil în schimb. Interesul ideal al arendașului este să stoarcă până la ultimul pic rodnicia pământului și puterea de viață a țăranului și vitelor lui, astfel ca la plecare să lase moșia stearpă și satul fără vite. În arendășia neoiobăgistă, gospodăria prădalnică — erijată în întocmire sistematică — își atinge culmea și apogeul[8]. Mai sunt de văzut pământurile marii proprietăți cultivate de înșiși proprietarii lor. S-ar crede că cel puțin aci este posibilă și rentabilă o altă cultură decât cea prădalnică. Din nenorocire, nu-i așa. Mai întâi, o parte a moșiei- — și adesea cea mai mare parte — e dată țăranilor fie în dijmă, în Muntenia, fie în bani, în Moldova, și anume pe câte un an. Pe acest pământ, orice îmbunătățire este exclusă. Doar nu se va apuca țăranul să îngrașe pământ străin, care circulă din mână în mână. Rămâne deci o parte mică lucrată de proprietari pe socoteala lor și care e în adevăr mai bine lucrată decât restul. Dar nici aici nu se pot face îmbunătățiri. Lanurile boierești de obicei își schimbă destinația, și pământul, care anul acesta a fost lucrat pe seama boierului, anul viitor sau peste doi-trei ani e împărțit țăranilor. Dar chiar dacă un proprietar ar opri o parte mai rodnică a moșiei ca s-o lucreze întotdeauna pe seama sa, încă n-ar putea face îmbunătățirile necesare, pentru că și pământul lui e lucrat în mare parte cu uneltele și vitele țăranului, căci de obicei el n-are gospodăria sa proprie; iar îmbunătățirile presupun neapărat o gospodărie proprie, cu vite, argați, instalații[9]. Așadar, e evident că afară de puține și onorabile excepții — mai ales în Moldova, unde unele moșii sunt lucrate mai sistematic și în parte cu inventar propriu — întreg pământul țării se găsește sub cultura prădalnică. Și această gospodări[r]e prădalnică, prin care an de an se stoarce pământul, nu se datorește ignoranței, lenei, relei-voințe, neprevederii, indolenței agricultorilor în genere, ci mai ales relațiilor agrare de producție, regimului nostru neoiobăgist, care o fac inevitabilă; iară aceste defecte, întrucât ar contribui cu adevărat la existența gospodări[r]ei prădalnice, sunt și ele un produs al aceluiași regim neoiobăgist. Nu oamenii, sistemul e de vină. Și câteodată această gospodări[r]e devastatoare ajunge la lucruri care te uimesc. Când treci cu trenul în serile de toamnă, de multe ori vezi focuri uriașe, parcă ar fi sate incendiate. Și, când alarmat, întrebi ce înseamnă aceste focuri, ce sate s-au aprins, ți se răspunde: „Nu sunt sate, s-a dat foc la niște girezi”. Scurt. Când se face destul fân de nutreț, atunci se dă foc șirelor de paie, în loc să se răspândească prin lanuri și să se dea pământului măcar o mică parte din ce i se ia. Focul, simbolul devastării![10] Când vezi cum pământul se stoarce atât de neomenos, cum îngrășămintele gratuite zac aruncate prin șanțuri, cum paielor li se dă foc, cum pădurile — aceste mari rezervoare de umezeală, apărătoare .de inundații — se distrug cu nemiluita, când vezi cum rodnicia pământului e stoarsă an de an și zvârlită peste hotare ca în schimb să ne vină articles de Paris și un lux demoralizator; când vezi cum, în concordantă cu gospodări[re]a prădalnică agrară, întreaga gospodărie a țării, ca și a statului, se face în chip tot atât de risipitor și prădalnic, te întrebi cu grijă amestecată cu groază: ce vânt de nebunie s-a abătut asupra țării acesteia de parcă se întrece care mai de care s-o ruineze mai curând? Nu e un vânt de nebunie, ci e un detestabil regim economico-social care în mod necesar își produce efectele inevitabile prin acea necesitate de fier după care anume cauze trebuie neapărat să producă anume efecte. ---- [1] D-l Seb. Moruzi constată următoarele: „Cu acest sistem vedem deseori și avem în minte numeroase exemple: un sat dator, după 6 ani, cu 70 000 de lei atunci când întreaga valoare anuală a muncilor agricole nu trece de 6 000” (citat de d-l Bibicescu, În chestiunea agrară, p. 61). Iar defunctul C. Ressu a spus în Cameră în 1893: „Și în privința acestei lăcomii nu e iarăși un secret că s-au văzut proprietari care și-au cultivat pământul în timp de 10 și de 15 ani numai cu dobânda banilor luați de [la] țărani cu 16 ani în urmă” (citat de d-l Bibicescu, În chestiunea agrară, p. 58). [2] Se înțelege că aici nu putem analiza contractele tipărite într-un volum compact de 624 de pagini format mare. Dar, ca o pildă, iată ce găsim chiar în primul contract agricol (p. 9) asupra duratei zilei și condițiilor de muncă în regimul nostru agrar: „Vom merge în muncă întotdeauna înainte de a răsări soarele și seara vom sta până ni se va da voie de oamenii de serviciu ai moșiei și vom merge a munci în orice punct al moșiei și pe orice vreme fără a obiecta că este departe sau timp urât”. [3] Iată, după d-l Gh. Maior, care este starea țăranului după ce și-a isprăvit sezonul de muncă: „Țăranul nostru a lucrat vara întreagă cu oamenii familiei. sale și cu vitele sale, parte la arendaș și parte la sine, s-a hrănit numai cu buruieni și toamna el nu are atâta recoltă cât îi trebuiește pentru sine și pentru vite ca să iasă din iarnă și nici datoriile nu le-a stins; datoria a rămas aproape aceeași și se perpetuează la arendaș și proprietar, vitele îi sunt depuse amanet la Creditul agricol. Întreaga lui recoltă constă dintr-un cărucean, două de mohor, 2—3 cărucene de paie de grâu și niște coceni de porumb. Cereale abia are. să-i ajungă până la crăciun, nutreț până pe la bobotează; porumb, rar sunt țărani cari să aibă până pe la paști și după paști. Și puținele cereale ce le adună n-are unde să le păstreze; cerealele cele rămase după sămănat sau le bagă într-o groapă în pământ, ori că trebuie să le vândă mai pe nimic la cârciumarul din sat ca să se plătească de biruri cu ele” (România agricolă, P. 82). [4] În cele precedente, că și în cele ce urmează, avem în vedere relațiile agrare până la răscoalele din 1907. Despre relațiile ce s-au stabilit după -răscoale, prin noile legiuiri așa-numite socialiste sau cvasisocialiste, vom vorbi mai departe într-un loc special. [5] E adevărat că legea, prin excepție. permite vânzarea către foștii clăcași. Dar această permisiune e îngrădită cu atâtea greutăți insurmontabile încât e prefăcută într-un drept absolut iluzoriu și vânzările sau nu se pot face. sau se fac în mod ilicit, cu toate nenumăratele urmări rele ale unor asemenea vânzări, cum e nesiguranța pentru ambele părți, procesele fără număr în perspectivă etc. [6] „După ancheta Ministerului de Domenii din 1899 rezultă că 92% din vitele existente în țară sunt ale țăranilor și numai 8% ale proprietarilor mari și arendașilor. Statistica animalelor domestice din 900 găsește că repartiția cailor și boilor între micii și marii cultivatori e următoarea: marii exploatatori posedă 13%, iară țăranii 87%. Numărătoarea plugurilor și carelor confirmă aceste date: din 517 463 pluguri de toate felurile, marii cultivatori nu stăpânesc decât 7,4%; din 589 308 care și căruțe, marea agricultură nu are decât 4,2%. Aproape toate atelajele sunt țărănești și pierderea care rezultă din întrebuințarea lor tot a țăranilor e. Dacă marea cultură ar trebui să cultive cu vite proprii, de mult ar fi dispărut” (C. Garoflid. Problema agrară și dezlegarea ei, p. 60). [7] Chestiunea țărănească, p. 34, 35. [8] D-l Gh. Maior, în cartea citată, ocupându-se de felul [de cultivare] pe care-l practică arendașii, zice: „Știința și cultura au rămas izolate de partea practică a vieții și ocupațiunei românului. întreaga noastră economie consistă în principiul că solul trebuie să producă încontinuu, fără restituțiune; boul din jug care muncește ziua întreagă și țăranul care de primăvara până ce dă zăpada muncește până-i vin stele verzi înaintea ochilor este neproductiv și deci își merită soarta ca să se hrănească cu știr, lobodă și alte buruieni, și numai arendașul, improvizat din cârciumar, măslinar și bragagiu, este om productiv. Aceste păreri bizare le poți auzi la noi foarte des și de la oameni care trec de oameni de oarecare seriozitate” (p. 26). Și în altă parte: „Făcui cunoștința unui arendaș care avea două moșii în arendă de câte 1 000 de pogoane fiecare și o pădure în exploatare. Stătea de 15 ani deja în acea moșie și mie îmi era frică să stau în casa lui până voi scrie un raport ca să nu se dărâme casa pe noi” (p. 59). [9] Iată ce zice d-l Maior și despre îmbunătățirile făcute de proprietari: „Proprietarii de la 1861 n-au putut face nici o singură îmbunătățire pe moșiile lor, dar s-au distrus și ruinat aproape cu totul cele puține ce erau atunci. Nici o singură baltă ori mocirlă nu s-a secat, nici o singură pădure nu s-a plantat din nou ori ameliorat Luncile de pe lângă cursurile apelor, odini-oară atât de bogate și frumoase, s-au prefăcut azi în prunduri sterile și râurile în torenți sălbateci de munte din cauza devastării pădurilor, cari au pus tot pietrișul și țărâna în mișcare; iară la șes și câmpie ele sunt prefăcute în eleșteie pentru producția de stuf și pește pentru arendaș și proprietar, deși ele nu sunt decât un focar de friguri de baltă, care decimează populațiunea rurală cu miile sau o fac incapabilă de muncă pentru o mare parte a verii. Și totuși stuful nici a suta parte nu valorează din ceea ce pământul acela ar putea produce ca pășune sau fânaț dacă ar fi secat și zvântat, iară peștii din eleșteu se înveninează și omoară prin gunoiul ce se aruncă în eleșteu ca să facă pod de trecut peste el” (p. 33—34). [10] În anii din urmă, din lipsă de nutreț, nu se mai ard paiele. ci se întrebuințează ca hrană pentru vite. În anul însă în care nutrețul va fi abundent. această operație a arderii paielor va reîncepe, căci sistemul de a întrebuința paiele pentru îmbunătățirea pământului n-a intrat încă în uzul agriculturii noastre neoiobage. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] lxg921bko9k2vbotdif6lwudef2sd18 0 2001 151154 90493 2026-08-03T20:59:14Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei]] în [[Neoiobăgia/5. Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei]] 90493 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Rezultatele economice ale neoiobăgiei|Rezultatele economice ale neoiobăgiei]] | următor = [[Neoiobăgia/Revoltele țărănești|Revoltele țărănești]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} Am analizat până acum principalele efecte economice ale regimului nostru agrar așa cum se manifestă din relațiile lui de producere. Să-i analizăm acuma efectele morale, culturale, juridice, politice. Starea morală — în sensul larg al cuvântului — a unei țări atârnă în primul loc de organizația ei economică, în special de felul și relațiile economice de producție. Acesta e un adevăr care a intrat adânc în conștiința cercetătorilor de azi și care e admis tacit chiar de cei care nu sunt marxiști, care combat chiar pe Marx. Frumoasa carte a d-lui Radu Rosetti e până la un punct pătrunsă de acest adevăr; adeseori cel puțin d-sa caută ca din organizația economică, din relațiile de producție să deducă și stările morale, intelectuale și juridice ale poporului, și asta fără a cunoaște pe Marx; cel puțin nu-l pomenește nicăieri. Da, Marx e acuma în aer —, n-ai ce să-i faci! Din cercetarea stării economice din vremea iobăgiei, d-l Rosetti deduce stările morale, sufletești ale țărănimii de atunci. în privința aceasta ar fi de citat pagini întregi. Cititorii le vor găsi în opul pomenit; .noi vom da numai rezumări de .acolo. D-l Rosetti citează din memoriul prințului Mihai Sturdza adresat lui Nesselrode următorul pasaj, care în câteva cuvinte caracterizează minunat starea țărănimii din timpul iobăgiei: „Da, starea țăranului moldovean și muntean este ticăloasă; privit ca o ființă care nu trebuie să existe decât pentru capriciile altuia; aproape redus la starea abjectă de bestie (brută); părăsit în prada lăcomiei tuturor slujbașilor, începând de la cler, de la cel mai înalt dregător până la cel mai mic dăbilar; împilat deopotrivă și de proprietar, și de arendaș, și după toate acestea se mai învinovățește acest biet țăran că este nepăsător și leneș! Mă pun numai cu groază în locul lui. Simt ca un om care este sigur să nu aibă niciodată nimic în propriu, un om dezamăgit prin o tristă experiență și, știind că în zadar ar urma să verse fără cruțare sudoarea frunții lui spre a putea strânge ceva bani pe care jaful ar veni fără greș să-i răpească, zic că acest om nu poate resimți decât scârbă către orice ban ce ar pune deoparte și că el poate privi ca folos numai banii ce-i sustrage lăcomiei pentru a merge să-i bea la crâșma proprietarului” (p. 33, 34). Și din această stare ticăloasă a țăranului, product al iobăgiei, reiese o stare morală și sufletească pe care d-l Rosetti o caracterizează astfel: „Dacă nu se poate tăgădui că țăranul român din regat este un element economic slab, mai adesea nesilitor, neiubitor de muncă, neștiind a strânge și a aduna, nu este mai puțin adevărat că împrejurările politice în care s-a dezvoltat țărănimea noastră au fost cu deosebire prielnice dezvoltării acelor cusururi” (p. 35). Și în altă parte: „Țăranul român de înainte de 1830 se poate caracteriza în chipul următor: deștept și vioi la minte, bun la inimă, blând, pașnic și supus până la exces, dar cu desăvârșire lipsit de cultură, fără încredere în sine, neiubitor de muncă, nedoritor să-și schimbe soarta, bănuitor, fără conștiință de neam, prefăcut superstițios. Astfel îl făcuse împrejurările istorice, astfel îl făcuse dușmanii din afară, astfel îl făcuse lăcomia domnilor și aceea a clasei stăpânitoare” (p. 40). Și d-l Rosetti vorbește de pasivitate, de lipsă de energie, de supunere oarbă către oameni și împrejurări, de ură adâncă și neîmpăcată împotriva clasei stăpânitoare ș.a.m.d. Citind caracterizarea stării țărănimii din timpul iobăgiei făcută de Mihai Sturdza și descrierea stării ei morale făcută de d-l Rosetti, orice om care cunoaște cât de puțin starea de azi este izbit de marea asemănare dintre ce a fost atunci și ce este acum. Și e natural să fie așa, pentru că. după cum am văzut, starea economică și relațiile de producție rămânând în mare parte aceleași, și starea morală a țărănimii trebuia să rămână aceeași. Nu-i vorbă, e cam riscant a vorbi de lenea țăranului când, în definitiv, el produce aproape întreaga noastră bogăție națională; dar că e indolent, nepăsător, nechibzuit, superstițios la culme, lipsit de energie și de dorința de a-și schimba soarta, toate acestea sunt în mare parte adevărate, acum ca și mai înainte, și se explică perfect prin starea lui economică și de atunci și de acuma. Așa, după cum am văzut, legea de la 1864 a vrut, chip[urile], să prefacă pe țăranul român într-un mic proprietar ca în Occident. Or, la un asemenea mic proprietar se dezvoltă o anumită psihologie, cu anumite defecte și calități proprii acestei stări economice: de o parte, acea iubire pasionată, exclusivă, aproape brutală, pentru proprietatea lui, un egoism împins până la brutalitate; orizontul intelectual și moral foarte redus; de altă parte, chibzuința, cumpătarea, zgârcenia chiar, tenacitatea și energia la muncă, prevederea. Dacă țăranul nostru ar fi fost prefăcut realmente în inic proprietar, aceste însușiri s-ar fi dezvoltat și într-însul. Dar sub mantia liberalismului el a fost prefăcut iarăși într-un iobag. El este o materie învoibilă, asupra lui apasă un contract agricol, pe care în bună parte nici nu-l înțelege; el trebuie să se prezinte la muncă la prima chemare, altfel e adus de primar sau jandarmul rural; pământul lui și-l lucrează când îi permite contractul agricol; muncește în mod semigratuit, întotdeauna e îndatorat. Cu un cuvânt, e înconjurat de forțe sociale care dispun de dânsul, cărora trebuie să se supună orbește, după ce prin însuși felul ocupației sale agricole e supus altor forțe oarbe, forțelor naturii. Rod al împrejurărilor sociale — atât de complexe și implacabile — și rob al forțelor naturii, mai ales într-o agricultură atât de primitivă. cum puteau să se dezvolte în el alte însușiri decât cele ale robului, cum puteau să se dezvolte în el voința, mândria, energia, prevederea, chibzuința? Știind că, orice ar face, tot în mizerie va trăi, îi dispare orice imbold de luptă pentru îmbunătățirea sorții, se dezvoltă într-însul indolența. Dubla robie în care zace îl preface în fatalist, superstițios, prefăcut și supus ca robul, și întreaga lui psihologie se rezumă în aceste cuvinte stereotipe și caracteristice: „așa vrea Dumnezeu”. În aceste trei cuvinte e cuprinsă o întreagă concepție morală și filozofică a robiei. Am zis mai sus că starea morală a țărănimii a rămas în bună parte aceeași ca și în timpul iobăgiei, pentru că relațiile economice de producție au rămas în bună parte aceleași. Dar în bună parte nu vrea să zică în totul. Sunt și elemente noi din viața capitalisto-burgheză care s-au introdus în viața țărănimii. Țăranul e neoiobag, dar, cu toate astea, el nu produce numai valori de întrebuințare — pentru hrana familiei —, ci produce și pentru vânzare; condițiile economice în care trăiește nu mai sunt numai naturale, ci sunt și bănești. Apoi țăranul intră în legături dese cu lumea din afară; ba, prin mărfurile ce cumpără și vinde, e în legătură indirectă și cu străinătatea. în sfârșit, vin drumurile de fier, telegraful, școala, presa ș.a.m.d. de înrâuresc psihologia și întreaga viață morală și materială a țăranului. Despre caracterul acestei înrâuriri vom vorbi mai jos. Aci vrem să stăruim asupra unui fapt de primordială importanță, care a avut o influență decisivă asupra vieții satelor noastre: e profundul dezacord, e abisul dintre ceea ce am numit altădată starea formală de drept și starea reală de fapt, abisul dintre instituțiile noastre occidentale politico-juridice, de o parte, și realitatea vieții sociale, de altă parte. Cu acest prilej îmi voi permite să citez un pasaj din articolul meu Cuvinte uitate: „La noi, acum mai bine de patruzeci de ani, era cam următoarea stare reală de fapt: o treaptă economică de dezvoltare foarte înapoiată, relații economice semifeudale, moravuri semiorientale, o stare culturală primitivă; pe acest fond social, pe această stare reală de fapt, s-a altoit o stare formală de drept luată din Occident, o stare de drept care corespundea și era produsă de o stare de fapt, de o stare economică; morală și culturală incomparabil superioară nouă. Dar, odată cu introducerea acestei întocmiri politico și juridico-sociale superioare, nu s-au schimbat în mod corespunzător și organizația și relațiile economice; dimpotrivă, acestea au rămas în bună parte semifeudale; și tot așa și relațiile care izvorăsc dintr-însele au rămas și ele aceleași. De aici a urmat un dezacord profund între starea noastră formală de drept, superioară, și starea reală de fapt, inferioară, un dezacord care a avut de rezultat că starea noastră legală a rămas, cel puțin în parte, nerealizată, a rămas numai pe hârtie. Rezultatul — de o foarte mare importanță pentru întreaga noastră dezvoltare socială — a fost că, pe lângă regimul legal, s-a creat un regim de ilegalitate, sub care, în parte cel puțin, trăim și acum”. Acest pasaj și câteva dezvoltări ce-l urmau au avut darul să stârnească în ziarele noastre o întreagă polemică, ceea ce nu prea se întâmplă la noi când e vorba de chestii teoretice economico-sociale. Motivul pentru care pasajul de mai sus a fost atât de remarcat este că el cuprinde o constatare de cea mai mare importanță pentru întreaga noastră viață socială. Aceasta au simțit-o chiar și cei care nu-și puteau desluși bine în ce anume consistă această importanță. Pentru acea constatare, ziarul conservator Epoca era cât pe ce să mă treacă între teoreticienii conservatorismului român. Adevărul e că, conservatorii români, și în special doctrinarii conservatorismului boieresc, junimiștii, au fost cei dintâi care au insistat asupra dezacordului dintre starea noastră reală de fapt și starea formală de drept, dintre realitatea noastră semiiobagă și instituțiile occidentale, care mai ales la sate au rămas în mod absolut literă moartă; și tot ei au arătat măcar unele din neajunsurile adânci care rezultă din acest dezacord. Până aci sunt, în adevăr, perfect înțeles cu doctrinarii conservatorismului nostru. Dealtfel, era și foarte natural ca mai ales conservatorii, reprezentanții vechii clase boierești, să fie aceia care să pună în lumină acel dezacord și neajunsurile ce rezultă din el. Cum am văzut și cum vom mai vedea, acest dezacord a fost una din bazele pe care s-a dezvoltat tocmai burghezia noastră agrară, clasa cea nouă economică, dominantă, căreia această stare de lucruri i-a servit minunat. Dimpotrivă, boierii cei vechi, întrucât n-au putut să se adapteze noilor condiții, au suferit și în bună parte au dispărut chiar, ca clasă socială, de la suprafața vieții economice. Era deci foarte natural ca ei sau doctrinarii lor să facă o critică acerbă noii stări de lucruri și să releveze cu vehemență acest contrast izbitor dintre realitatea noastră orientală și aparențele mincinoase occidentale. Dar care e soluția? Care ar fi modul de a înlătura această dureroasă contrazicere socială? Pot fi două moduri: sau reduci starea de drept până la starea de fapt, sau ridici starea de fapt până la înălțimea celei de drept. Prima soluție a fost a conservatorilor, a doua este a mea. Nu găsiți o oarecare deosebire? La orice introducere de instituții nouă liberale, doctrinarii conservatorismului protestau, aducând dealtfel un argument destul de solid: de ce să mai introducem instituții, unele mai liberale decât altele, dacă — nepotrivite cu realitatea noastră socială — ele tot vor rămâne o minciună? Pentru mine, instituțiile noastre nu sunt destul de liberale, le-aș dori mult mai democratice, le-aș dori completate cu votul universal; iară ca să nu rămână o minciună din cauza nepotrivirii cu realitatea vieții, doresc schimbarea și reformarea acestei realități — în special a celei economice —, pentru ca aceasta să fie pusă în acord cu starea democratică superioară de drept. Cred că e clar și că poziția mea ca social-democrat față de această problemă nu numai că nu e asemănătoare cu a conservatorilor, dar nici deosebită nu e, ci diametral opusă. Și tot așa de opus e și felul de a pricepe cauzele fenomenului. Pentru doctrinarii conservatorismului, cauza lui e în faptul că n-am fost pregătiți culturalicește pentru noile instituții, că li se opuneau moravurile, deprinderile, mentalitatea de altădată. E, desigur, o parte de adevăr ,în această aserțiune și eu însumi am relevat-o; dar nu asta e cauza primordială și decisivă, lucru pe care de asemenea l-am demonstrat în capitolele precedente. Moravurile se opun numai vremelnic realizării noilor instituții politico-sociale; curând ele li se adaptează foarte bine. Moravurile, fiind rezultatul unei anume organizații economice și al instituțiilor politico-sociale corespunzătoare ei, nici nu ,pot să se schimbe fără schimbarea acelei organizații și acelor instituții; și, deci, a face să depindă schimbarea instituțiilor sociale de o prealabilă schimbare a moravurilor înseamnă în fond a amâna schimbarea la calendele grecești, a nu mai introduce niciodată noile instituții, ceea ce și era — inconștient sau conștient — gândul unora din conservatorii noștri vechi. Ceea ce face însă în adevăr ireductibil contrastul dintre realitatea vieții sociale și anumite instituții politico-sociale este organizația economică, relațiile economice de producție. Acestea, fiind un fapt social primordial și generator, nu se pot adapta cu ușurință la fapte sociale derivate. O anume organizație economică, felul de producție și anume raporturi economice de producție, care formează baza stării de fapt, a realității sociale, trebuie să aibă o anumită stare de drept; dacă aceasta din urmă nu corespunde celei dintâi, atunci rămâne pe hârtie, nerealizată, duce o viață de aparență. Aici e nodul întregii chestiuni, cum am arătat și în pasajul citat mai sus. Acel pasaj, care atunci va fi părut prea puțin limpede, acuma, după toate dezvoltările din această lucrare, sper că e perfect clar. Este evident acuma că după 1864, mulțumită condițiilor istorice arătate în capitolele precedente, s-a reintrodus în viața satelor noastre o realitate economică în bună parte iobăgistă — neoiobăgistă, cum am numit-o —, în contrast adânc cu instituțiile politico și juridico-sociale liberalo-burgheze, două stări care trăiesc alături fără să se confunde, aproape fără să se întâlnească, întocmai ca două linii paralele. Primul rezultat al acestei anomalii a fost întronarea la sate a regimului de ilegalitate. Asupra acestui regim am scris în articolul citat. Reproduc de acolo: „Urmările acestui regim de ilegalitate au fost foarte deosebite pentru feluritele clase sociale. Pentru clasele dominante și oligarhia politicianistă, regimul de ilegalitate avea de urmare (și are încă, deși nu în aceeași măsură) că aceste clase și această oligarhie pot uza și abuza de lege, o pot și eluda în relațiile lor cu cei mai mici și mai umili, și în special cu poporul muncitor. În țară la noi domnește, în relațiile dintre cei mari și tari, de o parte, și cei mici și slabi, de alta, nu legea, ci bunul plac și interesele celor tari; aceasta e, cred, un fapt care nu mai cere nici o dovadă. Cei tari nu sunt legați de lege în relațiile lor cu cei mici (vorbim, bineînțeles, relativ, nu absolut), ei își valorează interesele lor față de cei mici după lege dacă le convine, în afară de lege dacă le e util. Aceasta a ajutat la prosperarea materială a claselor oligarhice, nu însă și la prosperarea lor morală, sufletească și culturală; nu, deloc, dimpotrivă! Asupra claselor muncitoare acest regim de ilegalitate a avut o influență dezastruoasă. Clasele muncitoare (mai ales cele sărace de la țară) trăiau și trăiesc încă lipsite aproape de protecția legii, scoase de fapt din lege, cel puțin întrucât privește relațiile lor cu cei tari (nu e vorba, bineînțeles, de absolut). Cei slabi n-au cele mai elementare garanții legale personale, n-au garanția legală a persoanei lor, a averii lor, a familiei lor, a muncii lor, acele garanții legale personale fără de care însăși viața e depreciată și pierde orice valoare. Pentru a arăta ce influență dezastruoasă a avut și are acest fapt asupra vieții morale, sufletești și culturale a poporului muncitor, și bineînțeles și asupra energiei lui de muncă și a vieții lui materiale, ar trebui scris un articol special, care ar fi pe cât de lung, pe atât de trist”. Acest articol îl voi scrie aici. * Voi supune analizei diferite fenomene foarte importante din viața satelor, cum sunt neaplicarea legilor, lipsa totală de administrație — neajuns intim legat de cel dintâi —, drepturile politice ale țăranilor și altele. Administrația noastră sătească detestabilă și anarhică — sau lipsa totală a unei administrații organizate — și desăvârșita neaplicare a legilor, fenomenul acesta extraordinar de anormal ,preocupă de mult toate clasele sociale, toate partidele politice, începând de la cei mai extremi reacționari până la social-democrați inclusiv, iar un om de valoarea d-lui Carp a făcut chiar din rezolvarea acestei probleme rezolvarea problemei noastre agrare, mai mult: rezolvarea problemei țării. D-l P. P. Carp e o excepție printre oamenii noștri politici. Om cult, inteligent, minte corectă, căreia îi repugnă minciuna și demagogia sub orice formă, d-l Carp e și un om de stat în adevărata accepție a cuvântului, adică un om care, mai presus de interesele momentane proprii, de rudenie sau chiar de clasă, urmărește interesele permanente ale clasei dominante și, deci, și ale organizării statului, care în mare parte reprezintă tocmai acele interese. Ca om de stat, d-l Carp a presimțit și prevăzut de la început toate neajunsurile profunde care vor rezulta din faptul gravei contraziceri dintre ceea ce am numit starea reală de fapt și starea formală de drept. Din această presimțire și prevedere a urmat critica acerbă făcută întregii stări noi de lucruri de către grupul junimist, al cărui suflet politic era d-l Carp — aci este miezul și însemnătatea criticii sociale junimiste. Dar, alături de această critică negativă, care erau tezele pozitive ale conservatorismului nostru? Cum ar fi trebuit organizat statul român și ce trebuia făcut acuma? După conservatorii doctrinari, ceea ce mai cu seamă era greșit în transformarea statului român era repeziciunea, tempo cu care s-a făcut. Instituțiile europene trebuiau introduse, dar pas cu pas, picătură cu picătură, până vor prinde și se vor înrădăcina bine în moravuri; iară în ce privește starea reală a țării, cu iobăgia ei, apoi și asta trebuia înlăturată pas cu pas, nu distrugând tot edificiul, ci înlocuind cărămidă cu cărămidă, pentru că numai în felul acesta se conservă echilibrul social. Or, această transformare lentă înseamnă în fond dăinuirea vechii iobăgii, dându-i-se și o stare de drept corespunzătoare. Nu e vorbă, în felul acesta echilibrul social ar fi fost conservat în adevăr, decât mersi pentru așa echilibru și mersi pentru așa conservare! Dealtfel, n-am de gând să fac aci critica junimismului, ceea ce ar implica o critică nu numai a vederilor lui politice și economico-sociale, dar și a celor filozofice și literare. Aci, într-o lucrare asupra problemei agrare, spun numai ceea ce este în legătură strictă cu această problemă. Am văzut că d-l Carp și junimismul, după câțiva ani de crâncenă opoziție împotriva liberalismului și a instituțiilor noi s-a împăcat perfect cu ele. Care a fost cauza acestei împăcări? Să fi fost, după obiceiul țării, interese personale, interesul personal de a se învoi cu învingătorul, de a face carieră, de a deveni șef de partid? Nu, nu din astfel de aluat e făcut un P. P. Carp. Cauza sau cauzele acestei împăcări sunt următoarele: D-l Carp a trebuit să se convingă de necesitatea întocmirilor occidentale în țară la noi, așa cum această necesitate a fost arătată mai sus. Or, un om de stat contează cu necesități sociale și nu cu preferințele sale proprii. Această cauză putem s-o numim intelectualo-socială. A mai fost și altă cauză, poate și mai importantă, de natură economico-socială. Am spus mai sus că noua noastră întocmire, neoiobăgia noastră, a găsit vechea clasă dominantă — boierimea — nepregătită în lupta pentru existență, incapabilă pentru această luptă, ceea ce a făcut ca o bună parte dintr-însa să dispară de pe arena socială. Tocmai această inferioritate în luptă a făcut ca boierimea noastră și reprezentanții ei politici, conservatorii, între care era și d-l Carp, să ducă o luptă atât de aprigă împotriva noii întocmiri. Dar, cu vremea, o parte din boierime a dispărut, iară cea rămasă s-a adaptat perfect noilor împrejurări. Acești adaptați — și între ei și d-l Carp — împreună cu boierii cei noi. ieșiți dintre avocați, negustori, cârciumari, feciori boierești, arendași. au format noua clasă dominantă, clasa agrarienilor, al căreia cel mai mult, mai luminat și mai prevăzător reprezentant este d-l Carp. Or, această clasă — firește, mai ales dominantă într-o țară eminamente agricolă — nu numai că în dezvoltarea ei n-a fost împiedicată de întocmirea nouă, dar tocmai pe baza acestei întocmiri s-a dezvoltat. Noii clase i-a mers strașnic de bine pe baza neoiobăgiei, al căreia unul din principalele elemente constitutive erau instituțiile nouă burghezo-occidentale. Îmbogățirea — îmbogățirea ușoară — a mers crescând, averile — aproape fabuloase pentru o tară așa de săracă — sporeau ca din pământ, renta pământului se urca vertiginos. În asemenea condiții, a te mai ridica împotriva noii stări de lucruri ar fi fost să te ridici împotriva întregii tale clase, să rămâi fără partizani, absolut izolat. E drept, d-l Carp a dovedit, nu o dată, că pentru așa ceva nu-i lipsea curajul; dar vorba e că a recunoscut singur necesitatea socială neînlăturabilă a noilor instituții. iară pe de altă parte — cum se întâmplă atât de des inteligențelor celor mai clare — a confundat creșterea vertiginoasă a bogăției clasei sale cu creșterea bogăției țării. Nu o dată d-l Carp a spus în parlament că urcarea rentei pământului arată și e întovărășită de creșterea avuției țării[1]. Toate acestea au făcut ca d-l Carp să se împace cu noua stare de lucruri. Dar, om prea mândru și corect ca să se mulțumească cu aparențe, urând demagogia și minciuna, și-a zis că, dacă e vorba să fim constituționaliști, atunci să fim constituționaliști sinceri. Și tocmai aceasta l-a făcut să-și numească partidul constituțional. Despre ideile politico-sociale ale d-lui Carp, în general, vom avea poate prilejul să mai vorbim când vom vorbi despre orașe și despre problema țării. Aci însă avem a face cu satele, și pentru sate constituționalismul d-lui Carp înseamnă aplicarea legilor, administrația bună, cinstită și civilizată. La aceasta a și redus d-l Carp rezolvarea întregii probleme agrare. Ideea aceasta a făcut fortune, cum zice francezul, și a avut norocul să fie acceptată, într-un fel sau altul, de toate partidele și de toți oamenii care cunosc țara și nevoile ei. Astfel, Epoca găsea chiar că între ideile d-lui .Carp și ideile mele ca social-democrat nu e o mare deosebire, pentru că și eu văd în aplicarea legilor și în administrația corectă, bună și civilizată un mare progres în viața țării. Cauzele pentru care toată lumea a primit această idee a d-lui Carp sunt numeroase. Mai întâi e, desigur, și asta, că aici e o bubă adevărată a țării, pe care toți au simțit-o. Ce și cum și unde, asta n-au priceput-o toți, dar de simțit a simțit-o oricine cunoaște țara. Pe urmă mulți au văzut satele din țările civilizate — sate care își au, desigur, neajunsurile și mizeriile lor, dar în comparație cu ale noastre sunt adevărate paradise — și au constatat acolo și o administrație bună, corectă, organizată. Și atunci — cum se întâmplă de obicei cu oamenii nedeprinși să se descurce și să judece logic în complexele chestiuni sociale —, văzând două fenomene coexistente, au și dat pe unul drept pricina celuilalt. Atâta numai că aceia care judecă așa n-au priceput că nu viața socială a satelor occidentale e produsul administrației bune, ci mai curând viceversa: viața socială a satelor, ca produs al vieții sociale generale, face ca administrația să fie așa cum este. Dar ceea ce mai ales a făcut ca ideile d-lui Carp în forma lor generală[2] să fie aprobate de toată lumea este că prin aplicarea legilor și prin buna administrație fiecare în parte înțelegea altceva. Așa, de pildă, pentru mine acestea înseamnă a grăbi în mod simțitor dizolvarea și transformarea tuturor rămășițelor feudale, deci a ajuta prefacerea statului nostru neoiobag într-un stat burghez civilizat, care, la rândul lui, este o etapă necesară către statul socialist. De aici se vede că dezideratul meu, absolut pașnic și legal în mijloacele sale, este revoluționar în rezultatele la care țintește. Dimpotrivă, pentru d-l Carp aplicarea legilor și administrația bună înseamnă crearea unor norme legale în toate raporturile sociale din viața satelor, pentru consolidarea statului nostru așa cum este el acum, ceea ce ar fi în primul rând în interesul permanent al claselor dominante, și îndeosebi al clasei agrariene. În intenția d-lui Carp, aplicarea legilor și administrația corectă au deci un sens eminamente conservator. Pentru mulți din agrarienii noștri, care cer și ei aplicarea legilor și, mai ales, o administrație bună, aceste cereri înseamnă un lucru pe cât de nostim, pe atât de original. Ilegalismul și anarhismul administrativ, care au ajutat atât de mult la prosperarea agrarienilor și la îmbogățirea lor repede și ușoară, au dat și rezultate rele pentru dânșii, uneori chiar primejdioase pentru persoana și averea lor. Așa fiind, în intenția lor aplicarea legilor și administrația bună a d-lui Carp ar însemna consolidarea ilegalismului, legalizarea destrăbălării administrative, însă în așa fel ca de aici să rezulte toate foloasele cele vechi, fără neajunsurile și chiar primejdiile pe care — uneori — le implică o asemenea stare de lucruri. Însă, cu toate că felul de a înțelege ideea d-lui Carp e atât de diferit, totuși acceptarea ei, măcar în forma de generalitate, de către opinia publică e un mare avantaj pentru omul de stat, căci îi ușurează foarte mult realizarea ideii. Și, cu toate astea, au trecut zeci de ani și nimic nu s-a realizat. D-l Carp a fost de atâtea ori ministru, a fost d-sa însuși șeful administrației; au fost și alți miniștri — ca răposatul V. Lascăr, om inteligent, energic și practic — care au priceput întreaga importanță a ideii d-lui Carp și au căutat să o realizeze; s-au preschimbat în tot felul plășile administrative; s-au schimbat pomojnicii în subprefecți, subprefecții în administratori de plasă; s-au înlocuit netitrații cu licențiați; s-au votat legi și iară legi, legi cu duiumul, legi cu ridicata — și degeaba: starea de lucruri nu numai că nu s-a îmbunătățit, dar poate că s-a mai înrăutățit. De ce? Care e cauza acestui fenomen extraordinar? Prima explicație, care s-a dat mai cu seamă din partea grupării junimiste, a fost asta: n-avem administrație pentru că n-avem administratori. Românul nu e capabil sau nu e capabil încă să administreze. Era o vreme când această explicație era en vogue și, de la „Capșa” până la cea din urmă cafenea din provincie, auzeai pe cei care pun la cale treburile publice repetând pe toate tonurile: „Nu, domnule, prea curând ne-am dat Constituție; ne-ar trebui încă cel puțin cincizeci de ani cnutul rusesc”. „Ba nu — zicea altul, ceva mai occidental —, ne-ar trebui, ca să ne ia Austria cel puțin pentru vreun secol ca să ne învețe să ne administrăm și ,pe urmă să ne dea drumul să trăim independenți”. „Dați-ne — spuneau junimiștii —, dați-ne 32 de oameni, dar oameni, 32 de prefecți. dar prefecți, și schimbăm fața țării”. Așadar, n-avem administrație faute d'administrateurs. Explicația aceasta e tot pe atât de contrară bunului-simț, pe cât e de contrară evidenței faptelor. Românii incapabili să organizeze administrația? Dar atunci cum au organizat alte servicii ale statului mai complexe și mai grele, cum e al drumurilor de fier? Numai cine are o idee măcar aproximativă de ce înseamnă drumurile de fier știe câtă muncă enormă cer serviciile lor, câtă energie, persistență, pricepere. îndemânare, cât devotament și câte cunoștințe speciale desfășoară toți aceia care iau parte la funcționarea lor, de la macagiu până la inginerul superior. Și noi am găsit în țară zeci de mii de oameni pentru a conduce și îndeplini acest imens și complex serviciu social — cel mai complex din câte există în societatea modernă — și n-am fi găsit câteva sute de buni administratori? Asta e o glumă. Cu vremea, tema incapacității românului de a se administra a trebuit să dispară măcar în parte (cu totul n-a dispărut nici acuma), își pe de o parte evidența faptelor, pe de altă parte și ideile de luptă de clasă aduse de socialismul teoretic au făcut să se dea de altă cauză a fenomenului în discuție, o cauză mai adevărată și mai adâncă: înseși clasele dominante — iară întru cât e vorba de sate, îndeosebi cele agrare —, însuși statul, și cu deosebire oligarhia care îl ține în mână, împiedică și aplicarea legilor și organizarea unei administrații corecte care să le aplice. Așa le cer interesele. Nu-i vorbă, aceste interese sunt momentane și prin procedarea asta se pune în pericol și existența statului organizat, și interesele permanente ale clasei. Dar la noi omul nu se gândește la interesele viitoare ale copiilor săi, dar încă la ale clasei ori ale statului! Après nous le déluge! Această explicație, care corespunde realității, a fost atacată de cei interesați din clasele dominante. S-a găsit însă un om din rândurile lor — și încă dintre cei din vârful piramidei sociale — care a recunoscut adevărul și a căutat să aducă și remediile necesare. Acesta e tot d-l Carp. Remediile d-lui Carp au fost multe și variate. Pe seama celui din urmă — celebrele căpitănate propuse după revoltele din 1907 — adversarii au cheltuit multă ironie. Adevărul e că nici nu se putea o soluție mai superficială la o problemă mai adâncă. Și cu toate astea d-l Carp a fost perfect logic, și din punctul d-sale de vedere nici nu putea propune altă soluție. în adevăr, odată ce d-l Carp constatase — cu franchețea d-bale obișnuită și cu sinceritatea d-sale aproape brutală -- că tocmai clasa noastră dominantă și statul nostru politicianist el însuși împiedică aplicarea legilor și administrația adevărată, cm putea să se adreseze d-sa pentru curmarea răului? Acelorași clase dominante, aceleiași oligarhii politicianiste? Dar d-l Carp are prea multă logică și are prea mult respect pentru seriozitatea vederilor sale ca să le prefacă într-o glumă. Atunci cui să se fi adresat? Claselor dominate, muncitoare? Dar d-sa nu e democrat și cu atât mai puțin social-democrat; nici ideile, nici sentimentele d-sale de clasă nu-i permiteau să se adreseze păturilor muncitoare, în care dealtfel n-a avut nici o dată un pic de încredere. Atunci cui? Rămânea încă un factor important, care altădată jucase un rol preponderent și hotărâtor în societate: regele. Și, în adevăr, primul gând al d-lui Carp a fost acesta: învestirea regelui cu puteri mai mult ori mai puțin discreționare, absolutiste, încredințându-i-se organizarea întregii țări, rezolvarea tuturor problemelor, lecuirea tuturor anomaliilor — în primul rând a celor agrare —, instituirea, cu un cuvânt, a ceea ce nemții numesc im absolutism luminat. Dar, din cauzele văzute mai sus, d-l Carp a fost silit să abandoneze aceste planuri. Dealtfel, unde duce absolutismul ca diriguitor al unei societăți moderne d-l Carp a putut s-o vadă în regimul țarist din Rusia, unde starea lucrurilor e mai rea decât la noi. Și atunci cui era să se adreseze pentru realizarea ideilor sale? Evident că n-avea cui. Și astfel, în disperare de cauză, a inventat șase căpitani și șase căpitănate. Șase crai de la răsărit, cărora să le fie încredințată rezolvarea problemei în chestie. De ce șase, și nu șaizeci se înțelege de la sine: românul nefiind apt pentru administrație, un bun administrator e o excepție, și, firește, e mai ușor să găsești șase astfel de oameni excepționali decât șaizeci ori măcar treizeci și doi, numărul prefecților de azi. Foarte bine, dar acești căpitani vor avea de operat o prefacere adâncă în relațiile țării, operă în fond revoluționară. Pe cine se vor sprijini căpitanii în săvârșirea acestei opere atât de grele? Pe clasele muncitoare nu; aceasta-i exclus din gândul d-lui Carp ca o iluzie și utopie. Pe clasele dominante și oligarhia politicianistă iară nu, căci tocmai pentru a înlătura influența acestora ar fi să se instituie căpitănatele. în sfârșit, pe puterea absolută regală și a unei birocrații corespunzătoare iarăși nu, pentru că acestea nu există. Pe ce putere deci se vor baza cei șase crai de la răsărit în săvârșirea operei lor? Pe nici una. Nu vor avea nici o bază, vor sta atârnați în aer și, la prima încercare mai serioasă de a se amesteca în profundele relații sociale și a lovi în interesele clasei dominante și ale oligarhiei politice, vor fi răsturnați, se vor duce de-a berbeleacul. Asta e clar ca lumina zilei. Așadar, soluțiile d-lui Carp sunt mai mult decât ineficace. Rămâne totuși un merit al d-sale că a văzut problema, a afirmat-o și a căutat s-o rezolve. În schimb, partidele noastre politice așa-numite istorice și oligarhia politicianistă n-au văzut ori n-au vrut să vadă problema, poate din nedestulă perspicacitate, dar mai cu seamă pentru că asta ar fi fost împotriva intereselor momentane ale claselor dominante pe care le reprezintă. Firește, nu se putea tăgădui că legile rămân literă moartă, că administrația la țară nu există, că între instituțiile noastre occidentale și realitatea vieții e o prăpastie; dar acesta ar fi un fenomen trecător, de puțină importanță, care cu vremea, cu formarea unui personal administrativ mai bun, cu votarea unor legi noi, va dispărea de la sine. Iară d-l Carp pentru ideile sale a fost întotdeauna taxat ca un original, un paradoxal sau ca un reacționar incorigibil, care nu cunoaște spiritul vremii, ceea ce, dealtfel, e în parte adevărat. Dar nu .oligarhia politicianistă avea dreptul să facă aceste aprecieri, pentru că ea niciodată n-a ajuns la înălțimea nici a priceperii, nici a corectitudinii d-lui Carp și în fond era și este mai reacționară decât dânsul. 0 altă grupare a văzut problema în toată întinderea ei. îndrăznesc să cred că a văzut-o mai adânc decât d-l Carp și a căutat să-i dea și soluția corespunzătoare. E gruparea socialistă. Zic socialistă, dar nu fost socialistă; foștii socialiști, prin faptul că au intrat în partidul liberal, au trebuit, neapărat, să uite problema, căci, dacă ar fi căutat s-o afirme, s-o agite și să-i urmărească dezlegarea în sinul partidului liberal, s-ar fi dus de-a berbeleacul din partid, cum s-ar fi dus și căpitanii d-lui Carp din înălțimile eterice unde ar fi vrut să-i plaseze d-sa. Gruparea socialistă, adevărat socialistă deci, a simțit și văzut problema în toată întinderea ei și a căutat să-i dea o soluție în conformitate cu vederile ei socialiste. Dacă clasele dominante și statul politicianist oligarhic, care au puterea în mână și economicește, și politicește (prin legea electorală în vigoare), nu numai că nu statornicesc relații legale normale, dar chiar le împiedică, atunci trebuie deplasată puterea politică la clasele muncitoare, care sufăr mai ales de această stare de lucruri și care deci au tot interesul să rezolve problema spre binele lor. Prin urmare, votul universal[3]. La această soluție acum în urmă s-au mai asociat unii dintre democrații burghezi și poporaniștii înaintați, așa că ea poate fi socotită acuma ca soluția întregii noastre democrații. Această soluție, din punctul de vedere formal-logic, e ireproșabilă. Dar nu toate câte sunt ireproșabile din punctul de vedere formal-logic sunt tot așa de adevărate din punctul de vedere istoric, al realității vieții. Și soluției propuse de democrați conservatorii i-au dat o replică, ce-i drept nu lipsită de un sâmbure de adevăr. În condițiile speciale ale țării noastre, toate instituțiile occidentale, între care și dreptul electoral — restrâns, dar în tot cazul un drept electoral —, au rămas o minciună. Votul universal în aceste condiții ar fi o minciună mai mult, și ca atare cum va putea el să aibă virtutea de a schimba o stare reală de lucruri? Este, cum am zis, o parte de adevăr în această obiecție; și, oricât de folositor ar fi sufragiul universal în multe și nenumărate privințe, ca factor politic decisiv însă în condițiile actuale ar rămâne încă multă vreme o aparență pentru viața satelor. Greșeala conservatorilor, ca și a democraților, este că s-au oprit în drum în cercetarea lor și, constatând un fapt social, o cauză socială, n-au căutat să urmeze mai departe cercetarea; constatând că înseși clasele dominante și oligarhia politicianistă împiedică statornicirea unor relații legale .normale la sate și perpetuează anarhismul administrativ, nu și-au pus întrebarea: de unde provine acest fapt social anormal? Cum se poate ca tocmai organele care fac legi — și prin urmare au nevoie de domnia legilor — să împiedice executarea lor? Dacă și-ar fi pus această întrebare, ar fi trebuit să-i caute răspunsul; și, găsindu-l, ar fi găsit și adevărata soluție. Aceasta vom încerca s-o facem noi acuma. Dar mai întâi câteva considerente teoretice. Și să nu se sperie cititorii: ne vom mărgini la câteva cuvinte; eu însumi evit disertațiile teoretice și le reduc la strictul necesar, ca să nu îngreuiez peste măsură această lucrare. * Am zis mai sus că odată cu dezvoltarea materială a societății se creează o anumită organizație economică, anumite relații de producție și de împărțire a productelor, pe baza cărora se formează o anumită cultură în sensul larg al cuvântului. Organizația economică a societății punând pe oameni în anumite relații zilnice, rezultă din aceste relații anumite reguli de conduită, moravuri, anume norme sociale, care se prefac apoi în legi scrise. Și astfel, alături de starea economică și culturală, se creează o corespunzătoare stare de drept, mai întâi cutumiară, pe urmă scrisă. Se creează însă e un cuvânt impersonal; toate acestea nu se creează singure, sunt create de oameni. Care anume sunt oamenii care creează starea de drept în societățile istorice? Sunt clasele superioare, clasele dominante ale societății, mai întâi ,pentru că ele sunt clasele conducătoare, apoi pentru că ele au inteligența și cultura necesare și, afară de asta, ele, mai ales, sunt interesate la crearea legilor și formarea unei stări de drept menită să consfințească organizarea de fapt a societății și deci să consolideze și să fortifice privilegiile lor de clasă. Cum procedează clasele dominante, cum împărțind justiția își fac lor partea cea mai bună și — folosindu-se de influența pe care starea de drept, la rândul ei, o are asupra stării de fapt — își măresc peste măsură privilegiile în dauna dezvoltării sociale; despre toate acestea nu putem vorbi aici. Ceea ce ne interesează e faptul banal de adevărat că clasele superioare și dominante sunt cele care creează legile, starea de drept scrisă, și asta, în primul loc, în vederea consolidării sau măririi privilegiilor lor de clasă. Având un interes atât de vital în existența și funcționarea stării de drept, în executarea legilor, clasele dominante pun în mișcare în scopul acesta toate puterile pământești și cerești. În primul loc e formidabila organizare a statului, a căruia una din principalele rațiuni de a fi este să dea sancțiune legilor. Prin organele lui judecătorești, statul pronunță pedeapsa, prin cele executorii o aduce la îndeplinire. Administrația e una din principalele funcțiuni ale statului pentru supravegherea, sancționarea și aducerea la îndeplinire a acelorași relații de drept. Dar se vede că statul n-a fost suficient pentru a sancționa puterea legilor și atunci a fost chemată în ajutor o altă mare forță socială, care rezultă din relațiile oamenilor între ei, din conduita omenească: morala publică. Morala trebuie, la rândul ei, să dea o sancțiune legilor, să acopere cu disprețul public înfrângerea lor, și astfel călcarea legilor devine nu numai un fapt pedepsibil, dar și o rușine. Și n-a fost de ajuns nici atâta, și atunci clasele stăpânitoare, isprăvind cu toate puterile pământești, au apelat la cer; religia, la rândul ei, a venit să sancționeze legile și astfel călcarea lor a devenit nu numai un fapt pedepsibil și o rușine, dar și un păcat pedepsit pe lumea cealaltă. Pe lumea asta cel ce calcă legea stă la pușcărie, e acoperit de rușine și oprobriul public, iară pe cealaltă lume va arde ,în iad într-un fac nestins. În felul acesta, clasele privilegiate, bineînțeles conduse în primul rând de interesele și privilegiile lor de clasă, au putut nu numai să garanteze realizarea legilor, a stării de drept, dar să inoculeze în sânge și oase o aversiune aproape fiziologică împotriva călcării legilor. Un furt, spre pildă — pentru marea majoritate a oamenilor de acuma din țările civilizate normal organizate —, devine nu numai psihicește, dar fiziologicește repugnant, o aversiune care se și moștenește. Așa se petrec lucrurile dacă există o corespundere între organizația economică și starea de drept. Dacă se întâmplă însă că această corespundere nu există, dacă din diferite pricini se introduce o stare de drept care nu numai nu corespunde, nu e în armonie cu starea de fapt, dar e chiar în contrazicere cu dânsa, atunci, bineînțeles, echilibrul social e rupt și toate relațiile sociale merg de-a-ndoaselea. Și atunci, firește, clasele privilegiate n-au interes să apere legea și s-o inoculeze societății, ci, dimpotrivă, au tot interesul s-o reducă la neputință. Atunci statul, care reprezintă interesele claselor dominante, dar a cărui funcție principală e paza legii, va fi pus într-o poziție de duplicitate: pe de o parte — în aparență — să impună respectul legii, pe de alta — în realitate — să impună călcarea ei; atunci toate relațiile sociale merg de-a-ndoaselea, cum zice neamțul: alles ist auf den Kopf gestelt. Cam aceasta s-a întâmplat în țara noastră. Dar, pentru ca toate astea să nu pară prea teoretice, prea abstracte și prea exagerate, să le ilustrăm printr-un exemplu. Se știe că elementul principal, baza însăși a stării de drept burghezo-capitaliste occidentale este libertatea individuală și egalitatea înaintea legii, fără de care acea stare de drept devine iluzorie, inexistentă. Închipuiți-vă acuma că justiția și administrația sătească — administrația e și ea un auxiliar al justiției — ar începe să trateze pe țăran și pe boier ca egali înaintea legii. A înjurat boierul pe țăran sau țăranul pe boier, a pălmuit boierul pe țăran sau țăranul pe boier — ambele delicte să fie socotite ca absolut identice[4]. Se știe că în ziua de azi de multe ori stăpânul, spre a nu pedepsi el singur pe țăran pentru o vină reală sau imaginară, îl trimite legat la primărie ca să fie închis în beci și unde, de obicei, e astfel tratat încât trebuie să fie scos de acolo — căci singur nu mai poate să iasă — și rămâne pentru o vreme mai mult sau mai puțin îndelungată incapabil de muncă. Să presupunem acuma că și țăranul, pentru o vină reală sau imaginară a boierului, l-ar duce pe acesta legat la primărie, în beciurile căreia să fie supus aceluiași tratament, iară administratorul ar trata amibele cazuri în mod egal, ca două delicte egale de abuz de putere. Nu este evident că o asemenea procedare a administrației ar fi socotită ca provocare la revoltă? Un asemenea administrator în timpul răscoalelor ar fi fost scos înaintea frontului și împușcat pur și simplu ca un instigator prins asupra faptului, iară în timpul liniștii ar fi fost destituit în douăzeci și patru de ore dacă nu și pus sub observație medicală spre a se constata dacă e în toate mințile. Lăsând însă la o parte asemenea exemple drastice și extreme, cine nu vede că tratarea țăranului ca om liber, egal, suveran — adică aplicarea legii fundamentale la sate — ar face imposibilă însăși producția țării, care se face prin relații iobăgiste? Am arătat cum tocmai pentru a înlătura legea fundamentală — consolidând neoiobăgia — și a da un lustru de legalitate relațiilor iobăgiste — atenuând puțin prăpastia formată între starea de drept și starea de fapt — s-a creat o lege specială, o lege de excepție: legea tocmelilor agricole. Mai mult, această lege n-a fost înființată pentru o scurtă vreme, ca orice lege excepțională, ci — tocmai pentru că dă un element de legalitate neoiobăgiei ilegale — vedem că trăiește de 45 de ani, ba are chiar și pretenția ca pe baza ei să se rezolve problema agrară. Și astfel noi avem la țară trei stări de drept: mai întâi e legea fundamentală occidentală, pe baza căreia se legiferează, chipurile, baza vieții noastre legale; apoi legea cutumiară, cea reală, care izvorăște din adevăratele relații de producție și de forță — va să zică până acum două stări de drept, care se contrazic atât de profund încât se anihilează reciproc; și, în sfârșit, o lege de excepție, pe baza căreia se legiferează de asemenea și care, la rândul ei, le contrazice mai mult sau mai puțin pe primele două. Și mai avem pretenția să se aplice legile? Care legi? Pentru a mai aduce o potriveală oarecare în acest labirint de contraziceri a trei stări de drept diferite și neîmpăcate, facem singurul lucru care se mai poate face: votăm la legi noi mereu și într-una. Această manie a legiferării e de asemenea un unicum al vieții noastre sociale și e de asemenea un rezultat al anormalităților profunde ale acestei vieți. Nicăieri, de când există regimul parlamentar, nu s-au votat atâtea legi, cu atâtea articole și alineate, ca la noi. Și nicăieri opinia publică nu încurajează atât de mult această manie legiferatoare. Cum dojenesc gazetele noastre pe câte un ministru care de doi ani de când e în guvern a prezentat numai trei legi cu 80 de articole și alineate, pe când predecesorul său în tot atâta vreme a făcut să se voteze șase legi, cu 150 de articole! Și, mai ales când se întâmplă vreo perturbare socială, începem să legiferăm cu nemiluita. Astfel, după revoltele din 1907, după cum se știe, s-au votat 15 legi, cu vreo mie de articole și alineate. Adică bănuiesc că sunt atâtea articole; de știut nu știu nici eu, cum nu știu nici deputații care le-au votat, nici administratorii care trebuie să le aplice. Sociologii noștri se miră adesea de această manie legiferatoare, cu atât mai mult cu cât e cunoscut și recunoscut faptul neaplicării legilor. Ei nu văd că tocmai aci e una din cauzele acestei legiferări supraabundente. Când legile se aplică strict, ele modifică relațiile dintre oameni și dintre clase, lovesc sau favorizează o mulțime de interese, pot să provoace nenumărate perturbări. De aceea și legiuitorul deschide ochii de o sută de ori înainte de a da o nouă lege; și de aceea sunt și atât de rare schimbările de legi în țările civilizate, și de aceea și legiferarea e atât de puțin abundentă acolo. Dar, când știi sau simți în mod inconștient că legile nu se vor aplica, atunci de ce n-ai vota cât de multe și cât de liberale? Arăți că te afli în treabă, îți dai aere de reformator, și, pe deasupra, totul ,se petrece, parcă ar fi lucru foarte serios. Democrații propun o lege, o apără cu foc; conservatorii îi acuză că distrug toate bazele societății, că sunt revoluționari; democrații acuză pe conservatori că sunt reacționari ruginiți, care n-au uitat nimic și n-au învățat nimic. în sfârșit, totul se petrece ca în Franța, ca la Paris. Pe urmă legea se votează cu unele concesii făcute conservatorilor, ca să nu se înăsprească prea tare luptele și antagonismele sociale. Odată votată, legea e trimisă pomojnicului — depozitarul general —, care, fără s-o citească, o pune ad acta și aplică legea cea nescrisă și nevotată, care rezultă din relațiile economice reale de la țară. Dealtfel, această hipertrofie a legiferării are cauze mai adânci și o însemnătate socială mai mare decât s-ar părea. Este nevoie de ea pentru a liniști spiritele. Omul s-ar putea defini: un animal care speră. Și neoiobagului nostru — oricât l-ar fi înșelat în speranțe legile noastre votate —, la fiecare lege nouă îi reînvie speranțele, ceea ce contribuie la liniștirea spiritelor; și lucrul acesta e atât de necesar într-un regim neoiobăgist, care — cum vom vedea mai jos — produce în chip firesc o stare de spirit excitată și tulbure! Altă însemnătate — și cea mai mare pentru întocmirea noastră neoiobăgistă — a acestei hipertrofii legiuitoare este tocmai că face imposibilă aplicarea legilor. În adevăr, legile noastre, după ce că sunt multe, apoi — și chiar din cauza asta — sunt nestudiate, făcute fără cunoașterea condițiilor locale. De-abia au sosit o serie de legi, care n-au fost încă adâncite și nu li s-a dat încă nici un început de executare, și vin altele și altele. Apoi vine alt guvern, cu alte idei și concepții, și încep să sosească alte legi, în contradicție cu cele dintâi și care se bat cap în cap unele cu altele. În acest labirint de legi cu sute și sute de articole și alineate, mintea cea mai ageră și genială s-ar pierde ,și, chiar dacă ar avea tot interesul, n-ar putea să le aplice; dar încă mintea administrației noastre, care nu e nici atât de ageră și genială și e condusă •de un interes contrar? Dacă contradicția profundă dintre starea reală de fapt și cea formală de drept face, în principiu, imposibilă realizarea celei din urmă, hipertrofia legiferării adaugă la imposibilitatea principială o imposibilitate tehnică, dacă putem să ne exprimăm astfel, o imposibilitate practică; și, bineînțeles, în aceeași măsură în care împiedică realizarea unei stări de drept, ajută la întărirea celei de fapt, rezultată din raporturile de fapt neoiobăgiste, din raporturile de forțe reale. Firește, sunt mulți oameni de bună-credință care, îngrijați de relațiile anarhice și nenorocite ce domnesc la sate, cred sincer că prin legi, printr-un surplus de legi, vor aduce remedierea acestui rău profund; decât interesele de clasă și mersul istoric real al lucrurilor se servesc adesea mai mult de naivitatea și bună-credința unora decât de șiretenia și reaua-credință a altora. În sfârșit, altă însemnătate socială a acestei manii legiferatoare este că dă un lustru de legalitate faptelor celor mai ilegale ale executorilor legii, în special ale administrației. Afară de unele ilegalități prea bătătoare la ochi, prea vădite și cunoscute ca atare, toate celelalte apar contribuabilului român ca lucruri legale, deoarece el nu le poate controla. În definitiv, în acest noian de articole și alineate cine știe dacă nu există și unul care să permită administratorului să facă ceea ce face oricât ar părea de ilegal, nedrept și absurd? Pentru interesele administrației, cum vom vedea, această legiferare supraabundentă e de mare preț. După ce ne-am oprit atât la fenomenul neaplicării legilor, să mai spunem câteva cuvinte și despre administrația noastră ca funcție socială. * Administrația e o funcție a statului; ea supraveghează și impune normele de viață și relațiile legale. Nu ea creează aceste norme; ele sunt create de anume relații de fapt — în primul loc de organizația economică, de felul și de relațiile de producție — și consfințite de o anume stare de drept. Când însă, din anume cauze istorico-sociale, aceste norme nu există — cum am văzut că e cazul în viața satelor noastre —, atunci bineînțeles că administrația nu poate să le aplice. Administrația în acest caz e lipsită de funcția și de viața ei firească; prin forța împrejurărilor ea trebuie să ducă o viață nenormală și să îndeplinească funcții lăturalnice, adică, în loc de a impune norme legale, să supravegheze păstrarea normelor reale, neoiobăgiste. Am văzut unde ar ajunge administratorul care ar trage concluziile logice și necesare din legea noastră fundamentală și ar căuta s-o aplice în toate consecințele ei. Dealtfel, și statul, trimițând pe administrator la sat — în mod oficial pentru introducerea și supravegherea normelor legale de viață —, printr-o convenție tacită, îi dă a înțelege ca să nu-și prea ia rolul în serios, ci să fie băiat deștept și cu tact și să lucreze după împrejurări. După împrejurări adică: după împrejurările reale de la țară, după raporturile reale de forță de acolo, după puterea economică și politică a proprietarilor și arendașilor, după partidul din care fac parte etc. Ce voiți dar să fi făcut și biata administrație? în virtutea legii superioare care se cheamă lupta pentru conservarea vieții, ea s-a dat cu cei tari și mari, cu clasa dominantă neoiobagă; în serviciul acesteia și-a pus puterea primită ide la stat și astfel a dat neoiobăgiei o bază reală de putere, în locul celei legale care-i lipsea. Pe vremea aceea, clasele dominante agrariene n-aveau nici o critică de făcut administrației noastre. În curând însă, administrația a băgat de seamă ce putere lăuntrică latentă i se dăduse grație împrejurărilor speciale țării noastre. Ea nu este, ca în alte țări, servitoarea țării, a statului, a legii; și puterea ei nu este mărginită prin lege, ci ea singură, prin puterea ei de fapt, suplinește legea și în locul acesteia dă sancțiune celei mai importante funcții sociale: producerea bunurilor vieții — bineînțeles întrucât e vorba de agricultură, căci, amintim încă o dată, în acest studiu tratăm problema agrară. Statul dă administrației însărcinarea să lucreze după împrejurări. Dar cine să aprecieze aceste împrejurări? Tot administrația. În felul acesta deci, administrația devine, întrucât privește satele, cea mai mare putere în stat. Și când ea și-a dat seama de aceasta, atunci, în virtutea legii biologice generale că orice ființă caută să scoată din mediul ambiant cea mai mare sumă de foloase posibilă, administrația a început să-și întrebuințeze marea putere în propriul ei folos: a început să se emancipeze, să se constituie într-un corp autonom parazitar, să practice exploatarea pe propriul său cont, nu numai pe contul claselor producătoare dominante. De atunci a și început critica administrației din partea claselor noastre dominante, în special din partea agrarienilor noștri. Se înțelege, în primele timpuri administrația a pornit să-și exercite puterea numai asupra claselor inferioare, supuse, muncitoare, pe care clasele dominante le crezuseră un domeniu propriu al lor, exploatându-le nemilos. Curând însă a început să pună la biruri și pe clasele privilegiate. Mai întâi cu oarecare rezervă, ținând socoteala că trebuie să lucreze după împrejurări: când întâlnea un personaj de seamă, membru în partidul de la putere, ferea în lături, dar în schimb proprietarii și arendașii cu mai puțină trecere la guvern — mai ales cei din opoziție și mai cu seamă cei străini — plăteau pentru toți. Dar cu cât puterea administrației creștea, cu atât pretențiile ei deveneau mai exagerate și cu atât concursul pe care-l dădea neoiobăgiei era își mai prost și mai scump. Și atunci protestările împotriva administrației — „rea și destrăbălată” — începură să devină mai energice. Este adevărat că pe atunci clasele dominante agrare erau destul de puternice ca să poată înfrunta administrația și chiar s-o nimicească. Dar se găseau într-o situație grea, fără dezlegare posibilă, într-un cerc vicios: aceeași administrație, din ce în ce mai nesuferită prin exigențele ei, rămânea totuși una din pietrele unghiulare ale edificiului neoiobăgist, grație căreia țăranul liberat fusese reîntors în iobăgie; și cu cât neoiobagul acesta devenea mai recalcitrant și regimul întreg tot mai șubred — cum se va explica mai ,jos —, cu atât trebuia o administrație din ce în ce mai puternică — și aceasta devenea, la rândul ei, din ce în ce mai incomodă. Administrația se prefăcea deci, zi cu zi, într-o clasă nouă, rivală, care pe de o parte susținea clasele dominante și pe de alta le disputa puterea, iară agrarienii împroșcau cu critici din ce în ce mai amare „această administrație rea, destrăbălată, coruptă, cum nu mai există în nici o țară civilizată din lume”. După zguduirea de la 1907, când odată cu temeliile neoiobăgiei se părea că s-au cutremurat și temeliile înseși ale țării, puterea administrației a sporit de necrezut. Milioane și milioane alocate la bugetul ei, mii și mii de noi funcționari, drepturi peste drepturi. De acuma înainte ea tinde să devină o adevărată clasă dominantă, care creste peste capul clasei dominante producătoare și începe să o trateze nu ca egală, dar chiar ca inferioară, începe să se amestece în afacerile ei, îi dictează cum să producă, ba chiar și modul și marginile exploatării. Din acel moment, clamoarea agrarienilor — a acelora care văd ceva mai limpede și mai departe decât alții — nu mai cunoaște margini; o clamoare dezolată, care durează încă, împotriva acelei administrații socialiste (vorbă să fie!), care pune în primejdie finanțele statului prin sumele ce înghite, care dezorganizează producția prin amestecul ei arbitrar, care provoacă o perturbare generală în relațiile de clasă și duce țara la dezastru. Nu-i vorbă, lăsând la o parte exagerările, multe din învinuiri sunt drepte ,și temeinice. Dar agrarienii noștri uită sau se fac că uită care e originea puterii acestei birocrații de stat și acestei administrații, pentru cine și în folosul cui au fost ele făcute și crescute; ei nu știu sau se fac a nu ști că birocrația și administrația aceasta sunt ale tale dintru ale tale. Și, dacă administrația a devenit nesuferită chiar pentru clasa dominantă producătoare, se poate închipui măcar cât de păgubitoare, rea, primejdioasă, ce năpastă a ajuns ea pentru țărănime, pentru neoiobăgimea română? Relațiile legale și deci și garanțiile legale de altădată, din vremea iobăgiei, oricât de neîndestulătoare erau și ele, au fost desființate; relațiile își garanțiile legale, foarte largi dealtfel după legea cea nouă, la sate nu s-au realizat, nu există. A rămas deci numai starea reală și brutală de fapt care se aplică țăranului, lăsată și ea la aprecierea unei administrații destrăbălate, fără scrupule, neînfrântă de lege și de norme legale. Și ceea ce agravează încă starea asta grozavă e că țăranul vine în contact mai ales cu administrația cea inferioară — primarul, notarul, jandarmul rural —, incultă, crudă și care are de răzbunat asupra țăranului și propria sa robie și obidă. Neexistând norme legale de viață, acțiunea administrației care le înlocuiește pe acestea, oricât ar fi de arbitrară, devine legală numai prin faptul că e făcută de un însărcinat al statului, de un om în uniformă. Țăranul sărac e dat pe mâna acestei administrații cu singura condiție ca să fie pace la sate, ca neoiobăgia să funcționeze în liniște. Și în felul acesta orice opunere din partea țăranului, orice crâcnire, oricât de justificată, e socotită ca opunere împotriva autorității, ca revoltă, și ca atare reprimată cu strășnicie și cruzime. Poate jandarmul, din propriul său interes, să facă orice act revoltător de ilegal, orice silnicie asupra persoanei țăranului; e destul să spună că acesta se opune autorității, că e un element tulburător — și omul administrației este absolvit. Din multele cazuri de bătăi și torturi săvârșite de jandarmii rurali și care uneori se isprăvesc cu moartea, sunt unele care nu se mai pot ascunde, ies la iveală și trebuie judecate. Dar ,și atunci judecata complezentă, după obiceiurile pământului, condamnă pe jandarm la două-trei luni pușcărie, pentru că jandarmul, făcând moarte de om în beciurile primăriei, a făcut-o în exercițiul funcțiunii, și o condamnare dreaptă ar da nas țăranului și ar ucide prestigiul autorității. încât, din cele două robii ale țăranului: economică și administrativă, n-ai putea spune care-i cea mai grea. Și astfel, dacă, pe lângă motivele economice arătate, adăugăm și pe cele administrative, vom înțelege și mai bine de ce nu poate fi vorba de înjghebarea unei gospodării normale țărănești. Țăranul român nu strânge, ci bea cea din urmă para, pentru că tot nu el, ci oamenii administrației vor avea parte de economiile lui. Ne spun istoricii că în vechime țărănimea noastră nu putea să-și întemeieze o familie și o gospodărie trainică pentru că hoardele barbare ce se revărsau asupra țării îi distrugeau gospodăria și-i răpeau nevestele și fetele. Dar istoricul imparțial de mâine va spune că, din câte invazii s-au revărsat asupra satelor noastre, cea mai grea a fost invazia jandarmului rural. De celelalte mai scăpa românul fugind în munți, ascunzându-se în păduri, și după trecerea puhoiului iară se-ntorcea acasă. „Apa trece, pietrele rămân”, zice o vorbă înțeleaptă de pe vremurile acelea. Acuma însă de administrația actuală n-ai unde să te ascunzi. Apa trece și acuma, nu-i vorbă, dar jandarmul rămâne — și încă cum! Da. desigur, problemele neaplicării legilor, ca și a anarhiei administrative de la noi, sunt foarte importante probleme teoretice și formidabile probleme practice. Dar prin împărțirea țării în șase căpitănate nu le vei rezolva, după cum nu le vei rezolva prin altă împărțire în plăși sau prin schimbarea de nume a subprefecților în administratori de plasă. Înțelegerea și deci rezolvarea acestor probleme trebuie căutată în adâncimile vieții noastre sociale și în contradicțiile acestei vieți: în neoiobăgia noastră, în felul și în relațiile de producție ce o caracterizează, în contradicția adâncă dintre capitalismul și iobăgismul nostru, dintre șerbia de fapt și instituțiile occidentale de drept — și. în alte contradicții sociale adânci, ca și în sentimentele și moravurile sociale ce urmează din ele. Și tot acolo trebuie căutate înțelegerea și rezolvarea celor mai multe din celelalte probleme ale vieții noastre agrare. * Așa, spre pildă, să luăm problema politică la țară. Că țăranul e lipsit de orice drepturi, că drepturile electorale, așa restrânse cum sunt, nu e lăsat să și le exercite în nici un fel, acestea sunt adevăruri cunoscute și recunoscute de toți oamenii și de toate partidele. în privința asta — ca în multe dealtfel — e foarte caracteristic ceea ce s-a petrecut după revoltele de la 1907. D-l D. A. Sturdza, primul ministru și șeful partidului liberal, a declarat solemn că după dezastrul întâmplat trebuie să se prefacă, în sfârșit, colegiul al treilea din minciună — vorba răposatului Costaforu — în realitate, trebuie lăsată țărănimea să-și aleagă în voie reprezentanții ei. D-l Carp, șeful partidului conservator, declarase întotdeauna că colegiul al treilea e un miraj, e ceva neexistent. În sfârșit, d-l Take Ionescu, șeful celui de-al treilea partid de guvernământ, polemizând împotriva votului universal, se întreba: pentru ce să mai alergăm după acesta când n-am știut să realizăm nici sufragiul restrâns? înainte de-a alerga după votul obștesc, zicea d-sa, ar fi mai bine să prefacem colegiul al treilea în realitate. Și d-sa și-a luat angajamentul ca, venind la putere, să săvârșească această minune. lată deci pe toți șefii noștri de partide, aceia care dețin puterea statului, declarând fără jenă că de patruzeci ,și mai bine de ani de când avem Constituția țăranii n-au fost lăsați niciodată să se folosească de drepturile lor electorale atât de restrânse, niciodată n-au fost lăsați să-și aleagă deputații, ci în locul lor alegea administrația, iară colegiul al treilea a rămas pururea un colegiu-minciună. Nu e oare aceasta caracteristic în cel mai mare grad? Dar, în sfârșit, vorba românului, păcatul mărturisit e pe jumătate iertat; și mai bine mai târziu decât niciodată. Va să zică, d-l Sturdza s-a obligat ca de astă dată să lase pe țărani să-și aleagă reprezentanții. Nimeni nu s-a îndoit de sinceritatea dorinței d-lui Sturdza, nici de întreaga d-sale autoritate; ,și eu personal nu mă îndoiesc nici acuma. Și, totuși, d-l Sturdza a prezidat alegerile, și poate niciodată administrația nu votase atât de fățiș în locul țăranilor sau prin țărani. Alegerile s-au făcut de către administrație și nici un țăran n-a fost ales de țărănime. Ba, pardon: s-a ales un țăran, unul singur la lași, de către d-l Stere, care după limbajul nostru politic avea acolo „situația”. De acest rezultat au rămas uimiți chiar politicienii. „Nu mai înțeleg nimic — îmi spunea un tânăr și simpatic poporanist; de ce nu-i lasă măcar acuma pe bieții țărani să-și exercite dreptul lor? Admițând chiar — lucru imposibil — c-ar intra în Cameră 38 de țărani intransigenți și cu idei subversive, ce ar putea să facă aceștia față cu ceilalți 150 de deputați și cu Senatul?” Și de aceeași părere cu poporanistul nostru, pe cât ni s-a afirmat, era întreg guvernul. Și totuși nici un țăran n-a fost ales. De ce? Dacă simpaticul poporanist a citit cu atenție cele ce preced, atunci o știe; iară dacă tot n-o știe, îmi va permite să i-o mai spun o dată, pentru că adevărurile importante e bine să fie repetate ori de câte ori. Avem o viață economică reală bazată pe iobăgie și avem instituții politico-sociale occidentale, liberalo-burgheze, care se potrivesc cu cea dintâi ca nuca în perete, care sunt chiar în completă contrazicere cu ea, așa încât a realiza la sate instituțiile occidentale ar fi a pune în primejdie existența neoiobăgismului. Nu se poate să ții pe țăran în cele mai importante relații ale vieții lui în iobăgie, iară pe de altă parte mai în fiecare an, în timpul alegerilor — căci sunt cam dese —, săptămâni întregi, cât ține campania electorală, să-i vorbești că el e cetățean liber. e talpa țării, e buricul pământului, e poporul suveran pe spinarea căruia se ține tot edificiul social etc. etc. Nu se poate întinde așa de mult coarda contradicției, căci à la longue... se rupe. După revoltele din 1888, ofițerii care le-au reprimat, însărcinați cu anchetarea lor, au dat vina în bună parte pe agitația subversivă și demagogică electorală[5]. Nu știu ce au înțeles ofițerii noștri prin termenii „subversiv” și „demagogic”: un element de demagogie e necesarmente legat de orice agitație electorală; dar ceea ce, desigur, nu vor fi înțeles anchetatorii este că, în împrejurările reale din satele noastre, orice agitație electorală, cât de legală, produce efectele unor agitații subversive. De aceea după represiunea din 1907, în care țăranii fuseseră tratați întocmai ca robii Romei răsculați sub conducerea lui Spartacus, guvernul n-a îndrăznit să deschidă la sate o campanie electorală, care presupune: agitația liberă, cuvântul liber și chiar exagerările de limbaj libere. Drept vorbind, ar fi fost și prea din cale-afară. De o parte „ororile inutile”, iară de alta: țăranul talpa țării, buricul pământului, leul care trebuie numai să se scuture ca să-i cadă lanțurile, poporul suveran de la care emană toate puterile statului (și cea militară) și alte mezeluri din limbajul electoral. I-a fost frică guvernului și, din punctul său de vedere guvernamental, a avut dreptate. Și de aceea și la 1907 tot administrația a ales pe reprezentanții țărănimii, exceptând Iașii, unde d-l Stere a ales un țăran... tot cu administrația. Și iată de ce îndrăznesc a face o prorocire d-lui Take Ionescu: nici d-sa nu va putea să-și țină angajamentul luat de a preface colegiul al treilea în realitate. Nu zic că nu va dori, zic că nu va putea. Și nu va putea pentru că d-sa nu e social-democrat, ci conservator-democrat și deci trebuie să conserve temeliile edificiului nostru agrar, care e bazat pe neoiobăgie, și, ca om de stat și conducător de guvern, trebuie să le conserve chiar când nu i-ar plăcea personal. Or, alegeri libere pentru țăran, cu tot cortegiul de drepturi pe care le implică — libertatea cuvântului, a asociației etc. —, asta înseamnă a-l preface în cetățean, chiar în limitele legii electorale de azi — adică a-l face om cu toate garanțiile legale ce decurg din Constituția țării; iară țăranul-cetățean înseamnă că s-ar alege praf din toată neoiobăgia noastră. Și tot de aici se vede de ce clasele noastre dominante și oligarhia noastră politică n-au dat, nu dau și nu vor da de bunăvoie votul universal. în privința aceasta sunt foarte interesante o serie de articole apărute în Ordinea, care nu e numai conservatoare, ci și democrată, drept care admite votul universal, însă... pentru alții. Sufragiul universal — zice în substanță Ordinea — e bun pentru alte state europene, fie mai înaintate în cultură decât noi, cum e Franța sau Germania, fie mai înapoiate decât noi, cum e Bulgaria sau Serbia; dar noi, în organizația noastră de stat, avem un ceva, un fel de secret, care ne face unica țară unde votul universal nu se poate introduce. Și Ordinea umblă — cum zice rusul — alături și împrejurul chestiei, căutând să-și explice sieși și altora secretul acesta, dar nu-i dă de rost. Cred că acuma are să i se limpezească și Ordinei secretul. Da, se înțelege, gazeta conservator-democrată are dreptate, suntem o țară unică și excepțională în care votul universal nu poate să devină o realitate; pentru că suntem unica țară europeană (Rusia și Turcia sunt țări mai ales asiatice) care la baza ei are încă șerbia, mitizată, dar totuși șerbie de fapt. Or, e absurd ca, pe de o parte, să conservi această șerbie, făcând din ea chiar baza ordinii de stat — cum o face Ordinea în concordanță cu titlul ei conservator, deși nu-i dă mâna s-o spună —, iară pe de altă parte să-i dai șerbului votul universal, egal și direct. În acest caz, sau votul universal va desființa șerbia — recte: neoiobăgia —, sau acesta din urmă, fiind mai tare, va preface și votul universal într-o minciună. Această din urmă eventualitate oligarhia noastră n-ar putea-o primi cu neplăcere: o minciună socială mai mult — când, slavă domnului, avem destule — nu supără deloc, și unde pui că ne putem da aparența unui stat și mai democrat decât Belgia? Decât sufragiul universal e cam greu de mânuit pentru a-l preface în minciună. Și apoi întreaga noastră ordine de stat — nu cea conservatoare, ci cea democrată, occidentală — prin însăși contradicția ei cu ordinea de fapt, neoiobăgistă, îi face acesteia multe greutăți și, după cum vom vedea mai jos, îi sapă chiar existența. Și votul universal ar întări această ordine democratică — fie chiar numai în orașe la început — și ar adânci și mai mult prăpastia existentă la sate între starea de drept și starea de fapt; mai mult, el ar împinge la extrem toate anomaliile ce rezultă din dublul regim capitalisto-iobăgist de azi, grăbind astfel tocmai prăbușirea acestui regim. Este deci evident că niciodată clasele noastre dominante nu vor da de bunăvoie sufragiul universal. Și tocmai de aceea social-democrația și democrația burgheză cea sinceră și adevărată, având tot interesul în înlocuirea, nu în menținerea regimului neoiobăgist, trebuie să lupte cu toată energia pentru dobândirea votului universal. Cât despre Ordinea, dacă n-a priceput toate astea, e din cauză, cum ar zice Faust, ca „două suflete trăiesc în pieptul ei” — adică un suflet conservator și unul democrat — și „cari vor să se despartă unul de altul”. Dacă această despărțire ar deveni o realitate, dacă sufletul democrat s-ar despărți definitiv de cel conservator, atunci și Ordinea ar secunda lupta democrației române pentru dobândirea votului universal. ---- [1] Această aserțiune a d-lui Carp e o greșeală bazată sau întovărășită de un adevăr, cum se întâmplă de obicei cu greșelile. Se înțelege că renta pământului poate să crească din ridicarea producției, a productivității muncii și a creșterii avuției țării, dar ea poate să provină și din creșterea populației — aceasta e chiar cauza clasică a creșterii ei — și chiar din sărăcirea țării. Asupra teoriei rentei, în românește, vezi lucrarea mea Karl Marx și economiștii noștri. [2] Zic în forma lor generală, pentru că în formele lor speciale, în aplicarea lor practică, în propunerile d-lui Carp pentru realizarea ideilor d-sale, cum sunt, de pildă, celebrele căpitănate. ele n-au fost admise de nimeni în afară de d-l Carp însuși. [3] Altădată socialiștii au dat o soluție, dacă nesuficientă și ea, apoi mai logică, după mine, decât cea mai de sus, și anume: organizarea pe baze legale a poporului muncitor de la sate într-o putere politică și care, pricepând întreaga însemnătate pentru dânsul a rezolvării problemei în discuție, să ceară dânsul statornicirea relațiilor legale și normale, prefacerea stării de drept occidentale în realitate. Aceasta a fost ideea conducătoare a organizării celebrelor cluburi țărănești. Despre aceasta însă vom vorbi altădată. [4] După legea reală cutumiară, iobăgistă, de acuma, pentru un așa fapt boierul n-are cea mai microscopică răspundere. Afară de foarte rare excepții, nu s-a întâmplat ca boierul — sau reprezentanții săi: arendașul etc. — să aibă de dat vreo socoteală pentru că au maltratat pe țărani ca pe vremea iobăgiei. În caz însă de lovire a boierului de către țăran, acesta sau ar fi fost ucis îndată, ca robii de odinioară, sau ar fi fost — după vorba românească — omorât în bătăi și făcut pentru toată viața incapabil de muncă. [5] V. M. Kogălniceanu, Chestiunea țărănească, anexe. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] fruihfx5l022vqqoqok3i5c78f125ok 0 2002 151156 90494 2026-08-03T20:59:32Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Revoltele țărănești]] în [[Neoiobăgia/6. Revoltele țărănești]] 90494 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei|Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei]] | următor = [[Neoiobăgia/Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia|Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Revoltele țărănești | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} Dintre urmările regimului nostru economico-social, una din cele mai triste sunt, desigur, revoltele țărănești. În 1907 ele au înscris o pagină din cele mai tragice și mai sângeroase în istoria țării, și istoria le va judeca. Istoria va judeca evenimentele de la 1907, va judeca vina fiecăruia și va da fiecăruia după meritele lui. Asta e sigur. Lucrarea aceasta însă nu e istorică, ci sociologică. Ea caută să se dumirească asupra cauzelor adânci ale fenomenelor sociale din viața noastră agrară și deci neapărat și asupra cauzelor adânci ale acestui fenomen tragic care se cheamă revoltele țărănești. Problema ce avem de rezolvat e tot atât de importantă ca judecata istoriei — în unele privințe mai importantă încă. Ceea ce izbește și trebuie să izbească de la prima vedere pe oricine care e cât de puțin familiarizat cu analiza fenomenelor sociale e periodicitatea răscoalelor țărănești. Răscoalele la noi au ceva comun cu crizele economice din societatea capitalistă, explicate de Karl Marx: ele au aproape aceeași periodicitate, izbucnesc cam la distanța de zece ani și devin tot mai violente, cu tendința însă de a scurta această distanță, pentru a deveni cu vremea mai liniștite, dar cronice. Și nu trebuie să ne mire această asemănare, dealtfel superficială și aparentă. Aici, ca și acolo, e vorba de crize sociale care se plămădesc în adâncul vieții din antagonismele și contradicțiile sociale și care la un moment dat trebuie să izbucnească. Însăși periodicitatea fenomenului ar fi trebuit să dea de gândit claselor noastre dominante și guvernanților și sociologilor noștri că n-avem de-a face cu un fenomen accidental. Dar clasele noastre dominante și guvernanții noștri nu sunt sociologi, iară sociologii noștri nici atâta, și de aceea la fiecare izbucnire a revoltelor indignarea, uimirea, zăpăceala și dezorientarea sunt la culme. Indignarea și uimirea au fost nemărginite mai cu seamă la primele revolte, când lipseau încă precedentele. Cum? revolte țărănești la noi, unde nimeni nu moare de foame, unde țăranii sunt proprietari cu toții, unde n-avem proletariat? A, înțelegem în Apus, unde e atâta mizerie, unde e un proletariat puternic — și doar de asta e proletariat, ca să facă răscoale! —, dar la noi? Așa vorbeau conducătorii noștri. Și, drept vorbind, aveau oarecare cuvânt să fie uimiți și indignați. În străinătate, țăranul, țăranul mic proprietar — chiar când e stăpân pe un petic de pământ — e nu numai un element de ordine, dar un element conservator, reacționar. Mica proprietate dezvoltă într-însul pasiunea proprietății, și anume a celei individuale; iară orizontul strâmt în care își trece viața, izolarea de lumea largă și zgomotoasă, monotonia unui trai socialmente strâmt, dar fizicește sănătos, îi dezvoltă aversiunea pentru orice inovație. Câte revoluții n-au căzut în Occident, izbindu-se de rezistența încăpățânată a țăranului! Țăranul mic proprietar a ajuns disperarea inovatorilor. Până și social-democrația germană, atât de puternică și penetrantă, a disperat de acel Bauernschädel al țăranului german, refractar la orice inovație și la orice idee îndrăzneață. Și la noi, dimpotrivă, acest balast al ordinii sociale se preface în element de răsturnare și, când vine la îndemână, ia ciomagul și se năpustește să dărâme conacul boieresc. De unde această anomalie nemaipomenită, cu atât mai stranie cu atât mai uluitoare, cu cât suntem unica țară în Europa, afară de Rusia, care avem privilegiul trist al revoltelor țărănești? Căci nu le au nici țările occidentale superioare nouă în cultură, nici cele din Orient, ca Serbia și Bulgaria, care ne sunt inferioare. Răspunsul dat din capul locului la această întrebare a fost: trebuie să fie o mână străină la mijloc. Și această mână străină a fost găsită în iconarii și jugănarii ruși. Răspunsul acesta, așa ridicol cum era, a servit de minune claselor dominante agrare, pentru că masca adevărata cauză și pentru că prezenta oarecare verosimilitate, având în vedere acțiunea Rusiei în orientul Europei. Așadar, jugănarul! Se pare că jugănarul muscal, stârpind zburdălnicia vitelor, o comunica țărănimii române. Se înțelege, n-o făcea din proprie inițiativă, el era trimis de țar ca să-i dea prilejul să se amestece în afacerile noastre interne. Cum s-ar zice, țarul și jugănarul! Țarul și jugănarul au făcut mulți ani acest serviciu benevol de a sluji de cauză și explicare a răscoalelor. Ce n-ar fi dat guvernanții noștri la 1907 ca să se găsească în țară un singur jugănar! Dar ia-l de unde nu-i! Nu-i vorbă, s-ar fi putut interveni pe cale diplomatică să obținem vreo doi-trei, dar ar fi venit prea târziu, post festum. Și atunci, în disperarea de cauză, au fost înlocuiți prin socialiști, sindicaliști, potemkiniști — și anarhistul de la Toulouse. N-avem de gând să povestim istoria revoltelor de la 1907; ar fi totuși păcat să lăsăm să dispară în neantul vremii un fapt așa de caracteristic cum e acela cu anarhistul de la Toulouse. La șoferul francez al uneia din căpeteniile politice ale țării s-a găsit o scrisoare de la Toulouse în care se zicea că în primăvara anului 1907 au să se întâmple lucruri mari în țara românească. De aici primul acord care s-a făcut între partide, că revoltele au fost provocate de niște anarhiști din Toulouse... probabil prin telepatie. Firește, acordul acesta, ca toate acordurile dealtfel, a ținut numai câteva zile. Pe urmă au venit instigatori fantastici, îmbrăcați în călugări, călăreți mascați cari străbăteau satele agitând steaguri bizare și, în sfârșit, d-nii Vasile Kogălniceanu și Vălescu. Trebuie să fim drepți cu opinia noastră publică și să recunoaștem că asemenea gogoși copilărești n-a putut înghiți nici ea. Și, fiindcă în cele din urmă trebuia să se ivească măcar o parte de adevăr, aceasta a fost descoperită, în sfârșit, de cercetătorii noștri, și în special de poporaniști și admisă repede de opinia publică: pricina revoltelor este marea mizerie a țăranului, nemiloasa lui exploatare. Faptul în sine este exact, desigur, e în afară de orice îndoială; dar, ca o cauză explicatoare a revoltelor, el reprezintă un adevăr dublat de o greșeală sau o greșeală dublată de un adevăr, și greșelile de acest fel sunt cele mai grave, pentru că într-însele elementul greșelii se strecoară sub învelișul adevărului. Mizeria e cauza revoltelor. Se înțelege, întrucât revoltele se petrec pe fondul mizeriei, pentru că o populație bine înțolită și prosperă nu e nebună doar ca să distrugă acea stare de lucruri care-i produce prosperitatea. E deci evident că revoltele nu pot izbucni decât pe fondul mizeriei; dar mizeria în sine și prin sine nu e o cauză activă de producere a revoltelor, ci, dimpotrivă, mizeria ajunsă la un anumit grad — și doar mizeria țăranului nostru întrece orice grad — tâmpește mintea, adoarme sufletul, distruge energia și spiritul de revoltă, duce la resemnare și supunere oarbă, stare psihică diametral opusă aceleia care duce la revolte. La această obiecție sociologii noștri n-au găsit nici un răspuns valabil și astfel răscoalele, ca fenomen sociologic, riscau să rămână neexplicate, când apăru remarcabila operă a d-lui Radu Rosetti: Pentru ce s-au răsculat țăranii? Opera aceasta e, la rândul ei, un unicum și o surpriză, după cum în general suntem o țară a surprizelor. În toiul unei literaturi sociale foarte abundente dealtfel, mai ales după 1907, dar din care o parte caută să mascheze adevărul, iară alta plânge sincer, dar neputincios, suferințele țăranului, apare o carte scrisă de un boier de neam — și de neam vechi — care pune chestia pe adevăratul teren, îi caută explicația în relațiile economico-sociale, în lupta de clasă, silindu-se s-o lămurească istoricește și economicește. Este adevărat că chestia agrară la noi a fost tratată în același fel de socialiști, de mișcarea socialistă veche încă de acum un sfert de veac. Și multe lucruri pe care le spune d-l Rosetti au fost spuse de atunci, uneori cu mai multă pătrundere; dar acelea au fost uitate chiar de foștii socialiști și, afară de asta, celor spuse le lipsea acea bogată și largă documentare istorică prin care se deosebește remarcabila lucrare a d-lui Rosetti. Spiritul care pătrunde opera d-lui Rosetti e prea puțin al nostru. D-l Rosetti și în această operă rămâne boier de neam, însă un boier bun, drept, cuminte și luminat, care deplânge lăcomia și jaful boierimii vechi. Le deplânge însă ca om drept, dar și ca boier luminat, căci de ar fi procedat boierimea la timp, cu dreptate și cumințenie, am fi avut acum și o țărănime bine situată și o boierime puternica, așa cum sunt iuncherii prusaci. Idealul acesta al iunkerismului prusac nu ne încântă defel în cartea d-lui Rosetti, dar ne încântă faptul că d-sa caută să spună adevărul, și cel istoric, și cel actual. Pentru explicația fenomenului de oare vorbim acuma, opera d-lui Rosetti are defecte însemnate. Primul e în legătură cu însăși calitatea d-sale de istoric, care-l face să dea prea mare importanță faptelor istorice, trecutului istoric în producerea revoltelor. Faptele istorice, din nenorocire și uneori și din fericire, se uită ușor și deci nu pot avea atâta putere încât să fie producătoare de revolte. Revolta pune în mișcare întreaga viață pasională și afectivă a omului, răscolește toate urile și cruzimile, ceea ce nu poate fi un produs al memoriei, ci-i trebuie cauze imediate, actuale. Și în Occident țărănimea a fost cândva deposedată de pământul ei și de drepturile ei medievale asupra lui, și acolo nu vedem răscoale. E adevărat că la noi faptele sunt mai recente, datează numai de o jumătate de veac și deci au mal multă influență asupra vieții actuale; dar acea influență covârșitoare pe care le-o dă d-l Rosetti n-o au. Firește d-sa se ocupă și de fapte și cauze actuale. Și, dacă și în această parte a lucrării rămâne tot istoricul luminat, corect, imparțial, mărginindu-se la fapte și cauze adevărate, nu închipuite, și nu vorbește nici de țar și jugănar, nici de potemkiniști, nici de oameni mascați, greșește însă prin aceea că nu dă cauzelor actuale nici rândul, nici spațiul cuvenit. Și mai prezintă un defect, și încă unul capital: nu procedează științificește ca sociolog: din masa de cauze prime și imediate nu caută, printr-o anume metodă științifică, să scoată cauzele generale ale fenomenului, legea însăși a procedurii lui. De aceea faptele și cauzele sunt înșirate fără sistem, fără indicarea valorii lor relative; și de aceea, iarăși, cu toate calitățile acestei opere, ea nu ne dă răspunsul la întrebarea pe care d-l Rosetti a pus-o ca titlu chiar al cărții: Pentru ce s-au răsculat țăranii? Avem multe răspunsuri, răspunsul nu-l avem. Acest răspuns vom căuta să-l dăm noi măcar în câteva cuvinte. Zicem „în câteva cuvinte”, cu toată importanța subiectului, pentru că studiul acesta, scurt prin sine însuși, caută totuși să cuprindă, măcar fragmentar și necomplet, cât mai mult din problema agrară și nu numai una din manifestările ei, oricât de importante ar fi dealtfel. Pentru a da răspunsul cuvenit vom întrebuința metoda comparativă, comparând țărănimea noastră, muncitorimea noastră agricolă cu cea din Occident. Metoda aceasta a fost întrebuințată atât de des pentru întunecarea chestiei; de ce n-ar fi întrebuințată uneori și pentru luminarea ei? Ne punem deci întrebarea: de ce țărănimea noastră se răscoală împotriva marii proprietăți, iară cea occidentală nu? Răspunsul, după dezvoltările de mai sus, e clar: pentru că țăranii din Occident sunt mici proprietari de pământ, care trăiesc din pământul lor și au foarte puțin de împărțit cu marea proprietate[1]. Țăranul mic proprietar nici nu lucrează la proprietarul mare, nici nu este exploatat de dânsul; fiecare în parte e stăpân pe pământul său și își vede de treburile sale. Aceia care, în adevăr, vin în contact cu marea proprietate și sunt exploatați de ea, aceia ale căror interese sunt antagonice, în adevăr, cu ale marii proprietăți, aceia sunt lucrătorii agricoli, proletariatul agrar. Deci întrebarea pusă în prima ei formă, cum se pune de obicei la noi, e absurdă; ea trebuie pusă altfel, și anume: cum se întâmplă că muncitorimea agrară din Occident, că proletariatul agrar de acolo — deși proletarul e un revoluționar prin natura lui, un revoluționar înnăscut, ca să zicem așa —, cum se întâmplă că el nu face răscoale, pe când țărănimea noastră da? Și, pusă astfel, întrebarea e în adevăr plină de învățăminte. Să vedem. Proletarul, ca o categorie economică, nu e un accident: e un rezultat și un produs firesc și necesar ca și capitalistul. După cum capitalismul s-a dezvoltat în mod necesar și organic, tot așa și clasele din societatea capitalistă, și tot așa și relațiile dintre aceste clase și moravurile și legile — starea de drept care le consfințește. E un tot care se ține în mod organic. În mod necesar și organic, munca în societatea capitalistă devine o marfă, care — ca orice marfă — se vinde după valoarea ei: cheltuielile de producere. Și dacă muncitorul agricol capătă un preț natural, egal cu valoarea mărfii lui — munca —, iară administrația moșiei se ține de condiții și-i dă hrana cuvenită etc., atunci salariatului agricol nici nu-i dă prin gând să aibă altă pretenție. Izbucnirea unei jacherii a salariaților agricoli — de obicei veniți din aiurea, din altă provincie chiar — cu scopul de a ruina instalațiile și a pune mâna pe pământ e cu desăvârșire exclusă, ca o absurditate. Dar iată că salariatul, proletarul agricol, ca și alți proletari, bagă de seamă sau i se explică precum că prețul muncii lui conține un truc, că peste valoarea muncii lui, peste prețul mărfii lui el produce o valoare în plus, o plusvaloare, pe care și-o aproprie capitalul, că exploatarea urmează să existe, sub altă formă, în societatea capitalistă și că între capital și muncă e un antagonism neîmpăcat. Și odată cu priceperea răului în toată întinderea lui, odată cu priceperea problemei sociale în societatea capitalistă proletarul începe să priceapă și dezlegarea acestei probleme, soluția ei: trecerea în stăpânirea națiunii, a capitalului productiv, a tuturor instrumentelor de producere: pământ, mine, fabrici, uzine etc., naționalizarea sau socializarea lor. Și, când proletarul agricol pricepe toate acestea, el devine socialist, social-democrat și, ca atare, revoluționar în adevăratul și profundul înțeles al cuvântului; revoluționar nu prin mijloace violente — acestea se pot întrebuința mai ales pentru scopuri profund reacționare, după cum în scopurile cele mai revoluționare se pot întrebuința mijloace extrem de pașnice și legale —, ci revoluționar prin scopul care-i devine ținta vieții: transformarea societății pe alte baze economico-sociale, menite să însemne o eră nouă în dezvoltarea omenirii. Ei bine, proletarul acesta revoluționar va deveni el oare un revoltat și va porni el oare jacheria împotriva marii proprietăți teriene? Și mai puțin decât proletarul ignorant și inconștient, căci mai întâi ce l-ar îndemna la aceasta? Ura și resentimentele împotriva capitalistului proprietar al moșiei? Dar proletarul conștient, social-democrat — și întru atâta revoluționar — n-are de împărțit în definitiv cu capitalistul, ci cu capitalul. Antagonismul e între capital și muncă. Acela care exploatează este capitalul, aproape impersonal, și el trebuie transformat din individual în social. Persoana capitalistului e cu totul indiferentă: nu va fi unul, va fi altul. Atunci poate proletarul agricol socialist va porni în jacherie pentru a pune mâna pe pământ și a-l împărți între proletarii agricoli, obiectivul mai ales al jacheriei? Dar lasă că, în calitate de lucrător mai inteligent, el pricepe toată imposibilitatea materială de a-și ajunge scopul, având în vedere puterile imense ce s-ar opune, între care, pe lângă uriașa forță organizată a statului, ar fi și toți proprietarii de pământ, deci și țărănimea proprietară; dar, afară de asta, în țările civilizate o asemenea împărțire e și o absurditate, și o imposibilitate tehnică: cum o să împarți o moșie modernă? Să ia fiecare câte o bucățică de instalație de mașină perfecționată, de construcție, de irigație? Dar, presupunând imposibilul și absurdul, presupunând că proletariatul agricol ar reuși să pună mâna pe moșii și să le împartă, care ar fi rezultatul? S-ar înmulți considerabil proprietarii individuali și individualiști, micșorându-se proletariatul; s-ar mări simțul și puterea de rezistență a proprietății individuale, micșorându-se tot pe atâta simțul și puterea proletariatului socialist și puterea clasei proletare. În caz deci de reușită a jacheriei, rezultatul ar fi profund burghez, reacționar și antisocial-democrat, nu revoluționar. Așa că, oricum ai privi lucrurile, răscoala este o imposibilitate în Occident, și de aceea pentru țările capitaliste era jacheriilor a dispărut pentru totdeauna, e o tristă reminiscență. Dar la noi? Antagonismul dintre capital și muncă există și la noi, există întrucâtva și la sate, întrucât în anume timpuri țăranul lucrează ca salariat, își vinde munca pe bani. însă. ca în toate țările mai puțin dezvoltate capitaliticește, antagonismul acesta e mult mai personal, e un antagonism direct între stăpân și slugă. Va să zică, noi, cu toată înapoierea noastră, nu numai că avem antagonisme capitaliste, dar le avem încă și mai înrăutățite. Însă noi mai avem și alte antagonisme, acele care decurg din semiiobăgia noastră. Țăranul nu e salariat decât în mod excepțional, căci în fond el e semiiobag. Lupta de interese, antagonismele profunde și nenumărate ce decurg din această semiiobăgie, cititorul poate să și le înfățișeze comparând contractul salariatului occidental, care intră să muncească cu salariul de atâta, cu contractul agricol semiiobag al nostru, acest talmud al exploatării neoiobage, cu obligațiile lui întortocheate, cu rușfeturile lui, cu articolele lui nenumărate, care conțin fiecare în parte câte o cursă și constituie un izvor de răstălmăciri și neînțelegeri fără sfârșit. Făcând această comparație, cititorul va vedea clar ca lumina zilei cu cât sunt mai multe, mai variate, mai adânci antagonismele și vrăjmășiile semiiobăgiei noastre față de ale salariatului agrar occidental. Dar nu e numai atât. Semiiobagul nostru este, chipurile, și mic proprietar. Și de aici altă serie de antagonisme și vrăjmășii pe care proletariatul occidental nici nu le visează. Să se gândească numai cititorul la acest țăran, care în timpul cel mai prielnic muncește pământul proprietarului, pe când al său stă nelucrat, să se gândească la ce se petrece în sufletul acestui țăran. Și să se mai gândească cititorul la toate acele conflicte de vecinătate, la închiderea și chiar împușcarea vitelor țăranului intrate pe pământul boieresc, la confiscarea apei de adăpat, la conflictele pentru pășune etc. și-și va da seama ce sentimente de ură și răzbunare plămădesc toate aceste conflicte, necunoscute în Apus, și se va pătrunde de adânca pricepere a oamenilor noștri de stat care ziceau: „înțelegem răscoale în Occident, unde există proletariat agricol, dar nu la noi, unde țăranii sunt proprietari și unde nimeni nu moare de foame”. Avem deci conflicte care provin din regimul capitalist și conflicte care provin din regimul semiiobăgist. Dar mai avem și o a treia serie de conflicte: cele cu caracter de-a dreptul iobăgist. Am vorbit pe larg de dispoziția legii din 1872 care prevede ca țăranul care va dosi de la muncă să fie adus legat la stăpân și care mai prevede și pedepse pentru aceia care i-ar da de muncă, adică exact tratamentul de pe timpul sclavajului negrilor din America. Și am arătat cum această dispoziție, atenuată apoi — în formă — prin legea din 1882, în practică a rămas în vigoare sub toate legiuirile ce au urmat. Este, iarăși, ușor de priceput ce sentimente pot însufleți pe țăranul adus legat de jandarm și pus să muncească sub gârbaciul logofeților. Iată deci simultan trei soiuri de antagonisme, atât de absurde și atât de adânci. Ei bine, s-ar părea că nu e de ajuns, căci mai avem și un al patrulea soi de antagonisme — în unele privințe cele mai importante —, cari provin din regimul nostru special, regimul neoiobăgist, amestecul capitalist-iobăgist, pe care l-am văzut în ce constă. S-a zis de multe ori — și cu mult drept cuvânt — că una din cauzele revoltelor noastre e că țăranului i-a intrat în cap că tot pământul e al lui, că el are drept asupra pământului boierului. Cauza acestui fenomen, spun agrarienii noștri, e sistemul nenorocit inaugurat la noi de a împărți mereu țăranilor pământurile statului: în felul acesta li s-a băgat în cap că ei au un drept asupra pământului în general. E, desigur, un grăunte de adevăr în aserțiunea asta, însă numai un grăunte. D-l Radu Rosetti vede mai adânc, d-sa explică această credință a țăranului istoricește: „țăranul a fost deposedat de pământul asupra căruia de sute de ani avea drept și de aceea, firește, își pretinde dreptul său cel vechi”. Dar nici explicația d-lui Rosetti nu cuprinde decât o parte de adevăr, căci, după cum am zis, reminiscențele istorice sunt prea slabe ca să producă ele singure o revoltă sufletească atât de adâncă, aprinsă și activă, încât să se manifeste prin răscoale. Nu, cauza acestei credințe înrădăcinate și puternice nu e atât în trecutul istoric, cât în relațiile de producție prezente, în relațiile zilnice care hotărăsc întreaga viață sufletească a țăranului, și voința, și sentimentul și intelectul lui. Dacă țăranul ar fi om cult și ar cunoaște istoria economică a omenirii, el ar ține regimului nostru economic neoiobăgist cam următorul logos: „De fapt, d-ta mă lipești pământului ca și pe vremea iobăgiei, îmi impui relații de dijmă ca și atunci, un contract agricol cu condiții și relații asemănătoare cu cele de atunci și deci am și eu un drept asupra pământului ca și atunci. Odată ce sunt de fapt lipit pământului, trebuie să am anumite drepturi asupra pământului de care sunt lipit. Așa a fost oricând și oriunde au existat raporturi de producție similare. Ce fel de treabă e asta? Când e vorba de exploatarea mea, îmi aplici regimul iobăgist, iară când e vorba de drepturile mele asupra pământului care decurg de aici, îmi invoci regimul quiritar și regimul capitalisto-burghez. Apoi ce fel de dreptate e asta? 0 fi dreptate boierească poate, că țărănească nu e”. Și, desigur, vorbind astfel, țăranul ar avea sfânta dreptate. Proprietarul însă răspunde scurt și deslușit: „Am cumpărat moșia de veci, cu anume drepturi asupra ei. deci fac cu ea ce vreau. Lucrez singur moșia dacă vreau, o închiriez dacă vreau și cui vreau. Ce ai d-ta cu proprietatea mea?” Și are și el dreptate din punctul său de vedere. El a cumpărat, doară, și stăpânește moșia pe baza dreptului de proprietate capitalisto-burgheză, care e baza însăși a întocmirii noastre de stat modern; și acest stat îi garantează stăpânirea pe această bază de proprietate, nu pe baza feudală, că altfel nu dădea pe moșie prețul pe care l-a dat. Aceste conflicte de interese se văd și mai bine în chestia pășunilor. în Occident nici vorbă nu poate fi de vreo pretenție a țăranului asupra pământului de pășunat: proletarul agricol n-are ce face cu el, iară micul proprietar nici nu se gândește că s-ar putea atinge de lucrul proprietarului mare, după cum acesta nu se gândește să se atingă de al proprietarului mic, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind strict și hotărât limitat. Am văzut însă că în regimul nostru neoiobăgist există și monstruozitatea asta că țăranul, chiar când nu mai are deloc pământ, chiar când e proletar, tot el și numai el trebuie să aibă vitele necesare spre a lucra pământul marii proprietăți; dar de aici în mod logic urmează pretenția justificată a țăranului de a avea dreptul de servitute asupra pământului de pășunat al marii proprietăți. Țăranul cult din exemplul nostru ar putea cu ocazia asta să țină și următorul logos regimului nostru neoiobag: „Îmi pui în spinare imensa greutate și grijă a creșterii, întreținerii și pazei vitelor, de care eu nu am nici o nevoie, neavând pământ, și, chiar dacă am un petic, tot pământul marii proprietăți trebuie să lucrez în primul loc cu ele. Vitele nu-mi sunt deci necesare mie, care am numai greutățile lor, ci marii proprietăți; se cuvine deci ca să am dreptul de servitute asupra pășunilor acestei proprietăți, că doar n-am să hrănesc vitele cu aer. Asta e și drept și logic, și istoricește așa a și fost totdeauna când au existat relații similare”. Proprietarul însă răspunde: „Am cumpărat moșia ca proprietar și statul îmi garantează această proprietate. Dar ce fel de proprietar as fi dacă țăranii ar avea dreptul unii la pământ de arătură, alții la pământ de pășune ș.a.m.d.? Aș fi un proprietar de carnaval”. Și astfel și unul, și altul are dreptate din punctul său de vedere, pentru că fiecare se bazează, în judecata și în apărarea intereselor sale, pe un alt regim economic[2]. Ei nu invocă deci fantezii avocățești, ci realități economice, pentru că aceste două regimuri coexistă în adevăr în organismul nostru social. Dar antagonismele de clasă și sentimentele de ură și vrăjmășie ce rezultă din ele niciodată nu sunt atât de puternice ca atunci când cei în luptă cred, fiecare în parte, că au perfectă dreptate, bazând-o pe realități economico-sociale. Și cât de puternice sunt aceste antagonisme și sentimente de vrăjmășie se vede bine tocmai în timpul răscoalelor. Atunci țăranul, exasperat de atâta nedreptate, nu mai cere nici pământ în dijmă, nici dreptul de servitute asupra pășunilor, ci caută să pună mâna pe pământ pur și simplu, îndemnat la aceasta și de exasperarea sentimentului de dreptate veșnic rănit, și de împărțirea periodică a pământului de către stat, și de reminiscențele istorice. Iară statul și proprietarii răspund cu gloanțe. lată deci acele cauze adânci care fac posibile revoltele țărănești: sunt contradicțiile economice, anomaliile sociale, antagonismele grămădite în regimul nostru agrar. Dar, dacă acestea sunt cauzele oare creează atmosfera prielnică revoltelor. sunt altele care o fac și mai încărcată și care prefac revoltele din posibile în foarte probabile. Aceste cauze rezidă în lipsa de sancțiune a celor de mai sus. Am vorbit de marea putere și stabilitate ce dă unor organizații sociale, unor întocmiri de fapt, unor relații de producție economică sancțiunea lor prin lege, morală publică, religie, de care întotdeauna clasele dominante s-au servit în acest sens. Această sancțiune poate avea un caracter progresiv sau retrograd, după cum va fi și întocmirea pe care o consfințește. Dar nu vorbim de caracterul social al acestei sancțiuni, ci de enorma ei putere. Ea e atât de mare încât poate preface oamenii în eroi ce disprețuiesc moartea, dar poate și să-i degradeze, să-i pervertească, să-i degenereze până ce să-și piardă și simțul animal de conservare. Se știe, de pildă, cum la popoarele barbare robii ajung să se fălească cu robia lor, să-și iubească lanțurile, iară după moartea regelui sunt arși de vii ca să-și servească stăpânul și pe lumea cealaltă — și s-ar crede dezonorați dacă n-ar fi arși. Or, această mare putere socială — sancțiunea legală, morală, religioasă — n-o are regimul nostru agrar neoiobag. Cum am văzut, el n-are și nu poate să aibă sancțiunea legală. Țăranului nu i s-a inoculat simțul legii și legalității, ci, dimpotrivă, i se inoculează zi de zi, pas cu pas, simțul ilegalității și al fărădelegii. El e lipsit de protecția legii, trăiește în afară de ea, ca în vremurile primitive, e redus la propriile lui forțe, trebuie să se apere cum poate. Și de aceea, când îi vine la îndemână, apucă și el ciomagul. Noi am văzut mai sus că această domnie a ilegalității atârnă de adânci cauze sociale. Din aceleași cauze îi lipsește regimului nostru economic și sancțiunea moravurilor și moralei publice. Asta nu înseamnă că la țară nu există anume moravuri și o anume morală publică; se înțelege că există, dar nu sunt favorabile, ci defavorabile regimului nostru economic. Astfel, d-l R. Rosetti, un excelent cunoscător al satului, zice că acolo orice rău făcut boierului sau arendașului e absolvit de mai înainte, e socotit ca o faptă morală. Se înțelege că proprietarul și arendașul plătesc țăranului cu vârf și îndesat și orice rău făcut țăranului îl socotesc ca un bine. E o morală și relații de morală à rebours. Și tot așa și din aceleași cauze îi lipsește regimului nostru agrar sancțiunea religioasă. încât țăranul român îndură regimul agrar neoiobag, cu toate urmările lui, nu pentru că-l socotește drept, după lege; nu pentru că-l socotește moral, după omenie; nu pentru că socotește că însuși dumnezeu îl vrea așa; nu, el rabdă regimul neoiobag așa cum un popor cucerit rabdă dominația cuceritorului străin cât timp n-are încotro. Și când are încotro, sau crede că are, atunci apucă ciomagul. Această lipsă de sancțiune legală, morală, religioasă a regimului nostru agrar e de cea mai mare importanță în producerea revoltelor. Și, totuși, e probabil că revoltele nu s-ar produce dacă, în afară de cauzele numeroase, puternice și adânci înșirate mai sus, n-ar mai exista încă și... instigatori și instigați. Da, desigur: instigatori și instigați! Am arătat mai sus cât de puțin favorabilă e viața sătească pentru orice inovații, schimbări, revoluții, revolte, pe care neagra mizerie a țăranului le face și mai puțin probabile fără instigatori și instigații. Guvernanții noștri aveau deci perfectă dreptate când la orice izbucnire de revolte căutau instigatori; numai atâta că n-au știut unde să-i caute. Există, în adevăr, instigatori sau un instigator mare și puternic, cu o organizare întinsă în toată țara, cu ramificații în fiecare sat, cu agenți aproape în fiecare colibă țărănească; un instigator altfel [mai] puternic decât aceia pe care îi căutau guvernanții: este însuși statul cu întreaga lui organizație de stat modern burghezo-democrat, este statul care, prin organele lui, prin organizațiile lui democratice, face aceste instigații. Și ca dovadă luăm unul din cele mai importante organe și organizații de stat: armata noastră. Să nu creadă cititorii că vrem să facem glume și paradoxe. Acestea ar fi de rău gust, ca să nu zicem o vorbă mai aspră, când ne aflăm la capitolul revoltelor țărănești, și mai ales după 1907. Lucrarea aceasta caută în mod obiectiv și cinstit să descopere și să spună tot adevărul. Glumele le las oamenilor mai glumeți decât mine și pretextelor mai puțin triste. Armata noastră, după principiul ei, e o instituție eminamente democratică, nu social-democratică — ceea ce ar presupune milițiile și înarmarea poporului —, ci burghezo-democratică. Mai întâi e democratic principiul obligativității serviciului pentru toți deopotrivă. Nu e vorba nici de o armată de mercenari, nici de o armată de privilegiați, ca în evul mediu. E adevărat că în armata noastră există încă un privilegiu, micșorarea termenului de serviciu, dar acesta e un privilegiu al culturii, un privilegiu burghezo-democratic și el. Bacalaureatul fiu de țăran face serviciul redus, pe când bogătașul nebacalaureat face trei ani. Și iată-l pe flăcăul din sat luat din mediul său strâmt și tâmpitor și adus în cazarmă. Aici, înaintea ochiului lui sufletesc se desfășoară o întreagă viață nouă. Mai întâi, deosebirea enormă care există în genere între viața de sat și cea de oraș, deosebirea accentuată încă la noi prin relațiile sociale, prin faptul că în oraș s-au realizat, în parte cel puțin, instituțiile occidentale capitalisto-burgheze, pe când la țară au rămas cele iobage. În cazarmă, flăcăul nostru începe să învețe carte; el capătă cizme și manta, pe când acasă umbla desculț și gol; în fiecare dimineață i se dă ceai, în fiecare zi o fiertură de carne, ceea ce n-au la țară nici fruntașii satului. La viața nouă ce se desfășoară înaintea soldatului ia și el parte. El e concentrat ca să păzească ordinea, ba împotriva manifestațiilor boierilor din opoziție, ba împotriva studenților naționaliști, ba împotriva lucrătorilor sindicaliști. Atâtea lucruri noi, pline de un nou înțeles, care revoluționează capul și sufletul țăranului! Dacă e deștept, flăcăul ajunge sergent și sergent-major. Atunci începe să trăiască o viață de adevărat boier. E superior acuma și, la rândul lui, are robi la dispoziție, cu care, în treacăt fie zis, se poartă mult mai rău și mai crud decât superiorii cei mari, ofițerii — iarăși povestea propriilor umiliri de răzbunat. Ca superior are sub ordinele sale și pe boieri, pe bacalaureați, care, pentru a se sustrage obligațiilor grele ale serviciului, îi intră în voie prin daruri și-l poftesc la petreceri de tot felul. Ca și boierii bacalaureați, el are amante în Dealul Spirii, citește gazete, se ocupă de politică, trăiește viața orașului cu tot binele și răul ei: cu partea ei luminătoare, cultivatoare, deschizătoare de orizonturi noi și largi, dar și cu toate stricăciunile ei. Și după trei ani de asemenea învățătură iată-l întors în sat. Ce va deveni el acolo? Uneori, dacă anume împrejurări îi sunt favorabile, intră în rândurile burghezimii sătești, și în acest caz rolul lui în revoltele țărănești îl vom vedea mai jos. Aceasta însă e o excepție. De obicei el se face plugar ca orice alt țăran, adică devine iară neoiobag. Dar acum nu mai este naivul și neștiutorul deprins cu toate mizeriile satului. Nu, el e alt om. A fost relativ bine îmbrăcat, bine hrănit, a avut galoane strălucitoare și a avut robi sub stăpânirea lui; a muștruluit până și pe boierii bacalaureați și a făcut berbantlâcuri împreună cu ciocoii. Cum va putea el acum să muncească o viață întreagă, gol și flămând, sub arapnicul feciorului boieresc și jandarmului rural? Și, nota bene, el e un om mai cult, a citit gazete și le citește și acum la primărie, pricepe ceva din legi și din marea ilegalitate de la țară; simte mai clar toate anomaliile profunde din viața satelor și contrazicerea dintre instituțiile occidentale și regimul neoiobag, și mai știe și să mânuiască armele și să comande în luptă. E deci ca lumina zilei că acest fost sergent va deveni un revoltat, un revoltat sistematic, un conducător și tălmăcitor al nemulțumirilor surde și inconștiente ale țărănimii. Și, cu toate astea, cum s-au mirat guvernanții — și cu ce mirare sinceră! — când la 1907 în capul revoltaților s-au găsit șefi de garnizoană și în special foști sergenți din armată. Mare mirare! Se înțelege că ceea ce e adevărat pentru sergenți e adevărat, deși într-o măsură mai mică, și pentru caporali și pentru simpli soldați. Pentru toți, cei trei ani de școală de la cazarmă devin apoi în viața satului neoiobag o școală de revoltă. Se va zice, poate, că exagerăm această influență răzvrătitoare a cazărmii, deoarece într-însa soldatul tot viața de rob neoiobag o duce. E adevărat că viața neoiobagă de la sat se răsfrânge și în viata de cazarmă, unde se petrec ilegalități, nedreptăți, bătăi și torturi, unde se cheltuiesc fondurile alocate pentru hrana soldatului cu argintăria pentru masa ofițerilor etc. etc. O știu. Și tocmai aceasta micșorează influenta cultivatoare și revoltistă a oazărmii; n-o distruge însă, ci o micșorează numai. Dacă n-ar fi această răsfrângere a neoiobăgiei în viața militară, dacă în cazarmă ar domni legea, atunci între viața din cazarmă și cea din sat ar fi o prăpastie atât de mare încât de mult s-ar fi prăbușit într-însa neoiobăgia noastră. Dar, și așa cum este, viata militară e un factor răzvrătitor de cea mai mare putere. Fondatorii statului nostru modem au simțit foarte bine prăpastia ce s-a creat în țară la noi între instituțiile occidentale, mai mult ori mai puțin realizate în orașe, și viața de la sat, rămasă în bună parte iobagă; au simțit foarte bine că în mod real aceste două feluri de viață nu pot să coexiste fără coliziuni grave și de aceea le-au izolat una de alta, au ridicat între ele un zid chinezesc. Și iată că statul el însuși e nevoit prin instituția democrato-occidentală a armatei să aducă în orașe întreaga populație bărbătească a satelor, pregătind astfel el însuși acele coliziuni grave! O contrazicere necesară și fatală, care decurge din alte profunde contraziceri ale vieții și organizației noastre sociale. Sa luăm acuma ca pildă o altă instituție democratică, și anume presa, presa liberă, așa-numita a patra putere în stat. Influenta presei asupra pregătirii și producerii revoltelor e îndeobște cunoscută și afirmată, dar de obicei se țintește presa ultrademocrată sau socialistă; chiar și un om cu vederi relativ atât de clare cum e d-l R. Rosetti insistă în mod cu totul deosebit asupra influenței ideilor și presei socialiste sau ultrademocrate în producerea revoltelor. Se înțelege că această influență există. Decât ea nu e ceva specific presei socialiste, ci presei în general ca atare; ba chiar presa socialistă are mai puțină influență în această direcție decât cea liberală sau conservatoare. Să ne explicăm. Las la o parte că presa social-democrată și social-democrația română în genere întotdeauna au căutat să explice poporului muncitor că în țară la noi calea revoltelor nu poate să ducă la îmbunătățirea stării lui nenorocite, ci, dimpotrivă, l-ar duce la o robie și mai grea. Dar evident că nu fiecare broșură și nu fiecare număr al gazetei socialiste va repeta aceste sfaturi și deci presa socialistă și cea ultrademocrată trebuie să aibă cu totul altă influență. Fie. Dar întreb: presa cea mai ultraextremă ce lucru revoluționar poate să-i spună țăranului și pe care acesta să nu-l știe? îi va spune că originea proprietății mari la noi e foarte puțin ortodoxă și că la baza ei sunt răpirea și înșelăciunea? Dar și d-l R. Rosetti, care afirmă aceasta și o dovedește cu date istorice, și împreună cu d-sa toți aceia oare cunosc țărănimea, din orice partid ar fi ei, știu că ideea aceasta e înrădăcinată în conștiința țăranilor. Va spune presa socialistă și chiar cea revoluționară că pământul trebuie să fie al aceluia care îl muncește, că proprietarul și arendașul sunt niște paraziți care trăiesc din munca țăranului, că legile sunt făcute pentru a robi poporul muncitor? Dar, iarăși, și d-l Rosetti și toți aceia, dar absolut toți, care cunosc țărănimea știu că ea crede toate acestea fără să i se mai spună, că au fost anume condiții istorice care i-au băgat în cap ideile acestea, că în mintea și în sufletul țăranului trăiesc idei și sentimente care întrec cu mult tot ce-ar putea să-i spună cel mai extrem social-democrat sau ultrademocrat. Ceea ce reține de la revoltă pe țărănimea noastră nu sunt ideile, tradițiile, nu e respectul proprietății, respectul legii etc., toate acestea, după cum dovedesc analiza istorică a d-lui R. Rosetti și analiza economico-sociologică din studiul acesta, țărănimea n-are de unde să le aibă, ci este frica și forța organizată a statului; relații deci de forță brutală, nu de idei și convingeri. Or, în presa socialistă țăranul va citi, afară de idei și cuvinte care ar putea să aibă influență răzvrătitoare și pe oare le știe el singur destul de bine, va citi că muncitorimea de la orașe e obijduită ca și cea de la țară, că socialiștii sunt persecutați, că întrunirile lor sunt oprite, că propagandiștii lor sunt arestați, maltratați, trimiși la urma lor și atâtea altele pe care le știm cu toții. Bineînțeles că pentru țăran toate astea nu vor fi un imbold la revoltă, dimpotrivă. în schimb, să vedem care va fi influența presei partidelor noastre politice, ba chiar a presei oficioase, care nu numai că nu e oprită la sate, dar, după obiceiul țării, e impusă de prefecții respectivi. În aceste gazete ce se primesc și la primărie, abonată în mod oficial, țăranul va putea citi tot ce se petrece în lumea asta largă. Aceasta însă este cea mai eficace propagandă antiiobagă. Intre altele, țăranul va citi despre mișcarea și revendicările feniilor din Irlanda împotriva landlorzilor, despre mișcările revoluționare ale țăranilor din Sicilia, despre revoluția rusească și mișcările țărănești de acolo; va citi discursurile din Dumă ale partidului muncii (trudoviki) prin care se cere și se dovedește necesitatea trecerii pământului întreg în mâinile țăranilor sau discursurile socialiștilor-revoluționari cu cererea de confiscare a întregii mari proprietăți teriene și naționalizarea ei ș.a.m.d. Și toate acestea le va citi într-o gazetă impusă de stăpânire. Se va obiecta că ziarul guvernamental nu le aprobă, ci le dă numai ca simple informații ca orice ziar modern. Dar se poate crede serios că țăranul va face aceste distincții subtile? Admițând însă că le-ar face, să vedem ce zice gazeta din parte-și și din partea partidului de la putere pe care-l reprezintă. În articolul de fond, dacă gazeta e liberală, țăranul va citi că boierii, ciocoii, în trecut au căutat să vândă țara străinilor, și dacă mai avem acum o țară românească o datorim țărănimii, care ne-a păstrat și limba și țara; va citi că boierii s-au opus din răsputeri liberării țăranilor de clacă și i-au înșelat la împroprietărire, dându-le nisipuri și râpe; că și acuma tot ei, proprietarii și arendașii conservatori, dau țărănimea pe mâna străinilor, care o despoaie, și astfel pregătesc pacostea răscoalelor; că de câte ori vin ciocoii la putere dau jaf în vistierie, apasă poporul muncitor cu biruri grele etc. (vezi articolele de fond din gazetele liberale). Dacă gazeta e conservatoare, conservatorii fiind la putere, atunci țăranul va citi că liberalii, de câte ori vin la putere, împănează administrația cu creaturile lor, care jefuiesc și pradă fără milă, risipesc nebunește banii țării, apoi fac împrumuturi, pun biruri grele și duc țara la pieire; mai află țăranii că liberalii, din politiciani de mâna a treia, s-au trezit peste noapte milionari și că liberalii sunt foști cârciumari, avocăței sau slugi boierești, care, jefuind și pe boieri și pe țărani, și-au făcut moșii, domenii mari (aici urmează o serie de nume proprii doveditoare) și azi exploatează neomenos pe țărani; încât faptelor, ca și demagogiei lor, datorim grozăvia asta a răscoalelor ș.a.m.d. (vezi articolele de fond din gazetele conservatoare). Trecem peste partea de adevăr sau de exagerare cuprinsă în aceste recriminări reciproce. Întrebăm însă pe orice om capabil de o judecată dreaptă: se poate compara măcar de departe influența răzvrătitoare a acestei prese cu a celei socialiste? E doar vorba de lucruri spuse, nu de vro gazetă oprită, persecutată, ci de gazeta impusă de prefect; e vorba de lucruri spuse în fiecare zi de însăși stăpânirea, adică de singura putere organizată a statului care ar putea să oprească revoltele. Și atunci nu sunt toate acestea, în condițiile speciale ale țării noastre, cel mai puternic imbold la revolte? Este însă o altă gazetă și mai importantă decât oficioasele stăpânirii: o lege chiar nu poate să devină lege dacă nu e tipărită în acea gazetă. E Monitorul oficial, gazeta lui vodă însuși, nu a acelui vodă constituțional pe care-l știm noi, ci a acelui vodă absolut pe care și-l închipuie țăranii și care poate, numai dacă vrea, să ia pământul de la boieri și să-l dea țăranilor. În acea gazetă, obligatorie pentru orice primărie, țăranul citește dezbaterile parlamentare. Ce sunt dezbaterile noastre parlamentare știm cu toții. Dezbaterile din toate parlamentele conțin o mare doză de demagogie; cele din parlamentul nostru conțin o doză și mai mare, pentru că parlamentul nostru, neavând funcțiuni reale de îndeplinit — și am văzut de ce — ca să-și susțină prestigiul de parlament modern, împrumută măcar frazeologia parlamentelor străine; o împrumută și o exagerează. În parlamentul nostru, un proprietar sau arendaș, înainte de a pleca la moșie, unde în calitate de stăpân de robi aplică neoiobagului învoielile cunoscute, ține să pronunțe un discurs patriotic, democrat și poporanist, în care veștejește exploatarea neomenoasă a țărănimii — bineînțeles de către străini, venetici —, a acelei țărănimi care ne-a păstrat moșia cea mare și limba și obiceiurile etc. etc. Și politicianul democrat, care-și face carieră politică, tună și fulgeră împotriva exploatării țărănimii, care acum lâncezește ca un leu adormit, ,dar când se va trezi, atunci, o! atunci va fi vai și amar de... străinii venetici. Bineînțeles că polemica dintre partide se urmează și în parlament tot așa de acerbă ca în presă. Știu că toate acestea nu sunt serioase; că cei care tună și fulgeră, ca și cei împotriva cărora se tună și se fulgeră, după ședința parlamentară ies bras dessus, bras dessous; ca totul e pentru publicul de afară, căci entre amis de ce să nu se facă tirade oricât de violente când ça ne tire pas à consequence și când după aceea, ca ai până atunci, realitatea neoiobagă va rămâne neștirbită. Ba aceasta folosește chiar ca diversiune. Decât [că] socoteala e greșită; acuma ça tire à consequence și încă al naibii, pentru că acum țăranul, prin mijlocirea chiar a gazetei lui vodă, ascultă la ușa parlamentului, ascultă și trage propriile sale concluzii. Și ceea ce este adevărat despre armată, presă, parlament e adevărat despre toate celelalte manifestații și funcții ale statului modern ca atare. Astfel e legea, justiția, întrucât în orașe cel puțin e aplicată; astfel mai ales e școala, care lărgește orizontul intelectual și moral al neoiobagului; astfel e activitatea extrașcolară ș.a.m.d. Statul modern, reprezentând o organizație capitalisto-burgheză occidentală, el, prin toate manifestațiile sale ca atare, dizolvă în mod fatal relațiile feudale rămase; deci în mod fatal caută să dizolve și neoiobăgia noastră; și, ca atare, el lucrează ,și instigă în contra ei, care e la baza relațiilor noastre agrare. Și lucru în adevăr abominabil: tot acest stat, care e un puternic instigator la răscoale, când izbucnesc, tot el lucrează cu ultima rigoare împotriva lor, măcelărește fără milă pe răsculați, iară imediat după cruda și sângeroasa represiune își reîncepe rolul de instigator. Firește, această activitate a statului e fatală și inconștientă; nimeni n-ar fi atât de nebun și de criminal s-o facă în chip conștient și cu tot dinadinsul. Dar, dacă activitatea statului, ca factor producător al răscoalelor, e inconștientă, involuntară și fatală, este un alt factor a cărui acțiune în acest sens e tot atât de puternică și eficace, având de asemenea ramificații și agenți în toate cătunele, dar a cărui activitate e mai mult sau mai puțin conștientă și voluntară: e burghezimea și proprietatea mijlocie sătească. După răscoalele din 1907 s-au orânduit anchete pentru a căuta pe autorii răscoalelor, adică pe iconari și jugănari, pe potemkiniști etc. Și când în locul acestor autori prezumtivi s-a dat de fruntașii satelor, adică de cârciumari, cămătari, șefi de garnizoană și pe alocurea de dascăli și preoți, guvernanții noștri au rămas pietrificați de mirare. Ca un țăran ajuns în ultimul grad ide mizerie să se răscoale, asta mai poate s-o înțeleagă oligarhia noastră. Și oligarhii, la rândul lor, când printr-o lungă ședere în opoziție rămân fără para chioară în buzunar, iau ciomagul, ies în stradă și fac revoluție pentru a răsturna guvernul. Dar ca fruntașii satelor — cârciumarii, notarii, șefii .de garnizoană, foștii sergenți, popii, dascălii — să se pună în fruntea mișcării, să facă revoluție, asta a întrecut cu mult priceperea politicianismului nostru și a oamenilor noștri politici. Unii mai abili au găsit mijlocul potrivit ca să scape de încurcătură: negarea faptelor și evidenței. Participarea burghezimii sătești la revoltele de la 1907 pentru dumnealor e o calomnie și o intrigă a negrei reacțiuni. Dealtfel, faptul era și greu, ba chiar imposibil de explicat prin metoda obișnuită a sociologilor noștri, care consistă în a măsura și explica fenomenele vieții noastre sociale prin măsura și analogia celor din Occident. în adevăr, văzut prin prisma Occidentului, faptul pare absolut monstruos și inexplicabil. În Occident, răscoala proprietarilor mijlocii împotriva celor mari e o absolută imposibilitate. Acolo proprietatea mijlocie este cea mai puternică apărătoare nu numai, după cum am văzut, a proprietății individuale în general, dar și a proprietății mari îndeosebi. De ce? Din cauza identității de interese. Proprietarul mijlociu face aceeași politică pe care o face și cel mare, aparțin amândoi aceluiași partid agrarian, care se luptă pe toate căile și cu toată energia ca prin tarifele vamale să oprească intrarea productelor agrare străine ca să și le poată vinde mai scump pe ale lor. Ei au deopotrivă interesul să afameze pe consumatorii orășeni. Și au de dus aceeași luptă împotriva burghezimii industriale și pentru că ea caută să deschidă granițele productelor agrare străine, și pentru că ea provoacă acel exod al populației sătești către orașe, lăsând agricultura fără muncitori. Și, iarăși, aceeași luptă o vor duce împotriva capitalului mobiliar, cămătăresc, care prin ipoteci grele îi apasă și ruinează pe amândoi. Amândoi, în sfârșit, au de dus lupta împotriva poporului muncitor propriu-zis — proletariatul agrar — pentru a-i zădărnici sindicatele, a-i tăia din drepturi, a-i muia cerbicia și a-l preface într-o materie de exploatat mai ieftină, mai maleabilă, mai supusă. Atâtea interese deci atât de asemănătoare fac neprobabilă chiar și o luptă pașnică între aceste două clase. O revoltă sângeroasă însă e absolut imposibilă. Dar la noi? Mai întâi la noi o clasă țărănească mijlocie, ca atare, aproape nu există. Ea ar fi putut să se formeze din vechii răzeși mai înțoliți, dar și aceștia dispar mereu în condițiile atât de grele și absurde ale regimului nostru agrar. Inalienabilitatea pământurilor, de o parte, și relațiile de producție neoiobăgiste, de alta, împiedică stabilirea proprietății mici țărănești propriu-zise și a proprietății mijlocii. Proprietatea mijlocie e reprezentată la țară prin negustori, cârciumari, foști notari, cămătari, uneori prin dascăli și preoți, care acaparează pământurile țăranilor săraci prin fel de fel de .mijloace, în special prin arendări cu termene atât de lungi și în condiții atât de meșteșugite încât ele reprezintă o vânzare deghizată și frauduloasă. Astfel, această burghezie sătească are acaparate în fiecare sat mii de pogoane; sunt fruntași care dispun fiecare de sute de pogoane. Și am văzut mai sus ce mare întindere e arendată sau înstrăinată în felul acesta. Dar nu această acaparare creează conflicte profunde între burghezimea sătească acaparatoare și marea proprietate. Ceea ce creează aceste conflicte sunt relațiile de producție neoiobage de la noi. Dacă relațiile de producție ar fi capitaliste, dacă pământurile burghezimii sătești, ca și ale marii proprietăți, ar fi lucrate de proletari salariați, n-ar avea pentru ce să fie între aceste două clase exploatatoare vreo rivalitate sau dușmănie; mai curând dimpotrivă, afară doar de invidia meșteșugului și concurența în acapararea pământurilor țărănești. Dar la noi relațiile de producție sunt neoiobage și în felul acesta neoiobag se lucrează nu numai pământurile marii proprietăți, dar și ale burghezimii sătești. Proprietarul lucrează cu țăranii din satul lui, satul moșiei, prin învoieli, dijme — semn al iobăgiei și al robiei. Dacă proprietarul își arendează moșia, atunci el vinde arendașului nu numai dreptul asupra pământului, ci-i vinde și brațele de muncă și anumite învoieli existente, hotărâte, fixe. Cu alte cuvinte, pentru o anume plată proprietarul trece arendașului împreună cu moșia și drepturile sale iobăgiste asupra locuitorilor moșiei. Se înțelege, odată prețul plătit, brațele cumpărate, arendașul cată să învoiască aceste brațe cumpărate și plătite după regulile existente de învoieli neoiobage. Aici întâlnești însă o concurență, care trebuie să-i pară neleală și frauduloasă, a fruntașilor satului, care au de asemenea pământ acaparat și arendat de la țărani și care de asemenea trebuie să și-l lucreze în același mod și cu aceleași brațe care aparțin proprietarului și sunt de mai înainte vândute arendașului. Dacă arendașul invocă în apărarea drepturilor sale ceea ce a rămas feudal în neoiobăgia noastră agrară, burghezul sătesc invocă ceea ce este de un caracter juridico-burghezo-capitalist în aceeași neoiobăgie. Cum adică? N-are dreptul și el sa învoiască pe țărani? Firește că-l are. Și, odată ce-l are, firește că va uza de el după regulile existente, adică va arvuni și el la cârciumă. de cu iarnă, munca de vară, se va folosi ,și el de mecanismul contractelor agrare existente. lată deci o cauză adâncă de conflicte și antagonisme economice și un prilej puternic pentru acuta vrăjmășie de clasă. Neapărat, proprietarii și arendașii fiind cei mai puternici, de obicei ei pun mâna cei dintâi și la timpul cel mai bun pe brațele moșiei. Dar atunci se scutură grâul burghezimii sătești, care se socoate nedreptățită și frustrată de marea proprietate, căreia îi plătește din belșug în ură și dușmănie. Aceste antagonisme merg mai departe. Proprietarul și arendașul, în virtutea relațiilor agrare neoiobage, se socotesc stăpâni pe toată plusvaloarea produsă de țăran. Am văzut mai sus că prin mecanismul miraculos al contractului agricol se poate reduce plata muncii la mai nimic. Arendașul, în plata arendei, scontează de la început și categoria economică a brațelor și învoielilor. Dar în drumul încasării acestei plusvalori, care uneori are elasticitatea de a se ridica până la aproape întregul product al muncii țăranului, stau cămătarul, cârciumarul, notarul, adesea învățătorul, popa etc., care storc și ei o parte, uneori destul de măricică. Și cu cât stoarce mai mult burghezimea sătească, cu atât îi rămâne mai puțin de încasat proprietății și arendășiei mari; și cu cât încasează mai mult proprietatea și arendășia mare, cu atât rămâne mai puțin de încasat burghezimii sătești. De aici lamentațiile proprietarilor și arendașilor, prefăcuți ad-hoc în poporaniști, împotriva lipitorilor satului, care sărăcesc biata țărănime, și lamentațiile burghezimii sătești, poporanistă și ea, împotriva boierilor și arendașilor, care omoară țărănimea. Și mai sunt și alte motive de vrăjmășie între proprietatea mare și burghezia satelor. în Occident nu poate exista nici un antagonism între cârciumarul sau berarul satului și marele proprietar. Dacă un proletar agricol salariat începe să se îmbete, marele proprietar îi dă drumul, îl înlocuiește cu altul și atâta tot. La noi cârciumarul cumulează și funcția de cămătar și pe aceea de acaparator al pământurilor țărănești și, afară de asta, el deboșează și alcoolizează țărănimea. Tocmai în toiul muncii se îmbată uneori țăranul, care nu e un salariat proletar ca să-l poți înlocui cu altul din marele rezervor național al muncii proletare salariate, ci e un neoiobag, face parte din brațele ce aparțin moșiei. Sentimentele proprietarului și arendașului român față de cârciumari trebuie să fie asemănătoare cu sentimentele unui plantator din America de altădată față de un cârciumar care i-ar fi deboșat și alcoolizat robii lui. Natural că la aceste sentimente cârciumarul răspunde prin sentimente la fel. În afară de asemenea cauze economice adânci, mai sunt și cauze de ordin politic și moral care întețesc această vrăjmășie. Marea proprietate, care spre a-și putea exercita neoiobăgia economică e silită să reducă pe țăran — și politicește, și juridicește — la robia de fapt, vrea să realizeze același lucru și față de burghezimea sătească. Aceasta însă, compusă din foști notari care știu legile, din foști sergenți care știu mânuirea armelor, iară în parte și din dascăli și preoți care adesea întrec în inteligență și cultură pe proprietari și arendași, opune o rezistență disperată. Și toate acestea ,se petrec într-un mediu semisălbatic de relații anarhice, lipsit de cele mai elementare norme de viață legală. Ce mirare deci că în timpul răscoalelor țăranii, sub conducerea burghezimii sătești, pornesc să spintece vitele boierului, iară boierii și arendașii, intrând cu armata în sate care nici nu participaseră la revolte, caută să se debaraseze de concurent și vrăjmaș — burghezia sătească — măcelărindu-l? Exemple de acestea în 1907, din nenorocire, am avut destule. Dacă mai luăm în seamă că burghezia sătească trăiește cu țăranii, în mijlocul lor și din viața lor, dacă luăm în seamă ce enormă înrâurire trebuie să aibă ea asupra țăranilor prin averea, inteligența și relativa ei cultură, atunci ne vom putea lămuri ce factor puternic e această burghezie sătească în producerea revoltelor. Marea masă țărănească merge condusă .și împinsă de această burghezime, merge să scoată castanele din foc pentru alții, căci pentru ea însăși, în orice caz și în orice fel numai pacoste și nenorocire poate să iasă din aceste revolte. Am. putea urma cu analiza altor factori care contribuie la producerea revoltelor, dar cei enumerați și analizați sunt de ajuns, cu atât mai mult cu cât sunt factori principali care îi rezumă și însumează pe toți ceilalți. Neoiobăgia noastră, cu dublul ei caracter de capitalism burghez și feudalism iobăgist; multiplele contradicții, antagonisme și vrăjmășii ce rezultă dintr-însa; relațiile sociale anarhice de la țară; lipsa normelor legale de viață; administrația instituită în stăpânire de fapt fără justificare legală; ilegalismul ce se inoculează sistematic țărănimii — toate acestea creează la sate o atmosferă latentă de revolte. Și în această atmosferă apar instigatori puternici, împrăștiați în toate satele și cătunele. Aceștia sunt: statul, prin toate funcțiunile sale de stat modern occidental, și clasele superioare ce se diferențiază în satul însuși: burghezimea sătească. Toate aceste forțe sociale largi, adânci, puternice, an cu an, zi cu zi, ceas cu ceas, strâng și prepară materialul explozibil, căruia, odată acumulat în cantități suficiente, îi ajunge o scânteie, din cele multe produse de luptele și ciocnirile vieții sociale, ca să facă explozie. Care a fost scânteia la 1907 o știm cu toții. A fost propaganda și agitația antisemită. Administratorii din provincie, de la sate, n-au priceput că agitația antisemită și poporanistă de la centru, din guvern și parlament, era în fond o diversiune, un mijloc de a masca adevăratele vini și adevăratele cauze ale răului. Toată această agitație ei au luat-io în. serios, și unii dintre dânșii au și pornit pe țăran împotriva jidanului. Unii, chiar dintre administratorii noștri din provincie, au crezut în deșteptăciunea lor că, aprinzând casa evreului, va arde numai această casă. Dar focul e foc, e o putere elementară a naturii; și, dând foc casei jidanului, au dat foc țării. Dar este evident că nu această agitație antisemită a fost cauza profundă a revoltelor; am spus că a fost numai scânteia; dacă nu ar fi fost ea, ar fi venit alta; doar sunt atâtea în societatea noastră de azi. Ceea ce e hotărâtor în revoltele țărănești, ca în orice explozie, nu e scânteia, ci masa de explozibil ce se strânge și se îngrămădește. Și când explozia se produce, atunci guvernanții noștri, speriați, uluiți, aleargă în toate părțile ca să găsească pe vinovați, în mintea lor îngrozită se ivesc: țarul și jugănarul, potemkinistul și anarhistul (de la Toulouse sau de aiurea), d-nii Kogălniceanu și Vălescu și alți oameni mascați, îmbrăcați în verde, care, cu flamura roșie într-o mână și un corn de os în cealaltă, călări pe cai năzdrăvani, cutreieră satele, sunând revolta. Astfel, fetișistul căruia șuvoiul i-a luat coliba, trăsnetul i-a omorât femeia, molima i-a nimicit o parte din trib, astfel fetișistul, trist și obidit și revoltat, se năpustește asupra fetișului de lemn, creație a propriei lui fantezii sărace de om primitiv. Se năpustește și-l bate, și-l biciuiește și caută să răzbune asupra lui toată obida sa: că i-a luat coliba, i-a omorât femeia și i-a nimicit atâția voinici din trib! Sărmanii fetișiști! ---- [1] Acolo unde s-a conservat meteiajul și relațiile de producție mai mult ori mai puțin asemănătoare cu ale noastre, acolo nu se produc revolte, din cauză că această categorie de țărani e foarte mică în comparație cu restul țării, că acolo există o stare legală care ne lipsește, că revoltele acolo ar avea împotriva lor nu numai statul și clasele dominante, dar pe însăși clasa puternică țărănească de mici proprietari de pământ etc... Vezi dezvoltările de mai jos. Dealtfel și acolo, când există relații de producție asemănătoare cu ale noastre, dacă și nu sunt revolte, neorânduieli și conflicte turbulente, uneori sângeroase, sunt destule. [2] Se înțelege că țăranii nu vorbesc atât de deslușit și logic ca în exemplul nostru. Dar toate acestea ei le simt adânc, fie și instinctiv, și le pricep, fie și nedeslușit. Și de aici izvorăsc nenumărate antagonisme între proprietar și țăran. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] hydggt00b1maemp1yq74pxpxxfzg52e 0 2003 151158 90495 2026-08-03T20:59:44Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia]] în [[Neoiobăgia/7. Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia]] 90495 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Revoltele țărănești|Revoltele țărănești]] | următor = [[Neoiobăgia/Remediile sociale paliative|Remediile sociale paliative]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} Am văzut până acum cât de absurd e regimul nostru economic neoiobag, cât de păgubitor este el țărănimii, agriculturii și înseși țării și deci cât este de neviabil. Și nici n-ar fi trăit atâta vreme — aproape o jumătate de secol — dacă însăși providența n-ar fi dat claselor dominante un mijloc de întreținere a acestei existențe absurde prin pământurile statului. Aceste pământuri, care cuprindeau o întindere imensă — aproape atâta cât s-a dat la prima împroprietărire țăranilor —, împărțite apoi prin împroprietăririle succesive, linișteau starea de spirit atât de îngrijitoare a țăranilor, consolidând astfel regimul neoiobag. Țăranul nostru, ca toți țăranii dealtfel, are iubirea, setea de pământ. Această stare sufletească se explică psihicește prin acea legătură care se formează între pământ și acela care-l lucrează. La această cauză se adaugă la țăranul nostru altele, speciale lui. Astfel, în spiritul țăranului trăiește convingerea că el are drepturi asupra pământului țării, convingere rezultată și din reminiscența istorică, așa de bine arătată de d-l R. Rosetti, și din înseși condițiile regimului neoiobag, convingere întărită apoi și prin succesivele împroprietăriri, lucruri ce am văzut mai sus. De aceea setea de pământ a țăranului nostru e atât de nepotolită. Poetul Coșbuc a exprimat-o admirabil în poema sa ”Noi vrem pământ!”. Acolo țărănimea zice că ar îndura toate: și robie, și bătăi, și torturi, și batjocuri, chiar moartea copiilor, numai să aibă pământ. Pământul pentru țăran devine un coșmar, o idee fixă, el nu mai e un instrument ,de muncă și deci de îndestulare a nevoilor materiale și morale: nu, el se preface într-un scop în sine însuși, într-o entitate religioasă, fetișistă. Dorința de pământ devenea deci un factor primejdios de agitație socială, iară noile împroprietăriri nu numai că potoleau setea de pământ, dar distrăgeau atenția opiniei publice de la toate relele și mizeriile ce decurg din regimul nostru .agrar. Dealtfel, aceasta nu e principala cauză care a determinat clasele noastre dominante să dea pământ țăranilor. Dacă împărțirea pământurilor statului ar fi fost în dauna claselor dominante, dacă ea ar fi periclitat existența regimului neoiobag, țărănimea n-ar fi văzut un pogon de pământ, iar frământările și fierberea ei ar fi fost potolite ca în 1907. Dar împroprietăririle au fost în interesul vital al regimului. După împroprietărirea de la 1864 au rămas aproape 60 000 de țărani fără pământ, proletari, număr destul de respectabil, la care se adause curând acela al adolescenților de atunci, deveniți apoi vârstnici și oare rămâneau de asemenea proletari; înmulțirea populației dădea și ea un important procent de proletari agricoli, iară regimul neoiobag, prin însuși mecanismul lui, cum am văzut, preface pe micii proprietari în proletari. Cea mai mare parte a țărănimii fiind deci pe cale de a se proletariza, s-ar fi schimbat în mod fatal și relațiile noastre de producție agrare, pentru că proletarul muncește în alte condiții decât iobagul: el e liber. cere plată bună și nu aduce inventar. încât proprietarii, pe de o parte, ar fi trebuit să vâre capital și să aibă imensa grijă a exploatării moșiei, iară pe de altă parte ar fi pierdut toate acele foloase și rușfeturi și havalele pe care le aveau de pe urma materialului învoibil ce erau neoiobagii. Cu împroprietăririle succesive, pe de o parte, se linișteau spiritele țărănești și se potolea setea de pământ a țăranului, iară pe de altă parte — rezultat și mai important — se prefăcea populația proletară, periculoasă regimului, în neoiobagă. Și lucrul era fatal: cu pământ insuficient pentru organizarea unei gospodării de sine stătătoare, lipsiți de capitalul necesar și în atmosfera neoiobagă generală, noii împroprietăriți trebuiau să se prefacă neapărat, cu vremea, în neoiobagi. Cei mai inteligenți reprezentanți ai regimului își dădeau perfect seama de cele ce arătăm mai sus și în expunerile de motive care însoțeau legile de împroprietărire, în fruntea argumentelor se punea pericolul înmulțirii proletariatului agricol. Acest argument suprem, în primul rând, avea menirea să convingă pe ideologii țăranofili din clasele culte, care, naivi cum i-a făcut dumnezeu, se și convingeau îndată în fața primejdiei ca țăranul să se proletarizeze din coșcogea proprietar ce este! —, iară în al doilea rând trebuia să convingă pe cei recalcitranți din clasele dominante. Aceștia erau de două feluri: unii se opuneau împroprietăririlor pentru că ei înșiși se uitau cu jind la pământurile statului care pe te miri ce se puteau lua în arendă când „ai noștri” erau la putere, ceea ce a și fost la noi o mare sursă de... acumulare primitivă; alții însă se opuneau împroprietăririlor deoarece, cu drept cuvânt, vedeau în ele un pericol pentru marea proprietate, întrucât dădeau o sancțiune convingerii țăranului că pământul i se cuvinte. „Pofta vine mâncând”, ziceau acești recalcitranți. Dar argumentul suprem al înmulțirii proletariatului agricol învingea toate rezistențele. Adepții d-lui P. P. Carp îi slăvesc umanitarismul și țăranofilismul, pentru că d-sa a fost acela care a împărțit țăranilor peste un milion de pogoane. Ciudată glorificare! Mai întâi e cam nu știu cum să slăvești umanitarismul și galantomia unui om care a dat ceva ce nu e al lui. Dar, afară de asta, noi am văzut că această danie s-a făcut în interesul bine priceput al claselor dominante, nu al țăranilor. Un element de laudă se putea găsi mai degrabă în felul cum s-a străduit d-l Carp să săvârșească împroprietăririle, iară nu în faptul simplu că le-a săvârșit. D-l Carp s-a silit să dea țăranilor și instrumente de muncă și capitalul necesar pentru a preface pe unii în adevărați mici proprietari și mici producători, iară pe alții proprietari mijlocii și proprietățile acestora în unități de producție prospere. D-l Carp s-a străduit să formeze sate-model în Bărăgan, procurând acolo apă prin puțuri arteziene, să ridice producția țării și pe producători. Asupra întregii acestei activități, mai ales asupra celei din urmă, adepții d-lui Carp trec cu vederea, jenați că această activitate n-a reușit, s-a arătat utopică. Este evident că întreaga viață și întreaga luptă a d-lui Carp sunt pătrunse de un element utopic și de o profundă contrazicere. D-sa a voit să dezvolte categorii economicește ieșite sub și din regimul capitalisto-burghez, a voit să le dezvolte într-o țară cu regim semifeudal, neoiobag, și asta nu numai fără a înlătura acest regim, dar silindu-se încă să-l consolideze. Asta e adevărat. D-l Carp nu numai că n-a văzut piedicile din drumul său și deci n-a căutat să le înlăture, dar le-a și înmulțit; decât, cel puțin. a văzut drumul și a lucrat în consecință. fără a se abate pe căi lăturalnice, fără a căuta diversiuni, spunând adevărul așa cum îl vedea și sfidând bărbătește demagogia din toate partidele, chiar și dintr-al său. Și. în loc să-l glorifice pentru aceste merite și pentru altele, adepții săi găsesc împărțirea de pământ! * Am văzut ce rol adevărat providențial au avut pentru regimul nostru pământurile statului. Din nenorocire însă. vorba neamțului: alle Herrlichkeit hat ein Ende; și au început să „aibă sfârșit” și pământurile statului, pe când proletariatul creștea, creștea mereu, și prin înmulțirea populației, și prin însuși mecanismul regimului neoiobag. Ce era de făcut? Unde să găsești un mijloc atât de bun, cum au fost pământurile statului, pentru a liniști spiritele, pe de o parte, și a .consolida regimul neoiobag, pe de alta? Și au început să dea din colț în colț oamenii noștri politici, politicienii, filantropii, cărturarii, economiștii, sociologii noștri, căutând acest nou mijloc care să facă măcar în parte serviciul pe oare l-au făcut pământurile statului. Atunci a început acel potop de proiecte, propuneri, discursuri, ochiri asupra stării și pentru îmbunătățirea poziției țăranului nostru, ca și potopul de reforme. Și tot atunci a început și potopul de sfaturi date țărănimii ca să-i înlocuiască pământul — sfaturi politice, economice, sociale. agricole, sanitare, higienice, administrative, dar mai ales culturale și morale, pentru că, în definitiv, omul nu trăiește pentru stomac, ci pentru suflet, Câte sfaturi și învățături și ce sfaturi și învățături! Unii învățau pe țăran că e și rușinos și nesănătos să trăiască în coliba de hotentot în care trăiește el acuma, căci locuința trebuie să aibă o anumită cantitate de aer, să fie anume împărțită în vederea higienei și moralei; iară pentru a demonstra învățăturile acestea în mod intuitiv, după sistemul lui Pestalozzi, au construit pe Valea Prahovei un șir de vile-model, numerotate, care să servească de tip pentru casele țărănești. Alții îl învățau cum trebuie să mănânce, pentru că mâncarea își are și ea socoteala ei, și anume: unui om normal îi trebuie atâta azot, atâta carbon etc., și toate acestea le poate găsi în... soia japoneză, soia miraculoasă, din care se poate face și pâine, și lapte, și brânză, și... pastramă și salată de țâri. Alții îl povățuiau cum să se îmbrace. observând și higiena și estetica, alții cum să-și lucreze ogorul și cum să facă grădinăritul, prefăcându-se într-un producător de pătrunjel și păstârnac. Unii îi dădeau lecții de sobrietate, povățuindu-l cum și cât trebuie să economisească și să depună la bancă spre fructificare, pentru că se știe că, dacă strămoșul nostru Adam ar fi fost mai prevăzător și ar fi depus la bancă numai cinci parale, fiecare din noi ar dispune azi de o avere care ar întrece pe .a lui Rotschild, Rockefeller și Carnegie la un loc. Alții, iarăși, îi dădeau sfaturi morale cum să trăiască în societate și în familie: să nu bea, să nu înjure, să aibă frică de dumnezeu și de stăpânire și, mai ales, să iubească pe aproapele său ca pe sine însuși; și, în treacăt fie zis, cine e mai aproape de țăran decât proprietarul, arendașul și jandarmul rural? Alții, în sfârșit, îl povățuiau să învețe, să se cultive, să studieze neîncetat, că numai așa va scăpa de toate nevoile, căci nu degeaba zice românul: „Ai carte, ai parte”. Toate aceste învățături sunt profesate de poporaniștii care n-au nici o răspundere, sunt o manifestare a poporanismului volintir, sunt vorbe, de obicei inofensive, care reprezintă activitatea verbală a țăranofilismului și poporanismului. Acestei activități verbale, ca un corolar necesar, îi corespunde activitatea de fapt a celor care au răspunderea situației, care dețin guvernul și parlamentul. Aceștia, îmboldiți de aceleași pricini, au pornit acea activitate reformatoare, acea neobosită legiferare țăranofilă care bântuie încă. Firește, când n-ai pământ pentru țăran, îi dai legi. Asupra celor mai însemnate din legile „protectoare” care privesc relațiile dintre țărani și stăpâni am vorbit mai sus. Dar în afară de acestea — atât de multe și variate — au început să se fabrice și altele, cu caracter economico-social, moral, cultural. sanitar etc. Și astfel se stabilea o relație directă, cum trebuie să fie în orice regim democratic, între opinia publică și legiuitori, între cei ce stau în afară de guvern — așa-numiți, în limbajul politic, poporul — și cei ce stau înăuntrul lui și astfel se realiza, de asemenea, armonia dintre vorbă și fapt. Spre pildă. Poporanistul care stă în afară de guvern deplânge lipsa de administrație la sate, din pricina căreia țăranul trăiește ca în codrul Vlăsiei; iară poporanistul ajuns la guvern preface dezideratul în fapt, dăruind țăranului pe jandarmul rural. Poporanistul de afară deplânge starea de groaznică necurățenie în care trăiește țăranul, iară poporanistul de la guvern dă o sancțiune acestei plângeri, trimițând pe țărani sub escortă ca să fie scăldați în mlaștinile satului cu săpun gratis[1]. Poporanistul de afară deplânge oribila stare sanitară a țăranului, iar cel de la guvern face infirmerii populare, a căror organizare — două lavițe cu câte o rogojină — costă 30 de lei și inaugurarea de către d-l prefect 300, iară restul de cheltuieli administrative 3 000. Poporanistul cel fără de răspundere povățuiește pe țăran să studieze, căci e o rușine națională să fim poporul cel mai analfabet din Europa; iară poporanistul cu răspundere trântește o amendă zdravănă recalcitrantului care nu-și trimite copilul la învățătură, și astfel băiatul care nu urmează iarna la școală pentru că are numai o ciobotă o pierde și pe aceea. Poporanistul fără situație sfătuiește pe țăran să nu bea, arătându-i dezastruoasele urmări ale beției; iară poporanistul cu situație închide cârciuma țăranului care a avut îndrăzneala să-și piardă nevasta, pentru că o cârciumă condusă de un văduv ar putea să vatăme morala văduvelor vesele din sat. Și astfel vorbele celor care stau în afară de guvern se prefac de către acesta din urmă în fapte, adică în legi, oare la rândul lor se prefac în... vorbe goale. Și asta încă în cazul cel mai fericit, pentru că de multe ori vorbele inofensive ale celor dintâi se prefac de către cei din urmă în legi foarte ofensive. A vorbi pe larg despre toată această activitate teoretică și practică e imposibil. Dar o analiză sumară se impune, întâi pentru că ea ne va ajuta să adâncim problema noastră agrară ca atare, al doilea pentru că în toată această activitate teoretică și practică este și o parte pornită din cuget curat, din dorința sinceră de a ajuta și mântui țărănimea, așa că are tot dreptul să fie tratată serios, și, al treilea, pentru că această activitate reprezintă un întreg curent în opinia publică, o anume mentalitate a unei epoci întregi, ca rezultat al unui anumit regim economico-social, este deci un document sociologic de oarecare însemnătate. * Când regimul neoiobag nu-și arătase încă toate urmările nenorocite, iară pe măsură ce ele se iveau clasele dominante puteau să le potolească grație imenselor întinderi de pământ ale statului, atunci nu era nevoie și nu era nici loc de țăranofilism și poporanism. Atunci oamenii de stat și apologiștii regimului erau mândri, dârji, intransigenți și găseau că totul e admirabil în această cea mai bună dintre lumi, iară, îndeosebi, mai bine decât oriunde e în țara românească. Curentul de opinie și idei dominant pe atunci se caracterizează admirabil prin celebra frază de pe vremuri, o frază rămasă istorică și despre care am mai pomenit: „În țara românească nimeni nu moare de foame”, frază care, prin motivările ce i s-au dat, nu prezenta numai faptul concret de bine din țara noastră, dar și ideea de mai bine decât aiurea, chiar decât în țările occidentale, unde sunt oameni care mor de foame, pe când la noi nu-s. Și, tocmai pentru că această frază reprezintă mentalitatea unei epoci. cată să ne oprim câtuși de puțin asupra ei. Este adevărat că în Occidentul capitalist lucrătorul proletar, care trăiește din vânzarea acelei mărfi speciale ce este munca lui, uneori nu găsește cumpărător și atunci moare de foame. Mai mult: regimul capitalist, prin însuși mecanismul lui, creează o armată de rezervă a muncii, a muncitorilor fără ocupație. Această armată de rezervă nu este posibilă, și în regimul nostru agrar țăranul nostru nu poate rămâne fără lucru, pentru că, întrucât își înstrăinează munca, el o dă în calitatea sa de învoit, e învoit încă de cu iarnă, și nu numai el, ci și nevasta, și copiii, și cei vârstnici, și cei nevârstnici. Urmează de aici că țăranul nostru stă mai bine decât proletarul din Occident? Ferească dumnezeu! Mai întâi proletarul din Occident e un om relativ liber, pe când țăranul nostru, și absolut și relativ, e încă neoiobag. Se înțelege că în regimul sclavajului, în robia sans phrases, stabilitatea muncii e și mai mare decât la noi, robul nu rămâne niciodată fără muncă. Dacă comparăm starea materială a proletarului din Occident cu a țăranului nostru — și doar aceasta o are în vedere acea frază celebră —, constatăm că proletarul occidental, chiar când rămâne fără lucru, când e nevoit să trăiască din rămășițe, datorii și expediente, când este adică ceea ce se cheamă muritor de foame, încă trăiește mai bine decât trăiește de obicei imensa majoritate a țărănimii noastre[2]. Comparația dintre proletariatul occidental și țărănimea română ne duce la următoarea concluzie: proletariatul occidental uneori, neavând de lucru, rămâne muritor de foame; țărănimea noastră, având întotdeauna de lucru în timpul sezonului agricol, este, în imensa ei majoritate, veșnic muritoare de foame. Iară fraza celebră „În România nimeni nu moare de foame” se preface aproape, întru cât privește țărănimea săracă, în contrariul ei. Dealtfel, viața reală s-a însărcinat să dea o dezmințire grozavă apologiștilor regimului. Țărănimea degenera văzând cu ochii, nu mai dădea soldați după măsură, și pe cine nu-l convingeau nici aceste fapte îl convingeau răscoalele că e ceva putred în Danemarca Orientului. Cu mult regret a trebuit părăsită poziția mândră și atât de intransigentă și, în loc de a mai tăgădui cumplita mizerie a țăranului, a trebuit explicată. Și seria explicațiilor a și venit. * Prima cauză și primul vinovat descoperit de apologiștii regimului a fost însuși țăranul. Ce nu s-a făcut pentru țăran? Liberat din iobăgie, împroprietărit, i s-au dat libertăți politico-sociale, i s-a dat votul, administrația comunală a fost dată pe mâna lui, i s-a dat o instituție de credit, i s-a dat o întreagă legislație de protecția muncii. Și dacă totuși a rămas în mizerie, în mizerie cumplită, cauza e el însuși. Țăranul e leneș — un țăran occidental face într-o zi cât al nostru în trei; bețiv — bea tot ce are; țăranul e neprevăzător — când are o bucată de mămăligă rece, nu-l mai prinzi la muncă oricât i-ai plăti; în sfârșit e rău, crud, necinstit, fatalist etc. etc. De toate păcatele regimului era deci vinovat țăranul, adică hoțul de păgubaș. Această tactică nouă era destul de abilă. Prin ea, pe de o parte, se făcea o diversiune în spiritul public, substituindu-se adevăratei cauze — regimul existent — o cauză aparentă: inferioritatea culturală și morală a țăranului; pe de altă parte, se deplasa implicit și întreaga activitate practică pentru îndreptarea răului. Căci dacă nu regimul economico- și politico-social e de vină, ci inferioritatea culturală și morală a țărănimii, atunci leacul nu mai trebuie căutat în schimbarea regimului și a condițiilor obiective de viață ale țăranului, ci în modificarea subiectivă a acestuia și în ridicarea nivelului său cultural și în schimbarea caracterului său moral. E unul din meritele socialismului român că a distrus întreagă această argumentare. El a răspuns victorios apologiștilor regimului, restabilind adevăratele cauze. Socialiștii au demonstrat că nu caracterul moral al claselor muncitoare produce mizeriile economice și sociale, ci, dimpotrivă, el e un produs al acestor mizerii. Viciile țăranului nostru sunt doar rezultatul regimului economic în vigoare, nu cauza lui. Când deci agrarienii noștri descriu în culorile cele mai negre viciile țărănești, crezând că prin asta apără regimul, atunci dau de-a dreptul cu oiștea în gard. Cu cât sunt mai negre culorile în care se arată viciile țăranului, cu atât mai de osândit e regimul care le produce. Așa fiind, dacă e adevărat că țăranul român a ajuns în halul moral descris de agrarieni — și acesta e adevărat, lăsând la o parte exagerările —, asta e cea mai strigătoare dovadă că regimul trebuie înlăturat. În felul acesta, arma reacționară pe care apărătorii regimului o credeau atât de sigură a devenit o armă revoluționară și s-a întors împotriva lor. Era deci de o necesitate imperioasă ca să se schimbe frontul și tactica. Și ele au fost schimbate. Hulirea țăranului a fost înlocuită prin cea mai demagogică și deșănțată complimentare. Nu-i vorbă, între patru ochi agrarianul nostru își păstrează vechea părere și îl descrie pe țăran ca autor al propriilor sale mizerii și al mizeriei altora (adică a proprietarului și a arendașului). Dar în manifestările oficiale, în parlament, în presă, țăranul are toate calitățile din lume ,și e superior moralmente țăranilor din celelalte țări. Dacă înainte, pe vremea tacticii vechi, a găsi vreo calitate țăranului era un act subversiv, astăzi a-i găsi vrun defect e un act de lèsenaționalism, și cel care o face e sau un reacționar ruginit, sau un internaționalist-sindicalist-anarhist. Firește, aceasta nu-mai întru cât e vorba de complimentarea platonică! În ce privește purtarea practică față de țăran, ea a rămas tot cea veche: brutală, crudă, iobăgistă. Nici o îndoială că tactica nouă e mult mai abilă decât cea de altădată. Când exploatezi neomenos pe cineva și nici tu singur nu ești convins că ai dreptate și că faci bine, e mult mai abil să-l copleșești cu complimentele decât să-l detractezi, căci astfel ai mai multe șanse să-l zăpăcești și pe el și, mai ales, — ceea ce-i mai important — pe aceia care eventual i-ar putea sări în ajutor. Și de zăpăceală, de aiureală a început să se simtă mare nevoie de când poporanismul — vom vedea de ce — tinde să devină o forță socială. Această forță aliată posibilă a țărănimii trebuia ademenită în favoarea regimului ori măcar neutralizată! Și pentru asta tactica cea nouă era foarte potrivită. Dealtfel, poporanismul — nu vorbesc de cel de doctrină. ci de acela care reprezintă un curent în opinia publică —, prin însăși metoda sa de cercetare naivo-idealistă, era menit să cadă în cursă. După el, nu starea morală și intelectuală e rezultatul relațiilor și forțelor sociale (între care în primul rând cele de producție economică), ci. dimpotrivă, acestea din urmă sunt rezultanta celor dintâi; prin urmare, prefacerile sociale trebuie să urmeze nu din schimbarea condițiilor obiective de trai, ci din schimbarea calităților subiective, a calităților culturale și morale ale oamenilor. Am văzut mai sus cât de mult îi convine regimului concepția asta și ce consecințe utile pentru el a știut să scoată dintr-însa. Aici a fost primul punct de contact între poporaniști și apărătorii regimului. Dar poporaniștii nu sunt servitorii conștienți și de bunăvoie ai claselor privilegiate și ai regimului neoiobăgist — vorbesc, bineînțeles, de poporaniștii sinceri —. ci, dimpotrivă, vor să apere interesele țărănimii. De aceea ei n-au putut accepta teoria inferiorității morale a țăranului. Căci, după concepția lor, dacă țăranul ar fi atât de inferior, cum ziceau altădată apărătorii regimului, atunci și-ar merita soarta, n-ar merita atâta simpatie, n-ar merita ca oamenii de inimă să se ocupe de el; sau. dacă s-ar ocupa, în interesul național al viitorului, atunci ar trebui să înceapă prin a-i schimba cultura și caracterul moral înainte de a-i schimba condițiile de trai. Spre a scăpa de această cursă pe care le-o întindeau și apărătorii regimului, și propria lor concepție, poporaniștii au început să idealizeze pe țărani, să le găsească toate calitățile, pentru ca astfel, pe temeiul acestor calități să poată ajunge la încheierea că țăranii merită o soartă mai bună și că deci clasele superioare și culte sunt datoare să le-o asigure, ridicându-le starea economico-materială și însemnătatea politică. Dar tocmai acum poporaniștii cad în cursă, pentru că apărătorii inteligenți ai neoiobăgiei nu numai că nu contrazic apologia țărănimii, dar se asociază la ea și am văzut de ce. Decât, în mod tacit, trag alte concluzii: dacă regimul nostru economic produce efecte atât de bune încât îl face pe țăranul nostru superior celui străin, atunci trebuie susținut din răsputeri împotriva oricărei tentative de răsturnare. Cu această rezervă mintală, apologiștii regimului se asociază cu poporaniștii, recunosc oarecare neajunsuri și se declară gata să le îndrepte: să mai modificăm tocmelile agricole. spre a feri țărănimea de prea marea lăcomie a arendașului străin (se știe doar că lăcomia e un defect eminamente străin); să mai îmbunătățim administrația, înlocuind pe subprefecți prin administratori comunali; să facem infirmerii, băi sătești și, mai ales, școli ,și iară școli, căci doară cel mai mare dușman al țăranului este lipsa de cultură. Și așa se stabilește acordul între apărătorii regimului și poporaniștii noștri. Și iată cum neoiobăgiștii au început să devină poporaniști, și poporaniștii, de multe ori fără să vrea și fără s-o știe, au început să devină apăratorii regimului neoiobag. Este însă alt fapt mai important, care constituie o legătură mai puternică între poporanism și neoiobăgism. Poporanismul nostru — și iarăși îl am în vedere pe cel sincer — se erijează în sprijinitor și reprezentant al intereselor țărănimii. Țărănimea noastră însă, după alcătuirea și interesele ei, nu este o masă uniformă, cum o arată numele, ci e împărțită în grupe și clase, care au, se înțelege, interese comune țărănești, dar au și interese deosebite și uneori chiar antagonice. E, prin urmare, de la sine înțeles că poporanismul poate să reprezinte interesele întregii țărănimii numai întru atâta întru cât ele sunt aceleași; acolo însă unde ele se deosebesc, poporanismul trebuie să aleagă și, reprezentând interesele unei grupe sau clase, implicit se va găsi în vrăjmășie cu celelalte. Asta e fatal. Asta nu depinde de buna sau reaua-voință a omului, ci de fatalitatea împrejurărilor sociale obiective. Poporanismul nostru însă e de origine și natură mic-burgheză; aceasta din capul locului. prin însăși originea imensei majorități a acelora care îl compun. Poporaniștii, de obicei, sunt fii ai micii burghezii orășănești și ai clasei profesiunilor libere, care este la rândul ei de origine mic-burgheză; apoi fii ai țărănimii înțolite. ai preoților și învățătorilor, ai negustorilor sătești. Din această cauză și din altele, poporanismul român e pătruns de ideologia micii burghezimi. Sub cuvântul și pretextul de reprezentant al intereselor poporului țărănesc (de aici și denumirea de poporanist), în fond el reprezintă mai ales interesele burgheziei țărănești, iară pe ale imensei majorități, pe ale țărănimii dezmoștenite, le reprezintă numai întru cât sunt în armonie sau cel puțin nu se ciocnesc cu cele dintâi. Când însa această ciocnire se ivește, poporanismul trece de partea burghezimii sătești împotriva mulțimii. Dovezi despre toate acestea vom avea destule mai jos. Dar noi am văzut și vom vedea că burghezimea sătească are tot interesul ca regimul neoiobăgist să crească și să înflorească, nu să dispară. Pe baza acestui regim, ea practică exploatarea țărănimii, în mic — nu e vorbă, dar mai intensiv chiar decât arendașii și proprietarii mari. Burghezimea sătească e împotriva acestora din urmă, dar nu pentru că ei sunt temelia regimului, ci pentru că nu-i dau și ei destulă latitudine ca să se folosească de acest regim cât ar vrea. Burghezimea sătească e cea mai aprigă vrăjmașă a proprietarilor și arendașilor; idealul ei ar fi dispariția lor totală, dar nu pentru ca odată cu dânșii să dispară și regimul, ci pentru ca, pe cât posibil, să-i înlocuiască. Tot astfel și poporanistul, m calitatea sa de reprezentant ideolog al intereselor burghezimii sătești, e un strașnic adversar al marilor proprietari și arendași, dar face ochi dulci neoiobăgiei. Și pe acest teren apărătorii inteligenți ai neoiobăgiei și poporaniștii noștri se întâlnesc nu ca vrăjmași, ci ca aliați. Și iată cum chiar și o bună parte din clasele noastre dominante și dintre guvernanții noștri au devenit poporaniști, poporaniștii au devenit guvernanți și țara toată s-a acoperit de poporaniști și poporanism; poporaniști civili și militari, laici ,și clerici, bărbați și femei; poporanism liberal, poporanism conservator, poporanism guvernamental, poporanism opoziționist, poporanism naționalist, poporanism antisemit, poporanism democrat, poporanism socialist și poporanism poporanist propriu-zis. * Am pomenit până acum de mai multe ori cuvântul poporanism fără să lămuresc ce este acest curent de idei și opinii și ce înțeleg eu prin poporanism. Și nu că n-ar merita-o; dimpotrivă. Despre poporanismul literar, politic, economic etc. se vorbește atâta încât încercarea de a lămuri pe larg chestia poporanismului ar fi foarte utilă. Din nenorocire, nu pot s-o fac aici, aceasta ar ieși cu totul din marginile studiului de față. Câteva cuvinte sunt totuși absolut necesare, având în vedere marea confuzie ce se face cu termenul poporanism. Și, înainte de a vedea despre ce fel de poporanism vorbesc aici, vreau să precizez care e poporanismul despre care nu vorbesc. Aici nu mă ocup de poporanismul specific rusesc, acea teorie atât de larg umanitară, revoluționară (cel puțin în aparență), atât de frumoasă și ademenitoare în formă și atât de superficială, utopică și uneori chiar reacționară în fond. Acest poporanism a influențat începuturile mișcării socialiste române de acum un sfert de veac. El ocupa încă un loc destul de important în prima lucrare socialistă marxistă română, Ce vor socialiștii români, și anume în partea care tratează problema agrară. Acolo se mai face încă încercarea de a împăca poporanismul cu marxismul, de a pune poporanismul sub scutul marxismului și al metodei lui de cercetare. Nu voi vorbi nici de poporanismul apărut în țară la vreo 15 ani după cel dintâi și din aceeași sursă. dar de data asta nu sub scutul .marxismului, ci, ca și în Rusia, în opoziție cu el și împotriva lui. Lipsit de metoda riguroasă a marxismului, acest poporanism se arată cu toată semnificarea lui originară și cu tot utopismul lui în articolul d-lui Șărcăleanu asupra poetului Goga. Nu voi vorbi nici despre poporanismul așa cum se prezintă în articolele d-lui Stere Social-democratism sau poporanism. În aceste articole. poporanismul pare să aibă ca principal atribut de a fi contra social-democratismului și lucrul cel mai greu de descurcat dintr-însele e tocmai: ce e poporanismul? Despre toate aceste feluri de poporanism nu voi vorbi aici; poate, sper chiar, s-o fac altă dată. Aici am în vedere numai poporanismul nostru național, român, așa cum a izvorât din condițiile-deosebite și reale ale țării noastre. Acest poporanism e mai mult practic decât teoretic, ba nici nu-și are propria sa teorie. Strădania d-lui Stere de a-i da una n-a reușit deloc. Dar acest poporanism are propriile sale vederi și atitudini și — ceea ce e mai important — propria sa practică. Și la această practică reală, care influențează mersul real al lucrurilor din țară, s-au asociat într-un fel sau într-altul toți poporaniștii de tot felul, inclusiv aceia care stau sub înrâurirea poporanismului rusesc ca teorie. Dar și acest poporanism național e departe, foarte departe de a fi uniform. Aceasta se vede chiar din acele grupuri .multiple care îl compun, grupe pe care le-am enumerat mai sus și care de multe ori se războiesc crâncen între ele. Aici, pentru lămuririle ce ne sunt neapărat necesare, voi căuta să deosebesc pe poporaniști numai în două grupe principale, care diferă între ele prin însăși originea poporanismului lor. În prima grupă pun pe poporaniștii claselor dominante, apărătorii conștienți și interesați ai regimului nostru economico- și politico-social în vigoare. Noi am văzut de unde vine mai cu seamă poporanismul lor, am văzut că el nu este sincer, ci este un poporanism de nevoie, de tactică bineînțeleasă. În a doua grupă pun poporanismul cel sincer, care-și are izvorul în alte clase și alte interese sociale. Dacă în țara noastră — lipsită, în bună parte. de marea industrie și deci de marele comerț — burghezia mare e foarte slab reprezentată, în schimb s-a dezvoltat burghezia mică și cea mijlocie, din micul comerț, din industriile mici și mijlocii, din burghezia sătească în sfârșit. Or, interesele acestei mici burghezii, în special ale celei orășenești, nu numai că nu sunt antagoniste cu ale țărănimii muncitoare, dar de multe ori se armonizează. Mica burghezie orășenească trăind în mare parte din tranzacțiile cu țărănimea, propășirea celei dintâi atârnă de a celei de-a doua. Până și burghezimea sătească, interesată să exploateze cât mai mult pe țăranii muncitori și chiar în interesul acestei exploatări, are totuși și interese identice cu ale lor, interese special țărănești. Mica burghezie deci, în generalitatea ei, în mod firesc își îndreaptă mai mult sau mai puțin simpatiile către țărănimea oropsită. Pe urmă vine o clasă, dezvoltată peste măsura la noi, birocrația. care în straturile ei superioare se confundă în interese cu clasele dominante, dar în straturile inferioare e înclinată mai mult în favoarea țărănimii. aceasta atât prin originea ei, căci în imensa majoritate a cazurilor se trage din mica burghezie orășenească și sătească și din profesiunile libere, cât și din pricina situației sale precare și nenorocite. Bineînțeles, nu vorbim de acea parte a birocrației inferioare care e întrebuințată în administrație direct împotriva țărănimii. Apoi vine clasa foarte importantă a profesiunilor libere. a intelectualilor, mai ales a proletariatului intelectual. Acesta din urmă a luat și la noi, ca la toate popoarele semicapitaliste, o dezvoltare anormală, patologică. Și această clasă va fi de asemenea înclinată să simpatizeze cu țărănimea atât din cauza originii și situației sale precare, cât și din cauza culturii sale, care o face să vadă că decăderea, ruina și degenerarea țărănimii într-o țară agrară înseamnă degenerarea, decăderea și ruina tării înseși. Această clasă e menită nu numai să mărească curentul țăranofil și poporanist, dar și să-i dea teoreticienii, ideologii și utopiștii care știu câteodată să se elibereze de păcatul originii lor mic-burgheze și să simtă interesele adevărate ale maselor muncitoare oropsite, din nenorocire să le simtă numai, nu să le vadă clar. Aceștia cad de obicei în exagerări — exagerarea fiind inerentă curentelor de idei pornite din sentimente — și, apărând interesele țărănești, ei prefac viața țărănistă într-un ideal moral și social în sensul căruia. trebuie să se dezvolte țara, ba chiar lumea toată[3]. Iată deci atâtea clase și grupe care reprezintă o mare forță socială și care produc curentul poporanist sincer, deosebit de cel nesincer al claselor.dominante și al reprezentanților regimului neoiobag. E o chestie de elementară dreptate să nu confundăm aceste două curente, care au și origine, și imbold, și intenții atât de deosebite. Din nenorocire însă, și acest curent poporanist sincer, curat de multe ori cade în păcatele celui nesincer, alunecă în felul de a vedea al acestuia, substituind cauze imaginare celor adevărate și adânci, deplasând atenția publică și îndreptând astfel activitatea socială mai mult împotriva decât în folosul maselor muncitorești agrare. E deci de cel mai mare interes pentru înșiși poporaniștii sinceri o critică, fie chiar și mai caustică, a concepției și activității lor. Și aici o mică lămurire, mai mult personală. Știu că multora critica pe care o fac poporanismului le va părea că e rezultatul intransigenței sectare socialisto-marxiste a subsemnatului, care nu vrea decât totul sau nimica, pentru care nu contează decât activitatea pornită în vederea schimbării societății actuale în societate socialistă, iar restul e reacționarism și burghezism infam. Nu! De această concepție sectară: totul sau nimic, nu m-am făcut vinovat nici în tinerețele mele cele fragede, când o asemenea intransigență îi șade bine omului, când ea este și explicabilă. și justificată; dar încă la bătrânețe! În țările semicapitaliste, care sufăr de răul a două regimuri deosebite — al celui feudal, care nu vrea să moară. și al celui capitalist, care nu poate încă să trăiască —. răul acesta e atât de ir-are încât cel mai mic bine real în intenție sau în executare e binevenit de oriunde ar veni. Când un învățător sătesc, așa-numit apostol al satului — nu acela care, ca membru al unei bănci populare, al unei asociații de arendare, își face treburile și cariera —, când un învățător caută din răsputeri să mai aducă puțină lumină în bezna satului și se zbuciumă să capete un pic de dreptate pentru sătean, atunci fapta lui e mare și frumoasă[4]. Știu că rezultatele acestei activități vor fi mici, meschine, uneori aproape nule; lumina nu e făcută pentru rob și dreptatea nu e pentru neoiobag. Dar mărimea morală a faptelor omenești nu se judecă numai după rezultat, ci mai ales după intenția curată cu care a fost făcută, după jertfa ce li s-a închinat. De multe ori, rezultatele mari și frumoase care fac zgomot. sunt urmarea condițiilor obiective ale împrejurărilor sociale, în ivirea cărora omul n-are nici merit, nici vină. Când un doctor sătesc, întreaga viață, în condiții absolut mizerabile, se străduiește să aline cât de puțin durerile țăranului neoiobag, fapta lui e mare și frumoasă. Știu că rezultatele vor fi meschine, aproape nule. În. starea sanitară a satelor, cu mizeria lor înfiorătoare, intervențiile sunt aproape de prisos. Dar fapta lui e totuși mare, prin inima voioasă și spiritul de sacrificiu cu care a fost făcută. Când un ministru o viață întreagă se silește să stimuleze activitatea școlară și extrașcolară ca să ridice starea culturală și morală a țăranilor, fapta lui e foarte importantă, oricât de mici ar fi rezultatele obținute. Și campania acerbă întreprinsă de potrivnici în contra acelui ministru arată cât de însemnată moralmente este activitatea lui. Dar — și aci e un dar serios de tot — e foarte important să se știe clar la portée, marginile acelei activități, ce poate și ce nu poate să dea; să nu fie erijată în ceea ce nu este și nu poate fi, să nu se creadă și să nu se caute să se încredințeze și pe alții că acea activitate rezolvă sau vrea să rezolve o problemă mare și adâncă, pe când în realitate trece pe lângă ea fără s-o atingă, și mai ales să nu se creeze prin ea diversiuni, să nu se distragă profundele mase ale țărănimii muncitoare de la adevăratele ei țeluri de mântuire. Când un lucrător rămas fără lucru e muritor de foame cu nevasta și copiii și silit să întindă mâna, atunci dați-i cât vă lasă inima și cât puteți; și, dacă nu puteți mai mult, dați-i o para: para cu para în douăzeci de zile va strânge 20 de bani și, dacă până atunci nu va muri de foame. va cumpăra o pâine și tot e mai bine decât nimic. Dar nu ziceți că prin filantropia dv. i-ați rezolvat sau sunteți pe cale de a-i rezolva problema mizeriei, căci vă înșelați pe dv. înșivă, induceți în eroare opinia publică, pe care o faceți să se creadă cu conștiința împăcată, și rătăciți și pe bietul om de la adevărata cale a rezolvării problemei, care e: căpătarea unei munci sigure și bine retribuite. Din nenorocire, cum am zis, și poporanismul cel sincer cade în cursă și, crezând că lucrează pentru salvarea țărănimii. de multe ori își irosește zadarnic energia, creează diversiuni și produce și confuzie în spirite, chiar în acele chestii în care, în fond, are dreptate. Să luăm, ca pildă izbitoare, campania atât de dreaptă dusă de poporanismul cel sincer împotriva crudei și neomenoasei exploatări a țăranilor de către clasa marilor proprietari și arendași, pentru a vedea că până și în această campanie, pornită din motive atât de curate, poporanismul reușește să producă o confuzie în spirite și o diversiune care servește așa de mult regimului neoiobag. Și, mai întâi, e greșit felul cum pun chestia poporaniștii, găsind ultima cauză eficientă a groaznicei exploatări și aserviri a țăranului nu într-o anume organizație economică, în anume instituții, în anume fel și relații de producție și împărțire a bogățiilor, ci în răutatea oamenilor, a proprietarilor și arendașilor sau a unor anumite categorii de proprietari și arendași. Arendașul cel mai omenos, mai cumsecade și mai cu frica lui dumnezeu, când va lua o moșie, își va face socoteala câți locuitori are ea, care sunt condițiile și relațiile existente .de muncă și conform cu aceste date va plăti arenda corespunzătoare. Apoi va trebui să valorifice toate acele condiții și relații de producție, să lucreze cu învoielile existente — dijme, rușfeturi, contractul agricol actual —, să lucreze cu inventarul țăranului etc. ca să scoată arenda și câștigul obișnuit. Or, lucrând în toate condițiile astea, pentru care n-are nici o vină, căci doar nu el le-a creat, arendașul va urma să ruineze totodată și țărănimea, și producția agricolă a țării. Sub regimul capitalist, lucrând ca fermier, cu lucrători salariați, ar fi nevoit să bage capital în producție, să facă agricultură sistematică, să exploateze, firește, și acolo — exploatarea —, până la realizarea regimului socialist, fiind o condiție inevitabilă și necesară a vieții economico-sociale —, dar această exploatare ar fi mai omenoasă și, în loc de element de ruinare a producției tării, ar fi un element de propășire a ei. Deci, în ultimă instanță. nu arendașul, ci sistemul, regimul e de vină. Se înțelege, sunt proprietari și arendași care duc consecințele regimului la ultima limită, care duc cruzimea peste marginile impuse de regim. Și se înțelege că lupta cea mai aprigă împotriva lor e o datorie de cinste. Pe de altă parte, în lupta politico-socială nu te războiești cu un regim abstract, ci cu oameni, cu indivizi. cărora le dai și de la care primești lovituri. Dar pentru ca lupta să fie rodnică nu trebuie permise diversiunile, ci sub răutatea oamenilor trebuie pătrunse adevăratele cauze ale răului, raporturile sociale din care izvorăște el. Altfel mai mult deservești cauza acelora pe care vrei să-i aperi. Când dai toată vina pe caracterul personal al arendașilor sau pe excrescențele regimului, pe exagerările la care ajunge el în unele cazuri, apologiștii regimului se agață cu multă dibăcie de aceasta și trag concluziile ce le convin: dacă pricina e răutatea unor arendași, atunci trebuie găsiți alții mai buni; dacă exploatarea e uneori absurd de exagerată, trebuie luate măsuri împotriva acestor exagerări care compromit regimul, măsuri care vor ajuta la consolidarea lui. Și astfel regimul — principala cauză a răului — este consolidat nu numai de prietenii lui, ceea ce ar fi natural, dar și de potrivnicii lui. ceea ce nu e natural deloc, iară poporanistul, care se crede atât de înaintat încât se miră el singur de revoluționarismul său, navighează cu pânzele întinse în apele regimului existent. Toate acestea se văd cu o claritate absolută în campania dusă de poporanism în genere, de cel antisemit în special împotriva arendașilor străini, îndeosebi, bineînțeles, a arendașilor evrei: jidanul e de vină! Dacă în arendășie ca instituție a sistemului, dacă în arendași ca agenți ai lui se vede încă legătura directă cu regimul și deci se mai poate da de cauza adevărată a răului, aici orice legătură dispare, deplasarea ,și substituirea sunt complete. înotăm în plină diversiune ideală: cauza e arendașul ca jidan, cauza e în religia și rasa arendașului, care sunt tocmai atât de vinovate cât și culoarea părului sau ochilor lui. Și, dacă culoarea părului și ochilor arendașului n-a fost întrebuințată ca diversiune, pricina nu e în absurditatea vădită a unei asemenea aserțiuni, ci în faptul că religia și rasa fac serviciul acesta în mod mai temeinic. Nu e vorbă, o mică deosebire există între arendașul pământean și cel străin în privința exploatării nemiloase a țărănimii; dar această deosebire nu atârnă de religie și rasă, ci de poziția politico-socială respectivă a unuia și a celuilalt; și această deosebire dovedește contrariul de ceea ce vor să dovedească antisemiții noștri. Am arătat mai sus că neoiobăgia noastră consistă din două elemente: unul economico-social: amestecul hibrid de capitalism și feudalism — și altul politico-social — dezbrăcarea țărănimii de orice drepturi, care sunt trecute, spre uz și abuz, claselor dominante. În privința întâia, poziția arendașului evreu și al celui român este egală; în privința a doua, poziția celui dintâi e absolut inferioară: el nu poate să-și valoreze toată puterea lui de exploatare din cauza lipsei de drepturi politice și din cauza situației lui de evreu. Poziția lui e inferioară și față de cei exploatați, pentru care el nu este un boier, un ciocoi, ci un jidan, și față de administrație, pe ale cărei organe subalterne știe să le împace, nu-i vorbă, dar cele superioare îi rămân ostile. Poziția lui e îngreuiată și de curentul antisemit, atât de puternic. și de opinia publică, ostilă, și de presă, în mare parte antisemită, dar mai cu seamă de regimul însuși, care. dându-i, pe de o parte, toate avantajele neoiobăgiei, se folosește, pe de altă parte, de poziția lui de jidan pentru a face din el o diversiune și un țap ispășitor al păcatelor regimului. Din toate aceste cauze, arendașului evreu îi este mult mai greu să ducă exploatarea la ultimele ei consecințe, și asta nu pentru că n-ar dori-o — cum să n-o dorească? —, dar pentru că, având prea mulți ochi ațintiți asupră-și, nu poate să întindă prea mult coarda, căci la el se rupe mult mai curând decât la colegul creștin. Dând brânză putredă țăranului, arendașul evreu riscă s-o vadă expusă în vitrina unui ziar liberal sau conservator; pe când o brânză și mai putredă, poate, a arendașului alegător în colegiul 1 și deputat nu va avea cinstea să fie expusă în vitrina ziarului sau va apărea acolo sub forma unei splendide roți de cremă de Olanda, pentru că ziarul e liberal sau conservator, iară arendașul deputat e de asemenea liberal sau conservator sau și una și alta[5]. Urmează de aici că pe moșiile arendate evreilor țăranii trăiesc mai bine? Doamne ferește! Mizeria e aceeași și asta arată încă o dată că regimul, în impersonalitatea lui, își impune vrând-nevrând toate consecințele nefaste. Mai original e când campania împotriva arendașului e dusă de marii proprietari. Original, dar explicabil. Clasele dominante, ca să producă diversiune și să distragă atenția de la regimul care li-i sursa de dominare, sunt gata să acuze pe dumnezeu și pe oameni; iară când regimul merge spre decădere și sursele de diversiune sunt epuizate, începe să se acuze reciproc. Arendașii sunt toată vina, zic unii proprietari; arendașii, care prin lăcomia lor au îngreuiat învoielile, au mărit exploatarea, au ruinat țărănimea ș.a.m.d. E adevărat că arendașii au fost. în mare parte, aceia care au dus exploatarea la ultimele margini, trăgând ultimele consecințe din regimul existent. Dar în aceasta ei au fost agenții marii proprietăți. pentru ridicarea rentei și valorii ei. Arendașul e un produs fatal și firesc al regimului, ca și țăranul neoiobag. Arendașul X ia în arendă moșia Z pentru 50 000 de lei anual, iară beneficiul lui mediu este, să zicem, de 30 000. Îngreuind învoielile, exagerând exploatarea, scoate în loc de 80 000 de lei 100 000 și astfel, peste câștigul obișnuit de 30 000, scoate încă 20 000. Dar acesta va dura numai cât ține termenul contractului, destul de scurt la noi: de obicei 3—5 ani. Pe urmă, în baza noilor condiții de învoieli și de exploatare introduse de arendaș, proprietarul urcă arenda la 70 000, profitul obișnuit al arendașului revenind la cel de mai înainte. în felul acesta, renta și valoarea moșiei Z se măresc enorm și așa s-a făcut că în ultimul pătrar de veac renta și valoarea moșiilor au crescut atât de imens[6]. E deci vădit că din mărirea exploatării țărănești arendașul beneficiază un termen scurt, iară pe uimă proprietatea mare beneficiază pentru totdeauna, și că arendașii, mărind exploatarea, au fost agenții cei mai eficaci pentru mărirea rentei și valorii pământului. Și atunci? Poate că nu arendașii, ci proprietarii au toată vina? Personal și individual tot atât cât și arendașii. Astfel, în exemplul de mai sus, proprietarul cel mai cumsecade din lume, dacă ar scădea arenda, ar dovedi o inimă bună, dar și multă naivitate, pentru că scăderea ar folosi arendașului și burgheziei sătești, iară nu țărănimii muncitoare. Dealtfel, a cere ca lumea să vândă mai ieftin decât se oferă este o copilărie economică, ar fi a întoarce pe dos legea ofertei și cererii și legea concurenței, legi economice fundamentale ale societăților moderne[7]. Mai clar se vede lipsa de vină a proprietarului, ca individ, în cazul când moșia e cumpărată de curând — și doar acesta e cazul foarte multor moșii în țara noastră, unde marea proprietate funciară nu e legată de anume familii și tradiții —, boierii proprietari funciari fiind, în genere de origine foarte burgheză și de dată foarte recentă. La noi pământul este pe de o parte o marfă ca toate mărfurile, iară pe de altă parte o plasare de capital ca oricare alta. Deci un capitalist, având de plasat 500 000 de lei, care la noi, unde rata profitului e cam de 5%, produc 25 000, îi plasează într-o moșie oare produce 25 000 de lei, sumă pe care o cere când dă moșia în arendă. Insă în această arendă, date fiind raporturile sociale de producție, sunt fixate și exploatarea ruinătoare a țăranului, și tendința de ruinare a agriculturii și țării. Ei bine, întru cât proprietarul acesta este el, personal și individual, mai vinovat acuma de ruinarea țăranului și a țării decât atunci când își avea capitalul plasat în bonuri? Și cu cât e mai vinovat el decât colegul său care a plasat o jumătate de milion în proprietatea urbană sau în acțiuni industriale? * Poporaniștii mai inteligenți și mai culți au simțit naivitatea acestei explicări a profundelor noastre anomalii agrare prin însușirile sufletești personale ale proprietarilor și arendașilor, de unde ar rezulta, bineînțeles, că rezolvarea problemei constă în selecționarea și educarea unor proprietari și arendași mai buni. Și atunci au găsit altă explicație: problema noastră agrară rezidă în reaua împărțire a proprietății noastre rurale, în prea marea ei concentrare în câteva mâini, luând astfel forma de proprietate funciară latifundiară. Aici e problema, aici e buba, în asta rezidă cele mai .multe anomalii ale vieții noastre agrare și ale vieții sociale în general. Dacă, după vorba celebră a lui Pliniu, latifundia perdidere Roma, acea Romă care era stăpâna lumii, ou [atât] mai ușor vor pierde pe fiica ei plăpândă de pe țărmul Dunării? Trebuie să recunoaștem că, făcând toate constatările acestea, pe care dealtfel le făcuse și vechea mișcare socialistă, poporaniștii, cei democrați, se ridică aici mult mai sus decât de obicei și prin puterea de abstracție în căutarea unor cauze generale, și prin metoda de a le căuta. Împărțirea proprietății, respectiv a celei rurale, e un fenomen economic atât de important încât e explicabilă greșeala de a lua acest fapt ca fenomenul esențial și generator al problemei noastre agrare. Pe de altă parte au dreptate poporaniștii-democrați când insistă asupra fenomenului special al formei de proprietate-latifundii și nu insistă asupra fenomenului generic al acestei proprietăți, forma ei individuală. În adevăr, proprietatea individuală — nu numai asupra pământului, dar asupra tuturor instrumentelor de muncă — e fenomenul general și generator nu al problemei și chestiei agrare, ci al problemei și chestiei sociale în general, și nu numai în țara noastră, ci în toate țările moderne; iară schimbarea formei de proprietate din individuală în colectivă va dezlega, când va veni vremea, întreaga problemă și chestie socială, cu toate problemele ce le cuprinde și dintre care chestia agrară e una din cele mai importante. Problema agrară însă, de care ne ocupăm noi, nu depinde de chestia socială și nici nu seamănă cu problemele agrare ale țărilor din Occident; e o problemă specială țării noastre, și pentru a o pricepe trebuie să ne îndreptăm atenția nu asupra elementelor prin care ne asemănăm cu Apusul, ci tocmai asupra acelora prin care ne deosebim, care ne sunt speciale, căci tocmai acolo rezidă și problema, și rezolvarea ei. Or, proprietatea latifundiară e un fenomen economico-social și foarte important, și foarte bătător la ochi și, în forma în care se găsește la noi, e un fenomen special țării noastre. Și, tocmai pentru că îndeplinește multe condiții esențiale pentru găsirea și rezolvarea problemei, de aceea a încurcat și pe cercetătorii noștri și opinia publică, astfel că la un moment dat a răsunat de la Severin la Dorohoi: proprietatea latifundiară, iată inamicul! Să vedem care sunt elementele de adevăr și neadevăr cuprinse în această aserțiune. A fost o vreme când concentrarea peste măsură a întinderilor de pământ în unele mâini, în proprietate individuală-latifundiară, se socotea de către unii economiști și unii teoreticieni ai socialismului ca un rezultat inevitabil al dezvoltării capitaliste a societăților moderne, această concentrare fiind un caz special al fenomenului general și inevitabil: concentrarea capitalurilor în puține mâini. Spencer, în tinerețele sale, a fost așa de îngrozit de această perspectivă încât el, intransigentul manchesterian de mai târziu, a și devenit pentru puțină vreme un parțial socialist. în prima lui lucrare socială mai importantă, Social Statics, Spencer argumentează cam așa: Dacă concentrarea pământurilor va urma înainte, atunci vom ajunge ca țara întreagă, pământul întreg să devină proprietatea câtorva familii. Acestea însă, în virtutea principiului proprietății individuale — jus utendi et abutendi —, vor avea voie să gonească pe toată lumea de pe moșiile lor, însuși dreptul de a trăi al oamenilor va ajunge la discreția unei mici coterii de latifundiari. Omenirea va ajunge deci într-o robie cumplită, cum n-a mai fost, și rezultatul va fi sau pieirea societăților cu toată civilizația lor, sau prefacerea proprietății individuale asupra pământului în proprietate colectivă[8]. Dezvoltarea reală a societăților capitaliste n-a justificat prevederile teoreticienilor socialiști, nici temerile lui Spencer. Concentrarea acestui capital special ce este pământul n-a mers progresiv în țările capitaliste, cum este cazul cu celelalte feluri și forme de capital: industrial, mobiliar, financiar, cămătăresc etc. După unii teoreticieni, în anumite țări se observă chiar — fapt dealtfel contestabil — un proces contrar, neînsemnat. Nu-i vorbă, capitalul ajunge la același scop — la concentrarea și supunerea către el a proprietății rurale — și pe alte căi, lăturalnice, cum e înglodarea ei în datorii și ipoteci. Neputându-și ajunge scopul sub forma de capital producător, și-l ajunge sub aceea de capital cămătăresc, mobiliar. Dar concentrarea directă și progresivă a proprietății rurale în unele mâini în adevăr nu se observă. Care sunt cauzele acestui fenomen neprevăzut? Ele sunt multiple. Astfel e, spre pildă, concurența țărilor înapoiate agricole semicapitaliste, care reduce strașnic profitul agriculturii țărilor industriale și face mai profitabilă plasarea capitalului în industrie. Astfel e în țările industriale emigrarea lucrătorilor agricoli în centrele de industrie; ridicarea salariilor muncitorilor agricoli și deci reducerea profitului agricultorilor mari; creșterea intensității culturii pământului, care face ca pentru unele culturi, care ajung să se efectueze în felul grădinăritului mica proprietate să fie mai potrivită decât cea mare șt deci s-o poată concura cu succes; astfel e faptul că agricultura intensivă cere capital tot mai mare; în sfârșit, mai e și munca excesivă și munca istovitoare la care se supune pe sine și ai săi micul proprietar agrar pentru a-și conserva proprietatea, și asta e, poate, una din cauzele cele mai principale; mai sunt și alte cauze, asupra cărora nu putem insista aici. Cum vedem, în țările capitaliste sunt condiții sociale puternice care se împotrivesc tendinței latifundiare. Într-o țară semicapitalistă și neoiobagă cum e a noastră dimpotrivă, toate condițiile favorizează foarte mult formarea latifundiilor. Întru atâta întrucât suntem o țară capitalistă, pământul la noi a devenit o marfă, trecerea lui din mână în mână — neîntâmpinând condițiile împotrivitoare din alte țări — e mai ușoară decât oriunde. Regimul nostru neoiobag, prin elementul lui capitalisto-occidental, înlesnește și favorizează achiziționarea și rotunjirea latifundiilor, iară prin elementul lui iobăgist favorizează și face rentabilă această formă de proprietate rurală. În adevăr, noi nu ne temem de concurența agrară a țărilor occidentale capitaliste. Dimpotrivă, ca țară agrară semicapitalistă, noi le facem concurență. La noi domnește nu cultura intensivă, ci cultura extensivă; or, aceasta din urmă e, netăgăduit, mai rentabilă la proprietatea mare decât la cea mică. La noi proprietatea mică nu poate s-o concureze pe cea mare, pentru motivul că proprietate mică, în adevărata accepție a cuvântului, nici nu avem. Dar mai important decât toate este că neoiobăgia noastră, prin relațiile de producție existente, pune la dispoziția proprietății mari latifundiare un muncitor semirobit, pe care îl lipește pământului, îl preface într-un muncitor prost plătit, semigratuit, și totodată liberează latifundiile de grija conducerii și de necesitatea capitalului, pentrn că neoiobagul lucrează cu inventarul său. În aceste condiții extraordinar de favorabile pentru latifundiarea țării, nu e de mirare că latifundiile există, ci că nu progresează mai repede. Dealtfel, ele s-ar fi dezvoltat și mai mult dacă n-ar fi existat piedica inalienabilității pământurilor țărănești. Organizația și instituțiile medievale sunt foarte favorabile latifundiilor. În despotiile asiatice, întreg pământul aparține despotului, monarhului, care-l împarte favoriților săi. În Moldova noastră iobăgistă, o mare parte a țării aparținea câtorva famiilii. Așadar, latifundiile sunt un rezultat firesc al regimului nostru economic, nu o cauză a lui. Problema latifundiilor nu constituie problema noastră agrară și nu e nici elementul ei cel imai important; poporaniștii i-au exagerat deci importanța și au exagerat și relele pe care le înfățișează ea. După d-lor, una din cauzele creșterii exploatării și deci mizeriei țărănești sunt latifundiile. Pe moșiile mai mici, așa argumentează poporaniștii, învoielile vor fi mai avantajoase din cauza concurenței moșierilor: neconvenindu-i țăranului anume condiții de muncă, se va duce la moșia vecină, pe când așa, prins într-un domeniu imens de mai multe moșii împreunate, n-are unde să meargă, trebuie să primească condițiile ce i se dictează. Acest raționament e numai în parte adevărat. Țăranul nostru nu trăiește sub regimul liberii concurențe, ci sub regimul neoiobag, sub regimul unui contract agrar impus de împrejurările economice și politico-sociale, care nu depind de mărimea moșiei. Apoi proprietarii nelatifundiari, spre a înlătura neajunsul ce rezultă pentru ei din micimea relativă a moșiei, se înțeleg ca vecini nu numai asupra învoielilor uniforme de făcut, dar și asupra unor amănunte, cum e, spre pildă, care țăran trebuie ținut în frâu și care nu trebuie învoit deloc pentru că e recalcitrant etc. în felul acesta, avantajul moșiilor nelatifundiare dispare aproape cu totul pentru țărani. în schimb, exploatarea și stoarcerea muncii țărănești nu numai că nu-s direct proporționale cu întinderea moșiei, dar mai curând sunt invers proporționale: cu cât domeniul e mai mare, cu atâta supravegherea și deci și stoarcerea e mai dificilă; și cea mai teribilă stoarcere a muncii e pe micile proprietăți ale fruntașilor țărani. Din acest punct de vedere, latifundiile sunt chiar ceva mai favorabile țărănimii, nu în chip însemnat dealtfel. Nepriceperea adevăratului rost al latifundiilor duce la concluzii false, care îngăduie soluții diversioniste dacă putem să ne exprimăm așa. Dacă latifundiile sunt inamicul, dacă principala caracteristică a țării este că e o țară de latifundii cum zic poporaniștii, atunci evident că soluția este în dispariția lor. Și s-a și cerut ca statul, printr-o lege specială, să limiteze întinderea proprietăților mari la un anumit maximum de hectare, lege care ar face să dispară latifundiile ca prin minune. Insă care ar fi rezultatul? Avem 4 000 de proprietari mari și vreo 2 500—3 000 de arendași, să zicem în total 7 000. Prin fixarea acelui maximum de întindere, să zicem că numărul proprietarilor mari s-ar întrei, ar fi de 12 000. Dacă legiuitorul, fiind consecvent, ar limita și dreptul de arendare la o singură moșie, am avea, să zicem, 20 000 de proprietari și arendași. Consecințele pentru masa țărănimii muncitoare și pentru interesele adevărate ale țării ar fi detestabile. Lasă că țăranii în loc de 7 000 de stăpâni ar avea 20 000, care ar duce stoarcerea țărănimii la niște proporții necunoscute până acum. Dar gândiți-vă ce putere formidabilă ar fi cei 20 000 de agrarieni alegători în colegiul 1 și ce rezistență de neînvins ar opune ei oricărei intervenții adevărate în favoarea țărănimii! Ei ar da o bază puternică neoiobăgiei noastre, care azi se clatină atât de rău, ar consolida deci pentru multă vreme robia și mizeria țăranului și ar compromite dezvoltarea țării. Astfel, când poporanistul nostru se apucă să fie înaintat de tot și cere legi strașnic de revoluționare, tocmai atunci cade în reacționarism. Dealtfel, în această cerere se vede în toată transparența caracterul mic-burghez al poporanismului. Prin această nouă lege a maximului (parcă n-am avut destule!) s-ar crea mii și mii de locuri vacante de mari proprietari și arendași. Pentru țărănime și pentru țară ar fi un rău; dar ce chilipir pentru burghezia mică, ce perspectivă pentru toți Titircii Inimă-Rea ai satelor. Ceea ce am spus despre latifundii se potrivește tot așa de bine și trusturilor arendășești, care sunt un corolar al latifundiilor și, ca atare, un rezultat și o excrescență a regimului neoiobag, după cum trusturile industriale și financiare sunt o excrescență a regimului capitalist. Este evident că, dacă o mare parte a țării poate să aparțină câtorva proprietari, ea poate și să fie arendată câtorva arendași. Ba latifundiarea arendășească e chiar mult mai ușoară decât cea proprietărească. Pentru cumpărarea de moșii trebuie barem capitaluri mari, pe când arendășia neoiobagă în Moldova cere foarte puțin capital, iară în Muntenia mai deloc. În aceste condiții n-ar fi de mirare ca întreaga țară să fie arendată unui singur trust, ba chiar unui singur arendaș. Și, cum proprietarul, prin actul de arendare, trece arendașului nu numai dreptul de a cultiva pământul, dar și anume drepturi semifeudale asupra țărănimii, iată deci un om care devine stăpânul de fapt al unei mari părți a țării și al locuitorilor ei țărani, un fel de domn fanariot de odinioară, care arenda și el țara de la turci. Împrejurarea că acest stăpân poate să fie un capitalist străin. adus de vânt de peste mări și țări, face ca lucrul să fie și mai monstruos și la absurdul economico-social adaugă și un pericol național. Campania împotriva trusturilor ar fi fost deci binevenită și perfect justificată cu condiția însă ca să se țină bine seama că fenomenul trusturilor — corolar al latifundiilor — e un rezultat al regimului nostru agrar, un efect. nu o cauză a lui, și dispariția trusturilor, chiar dacă se va putea obține în practică, nu va aduce vreo importantă schimbare economică, pentru că regimul va rămîne cu toate consecințele lui. Dacă nu se ține seama de toate astea, atunci se confundă cauza cu efectul, atunci se substituie cauze imaginare celor adevărate, atunci și chestia trusturilor se preface într-o diversiune în folosul regimului, după cum s-a și făcut la un moment dat cu binevoitorul concurs chiar și al poporaniștilor-democrați, când întreaga noastră problemă agrară era cât pe-aci să fie prefăcută într-o problemă Mochi Fișer. ---- [1] Acestea sunt fapte autentice. [2] Prin legile economice în regimul capitalist, ceea ce primește lucrătorul în medie pentru munca sa e strictul necesar pentru viață. Aceasta reprezintă valoarea muncii în. regimul capitalist. Dar acest strict necesar pentru viață, care formează standard of life al muncitorului, nu reprezintă o mărime și o sumă fixă, nu e aceeași, ci, dimpotrivă, variază foarte mult după timp, după loc, după împrejurări. înălțimea la care ajunge acest strict necesar și, împreună cu ea, înălțimea standard of life-ului lucrătorului depind de multe împrejurări, mai ales însă de trei: 1) productivitatea muncii și bogăția țării în general; 2) înălțimea culturală și morală la care au ajuns lucrătorii și deci cerințele neapărate ce au ei de un anume nivel al vieții, care și formează așa-zisul „strict necesar”, și 3) conștiința muncitorimii de interesele ei de clasă și organizarea ei de luptă pentru a-și îmbunătăți traiul (sindicate, Gewerkschaften, trades-unions). Standard of life-ul țăranului nostru învoit, care e un fel de salariat arendaș și proprietar, adică un neoiobag, e natural să fie incomparabil mai jos decât al proletarului occidental, și din cauzele speciale ale neoiobăgiei, pe care le-am arătat mai sus, și din cauză că cerințele strictului necesar sunt mult mai joase, țara e mult mai săracă, cultura mai inferioară, iară despre organizări de lucrători țărani în sensul celor occidentale nici vorbă nu poate fi. În așa condiții e ușor de înțeles de ce proletarul occidental trăiește mai bine nu numai decât imensa majoritate a țărănimii noastre, dar chiar decât fericitele ei excepții: fruntașii satelor. Cât depreciază regimul nostru neoiobag munca țăranului, am văzut mai sus. [3] Nu mai vorbim de proletariatul industrial de la orașe, care reprezintă în mod firesc interesele adevărate ale profundelor mase muncitoare țărănești, după cum poporanismul reprezintă interesele burghezimii sătești, iară în viitor proletariatul industrial e menit să formeze avangarda în lupta de dezrobire a întregii muncitorimi. în acțiunea lui, el se solidarizează cu țărănimea oropsită, se instituie în protectorul ei și, agitând în favoarea ei prin grai și prin scris, mărește în opinia publică curentul de simpatie pentru țărani. Dar acesta e singurul punct de contact dintre proletariatul industrial conștient și poporanismul cel sincer. Încolo, între acest proletariat și acest poporanism este o deosebire profunda și de concepție și de metodă. Dar despre aceasta vom vorbi în lucrarea viitoare. [4] Mulți, foarte mulți din acești învățători au făcut parte din așa-numita veche mișcare socialistă și au fost educați în ideile, morala și idealismul ei. La criza acelei mișcări, dânșii au fost moșteniți de poporanism. [5] Sunt cunoscute de toți cazurile de la lași și Vlașca. unde niște mari cultivatori au dat muncitorilor să mănânce carne de vite ce fuseseră tăiate fiindcă erau bolnave, pricinuind astfel moartea mai multor muncitori, și cel de la Constanța, unde un proprietar dăduse argaților săi opinci din. pielea unei vite moarte de boală, ceea ce iară pricinuise moartea unui om. Unul din vinovați fiind jidov, a fost arestat: ceilalți, fiind români, alegători și, prin urmare, ocrotiți, au rămas liberi, unul din ei punând chiar autoritatea pe fugă (R. Rosetti. Pentru ce s-au răsculat țăranii, p. 506, notă). [6] Mărirea exploatării muncitorului nu e unicul factor de mărire a rentei. Mai sunt și prețul cerealelor din piața mondială și mărirea întinderii culturii și mărirea populației; dar aceasta nu interesează aici. [7] În condițiile semifeudale de la țară se poate ca un proprietar, om bun și care exploatează singur moșia, să facă învoieli mai favorabile, ce ies din regulă. Dar un asemenea proprietar va fi o excepție, și de excepții aici, bineînțeles, nu putem vorbi. [8] Reproducem întreaga argumentare pe care o făcea în acea-stă privință Spencer, ferocele individualist și antisocialist de mai târziu, care a scris Robia viitorului. E interesant de văzut ce păreri avea el despre robia prezentului: „Dreptatea nu admite proprietatea asupra pământului, pentru că, dacă o parte a pământului poate fi a unui individ care o ține pentru trebuința sa proprie ca pe un lucru asupra căruia are drept exclusiv, tot astfel celelalte părți ale pământului pot fi ținute cu același drept și așa toată fața planetei noastre ar putea să cadă în mâinile câtorva inși. lată atunci dilema la care se poate ajunge: Dacă toată fața locuită a globului ajunge proprietatea exclusivă a câtorva familii, în acest caz cei care nu sunt proprietari n-au nici un drept de-a avea loc pe pământ. Aceștia din urmă există numai prin toleranță sau sunt toți uzurpatori și numai cu voia stăpânului de pământ găsesc un loc pe care să-și pună piciorul: și dacă stăpânul pământului ar voi să nu le dea acest loc, atunci oamenii aceștia fără pământ pot fi surghiuniți pentru totdeauna din lumea asta. Dacă admitem dar că pământul poate fi supus proprietății exclusive, urmează că tot globul poate fi proprietatea câtorva inși, domeniul lor privat; și în acest caz toți cei care n-au pământ nu și-ar putea exercita facultățile, ba nici n-ar putea să existe decât cu consimțământul proprietarilor. E lucru lămurit deci că proprietatea exclusivă calcă în picioare principiul libertății, pentru că oamenii care nu trăiesc și nu se mișcă decât cu voia altuia încetează de a fi ființe libere ca și stăpânii lor. Nici lucrul, nici chiar împărțirea egală a pământului nu pot da naștere dreptului absolut și exclusiv, pentru că, ajungând la marginile sale extreme, un asemenea drept dă naștere despotismului desăvârșit al proprietarilor și întotdeauna legile votate de parlament sunt negarea unui asemenea drept. În fine, teoria dreptului colectiv al moștenirii funciare, re-cunoscut fiecărui om, este potrivită cu progresul și cu civilizația, și, oricât ar fi de grea realizarea acestei teorii în practică, totuși dreptatea cere să se îndeplinească”. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] pdus32fq15bdmnfjjtpttbebgm46tz6 0 2004 151160 90496 2026-08-03T20:59:57Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Remediile sociale paliative]] în [[Neoiobăgia/8. Remediile sociale paliative]] 90496 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia|Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia]] | următor = [[Neoiobăgia/Băncile populare|Băncile populare]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Remediile sociale paliative | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} După ce am văzut concepția greșită sau insuficientă care domnește cu privire la chestia agrară, după ce am văzut și principalele remedii aduse de clasele dominante pentru îndreptarea răului produs de regim, remedii oare în fond aveau menirea să consolideze și să perpetueze răul, să vedem acum remediile plănuite sau administrate sub influența curentului poporanist. Firește, nu le vom putea cerceta pe toate. Vom trece în revistă numai pe cele mai caracteristice, a căror cercetare critică e importantă și pentru luminarea opiniei publice asupra unor probleme sociale ale țării, și pentru priceperea problemei noastre agrare și a soluției ce i se cuvine. Începem cu soia, de veselă memorie. Se înțelege, lecuirea profundelor rele sociale produse de regimul agrar printr-o misterioasă plantă japoneză e atât de copilărească încât n-ar merita să ne ocupăm de ea. Dar aduceți-vă aminte ce ambalare a fost acum câțiva ani pentru această soluție împotriva mizeriei țărănești. Câți tineri n-am cunoscut eu însumi care visau mântuirea țăranilor prin iarba miraculoasă! Dar nu e de mirare naivitatea utopică a tinerilor; mai de mirare ar fi ambalarea claselor noastre dominante, care numai naive și utopice nu sunt; dar aceasta din urmă are alt substrat și altă explicație. Mai întâi e, bineînțeles, și diversiunea, îndreptarea atenției și activității publice pe căi... soioase. dacă ne putem exprima astfel. Dar mai e și altă explicație a interesului claselor dominante pentru soia. Întreg productul național al unei țări se împarte, grosso modo, în două părți: valoarea necesară, care trece în mâinile producătorilor sub toate formele și categoriile lor, și alta, plusvaloarea, care trece în mâinile statului și claselor exploatatoare, iarăși sub toate formele și categoriile lor. E de la sine înțeles că, productul național fiind împărțit în două parți, cu cât una va fi mai mare, cu atât cealaltă va fi mai mică. Cu cât va fi mai mică partea ce va lua muncitorimea, cu atât va fi mai mare aceea pe care o vor lua clasele dominante și statul. Hrana muncitorimii însă e un element important în suma producției naționale și face parte — o parte covârșitoare — din valoarea necesară. Cu cât deci costul ei ar scădea, cu atâta ar scădea valoarea necesară și cu atâta s-ar mări plusvaloarea. Or, se pare că soia e o hrană extraordinar de ieftină; introducerea ei ar scădea, prin urmare, valoarea totală pe care o consumă ^muncitorimea și ar mări cu atâta plusvaloarea națională, renta pământului, veniturile statului etc. Și astfel, pe când poporanistul naiv visa că odată cu soia va intra belșugul în casa țăranului, arendașul, om practic, sconta în minte momentul acela când țăranul se va hrăni cu brânză de soia, pe când cea bună, de oaie, va fi dusă la conacul boieresc. Dacă chestia alimentării țăranului cu soia e și veselă, și comică totodată, schimbarea alimentării exclusive cu porumb prin alimentarea cu grâu e o chestie foarte serioasă, de o însemnătate nespusă, de o însemnătate tragică. Avem 100 000 de pelagroși, și încă asta după datele oficiale. Suntem un popor de pelagroși, și asta e o grozăvie care amenință serios însăși existența țării. Așa fiind, preocuparea poporaniștilor de a înlocui porumbul prin grâu e nu numai legitimă, dar importantă și simpatică în cel mai înalt grad. Din nenorocire, ei tratează și această chestie cu aceeași lipsă de pătrundere cu care le tratează pe toate. Ei cred că totul se reduce la luminarea și convingerea țăranului; țăranul trebuie luminat asupra consecințelor nefaste ale hranei cu porumb, mai ales necopt, iară pe de altă parte statul să facă cuptoare comunale pentru pâine de grâu și atunci țăranul va semăna grâu în loc de porumb, va coace pâinea în cuptoarele comunale și iată chestiunea rezolvată. Se poate ceva mai simplu? Foarte simplu, în adevăr. A spune că din cauza prostiei și neștiinței mănâncă țăranul porumb necopt, stricat e neadevărat, nedrept și revoltător. Dar cum se face că până la 1864 pelagra mai n-a existat în țara noastră? Se vede că în timpul iobăgiei țăranul era luminat, iară în epoca neoiobăgiei și-a pierdut lumina. Țăranul, după cum am văzut, își lucrează câmpul pe apucate, în vremea ce-i rămâne după ce face toate muncile la boier. De aceea, el seamănă, prășește și culege porumbul nu când trebuie și când vrea, ci când poate; de aceea îl lucrează rău și îl culege necopt. Aceasta e adevărat pentru porumbul pe care-l seamănă pe pământul său sau pe pământul luat în dijmă la tarla. în ce privește pământul ce-l ia în dijmă de-a valma, acolo intervine o altă pacoste: nedijmuitul la vreme. Țăranul e dijmuit toamna târziu și chiar iarna. după ce porumbul s-a acoperit de zăpadă, și astfel e silit să mănânce porumb stricat. Această dijmuire târzie, contrară legii, nu e o simplă neglijență, ci este o armă teribilă în mâinile proprietarilor și arendașilor împotriva nesupunerii țăranului, împotriva veleităților lui de a scăpa de neoiobăgie cu ajutorul acelor instituții legale oare i-o permit, o armă eficace pentru menținerea regimului neoiobag. Astfel deci cauza pentru care țăranul mănâncă porumb stricat. care-i dă pelagra, rezidă în raporturile intime de producție ale regimului nostru neoiobag. Se va zice, desigur: un motiv cu atât mai puternic ca țăranul să-și schimbe alimentația. Problema este, prin urmare, aceasta: de ce țăranul român se alimentează exclusiv cu porumb? Iată de ce. Mai întâi pentru același motiv pentru oare clasele noastre dominante s-au entuziasmat pentru soia: mămăliga e mai ieftină decât pâinea de grâu. Alimentarea țărănimii cu porumb e mai preferabilă pentru statul nostru și clasele dominante, pentru că în felul acesta țărănimea consumă o valoare totală mai mică decât ar consuma alimentându-se cu grâu, așa că statul și clasele dominante pot lua o mai mare valoare din productul național. Și, fiindcă nu țărănimea, ci statul și clasele dominante dispun de viața politico-socială, ca și economico-socială a țării, de aceea porumbul a fost impus și se impune și acuma ca hrană exclusivă a țărănimii[1]. Altă cauză importantă rezidă în felul de agricultură ce facem. Suntem o țară producătoare mai ales de grâu și porumb. Agricultura noastră fiind extensivă, pentru a întreține rodnicia pământului trebuie făcută rotația. Nu se poate pune grâu după grâu, căci pământul s-ar istovi în câțiva ani și recoltele ar merge scăzând. Porumbul nu numai că nu micșorează rodnicia grâului, dar o sporește încă: cultura porumbului îmbunătățește pământul, îl pregătește pentru cultura grâului. Așadar, e absolut imposibil ca marele proprietar sau arendaș să dea țăranilor întreaga moșie pentru grâu; el e obligat s-o împartă mai ales în două părți: una pentru porumb și alta pentru grâu. Producerea porumbului e deci o necesitate absolută și. odată produs, el servește de hrană țărănimii, iară grâul, ca produs mai prețios, se exportează în străinătate. Dar mai este ceva care favorizează cultura porumbului. Am zis că țăranul, prin faptul că cultivă porumbul, îmbunătățește pământul pentru grâul anului viitor. Or, nici prin învoielile agricole, oricare ar fi ele, nici prin contractele de arendare către țărani, această parte a muncii țăranului nu este prevăzută; țăranul o dă absolut gratuit. Un avantaj de care iarăși cu greu s-ar lipsi clasele noastre dominante agrare. În sfârșit, o altă cauză și, poate, cea mai importantă e relativa nedensitate a populației noastre agrare și deci lipsa de brațe în sezonul muncilor agricole, mai ales al secerișului, care în condițiile climaterice ale țării noastre trebuie făcut cât de repede. în vremea aceea, toată țărănimea. de la primar până la cel din urmă sătean, bărbați, neveste, copii, toți sunt la munca boierească; până și copii de țâță apar pe lanurile boierești ca să nu rețină de la muncă pe mamele lor. Și, cu toate astea, uneori tot nu ajung brațele și o parte din grâu se scutură. Ce-ar mai fi dacă țărănimea ar pune grâu pe mai toate pământurile ei. ceea ce ar fi necesar de îndată ce ar fi să se hrănească exclusiv cu el? S-ar întâmpla una din două: ori boierul și-ar secera grâul lui cu țăranii învoiți și aduși de jandarmi, și în acest caz grâul țăranului s-ar scutura și prăpădi; ori țăranul ar fi lăsat să-și secere grâul propriu, și atunci proprietatea mare ar trebui să-și mărginească întinderea culturii grâului. Dar grâul e baza însăși a gospodăriei noastre naționale și a veniturilor claselor dominante agrare. O însemnată restrângere a culturii grâului din partea proprietății mari ar aduce o perturbare gravă în gospodăria generală a țării. Toate aceste cauze importante fac din alimentarea țărănimii cu porumb, și cu porumb stricat, o necesitate socială. Această alimentare, ca fenomen economico-social, e strâns împletită cu regimul neoiobag și nu va putea să dispară decât odată cu dânsul. Încât explicația faptului atât de ciudat și trist că suntem unica țară modernă pe lumea asta unde poporul se alimentează exclusiv cu porumb se găsește în faptul, nu mai puțin trist, că suntem unica țară neoiobagă dintre toate țările moderne[2]. * Să trecem acum la alt remediu parțial al mizeriei țărănești preconizat de poporanismul nostru. Acum câțiva ani, în timpul absurdului conflict de tristă memorie cu Bulgaria, s-au descoperit, între alți bulgari din țara noastră, și bulgari grădinari. Și astfel economiștii noștri au aflat că țărănimea noastră nu se ocupă de grădinărit, care se face mai tot de grădinari bulgari, iară poporaniștii, conduși deopotrivă de considerații economice, ca și de considerații naționale, au început să propage naționalizarea grădinăritului: grădinăritul să se facă de țărani români. Foloasele ce ar rezulta de aici pentru economia și viața noastră națională ar fi incalculabile. Mai întâi, cele 20 000 000 pe care le scot bulgarii ar rămâne în țară. Și apoi, cercetând ultimele compendii de agricultură, poporaniștii descoperiseră ce mare randament dă pământul prin grădinăritul sistematic. Dacă țăranii ar face grădinărit sistematic numai în curtea casei, care de obicei rămâne părăginită, încă ar scoate atâta zarzavat încât le-ar ajunge din belșug, pentru a se hrăni toată iarna. Astfel, una din cele mai grave probleme ale mizeriei țărănești, foametea din timpul iernii, ar fi în parte rezolvată. Și atunci apostolul satului a fost însărcinat de urgență să intervină pe lângă țăran să-l lumineze asupra importanței chestiunii și să-l învețe grădinăritul. Da, să fim bine înțeleși: nu apostolul să învețe grădinăritul de la țăran, care e agricultor din moși-strămoși și cunoaște meseria asta în condițiile speciale climaterice și agricole ale țării noastre. ci, dimpotrivă, el, apostolul. care foarte adesea habar n-are de agricultură și a citit despre ea într-un compendiu care tratează despre agricultura din alte țări. el să-l învețe pe țăran. Dealtfel, întreprinderea aceasta ar fi reușit cu sau fără intervenția apostolului dacă... dacă grădinăritul s-ar putea face iarna, pe zăpadă. Atunci s-ar fi procopsit în adevăr țăranul din această dublă cultură a pământului; nu-i vorbă, numai o scurtă vreme. deoarece creșterea productivității pământului ar fi avut de rezultat creșterea rentei lui și foloasele, în mare parte, ar fi intrat la urma urmei în alte mâini; dar câțiva ani măcar țăranul ar fi avut zarzavat din belșug pentru tot anul. Din nenorocire, grădinăritul pe zăpadă nu-i posibil; el se face numai vara, și anume în toiul muncilor agricole, și de aceea întreaga întreprindere a trebuit să cadă. Doar câte un apostol mai practic și mai abil, folosindu-se de munca gratuită a elevilor, își face o grădină bună pe lângă scoală și mănâncă sănătos zarzavaturi gratis în numele poporanismului român. Nicăieri, poate, nu se vede mai clar ca în chestiunea asta nefamiliarizarea cu condițiile economice de viață ale țărănimii noastre. În virtutea regimului în vigoare, țăranul muncește vara, cu nevasta. copiii și nepoții, lanurile proprietății. El nu e lăsat să-și lucreze propriul său pământ semănat cu porumb. care cere o muncă relativ simplă; și dumnealor îi recomandă grădinăritul, o muncă migăloasă și complexă, care cere concentrarea întregii atenții și a tuturor forțelor tocmai vara, când omul e executat aiurea[3]. * Înainte de a trece la remediile și reformele poporaniste fundamentale, încă un exemplu de remediu parțial. D-l C. Alimăneștianu a tradus o broșurică de 20 de pagini a lui Louis Tegner despre Dezvoltarea agriculturii și a creșterii vitelor în Danemarca. În prefață d-l Alimăneștianu scrie: „M-am crezut dator în interesul obștesc s-o traduc numaidecât, fiindcă e de foarte iminentă actualitate față de legile ce se vor pregăti să fim orientați cât mai bine asupra chemării proprietății mici în viitor și fiindcă d-l Tegner a avut darul ca într-o dare de seamă foarte modestă și foarte restrânsă să dea nu numai condițiile de prosperare a proprietății mici în Danemarca, dar și tot, însă absolut tot ce fără pretenții trebuie să știe; pentru ca dintr-o întindere de pământ de 2 hectare să se creeze pentru o familie un izvor nesecat de adevărate bogății și de viață demnă și de trai independent”. Ca să ajungă și țărănimea noastră să-și creeze din două hectare „un izvor nesecat de adevărate bogății și de viață damnă și de trai independent”, d-l Alimăneștianu propune organizarea pentru țărani a călătoriilor de studii, „călătorii de învățământ și pregătire”. Și anume: țăranii să-și aleagă o sută dintre ai lor care, sub conducerea a doi specialiști, să fie trimiși în țările cu cultură agricolă înaintată, ca „să vadă ei cu proprii lor ochi, să pipăie cu propriile lor mâini și să audă cu propriile lor urechi și de la alții nu numai de la noi și la fața locului ce au făcut și ce fac alte neamuri cu pământul ce-l stăpânesc”. Pe urmă, se înțelege, după studiile făcute, țăranii au să aplice cunoștințele căpătate la propriile lor mici proprietăți, alții îi vor imita — exemplele bune, ca și cele rele, fiind molipsitoare — și astfel, puțin câte puțin. ne vom preface din Belgia în Danemarca Orientului. Și d-l Alimăneștianu face socoteală că întreaga expediție n-ar costa mai mult de 100 000 de lei. Desigur, rar un rezultat mai important a fost obținut cu sacrificii mai neînsemnate. Sunt perfect de acord cu d-l Alimăneștianu. Mai întâi, am avut atâția bursieri, surtucari. încât de ce n-am avea și 100 de bursieri țărani, mai ales când asta s-ar face, cum zice d-l Alimăneștianu, pentru „biata țărănime și mica proprietate. Al doilea, pentru că țăranii trimiși ar avea în adevăr ce să învețe mai ales în Danemarca. Acolo vor învăța, cum vedem din broșura lui Tegner, cum să îngrașe pământul, cum să crească vitele, cum să desfacă productele. În privința îngrășămintelor țăranul va învăța că trebuie să construiască un fel de „casă pentru bălegar, sub care el să fie ferit de a se subția prin apa din ploi sau din zăpezi” (p. 26), iară în privința îngrășămintelor artificiale va învăța că cele mai bune sunt „azotatul de potasă de Chili, sulfatul de amoniac, guano din Peru și guano de pește” (p. 27). În privința culturii pământului, țăranul român va afla că nu trebuie să se mulțumească numai cu cultura cerealelor. Trebuie să cultive și plante cu rădăcini întrebuințabile. — Pe lângă acestea mai trebuie cultivate una sau mai multe plante de grădinărie, ca „mazăre, bob, morcovi, fragi, castraveți, conopidă ș.a.” (p. 21). în privința creșterii și hranei vitelor, țăranul român va afla că trebuie să dea vacii următoarea hrană în anume combinație: „turte de rapiță, sămânță de bumbac, floarea-soarelui, grăunțe amestecate. sfeclă, fân, paie” (p. 23). Va vedea de asemenea cu „propriii lui ochi” că „va fi de mare importanță să se țină vaci de cea mai bună rasă. Ele trebuie să fie de statură mare și să dea mult lapte gras” (p. 22). În sfârșit, va afla ca „atât vacilor, cât și porcilor trebuie să li se dea grâul bine uruit” (p. 25). Această cunoștință, mai ales, va fi de mare folos țăranului român, pentru că, hrănind porcul cu grâu neuruit după cum obișnuiește, porcul capătă de multe ori deranjare de stomac. Așadar, sunt de acord. Dar pentru a obține în adevăr foloase temeinice și rezultate științifice din experiența sociologică propusă de d-l Alimăneștianu aș modifica-o în sensul următor. „După o prealabilă înțelegere cu miniștrii și consulii noștri respectivi”, după cum zice și d-l Alimăneștianu, să se intervină pe lângă Danemarca în sensul ca să putem stabili acolo 100 de țărani români care să-și facă agricultura în condițiile economico- și politico-sociale de acolo, iară Danemarca să ne împrumute 100 de țărani pe care să-i punem să facă agricultură în condițiile naturale și economico-sociale românești. Atunci vom avea toată garanția că experiența va fi făcută în condițiile cerute de știință și că ne va da rezultate pe cât de exacte pe atât de instructive. Și rezultatele se pot ușor prevedea, și d-l Alimăneștianu, care e un om inteligent, cult și [cum] cunoaște bine țara, sunt sigur ca va fi perfect de acord cu subsemnatul asupra lor. Țăranii noștri, deveniți mici agricultori în Danemarca, s-ar trezi în următoarele condiții extraordinar de favorabile: un sol fertil, condiții climaterice admirabile, umiditate suficientă și din cauza mărilor ce scaldă țara, din cauza pădurilor seculare păstrate cu atâta îngrijire, încât ieși dintr-o pădure minunată ca să dai într-o superbă vale roditoare, care te duce în altă pădure minunată. Ploi suficiente, dese, parcă înadins comandate. Condiții naturale de muncă extrem de favorabile: nici prea bruște schimbări de climă, nici călduri sufocante ea în Sahara, ci o temperatură parcă înadins făcută pentru lucrul câmpului. De-a lungul coastelor, pe-o întindere de sute de kilometri, pășuni naturale splendide, parcă înadins aranjate de dumnezeu spre a servi producătorilor de unt. Condiții economice și mai favorabile decât cele naturale: țăranul e un mic producător perfect liber, independent, ocupându-se numai de mica lui proprietate și nu numai neîmpiedicat de la această ocupație, dar favorizat de stat prin toate raporturile sociale existente. Pentru desfacerea productelor micii lui proprietăți, țăranul este iarăși favorizat în chip neobișnuit. în primul rând prin situația geografică a țării sale: țară marină — popor marinar de mii de ani — alături de Germania și aproape de Englitera, cele mai puternice state industriale din lume, aproape, dealtfel, de toate țările accesibile pe apă, ceea ce e foarte important; și apoi mai are pentru desfacerea productelor sale și o piață internă, grație unei industrii naționale destul de puternic dezvoltată. Dar țăranul danez e și mai favorizat prin condițiile politice, culturale, morale. Cetățean liber de sute de ani, cu o cultură veche, el are glas hotărâtor în afacerile țării. Bucurându-se de toate drepturile politico-sociale, este egal cu toți cetățenii. absolut egal, mai cu seamă în fața legii: legea și servitorii ei — justiția și administrația — îi apără averea și cinstea deopotrivă ca și bogătașului ori ministrului, îi garantează munca liniștită și folosința sigură și fără grijă a roadelor muncii lui. Se înțelege că în așa împrejurări țăranul danez e sănătos la trup și la suflet și are toate acele calități pe care i le cunoaștem. Iată deci în ce condiții naturale și economico-politico-sociale, în ce atmosferă, în ce rai s-ar pomeni în Danemarca țăranii noștri. Și care ar fi rezultatul? Cred că și aci vom fi perfect de acord cu d-l Alimăneștianu: țăranii noștri ar deveni după o vreme oarecare tot așa de buni agricultori ca și danezii. Se înțelege, la început ar merge cam șovăind, cam împleticindu-se; rezultatele unei culturi seculare nu se capătă în câteva zile. Dar aceasta privește mai mult partea psihică. În ce privește partea economico-socială, țăranul român ar deveni curând un bun gospodar ca și danezul, cu atât mai mult cu cât, dacă are atâtea inferiorități, are și o superioritate care l-ar ajuta să se adapteze: țăranul român știe să muncească optsprezece ceasuri pe zi sub arșița unui soare ca în Sahara și fără mâncare. Să poftească danezul să facă acest tour de force nu toată viața, dar măcar o singură lună. Și astfel țăranul român și, mai ales. copiii lui crescuți acolo ar munci și ei „ca dintr-o întindere de două hectare să creeze pentru o familie un izvor nesecat de adevărate bogății și de viață demnă și de trai independent”. Să vedem acum ce s-ar întâmpla cu suta aceea de țărani danezi, mici cultivatori de pământ, mutați în țara românească pentru a munci aici, în condițiile naturale și economico-politico-sociale ale țării noastre. Aici țăranii danezi vor găsi o țară cu un sol fertil, dar o climă aspră, schimbări bruște de temperatură, un sezon de muncă scurt și o arșiță de Sahara în timpul muncilor agricole, lipsă de umiditate, secetă frecventă, mărită încă prin devastarea pădurilor, distrugerea nefastă a codrului frate cu românul. Dar nu condițiile naturale sunt cele mai rele; marea fertilitate a solului le compensează adesea. Condițiile economico- și politico-sociale, relațiile de producție, ar deveni fatale țăranului danez. Aici, în loc de a fi proprietar liber și independent pe propriul său pământ, el va da de învoieli, de contractul agricol ce-l robește de cu iarnă, de dijma de-a valma și dijma la tarla, de rușfeturi și alte rămășițe feudale. Aici, în scurtul sezon de muncă sub arșița dogoritoare a soarelui, el va fi adus de jandarm să lucreze lanurile boierești, să execute învoielile, iară porumbul lui se va îngălbeni, grâul se va scutura. Piață internă de desfacere pentru alte produse nu va găsi, pentru că avem atât de puțină industrie, iară grâul și porumbul, articol de export, cât i-ar mai rămâne, va fi cumpărat de cămătari sau scos în vânzare de perceptor... și cumpărat tot de el. Aici curând ar rămâne și fără mămăligă, așa că ar fi silit să se învoiască pentru anul viitor și ar tremura, gol și desculț, într-un bordei de troglodit. Aici legea nu va exista pentru el, iară păzitoarea ei, administrația, nu numai că nu-i va da cele mai elementare garanții de viață, dar, dimpotrivă, prin reprezentanții ei autorizați — cum e jandarmul rural — se va uita cu jind la francul din buzunarul lui ca să pună mâna pe el; tot administrația îi va necinsti nevasta și fata, iară la cea dintâi protestare din partea lui îl va declara răzvrătitor și îl va trânti legat în beciurile primăriei, unde-l va tortura ca pe timpul inchiziției. Aici, într-un cuvânt, pus în condițiile economico-politico-sociale și cultural-morale ale țăranului român, danezul va trăi viața caracteristică a neoiobagului nostru sub regimul în vigoare[4]. Și atunci ce s-ar întâmpla cu țăranii noștri danezi? Sper că și aici vom fi de acord cu d-l Alimăneștianu. Unii dintre ei — prea puțini —, foarte rezistenți și foarte adaptabili, s-ar adapta noilor condiții de trai și ar deveni și ei cu timpul neoiobagi români ca și cei de baștină. Cea mai mare parte însă s-ar muta unul câte unul în tristul țintirim al tristului sat românesc. Și în fața atâtor morminte deschise, în fața atâtor victime ale experiențelor noastre sociologice poate s-ar lumina și poporaniștii noștri danemarcofili că, în general, condițiile sociale de viață și de muncă ale muncitorimii și relațiile sociale de producție, în special, hotărăsc de viața și materială și culturală și morală a muncitorimii și nu viceversa; că a da sfaturi și a ține predici țărănimii fără a-i schimba aceste condiții fundamentale care hotărăsc de viața ei e ca și cum, văzând un om cu mâinile și picioarele încătușate, i-ai ține prelegeri higienice, arătându-i cât de importantă e mișcarea, ba încă l-ai și trimite, așa încătușat, în Suedia — voiaj de „învățământ și pregătire” — ca „să vadă el cu propriii lui ochi, să pipăie cu propriile lui mâini și să audă cu propriile lui urechi” ce binefăcătoare e gimnastica suedeză! Descătușați țărănimea română și ea va porni și va merge cu sau fără ajutorul dv. Și atunci și sfaturile dv., și predicile dv. vor avea un rezultat și vor da un folos real. Altfel sunt inutile și zadarnice, vai! cât de inutile și cât de zadarnice. ---- [1] Se înțelege că odată ce un aliment se impune populației intervine pe urmă obișnuința, care face ca ea să țină la acel aliment. Dar încăpățânarea țăranului de a se hrăni cu mămăligă și nu cu pâine de grâu e mult mai mică decât se presupune. Un țăran stabilit la oraș iute-iute se deprinde cu pâinea bună de grâu, numai să o aibă. [2] Rusia, ce e drept, are unele puncte de asemănare cu neoiobăgia noastră. Dar dacă regimul rusesc n-a impus poporului alimentarea cu porumb (sau cu o soia oarecare) e că în Rusia porumbul nu rodește. Neavând porumb sau soia pentru înlocui-rea grâului, regimul rusesc l-a înlocuit cu ce-a putut, și anume cu secară. [3] D. G. Maior arată de ce țăranul nostru nu cultivă legume: „El n-a fost ținut la îngrădirea și cultivarea acestora pentru a nu-l sustrage de la munca câmpului propriu-zisă, și proprietarii și arendașii au făcut un fel de monopol din cultura și vânzarea legumelor prin bulgarul adus pe moșie, care trebuie să câștige și el și să plătească o arendă enormă pentru pământ” (P. 81). Iară d-l C. Garoflid, în Problema agrară și dezlegarea ei (p. 84), spune următoarele: „E ridicol a-l face vinovat (pe țăran) că e tributarul sârbului zarzavagiu când felul lui de cultură latifundiară pe pământ propriu sau arendat îl silește în timpul muncii să-și petreacă toată săptămâna pe câmp. Cât timp acest fel de cultură nomadă va dăinui, o activitate gospodărească mai dezvoltată a țăranului nu e cu putință”. [4] Firește că experiența noastră sociologică s-ar putea face și altfel: să aducem 100 de țărani danezi, să le facem, pe socoteala statului, ferme-model, să-i hrănim din buget, iar la plecare, după obiceiul țării, să le dăm și un banchet de despărțire la „Capșa”, ca să plece oamenii cu amintiri plăcute și să ne laude în străinătate. Dar experiența astfel făcută n-ar dovedi nimica. Pentru ca experiența să dovedească ceva trebuie ca țăranii noștri duși în Danemarca să fie puși în condiții perfect egale cu ale țăranilor danezi, iară aceștia din urmă, aduși la noi, să fie puși în condiții perfect egale cu ale țăranului neoiobag român. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] 8sj9tf7bifjuorue9yini6x66jqr1rq 0 2005 151162 90497 2026-08-03T21:00:14Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Băncile populare]] în [[Neoiobăgia/9. Băncile populare]] 90497 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Remediile sociale paliative|Remediile sociale paliative]] | următor = [[Neoiobăgia/Casa rurală|Casa rurală]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Băncile populare | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} Să trecem acum de la aceste remedii paliative la remediile radicale, la acelea care ar fi le clou al remediilor și instituțiilor poporaniste. Acestea sunt, după cum se știe, băncile populare, casa rurală și obștile țărănești. Cine vrea să vadă până unde poate merge ambalarea în țara noastră să recitească dezbaterile parlamentare, să-și reamintească tot zgomotul făcut în jurul băncilor populare. Se părea că însuși țăranul găsise, în sfârșit, mijlocul liberării și emancipării sale. Se formase o întreagă literatură care povestea — în parte adevărat, în parte exagerat — cât suferă țăranul de pe urma cametei. Se enumerau satele unde sunt cămătari care au strâns zeci de mii de lei de pe spinarea țăranului. Atâta zgomot s-a făcut în jurul acestei exploatări încât s-ar fi părut că toată plusvaloarea produsă ide țărănimea noastră nu e creată în timpul producției și nu e înghițită de stat și de clasele dominante, ci apare numai în timpul tranzacțiilor dintre țăran și cămătar și e înghițită de cămătarii satelor. Dealtfel, această ambalare e foarte explicabilă la clasele noastre dominante. Mai întâi, este iarăși chestie de diversiune, și încă de ce diversiune! Cămătarii satelor prefăcuți în cauza principală a răului și băncile populare în marele leac, iară neoiobăgia noastră nicăieri, parcă nici n-ar fi, se poate chilipir mai mare? Și mai este un chilipir tot așa de mare: orice reformă sau îmbunătățire întreprinsă în folosul real sau imaginar al țăranilor costă pe stat parale, câteodată destul de multe, iară reforma aceasta — instituția băncilor — nu-l costă aproape nimic: țăranul își îmbunătățește soarta, se emancipează de camăta ruinătoare, și asta pe propriul său cont și risc. Nu tot așa de justificată este ambalarea poporaniștilor sinceri și a sincerilor iubitori ai țărănimii din alte grupări și partide. Entuziasmul exagerat al acestora se explică în bună parte prin necompetință, prin lipsa de elementare cunoștințe economice. Pentru că e un adevăr elementar în economia politică precum că o îmbunătățire fundamentală în soarta maselor muncitoare trebuie căutată în schimbarea felului și în modificarea raporturilor de producție, în domeniul producției, nu în modificarea tranzacțiilor comerciale, a schimbului, a creditului. Creditul e o categorie economică derivată, nu fundamentală, creditul nu creează, ci, în anume condiții, ajută în mod însemnat producția; el poate deci, trecând la cazul care ne interesează, să ajute unei prosperări economice create, dar nu poate s-o creeze. E adevărat că un om de mare talent și o strălucită inteligență, cum a fost Proudhon, preconiza prefacerea raporturilor de producție, transformarea pe alte baze a societății înseși, prin credit. Dar Proudhon avea justificarea că a trăit în mijlocul unei societăți în care creditul începuse să aibă o influență atât de mare asupra producției; și Proudhon nici n-a fost economist propriu-zis, și, afară de asta, a trecut atâta vreme de atunci și am mai învățat ceva. Instituțiile de credit și marea lor influență asupra vieții economice sunt de dată destul de recentă. Creditul și importanța lui s-au dezvoltat treptat, împreună cu dezvoltarea economică a societăților. El ia naștere și se dezvoltă împreună cu dezvoltarea producerii valorilor de schimb în locul valorilor de întrebuințare. Cât timp a durat gospodăria naturală, cât timp se produceau numai valori de întrebuințare, creditul propriu-zis avea o importanță minimă sau nulă. Cu cât însă se dezvoltă gospodăria bănească, în care producerea se face aproape exclusiv pentru schimb, în care se produc aproape exclusiv valori de schimb, mărfuri, cu cât se dezvoltă societatea capitalistă, creditul și instituțiile de credit iau o dezvoltare tot mai mare și capătă o influență imensă asupra vieții economico-sociale. Dar în această dezvoltare importanța creditului pentru țară și pentru clasele dominante nu e aceeași ca pentru. clasele muncitoare. Pentru acestea din urmă. creditul are uneori mai mult o importanță indirectă. întrucât influențează dezvoltarea economică generală; dar importanță directă pentru îmbunătățirea soartei lor și a prosperării lor economice n-are deloc sau are una cu totul minimă. Astfel, pentru robii plantatorilor de bumbac din America, creditul n-avea nici o valoare sub nici o formă, cum n-avea pentru caii plantatorilor. Astfel, pentru clăcașii noștri țărani, creditul iarăși nu putea să aibă vreun mare preț. Mai mult decât atâta. Uneori, pe când pentru economia națională și pentru clasele dominante importanța creditului crește, pentru poporul muncitor, dimpotrivă, scade. Așa, pentru micii meseriași din evul mediu, întrucât ei erau proprietarii instrumentelor lor de lucru. creditul avea oarecare însemnătate; dar de atunci până în zilele noastre, pe când pentru economia națională și clasele economice dominante importanța creditului a crescut imens, pentru clasele muncitoare proletare însemnătatea lui a devenit minimă. Astăzi nici un economist burghez serios nu mai preconizează îmbunătățirea soartei muncitorimii proletare prin instituții de credit; iară proletariatul însuși, perfect conștient de ceea ce-i trebuie, nu cere pentru îmbunătățirea soartei sale instituții de credit și economie, ci reducerea orelor de muncă, mărirea salariilor, contracte colective de muncă etc., iară pentru viitor, ca soluție definitivă, naționalizarea sau socializarea tuturor instrumentelor de muncă. În alte cuvinte, poporul muncitor își caută îmbunătățirea soartei și soluția problemei sale în modificarea parțială sau totală a felului și raporturilor de producție, nu în instituțiile de credit, care pentru el direct n-au aproape nici o valoare. Se va obiecta, desigur, că toate acestea sunt adevărate pentru proletariat, nu însă pentru țărănimea mică proprietară, stăpână pe instrumentele ei de muncă, pe micul ei capital agricol productiv, pentru care deci în societatea capitalistă creditul are, dacă nu chiar atâta însemnătate cât pentru proprietarul unei mari uzine sau mari moșii, totuși o însemnătate destul de considerabilă. Recunoaștem aceasta. Pentru micul proprietar țăran, creditul. și mai ales — trebuie să adăugăm și să subliniem — creditul sub forma lui socială largă și francă, creditul statului, are destulă importanță. Nu-i lipsit de valoare nici creditul celălalt, să-i zicem creditul popular, de care sunt legate numele lui Schulze-Delitzsch și Raiffeisen și care e organizat în străinătate sub o formă mai mult ori mai puțin asemănătoare cu a băncilor noastre populare. Acestui din urmă credit i se exagerează chiar și în străinătate importanța, deși nu în măsura în care lucrul se făcea la noi, dar în sfârșit își are și el importanța lui pentru micul proprietar țăran. Decât este și aci un dar, în care rezidă cauza greșelilor teoretice ale economiștilor, sociologilor și reformatorilor noștri, ca și greșelile practice ale guvernanților noștri. Și anume: țăranul nostru nu este mic proprietar. E foarte interesant și instructiv cum economiștii, sociologii, oamenii noștri politici și acum în urmă și teoreticienii poporanismului au cheltuit atâta spirit pentru a ironiza pe socialiști, care cvasi n-au băgat de seamă că țăranul nostru nu e un muncitor proletar ca în Occident, iară ei aproape cu toții, și nu cvasi, ci de-a binelea, au scăpat din vedere că țăranul nostru nu este un țăran mic proprietar ca cel din Occident. Țăranul nostru, ce-i drept, nu e proletar, dar nici mic proprietar, ci este ce e mai rău: un neoiobag. Ce înseamnă asta am văzut mai sus. Față cu categoria economică a creditului, situația țăranului e următoarea: Faptul că pământul lui, avutul lui principal e inalienabil îi reduce foarte mult, uneori aproape la nimic, întinderea creditului de care se poate bucura. Iară faptul că nu e un proprietar propriu-zis care-și lucrează propriul său pământ, ci e un semiclăcaș și semiproletar, lucrând mai ales pământul marii proprietăți, nu-i permite să se folosească de credit în mod productiv. Așa fiind, creditul pentru țăranul nostru are o importanță relativ neînsemnată. E adevărat că este o parte caracteristică în gospodăria neoiobagă, parte care face creditul necesar neoiobagului nostru, necesar și lui, necesar și economiei și producției țării: e faptul că țăranul e depozitarul inventarului agricol. Și acuma, dar mai ales acum douăzeci de ani, mai întreg pământul, nu numai al țăranului, dar și al marii proprietăți, era lucrat aproape exclusiv cu inventarul țăranului: cu plugul lui, cu boii lui; câteodată tot el dădea — și dă și uneori și acuma — și sămânța pentru pământul boieresc lucrat în dijmă. Conservarea și chiar îmbunătățirea inventarului erau deci și sunt și în interesul țăranului, dar și mai mult în interesul marilor proprietari și arendași, precum și al statului și al claselor dominante în general. În consecință, fundarea unui institut de credit care să vină în ajutorul țăranului pentru conservarea și îmbunătățirea inventarului, procurarea seminței etc. era în interesul și. al țăranului, și al statului, și al proprietarilor, și al arendașilor, care se descărcau de o asemenea grijă pe spinarea statului. Și tocmai de aceea creditul agricol a fost fundat când țăranul nici nu se gândea să ceară așa ceva. Creditul agricol a fost deci întemeiat sub auspiciile cele mai fericite: corespunzând unei necesități, fiind în folosul statului și fundat de el și — caz atât de rar! — fiind totodată în folosul tuturor claselor sociale. Și, cu toate acestea, creditul agricol n-a reușit. Cum se explică acest fapt extraordinar? Se explică foarte ușor și acest fiasco era foarte ușor de prevăzut pentru cine știe să se uite în adâncimile raporturilor economico-sociale. Pentru reușita creditului agricol erau necesare, m primul loc, două condiții esențiale: creditul să aibă o anume întindere — cel acordat cu țârâita și în sume mici se risipește degeaba — și creditul să poată fi întrebuințat în mod productiv. Două mii de lei împrumutați și băgați în îmbunătățirea micii proprietăți — în îngrășăminte, instrumente perfecționate, vite de rasă etc. — încep să producă după o vreme oarecare un surplus de venit, să zicem, de 300 de lei. Scăzând 120 de lei procente, rămâne încă un surplus de 180, care, desigur, e produs și el de muncă, dar pare căzut din cer: e un rezultat al virtuții creditului, care mărește prosperitatea debitorului. Dar cele două condiții esențiale, după cum am văzut, lipsesc țăranului. Pământul lui fiind inalienabil, întinderea creditului lui e foarte restrânsă. Dar, ceea ce e mai important, el nu poate să întrebuințeze în mod productiv creditul căpătat și din cauza sărăciei, și din cauza raporturilor de producere existentă. Se poate oare vorbi serios ca neoiobagul învoit la proprietar și arendaș să introducă agricultura sistematică, îngrășăminte, vite de rasă etc. pe pământul lui? Cât valorează aceste iluzii danemarcofile am văzut mai sus. Dar mai este încă o formă a creditului: e creditul dat nu pentru consumarea productivă, ci pentru consumarea personală. Această formă a creditului de multe ori e cel mai bun mijloc nu de a mări prosperitatea debitorului, ci de a-l ruina. Ai nevoie neapărată de bani, îi împrumuți și-i consumi; pe urmă vine termenul fatal, n-ai cu ce plăti, ți se vinde tot ce se poate vinde și, ca rezultat, ești mai sărac decât înainte, din nou trebuie să te împrumuți cu orice preț, cazi pe mâna cămătarilor, și procesul ruinării e gata. E o poveste așa de veche și așa de banală! Și s-a întâmplat aidoma țăranului român: mulțumită creditului agricol s-a înglodat și mai mult în datorii. a căzut și mai ușor pradă cămătarului din sat, și astfel creditul. în loc de instrument de prosperare, a devenit instrument de sărăcire. Agrarienii noștri de obicei acuză pe țăran pentru acest rezultat negativ. E vina lui, zic dânșii; e și aci nepăsarea, neprevederea, necinstea și nesocotința lui: își amaneta cea din urmă avere, cheltuia banii fără a se mai gândi că va trebui să plătească și pe urmă, se înțelege, i se vindea amanetul și rămânea și mai sărac, cădea în și mai mare atârnare de arendaș și cămătar. Nu, domnilor, nu-i așa. Țăranul român, spre nefericirea lui, e om și el, om ca toți oamenii, cum suntem cu toții; erou nu e. Țăranul român e sărac lipit pământului. El are întotdeauna nevoi mari, vitale, urgente. Iarna copiii îi țipă de foame, de frig: trebuie mămăligă, trebuie lemne. trebuie o haină, trebuie bani; trebuie bani pentru bote/; și — vai! — tot așa de des trebuie bani de înmormântare; trebuie bani pentru bir, că te omoară perceptorul! Și iată că s-a făcut o bancă de către boieri, de către stăpânire și ai putința să te împrumuți punând vitele amanet ca să scapi de tortura perceptorului și să mănând și tu și copiii... Și țăranul se împrumută și, până una alta,. scapă de foame. Dar consecințele, prevederea. dar ce va fi pe uimă? Ei, va fi ce-o da dumnezeu, că mai rău decât acuma nu va fi; și, chiar de-ar fi, bine că-măcar o dată a mâncat și el ca să se sature. Și, dealtfel, ce poate fi mai rău? Or să-i vândă vitele. Lasă că trebuie ciocoiul sau arendașul să-l împrumute ca să cumpere altele, ca-altfel rămân cu ogorul nelucrat. Are să rămână iară fără mămăligă? Apoi, când n-o mai avea de unde să ia. trebuie să-i dea statul porumb, că rămâne fără birnici. Și atunci ce-am avut și ce-am pierdut? Nepăsare, neprevedere, nesocotință! Apoi, dacă e vorba ca în orice caz să fii redus la o bucată de mămăligă cu ceapă, atunci lasă să se îngrijească cei mari de ea, că altfel rămân și ei fără mămăligă. Și, zău, cinstit vorbind, poate că argumentarea țăranului nu e tocmai lipsită de temei. Așadar, creditul agricol, cu toate că a fost fundat sub cele mai fericite auspicii, cu toate că era în interesul tuturor claselor, cu toate că a fost întemeiat pe baza cea largă a creditului de stat, n-a reușit, pentru că nu și-a găsit terenul în condițiile economice rele ale țării, pentru că aceste condiții sunt defavorabile existenței și funcționării lui. Și se cerea ca băncile populare, care mergeau pe calea cea strâmtă a creditului privat și au fost întâmpinate vrăjmășește de unele din clasele superioare, aceste bănci să fie menite a face nu numai ceea ce n-a putut creditul agricol, dar ceea ce nu este în stare nici un credit: să devină punctul de plecare al regenerării și emancipării țărănimii române! Dar ce se întâmplase? Se schimbaseră oare așa de profund condițiile sociale ale țării? Deloc, nici umbră. Atunci ce putere tainică și vrăjită se ascundea în băncile populare? Acea putere minunată era tocmai ceea ce, după oamenii care pricep ceva în materie, constituia slăbiciunea lor; ele nu mergeau pe calea largă a creditului statului, ci pe calea strâmtă a creditului privat; ele nu cereau ajutorul statului, ci se bazau pe ceea ce englezul numește self-help, neamțul Selbsthilfe, rusul samopomoșci, iară românul nici nu are pentru asta un termen special: ajutorul prin sine. Țăranul, prin propriile sale puteri, creând băncile, alimentându-le din micile sale economii, împrumutându-se de acolo când e în nevoie cu un procent mic, scapă de camătă — principalul inamic —, își îmbunătățește traiul și, puțin câte puțin, se emancipează din condițiile mizerabile în care se zbate, o eră nouă se deschide pentru el: ajută-te și dumnezeu te va ajuta. Ați înțeles? Nu știu. Eu am înțeles. Neoiobagul român, sărac lipit, strivit de formidabilele forțe sociale care îl robesc pământului și oamenilor, să se ajute el singur și atunci îl va ajuta și dumnezeu. Bugetul unei mari părți a muncitorimii neoiobage sărace, după ce plătește toate angaralele, e în mijlociu cam de 180—200 de lei pe an. Pentru o familie cu trei copii, asta înseamnă cam la 10—12 parale pe zi. Din aceste 10—12 parale, țăranul va cheltui pentru mâncare, băutură, îmbrăcăminte, încălzit, iluminat; pentru modestele sale necesități religioase și culturale; pentru împăcarea autorităților comunale și jandarmului rural; va face și diversele cheltuieli neprevăzute, iară restul, paraua chioară ce-i va rămâne, dacă e om strângător și bine chibzuit, o va depune spre fructificare la banca al cărei acționar va deveni; și dacă va avea noroc și aptitudinile necesare poate ajunge și conducătorul băncii și va avea mândria să-și scrie pe cartea de vizită: „Ioan al Saftei, președintele consiliului de administrație al băncii populare din Pârliții de Sus”. E adevărat că pe urmă s-a văzut că în felul acesta băncile populare nu pot să reușească și atunci a intervenit un ajutor parțial al statului și al Băncii Naționale, care prin creditul agricol scontează portofoliul băncilor populare. Dar cu toate astea scopul urmărit tot nu se poate atinge. Se va obiecta că, împotriva tuturor prevederilor teoretice, băncile populare au reușit: dovadă acele mii de bănci înființate, dovadă capitalul lor de vreo 50 000 000. Și cu toate astea, răspundem noi, prevederile teoretice s-au dovedit perfect întemeiate. Căci mai întâi trebuie să vedem cât capital s-a vărsat în adevăr și mai ales cine l-a vărsat, ce fel de țărani sunt aceia care l-au vărsat. O comparație cu Transilvania va fi edifiantă. Acolo băncile țărănești au un capital deplin vărsat de 120 000 000. La noi. dacă vom ține seama de capitalul în adevăr vărsat, și mai cu seamă vărsat de adevărați țărani, și dacă vom mai ține socoteală că populația noastră e de două ori mai mare decât a Transilvaniei, atunci se va vedea cât de neînsemnat, relativ e capitalul vărsat în bănci de țărănimea noastră. Și doar băncile noastre sunt protejate de stat, sunt susținute pe toate căile de autorități și au cont deschis la Banca Națională, pe când cele din Transilvania sunt persecutate în toate chipurile de statul ungar. Și nici nu se putea să fie altfel. Căci, încă o dată, ce s-a schimbat în țara noastră de la întemeierea creditului agricol încoace? Țărănimea nu s-a îmbogățit, ci, dimpotrivă, a ajuns mai săracă decât oricând. întinderea și elasticitatea creditului țăranului nu s-a mărit, pentru că pământul lui e tot inalienabil. Pentru consumarea productivă a creditului nu s-au ivit condiții mai prielnice, pentru că raporturile de producție au rămas aceleași. Atunci ce s-a schimbat? Și ce a rămas din virtuțile și potențele creditului nostru popular de a îmbunătăți soarta țărănimii? A mai rămas creditul pentru consumarea personală. Această formă de credit e cea mai puțin producătoare de bine, ea poartă în sine, după cum am văzut, inconveniente și chiar pericole. Dar, în sfârșit, în anume condiții și într-o anume măsură e necesară și folositoare. A se da țăranului nostru — veșnic în nevoi și veșnic silit să se împrumute —, a i se da un credit ieftin, fie și un credit de consumare personală, e, desigur, un mare bine. Așa judecă chiar și poporaniștii cei mai serioși. Ei nu exagerează importanța socială a băncilor populare, nu cred că din ele va izvorî fericirea țăranilor; decât ei zic că ele vor scăpa țărănimea din ghearele cametei. Și aceasta încă este o mare exagerare. Să scape țărănimea de camătă? Ușor de zis. Cât de ușoare le par toate economiștilor, sociologilor și poporaniștilor noștri! Să distrugi camăta când condițiile sociale o .favorizează? De două mii de ani durează lupta asta. A dus-o statul antic și statul medieval cu puternica lui organizație de stat; a dus-o cea mai formidabilă organizație ce a avut vreodată omenirea, biserica creștină. Și n-au învins camăta. Și o vor învinge poporaniștii noștri cu instituțiile lor de bancă alimentate de paraua chioară a lui Ioan al Saftei? Să vedem, în adevăr, cum distrug camăta băncile noastre populare. Ioan al Saftei are nevoie absolută de doi poli: trebuie să plătească birul, să cumpere mălai, să îngroape un copil ș.a.m.d. Altădată el îi împrumuta de la Titircă Inimă-Rea din sat. Titircă, afară de un procent oarecare, îi lua lui Ioan tot drept procente anumite rușfeturi — o limbă de porc, pui etc. —, îi lua zile de arătură, prașilă, cărat, îi cumpăra mai ieftin o parte din porumbul necules încă, lucruri care, socotite în bani, făceau procente de sută la sută, uneori și mai mult. Acum omul se duce la bancă și cu o poliță ridică banii, cu procentul — neînsemnat în condițiile statului — de 10—12%. Perfect. Dar condițiile esențiale ale funcționării unei bănci mari sau mici, principiile acestei funcționări sunt aceleași. 0 bancă nu poate da bani la infinit și nici cât i se cere, căci nu câteva milioane, dar zeci și sute de milioane s-ar risipi în câteva clipe. 0 bancă nu poate să acorde credit decât după capacitatea de credit a individului. Această capacitate pentru Ioan al Saftei e foarte mică, pentru că e sărac și pentru că avutul lui principal, pământul, e inalienabil. Să zicem că pentru Ioan această capacitate e de doi poli. El ridică acești bani, care față de nevoile lui, multe, vitale, urgente, se topesc ca gheața la soarele lui Cuptor. Și pe urmă ce să facă? Banca nu mai dă parale, pentru că s-a isprăvit cu capacitatea lui de credit. Capacitatea creditului a încetat, dar capacitatea nevoilor nu. Nevoile cresc, vin puhoi și iară trebuie bani. Ce să facă Ioan? Se duce la Titircă, acesta-i dă bani și-i ia procente și rușfeturi și zile de arat, de prășit, de cărat, și îl robește cametei absolut ca și înainte, și asta pentru tot restul vieții, căci la bancă nu mai are nas. Și atunci ce s-a schimbat? S-a schimbat că, în afară de camătă, Ioan, înglodat în datoria băncii, trebuie să plătească și acolo procente. Se va zice: „Bine, în fond nu s-a schimbat nimic, dar cel puțin pentru acești doi poli ridicați de la bancă nenorocitul va plăti 10—12% în loc de sută la sută; nu e mult, dar tot e ceva”. Da, desigur ar fi ceva, dar nu e. Spre a face un împrumut trebuie protecție. și acolo la bancă Titircă e tare și mare; și trebuie un gir valabil fără de care nu se pot lua bani, și Titircă dă un gir, dar, bineînțeles, nu degeaba, ci — după importanța sumei ridicate — Ioan îi dă rușfeturi, zile de muncă etc. încât Ioan plătește procente băncii, rușfeturi și zile de muncă lui Titircă, iară rezultatul e mai mult ori mai puțin același. Ce s-a schimbat dar? Nimic. Ba tot s-a schimbat ceva. Mai înainte, la efectuarea unui împrumut, Ioan avea a face cu Titircă și atâta tot: relații foarte grele, dar simple și patriarhale. Acuma însă, la reînnoirea împrumutului, bietul Ioan trebuie să stea de vorbă cu un întreg conțiliu de administrație: sunt acolo și Titirci, și preotul, și învățătorul, și alții. Pe urmă e vorba acum de poliță. de girant, de scadență, de protest, tot lucruri de care la reînnoirea unui împrumut îngheață și un mic negustor de oraș, dar încă bietul Ioan, care, buimăcit și înghețat, stă înaintea acestor lucruri străine, pricepând doar atâta că la o zi anumită, dacă Titircă nu va pune o anume iscălitură, s-a sfârșit cu el: i se va vinde și cenușa din vatră, și nu de către Titircă — pe care a învățat să-l împace —, ci de către bancă, de către un întreg conțiliu. Și de toate acestea îl scapă Titircă prin iscălitura lui. Și Ioan plătește procente și muncește pentru girul lui Titircă și caută să împace și pe unii consilieri, muncind câte ceva și pe la ei, că doar ce-l costă munca? n-a plătit pentru ea, o are gratis! Apoi dacă, făcând socoteala, el în locul sutei la sută de odinioară plătește acuma câteodată și mai mult, e și drept, pentru că acuma el are bancă proprie, populară și poporanistă, e acționarul unei bănci și — de! — obrazul subțire cu cheltuială se ține. Așadar, situația lui Ioan nu s-a schimbat sau s-a schimbat foarte puțin. În schimb, situația lui Titircă s-a schimbat în unele privințe chiar fundamental. În adevăr, înainte Titircă exploata cu propriile sale capitaluri. strânse de multe ori cu cine știe ce greutăți și sacrificii. Acuma însă s-au schimbat lucrurile, Titircă are cont deschis la banca populară pe care tot el o învârtește: el ia parale de la bancă și cu ele îl împrumută pe Ioan. Dar banca dispune nu numai de parale depuse de Titircă și de semenii săi, ci și de paralele depuse de Ioan al Saftei și de ajutorul statului și al Băncii Naționale. De asemenea, când Titircă îl împrumută pe Ioan în mod indirect, intervenind la bancă, dându-i girul său, banii aceștia nu sunt numai ai lui Titircă și ai burgheziei sătești, ci și ai lui Ioan al Saftei, ai țărănimii sărace și muncitoare, precum și ai statului și ai Băncii Naționale. Ce urmează de aci? Urmează că înainte vreme Titircă cu propriile sale capitaluri făcea cămătărie și îl storcea pe Ioan, pe când azi, cu instituirea băncii populare, îl stoarce pe Ioan cu banii Băncii Naționale și chiar cu banii proprii ai lui Ioan! Cred că progresul e vădit pentru oricine[1]. Dar se va mai zice poate: „Dacă băncile populare nu sunt și nu puteau fi de folos maselor mari ale țărănimii muncitoare, nu e același lucru cu țăranii fruntași, care alcătuiesc proprietatea noastră mijlocie; acestora vădit că băncile le-au folosit mult și ăsta tot e un bine”. Da, desigur, în alte condiții ăsta, în adevăr, ar fi un bine și pentru proprietatea agricolă mijlocie, și pentru producția agrară a țării. Dar fruntașul nostru țăran, țăranul bogat, nu e un proprietar mijlociu ca în Occident, care, folosindu-se de un credit mai ieftin, își rotunjește proprietatea, introduce îmbunătățiri în cultură și astfel, servindu-se pe sine, servește și agricultura, și producția țării. Fruntașul nostru țăran de obicei este pe jumătate, dacă nu chiar pe de-a-ntregul, cămătar agricol. El este doar acela care, ca și cârciumarul și întreaga burghezime sătească din oare face parte, ia pe nimica pământurile țărănești pe termen de 99 de ani; el este acela care în felul acesta fraudulos își face o moșioară respectabilă și o lucrează în condițiile primitive arătate mai sus, după relațiile de producție existente — cu dijmă, rușfeturi, servituți, cu muncă drept procente pentru bani împrumutați —, și știe să stoarcă munca mai abitir decât proprietarul și arendașul. Această exploatare și deposedare a țărănimii muncitoare, această întărire a neoiobăgiei, țăranul îmbogățit mai înainte o făcea cu propriile sale mijloace, acum o face și cu mijloacele băncii populare, al cărei important acționar este, adică acum o face și cu banii Băncii Naționale și cu proprii bani ai celor deposedați. Și astfel băncile populare organizează camăta, îi lărgesc câmpul de activitate, ajutând la sărăcirea și robirea țăranului și la consolidarea neoiobăgiei lui. Și aici vedem cauza adevărată a acelei reușite parțiale a băncilor populare cu care se laudă poporaniștii noștri. Milioanele vărsate în băncile populare și care, cu toate rezervele făcute mai sus, ar însemna totuși mult pentru o țară cu o țărănime atât de îngrozitor de săracă sunt în mare parte vărsate de burghezimea sătească, de acei cămătari pe care băncile erau menite să-i desființeze. Știu că la început cămătarii satelor erau grozav de-speriați și luptau din răsputeri împotriva înființării băncilor. Așa s-a întâmplat cu toate remediile agrare de o jumătate de veac încoace, începând cu cel de la 1864. La început zarvă, zgomot, luptă crâncenă, ca și cum ar fi sosit o revoluție socială ori chiar sfârșitul lumii. Unii o fac din abilitate spre a căpăta mai multe avantaje; alții se sperie serios. Apoi iese la iveală că reforma, sau așa-numita revoluție, poate și trebuie să se întoarcă spre binele lor, și atunci se acomodează perfect și încep să tragă toate foloasele. „Noi am gândit — îmi spunea un arendaș, rezumând opinia tuturor arendașilor despre reformele agrare poreclite socialiste —, noi am gândit că reformele socialiștilor de la guvern ne vor omorî; și când colo ele devin pentru noi”. Astfel, și burghezimea sătească, și cămătarii satelor la început s-au speriat rău, au început să combată cu energie fondarea băncilor până au băgat de seamă că „ele devin pentru ei”. Atunci au început ei singuri să dea bani, să deschidă bănci, au devenit factotum în ele și au atras spre ei pe cărturarii satelor, necesari în noua organizație de camătă, unde se cerea mai multă știință de carte, punându-se chiar sub scutul aparent al acestora. Deci băncile populare, ținând seamă de scopul pentru care au fost create, au dat un complet fiasco. Și aceasta era ușor de prevăzut. Așa trebuia să se întâmple prin jocul firesc al forțelor sociale din organizația noastră economico-agrară neoiobăgistă, așa trebuia să se întâmple în virtutea unei legi sociologice inexorabile, o lege mecanico-sociologică, legea relațiilor de forță. Când un corp se află în mișcare prin acționarea unei anume forțe, dacă vreți să-l opriți ori să-i schimbați direcția, trebuie să-i opuneți o forță corespunzătoare; întrebuințând o forță prea mică, atunci corpul își va urma mersul și .direcția primitivă. Dacă într-o societate unde domnesc anume puteri economico-politice și juridico-sociale ce dau o anume direcție întregii vieți a țării vreți să schimbați acea direcție, trebuie să întrebuințați puteri — reforme — corespunzătoare. Altfel remediile și paliativele voastre nu vor opri viața socială din mersul și direcția ei primitivă, ba chiar uneori o vor ajuta în această mișcare. Prin aceasta legea sociologică se deosebește de cea .mecanică: în aceasta din urmă, oricât de mică ar fi forța opritoare, ea totuși întru atâta va micșora forța inițială; pe când în sociologie se poate întâmpla contrariul: s-o ajute, s-o mărească. Când într-o tară cu un nenorocit regim economic agrar, bazat pe anume relații de producție neoiobăgiste și care dă o anumită direcție vieții agrare, doriți să schimbați acea direcție, atunci nu prin paliative puteți s-o faceți: acestea din urmă se vor preface și ele după chipul și asemănarea regimului neoiobag. Și tocmai aceasta s-a întâmplat și se va întâmpla cu băncile noastre populare. Fundate cu gândul de a distruge camăta și a întări mica proprietate țărănească, ele au devenit și vor deveni tot mai mult centre de organizare mai savantă a cametei și de deposedare a țărănimii, pe căi lăturalnice, de micile ei proprietăți, întărind neoiobăgia existentă. Regimul preface băncile, în fond și în formă, în instituții neoiobăgiste. În adevăr, ce era camăta mai înainte în fondul și în forma ei? Ea corespundea iobăgiei de altădată. Intre Titircă și Ioan erau relații patriarhale, asemănătoare cu relațiile dintre boier și iobagul sau clăcașul de altădată. Pentru galbenul împrumutat, Ioan dădea munca în natură, cum o dădea sub formă de felurite servituți boierului. Era deci o camătă de formă iobăgistă. Dar acum, sub regimul băncilor populare? Ioan plătește procentele în bună parte tot în muncă, fondul iobăgist al cametei s-a conservat deci, dar el dă procente, are a face cu banca, polițe, giruri etc.; va să zică, la fondul iobăgist s-au adăugat și elemente capitaliste, s-a adăugit și o formă occidentală, cu alte cuvinte, camăta, din iobăgistă, a devenit neoiobăgistă. Vom vedea mai jos oarecare exemple pentru verificarea acestei extrem de importante legi sociologice. Față de o singură categorie de țărani, băncile populare au corespuns întrucâtva scopului pentru care au fost create. Aceasta e categoria, destul de mică, de țărani înțoliți, semifruntași, dar care nici nu fac camătă, nici nu exploatează și deposedează țărănimea săracă. Țăranilor din această categorie, băncile le pot servi în forma — foarte restrânsă în condițiile agriculturii noastre mici — a creditului pentru consumarea productivă: cumpărarea unei vite, unui plug etc. În ce privește creditul pentru consumarea personală, apoi, având în vedere atmosfera de risipă nebună de la orașe, oare influențează satele, și având în vedere atmosfera de neprevedere și nechibzuință de la sat, această formă de credit, chiar pentru un gospodar semifruntaș, reprezintă de multe ori mai multe pericole decât foloase. Bineînțeles că nici prin gând nu-mi trece să neg că uneori băncile pot să fie de un real folos nu numai semifruntașilor, dar și micilor proprietari și țăranilor săraci. Și creditul agricol, netăgăduit, a fost uneori de folos țărănimii sărace. După cum am spus însă, excepțiile în viața socială, ca și în gramatică, nu infirmă regula, ci o confirmă. 0 instituție socială se judecă după tendințele și efectele ei generale, nu după cele accidentale. Dar este în băncile populare ceva care n-a fost prevăzut, pentru care n-au fost create, care nu se cuprinde în competența lor de instituții de credit și prin care ele sunt, în adevăr, necondiționat folositoare țărănimii, și nu numai claselor țărănești mai avute, dar tuturor țăranilor. Asta face pe oamenii de o veche și constantă bunăvoință pentru țărănime să se entuziasmeze pentru băncile populare. E partea lor educativă, partea lor ocultă; da, ocultă: subiniem cu tot dinadinsul acest cuvânt și îndată ne vom explica. Băncile populare au pentru țărani — pentru unii în măsură mai mare, pentru alții în măsură mai mică — o însemnătate educativă. În întunericul și robia satelor, înconjurate de un zid chinezesc ca să nu pătrundă acolo o idee de civilizație, o instituție occidentală ce ar pune în primejdie neoiobăgia, apar băncile populare, cu polițe, giruri, consiliu de administrație ales de țăran, tot lucruri noi care lărgesc orizontul intelectual al țărănimii. Băncilor populare li s-au dat fel de fel de însărcinări: crearea de cooperative, luarea moșiilor în arendă, formarea obștilor țărănești, și vor să le dea până și însărcinări administrative și sanitare. În felul acesta, țărănimea începe să se ocupe de afacerile ei, să le discute, să le priceapă, și nu numai afacerile fiecărui țăran în parte, ci afacerile obștii țărănești, afacerile țărănimii, ale clase; și afacerile tării. Băncile populare devin deci un ferment de deșteptare, de luminare a țărănimii, de educare a ei cetățenească, de educare a ei în a se ocupa de afacerile sale și indirect de afacerile țării. Firește, toate astea n-ar trebui să privească banca, o instituție economică și financiară; pentru o astfel de educare există statul și viața politică și cetățenească a tării. Dar noi am văzut de ce statul nostru nu-și îndeplinește acest rol la țară și de ce nu și-l poate îndeplini, am văzut de ce nu este și nu poate fi adevărată viață politică și cetățenească la țară. Și de aceea funcțiile statului democratic, neputând fi împlinite pe calea directă și francă de către stat, cată să fie împlinite pe cale indirectă, ocultă, de niște organe sociale a căror menire ar fi cu totul alta. E un proces care se petrece în organismul social asemănător cu procesul care se petrece în organismul individual: când o funcție nu poate fi îndeplinită de organul creat pentru aceasta, atunci e îndeplinită în mod mai puțin eficace, și s-ar putea zice, în mod ocult, de unul sau mai multe organe adiacente: când stomacul nu funcționează, intestinele îi îndeplinesc funcțiile. Astfel sunt aceste funcții ale băncilor populare, astfel e mai toată activitatea extrașcolară. Acest ocultism stă pe suflet mai ales agrarienilor noștri, tocmai pentru că servește ca ferment de deșteptare a țărănimii la viața cetățenească. Acestui ocultism de la sate îi corespunde, sub altă formă, ocultismul de la orașe, un ocultism care pătrunde întreaga noastră viață economico-politico-socială și culturală. La noi prefectul în loc de administrație face politică și alegeri, politicianul, șeful local al partidului de la putere face administrație și numește în funcții; conducătorii de bănci conduc guvernul și politica țării, oamenii de guvern conduc băncile și comerțul, și nu se poate forma nu numai un partid sau o grupare politică, dar nici o întreprindere comercială sau industrială și nici chiar o grupare culturală ca să nu apară o ocultă corespunzătoare. Acest ocultism al întregii noastre vieți sociale atârnă de aceleași condiții profunde economico- și politico-sociale și de aceeași dublă și antagonică organizație a societății noastre; dar despre aceasta se va vorbi la timp, când va fi vorba de orașe și de chestia socială în general. La țară însă ocultismul, în forma cum se manifestă prin băncile populare sau prin activitatea extrașcolară, e de un netăgăduit folos pentru țărănimea noastră. Și afară de acest folos băncile populare au și o însemnătate simptomatică. Forțele poporului, comprimate de toate rămășițele medievale iobăgiste, dar trezite de toate elementele civilizației capitalisto-burgheze ce se găsesc în organismul social, caută o ieșire și nu așteaptă decât un prilej ca să năvălească cu furie, amenințând să rupă toate zăgazurile. Astfel, când mișcarea socialistă trecută a început să înființeze cluburi politice țărănești, în trei luni ide zile au fost create sute de cluburi. Socialiștii nici nu visaseră o asemenea reușită. Șuvoiul popular, stârnit, a venit cu atâta furie și putere încât a crescut peste capetele socialiștilor de atunci și pentru o vreme oarecare a distrus însăși mișcarea socialistă care-i dăduse drumul. Pe urmă au venit băncile populare și, într-o vreme relativ scurtă, s-au format mii de bănci. Țărănimea așteaptă de la băncile populare ceea ce aștepta de la cluburile sătești: liberarea. Aceasta băncile populare nu pot să le-o dea — ferească dumnezeu! —, aceasta băncile n-o pot deloc; dar ele dau țărănimii prilejul ca să-și manifesteze dorința supremă și asta tot e ceva. Folosului indirect pe care-l aduc băncile țărănimii și valorii lor simptomatice sunt înclinat mai curând să le exagerez însemnătatea decât să le-o micșorez. ---- [1] În afară de burghezia sătească mai e cineva care profită de pe urma băncilor populare: e arendașul și proprietarul. Aceștia, când le vine mai bine la socoteală să-și încaseze datoriile de la țăran. în bani și nu în învoieli noi, pun pe țăran să se împrumute de la banca populară și să le plătească lor. Aceasta s-a adus la cunoștința congresului băncilor populare ținut la Ploiești. lată, textual, un fragment din darea de seamă publicată în ziarul Dimineața de la 19.IX.1909: țăranul Oancea din cătunul Corbu (județul Buzău) a spus: „Țăranul se împrumută la băncile populare și cu acești bani plătește datoriile la arendași și proprietari. Când conducătorii băncilor cer țăranului datoria ce are să dea, acesta nu are nici bani, căci i-a dat boierului, nici cereale, din cauză că dijma i se ia una și una, Plus înșelătoria”. Ziarul adaugă că, chestiunea nefiind la ordinea zilei, președintele congresului a oprit pe Oancea de a continua. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] 9hu8r8a7bwzdaxxmq207kxgihyi6u1h 0 2006 151164 90498 2026-08-03T21:00:24Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Casa rurală]] în [[Neoiobăgia/10. Casa rurală]] 90498 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Băncile populare|Băncile populare]] | următor = [[Neoiobăgia/Obștile sătești|Obștile sătești]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Casa rurală | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} Să trecem acum la altă reformă poporanistă: casa rurală. Dacă băncile populare marchează, după poporaniști, o eră nouă pentru țărănimea oropsită, darmite casa rurală! Ea are doară menirea, nici mai mult, nici mai puțin, să răscumpere treptat proprietățile mari teriene[1] și să le treacă țărănimii în formă de mici proprietăți agrare. Casa rurală e deci cu adevărat desăvârșirea operei incomplete de la 1864. Și înrudirea acestor două opere pare atât de mare încât au fost chiar apărate cu argumente la fel față de potrivnicii lor. Astfel, M. Kogălniceanu, ca să răspundă adversarilor liberării și împroprietăririi țărănimii care îl acuzau de socialism, anarhism, proudhonism, invoca drept argument suprem exemplul Rusiei. lată Rusia, zicea el: o țară absolutistă, autocrată și a liberat și împroprietărit țărănimea; dar noi, țară liberală, constituțională! Și doar Alexandru II și guvernul rusesc n-or fi socialiști, proudhoniști, anarhiști, vrăjmași și distrugători ai proprietății private! Și cu acest argument închidea gura potrivnicilor săi, cel puțin pentru moment. Astfel și poporaniștii noștri, mai mult sau mai puțin în curent cu viața economică a Rusiei, când erau atacați de potrivnicii casei rurale și taxați de socialiști, vrăjmași ai proprietății și ai statului, răspundeau, ca și Kogălniceanu, invocând exemplul Rusiei. Dar este în această privință și o deosebire între Kogălniceanu și apărătorii casei rurale: Kogălniceanu, pe vremea aceea, nu putea ști ce rezultate vor da liberarea și împroprietărirea țărănimii ruse așa cum au fost făcute; pe când apărătorii casei rurale nu puteau să nu știe ce rezultate deplorabile a dat .casa rurală rusească. Banca țărănească a Rusiei, casa ei rurală, a dat un fiasco desăvârșit și față de țărănime, și față de stat. în prima și a doua Dumă a fost o grupare puternică, numită a muncii (trudoviki), compusă din 120 de deputați, dintre care foarte mulți țărani adevărați, nu de carnaval. Ei bine, în acele interminabile discuții asupra chestiei agrare, care au ținut luni întregi, de câte ori venea vorba de casa rurală, țăranii săreau ca mușcați de șarpe și strigau într-un glas: nu ne trebuie bancă țărănească (casă rurală), afară cu banca țărănească! Asta e atitudinea țărănimii față de casa rurală. în cât privește atitudinea statului, apoi chiar acum când scriu aceste rânduri citesc în ziarele rusești că ministrul de finanțe Kokovțev pleacă în voiaj prin Rusia ca să vadă ce e de făcut cu pământurile băncii țărănești ca să se mântuie de ele. Că de cumpărat a fost ușor: în Rusia, ca și la noi, când dai un preț bun găsești vânzători câți voiești; dar ce te faci pe urmă cu pământurile cumpărate? Le vinzi în loturi la țărani? Dar țăranii nu pot plăti ratele și pământurile se întorc de unde au plecat. Și pe urmă ce te faci ou ele? Bietul Kokovțev! Și rezultatul acesta, fiascul casei rurale, nu era greu de prevăzut nici pentru Rusia, nici pentru noi. Că la noi se va întâmpla același lucru ca și în Rusia și chiar mult mai pronunțat nici o îndoială nu încape. De ce? După cele zise până acuma în această lucrare, puține cuvinte ne vor trebui pentru a o demonstra. Casa rurală are drept menire să cumpere pământurile proprietarilor mari și să le revândă în loturi mici agricultorilor țărani. În felul acesta, latifundiile noastre se prefac în mică proprietate agrară. O condiție esențială pentru reușita lucrului este ca lotul vândut țăranului să fie rentabil, adică rata plătită de țăran să nu fie mai mare decât ce-i produce pământul cumpărat, căci altfel el își cumpără o belea menită să-l ruineze, nu să-l înțolească. Or, parcelele cumpărate de la casa rurală în general vorbind, de excepții nu vorbim, nu sunt rentabile. Și cu asta basta. De ce nu sunt rentabile? Pentru că țăranul le plătește prea scump față de rentabilitatea lor, având în vedere condițiile în care trebuie să le lucreze. Și le plătește prea scump din mai multe pricini, dintre care vom vedea pe cele mai principale. Întâia pricină este că nu țăranul cumpără pământul, ci alții îl cumpără pentru el: funcționarii, diriguitorii casei rurale, care de multe ori pricep tot atâta nevoile unei mici culturi țărănești în condițiile date cât pricepe țăranul operațiile complexe ale casei rurale și care n-au un interes direct și personal în această cumpărare cum are un cumpărător care cumpără pentru sine. În aceste condiții, lipsind și priceperea practică, și interesul personal, cumpărăturile făcute vor fi mai scumpe. Și aici fac abstracție de simpla rea-credință care face să se plătească prețuri exorbitante, de complezență, pentru a proteja un prieten, a satisface intervenții puternice, a dobândi sau conserva partizani politici etc. Pe urmă sunt cheltuielile de administrație ale casei rurale, foarte mari — lefuri grase, diurne, jetoane de prezență —, care scumpesc pământul, iară la casa noastră rurală, care e o bancă pe acțiuni, se mai adaugă și dividendele considerabile plătite acționarilor, care cad și ele în sarcina pământului cumpărat. Apoi însuși faptul ivirii pe piață a unui cumpărător atât de însemnat cum e casa rurală scumpește foarte mult pământul. Pământul în societatea modernă e o marfă ca toate mărfurile, iară prețul unei mărfi se hotărăște de legea ofertei și cererii: cu cât se mărește cererea, cu atât crește și prețul. Sunt însă mărfuri speciale, acelea care nu pot fi reproduse în cantități arbitrare voite, cum e pământul și produsele sale; acestea au tendința să crească în preț cu totul disproporționat cu ridicarea cererii din piață. Casa rurală deci, dacă își va lua rolul în serios și va cumpăra mari cantități de pământ, prin însuși faptul acesta va ridica foarte mult prețul pământului. Și mai e o altă cauză, și mai importantă, care face ca parcela cumpărată de țăran să-i revină prea scumpă, să nu-i fie rentabilă. Aceasta e rentabilitatea mai mare a proprietății mari decât a celei mici. D-l Stere a adus în țară discuția teoretică din Occident asupra relativei superiorități sau inferiorități de rentabilitate a proprietății agrare mari și mici, pentru a dovedi că proprietatea mică țărănească nu numai că nu este inferioară, dar este chiar superioară în această privință proprietății mari. Desigur, d-l Stere a făcut un serviciu culturii noastre economice prin faptul că a ridicat această discuție, pentru că ea este pe cât de interesantă teoreticește, pe atât de importantă practicește. Dar, d-l Stere n-a băgat de seamă, cum n-au băgat de seamă nici alții, că pentru noi acuma această discuție poate să aibă numai un interes academic, că interes practic are numai în Occidentul Europei și în țările capitaliste, unde există cultura agricolă intensivă și proprietatea mică propriu-zisă. Acolo, într-adevăr, se poate discuta care proprietate agrară e mai rentabilă: cea mare ori cea mică? Noi însă avem cultura extensivă și producem în mare parte cereale pentru export. în .asemenea condiții, nici un economist serios, oricât de fanatic partizan al micii proprietăți ar fi, nu va susține superioritatea acesteia asupra celei mari, ci contrariul. Afară de asta, noi nici n-avem proprietate mică propriu-zisă, ci, după cum am arătat, proprietate semifeudală, neoiobăgistă. în aceste condiții speciale, superioritatea proprietății mari ca rentabilitate nici nu mai trebuie discutată. N-are decât să vadă cineva din statistici cât grâu și porumb la pogon produce proprietatea mare și cât cea țărănească, ce calitate de produs au și una și alta. Se va obiecta că lucrurile vor sta altfel, în alte condiții, în condiții favorabile micii proprietăți. Negreșit că atunci va fi altfel și că atunci va fi de discutat. Dar casa rurală, prin apariția ei, nu schimbă o iotă în condițiile economice esențiale ale țării. După, ca și înainte de apariția ei, rămânem o țară cu o cultură extensivă, producătoare mai cu seamă de cereale pentru export. Asemenea, nu se schimbă nimic în raporturile noastre esențiale de producție sau în raporturile esențiale politico-sociale. Și, împreună cu toate condițiile care rămân neschimbate, rămâne și superioritatea rentabilității proprietății mari asupra celei mici. Prețul pământului însă e renta lui capitalizată. Deci țărănimea va plăti moșia după rentabilitatea ei de proprietate mare, dar se va folosi de ea în loturi mici, prin urmare, rentabilitatea ei scăzută de proprietate mică; va să zică, va plăti moșia mai mult decât face, diferență de preț însemnată care-i va fi fatală. Cele arătate mai sus ar fi suficiente pentru a demonstra greutatea reușitei unei oase rurale. Dar această reușită mai este dificilă și din altă pricină, esențială, hotărâtoare și specială, țării noastre. Menirea casei rurale este să creeze și să susțină mica și mijlocia proprietate țărănească. Insă noi știm acum că așa ceva n-avem și — cu raporturile de producție existente, în condițiile economico- și politico-sociale în ființă — nici nu putem avea. Casa rurală din punctul de vedere al scopului în care e întemeiată este deci contradicția personificată: chiar de la înființare, ea poartă în sine germenii morții, își propune să rezolve o problemă absolut nerezolvabilă, un fel de cvadratură a cercului. Și e original, ca să nu zicem altfel, rolul statului (statului în sensul larg al cuvântului) în crearea casei rurale: un rol absurd, provenit din, dubla lui făptură de stat neoiobag și burghezo-democrat. În primul său ipostas, ca stat neoiobag, prin întreaga legislație a muncii agrare, prin întreaga practică administrativă, prin tot sistemul economico-social și politico-social de la sate, el împiedică pe țăran de a deveni mic proprietar și-l menține în starea de neoiobăgie; iară în al doilea ipostas, ca stat burghezo-democrat, el caută prin casa rurală să creeze proprietatea mică și mici proprietari, adică sa creeze ceva ale cărui condiții de existență le-a distrus și le distruge. Și după ce a tăiat craca de sub picioarele casei rurale, care astfel se va rostogoli cu capul în jos și picioarele în sus, statul — cine știe? poate chiar în chip sincer — va deplânge lenea, inerția, nechibzuința și stricăciunea țăranului, pe care „în zadar vei căuta să-l ajuți; orice ai face, e în zadar”. Dealtfel, noi cunoaștem doar o activitate analogă a statului și încă într-o formă mult mai largă decât casa rurală: aceasta e împroprietărirea țăranilor pe domeniile statului. Și una, și alta au doar același scop — prevenirea proletarizării țărănimii — a cărui realizare se urmărește prin același mijloc: darea de pământ. Dar, dacă e o mare asemănare, sunt și deosebiri importante. Priceperea acestora e de mare preț pentru priceperea casei rurale și a rezultatelor ce trebuie să dea. Prima deosebire este că statul dădea pământul statului, al națiunii, așa că putea să-l dea cu preț cât de scăzut, putea să ierte restanțele de plată etc. Nu-i vorbă, statul a vândut de obicei cu prețuri curat cămătărești, uneori, după mărturisirea însuși a d-lui Dimitrie Sturdza într-unul din discursurile d-sale, cu prețuri duble decât era prețul curent, și astfel ajungea chiar mai sigur la scop: de a împiedica formarea proletariatului, dar de a împiedica și prefacerea proletariatului în proprietar de-sine-stătător, prefăcându-l în proprietar neoiobag. Dar cel puțin teoreticește e admisibilă putința ca statul să vândă pământul cât de ieftin. Pe când casa rurală nu poate să-l vândă decât după costul lui, așa cum îi revine ei însăși. Altă deosebire însemnată este între scopul și mijloacele casei rurale și cele ale statului. Scopul principal — mărturisit și nemărturisit — pe care-l urmărea statul odinioară era să prevină proletarizarea țărănimii, prefăcând-o în neoiobagă. Scopul casei rurale însă nu este numai de a preveni proletarizarea țărănimii, dar și de a crea și de a asigura existența micilor proprietăți și micilor proprietari ca atare. De această intenție bună și cinstită a preconizatorilor și inițiatorilor casei rurale nu mă îndoiesc un moment. Și în felul cum se deosebește scopul de odinioară al statului de scopul de acum al casei rurale se deosebesc și mijloacele respective. Statul, pentru a împiedica proletarizarea. dădea pământ în special la proletari, pe când casa rurală, pentru a crea și consolida mica proprietate, dă pământ numai țăranilor mai înțoliți, care pot să răspundă înainte [cu] zece la sută cel puțin din prețul pământului, o sumă destul de însemnată pentru țărănimea noastră. Acest fel de a proceda se datorește priceperii greșite a cauzelor care au făcut ca împroprietăririle să dea un rezultat atât de rău. Inițiatorii casei rurale nu văd că, dacă împroprietăririle au dat rezultatele știute, aceasta se datorește felului în care au fost făcute, însuși scopului nemărturisit urmărit de stat, și mai cu seamă regimului nostru agrar, economico- și politico-social, care împiedică formarea micilor proprietăți de-sine-stătătoare. Ei cred că pricina cea mai de seamă e incapacitatea celor împroprietăriți, lipsa la cei mai mulți dintre dânșii a calităților cerute pentru a deveni proprietari. De aceea, casa rurală vrea să facă o selecție de țărani care ar fi dovedit că pot să înjghebeze și să conducă o gospodărie, că au, prin urmare, capacitatea cerută pentru asta. Aceștia ar fi țăranii mai înțoliți, semifruntași sau fruntași, care dispun de o avere oarecare, așa că pot da un avans de 10% Această procedare nu e lipsită de logică și aparență de dreptate. Din nenorocire, rezultatul neîndoielnic la care va ajunge casa rurală va fi diametral opus celui dorit, dorit sincer de astă dată, nu mă îndoiesc. În mod tipic iată ce se va întâmpla cu țăranul devenit proprietar prin casa rurală. Țăranul e dornic de pământ. De cumpărători nu va fi lipsă. Țăranul își va aduna toate economiile, va vinde ce va putea, se va împrumuta ca să dea avansul. Și iată-l împreună cu alții cumpărând o moșie, devenind stăpân pe un lot. Pământul, din cauzele multiple arătate mai sus, îi revine prea scump, nu e rentabil, încât chiar în actul de vânzare se cuprinde în mod tacit înstrăinarea lui ulterioară. Țăranul începe să-l muncească. Și vine anul cel mediocru — nu mai vorbim de un an rău foarte probabil —, sunt nevoi multiple și grele care trebuie împlinite întâi și nu ajunge pentru rata casei rurale. Omul se împrumută de la cămătar sau ia de la banca populară cu girul cămătarului, își vinde munca sa arendașului sau fruntașului țăran — acaparatorul pământurilor țărănești —, adică se învoiește pentru anul viitor. De acuma e neoiobag în toată regula, va munci în dijmă, va da rușfeturi în mod direct sau indirect, va munci ca rob al arendașului și cămătarului și, mai cu seamă, ca rob al casei rurale pentru a-și plăti ratele, iară pământul cumpărat și-l va zgâria în vremea slobodă după munca la stăpâni. Alt an mediocru, situația se agravează, datoria crește. Începe agonia, care va dura cu atât mai mult, cu cât țăranul va fi mai harnic, mai chibzuit, mai sobru, dar sfârșitul va fi mereu același: din cauza neplății ratelor, pământul se vinde sau se întoarce la matcă: la casa rurală. Se înțelege că un an de secetă cumplită va grăbi mult acest proces. Și, în clima noastră secetoasă, anii aceștia, din nenorocire, nu sunt rari, iară cu nenorocita despădurire a țării vor deveni cronici. Și astfel țăranul va pierde pământul — ceea ce e numai o jumătate de nenorocire, având în vedere câte belele i-a adus —, dar va pierde și avansul adunat cu atâtea sacrificii, se va proletariza. Și aci vedem acea deosebire dintre împroprietărirea de altădată, prin stat, și cea de acuma, prin casa rurală. Statul, împroprietărind pe țărani, îi prefăcea, de bine de rău, din proletari în mici proprietari, proprietari sui-generis, neoiobagi, dar, oricum, mici proprietari; casa rurală va preface pe micii proprietari în proletari. Casa rurală nu numai că nu va împiedica procesul de proletarizare a țărănimii, proces oare se petrece acum, dar încă îl va grăbi. Aceasta e neîndoielnic. Așa s-a întâmplat m Rusia, așa se va întâmpla și la noi, așa se va întâmpla mai ales la noi. Acesta va fi rezultatul casei rurale pentru țărănimea muncitoare mai înțolită. Dar pentru fruntași, pentru cârciumari, cămătari, pentru Titircă Inimă-Rea, pentru burghezia sătească într-un cuvânt? Pentru toți aceștia va fi o adevărată binefacere. Și lucrul se înțelege și apriori. De câte ori e vorba de o reformă poporanistă, se poate zice cu ochii închiși că ea va servi exclusiv sau mai cu seamă burghezimii mici în general, celei sătești în special. Și asta chiar atunci când reforma e făcută împotriva ei, cum sunt băncile populare, dar ce să mai zicem când pare înadins făcută pentru ea, cum e casa rurală? Titircă de atâta vreme se uită cu jind la moșia boierului X, dar n-are destule parale ca să pună mâna pe ea. Și iată vine casa rurală, oare numai cu un avans de 10% îi dă putința să apuce măcar o parte din ea. De la început va cumpăra câteva loturi maximale pe nume felurite din familia sa ori va cumpăra o moșie întreagă cu consătenii: pe urmă își va rotunji el partea lui cu loturile scoase în vânzare pentru ratele neplătite. Pentru membrii burghezimii sătești sunt multe — și vor fi și mai multe — forme și posibilități spre a face ca moșia latifundiară a boierului X să devină, prin intermediul casei rurale, proprietatea lor, împărțită în moșii mai mici. Și lor moșioarele acestea le vor renta, și încă bine. Pentru ei pământul nu este doară un instrument de muncă nerentabil, sub forma de mică proprietate neoiobăgistă, din cauza prețului exagerat; pentru ei pământul este un instrument de stoarcere a muncii altora, un capital, și încă un capital sui-generis, care afară de însușirea lui proprie de capital, așa cum este el în societatea capitalistă, mai are și virtuți de exploatare speciale, feudalo-iobăgiste. Și astfel latifundiul boierului X se va împărți în câteva moșii mai mici. Rezultatul deci va fi creșterea numărului proprietarilor mari și deci, după cum am văzut, creșterea intensității exploatării țărănești și consolidarea detestabilului regim neoiobag[2]. Am văzut până acum care va fi rezultatul casei rurale pentru feluritele categorii țărănești de cumpărători ai pământului, lucru ce ne interesează în special. Să vedem cât de pe scurt care va fi situația proprie a casei rurale, ceea ce, dealtfel, ne interesează mai puțin. Casa rurală va avea greutăți de care nici nu-și dă seama. Întemeietorii au și început să le simtă de la primii pași, când au dat de greutatea cu pădurile și cu acareturile moșiilor cumpărate. Pământul îl împarți în parcele țăranilor cumpărători; dar cu pădurea și cu acareturile ce te faci? Grea problemă! Dar când casa rurală va fi nevoită să scoată în vânzare parcelele neplatnicilor și când, din lipsă de cumpărători, aceste parcele îi vor rămâne pe seamă și ea via deveni proprietara a [o] mulțime de parcele risipite între micile proprietăți țărănești? Acestea sunt însă detalii care, în definitiv, privesc pe acționarii casei rurale; lucrarea de față, după însuși planul ei, nu se ocupă de amănunte, ci de principii și fenomene generale. în general și în principiu vorbind însă, casa rurală, în afară de pământurile ce va vinde burgheziei sătești, va rămâne stăpână pe mari întinderi de pământ, fie de acel ce nu va putea fi vândut, fie de acel ce i se va întoarce înapoi. Ce va face ea cu acest pământ? Evident că sau îl va lucra singură, pe propriul său cont și după sistemul agrar în vigoare, sau — ceea ce e mult mai probabil — îl va da în arendă pentru a scăpa de imensa greutate pe care o prezintă agricultarea [cultivarea] a mulțime de moșii în diferite colturi ale țării. Și ce înseamnă asta? înseamnă că astfel casa rurală devine un proprietar latifundiar, se preface în cel mai mare latifundiar și în cea mai mare proprietate de mână moartă. Și acum, cititorule, vom putea cu și mai multă tărie și siguranță să verificăm exactitatea legii mecanico-sociale enunțată mai sus. Casa rurală, în intenția preconizatorilor și întemeietorilor ei, a fost instituită pentru crearea și consolidarea de mici proprietăți țărănești și mici proprietari țărani, prin îmbucătățirea latifundiilor particulare și de mână moartă, spre a scăpa țara astfel și de proprietatea latifundiară, și de arendași latifundiară à la Mochi Fișer. Dar, în atmosfera economică a țării noastre și sub regimul nostru neoiobag, casa rurală va grăbi procesul de proletarizare a țărănimii, va mări latifundiarea țării și proprietățile de mână moartă și — cine știe? viitorul ne rezervă atâtea surprize! — va crea, poate, o serie de Mochi Fișer mai mărunței, căci din toate ironiile istoriei omenirii cea mai sângeroasă e ironia istoriei economice. ---- [1] [proprietate agricolă]. [2] Nu-i vorbă, nici această dezagregare a latifundiilor nu va dura mult. După obiceiul țării, Titircă își va trimite copiii să învețe la Paris, își va mărita fetele cu boieri scăpătați, și, în atmosfera noastră de consumare neproductivă, moșia va fi cu vremea vândută și iarăși va întregi un latifundiu oarecare. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] hrwj4ycwbzhtf10dudtvthwes9c81mg 0 2007 151166 90499 2026-08-03T21:00:34Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Obștile sătești]] în [[Neoiobăgia/11. Obștile sătești]] 90499 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Casa rurală|Casa rurală]] | următor = [[Neoiobăgia/Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907|Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Obștile sătești | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} Când s-a învederat pentru oricine, chiar pentru promotorii legilor agrare de la 1907 că ele sunt menite unui fiasco desăvârșit, bineînțeles în ce privește scopul lor, atunci reformatorii noștri au început să se gândească la alte soluții, dintre oare cea mai simpatică este, desigur, arendarea moșiilor către obștile țărănești. Un lucru ar părea curios.: pe când toate reformele guvernului, care erau sau, mai bine zis, păreau inspirate de idei socialiste — sau, și mai bine zis, de idei cvasisocialiste —, au fost strașnic combătute de conservatori și agrarieni, formarea de obștii țărănești pentru a li se arenda pământurile — un fel de cooperative de producție — n-a făcut nici un zgomot, n-a întâmpinat aproape nici o rezistență. Faptul e însă foarte explicabil, pentru că ideea obștiilor țărănești n-are nici o sancțiune. Cine va închiria obștiilor? Pământurile statului și cele de mână moartă sunt puține, deci contează puțin. Atunci, bineînțeles, rămân proprietarii mari. Aceștia vor arenda dacă vor voi. Dar dacă nu vor voi? Și, cum vom vedea îndată, în cea mai mare parte nu vor voi. Atunci s-a sfârșit cu toată reforma. Apoi așa poți să preconizezi, fără cea mai mică opunere din partea cuiva, și naționalizarea completă a pământului dacă o doresc clasele dominante. Asta-i curat vorba muscalului care preconiza republica dacă o doresc autoritatea (nacialstvo) și țarul. Or, nici nacialstvo, nici țarul nu vor dori republica și nici marii noștri proprietari, în regulă generală, nu vor arenda pământurile lor obștiilor țărănești. Și de ce e ușor de văzut. Mai întâi, e foarte greu de tratat și de avut o afacere cu o întreagă obște, alcătuită nu numai din diferite temperamente, dar și din diferite clase. Greutățile ce izvorăsc de aici sunt nenumărate și siguranța încasării regulate și în orice împrejurări a arendei suferă foarte mult. Dar este un alt motiv mult mai serios, care în regulă generală va împiedica arendarea proprietăților mari obștilor țărănești. Am văzut mai sus condițiile istorice și economico-sociale care fac pe țărani să aibă credința înrădăcinată că ei au un anume drept asupra moșiilor boierești. în credința lor, justificată cum am văzut, marea proprietate grevată de anume servituți către ei. Și, odată moșia arendată lor, ei vor socoti că au un drept anume și exclusiv ca să fie dânșii arendașii ei, și nu alții. De arendat va fi mai ușor, de scos din arendă va fi greu. Când proprietarul va fi nemulțumit de obștea sa, cum va arenda el altei obștii? „Și noi, și părinții noștri, și părinții părinților noștri s-au hrănit pe moșia asta; cum să vină străini peste noi?” Moșia arendata obștei s-ar trezi deci știrbită în drepturile ei capitaliste, grevată de o servitute și, ca atare, ar pierde și din prețul de vânzare, din valoarea ei venală. Dar cel mai puternic motiv de nearendare către obștii e următorul: într-o obștie care ar arenda pământul, s-ar stabili relații de producție cu desăvârșire altele decât cele neoiobăgiste de acum. Generalizarea arendării către obștii ar fi deci desființarea în bună parte a neoiobăgiei. Să presupunem că un proprietar care a arendat obștei moșia sa, la sfârșitul contractului, dorește, el sau moștenitorul său, să-și lucreze singur moșia. Va putea el s-o lucreze iară în dijmă, cu rușfeturi și tot felul de servituți, cu o țărănime oare s-a deprins să muncească în cu desăvârșire alte condiții? Și cine să desființeze aceste raporturi neoiobage, aceste importante rămășițe ale iobăgiei? Acea clasă •care de multe generații se luptă ea însăși pentru menținerea lor! Așadar, arendările către obști ale proprietăților mari private nu numai că nu se vor generaliza, dar va scădea și numărul acelor arendate până acuma ca încercare, ca experiment. Dar să presupunem și asta. Orice presupuneri sunt permise. La început se vor găsi — și s-au găsit — un număr de proprietari care să arendeze obștilor. Ce se va întâmpla? Experimentul economico-social nici de astă dată nu va reuși, din cauza obștiilor înseși, mai ales din cauza felului constituirii lor, din cauza că obștile nu consistă dintr-o masă omogenă de țărani, ci din clase de țărani. Pentru economiștii, reformatorii și poporaniștii noștri, toți țăranii sunt țărani, după cum toate păsările sunt păsări. Toți țăranii sunt țărani, pentru că toți au aceeași denumire și cam același port. Adevărul e însă că în sânul țărănimii s-a făcut o diferențiere însemnată, sunt și acolo clase cu interese potrivnice care se războiesc între ele. Țăran e Titircă Inimă-Rea cel de la țară, dar țăran e și Ioan al Saftei, pe care Titircă îl exploatează și îl suge. Și doară nu de hatârul poporanismului Titircă își va jertfi interesele ,și va conlucra frățește cu Ioan al Saftei pentru reușita obștiilor sătești. Se înțelege, va veni și vremea aceea când Titircă se va înfrăți cu Ioan, când lupul va sta alături de oaie sau, mai bine zis, când nu vor mai fi nici lupi, nici oi, nici clasele în luptă; dar vremea aceea e depărtată, iară acum a te bizui pe solidaritatea de interese dintre Titircă și Ioan al Saftei înseamnă să construiești pe nisip. Titircă și semenii lui, burghezimea satului (vedeți, iarăși burghezimea satului), care conduce băncile populare, va conduce și obștile sătești, va cumpăra, va vinde și profitul arendașului îl va încasa tot ea în diferite moduri și sub diferite forme; iară masa, muncitorimea țărănească, va rămâne tot cu buzele umflate. 0 mare piedică pentru reușita obștiilor sătești sunt, desigur, și defectele înseși ale masei muncitoare țărănești, defecte dezvoltate de istorie și de regimul nostru economic. Țăranul nostru, crescut în condițiile neoiobagului și având psihologia acestuia, e cam puțin susceptibil să devină membrul unei obștii semisocialiste și să muncească stăruitor pentru obște sub cuvânt că o părticică din munca asta îi va reveni și lui ori sub cuvânt de interese obștești superioare. Și o dificultate foarte mare rezidă de asemenea în faptul că membrii obștei sunt în bună parte și arendașii colectivi ai unei moșii boierești, dar totodată și mici proprietari pe propriul lor pământ. Țăranul va avea deci interes să lucreze înainte de toate propriul său pământ, al cărui product îi aparține integral, și numai resturi de vreme să dea obștei, iară obștea va avea interesul contrariu. Cu alte cuvinte, poziția țăranului mic proprietar față de obște va fi întrucâtva asemănătoare cu poziția lui de neoiobag față de marele arendaș, cu toate dezavantajele văzute mai sus. E o contrazicere flagrantă să cauți să realizezi un fel de cooperativă semisocialistă cu un țăran care rămâne totodată proprietar individual pe propriul său pământ. Aceasta în cazul când obștea ar forma o cooperativă producătoare. Dacă însă obștea va împărți în loturi între membrii ei pământul arendat? Aceasta ar avea alte neajunsuri foarte mari. Mai întâi, în felul acesta s-ar pierde toate avantajele arendării obștești (prin obște). Pe urmă, în cazul acesta, burghezimea sătească și fruntașii satelor ar pune neapărat mâna pe moșie și pe foloasele fostului mare arendaș, robind pe cei săraci și ca producător, și ca vânzător de producte. În sfârșit, când obștea va împărți moșia în loturi, ea le va reveni [revinde] prea scump, după cum am arătat mai sus, întrucât ei vor plăti arendă după productivitatea pământului ca moșie mare și o vor munci ca producători mici. Se va zice, desigur: „Bine, așa e acum țăranul; dar cu vremea tocmai obștile îl vor educa”. Dar cine îl va educa? Agrarienii, Titircii sau jandarmul rural? Să presupunem însă imposibilul. Să presupunem că mulți dintre marii proprietari (într-o generalizare a faptului nu cred nici adepții obștilor) vor arenda obștilor moșiile lor; că înăuntrul oștilor Titircă se va înfrăți cu Ioan al Saftei în aplauzele entuziaste ale conducătorilor și participanților; că administrația va da un concurs dezinteresat, iară jandarmul rural va deveni și el, ad hoc, un fervent și neobosit promovator al ideii semisocialiste a obștilor țărănești. În acest caz, obștile, ca arendași, vor avea în adevăr un succes desăvârșit, adică vor încasa ele ceea ce până acuma încasa arendașul ca intermediar între proprietar și țărani. Aceasta însă va dura o vreme foarte scurtă, cât va dura primul contract; pe urmă proprietarul va ridica arenda, încasând el și partea arendașului, iară țăranii vor rămâne în situația de mai înainte, și asta în virtutea unor legi economice inexorabile ce cârmuiesc societățile moderne. În societățile moderne, capitaliste, productul agricol se împarte în trei părți: în renta pământului, profitul capitalului fermierului și salariul muncitorului. Intr-o țară neoiobăgistă, legea împărțirii productului suferă modificări, asupra cărora nu ne putem întinde, dar care nu influențează rezultatul care ne interesează aci. Renta pământului în societățile capitaliste, ca și arenda într-o societate semicapitalistă ca a noastră, nu sunt cantități accidentale, ci impuse de anume condiții și norme economice. Prețul arendării se stabilește, între altele, prin legea ofertei și cererii. Dacă proprietarul ar cere mult peste prețul normal, normal în condițiile date, arendașii ar pleca în căutarea altor moșii, că sunt destule de la Dorohoi până la Severin. Dacă arendașul va oferi un preț sub cel normal, proprietarul se va adresa altor arendași, căci arendași sunt și mai mulți decât moșii. Și astfel se hotărăște prețul în condițiile date ale arendării. Dar obștea arendătoare va fi oare și ea față de proprietar în aceeași situație ca oricare alt arendaș? Evident că nu. Obștea se găsește în condiții excepționale. Ea nu poate — ca alt arendaș —, dacă nu-i convine prețul arendei, să ia altă moșie în alt județ; ea nu poate, cu tot satul, cu familiile, cu vitele, cu locuințele, să se mute din Dorohoi în Teleorman; ea e legată, lipită de moșia boierului: nu degeaba o consideră obștea ca grevată de o servitute către ea. Față cu obștea, proprietarul e deci într-o situație deosebit de avantajoasă; obștea e și mai mult robită proprietarului decât fiecare țăran în parte. Obștei deci proprietarul îi va putea impune un preț, nu hotărât de legea ofertei și cererii, ci un preț de monopol, orice preț posibil în condițiile date. Și, impunându-i o arendă egală cu renta plus profitul arendașului, o lasă cu partea ce i se cuvine în condițiile neoiobage date, cu partea muncii, reducând-o la nivelul întregii țărănimi, al țării. Și omul va avea și o scuză morală: de! are și el destul bocluc dacă arendează unei obști întregi și trebuie să ia o arendă mai mare; și apoi nu ia nimic din partea cuvenită muncii în împărțirea obișnuită a productului agrar, ci ia numai partea ce s-ar fi cuvenit arendașului. Și aici găsim altă cauză explicativă de ce obștile au avut o reușită oarecare și n-au fost atacate de clasa dominantă agrară: ele vor avea tendința să ridice simțitor renta pământului. Deci, în cazul improbabil că obștile țărănești ar avea o reușită — ca obști cu adevărat țărănești, nu ca asociații conduse și exploatate de burghezia sătească —, rezultatul ar fi ridicarea simțitoare a rentei pământului, iară folosul material al țărănimii ar fi foarte neînsemnat. În ce privește agricultura țării, obștile încă prezintă un mare neajuns. Din acest punct de vedere, ele se găsesc în aceleași condiții ca oricare alt arendaș: având pământ străin în arendă și pe termen scurt, obștea n-are nici un interes să facă agricultură sistematică, îmbunătățiri și instalații, ci, din contra, e interesată să stoarcă pământul cât mai mult și mai repede. Deci agricultura prădalnică rămâne în vigoare. Folosul material al obștilor va fii minim, dacă nu cu totul nul, pentru masele muncitoare țărănești, pentru masele muncitoare, nu însă și pentru burghezimea sătească (iară dumneaei!), pentru care, dimpotrivă, pot să fie de un mare folos material. Dar, dacă foloasele materiale sunt atât de slabe, nu e tot așa și cu foloasele morale ,și educatoare; acestea sunt mult mai importante chiar decât ale băncilor populare. Obștile țărănești nu numai că fac pe țărani — și pe toți țăranii — să se ocupe de propriile lor afaceri, le lărgesc orizontul intelectual, le educă spiritul de inițiativă, dar îi învață și pe ei și pe vecini că mai sunt și alte relații de producție decât cele știute ca dijme, rușfeturi, servituți; obștile țărănești, chiar nereușite, constituie un dizolvant al relațiilor de producție existente, deci al neoiobăgiei noastre. În acest sens, folosul lor, iarăși, sunt mai dispus să-l exagerez decât să-l micșorez; în acest sens, din toate întreprinderile poporaniste, obștile țărănești sunt întreprinderea cea mai simpatică și cea mai producătoare de rezultate bune. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] t38lq7j1m0s845omx0x6mlv7i4l0ssj 0 2008 151169 90500 2026-08-03T21:01:03Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907]] în [[Neoiobăgia/12. Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907]] 90500 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Obștile sătești|Obștile sătești]] | următor = [[Neoiobăgia/Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907|Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907 | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} În fiecare dată după mișcările țărănești, care amenințau să degenereze în răscoale ori luau chiar forma de răscoală țărănească, clasele noastre dominante erau apucate de dragoste de țărănime și de dor de legiferare pentru protecția minorului. Curentele din opinia publică ce împingeau la legiferare și motivele celor chemați să legifereze erau, bineînțeles, diferite. Ele ar putea fi grupate în trei categorii. în prima categorie — o mică minoritate — se aflau democrații, prieteni sinceri ai țărănimii, care doreau cu adevărat să realizeze o sumă cât mai mare de bine pentru țărani și pentru țară, dar ei nu vedeau clar calea de urmat; astfel ar fi fost, spre pildă, Rosetti și rosetiștii. Pe urmă venea o categorie numeroasă care pricepea că în interesul claselor dominante trebuie făcut ceva pentru țărani, căci e cuminte și practic să dai ceva ca să-ți asiguri restul. în sfârșit, cei mai mulți din clasele dominante doreau și preconizau legiferarea pentru a face diversiune în spiritul public, pentru a zvârli praf în ochii celor interesați, pentru a liniști și amuți spiritele agitate. În legiferarea de la 1907 toate aceste curente au fost reprezentate; decât de astă dată s-a operat o schimbare în relațiile lor de număr și forță: unele — și anume curentele democratice — au crescut în număr și forță; altele — cele conservatoare-agrariene — au scăzut. Cauzele acestei schimbări sunt multe. Astfel, cum am văzut, în ultimii ani s-a operat în țară o schimbare esențială prin creșterea și dezvoltarea unor clase noi, ca mica burghezie și clasa numeroasă a intelectualilor, a proletariatului intelectual, ca și aceea a proletarilor industriali, care au multe interese comune cu țărănimea. Apoi în 1907 zguduirea a fost mai violentă ca niciodată, a amenințat chiar existența țării, încât înseși clasele dominante, înspăimântate, au început să ceară reforme. Era o atmosferă atât de prielnică legiuirilor agrare, cum cu greu o să se mai vadă. Și mai erau și condiții speciale, tot atât de prielnice, cum e manifestul regal din timpul răscoalelor, prin care se pusese în joc însuși cuvântul solemn al regelui, și cum e — last not least — faptul prezenței în partidul liberal a tinerimii generoase. Sub cuvântul că în țările înapoiate, ca a noastră, socialismul n-are ce căuta, o întreagă generație de intelectuali, educați în socialism și sub bandiera social-democratică, trecuseră în partidul liberal, chemat să legifereze pentru țărănime. Formidabila problemă agrară era chiar una din piesele de justificare ale acestei tinerimi generoase: „Suntem o țară de țărani, nu de proletari; trebuie să ne gândim înainte de toate la îmbunătățirea sorții țăranilor, și aceasta n-o putem face decât într-un partid de guvernământ cum e cel liberal”. Intrată în partidul liberal, tinerimea aceasta a avut neșansa să se trezească în fața revoltelor țărănești de la 1907 și a unei represiuni groaznice și sângeroase. Era deci pentru această tinerime — care căpătase atâta trecere în partidul liberal —, un punct de onoare și o datorie de conștiință să facă mult, cât se poate mai mult pentru țărănime. Și că aceasta îi era dorința sinceră nu mă îndoiesc un moment. Va să zică era o conjunctură, un întreg complex de împrejurări atât de favorabile unei legiuiri protectoare pentru țărani cum n-au mai fost niciodată și, îndrăznesc s-o spun, cum cu greu se vor mai găsi altă dată. Și care e rezultatul? Îl știm cu toții. A fost chemată o comisie de 40 de inși, presupuși a fi cei mai cunoscători în materie; a fost chemată o comisie atât de numeroasă, pentru ca din discuție să iasă lumină, dar socoteala de acasă pesemne că nu se potrivește cu cea din târg, și în loc de lumină... au ieșit legile agrare de la 1907, poreclite socialiste! Ce decepție! Că legile acestea, făcute sub auspicii atât de fericite, au avut .o nereușită completă, de asta nu se mai îndoiește nimeni, nici măcar cei mai zeloși preconizatori ai lor, care le mai apără în public, de formă și din amor propriu, dar între patru ochi le recunosc completa nereușită. De ce rezultatul acesta? Cititorii care m-au urmărit cu atenție până aici știu bine de ce. Cauza e că s-a legiferat pe baza regimului economic și politico-social în vigoare. Toate neajunsurile adânci și nenumărate pe care legile din 1907 au vrut să le înlăture decurg din însuși regimul neoiobag în vigoare la noi. Spre a le înlătura trebuie desființată — evident! — însăși cauza care le produce, adică regimul neoiobag. Legiuitorul însă a legiferat pe baza acestui regim și nu numai că n-a căutat să-l desființeze, dar, după cum vom vedea mai jos, a căutat încă să-l fortifice, să-l consolideze; Și chiar și micile îmbunătățiri ce puteau rezulta pentru țărani din noile legi n-au putut și nu pot să fie realizate din altă cauză fundamentală: lipsa de legalitate la țară, neaplicarea și inaplicabilitatea legilor. Legiferăm pentru țărani pe baza unui regim juridic occidental și cu un aparat de legiferare iarăși occidental, însă pentru susținerea și consolidarea unor raporturi economice în bună parte medievale; contradicție absurdă, din care neapărat urmează neaplicabilitatea legilor. Deci legile de la 1907 trebuiau să dea rezultat negativ, ca și toate legile anterioare. Și aici cu drept cuvânt am fi putut să ne oprim, fără să mai urmăm cu critica legilor de la 1907. Știm că legile au dat un rezultat lamentabil, știm și cauzele profunde ale acestui rezultat; prin urmare, de ce să mai pierdem vremea și să îngroșăm degeaba această lucrare, care și așa a devenit prea voluminoasă? Și, totuși, trebuie să. facem această critică, măcar cât de fugitiv, și iată pentru ce. Mai întâi, legile acestea nu reprezintă trecutul, ci prezentul, sub ele trăim și ele au și susținători, fie și de formă, dar, oricum, susținători inteligenți și culți. Pe urmă, am credința și speranța că pentru norocul acestei țări legile acestea, așa-numite protectoare, sunt ultimele de acest fel și nu se vor mai repeta fie sub forma asta,. fie sub altă formă. În sfârșit, ele au fost poreclite legi socialiste, pe tema asta s-a dus și se duce împotriva lor o campanie întreagă și deci eu, ca socialist, am obligația să descurc și să spun ce este cu socialismul acestor legi. Așadar, trebuie să vorbesc negreșit. Promit însă că voi fi scurt. Pentru o critică mai amănunțită nu dispunem de spațiu și, după cele spuse, nu e nici necesară: cititorii o vor face și singuri. * Toate legiuirile trecute asupra tocmelilor agricole, așa-numite legiuiri de protecție a muncii țărănești, se pot împărți, după cum am văzut, în două părți. Întâi, dacă putem zice așa, [se] stabilește starea civilă de neoiobag a țăranului, garantând și consolidând regimul neoiobăgist; aceasta e partea care se aplică și se aplică cu strășnicie. A doua privește apărarea țăranului împotriva asperităților prea crude și exagerate ale regimului; aceasta e partea platonică a legii și care în mare parte nu se aplică. Afară de asta, prima parte, aceea care consolidează regimul, se subdivide și ea în două părți. Una directă, care stipulează fățiș neoiobăgia, cum sunt acele articole care lipesc pe țăran pământului, îi împiedică libertatea economică de mișcare, regulamentează raporturile de producție neoiobăgiste, pedepsesc pe primarul care ar tolera învoirea unui țăran din alte părți, pedepsesc pe proprietarul care ar momi la muncă pe țăranii altuia și, în sfârșit, cum a fost la 1872, pun forța publică și armata la dispoziția proprietarilor și arendașilor ca să aducă la muncă pe robul recalcitrant. A doua parte e indirectă și e reprezentată prin întreaga economie a legii. Pentru că e evident că, odată ce legiuirea e făcută pe baza regimului în vigoare, chiar acele articole care ar părea că sunt împotriva lui îi servesc tot lui, întrucât, înlăturând asperitățile prea exagerate oare l-ar putea compromite, îl consolidează. Legea de la 1907 are toate aceste părți caracteristice. Partea directă pare a fi mai moale reprezentată, dar sunt destule articole oare lipesc pe țăran pământului, pun piedici libertății economice a țăranului, amenință pe proprietarii care ar momi lucrătorii altuia (ca și cum țăranii ar fi robi negri). Dar în această lege este o inovație cu o tendință indiscutabilă de a preface pe țăran în rob. Această inovație este libretul. Cităm aici întreg articolul respectiv în vederea marii lui însemnătăți: Art. 39. — Fiecare țăran care se învoiește pentru a munci pe pământul unui proprietar sau arendaș este obligat să aibă un libret de munci agricole, după modelul ce se va publica de Ministerul de Agricultură. Acest libret va fi eliberat de secretarul comunei domiciliului țăranului și va forma pentru el un certificat de identitate față de orice proprietar sau arendaș care ar voi să-l învoiască. Fiecare libret va cuprinde numele, semnalmentele și vârsta țăranului, comuna unde locuiește, numărul și vârsta membrilor familiei sale, minori și care n-ar avea librete proprii, precum și întinderea de pământ propriu și numărul vitelor de care dispune. În libret se vor trece pe rând și legalizate, pe de o parte, rămășițele de muncă din anul precedent, întinderea de pământ luată în dijmă sau în bani de la proprietar sau arendaș, muncile învoite, timpul aproximativ și locul unde trebuie executate și sumele ce țăranul are de luat, iară pe de altă parte muncile făcute și banii primiți. Înscrierile în libret se vor face cu cerneală și cel mai târziu în prima duminică; ștersăturile și îndreptările nu se vor ținea în seamă decât dacă sunt certificate de cel ce le-a făcut, ca contabilul moșiei sau secretarul comunal. Cine cunoaște realmente raporturile de la țară, ca și acela care a citit dezvoltările noastre anterioare, își va da seama de marea importanță a acestei inovații. Prin libret, prin această condicuță de servitor, țăranul e robit în chip mai eficace decât prin legile și măsurile de altădată. De acum, prin condicuță, țăranul e mai mult și mai temeinic decât oricând lipit pământului și robit proprietarului. E adevărat că legea îi permite să contracteze și aiurea, dar cităm textual (art. 41): „Țăranul însă poate încheia contracte agricole și în altă comună cu condiția de a prezenta libretul său din care să reiasă muncile agricole contractate”. Și mai departe legea pedepsește pe primarul care ar autentifica învoieli fără să fi controlat și cercetat libretul. Oriunde ar apărea acum țăranul, el trebuie să arate condicuța de servitor, care e biletul său de identitate, unde e trecut cu toate semnalmentele, trecut acolo și el și nevasta și copiii, și deci... marș înapoi la stăpân! Iată-l deci pe țăranul român, pe care-l știam neoiobag, iată-l și servitor cu condicuță, și nu un servitor liber oare trece de la un stăpân la altul, ci un servitor neoiobag, lipit pământului și unui anumit stăpân. Dacă până acum mai putea scăpa, prin excepție, măcar câteva zile în toiul muncii, când munca e plătită cu suma enormă pentru țăran de doi și trei lei pe zi, acuma legea ia măsuri ca lucrul să nu se mai întâmple; dacă până acuma măcar unul din familie, un flăcău nevârstnic de 17—18 ani, mai putea să scape din neoiobăgie și în timpul muncilor agricole să capete o muncă mai bine plătită, acuma tendința legii este ca să împiedice și aceasta. Spiritul din care au pornit asemenea dispoziții este evident și nu încape îndoială că ele sunt foarte practice și au venit tocmai la vreme. Am văzut cum și din ce cauză țărănimea noastră se proletarizează tot mai mult, încât am ajuns să avem peste o jumătate milion de țărani proletari și semiproletari. Or, proletarul, care vagabondează din loc în loc pentru a-și vinde munca liberă, e o antiteză, e însăși negarea. neoiobăgiei. Cum să aperi regimul de acest pericol când statul nu mai are pământuri, care, împărțite în loturi, să prefacă pe atâția proletari în tot atâția neoiobagi?! Administrația, jandarmeria sunt un mijloc bun de a lipi pământului și robi proletariatul, dar numai când acesta e în număr restrâns; care administrație din lume ar mai putea-o face când masele proletarizate n-ar mai fi sute și mii, ci zeci de mii, sute de mii? Și iată că vine o lege care printr-un singur articol preface pe toți țăranii în servitori cu condicuță. De acuma pot ei să fie și sute de mii: „Scoate condicuța și marș înapoi la stăpân!” Admirabilă lege! Știu că nici cu asta regimul actual n-o va mai duce mult. Suntem o țară semicapitalistă, trăim în mijlocul capitalismului modern, întreaga noastră dezvoltare și evoluție economică ne duc spre dizolvarea regimului. Vorba e că pentru moment, cu condicuța și cu adaosul de 6 000 de jandarmi rurali, regimul s-a întărit, s-a consolidat. — Dar legea și chiar articolul cu condicuța au fost făcute ca să apere pe țăran împotriva înșelătoriei, ca să nu fie încărcat la socoteală. O știu, și unii au urmărit chiar foarte sincer acest scop. Să vedem deci cum și în ce fel apără această lege interesele țărănești. Nu ne mai oprim la partea cea indirectă, prin care se consolidează neoiobăgia; ce noutate ar putea să ne mai spună partea cea indirectă, după ce a vorbit cea directă cu articolul ei 39? * Când citești și începi să te pierzi în haosul dispozițiilor. articolelor, aliniatelor din legea de la 1907, te izbesc munca și zbuciumul legiuitorului de a veni în ajutorul țărănimii măcar în chestii de amănunt. Munca și zbuciumul sunt sincere, e sinceră dorința de a veni în ajutorul țăranilor, întrucât pornește de la fracțiunea cea democrată și binevoitoare lor. Dacă legea în locul rezultatului dorit a dat unul opus, vina nu e a legiuitorului; ea este în contradicțiile regimului, în raporturile economico-sociale existente. Vina legiuitorului e numai că s-a apucat să legifereze în aceste condiții, că a încercat imposibilul, că a pornit să rezolve nerezolvabilul. Aceasta se vede chiar din primul articol protecționist, ca să-i zicem așa, al legii. Se știe că unul din mijloacele prin care țărănimea e exploatată cămătărește și ținută în lanțurile contractului agricol e dubla învoială: în bani și în dijmă. Legiuitorul a vrut să înlăture acest rău, și de aceea, după ce în primul articol definește obiectul legii, în cel următor, primul articol de protecție (art. 2), glăsuiește: „Arendarea de pământuri pentru arătură și fâneață se poate face sau numai (exclusiv) în bani, sau numai (exclusiv) în dijmă din recoltă (de-a valma). Pentru același loc nu sunt îngăduite învoieli și în dijmă, și în bani”. Foarte bine, frumos și categoric, căci nu lipsește nici cuvântul categoric de exclusiv. Dar, după ce legiuitorul a hotărât această dispoziție categorică, i-au venit și lui în minte în mod vag greutățile aplicării ei. Cum așa? Învoiala în dijmă rezultă dintr-un anume regim economic, rămășiță medievală, iobăgistă; învoiala în bani rezultă dintr-un anume regim economic, capitalisto-burghez. Aceste două regimuri le mențin pe amândouă, în forma lor hibridă și amestecată, de regimul neoiobag. Cum se poate deci să mențin regimurile economice și să opresc tranzacțiile, învoielile ce rezultă dintr-însele? Cum să iasă legiuitorul din această greutate? Foarte simplu. Legiuitorul nostru, după ce în prima parte a articolului oprește — exclusiv și categoric! — învoiala dublă, în a doua parte a articolului o admite tot așa de categoric. A doua parte a articolului glăsuiește astfel: .,Pe aceeași moșie, același locuitor poate să se învoiască deodată și în bani și în. dijmă, de-a valma, cu condiția însă de a se determina deosebit prin contract partea de loc dată în bani și partea de loc dată în dijmă”. Cu alte cuvinte: țăranul ia de la arendaș câteva pogoane .de loc pentru care dă arendașului dijmă și o anume sumă de bani. „Nu — zice legiuitorul —, asta nu se poate”. Arendașul ia același contract și specifică precum că dijma o i-a pentru o parte de pământ și banii pentru alta”. „Așa da — zice legiuitorul —, așa înțeleg și. eu”. 0 fi înțelegând legiuitorul, dar ce va înțelege de aici țăranul? Altă excrescență a regimului neoiobag, una-din cele mai urâte, desigur, e dijma la tarla, atât de păgubitoare și țăranului, și agriculturii țării. Legiuitorul și aici a vrut să fie categoric și de aceea declară scurt și hotărât (art. 3): „Este oprită învoiala cu munca la tarla, adică obligația țăranului de a cultiva pentru o anumită întindere de pământ în folosul său altă întindere de pământ în folosul proprietarului sau arendașului”. Perfect. Decât arendașul, mânuind dubla învoială, va face să treacă aceeași dijmă la tarla, cu toate neajunsurile ei pentru țăran și țară, sub forma de învoială pe bani. Sub vechea lege, arendașul dădea țăranului un pogon, pentru care țăranul trebuia să-i muncească arendașului alt pogon, cu anumite munci specificate. Sub noua lege, muncile absolut identice făcute pe pogonul arendașului vor fi exprimate în bani, drept plată pentru pogonul dat țăranului. Ce s-a schimbat? Încă o excrescență urâtă a regimului e o veche și antipatică cunoștință a noastră: rușfeturile. Împotriva lor s-a mai luptat legiuitorul și altă dată. Și nu pentru că sunt cele mai rele pentru țăran, dar pentru că sunt jenante, prea arată caracterul feudal al regimului și, în definitiv, nici nu-s necesare, deoarece toate rușfeturile se pot lua țăranului și sub o altă formă, mai puțin medievală și mai puțin urâtă. .De aceea au mai fost interzise și altă dată, dar fără rezultat: în practică au înviat împotriva legii. De ce au înviat e clar: un anume regim economic produce anume efecte și, oricât le-ai declara desființate, ele vor renaște, în fond și în formă, ca fenixul din cenușa lui. Noua lege din 1907 interzice din nou rușfeturile. De ce? Își va fi zis legiuitorul că tot interzicându-le mereu vor dispărea și ele de atâta interzicere. Dar, prin mânuirea dublei învoieli, rușfeturile pot foarte bine să reînvie, ba nici nu se gândesc să moară. Altădată arendașul dădea țăranului câteva pogoane de pământ, pentru care lua o anumită dijmă, plus, ca supliment, felurite munci, rușfeturi. Acum o parte din acest pământ se va trece în contract ca dată pe bani, iară rușfeturile vor trece ca munci plătite cu acești bani. Și aici n-avem de-a face cu lucruri de amănunte, lipsite de importanță: sunt punctele esențiale care privesc protecția țăranului: învoiala amestecată, dijma la tarla, rușfeturile, rele împotriva cărora se duce lupta de atât amar de vreme și ele tot rămân. Și rămân nu numai prin ocolirea sau călcarea legii, dar chiar pe însăși baza ei. În realitate știu că nici nu va fi nevoie de multă bătaie de cap. Legea va fi ocolită, nu va fi luată în seamă și vorba ceea: o lege oare nu ,se aplică va să zică că nu există. Negreșit, mai sunt în lege și alte articole — și câte încă! — menite să protejeze pe țăran împotriva abuzurilor ce decurg din regimul în vigoare. Dar lasă că, chiar dacă legea și-ar ajunge scopul, încă mare procopseală n-ar fi, căci ar dispărea abuzurile, dar ar rămânea regimul și asta e destul. Dar nici atâta bine nu va face. Articole sunt multe. 115, afară de diverse aliniate, în total 56 de pagini. Legiuitorul a procedat energic, a strâns toate cazurile de abuzuri ce se cunoșteau și împotriva fiecărui a făcut un articol preventiv sau represiv; în felul acesta a vrut să impună măcar prin cantitate dacă nu prin calitatea articolelor. Din nenorocire însă, de multe ori se strecoară câte un articol care le nimicește pe celelalte. Așa, spre pildă, partea legii care privește răfuiala dintre țăran și arendaș. Răfuiala e un moment decisiv în viața economică a țăranului: la răfuială el e încurcat, înșelat, așa că veșnic muncește și veșnic rămâne dator. Legea de față are multe dispoziții — unele bune — pentru apărarea țăranului împotriva tragerii pe sfoară. Dar pe nesimțite s-a strecurat și următoarea (un mic alineat la marele articol 81): „Declarația în scris făcută înaintea primarului și atestată de acesta prin care țăranul se recunoaște dator pentru prețul rămășițelor de muncă face credință înaintea justiției ca act autentic”. Și acum s-a sfârșit. Căci, desigur, țăranul „se va recunoaște dator”, fie că — fără voia lui — va fi recunoscut astfel de către primar, fie, mai ales, că se va „recunoaște” singur, pentru că e neoiobag, iară după legea nouă, slugă cu condicuță; se va „recunoaște” de nevoie, cum se recunoaște datornicul prins în mrejele cametei. Cu toate protestările d-lui Radu Mandrea, e neîndoielnic că, sub regimul neoiobag, relațiile dintre țărani și stăpâni sunt cămătărești, au toate caracterele cametei: și fondul, și forma ei și, între altele, indestructibilitatea ei. Datornicul prins în mrejele cametei se declară el însuși dator cât nu datorează. Și atunci ce puteți face? Nimic. Și cam așa se întâmplă în relațiile economice ale satelor noastre, iară legiuitorul pare că nici n-o știe. Sau să luăm ca exemplu chiar faimosul articol 39, cel cu condicuța. Și el pare a fi fost făcut în extremis, ca sa apere țărănimea împotriva înșelăciunii. În condicuță se înscrie doară cât a muncit țăranul, cât mai are a munci, câte parale a primit și cât mai are să primească ș.a.m.d. „Și acuma — se gândea legiuitorul cel poporanist — să poftească stăpânul să mai înșele pe țăran la răfuială; că vine inspectorul agricol și vede tot, negru pe alb!” Lasă că, pentru a vedea negru pe alb și nu alb pe negru, ar trebui să avem inspectori de un aluat cu totul deosebit; lasă că pentru a controla cu efect socotelile unui milion de țărani ar trebui o armată de inspectori; lasă că, pentru a mânui toate aceste socoteli și a se apăra cu toate legile astea, țăranul ar trebui să fie măcar cât de puțin contabil și jurist; ,dar, chiar dacă toate acestea ar exista, ar mai trebui altceva: ar trebui ca țăranul să nu fie nevoit să recunoască de bun cele scrise în condicuță, ar trebui să trateze cu stăpânul său în condiții egale — nu economice, acestea nu există nicăieri —, dar politice și juridico-sociale: să fie egal înaintea legii, să aibă, ca și stăpânul, drepturile omului. Or, el este neoiobag și servitor cu condicuță și deci va zice cum vrea stăpânul. Asta e clar. Chiar acuma când scriu aceste rânduri citesc în Adevărul următorul fapt autentic și grozav. La o moșie din Brăila au fost învoiți 70 de muncitori din Prahova, între care 16 femei și fete mari. Ca de obicei, muncitorii au început să fie tratați ca negrii, bătuți, schingiuiți, hrăniți cu brânză cu viermi și mămăligă mucedă. Noaptea femeile și fetele au fost violate de personalul moșiei, iară când bărbații le-au sărit în ajutor au fost crunt bătuți și schingiuiți. Atunci unii din ei, mai curajoși, au fugit spre casă. Pe drum au fost ajunși de jandarmii rurali, întorși eu sila la moșie, iarăși bătuți și schingiuiți și închiși într-un coteț de gâște, unde într-o stare de nedescris i-a găsit inspectorul agricol. E un fapt autentic constatat și confirmat de inspectorul agricol și de prefectul din Brăila. În altă parte, acest fapt grozav ar fi ridicat țara întreagă în picioare, luni de zile nu s-ar fi vorbit decât de el; la noi nimeni n-a suflat un cuvânt, gazetele și întreaga opinie publică erau și sunt prea ocupate de foarte importanta chestiune a eventualei, posibilei, probabilei sau sigurei remanieri ministeriale. Dealtfel, această nepăsare se explică ușor: ea e rezultatul obișnuinței. Aiurea acest fapt ar ți o excepție grozavă; la noi, sub forme mai puțin drastice, e un fapt obișnuit. Și, iată, legiuitorul îl scoate pe țăranul nostru din cotețul de gâște, îi presupune cunoștințe juridice și de contabilitate, îl consideră ca pe un cetățean egal cu stăpânul său, bucurându-se în mod conștient de toate drepturile cetățenești, și în consecință legiferează, legiferează, legiferează. Când citești toată grămada asta de articole și alineate, culese și înșirate cu atâta trudă sinceră și atâta iscusință, fără voie îți aduci aminte de cuvintele atât de adevărate spuse la o întrunire de lucrători de marele agitator socialist Lassalle. Lassalle zicea că muncitorimea, democrația, a avut și are ca servitori și apărători ai intereselor ei oameni însuflețiți de cele mai frumoase intenții, dar doctrinari naivi, pe când stăpânii, clasele dominante, au ca servitori și apărători ai intereselor lor oameni pricepuți, abili și practici. Și Lassalle își termina discursul dorind astfel de servitori și muncitorimii. Cât de mult se potrivesc aceste cuvinte țării noastre și democraților noștri de la neuitatul C. A. Rosetti până în prezent! Uitați-vă și acuma: pe când democrații noștri poporaniști, cu intențiile cele mai bune, discutau asupra intervenționismului de stat și asudau ca să adune cât mai multe articole și alineate în apărarea țărănimii, articole menite ca la prima serioasă întâlnire cu realitatea să se prefacă în scrum. și praf, ceilalți, printr-un singur articol, au prefăcut țărănimea în servitori cu condicuță și au instituit jandarmeria rurală, relativ cea mai puternică de pe fața pământului. Astfel de servitori ai intereselor ei dorim și noi țărănimii noastre. * S-ar putea obiecta — și cu oarecare dreptate — că toate criticile aduse legii din 1907 ating foarte puțin, întrucât sunt făcute părții ei secundare, care în definitiv reproduce — modificate — legiuirile anterioare, al căror rezultat îl cunoaștem cu toții. Partea esențială a acestei legi și cu desăvârșire nouă e cea așa-numită socialistă: e minimul de salar, maximul de arendă, izlazurile comunale. împotriva acestei părți s-au îndreptat toate criticile, s-au dus toate campaniile, acestei părți i-au dat și făuritorii legii o deosebită importanță. Să trecem deci și noi la această așa-zisă lege socialistă. Trecerea in corpore a foștilor socialiști în partidul liberal poate fi judecată în chip deosebit de fiecare după felul lui de a vedea, după convingerile lui socialiste și după partidul căruia aparține. Intr-o privință vor fi de acord cu toți, neexceptând nici pe foștii socialiști ei înșiși, și anume trecerea lor la liberali a mărit într-un mod considerabil confuzia politico-socială existentă. Și mai înainte se făcea o confuzie fără seamăn între denumirile de liberal, conservator, junimist, radical și doctrinele corespunzătoare; și se făceau și atunci împerecheri atât de stranii, ca liberal-conservator, conservator-democrat, radical-conservator ș.a.m.d. Cu intrarea însă a foștilor socialiști în partidul liberal și cu formarea unei împerecheri noi de liberal-socialist, această confuzie a ajuns la culme. Și e firesc. Toate partidele existente și doctrinele lor corespunzătoare au un fond — mare și însemnat — comun între ele: toate stau pe terenul societății de azi, al organizației sociale actuale. Socialismul însă stă pe terenul unei organizații sociale diametral opuse celei de azi. încât dacă, cu oarecare bunăvoință, se mai poate pricepe o împerechere ca radical-conservator, una ca liberal-socialist e un nonsens. E deci lesne de înțeles cât de mult s-a mărit confuzia existentă prin intrarea foștilor socialiști în partidul liberal. Cauza confuziei, în general vorbind, o cunoaștem: ea nu rezidă în oameni, .ci în raporturile sociale, în faptul că am adoptat — și am fost siliți să adoptăm — formele occidentale, păstrând un fond în parte feudal. Dar la această cauză generală, întru cât privește problema agrară, se mai adaugă o cauză specială. Ai văzut, desigur, cititorule, piese amuzante a căror intrigă e bazată pe trucul următor: un personaj principal e luat drept altul și de aici tot felul de încurcături inextricabile, mai ales pentru cel luat drept altul. Cam așa ceva s-a întâmplat și la noi, și la noi cineva a fost și e luat drept altul: e regimul nostru economico-social neoiobăgist, care a fost și este luat drept regimul capitalisto-burghez, și e țăranul nostru neoiobag, care a fost și este luat ca drept proletar, ba drept mic proprietar, ba drept fermier ca în Occident. De aici, bineînțeles, confuzii și încurcături inextricabile. Aceste încurcături s-au arătat cu toată claritatea în timpul nesfârșitelor discuții teoretice asupra intervenției de stat, asupra școalei intervenționiste și manchesteriene. în adevăr, să vedem în două cuvinte ce e intervenționismul de stat ca teorie și practică. După ce a căzut regimul feudal, economiștii burgheziei preziceau o eră nouă strălucită pentru dezvoltarea societăților, cu condiția însă ca libertatea absolută a muncii și raporturilor economice să nu fie împiedicate de nimeni și de nimic. Statul să-și facă numai datoria de păzitor al ordinii, să .fie un jandarm corect; în raporturile economice n-are pentru ce să se amestece, căci mai mult ar strica decât ar drege. Toate tranzacțiile omenești să fie lăsate libere, fiecare să-și caute netulburat de propriile lui interese; și atunci, în această societate, bazată pe proprietatea privată și pe concurența liberă, toate interesele omenești se vor armoniza spre mai marea fericire a tuturor, fiecare va primi ce i se cuvine și dezvoltarea socială va atinge niște culmi neînchipuite. Laissez faire, laissez passer. E de netăgăduit că aceste preziceri s-au realizat în parte. Un socialist conștient o va nega mai puțin decât oricare altul. Și, dealtfel, creșterea uriașă a societăților, a bogățiilor omenești și creșterea corespunzătoarei a tehnicii, a științei, a culturii o certifică îndeajuns. Dar împreună cu această uriașă dezvoltare în bine s-au dezvoltat unele rele nu mai puțin mari: crizele de supraproducție, care zguduie din temelii societatea burgheză, abisul dintre bogăția imensă și sărăcia lucie, mizeria claselor muncitoare, care amenință cu degenerarea țării, etc., mizerii — acestea și altele — care cresc mereu și nu vor fi înlăturate decât de altă organizație socială, cea socialistă. Față cu aceste efecte atât de triste ale deplinei libertăți a tranzacțiilor economice, s-a cerut iarăși intervenția statului, de astă dată a statului burghezo-capitalist, pentru a micșora efectele rele ale unei societăți bazate pe proprietatea privată și concurența liberă. Cererile de intervenție au pornit din două părți. Mai întâi, bineînțeles, din partea claselor apăsate, dezmoștenite și în noua organizație socială. În numele acestor clase, cererea a fost formulată de reprezentanții lor teoretici, de socialiști. Dar și o parte a burghezimii — cea mai prevăzătoare, mai cuminte — a înțeles câte pericole ar prezenta, chiar pentru existența societății burghezo-capitaliste, o dezvoltare bazată pe libera concurență și absoluta libertate a tranzacțiilor; și deci, în chiar interesul societății actuale și al dezvoltării ei ulterioare, această parte a burghezimii a început să ceară intervenția statului. Cei care mai ales au formulat teoreticește cererile de intervenție din partea unora din clasele dominante chiar sunt așa-numiții „kathedersocialiști”, porecliți astfel mai mult de potrivnicii intervenției, ca armă de luptă, căci de socialism n-au nici urmă, iară în măsura în care cer intervenția și în folosul muncitorimii sunt democrați, nu socialiști. Socialiștii cer intervenția statului în folosul proletariatului mai întâi ca reprezentanți firești și direcți ai intereselor lui imediate, dar o cer și spre a ridica puterea lui materială, culturală și morală, pentru o mai repede înlăturare a societății actuale capitalisto-burgheze și înlocuirea ei cu societatea socialistă. Kathedersocialiștii cer intervenția tocmai pentru întărirea societății actuale. Este deci un abis între unii și alții, și nu numai în motive: el se întinde și asupra felului cum cer intervenția și asupra măsurii în care trebuie făcută. Nu pot să mă opresc mai mult asupra acestor deosebiri profunde, după cum nu pot să mă opresc asupra caracterului intervențiilor statului făcute, chipurile, în folosul lucrătorilor, dar care sunt nu socialiste, ci antisocialiste, retrograde. Lămuririle în această privință ar fi foarte interesante la noi, mai ales acuma, când, mulțumită confuziilor existente, orice intervenție a statului, cât de retrogradă, e botezată socialistă numai pentru că e o intervenție a statului, astfel că și o intervenție a statului pentru desființarea socialismului tot socialistă va fi. Dar nu pot să mă întind asupra acestora, oricât de necesare și interesante ar fi, că m-ar duce prea departe. Însă și din cele spuse urmează destul de clar că intervenționismul reprezintă tendința de a remedia efectele rele produse de raporturile economice bazate pe absoluta libertate și concurență liberă în societatea capitalistă; intervenționismul deci e un remediu împotriva, dacă putem zice așa, excesului de libertate. Dar la noi, în relațiile agrare românești, există oare acest exces de libertate? Țăranul nostru este el proletar salariat ca în Occident și raporturile economice de la țară sunt ele bazate pe libera concurență? Relele ce decurg din raporturile noastre agrare rezidă ele oare în faptul că tranzacțiile economice sunt lăsate în absolută libertate? Este oare vinovat statul nostru de a fi lăsat absolut libere raporturile bazate pe concurența liberă? Nimic din toate astea. Țăranul nostru nu e proletar salariat, ci neoiobag și rob, raporturile economice, ca și cele politico-sociale, sunt neoiobăgiste, statul nostru cât i-a fost în putință — și prin starea legală, și prin starea de fapt — a încătușat libertatea economică a țăranului. La noi există încă, în parte, acea stare de lucruri care a fost în Europa occidentală înaintea revoluției franceze; datoria unui democrat burghez și în bună parte a unui socialist este deci mai curând de a preconiza neintervenționismul statului actual, pentru că intervenționismul statului și reglementarea raporturilor economice pe baza unui regim neoiobăgist trebuie să ducă neapărat la condicuță de servitor și la 6 000 de jandarmi ori la ceva identic. Și indiferent cine va fi la guvern rezultatul va fi același. La noi deci, atâta vreme cât există regimul neoiobăgist intervenționismul statului e un fapt mai curând reacționar decât democrat. Asta n-au înțeles-o democrații și poporaniștii foști socialiști, și de aceea, sub cuvânt că în Apus intervenționismul e un principiu oarecum democratic, se sileau să dovedească, după Brentano, Wagner, Schmoler, Sombart etc., dreptul și datoria statului de a interveni în raporturile economice dintre stăpâni și muncitori. Și asta se predică statului nostru, care de o jumătate veac nu face decât să intervină — n-ar mai fi făcut-o! Se înțelege ușor că în asemenea împrejurări opiniile preconizate de democrații noștri — democratice pentru țările capitaliste — în mod fatal trebuiau să aibă pentru țara noastră o mare doză de reacționarism, ceea ce și explică de ce atâtea elemente reacționare le-au adoptat. Este drept că atunci conservatorii noștri, văzând că socialiștii prefăcuți în liberali predică intervenția statului și reglementarea raporturilor economice, au devenit neintervenționiști din intervenționiștii strașnici ce erau altădată. 0 fi fost teama de ideile prea înaintate — căci în străinătate, pentru împrejurările de acolo, concepția asta are un caracter semisocialist — ori o fi fost spiritul de contrazicere politică; oricum un lucru e sigur: conservatorii au devenit neintervenționiști, se înțelege, numai în discuțiile teoretice și, în tot cazul, cu rezerva expresă ca intervenționismul neoiobag existent să rămână în vigoare. Astfel au început conservatorii să protesteze împotriva intervenției exagerate a statului, împotriva tiraniei statului, care ucide spontaneitatea și inițiativa individuală, moaie energiile și resorturile sufletești ale producătorilor; astfel au început conservatorii să vorbească de necesitatea de a descătușa forțele producătoare ale națiunii etc. etc., adică au început să exprime idei curat burghezo-democratice, idei pe care, la noi, ar trebui să le exprime democrații consecvenți și, în parte, chiar socialiștii. Și ceea ce este mai caracteristic pentru confuzia existentă este că, vorbind astfel, conservatorii cred că combat grozav socialismul! Pe de altă parte, liberalii, oameni practici, care simt clar lucrurile chiar când nu le înțeleg bine, văzând că ideile preconizate de foștii socialiști și încheierile practice pe care le scot nu numai că nu amenință neoiobăgia existentă, dar caută chiar s-o consolideze prin legi așa-zise socialiste, prin infuzarea unui sânge socialist și tocmai la o vreme atât de critică pentru regimul neoiobag, liberalii și-au zis cu drept cuvânt: „Dacă acesta e socialism, atunci suntem și noi socialiști. Și au început să apere cu energie ideile așa-zise socialiste ale foștilor socialiști. Și iată cum, conservatorii au devenit liberali-democrați-burghezi, liberalii socialiști-conservatori, iară socialiștii democrați-reacționari. Și în vremea asta cauza involuntară a întregii confuzii, țăranul nostru — cel luat drept altul, ca și personajul din piesa teatrală —, încasa toate neajunsurile confuziei — condicuța de servitor și 6 000 de jandarmi —, el care nu e vinovat deloc de toată confuzia existentă. Se înțelege că toate aceste confuzii și discuții atingeau foarte puțin fondul lucrurilor, ele se petreceau și se petrec în partea cea formală a țării, care n-o atinge pe cea reală. Iară neoiobăgia își urma cursul. Dar, dacă realitatea cea profundă a vieții economice agrare s-a resimțit foarte puțin de toate aceste confuzii, legile așa-numite socialiste s-au resimțit foarte mult. Ca pildă să luăm partea cea mai socialistă din legea tocmelilor agricole, minimum de salar. Ce este minimum de salar în țările capitaliste, acolo de unde l-am luat și unde, în adevăr, are oarecum un caracter socialist? Am văzut ce înseamnă intervenționismul ca principiu general în țările capitaliste. Să vedem acuma ce înseamnă el ca aplicație specială la minimum de salar. Toate tranzacțiile omenești, lăsate în voia lor pe baza concurenței libere, se vor armoniza; fiecare va primi, la urma urmei, ce i se cuvine, ziceau economiștii burghezi.| Iată, spre pildă, salariul. Ce este salariul? Este plata pe| care o primește lucrătorul pentru marfa sa — munca. Valoarea acestei mărfi, ca a oricărei mărfi, este egală cu cheltuielile necesare pentru producerea ei, în cazul de față pentru producerea și reproducerea lucrătorilor, sau, cu alte cuvinte, strictul necesar pentru întreținerea vieții lucrătorului și familiei lui. Acesta, ziceau economiștii, e adevăratul salar, pe care în mod logic poate să-l pretindă lucrătorul și pe care acesta îl va primi pe baza liberei concurențe și sub imperiul legii ofertei și cererii. Deci laissez faire, laissez aller! Prevederile economiștilor însă nici aici nu s-au realizat. Pe de o parte, marfa-muncă, și ca toate mărfurile dealtfel, de multe ori nu se puteau vinde deloc, formându-se o armată de rezervă, masele de muncitori muritori de foame; pe de altă parte, capitaliștii, folosindu-se de excedentul ce-l dă capitalul și de însuși mecanismul organizației capitaliste, reduc salariul de multe ori nu la strictul necesar vieții, ci la strictul necesar pentru a [nu] muri de foame. Atunci proletariatul lucrător și reprezentanții lui, socialiștii, au pus capitalismului, cum s-ar zice, au pied du mur: „Recunoașteți dv. înșivă că salariul normal, echitabil în societatea capitalistă e strictul necesar pentru viață, că valoarea mărfii-muncă sunt cheltuielile necesare pentru producerea ei; ei bine, fixați dar acest strict necesar printr-o lege în forma de minimum de salariu, fixați prețul mărfii-muncă spre a nu putea fi vândută sub valoarea ei, recunoscută și atribuită ei de însăși societatea capitalistă. Aceasta trebuie s-o faceți chiar în interesul dv., pentru că munca-marfă e o marfă cu totul deosebită; ea produce toate celelalte mărfuri, ea reproduce nu numai valoarea sa, dar și plusvaloarea; dispărând ea, muriți de foame cu toți”. Această cerere e deci pe cât de logică și dreaptă, pe atât de importantă pentru interesele proletariatului muncitor. Țăranul nostru însă nu e un proletar, ci, după cum am văzut, e întrucâtva și proprietar de pământ, și, chiar proletarizat, e proprietarul instrumentelor de muncă. Legat de satul lui, de moșia boierului, el contractează în niște condiții care n-au nimic a face cu legea cererii și ofertei și a concurenței libere. Munca lui nu e prefăcută într-o marfă care să se vândă pe piață ca orice marfă, căci el își lucrează propriul său pământ ca proprietar, iară pe pământul boieresc lucrează în parte ca fermier și în bună parte ca serv, iobag. Intr-un cuvânt, țăranul nostru nu e un proletar, ci un neoiobag. Și .atunci ce rost are să legiferezi minimum de salariu acolo unde n-ai salariați? Nu-i vorbă, avem noi salariați: lucrătorii din orașe. Lor această lege li s-ar potrivi de minune și le-ar fi, în adevăr, de mare folos. Și tocmai de aceea lor nu li s-a dat. Pentru țărănimea noastră însă, sub imperiul contractului agricol neoiobăgist în toată complexitatea lui și cu toate feluritele învoieli pe care le consacră, minimum de salariu va fi eliminat înainte de a începe să existe. Unde mai pui că acest minimum e fixat de comisii care prin compunerea lor reprezintă interesele proprietății mari și ale burgheziei sătești? Totuși legea ar putea să aibă un înțeles. Știm că țăranul nostru e o ființă complexă, o mixtură de atâtea categorii economice: proletar, fermier, proprietar, plus neoiobag. Sunt deci în viața țăranului momente foarte scurte când el e proletar. Asta se întâmplă când, prin împrejurări fericite, scapă de învoielile de cu iarnă sub toate formele lor și astfel în timpul muncilor, om liber, este la largul lui: se tocmește unde găsește condiții mai bune. Atunci, cererea de lucrători fiind mare, iară lucrătorii fiind mai toți robiți, învoiți, se folosește și el de legea ofertei și cererii și obține prețul, extraordinar de rar în viața lui, de 2—3 lei pe zi. Dar atunci, împrejurările fiindu-i prielnice, țăranul n-are nevoie de protecție și cu atât mai puțin de un minimum de salariu fixat de o comisie regională. Totuși, dacă n-are nevoie acuma, poate să aibă în viitor. Oricum, e singurul caz când poate fi vorba de protecția minimului de salariu. Ce face însă legea de față? Conformându-se sistemului și mentalității neoiobăgiste, ea tratează pe țăranul proletar ca pe un fiu vitreg al țării, îi retrage tocmai lui orice protecție, ba chiar îl excomunică de tot din țară, punându-l alături cu străinii. lată ce zice textual articolul 36: „Dispozițiile legii de față în ce privește învoielile agricole arătate la art. 1, al. c, se aplică numai țăranilor învoiți cel puțin cu 30 (treizeci) de zile înainte de începerea muncii respective în localitate. Aceste dispoziții nu privesc pe muncitorii străini, nici pe cei români învoiți chiar în timpul muncii”. în acest articol respiră întreg sufletul neoiobăgist al acestor legi așa-numite socialiste: nu acordă protecție decât celor învoiți de cu iarnă; e un fel de premiu acordat acelora care nu vor voi să iasă din neoiobăgie. Legea pare a zice țăranului: „Ori te învoiești de cu iarnă, rămâi neoiobag și atunci îți acord protecția minimului de salariu de care are nevoie proletarul, ori te faci proletar și atunci îți retrag această protecție”. Logica omenească urmează și ea formele de producție economică, devine și ea neoiobăgistă. D-l N. Filipescu, combătând legea minimului de salariu, zicea că e o lege socialistă, pe care cele mai înaintate țări n-au realizat-o încă. D-l Filipescu are perfectă dreptate. Din parte-mi, pot să adaug că această lege cu caracter socialist ar fi excelentisimă dacă ar fi menită să apere... proletariatul industrial de excesul de exploatare din partea capitalului. Și atunci de ce s-a supărat d-l Filipescu pe această lege eu nu pot să înțeleg. * A doua parte, așa-numită socialistă, a legii este cea privitoare la izlazurile comunale. împotriva acestora s-au ridicat multe obiecții și atât de temeinice încât făuritorii ei n-au putut să dea nici un răspuns valabil. lată unele dintre cele principale. Proprietarii vor da pentru izlazuri pământul cel mai puțin fertil și îl vor vinde scump, încât, în definitiv, țăranului îi vor reveni pășunile tot așa de scump ca și mai înainte. A fixa prin lege întinderi mari de pământ pentru pășuni înseamnă a încuraja și a menține starea de înapoiere agricolă a țării. Acum e nevoie de pășuni artificiale, de cultura plantelor furajere, nu de pășuni naturale. Doar nu vom tinde să ne prefacem într-un popor de păstori, fixând imense întinderi din pământul țării pentru pășuni naturale. Apoi, în condițiile climaterice ale țării noastre, pășunile nu servesc decât două-trei luni; restul vremii vitele pasc în miriști, deci țăranul tot rămâne rob proprietarului sau arendașului pentru pășunatul în miriști. În sfârșit, obiecția principală poate fi: pământul de pășuni trebuie schimbat mereu — ceea ce și fac proprietarii și arendașii —, pentru că pământul, fiind mereu bătătorit de vite, după câțiva ani se întărește și devine impropriu pentru pășuni. încât peste câțiva ani țăranii vor continua să plătească izlazul comunal, dar vor ajunge iară pe mâna arendașului, plătindu-i și lui izlazurile, sau vor împărți izlazul, ceea ce înseamnă o împroprietărire deghizată (și ce înseamnă o împroprietărire chiar nedeghizată o știm noi acuma), și vom rămâne iară fără pășuni. La toate aceste obiecții, legea a răspuns doar în chestia miriștilor, dând voie țăranului să-și pască boii în miriștea pământurilor învoite; însă legea adaugă — și recunoaștem că a fost nevoită să adauge: „În afară de locurile rezervate de proprietar pentru vitele sale”. Or, noi știm foarte bine că toate locurile vor fi rezervate „pentru vitele sale”. Dar, chiar dacă prin această dispoziție legea ar para una din obiecțiile aduse, celelalte rămân în picioare și sunt cât se poate de serioase[1]. Și este una care s-ar putea face, care trebuie făcută și care le întrece pe toate. Legiuitorul a văzut că țăranul nostru se prezintă în mai multe ipostaze, că e și proletar, și fermier, și mic proprietar. De aceea, legea a și dat fiecărei categorii câte un avantaj și câte o protecție; pentru proletari minimum de salariu (am văzut cum), pentru micii proprietari pășunile, pentru fermieri maximum de dijmă și arendă. E, desigur, logic și consecvent. Din nenorocire, legiuitorul n-a observat că aceste categorii economice nu le avem deosebite, ci aproape fiecare țăran face parte din toate deodată și în plus mai e și serv medieval, neoiobag. Și fiindcă n-a băgat de seamă acest lucru, deoarece dispozițiile legilor sau nu servesc la nimic țăranului, sau se întorc împotriva lui. Astfel sunt pășunile comunale. Am văzut mai sus că una din cauzele principale care leagă pe țăran, îl lipesc pământului, îi împiedică libertatea economică și îl dau legat proprietarului și arendașului e bucățica lui de pământ — mai mult sau mai puțin iluzorie — și faptul că el e depozitarul inventarului agricol: vitele și uneltele. Acum, când masele țărănești se proletarizează tot mai mult, acest inventar — între altele, nu exclusiv — le robește. Dar, cu toată greutatea de mișcare cu plug și vite, țăranul uneori tot mai scapă de învoielile cămătărești, ducându-se pe alte moșii mai mult ori mai puțin depărtate, după cum țăranii de la munte se coboară cu boii și plugurile la șes. De aci înainte, având și pășuni comunale scump plătite, țăranul e mai legat ca oricând de sat și moșie, de boier sau arendaș. Pășunile îl leagă mai mult decât împroprietăririle. Acestea din urmă, de bine, de rău, îl fac proprietar; primii câțiva ani, țăranul se mai lupta să trăiască din proprietatea lui, putea să mai reziste abuzurilor boierești și arendășești. Pășunile însă îl leagă de moșia boierească fără să-i dea altă resursă de viață decât învoielile la proprietar sau arendaș; pășunile sunt deci o armă de robire curată. Și aicea se vede cu cea mai mare claritate cum se verifică adevărul legii mecanico-sociale enunțate mai sus, și aici se vede, iarăși cu cea mai mare claritate, cum cu cele mai bune intenții nu se poate face nimic pentru țărănime sub regimul neoiobăgist. Lipsa de pășuni e o boală veche pentru țărani. De treizeci de ani se discută această chestie, și binevoitorii țărănimii, cum au fost Rosetti și rosetiștii, au spus de mult că aceasta e cauza principală a robirii țăranilor. Nu-i vorbă, pentru un observator mai perspicace era evident că, dacă țăranul va avea izlaz, se vor găsi destule alte mijloace pentru robirea lui — în această privință resursele regimului fiind inepuizabile —. dar netăgăduit e că unul din principalele mijloace de robire era lipsa izlazului. Și, iată, guvernul liberal actual a avut energia și curajul să taie în carne vie, să meargă până la exproprierea forțată pentru a da pășuni țăranilor. Ce-i drept, când a fost la o adică, a dat înapoi, dar însăși enunțarea principiului e un act de curaj. Ei, și care ar fi rezultatul întemeierii izlazurilor? Până acuma țăranul a fost robit proprietarilor și arendașilor pentru că nu avea pășuni; de acum el va fi robit pentru că le are. Cine nu se va convinge nici de aici e dificil de convins. Dealtfel, această lege de protecție, ca și cea cu minimul de salariu, are un articol care-i strică întreaga economie, o reduce aproape la nimic: „Țăranii sunt obligați a cultiva o întindere oarecare de zarzavaturi trebuincioase familiei lor. Aceia care nu vor fi următori acestei obligații nu se vor folosi de izlazul comunal” (art. 59). În bună limbă românească, asta înseamnă că, afară de excepții, țărănimea, în special cea săracă, nu se va putea folosi de izlazul comunal. De ce, s-a văzut mai sus. Această dispoziție, ca și toate celelalte prin care legea ordonă o cultură mai sistematică, mai intensivă, arată cât de puțin e pătruns legiuitorul de raporturile economice din țara noastră. Luându-se după poporaniștii noștri. legiuitorul pare a crede că, dacă țăranul n-a ajuns la o cultură mai superioară a pământului, cauza e că n-o știe și n-o vrea; și atunci legiuitorul caută să-l învețe și să-l silească, dându-i ordine. Legiuitorul pare a nu cunoaște un lucru elementar în economia politică, și anume că pentru o mai superioară cultură a pământului se cer neapărat anume condiții economice obiective. Dacă există acestea, vine ea și cunoștința și voința, iară îndrumătorul lor e interesul propriu; dacă însă aceste condiții economice obiective lipsesc — și am văzut că la noi lipsesc —, atunci cunoștința și voința servesc tot atât de puțin cât servește cunoștința înotatului și voința de a înota omului care se găsește pe uscat. * Să trecem la a treia parte a legii cu caracter cvasi-socialist: maximum de dijmă și de arendare. Această parte, privind cele mai esențiale relații de producție neoiobăgiste, nu e de mirare că a provocat o campanie acerbă din partea agricultorilor conservatori și a doctrinarilor lor. Toate obiecțiile de natură teoretică aduse împotriva acestei părți a legii și pe care acuma în urmă și le-a însușit un tânăr inteligent și cult. d-l Radu Mandrea, prin cunoscutul său raport și prin demisia sa, toate aceste obiecții teoretice sunt de o valoare minimă sau nule. Mai întâi e vorba de legile economice imuabile, cum e aceea a rentei, pe care le înfrânge această lege nouă. Sărmane legi imuabile! Mereu sunt înfrânte și violate de clasele dominante agrare când e vorba de mărit renta în interesul lor, cum e, spre pildă, în Germania și aiurea prin impunerea productelor agricole străine. Când e vorba însă să fie violate și înfrânte în folosul muncitorimii, atunci reapare deodată caracterul lor de legi imuabile și naturale, care nu trebuie nici atinse, dar încă violate! „Dar renta, științificește vorbind, nu e o lege naturală?” Nu. Renta e o lege sociologică, socială; ea apare și e rezultatul unei anume întocmiri sociale, dar, odată ce există ca o creație sociologică, e condiționată și de anume împrejurări naturale. Astfel, întrucât, spre pildă, renta e rezultatul fertilității deosebite a pământurilor, ea derivă din condiții naturale. Dar întru atâta, iarăși, ea nu este un bine, ci un rău, un rău natural, făcut de însuși dumnezeu, dar nu mai puțin un rău. Dacă strămoșii noștri Adam și Eva, în loc să se țină de fleacuri și să se lăcomească la mărul oprit, ar fi rămas oameni serioși și evlavioși, atunci poate-poate că dumnezeu ar fi fost mai galanton cu omenirea asta păcătoasă, i-ar fi dat un pământ peste tot așa de fertil ca pământurile cele mai fertile de acuma și, nemaiexistând deosebire de fertilitate, n-ar mai fi existat nici renta din această cauză. Și cred că și d-l Mandrea va admite că aceasta ar fi fost un mare bine, nu un rău. „Dar, bine sau rău, e o lege naturală, deci nu trebuie înfrântă niciodată!” Dar cine poate înfrânge o lege dacă în adevăr e naturală? Când societatea sau legiuitorul intervine în raporturile economice și face să fie mai bine plătit cel care muncește pământul sau impune renta pământului, prin aceasta nu se înfrânge legea naturală a rentei; legea rămâne lege, dar efectele ei sunt astfel împărțite: o parte din renta naturală intră în buzunarele muncitorilor și societății în loc să intre în buzunarele proprietarilor de pământ. „Renta și creșterea ei, în vremea noastră și în condițiile sociale actuale, sunt un rezultat natural și necesar al dezvoltării și progresului economico-social și cultural al societăților moderne”. Perfect adevărat. Dar, luând o parte din rentă, care e un factor parazitar și dând-o producătorilor și societății, eu prin aceasta nu numai că nu împiedic creșterea și dezvoltarea naturală a societății, dar, dimpotrivă, îi dau un imbold mai mare. „Renta la noi în țară crește nu numai din cauze interne. ci și din cauze externe, din cauza creșterii prețului cerealelor pe piața mondială”. Iarăși perfect adevărat. „Renta se ridică la noi nu numai din cauza înmulțirii populației noastre, dar și din cauza înmulțirii populației și dezvoltării industriale a țărilor importatoare de producte agricole, ceea ce face să crească necontenit prețul cerealelor și împreună cu aceasta să se urce renta”. Dar ce-a făcut guvernul actual ca să înfrângă această lege? A oprit exportul? A luat măsuri ca cerealele noastre să se vândă mai ieftin decât oferă străinătatea? Un astfel de guvern n-ar sta trei ceasuri la putere. Nu, guvernul, prin legea maximului dijmei și arendei, a vrut să facă numai ca o părticică din creșterea rentei să intre și în buzunarul neoiobagului. Inde ira. Astfel e mentalitatea claselor economice dominante, mentalitate pe care și-o însușește ,d-l R. Mandrea: numai buzunarul lor le pare natural, al celorlalți se vede că e artificial; și ceea ce, după ele, ar trebui să intre în buzunarul lor și nu intră li se pare distrus, pierdut nu numai pentru dânsele, dar pentru societatea întreagă, ale cărei legi naturale de dezvoltare sunt violate și înfrânte. Toate celelalte obiecții teoretice sunt de aceeași putere. Cu totul altceva e cu obiecțiile practice împotriva legii. cu dovezile practice aduse pentru a-i arăta neaplicabilitatea, retrogradismul și — ceea ce e mai important — că nu-și ajunge deloc scopul. Aici sunt perfect de acord cu criticii legii și cu d-l Mandrea, după cum sunt și mai de acord cu d-sa când zice că sub legea de excepție sub care trăim nu se poate face nimic temeinic pentru țăran. Această constatare face cinste perspicacității d-sale practice, deși teoreticește cade în contradicții flagrante[2]. Greșeala fundamentală a acestei legi, ca și a celor de mai sus, rezidă în confuzia pe care am arătat-o: legea îl ia pe țăran drept altul, lucru pe care-l fac, de altminteri, și toți criticii legii. Legea îl ia pe țăranul nostru ba drept proletarul, ba drept fermierul din țările capitaliste, pe când el nu este nici una, nici alta. lată, spre pildă, cum fixează legea dijma (art. 65): „Dijma cea mai ridicată ce va lua proprietarul nu va întrece proporția capitalului ce a depus față de muncitor. Pentru aceasta se va evalua tot ce pune pentru cultura în dijmă proprietarul sau arendașul, ca pământ, arătură și alte munci; pe de altă, parte, se va evalua tot ce pune țăranul ca muncă”. Aș vrea să văd și eu acea comisie regională care să fi făcut evaluarea pe baza indicată de lege. O asemenea comisie regională nu s-a găsit și nici nu se va găsi, dar în schimb s-a găsit o obște de țărani, un sat din Olt, Băltenii, care, printr-o petiție adresată inspectorului agricol și iscălită de toți locuitorii comunei, fac socoteala exactă ce dau ei în conformitate cu legea de care-i vorba și ce dă proprietarul. Petiția asta e un act de cea mai mare însemnătate. Țăranii, considerându-se ei înșiși ca proletari salariați, iară nu ca învoiți, socotesc în bani muncile făcute de ei, însă nu după prețul iernii, când, după cum zic țăranii: „...când murim de foame, căci noi, după ce am muncit din greu anul întreg, tot noi rămânem datori și eram forțați de ger și de foame să ne învoim cu 20 de bani pe zi. Prețurile zilelor de muncă socotite după valoarea muncii (subliniat în petiție chiar) și momentul când trebuie executată sunt următoarele...” Și aici urmează mijlocia prețurilor din timpul muncilor: ziua pentru secerat 3 lei, ziua cu mâinile la orice fel de muncă 1,50 ș.a.m.d. Cum vedem, țăranul, în conformitate cu legea, se ia drept proletar când munca lui devine marfă în adevăr și, socotind foarte migălos și foarte exact câtă muncă trebuie pentru un pogon și cât valorează această muncă-marfă, ajunge la concluzia că țăranii pun într-un pogon de porumb o valoare de 64 de lei, iară proprietarul 15 lei, renta pământului, și deci, conchid țăranii cu cel mai bun și sfânt drept din lume, dijma trebuie să fie din șase una sau din patru una, după cum e evaluată arenda pământului, și nu una și una, cum a hotărât comisia regională, „căci atunci dăm dijmă și din capitalurile noastre”[3], adaugă naiv locuitorii. Îmi închipui ce mutră vor fi făcut și comisia regională, și inspectorul agricol, și consiliul superior de agricultură citind această socoteală atât de clară și exactă, acest raționament de o logică atât de implacabilă. Ce puteau răspunde decât purul adevăr, că, deși legea vorbește de raporturi libere între muncă și capital, de valoarea muncii și de alte categorii economice occidentale, ea subînțelege însă valoarea muncii robite, învoite de cu iarnă; că legea, într-un cuvânt, a făcut o mică omisiune: a omis adică elementul neoiobăgist, pe baza căruia însă legiferează, și de aici și o mică diferență între socoteala comisiei regionale și socoteala țăranilor, diferență de trei sute la sută (una din șase și una și una). în jenantă situație s-a mai pus și legiuitorul nostru! Ori să luăm cealaltă confuzie: țăranul arendaș luat drept fermier. Fermierul din Occident e un mic arendaș, care ține o bucată de pământ cu un contract lung, câteodată foarte lung. Capitalul băgat în fermă îi aparține lui în întregime sau, în parte, proprietarului. E destul de ușor în străinătate, mai ales ținând seama de mijloacele de investigație de care se dispune acolo, de a deosebi ceea ce există în fermă ca muncă, rentă, capital. Reducând renta, prin asta nu se stingherește capitalul, iară munca fermierului câștigă, întrucât e redusă renta. Reducând renta, se îmbunătățește soarta fermierului, el e încurajat să-și lucreze și mai bine ferma și poate să bage și mai mult capital în îmbunătățiri, întrucât la rezilierea contractului, legea îi garantează rambursarea îmbunătățirilor făcute. Pe de altă parte, și proprietarul, în orice caz. deși pierde ca rentier prin reducerea rentei. are totuși tot interesul să facă îmbunătățiri pe pământul său, întrucât reducerea rentei nu lovește capitalul propriu-zis, iară pentru capitalul cheltuit de proprietar în îmbunătățiri fermierul îi plătește deosebit. Încât, în străinătate, reducerea rentei și arendei nu numai că nu împiedică progresul producției agricole, dar. dimpotrivă, îl stimulează. Țăranul nostru însă nu e fermier. El arendează anul acesta o bucată de pământ, anul viitor alta și pe urmă alta; el vagabondează de la o bucată la alta, n-are și nu poate avea un cât de mic capital vârât într-un anume pământ arendat. Legea noastră, reducând dijma, renta și arenda pământului și presupunând că țăranul. arendaș-neoiobag, se va folosi de această reducere, nu-l poate încuraja însă ca să facă îmbunătățiri la pământul proprietarului: doar nu e nebun să îmbunătățească pământul ciocoiului, oare anul viitor va fi luat de altul. Pe de altă parte, maximul arendei și dijmei odată fixat, proprietarul nu mai are nici el absolut nici un interes să facă vreo îmbunătățire, ba are chiar interesul să lichideze și îmbunătățirile făcute. Orice măsuri luate pentru a combate această tendință pe care o are reducerea arendei sub regimul nostru sunt și vor rămâne fără rezultate apreciabile. Așadar, în țările capitaliste reducerea rentei și arendei în folosul fermierului stimulează progresul producției agricole; pe când la noi reducerea rentei și arendei în folosul arendașului-neoiobag nu stimulează deloc acel progres. Afară de asta, legea e și retrogradă, pentru că stabilește și consolidează relații de producție medievale. și încă birocrato-medievale. Dar despre aceasta mai jos. Mergem mai departe cu analiza legii. Am zis că în străinătate mijloacele de investigație economică sunt foarte puternice. La noi sunt nule. Acolo e relativ ușor de constatat cuantumul rentei propriu-zise ce plătește un fermier; la noi e foarte greu. De aceea, legiuitorul împarte țara în regiuni întinse și stabilește maximul arendei și dijmei egal pentru toate moșiile dintr-o regiune. Cu cultura noastră extensivă însă, renta variază foarte mult, după diferența de fertilitate și condițiile naturale în care se găsește moșia; și de multe ori două moșii apropiate au, din cauze pur naturale, venit și valoare cu totul deosebite. Iară legea, prin maximul dijmei și arendei, le declară egale în venituri, deci și în valoare. Astfel un proprietar e avantajat, iar altul este expropriat în toată forma de o parte din averea sa. Și această expropriere se face în toată țara și fără nici o despăgubire. Va întreba cineva: „Ce vă pasă dacă asta servește țăranului?” Dar tocmai că nu servește! Cel avantajat va urma să lucreze moșia în dijmă și arendare, ridicând prețul până la valoarea fixată de comisie, deci va pierde țăranul! Iară cel dezavantajat va lucra moșia în regie și pur și simplu va eluda legea cu desăvârșire[4]. Și aici se vede încă o dată marea deosebire — când e vorba de protecția muncii — între noi, cu regimul nostru neoiobag, și țările occidentale, cu regimul lor capitalist. Acolo, în Occident, legea nu poate fi eludată, categoriile economice sunt clare și hotărâte. Fermierul e fermier, nu e și un fel de arendaș și proletar în sensul burghezo-capitalist, și proletar învoit de cu iarnă; de aceea, odată prețul arendei redus, va rămâne redus frumos și bine: proprietarul n-are cum să se opună acestei reduceri. La noi însă, proprietarul sau arendașul tratează cu țăranul în feluritele lui ipostaze, ca și avarul lui Moliere, care, îmbrăcându-și servitorul în felurite moduri, îl preface ba în bucătar, ba în vizitiu, ba în fecior de casă. Jonglând cu aceste felurite ipostaze ale țăranului și cu combinațiile lor, proprietarul și arendașul eludează perfect toate legile de protecție. Cum vedem, cam puțin rămâne și din această lege a maximului. Și n-am vorbit de faptul cel mai important care îi nimicește efectele, ca și pe ale oricărei legi de protecție: călcarea ei brutală. Aceasta a și început să se practice în lung și în lat în tot cuprinsul țării. Astfel, legiuitorul a exceptat cu drept cuvânt din legea aceasta cultura tutunului, grădinăriile și cultura pepenilor. Arendașul căruia comisia i-a redus arenda pogonului de la 30 la 20 de lei face contractul tot pentru 30 de lei de pogon, dar în loc de porumb trece în contract grădinărie sau pepeni. E o practică devenită curentă. Și, dacă legea va mai dura câțiva ani. statisticianul care se va orienta după contractele agricole va constata cu surprindere că suntem o țară producătoare de spanac și pătrunjel. Dar iată o altă practică și mai curentă acuma: arendașul face contractul pentru 20 de lei, iară restul de 10 lei îl pune pe țăran să i-l plătească în afara contractului. Dar de ce se lasă țăranul jupuit chiar împotriva legii? Am arătat de ce. Aici e tocmai una din originalitățile acestui regim atât de bogat în originalități. Țăranul intră într-un fel de complot ca să înșele stăpânirea nu în scopul de a se folosi el din această tragere pe sfoară, ceea ce ar fi urât, dar explicabil, ci în scopul de a fi exploatat mai bine de complicele său. Toate acestea le confirmă pe de-a-ntregul potrivnicii legii, între care și d-l R. Mandrea, acesta după o practică de doi ani ca inspector agricol, și, ceea ce-i mai important, o confirmă un om de valoarea d-lui Th. Rosetti, fostul președinte al Consiliului superior de agricultură. Cum vedem deci încă o dată, din legea aceasta. ca și din celelalte, rămâne, cum ar zice neamțul, verdammt wenig. Și, totuși, opinia mea personală este că din toate dispozițiile Legii din 1907, tot din aceasta — a maximului de arendă și dijmă — țăranul va trage mai mult folos. Și iată de ce: din toate mijloacele pentru eludarea și desființarea acestei legi, cel mai simplu și eficace este exploatarea în regie, călcarea brutală a legii prezentând și inconveniente supărăcioase. Or, lucrarea în regie a unei moșii întregi nu convine proprietarilor și arendașilor. Cum să părăsești dijma de-a valma și mai ales dijma la tarla, pe față sau deghizată, dijmele atât de dulci și care constituie unul din caracterele esențiale ale neoiobăgiei? Agrarienii noștri și doctrinarii lor, cum e d-l Pietraru și, între alții, și d-l R. Mandrea, amenință mereu cu trecerea la cultura în regie și plâng amar soarta bietului țăran care nu va mai căpăta pământ în dijmă. Dar cu cine vor lucra același pământ în regie? Nu tot cu aceiași țărani? Dacă proprietarilor și arendașilor le-ar conveni mai bine lucrarea întregii moșii în regie (lucrarea unei părți cu învoieli neoiobăgiste le convine în adevăr. și aceasta o și practică), atunci de ce n-au făcut-o și până la legea din 1907? Din compătimire pentru bietul țăran? Astea sunt glume! Se înțelege, lucrarea în regie, nu cu munca-marfă proletară cumpărată, ci cu munca neoiobăgistă învoită, e încă foarte avantajoasă proprietarului și arendașului. Dar, cu cât s-ar generaliza lucrarea în regie, cu atât sistemul neoiobăgist de învoieli ar trebui să cedeze sistemului de cultură capitalistă cu inventar propriu. Și asta tocmai nu vor proprietarii și arendașii neoiobăgiști de azi. Dacă ei amenință să treacă la cultura în regie și chiar dacă în multe părți o vor face, va fi numai pentru a înfrânge cerbicia țăranului român și a-l preface într-o materie învoibilă și dijmuibilă supusă. Proprietarii și arendașii nu vor părăsi munca în dijmă pentru că nu le convine, și de aceea factorul principal al eludării legii, dacă nu dispare, se atenuează mult. Deci legea maximului arendării și dijmei va folosi totuși țărănimii. E drept că pentru aceasta trebuie următorul concurs de condiții favorabile: comisia regională, chiar așa cum e constituită, să fixeze un maximum de arendă mai omenos decât cel existent; administrația și birocrația agrară, ca să-i zicem așa, să controleze imparțial învoielile și să apere interesele țăranului; țăranul să-și cunoască interesele și legea și să fie destul de dârz în apărarea lor. Unde va exista concursul acesta de condiții favorabile, acolo legea — alături cu partea-i negativă arătată mai sus — va avea și o parte pozitivă și va fi de un folos destul de însemnat țărănimii. Dealtfel nu tăgăduiesc deloc că și celelalte legiuiri de la 1907, în unele locuri, având un concurs de împrejurări favorabile, pot să fie de folos țăranilor. în aceste condiții, și legile anterioare dădeau câteodată un rezultat bun. Dar o lege, ca și o instituție socială, se judecă după tendințele ei generale și după rezultatele cele mai însemnate pe care le dă în condițiile iarăși generale. Să vedem acum cât ne costă aplicarea legilor de la 1907. ---- [1] Nu-i vorbă, legea a mai răspuns și la altă obiecție, la aceea care privește cultura plantelor furajere, obligând pe țăran ca pe o parte a pământului de izlaz să semene acele plante. Dar în condițiile noastre, așa cum le-am văzut, și această obligație va rămâne literă moartă, ca și aceea de a face grădini. [2] Astfel, pe de o parte d-sa, cu drept cuvânt, găsește răul în faptul că trăim sub un regim economic de excepție, deci un regim în care legile economice burgheze obișnuite, așa-numite veșnice, în partea lor esențială nici nu există sau nu sunt aplicabile; iară pe de altă parte acuză legile guvernului, în special a maximului dijmei, că înfrâng legile naturale imuabile, adică înfrâng niște legi care nu există. [3] Adevărul”, 20 august 1908. [4] În dezbaterile parlamentare din ultimii doi ani s-au dat destule dovezi pentru asta. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] impi7xg6mka59vv9l4yq9fchy6hi7x5 0 2009 151173 90501 2026-08-03T21:01:50Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907]] în [[Neoiobăgia/13. Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907]] 90501 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907|Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907]] | următor = [[Neoiobăgia/Soluția problemei agrare|Soluția problemei agrare]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907 | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} Când în acești trei ani din urmă, după răscoale, guvernul a venit cu un spor bugetar de 60 000 000, cifra asta a reușit să pună pe gânduri chiar pe parlamentarii noștri. Ce dumnezeu! e a cincea parte din bugetul țării, e anuitatea unui capital de un miliard și un sfert. E imens! D-l Costinescu, pricepând perfect imensitatea acestei cifre, a dat explicația necesară: această sumă înfricoșătoare, aceste sporuri bugetare se cer în parte însemnată pentru aplicarea legilor agrare, pentru țărănime și asigurarea ordinii sociale. Atunci, bineînțeles, sporurile au fost votate. Unii le-au votat de dragul țărănimii, alții de dragul ordinii sociale. În capitolul suplimentar al acestei lucrări, cititorii vor vedea toată însemnătatea acestei cifre înfiorătoare. Aci o vom caracteriza numai în treacăt. Se știe că în anii obișnuiți țăranul își vinde porumbul cu vreo 40—50 de lei chila. Aceste 60 000 000 reprezintă deci o cantitate de porumb cam de un milion și un sfert până la un milion și jumătate chile. Pe de altă parte, din peste cinci milioane de suflete țărănești sunt cel puțin două milioane și jumătate care n-au destulă mămăligă și sufăr de foame. Să exprimăm această lipsă de mămăligă, această foamete prin două și jumătate milioane de suflete, care timp de șase luni pe an — 180 de zile — n-au o fărâmă de mămăligă. E poate exagerat. nu știu; mi se pare însă că față de înfiorătoarea mizerie a țăranului nu exagerăm. În tot cazul, dacă cifra e exagerată, dacă mizeria țăranilor e mai puțin grozavă, aceasta ar fi și mai în favoarea tezei noastre. Înmulțind 2 500 000 cu 180, avem 450 000 000 de zile de foame; distribuind țăranilor un milion și un sfert până la un milion și jumătate de chile de porumb, vedem că fiecare flămând ar avea cam un kilogram și jumătate de porumb pe zi, iar o familie țărănească de 5 inși ar avea cam 8 kg pe zi, adică atâta cât n-ar putea să consume și ar mai rămâne și pentru păsări, pentru porc și pentru vite. Așadar, întrebuințând aceste 60 000 000 de lei la cumpărarea de porumb pentru cei în nevoie, foametea sub forma ei cea mai hidoasă — lipsa de mămăligă goală — ar dispărea ca prin minune din țara noastră. Se înțelege, nu zicem că așa ar fi trebuit să facă guvernul, să hrănească el cu mămăligă populația țării. Atâta ar mai trebui ca să ne îndrumăm direct spre despotiile asiatice. Am făcut numai această socoteală spre a demonstra cam ce înseamnă suma de 60 000 000 în viața țării noastre. Și cred că demonstrarea e destul de sugestivă. Nu mai insist. Acesta e numai un exemplu de sacrificiul economic, material pe care-l face țara pentru aplicarea legilor agrare și susținerea ordinii sociale (adică a regimului neoiobăgist). Să aruncăm o privire și asupra sacrificiilor politico-sociale și morale. Relațiile noastre agrare semimedievale au avut întotdeauna o influență detestabilă asupra întregii noastre vieți economice și culturale. Această influență e foarte naturală și foarte explicabilă. O societate nu e un agregat confuz, ci un organism social; deci nu se poate ca viața anormală dintr-o parte esențială a organismului, cum sunt raporturile agrare, să nu influențeze întreaga viață a întregului organism. Întotdeauna, în toate raporturile și în toate manifestările sociale, am suferit de virusul medieval, dar parcă niciodată în așa măsură ca în vremea din urmă, după revoltele țărănești, după regimul poporanist și după legislația așa-zisă socialistă. Întotdeauna, de o jumătate de veac încoace, statul a fost alfa și omega vieții noastre sociale, soarele către care se îndreptau toate privirile și toate nădejdile, împărțitorul binelui și al răului, regulatorul întregii vieți... prin buget: statul poate tot, statul trebuie să facă tot. Dar parcă niciodată această statomanie n-a luat așa proporții ca în acești trei ani: statul intervine peste tot și în toate, el e singurul leac la toate nevoile și din toate colțurile țării se aude același strigăt de implorare: intervenție! Caragiale, cu simțul lui fin pentru exagerările ridicole ale vieții noastre sociale, face pe un personaj dintr-o nuveletă a sa să ceară intervenția statului pentru reglementarea raporturilor conjugale ale doicilor pentru protejarea sănătății pruncului român. Această manie a intervenției ajunge curat la absurd. Ce e, spre pildă, acea faimoasă lege care reglementează producția petrolului rafinat? 0 asemenea lege medievală, la începutul veacului al XX-lea, într-o țară care tinde, chipurile, să devină industrială! Și altădată nici măcar la noi n-ar fi fost posibilă această lege; acuma, cu intervenționismul de azi, a fost posibilă. Și era și necesară, căci consumatorul român începuse să plătească prea din cale-afară ieftin petrolul rafinat[1]. Iară rezultatul grotesc este că fabricanții umblă cu petiții și cu stăruințe politice ca să li se permită să fabrice câteva vagoane de petrol mai mult. „Măcar de m-ar lăsa să distilez încă zece vagoane pe an!”, îmi spunea cu jale unul din ei. Și, dealtfel, de ce adică nu s-ar generaliza această lege dacă e bună? De ce nu s-ar întinde asupra altor branșe de producție industrială? D-l N. Basilescu, profesor de economie politică și fabricant de bere, a și tras această consecință, cerând, la rândul d-sale, ca statul să reglementeze producția berei pentru a-l apăra de concurenți. Și de ce nu, mă rog? Cum avem un consiliu superior al agriculturii care regulează raporturile economice agrare, de ce n-am avea unul al industriei care să reguleze raporturile industriale, altul pentru cele culturale și morale, iară deasupra tuturor oligarhia noastră politicianistă și statul birocrat, prezidând la regularea producției, a distribuției bogățiilor și a întregului mers al vieții economice, culturale și morale a țării! Statul nostru birocrat, bazat pe neoiobăgie și condus de oligarhia politicianistă, introducând un fel de socialism! O așa caricatură a socialismului nici unui Eugen Richter nu-i putea trece prin cap. Am arătat că unul din rezultatele originale ale confuziei existente e că toate măsurile acestea semimedievale sunt declarate de neștiutori ca având un caracter democrat și chiar socialist, ca și cum oriunde e intervenție din partea statului implicit ar fi și socialism. Posibilitatea existenței într-o țară a unor legi cum e aceea oare reglează producția petrolului e o descurajare și o amenințare pentru dezvoltarea normală a industriei și vieții economice a țării. Alt rău, care acum în urmă a luat o întindere foarte mare, e birocrația și birocratismul, clasă în bună parte parazitară, care roade de mult organismul nostru social, dar niciodată nu luase încă proporțiile îngrijorătoare din ultimii trei ani, când cele 60 000 000 i-au dat o extensiune nemaipomenită. Și împreună cu această plagă merge centralizarea birocratică a întregii noastre vieți. Nu e o întâmplare că. tocmai acum s-a desființat autonomia comunelor rurale, care exista măcar pe hârtie, că toată conducerea statului se concentrează din ce în ce în mâinile miniștrilor, adică ale birocrației ministeriale, și că statul nostru se polițienizează tot mai mult și că, după o jumătate secol de existență a regimului constituțional, tocmai acum s-a simțit nevoia de o secție a treia polițienească. Nu sunt întâmplătoare toate acestea; ele se țin una. de alta, sunt efectele acelorași cauze. Prin birocratizarea și polițienizarea țării noi nu mergem spre socialism — ce socialism? păcatele mele! —, ci de-a dreptul spre rusism. Aceasta e cel mai curat și cel mai sfânt adevăr. Un semn caracteristic al birocratizării țării sunt și toate proiectele din ultima sesiune parlamentară, care sub cuvânt de legi proteguitoare lucrătorului — de cele de-a dreptul represive nu mai pomenim — țintesc să-i dea și lui condicuță, să-i impună respectul medieval către stăpân, întinzând astfel și asupra lucrătorilor de la oraș relațiile neoiobăgiste și omnipotența birocratică. Dar ce să mai vorbim de lucrători? Proiectul legii teatrelor caută să prefacă în neoiobagi până și pe artiști, iară proiectul de așa-numită încurajare a industriei naționale caută să prefacă în neoiobagi ai birocrației oligarhice pe fabricanții înșiși, ca în Rusia. E același spirit birocrat, educat de neoiobăgia noastră, care se arată în toate și are aceleași surse sociale. Birocrația rusească, numeroasă, puternică și parazitară, care conduce tot și toate, care reglementează întreaga viață socială a țării — economică, politică, intelectuală, morală —, acea birocrație nu este nici ea întâmplătoare; ea este, în bună parte, rezultanta unui regim economic agrar asemănător întrucâtva cu al nostru. Și ea este aceea care a adus imensul imperiu la marginea prăpastiei. Și noi prin birocratizarea noastră ne îndreptăm nu spre poporanism — ce poporanism? păcatele mele! —, ci spre stolâpinismul rusesc. Mă mir și mă mir cum n-o văd poporaniștii noștri cei democrați? Dar jandarmeria rurală! Suntem unica țară cu regim economic neoiobăgist și suntem unica țară care avem o jandarmerie rurală atât de numeroasă. Cel puțin aici se vede cu perfectă claritate legătura puternică dintre cauză și efect: pentru susținerea unui așa regim trebuie o așa jandarmerie. E logic. Jandarmeria rurală e o imensă nenorocire pentru țărănime, dar, cercetător imparțial, trebuie să recunosc că guvernanții noștri, din punctul lor de vedere, nu puteau să procedeze altfel. Ei au simțit foarte bine că prin legile lor agrare nu se înlătură cauzele profunde care produc răscoalele, că, dimpotrivă, prin perturbarea adusă de acele legi în relațiile economice șansele de răscoale se înmulțesc. Și atunci, pe de o parte, au votat legile despre care ei cred că vor aduce o ușurare materială țărănimii, iară de altă parte au înmulțit jandarmii pentru reprimarea revoltelor. însuși d-l R. Rosetti se vede că așa a simțit, căci în soluțiile date de d-sa jandarmul rural joacă un rol însemnat. Dar ce lamentabile condiții de legiferare impune acest regim economic dacă, pe de o parte, prin legile făcute trebuie să mărești perturbarea existentă, iară pe de altă. parte trebuie să creezi tot mai mari forțe pentru înăbușirea ei! Solid regim! De când am scris capitolul despre administrația noastră sătească și jandarmeria rurală, gazetele aduc necontenit alte și alte știri despre isprăvile groaznice ale acestei jandarmerii. Și doar în gazete nu se strecoară nici a. suta parte din ce se întâmplă în adevăr. lată ce se întâmplă într-un sat din Prahova — la nevoie pot să-i spun și numele —, lucruri cunoscute mie personal. Un țăran având pică pe alt țăran economisește ceva bani, întruchipează o sumă, să zicem zece lei, și-i duce plocon la postul de jandarmi cu rugămintea să î se dea o învățătură dușmanului său. Sub un pretext oarecare, dușmanul e chemat la postul de jandarmi. Omul pleacă, urmat de țipetele nevestei și copiilor, că doară știu ce-l așteaptă. Acolo e băgat la carceră și torturat îngrozitor. A doua zi vine acasă — sau e adus, asta depinde de mărimea sumei plătite —, începe și el să strângă parale și, când a strâns cincisprezece lei, se duce și el. la postul de jandarmi ca să fie torturat și celălalt. Bineînțeles, nu acesta e faptul cel mai groaznic săvârșit de jandarmi; dar cât e de caracteristic! Cuvier, dintr-un os găsit, a reconstituit scheletul unui animal preistoric; tot așa, din faptul citat, cine cunoaște țara poate reconstitui întreaga stare de silnicie și jaf adusă de jandarmeria rurală, care înăbușă orice sentiment de demnitate omenească și nimicește orice rest de siguranță personală. Și pentru ce toate acestea? Pentru ce aceste imense sacrificii materiale? Pentru ce falsificarea întregii noastre vieți politico-sociale și economice printr-un virus medieval? Pentru ce birocratizarea noastră rusistă? Pentru ce această rupere de la munca cinstită a 6 000 de muncitori români și năpustirea lor asupra satelor? Pentru ce toate astea și atâtea altele care s-au văzut în lucrarea de față? Pentru a susține un regim economic agrar detestabil, care în mod firesc și inevitabil merge spre pieire. În mod firesc și inevitabil, pentru că întreaga noastră evoluție îl duce într-acolo. Și tot acolo îl duc chiar legile agrare de la 1907, votate pentru a-l consolida și menține. Aceasta ar putea să pară un sofism, dar e un adevăr și un adevăr foarte explicabil: pentru că regimurile economice care se duc sunt prăbușite nu numai de forțele potrivnice, dar și de cele chemate să le susțină. Am vorbit atâta de legile de la 1907 încât ar fi o nedreptate să nu relevăm și acest efect al lor. Mai întâi, legile de la 1907 dau în mod direct o puternică lovitură regimului prin faptul că arată clar ca lumina zilei că nimic nu e de făcut pe baza regimului agrar existent. Am văzut sub ce auspicii fericite, în ce împrejurări excepțional de favorabile au fost votate aceste legi. Am văzut că până și cvasisocialismul a fost pus la contribuție și foștii socialiști chemați la lucru. Și totuși rezultatul e negativ sau nul. Același lucru ni-l dovedește și critica făcută de adversarii extremi ai legii, adversarii partidului liberal. Ei strigă triumfători că legea a dat faliment. Foarte bine: am văzut că nici nu se putea altfel. Dar soluțiile lor care sunt, ei ce propun? Nimic, nimic sau căpitănatele. Acestea ar însemna întoarcerea înapoi la o organizație politico-socială franc feudală, ceea ce ar fi în adevăr o soluție pe dos; dar ea e nerealizabilă, e o himeră și o utopie reacționară și nici d-l Carp n-a căutat s-o tălmăcească în acest fel. Atunci rămâne tălmăcirea d-lui Filipescu: administrația fiind marele vinovat, însănătoșirea ei este soluția căutată; iară pentru această însănătoșire administrația trebuie dată pe mâna unor oameni fără prihană și cu puteri întinse. Deci oameni providențiali. Dar ce alt [ceva] au făcut liberalii când în Consiliul superior de agricultură au numit oameni ale căror cinste, bunăvoință și bună-credință sunt în afară de orice bănuială? Și rezultatul îl știm. Am arătat pe larg că nu administrația proastă e cauza raporturilor economice detestabile de la țară, ci, dimpotrivă, aceste raporturi detestabile sunt cauza că administrația e proastă. Și atunci? Și afară de soluția asta nimic. nici un cuvânt de nicăieri. De ce? Foarte simplu: nu există vreo soluție. Liberalii au epuizat toate soluțiile, până și una cvasisocialistă. Nu mai există nici o soluție decât dispariția a însuși regimului agrar atât de nefast, dispariție spre care-l îndrumă chiar și legile agrare. Toți potrivnicii acestor legi constată că ele au adus o mare perturbare și în raporturile economice, și în sufletul țărănimii. Țăranii, zice și d-l Mandrea, au devenit dârji; ei socotesc legile de față numai ca o arvună și așteaptă, nu știu nici ei singuri ce așteaptă. Firește! În legile recente, țăranii au văzut în adevăr dorința de a se face și pentru ei ceva temeinic; și ei văd că acel ceva nu există și deci îl așteaptă și îl va aștepta, și nu se vor mai liniști până când raporturile economice nu se vor statornici pe alte baze, până când nu va fi dispărut regimul. Cu atât mai mult nu se vor liniști, cu cât legile, prin toate formalitățile introduse, întrețin această așteptare și această neliniște. Pe de altă parte, legile liberale, dacă n-au putut. — și nu puteau — să facă ceva temeinic pentru țărani, au îngreuiat însă situația proprietarilor și arendașilor, și anume a celor mai omenoși, mai cinstiți. Ceilalți, dimpotrivă, mai mult vor folosi decât vor pierde de pe urma legii, căci vor ști să-i întoarcă în favoarea lor toate dispozițiile. Când d-l Filipescu zice că situația proprietarilor nu este de invidiat, îl credem pe cuvânt, întrucât are în vedere tocmai pe cei mai omenoși și mai corecți. În adevăr, de o parte e nemulțumirea și fierberea continuă a țărănimii, pe de altă parte e o birocrație nouă, care se amestecă în toate afacerile proprietarilor, deprinși până acum să fie stăpâni absoluți. Orice inspecție mai serioasă a unui inspector agricol care în adevăr își face datoria le-ar știrbi prestigiul. Și mai e și opinia publică: aceasta începe să-i acuze pe ei de toate neajunsurile ce produce regimul. De aceea cred chiar că proprietarii și arendașii mai inteligenți, mai muncitori și mai corecți vor începe să vadă ei singuri că nu mai imerge cu regimul agrar neoiobăgist. Și asta cu atât mai mult cu cât creșterea populației, mașinile agricole, o cultură mai sistematică vor face posibilă adaptarea acestor proprietari și arendași inteligenți și muncitori la alt regim economic. Adversarii legilor de la 1907 declară triumfători că ele au dat faliment, dar se feresc să pomenească măcar ca același faliment l-au dat toate legile agrare anterioare. Legile de la 1907 au dat faliment, se înțelege. Dar împreună cu ele a dat faliment întregul regim economic agrar, un faliment nereabilitat și nereabilitabil. Afară cu el! ---- [1] Ceea ce a provocat votarea acestei legi medievale e faptul că societatea „Româno-americană” a lui Rockefeller a ieftinit foarte mult petrolul rafinat, făcând o concurență strașnică celorlalți fabricanți. Argumentul principal al acelora care au fabricat legea este că americanii vor vinde foarte ieftin petrolul până ce vor ruina pe concurenți și pe urmă, după ce vor acapara și vor monopoliza de fapt toată piața, vor ridica teribil prețurile, făcând pe consumatori să plătească întreit. Superficialitatea acestui argument este evidentă. Dacă americanii, acaparând piața, ar fi ridicat prețurile, atunci statul ar fi putut doară să intervină cu drept cuvânt, fixând el prețurile petrolului. Ar fi fost o represalie dreaptă împotriva manifestării unei acaparări nedrepte. Dar statul nici n-avea nevoie să alerge la represalii. Ar fi putut deschide granița petrolului rusesc, și atunci publicul ar fi avut un petrol foarte bun și ieftin, iară americanii sau ar fi ieftinit petrolul lor la fel cu cel rusesc, sau l-ar fi exportat în străinătate. Se înțelege însă că l-ar fi ieftinit, pentru că și în străinătate trebuia să concureze cu cel rusesc. Dealtfel, împotriva unor concurențe neleale există de pe acum sancțiuni anumite și măsuri, altele decât medievalizarea producției. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] 08igls1t5906etovrgk4iz2gx7d0a55 0 2010 151175 90502 2026-08-03T21:02:03Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Soluția problemei agrare]] în [[Neoiobăgia/14. Soluția problemei agrare]] 90502 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907|Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907]] | următor = [[Neoiobăgia/Probleme vitale|Probleme vitale]] | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Soluția problemei agrare | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} Când după 1907 chestia țărănească a fost pusă din nou pe tapet — în mod atât de tragic și sinistru —, mai tot ce gândește în clasele noastre culte s-a pus în căutarea unei soluții a chestiei. De aici au urmat foarte multe soluții, dar afară de unele excepții, care nici ele nu reprezintă o vedere destul de clară, soluția tot negăsită a rămas. Bineînțeles, n-am în vedere pe acei oameni de stat eminamente practici care, după sistemul cunoscut, caută să împace capra cu varza, să dea ceva țăranului fără să ia de undeva și deci să lase lucrurile tot cum au fost, având aerul totuși că au făcut ceva. Vorbesc de oamenii de bună-voință și de bună-credință, care au priceput că, așa cum mergem, mergem spre dezastru și deci era abilităților eclectico-oportuniste trebuie să ia sfârșit. Una din cauzele nereușitei nici a acestora din urmă e însuși felul cum pricepeau ei soluția. Pentru ei soluția e un fel de iarbă a fiarelor, o formulă magică; aceasta, odată găsită și enunțată, va face, vorba ceea, ca „fiecare să prospere și România să trăiască”. 0 revistă satirică din capitală a avut pe vremea aceea o caricatură foarte reușită: un automat de soluții alături de care se perindau toți oamenii noștri politici, Punând câte un ban în automat și fugind fiecare cu soluția în buzunar de teamă să nu i-o afle rivalul. Cauza acestei concepții a soluției e și nefamiliarizarea cu științele economico-sociale. La noi nu s-a priceput un lucru atât de elementar că, apriori chiar vorbind, o soluție a problemei noastre agrare nu putea fi decât o indicație a direcției și orientării pe care trebuie s-o ia dezvoltarea noastră economico-socială agrară și că deci rezultatele, pentru care trebuie muncă și sacrificii, vor fi la sfârșitul acestei dezvoltări sau în timpul ei. Soluționiștii noștri însă ar dori o astfel de soluție ca să avem rezultatele îndată. Doar însuși regimul neoiobag ne-a învățat cu rezultate fără muncă. Dealtfel, când e vorba nu de interesele tale egoiste, ci de interesele altora, această dorință de rezultate peșin e destul de lăudabilă. Din nenorocire, e nerealizabilă: există un imperiu de necesități fatale căruia trebuie să [i] se supună dorințele noastre cele mai curate. Altă pricină, și mai serioasă, a nereușitei e tot de natură metodologică. Unii căutau soluții fără să-și dea seama ce înseamnă în cazul de față o soluție. Alții căutau dezlegarea problemei noastre agrare fără să-și dea seama ce anume problemă agrară au de dezlegat. Unii făceau confuzie între problema noastră agrară și cea din Occidentul european. Pe calea aceasta ajungeau la dezlegarea chestiei fermierilor din Irlanda, nu a neoiobagilor români. Alții vedeau bine că, țară eminamente agricolă, ne deosebim mult de țările capitaliste, dar exagerau chiar această deosebire și, sub influența poporanismului rusesc, construiau pentru noi o evoluție proprie, care n-a existat nicăieri și care face din viața țărănească un ideal social și un mijloc de trecere directă în societatea socialistă, fără a mai trece prin capitalism. Aceștia, orbiți de concepția lor, considerau ,țara noastră din punctul de vedere al oricărei țări rămase în urmă în dezvoltarea economico-socială și de aceea, la rândul lor, au scăpat din vedere problema agrară specifică țării noastre. Și astfel, cu toții silindu-se să prescrie leacul, cei mai mulți fără a căuta, iară restul fără a reuși să afle mai întâi ce boală este de lecuit, problema noastră agrară a rămas neformulată și cu atâta mai puțin studiată[1]. În lucrarea de față am studiat problema și acum o cunoaștem sub toate aspectele și în toate manifestările ei. Această problemă e neoiobăgia. Ce este neoiobăgia o știm acum: e o întocmire economico- și politico-socială agrară particulară țării noastre și care consistă din patru termeni: Raporturi de producție în bună parte iobăgiste, feudale; O stare de drept liberalo-burgheză, prefăcută în iluzie și minciună, lăsând pe țăran la discreția stăpânului; O legislație tutelară care decretează inalienabilitatea pământurilor țărănești și reglementează raporturile dintre stăpâni și muncitori, raporturi izvorâte din cei doi termeni de mai sus; În sfârșit, insuficiența pământului așa-zisului mic proprietar țăran pentru munca și întreținerea familiei sale, fapt care-l silește să devină vasal al marii proprietăți. Această întocmire am numit-o neoiobăgie, deoarece conservă fondul esențial al vechei iobăgii, dar cu un amestec necesar și fatal de elemente capitaliste, produs al vieții și dezvoltării noastre semicapitaliste și sub forme înșelătoare liberalo-burgheze; e deci o iobăgie nouă, o neoiobăgie, și nu cred să se găsească un termen care s-o caracterizeze mai bine. Această întocmire hibridă și absurdă, această neoiobăgie, constituie problema agrară specifică țării noastre. Am studiat în această lucrare ce puteri și necesități economico și politico-sociale și ce lupte și lupte de clasă au dat naștere neoiobăgiei, de unde și pentru ce s-a născut mediul istoric special din care a izvorât. Am analizat-o apoi pe ea însăși, elementele și structura ei și contradicțiile și absurditățile în care e atât de bogată. Am cercetat influența ei asupra vieții și a raporturilor sociale agrare, asupra vieții economice, politice, culturale, morale și am văzut ce nefastă e această influență, care, din când în când, prin anormalitățile, contradicțiile, antagonismele și toate relele acumulate, produce acele spasme teribile oare se cheamă revolte țărănești, jacheriile noastre naționale. Am studiat relațiile dintre diferitele noastre clase și problema agrară, curentele de opinie publică ce s-au format în jurul ei, remediile enunțate pentru vindecarea relelor produse de ea. Aceste remedii — inclusiv legile cvasisocialiste de la 1907 — le-am studiat tocmai în vederea soluției ce trebuia găsită. Și din toată cercetarea asta putem acum să tragem concluzia definitivă, soluția cea adevărată pe care o comportă problema noastră agrară. Soluția aceasta, care reiese din toată lucrarea noastră aproape din fiecare pagină, este: desființarea totală, completă, neîntârziată a acestui regim nefast, regimul neoiobag. Și tot așa de clar reiese din întreagă lucrarea aceasta — ceea ce constituie un avantaj pentru noi, întrucât ne scutește de acum de multe dezvoltări și explicări —, tot așa de clar reiese ce anume înseamnă această desființare. Ea înseamnă: — desființarea totală și definitivă a tuturor raporturilor de producție și a servituților medievale: dijme, rușfeturi, învoieli de cu iarnă etc., desființarea totală a contractului agricol și înlocuirea lui prin raporturile de producție ce există în Occidentul capitalist; — desființarea totală și definitivă a tuturor legilor de excepție așa-numite tutelare, desființarea inalienabilității pământului și a întregului nămol de legi de tocmeli agricole și a tuturor reglementărilor pe care le implică ele; — prefacerea micii proprietăți aparente de azi — caracteristica regimului neoiobag — într-o adevărată mică proprietate țărănească de-sine-stătătoare, având o întindere suficientă pentru munca și hrana unei familii; — prefacerea stării de drept din minciună în realitate, realizarea ei în raporturile politico- și juridico-sociale de la țară. Din punctul de vedere economic, soluția aceasta înseamnă prefacerea raporturilor de producție agrare, în bună parte medievale, în raporturi de producție burgheze; din punctul de vedere politico- și juridico-social, prefacerea raporturilor de drept din iluzie și minciună în realitate — și... dreptul comun. „Dreptul comun!”, vor exclama, desigur, cu mirare și îndoială mulți, foarte mulți dintre cititorii mei; „dreptul comun”. despre care d-l Carp a zis că înseamnă „jaful comun”, frază rămasă tipică și cu care e de acord un om cu vederi atât de clare ca d-l R. Rosetti, cu care sunt de acord oameni atât de binevoitori țărănimii, ca d-l Bibicescu și alții, frază consacrată, asupra căreia s-a stabilit un acord deplin între prietenii și adversarii țărănimii! Însuși acest acord al prietenilor și adversarilor asupra frazei consacrate cam dă de gândit. Dealtfel, n-ar fi de mirare să fiu în dezacord cu toți cei care au tratat chestia țărănească până acum, întrucât și punctul meu de vedere, și metoda mea de cercetare sunt altele. De astă dată însă nu sunt deloc în dezacord, întrucât ce a înțeles d-l Carp prin dreptul comun și ce înțeleg eu sunt lucruri fundamental deosebite. D-l Carp a înțeles prin dreptul comun desființarea numai a unuia din cei patru termeni ai neoiobăgiei, și anume a legislației excepționale tutelare, și păstrarea celorlalți, adică rămânerea în vigoare a relațiilor de producție neoiobăgiste, care prefac pe țăran în neoiobag, față de dreptul comun iluzoriu, care, la rândul lui, îl lasă la discreția stăpânului. Se înțelege că rezultatul unui asemenea drept comun n-ar putea fi decât jaful comun, după cum, dealtfel, rezultatul dreptului excepțional — al legilor „tutelare” — a fost jaful necomun. Eu însă înțeleg ca o condiție prealabilă a dreptului comun desființarea raporturilor de producție neoiobăgiste, adică tocmai a acelor raporturi care, prefăcând pe țăran în neoiobag, au prefăcut și starea de drept existentă în minciună și au provocat o legislație agrară excepțională; înțeleg desființarea legislației excepționale, dar și a acestor raporturi de producție. între dreptul comun cum îl înțelege d-l Carp și cum îl înțeleg eu e deci o prăpastie. „Desființarea neoiobăgiei, prefacerea raporturilor de producție medievale în capitalisto-burgheze, desființarea întregii legislații excepționale, dreptul comun”, vor repeta cu deziluzie mulți dintre cititorii mei — o știu, chiar foarte mulți — care se așteptau la o soluție-formulă magică și care nu-și dau seama că prefacerea relațiilor de producție economică înseamnă nu numai prefacerea vieții materiale a unei societăți, dar și o prefacere profundă a vieții ei politice, culturale, morale, naționale. „Dar prefacerea capitalisto-burgheză a vieții noastre agrare nu va aduce oare după sine toate acele mizerii și neajunsuri inerente regimului capitalist?”, vor zice alți deziluzionați de soluția dată. Se înțelege că da. Desființarea neoiobăgiei va lecui mizeriile regimului neoiobăgist, nu pe ale celui capitalist; pentru acesta din urmă va veni odată alt regim,. care va lecui toate rănile produse de el: acesta e regimul socialist, care va veni și el, va veni sigur, de asta nu poate fi nici o îndoială. „Dar cu înlăturarea regimului neoiobăgist și a legilor tutelare și mai ales a inalienabilității pământului nu se va proletariza oare o parte din țărănime?”, vor obiecta alții. în special dintre poporaniști. Se înțelege că da și se înțelege iarăși că-mi dau. seama de toată importanța acestui fapt. Dar să lăsăm discuția cu cititorii deziluzionați și să vedem care sunt clasele economice ce se vor forma după desființarea regimului neoiobăgist. Aceasta ne va lămuri, între altele, asupra sensului și însemnătății desființării neoiobăgiei. * Acum mai bine de un sfert de veac, pe când vorbeam și eu cu atâta grijă de proletarizarea țărănimii, asta mai avea un înțeles. Astăzi însă, a te îngrozi de posibilitatea proletarizării, când după d-l Creangă avem 500 000 de țărani proletarizați sau aproape proletarizați, astăzi o asemenea îngrozire ar fi cel puțin deplasată. Țăranii noștri sub regimul neoiobăgist încep să se proletarizeze într-o proporție înspăimântătoare. Mai mult de jumătate din țărănimea muncitoare s-a și proletarizat sau semiproletarizat. Aceasta e aproape o monstruozitate! Și proletarul țăran pe care îl produce acest regim e de speța cea mal nenorocită: are toate dezavantajele proletarului occidental, fără să aibă avantajele lui; e proletar și iobag în aceeași vreme, e legat de sat, învoit de cu iarnă și lucrează în condiții iobăgiste, munca lui e robită, iară pe deasupra regimul îi pune în spinare și grija conservării și întreținerii inventarului. de care el nu mai are nevoie, neavând pământ. Situația lui deci în comparație cu a proletarului țăran occidental — om liber. dezlipit de gleba iobăgistă și care-și vinde munca unde și când găsește condițiile cele mai bune — e din toate punctele de vedere inferioară. Dealtfel, ca să vedem deosebirea politico-socială, culturală și morală dintre un proletar în sensul occidental și țăranul nostru proletarizat, n-avem decât să-l comparăm pe acesta cu proletarul nostru orășenesc, și mai ales cu cel sindical: e un adevărat abis între ei. Nu-i vorbă, condițiile proletarului agricol sunt peste tot locul mai defavorabile decât ale altor categorii de proletari, dar, chiar ținând seama de asta, încă poziția materială, politico-socială, morală și culturală a proletarului liber e superioară poziției robului neoiobag. Ceea ce-i pune pe gânduri pe poporaniștii noștri, ca și pe cei din alte țări agricole, este starea economico-materială a proletarilor agricoli. în privința aceasta e foarte important și instructiv ceea ce se petrece chiar în rândul țărănimii noastre după revoltele de la 1907. D-l Radu Mandrea, în interesantul raport citat mai sus, vorbește de următorul proces general care se petrece în rândurile țărănimii noastre. „În luna aceasta, mai, am avut de tranșat o serie de certuri între săteni și proprietari a căror pricină era absolut asemănătoare, ți anume: sătenii cer pământ de muncă și de pășunat, conform hotărârilor noii legi; nu vor însă în aceleași condiții să se angajeze la muncă prin contract” (subliniat de noi). Și mai departe d-l Mandrea zice că țăranii își dau perfect seama de avantajele ce prezintă pentru ei legea, întrucât ea oprește introducerea lucrătorilor străini, și deci caută să-și ridice prețul muncii, folosindu-se de aceste condiții favorabile. Or, ce înseamnă această constatare, în adevăr extrem de importantă? Înseamnă că țăranul el însuși caută din toate puterile să scape din neoiobăgie: el vrea să capete pământ de muncă, dar nu sub forma învoielilor și contractului agricol; vrea să-și vândă munca, dar sub forma ei de muncă proletară, folosindu-se de avantajele și conjunctura pieței, nu sub forma de învoieli neoiobăgiste de cu iarnă. ,Astfel, țăranul a înțeles mult mai bine propriile sale interese decât toți proteguitorii lui luați la un loc. în anii din urmă, dar mai ales după 1907, țăranii au devenit mai exigenți, în adevăr, și caută să-și vândă munca pe cât se poate de scump, iară pe de altă parte în unele locuri proprietarii și arendașii au început să se vaiete de prețul prea ridicat al muncii țărănești. Acest fapt îmbucurător se atribuie legilor agrare de la 1907, și se atribuie și de către prieteni, și de către adversari, cei dintâi lăudându-se cu acest rezultat, cei din urmă reprobându-l. Greșesc însă profund și unii, și alții. Acest rezultat îl produce însuși procesul proletarizării țărănimii și al pătrunderii relațiilor capitaliste, proces care rupe zăgazurile neoiobăgiei; și aceasta nu din cauza legii de la 1907, ci mai curând împotriva ei[2]. Foarte interesantă în această privință e și petiția locuitorilor din Bălteni pomenită mai sus. Acolo țăranii,. ei înșiși sau reprezentanții lor, făcând socoteala migăloasă și exactă a tuturor muncilor cu prețul mijlociu din timpul muncilor agricole pe pogonul de porumb, ajung la valoarea de 64 de lei. Dat fiind că pământul din Bălteni, după cum zic înșiși țăranii, e de calitate slabă, acești 64 de lei ar reprezenta aproape tot produsul pământului, încât, plătit astfel, țăranul ar încasa întreg produsul muncii sale. Să ne înțelegem bine. Firește, nici prin gând nu-mi trece că așa ceva se va întâmpla în adevăr; și, bineînțeles, nu aștept pentru țăranul proletarizat râuri de lapte și miere. Starea proletarului în genere, iară a celui agricol îndeosebi, e mizerabilă chiar în țările capitaliste, dar încă în cele neajunse la capitalism dezvoltat. În această privință, și ca social-democrat, și ca unul ce am scris un sfert de veac asupra neajunsurilor capitalismului, nu pot doar să-mi fac vreo iluzie. Afară de asta, în ce privește țara noastră, în înapoierea stării noastre de producție, nici nu putem avea o țărănime cu adevărat înțolită și prosperă (lucru de care vom vorbi mai jos). Așadar, numai iluzionist nu sunt și nu pot fi. Dar ceea ce afirm e că relativ starea materială a țăranului, devenit sub noile raporturi de producție adevărat proletar agricol liber, va fi mai bună decât starea-i actuală de semiproletar neoiobag robit; de asemenea și starea lui morală și socială. În sfârșit, ceea ce e foarte important, sub noile raporturi de producție se creează o posibilitate pentru ulterioara îmbunătățire materială, morală, culturală, politico-socială a proletarului agricol. Pe de o parte, această posibilitate se creează prin o mai mare creștere a producției; pe de altă parte prin însăși lupta proletariatului agricol. Va fi una din datoriile și însărcinările cele mai importante ale social-democrației române de a organiza în sindicate pe proletarii agrari în scopul de a le îmbunătăți starea din toate punctele de vedere și a-i face să-și priceapă rolul istoric de clasă proletară. Tot pentru îmbunătățirea stării materiale și morale a proletariatului agricol va fi nevoie de intervenția statului și va depinde de hărnicia și vigoarea păturilor democratice ca această intervenție să fie mai eficace și în sens mai larg democratic. „Va să zică sunteți pentru intervenția statului? Tot intervenția statului?” Negreșit! Intervenția statului în folosul claselor muncitoare e, după cum am văzut mai sus, un fel de corolar necesar al organizației economice și al relațiilor de producție capitaliste. Și, dacă pe baza relațiilor de producție neoiobăgiste intervenția statului, chiar când e făcută cu sincera dorință de a protegui muncitorimea, duce la rezultate contrare și se întoarce de obicei împotriva acelora pentru care e făcută, pe baza relațiilor de producție capitaliste ea dă, în adevăr, rezultatele dorite. De ce? Pentru că așa e logic, pentru că aici se potrivește intervenția statului în sens democratic și acolo ba. La dezvoltările teoretice făcute mai sus nu ne mai întoarcem, dar vom da aici încă un exemplu, pe cât de clarifiant, pe atât de sugestiv. Am văzut ce imense sacrificii ne costă intervenția statului prin legile de la 1907 și ce rezultate lamentabile au dat. Asta e intervenția pe baze de producție neoiobăgiste. Acum pe baze noi de producție voi propune și eu o lege sau, mai bine zis, o măsură de stat care va avea rezultate nemăsurat de bune și reale pentru proteguirea muncii proletariatului agricol, care va costa foarte puțin pe stat, poate mai nimic, care va fi din prima zi aplicată fără putință să fie ocolită sau călcată. Cititorii mei, care cunosc țara și rostul legilor noastre protectoare, vor zice, desigur, că ceea ce spun e un paradox sau o mistificare. Nu, deloc. Și doar nu fac din legea mea nici un mister. Guvernul să intervină la direcția C.F.R. ca să înființeze trenuri de lucrători, să zicem cl. IV (în detalii nu intrăm), cu care de la Dorohoi până la Turnu Severin țăranul ar putea să voiajeze pe un preț minim, minim chiar pentru țărani. în acest caz, proletarul agricol, având la dispoziție întreaga piață de munci agricole, pe care ar putea s-o colinde cu o cheltuială neînsemnată, și folosindu-se de nevoia de muncitori în timpul sezonului, ar putea să obțină condițiile cele mai prielnice fie ca argat, fie ca muncitor care-și vinde brațele pe termene mai scurte. Prin aceasta și prin organizarea în sindicate puternice, proletariatul ar putea obține maximul de remunerare posibilă; bineînțeles posibilă, nu imposibilă; echivalentul produsului întreg al muncii sale muncitorul nu-l poate obține în societatea modernă, exploatarea și crearea de plusvaloare fiind o necesară și inevitabilă condiție de viață a acestei societăți. Și este evident că această măsură atât de importantă pentru clasa proletariatului agricol se va realiza din prima zi fără putință de ocolire, iară întrucât privește cheltuielile statului (ale direcției C.F.R., care ar pierde ia acest trafic) ele vor fi neînsemnate, pentru că nu e vorba de un exod al populației muncitoare: va fi de ajuns o deplasare de câteva zeci de mii de lucrători pe an, va fi de ajuns ca stăpânii să știe că lucrătorii se pot deplasa în căutarea de lucru, folosindu-se în toată plenitudinea de legea concurenței și legea ofertei și cererii, va ti de ajuns atâta pentru ca stăpânii să acorde prețurile cele mai bune posibile. Se înțelege că în același sens ar lucra și o bursă a muncii bine organizată. Firește că aici e la locul ei și ar da toate rezultatele dorite protecția muncii proletare. Da, aici ar da cu totul alte rezultate o lege a minimului de salariu, aici ar da în adevăr rezultate minunate. Și tocmai de aceea nu vor fi acordate astfel de legi decât atunci când social-democrația și proletariatul organizat vor avea destulă putere ca să le impună. * Să trecem acum la altă categorie, foarte importantă, de muncitori agricoli de sub noua întocmire agrară, de sub noile întocmiri de producție: să trecem la mica proprietate țărănească. De astă dată țăranul devine în adevăr mic proprietar agrar, dispunând liber — ca și proprietarul cel mare — de proprietatea sa, dând întreaga sa grijă și întreaga sa muncă micii sale proprietăți, sursa vieții lui materiale. Intre acest proprietar, care poate să dispună liber de proprietatea sa, care scoate tot ce poate din pământul lui — chit că, dacă-i mai rămâne vreme de prisos, să lucreze și aiurea ca salariat după regula „bani gata, pe muncă gata” —, între acest proprietar țăran și țăranul jumătate proprietar, jumătate proletar și pe de-a-ntregul neoiobag e o deosebire tot atât de mare ca între un producător liber și unul robit. De-abia acum, sub noile raporturi de producție, țărănimea devine în adevăr liberă, abia acum se vor realiza acea liberare a țărănimii și acea formare a unei mici proprietăți țărănești libere pe care o visaseră unii dintre ideologii de la '48. Mica proprietate țărănească devine un instrument de muncă și producere pentru țăran și țară, iară nu un pretext de a lipi pe țăran pământului și a-l robi marii proprietăți prin mijlocul contractului agricol. Dar care e mijlocul de a preface pe țăranul român din neoiobag în mic proprietar în înțelesul de mai sus, adică în adevăratul înțeles al cuvântului? Descătușarea lui din raporturile neoiobăgiste și îngrijirea pe cât e cu putință ca mica lui proprietate să aibă întinderea necesară, ca să-l poată ocupa toată vremea și să-l facă muncitor de-sine-stătător. Țăranul de la 1864 încoace s-a luptat din toate puterile ca să poată deveni un mic proprietar în adevăratul înțeles, dar n-a fost lăsat. Împotriva lui s-au ridicat forțele formidabile ale statului, s-a mobilizat armata, s-a creat o întreagă legislație excepțională „tutelară”, s-a falsificat toată viața noastră socială, s-a detronat un domn numai ca țăranul să nu poată deveni mic proprietar. Cum dar se poate gândi cineva că el nu va deveni adevărat mic proprietar și se va duce de bunăvoie în neoiobăgie când va fi lăsat în pace, sub dreptul comun, să-și lucreze propriul său pământ, proteguit chiar în această direcție? Dealtfel, de la început, statul nu numai că nu va recunoaște nici un fel de învoieli vechi, dar le va prohibi. Și atunci: desființarea inalienabilității pământurilor; desființarea legilor de excepție; aplicarea dreptului comun; nerecunoașterea și chiar prohibirea relațiilor de producție vechi; crearea adevăratei mici proprietăți țărănești de-sine-stătătoare[3], moșiile marilor proprietari lucrate cu argați, cu proletariat agricol. și în mod ocazional cu micii proprietari, cu aceștia din urmă numai în prisosul de vreme ce le rămâne din munca proprietăților lor și pe baza: bani gata, pe muncă gata. Cu acestea noile raporturi de producție sunt introduse și mica proprietate în adevăratul înțeles creată. Se înțelege, noi vorbim aci în general și în principiu; în detalii de modalități și aplicări practice nu putem intra, aceasta ar ieși din cadrul lucrării noastre. Este însă o chestie de o deosebită importanță când e vorba de mica proprietate țărănească, o chestie care privește însăși existența ei și de care nu putem să nu vorbim măcar pe scurt: e chestia împărțirii proprietății rurale având în vedere lipsa de pământ. Ca să avem mică proprietate, trebuie să avem pământ, și pământul devine tot mai rar și mai scump, și, după părerea generală, lipsa lui începe să se simtă de-a binelea. Cei care susțin această părere au dreptate întru cât văd numai pe deasupra. Să privim însă lucrurile mai de aproape și mai adânc. Chiar de la prima vedere trebuie să fie clar pentru toată lumea că nu numai n-avem lipsă de pământ, absolut vorbind, dar avem încă prea mult în comparație cu populația agricolă a țării. Prima dovadă evidentă este că avem absolută nevoie de muncitori străini, și aceasta nu pentru că sunt mai ieftini — dimpotrivă, sunt mai scumpi decât învoiții noștri —, dar pentru că muncitorii noștri nu ne ajung. A doua dovadă e că pământurile țărănimii în sistemul neoiobag sunt lucrate mizerabil din lipsă de timp, pentru că, cea mai mare parte a timpului, țăranul, cu nevastă și copii, lucrează pământul boieresc. Dacă pământurile țărănești ar fi lucrate măcar ca ale marii proprietăți, ne-ar trebui încă o sumă de muncitori. și asta chiar pentru o cultură extensivă, cum e aceea a marii noastre proprietăți. De o cultură mai intensivă nici nu mai vorbim. E deci evident că avem încă prea puțină populație agricolă pentru pământul nostru, avem încă mai mult pământ decât ne trebuie. Pe de altă parte, este pozitiv că din cauza înmulțirii populației pământul pentru țărănime a devenit mai scump și mai rar, îi lipsește. Cum se explică deci misterul acesta, contrazicerea aceasta flagrantă și absurdă, care sfidează orice logică și orice bun-simț: că avem prea puțin pământ pentru că avem prea mult? Se explică foarte bine tot prin regimul nostru economic. Am arătat cum acest regim caută să reducă la non-valoare, la un lucru auxiliar pământurile țărănești, care ajută la formarea de neoiobagi. În schimb caută să ridice în factor dominant, pe cât se poate exclusiv .dominant, pământurile marii proprietăți, pe oare în timpul muncilor lucrează toată lumea, lucrează, după vorba dreaptă și sugestivă a d-lui Gh. Maior, de la vlădică până la opincă, de la preot și primar până la cel din urmă vătășel. Aceste pământuri proprietărești sunt factorul și instrumentul dominant oare mai ales hotărăște de belșugul sau lipsa pământului. Nu proporția între populația agricolă și întreg pământul țării, ci mai ales proporția între populația agricolă și pământul marii proprietăți hotărăște de belșugul sau lipsa pământului. Pământul marii proprietăți rămânând însă același și chiar împuținându-se, iară populația mărindu-se, e natural să se producă o lipsă relativă de pământ chiar atunci când în mod absolut această lipsă nu există deloc. Această creare a lipsei relative de pământ e încă unul din cele mai absurde și grotești rezultate ale regimului neoiobag. Noile raporturi de producție liberează și descătușează nu numai pe țărani, dar și pământurile lor: întreg pământul țării devine un fond liber ca și cel al marii proprietăți de azi. Mica proprietate a țăranului, care își muncește propriul său pământ și n-are nimic de împărțit cu proprietarul mare, căci acesta își lucrează pământul său cu proletari agricoli, nu cu țărani-proprietari, mica proprietate, ca și cea mare, constituie acum fondul întreg al pământului țării față de întreaga ei populație agricolă. Și, raportul fiind între tot pământul și toată populația agricolă, se va arăta îndată că pentru o vreme încă avem pământ îndestulător. Căzând regimul neoiobag, dispare cauza producătoare a lipsei relative de pământ. Afară de asta, o parte din populația agricolă a țării fiind proletarizată, cererea de pământ scade în raport cu numărul proletarilor, proletarii având cu totul alte revendicări de făcut pentru a-și îmbunătăți soarta, încât e absolut evident că vom avea destul pământ pentru formarea unei mici proprietăți destul de puternice și numeroase. În calea acestei formări se ridică însă o piedică însemnată, care este încă o problemă mare și grea: este repartizarea atât de monstruoasă a pământului nostru, faptul că marii proprietăți îi aparține mai mult de o jumătate din pământul țării (mai ales ținând seama și de păduri), fapt anormal în cel mai mare grad. Dar am văzut că și acesta e un rezultat al regimului nostru economic; am văzut cum regimul neoiobăgist favorizează strașnic concentrarea pământurilor în latifundii și numai inalienabilitatea pământurilor țărănești mai pune frâu acestei tendințe de concentrare. Contrar unor prevederi teoretice care, ca teorie, rămân și acuma juste, întocmirea și raporturile agrare capitaliste nu favorizează întru atâta, practicește vorbind, o creștere a concentrării pământurilor micii proprietăți, și, în Occident, mica proprietate, cel puțin vremelnic, își conservă mai mult sau mai puțin pozițiile. La noi, prin dispariția neoiobăgiei și introducerea noilor raporturi de producție, mica proprietate va fi mult favorizată față de cea mare. În adevăr, ce realizează noile raporturi de producție pentru micul proprietar țăran? Realizează visul lui de aur de la 1864 încoace, ca și de veacuri înainte de acea dată, să i se dea putința să fie de-sine-stătător, să fie lăsat în pace ca să-și lucreze pământul propriu. Pe de altă parte, de greutăți de tehnică agrară nu poate fi vorba: doar tot el lucrează și .acuma și proprietatea mare ceva mai bine și propria sa proprietate ceva mai prost, dar tot el și în bună parte cu propriul său inventar. Atunci va începe din prima zi să-și lucreze pământul său așa cum îl lucrează azi pe al marii proprietăți, iară cu timpul. îmboldit de propriul său interes și de încurajarea din afară — pe aceasta o vom lămuri îndată —, va începe sa lucreze mai bine și din .ce în ce mai bine. Așadar, noile raporturi favorizează foarte mult mica proprietate — și materialmente, și moralmente — și nu-i pun nici o piedică tehnică. Cu totul altceva e însă cu marea proprietate. Aceasta, sub noile raporturi de producție, mai ales la început, se va pomeni în condiții foarte grele. Edenul exploatării ușoare a muncii aservite dispare. Nici tu dijmă. nici tu învoială de cu iarnă, nici tu rușfeturi fățișe sau ascunse. nici tu contract agricol, care le rezumă •pe toate și procură o muncă aservită și semigratuită. Acum moșiile trebuie lucrate pe cont propriu, cu muncitori tocmiți cu anul (argați) și cu munca-marfă cumpărată .din piață, cum ar face un atelier sau o fabrică. E o muncă mai scumpă decât cea neoiobagă. Iară dacă social-democrația își va face datoria, organizând pe muncitorii agrari în sindicate, și întreaga democrație își va face datoria, obligând statul să dea protecția cuvenită muncii, această muncă va fi și mai scumpă. Apoi dispare neoiobagul, depozitarul, îngrijitorul și conservatorul inventarului primitiv. De acum trebuie inventar propriu, acarete costisitoare, vite bune, mașini perfecționate, personal numeros pe tot timpul anului, deci un capital însemnat băgat în producție; și pentru a conduce o moșie în asemenea condiții mai trebuie și multă osteneală, multă muncă pricepută și încordată, cunoștințe tehnice și practice. Astfel că pentru marea proprietate această prefacere a ei din neoiobăgistă în capitalistă va fi o criză însemnată, cum a fost și cea de la 1864. Și aceasta cu atât mai mult cu. cât pentru arendași noile condiții devin și mai grele decât pentru proprietari. Mulți proprietari, neputând trece criza, vor fi siliți să-și vândă proprietățile. Nu mai vorbesc de aceia care nici nu știu bine pe unde le sunt moșiile, oare le consideră drept — ceea ce și sunt dealtfel — niște fiefuri feudale unde lucrează robii, a căror muncă proprietarii o toacă la Monte Carlo și pe bulevardele Parisului. Aceștia nici cuvânt că vor fi siliți să-și vândă cu orice chip moșiile. Ce ar putea face cu ele în noile condiții? Să lucreze singuri, firește .că nici vorbă nu poate fi; arendași se vor găsi greu, iară cei găsiți, având capital, pricepere și socotind greutățile, scumpirea muncii și a exploatării moșiei, vor da o arendă redusă. Nu numai proprietarii mai sus pomeniți — și doar sunt mulți, foarte mulți —, dar și o bună parte dintre proprietarii care azi își văd singuri de moșii vor fi siliți să le vândă. Să nu uităm că, după criza prin care marea proprietate a trecut la 1864, cei mai mulți boieri de baștină și-au vândut proprietățile. Rezultatul vădit al crizei pe care o vor provoca felul nou și noile raporturi de producție va fi deci o simțitoare scădere a rentei, iară din cauza ofertei abundente de moșii o și mai simțitoare scădere de prețuri. Va fi mult pământ de vânzare și ieftin. Ca urmare a desființării neoiobăgiei, va fi cu putință ca o parte din pământurile marii proprietăți să treacă la țărani. Îndeosebi țăranii mai înțoliți, mai chiaburi, în asociație, vor cumpăra multe din moșii. În acest fel, pe contul proprietății mari se va crea și consolida o proprietate mijlocie, care de astă dată, sub noile raporturi de producție, va fi adevărată proprietate mijlocie și nu proprietate parazitaro-neoiobagă, așa cum e cea a burgheziei sătești de azi. Pe de altă parte, statul va avea putința să cumpere întinderi mari de pământ pentru propriile sale necesități viitoare și pentru a-l trece micii proprietăți fie pentru a rotunji și a face viabile și rentabile prea micile proprietăți existente, fie pentru a crea asemenea mici proprietăți de-sine-stătătoare. Statul, printr-un împrumut de 700 000 000-800 000 000, ar putea deplasa o parte însemnată de pământ de la marea la mica proprietate. Această deplasare, împreună cu pământul cumpărat de țăranii înțoliți, va face să ne apropiem de o repartizare mai normală a pământului țării. Și poate că nici nu va fi nevoie de o răscumpărare silită. Se înțelege, nu sunt împotriva principiului răscumpărării silite; dimpotrivă, sunt partizanul ei când e nevoie de dânsa — ce dumnezeu! doar și guvernul liberal de azi a admis principiul acesta prin legea răscumpărării silite a pământurilor pentru izlazuri —, dar poate că nu va fi nevoie, va fi destul pământ de răscumpărat și așa. Dacă însă această transformare nu s-ar face destul de radical și de repede, atunci prevederea mea nu se va realiza, atunci va fi absolută nevoie de răscumpărare silită (expropriere pentru utilitate publică) a unei însemnate părți a proprietății mari, și aceasta va trebui făcută neapărat, pentru a asigura o mică proprietate țărănească pe cât de serioasă pe atât de temeinică. După toate probabilitățile însă, răscumpărările silite și de bunăvoie vor merge mână în mână. Odată stăpân pe mari întinderi de pământ, cum ar trebui să procedeze statul? Să-l vândă țăranilor în loturi, întregind mica proprietate existentă și creând noua mică proprietate de-sine-stătătoare, sau să formeze mici ferme, îndestulătoare pentru a constitui gospodării agricole suficiente pentru munca și hrana unei familii și să le arendeze la țărani? E o chestie practică, desigur foarte importantă, de care însă nu ne putem ocupa aici. În treacăt doar putem spune că, dacă statul nostru ar deveni un stat cu adevărat democratic, expresia sinceră a votului obștesc, atunci se înțelege că ar putea fi preferabilă soluția din urmă. În felul acesta, micile ferme arendate pe termene extrem de lungi (50—60 de ani ,și mai bine) și transmisibile la urmași ar avea cea mai mare parte din avantajele micii proprietăți, fără să aibă dezavantajul înrădăcinării sentimentelor individualiste ale micii proprietăți exclusive, și statul democratic ar avea și cuvântul său de zis în felul de a lucra .pământurile arendate. Dar ca statul cenzitar, politicianist-oligarhic, cum e al nostru, să rămână stăpân pe întinderi imense de pământ, să aibă la .discreția lui zeci de mii de fermieri țărani pe care să-i prefacă într-o cetățuie a birocrației oligarhice, aceasta ar fi dezastruos și periculos în cel mai mare grad pentru viața și dezvoltarea politico-socială a țării. în acest caz, mica proprietate țărănească e din toate punctele de vedere preferabilă. Deplasarea unei părți din proprietatea mare pe baza noilor raporturi de producție arată clar imensa deosebire dintre aceste raporturi și cele neoiobăgiste de azi. în adevăr, noi știm ce s-ar întâmpla dacă s-ar deplasa acuma, prin răscumpărare, o parte din proprietatea mare, trecând-o la cea mică: pământul ar reveni prea scump țărănimii și deci ar fi nerentabil; prin acest pământ s-ar preface în neoiobagi atâția țărani deveniți proletari, așa că s-ar consolida neoiobăgia; în sfârșit, domeniul marii proprietăți fiind micșorat prin această deplasare, s-ar agrava acea lipsă relativă de pământ și s-ar înrăutăți deci învoielile țăranului neoiobag. Va să zică, tot rezultate negative. Pe când deplasarea pământului sub noile raporturi ar servi numai la crearea de mici proprietari de-sine-stătători cu excluderea acestor neajunsuri. D-l R. Rosetti se sperie de ideea unui împrumut de câteva sute de milioane pentru o consolidare a micii proprietăți țărănești. De ce? Se înțelege că față de sărăcia noastră lucie suntem, poate, țara cea mai îndatorată din lume[4]. Dar este datorie și datorie și e o imensă deosebire între creditul productiv și cel neproductiv. Datoriile făcute chiar în scopuri necesare, dar economicește neproductive pot să amenințe cu ruina o țară ca și pe un individ, dar datoriile făcute în scopuri productive pot fi o sursă de prosperitate. Dacă un om se împrumută cu un milion pentru consumarea proprie, atunci cele cincizeci de mii de lei procente pot să-l ruineze; dar dacă ia milionul spre a-l plasa într-o producție care-i dă un profit de o sută de mii de lei, evident că împrumutul devine o sursă de înavuțire. Și se poate oare o plasare de capital mai productivă decât prefacerea țărănimii neoiobage în producătoare independentă și prefacerea pământului ei, adică a unei mari părți a țării, din pământ zgâriat în pământ lucrat mai bine și tot mai bine? în afară de toate avantajele sociale și morale, dar vorbind strict economicește, se poate o mai productivă plasare de capital? Și nu încape îndoială că țăranul mic proprietar, liberat de neoiobăgie și de contractul agricol și ajutat de stat pentru procurarea unui inventar mai bun, a seminței superioare etc., va lucra din ce în ce mai bine și mai intensiv. Fundarea micii proprietăți pe baza noilor raporturi de producție va da o mică proprietate, care, dacă nu va fi la înălțimea celei din Apus cât timp din cauza lipsei de industrie nu vom avea .piață internă de desfacere, va deveni totuși din ce în ce mai productivă. Cauza principală care va face pe țăranul nostru să lucreze tot mai bine pământul, să-și îmbunătățească inventarul ș.a.m.d. e o cauză banală și veche, dar nu mai puțin sigură: e interesul propriu, și acest interes nu împiedicat în toate chipurile ca acuma, ci, dimpotrivă, stimulat de condițiile obiective economico- și politico-sociale ale vieții. Îl va împinge pe țăran concurența capitalistă, lupta pentru conservarea proprietății; și-l vor împinge și condițiile negative, greutățile numeroase care apasă mica proprietate în societatea capitalistă. Și în aceasta țăranul va fi ajutat și de acele caractere bune și rele pe care le dezvoltă într-însul adevărata mică proprietate: sobrietatea, avariția chiar, hărnicia, oare merge, din nenorocire, până la istovirea puterilor lui și alor săi spre a putea înfrunta forțele sociale adverse, dezvoltate, la rândul lor, de raporturile de producție capitaliste. Statul va trebui sa intervină și el în diferite moduri pentru ocrotirea și încurajarea micii proprietăți, în primul rând ușurându-i dările pe cât posibil și dându-i un credit ieftin în vederea procurării unui inventar mai bun și a altor îmbunătățiri. Va trebui, căci va fi în propriul lui interes. În noua întocmire, mica proprietate devine o categorie economică tot atât de importantă, ba mai importantă chiar decât proprietatea mare. Pe de altă parte, dispar acele antagonisme neoiobăgiste speciale dintre marea și mica proprietate care fac ca un ajutor cu adevărat eficace dat proprietății mici să lovească în interesele celei mari. Acum antagonismele vor fi mai mult între proprietatea mare și proletariatul agricol. De aceea, statul nu va fi împiedicat și va trebui să intervină cu toată energia pentru propășirea proprietății mici, pe spinarea căreia va trăi în parte. Poporaniștii cei sinceri vor avea aici un câmp larg pentru activitatea lor poporanistă. Asociațiile pentru cumpărarea de sămânță și mașini, cooperativele de consum și de vânzare a productelor, băncile populare, care, fără să aibă importanța creditului de stat, au totuși importanța lor, întreaga activitate extrașcolară până la călătoriile de studii inclusiv, toate vor fi în adevăr folositoare. Greșeala poporaniștilor sinceri este că preconizează acuma aceste măsuri de ocrotire a proprietății mici și nu bagă de seamă că această proprietate noi n-o avem încă. De aceea, rezultatele activității lor sunt infime, câteodată nule și uneori chiar de-a dreptul vătămătoare, prefăcându-se în mijloace de diversiune pentru regimul neoiobag. * Am vorbit de proletariatul agricol și de mica proprietate. Să spunem ceva și de proprietatea mare. Economiștii și sociologii noștri, care n-au băgat de seamă că n-avem mică proprietate propriu-zisă (afară de cea răzășească), n-au băgat de seamă nici faptul că n-avem nici proprietate mare propriu-zisă în sensul occidental-capitalist. Proprietatea noastră mare și latifundiară, după sensul și caracterul ei juridic, e, desigur, quiritară și capitalistă; după funcționarea ei economică însă, după relațiile ei cu munca, e încă în bună parte feudală. Numai după introducerea raporturilor noi de producție, ea va deveni o categorie economică asemănătoare cu cea occidentală, o categorie economică în adevăr capitalistă, având toate caracterele bune și rele ale acesteia[5]. Sunt două caractere mai ales prin care marea proprietate capitalistă se deosebește profund și în folosul ei de marea proprietate latifundiară neoiobăgistă. Mai întâi, ea nu împiedică defel consolidarea și prosperarea micii proprietăți rurale[6]. Al doilea, ea nu împiedică dezvoltarea agriculturii, ci o stimulează. După ce va trece prin marea criză arătată mai sus, proprietatea mare va fi nevoită să-și lucreze pământul cât mai sistematic, și asta indiferent dacă moșiile vor fi lucrate de înșiși proprietarii sau de arendași, care le vor lua în arendă pe termene foarte lungi. Această cultură superioară, după cum am arătat, va fi impusă de aceleași raporturi agrare noi. Acei proprietari care n-o vor face vor fi înlocuiți prin alții mai destoinici. Și când un capital fix tot mai însemnat va fi băgat în proprietatea mare și tot așa și în proprietatea mică și când un capital fix tot mai însemnat va fi băgat și în industrie, căci va trebui și ea să înceapă să se dezvolte și la noi — fără ea nici dezvoltarea țării nu este posibilă și nici măcar scăparea din mizerie a țăranului însuși, care în industrie va găsi o piață internă de desfacere pentru productele sale —, atunci vom începe și noi să trăim o viață economică mai modernă, mai normală, producând nu numai pentru consumare, dar și pentru producere. Producere pentru consumare și pentru producere, și producere numai pentru consumare! — sau consumare productivă și consumare neproductivă. Ce termeni inocenți la prima vedere și de ce imensă importanță economico-socială! Conținutul lor caracterizează doar stări sociale deosebite, civilizații deosebite. Mai mult decât atâta, el explică în primul rând de ce toate civilizațiile trecute au pierit, pe când de acuma avem siguranța că civilizația capitalistă va trăi, luând alte forme, superioare — cele socialiste —, dar de pierit nu va pieri niciodată. În civilizațiile trecute se producea pentru consumare neproductivă. Tot ce se producea se consuma, și uneori se consuma chiar mai mult, ruinându-se astfel resursele țării. De aceea n-au avut nici o consistență și nici o bază trainică. Era de ajuns câte o puternică furtună socială sau invazie externă ca să le măture de pe fața pământului, și omenirea, jalnică și încovoiată, își începea iarăși mersul trudnic ca să creeze alte civilizații. În civilizația capitalistă însă se produce pentru consumare — și chiar și pentru risipa claselor dominante —, dar se produce tot mai mult și mai mult și pentru producere, și pentru consumare productivă. Capitaluri tot mai mari se bagă în agricultură. în industrie, în construcții, în invenții de tot felul, capitalul constant și fix crește imens și vertiginos, dând posibilitate măririi populației. Și în felul acesta se creează o bază largă, imensă, indestructibilă pentru civilizația și cultura lumii și se creează condițiile materiale obiective necesare pentru dezvoltarea civilizației pe alte baze, mai largi, mai umane, mai progresive: cele socialiste. Noi, țară eminamente agricolă, producem, mulțumită în primul rând regimului neoiobag, numai pentru consumare și risipă. Nu numai că nu creăm o bază solidă pentru dezvoltarea noastră, dar cheltuim din patrimoniul părintesc, risipim și surpăm bazele existente. De aceea, și întreaga noastră dezvoltare materială, culturală, morală, națională e așa de șubredă, e construită pe nisip. După desființarea neoiobăgiei și stabilirea noilor raporturi de producție vom putea începe să trăim ca o țară modernă, între altele și în agricultură, producând și pentru producere, și pentru consumare productivă, nu numai pentru consumare neproductivă. Și în acest proces economic rolul unei proprietăți mari, agricultată sistematic și în chip modern, bineînțeles cu mun.ca bine retribuită[7] — e destul de însemnată. Și aici pe vede încă o dată și atât de sugestiv marea și indiscutabila superioritate a raporturilor noi de producție asupra celor vechi: pe când sub regimul neoiobag rolul marii proprietăți latifundiare e atât de nenorocit și de nefast încât amenință țara cu cele mai ireparabile dezastre, sub întocmirea. nouă proprietatea mare, bineînțeles mai modestă, devine — în orice caz poate să devină — un -factor util pentru producția țării și dezvoltarea ei ulterioară. Cred că o mai bună dovadă nici nu e cu putință. Repet încă o dată că în acest capitol asupra soluției problemei agrare vreau să arăt numai în linii generale drumul de urmat; nu pot să intru însă aici în detalii. Dar e vădit că o stare de lucruri mai ales în viața economică nu poate fi schimbată dintr-o zi într-alta, că între starea de neoiobăgie și starea economică occidentalo-burgheză va urma necesarmente o stare de tranziție, foarte supărătoare, ca toate stările de tranziție, și tocmai de aceea trebuie urmărit cu toată energia ca ea să fie de cea mai scurtă durată. De asemenea e vădit că în afară de cele trei mari clase sociale agrare: mari proprietari (și mijlocii), mici proprietari agrari și proletariatul agricol — se mai poate forma, după împrejurările speciale țării noastre, încă o clasă de muncitori agrari, și anume micii fermieri agricoli. Sub felul și noile raporturi de producție, însă, aceștia vor fi mici fermieri ca în Occident, nu învoiți și dijmuiți neoiobagi. După ce în condițiile noi marea proprietate va fi fost redusă la o întindere mai normală, poate că unora dintre marii proprietari le va fi mai convenabil să împartă moșia în mici ferme, pe care să le arendeze pe termen lung țăranilor care n-au pământ, dar au încă inventar agricol. E datoria statului să intervină în favoarea acestor mici fermieri, ca termenele contractelor să fie cât se poate de lungi: 30, 40 și chiar 50 de ani, ca aceste contracte să fie transmisibile asupra moștenitorilor. De asemenea, statul trebuie să reducă pe cât e cu putință renta acestor ferme (atunci această reducere va fi posibilă și rațională, servind atât muncitorilor fermieri, cât și producției agricole); apoi statul va trebui să mijlocească pentru fermieri, ca și pentru micii proprietari, un credit ieftin, asociații și cooperative pentru vânzarea de producte, cumpărarea ieftină de instrumente, îngrășăminte etc., etc... Acești fermieri constituie, ca și micii proprietari de pământ, o categorie economică occidentalo-burgheză, având în mare parte avantajele și neajunsurile adevăratei mici proprietăți rurale; între aceștia și neoiobagii orientalo-feudali de azi, care sub regimul contractului agricol existent iau pământ în arendă cu dijma la tarla sau de-a valma, e o adevărată prăpastie. * Împreună cu liberarea economică a neoiobagului, mână în mână cu ea, trebuie să meargă și liberarea lui politică și juridico-socială. Știm acuma că asta înseamnă: desființarea legii excepționale și prefacerea în realitate a tuturor instituțiilor liberalo-burgheze de la țară izvorâte din Constituția noastră, aplicarea cinstită, corectă. imparțială a legilor comune tuturor cetățenilor acestei țări, domnia legilor. Știm, de asemenea, ce a împiedicat realizarea acestei domnii. Cu introducerea noilor raporturi nu mai există acea contrazicere fundamentală între viața și raporturile economice de o parte și starea de drept de alta; deci aceasta din urmă •va putea și va trebui să fie realizată. Numai după această liberare economică și juridico-socială se va realiza cu adevărat acea liberare desăvârșită din iobăgie a țărănimii române, visată de ideologii cinstiți ai burghezimii de la 1864, dar nerealizată de ei. Se înțelege că odată •cu dispariția neoiobăgiei vor dispărea toate rezultatele ei nefaste analizate în această lucrare, rezultate atât de nefaste pentru populația satelor, ca și pentru dezvoltarea vieții agrare și pentru întreaga noastră viață socială. Astfel, ca să luăm un exemplu tipic. vor dispărea revoltele țărănești. Căci este evident că, dispărând acele profunde contradicții și anomalii care sădesc în sufletul țăranului sămânța revoltei și prefac până și burghezimea sătească în instigatoare la revolte; dispărând acele contradicții politico și juridico-sociale care distrug simțul legalității și prefac până și statul în instigator, iară pe de altă parte existând o clasă puternică de adevărați mici proprietari agrari. atunci nu va mai putea fi vorba de revolte. Atunci social-democrația și democrația înaintată vor avea de luptat ca să facă țărănimea — inertă și recalcitrantă — mai accesibilă ideilor și mișcărilor progresiste. Revoltele vor rămâne o amintire a tristului trecut. Și ce se va întâmpla cu revoltele se va întâmpla și cu celelalte rezultate nefaste ale regimului economic de azi. Bineînțeles, nici atunci nu se va coborî raiul pe pământul țării românești. Proletarul agricol, exploatat de marele proprietar, va trăi într-o mizerie mai mare decât proletarul de oraș și din cauza exploatării, și din cauza înapoierii producției. De asemenea, micul proprietar se va zbate și se va istovi, cu toată familia, spre a-și apăra proprietatea, pe când capitalul va căuta să-l robească copleșindu-l prin ipoteci, prin credite, prin cumpărarea ieftină a productelor ș.a.m.d. Vor fi dispărut anomaliile și mizeriile izvorâte din raporturile neoiobăgiste, dar în locul lor vor rămâne și se vor dezvolta anomalii și mizerii rezultate din raporturile capitaliste. Unele din acestea se vor putea lecui sau îndulci chiar în societatea de azi. Pentru celelalte n-a crescut și nu va crește leacul în societatea modernă; leacul îl vor da dezvoltarea socială și societatea socialistă — până atunci sunt inevitabile. Decât totul e relativ. Și în satul francez sau belgian sunt destule mizerii, știute de oricine cunoaște măcar din auzite literatura agrară occidentală. Totuși, pentru noi gradul de prosperare al satului francez sau belgian e un vis, un vis frumos și, din nenorocire, pentru multă vreme nerealizabil, pentru că Franța și Belgia sunt țări cu industrie bogată, fără de care propășirea temeinică a satelor nu e cu putință. La început ne-am mulțumit și cu satul transilvănean — românesc și el doară —, cu starea lui materială, morală, culturală; după o jumătate de veac a gospodăriei noastre neoiobăgiste, satul transilvănean, de sub stăpânirea ungurilor, ne servește de model și ideal! Un sat asemănător cu cel transilvănean. ce pas însemnat ar fi acesta pentru însănătoșirea vieții noastre sătești și, indirect, a vieții întregii țări! Totul e relativ. Dealtfel, soluția problemei agrare de care ne ocupăm nu reprezintă vreun plan ticluit de imaginația noastră. Cu puțina imaginație câtă mi-a dat dumnezeu aș putea ticlui soluții și planuri neasemănat mai frumoase. Dar la ce folos când ele s-ar îneca în marele imperiu al necesității istorice, ca visuri? Nu. Soluția aceasta se găsește în linia și direcția dezvoltării noastre, e un rezultat necesar al acelor complexe puteri și raporturi sociale care ne hotărăsc evoluția. Aceste forțe complexe sapă regimul neoiobăgist și ni-l impun pe cel capitalist. Astfel este evoluția economică a orașelor, care în dezvoltarea ei e stingherită de neoiobăgismul agrar. Astfel e dezvoltarea cât de înceată a agriculturii sistematice,. care nu se împacă defel cu munca neoiobăgistă. Astfel e dezvoltarea elementelor și raporturilor capitaliste chiar la sate, în viața agrară, și în primul loc proletarizarea în masă a țărănimii. Aceste mase proletarizate vor rupe zăgazurile neoiobăgiei, oricâte condicuțe și oricâți jandarmi le-ai pune în cale. Apoi sunt legăturile noastre economice cu țările capitaliste, care în totalitatea lor lucrează la desființarea neoiobăgiei; sunt clasele noi ce se dezvoltă în societatea noastră — proletariatul industrial, proletariatul intelectual, mica burghezime orășenească — și care toate nu pot fi decât vrăjmașe neoiobăgiei și tuturor rămășițelor medievale. Mai este apoi întreaga viață și dezvoltare a statului nostru, care în ipostazul lui capitalisto-burghez lucrează la dărâmarea neoiobăgiei, și, în sfârșit, e dezvoltarea stării de drept burghezo-civilizate și a sentimentelor de dreptate juridică izvorâte din ea, care duc la același rezultat. Acestea sunt principalele puteri sociale care sapă neoiobăgia și, cu toată apărarea ei legislativă, o dizolvă încetul cu încetul, încât cel puțin în unele privințe ea nu mai este astăzi ce a fost acum 30 de ani și chiar acum 10 ani. Și e netăgăduit că chiar unele lucruri spuse în volumul acesta cu privire la neoiobăgie nu se mai potrivesc acuma în aceeași măsură în care se potriveau acum câțiva ani. Dar atunci trebuie lăsată în seama evoluției firești ca ea singură să suprime neoiobăgia? Nicidecum. Se înțelege, evoluțiile sunt firești, ele se fac în virtutea unor puteri obiective și subiective și cad sub imperiul necesității istorice. Dar una din aceste puteri, și încă o putere mare și singura conștientă, e doar omul însuși, pentru care și prin care se face această evoluție. Dacă omul ar lucra împotriva acestei evoluții firești, împotriva a înseși direcției în care se dezvoltă societatea, rezultatele acțiunii lui ar fi sau nule, sau negative și ar putea compromite însăși dezvoltarea societății. Dacă însă această acțiune e îndreptată în sensul evoluției firești, în direcția dezvoltării sociale, ea îi dă acesteia un tempo mai puternic și o face calitativ superioară. La noi e tocmai cazul întâi: neoiobăgia și statul care o susține merg împotriva evoluției firești, expunând țara la cele mai amenințătoare pericole și dezastre. Neoiobăgia trebuie deci să dispară cât mai curând, [cu] cât mai curând, cu atât mai bine. Dar cine e chemat să înfăptuiască această prefacere? Formal se înțelege că statul. Statul trebuie să lucreze acum pentru înlăturarea neoiobăgiei. el care timp de 50 de ani a făcut atâtea pentru consolidarea și susținerea ei. Apoi sunt toate grupările realmente democratice, începând cu social-democrația, care trebuie să vegheze ca interesele păturilor muncitoare să fie salvgardate. Trebuie salvgardate interesele proletariatului agricol ca atare, extinzându-se asupra lui întreaga protecție a muncii proletare de la orașe, întru cât i se potrivește, completată prin toate acele măsuri pe care le comportă viața lui specială. Și trebuie salvgardate și interesele micului proprietar agricol. Trebuie vegheat ca deplasarea pământului în folosul acestuia să se facă în condițiile cele mai favorabile, ca proprietățile mici țărănești .de-sine-stătătoare să aibă întindere suficientă pentru munca și hrana unei familii; apoi el trebuie ajutat în apărarea poziției sale de mic proprietar prin realizarea principiului de asociație sub toate formele ei și ajutorul statului sub toate formele lui de credit ieftin. degrevare de impozite, întinderea instrucției, favorizarea culturii agrare, favorizarea și încurajarea de cooperative sub toate formele lor ș.a.m.d. Dar statul și păturile democratice de unde să ia puterea de a săvârși această operă? Evident că n-au de unde decât de la însuși poporul muncitor. Așadar, desființarea neoiobăgiei implică și chemarea maselor muncitoare țărănești și orășenești la viața politico-socială. Atunci ele nu numai că vor putea impune prefacerea-economică și politico-socială, dar vor avea garanția că ea se va face în adevăr în folosul și al lor, și al țării. Am arătat că realizarea instituțiilor democratice și domnia legilor vor deveni posibile numai prin dispariția neoiobăgiei, înlocuită prin raporturile economice burghezo-capitaliste. Asta e indiscutabil. Dar a face posibil un lucru nu înseamnă că el va fi și realizat. Împotriva realizării instituțiilor constituționale la sate vor sta încă multă vreme moravurile învechite, .cum va sta și inegalitatea economică, tot mai mare și sub noile raporturi. Numai chemarea și participarea conștientă la viața publică a maselor muncitoare profunde de la sate și orașe vor preface starea de drept democratică, de astă dată posibilă, în realitate. Și același lucru trebuie spus despre toate celelalte rezultate ale desființării neoiobăgiei. Așadar, chemarea și participarea la viața publică a maselor populare de la orașe și sate vor asigura rezultatele progresive ale prefacerii sociale de care am vorbit, după cum tot ele vor face ca dezvoltarea înainte a vieții agrare să realizeze o tot mai mare sumă de bine posibil pentru această viață și pentru țară. Și tot ele vor fi o unealtă puternică în dezvoltarea țării către un ideal și o societate din care să dispară mizeriile societăților moderne. Sufragiul universal, întrebuințat de un popor chemat la viața publică, va fi încă o unealtă puternică și eficace pentru realizarea celor de mai sus: în unele privințe, el ar putea fi chiar factorul inițial, care să pună în mișcare masele profunde muncitorești din orașe și din sate și în tot cazul ar fi un imbold puternic pentru înlăturarea neoiobăgiei. * Înainte de a sfârși acest capitol, ținem să deschidem o paranteză pentru a răspunde măcar în câteva cuvinte unei obiecții serioase, foarte serioase, care poate să ne fie făcută de potrivnicii noștri, ca și de unii din prietenii noștri de idei. „Preconizarea evoluției capitalisto-burgheze a societăților agrare înapoiate, și mai ales preconizarea micii proprietăți individuale, a marii proprietăți teriene, a proletariatului agricol..., toate acestea sunt autentice concepții și soluții burgheze”, va zice cu multă malițiozitate un adversar, căutând să pună pe autorul acestei lucrări în contradicție cu ideile sale socialiste. „Consolidarea micii proprietăți, prefacerea unei părți din marea proprietate în mică și a unei categorii de proletari în mici proprietari e o soluție menită să întărească starea capitalistă, nu să grăbească evoluția socială către o stare socialistă”, vor zice cu nedumerire chiar unii din prietenii de idei ai autorului. Și acești prieteni -ar putea să invoce chiar propriile mele cuvinte de mai sus în care prefacerea marii proprietăți din Occident în mică și a proletarilor agricoli de acolo în mici proprietari e considerată ca o faptă reacționară, menită „să mărească simțul și puterea de rezistență a proprietății individuale, micșorând tot pe atâta și.mțul și puterea de rezistență ale proletariatului socialist și puterea clasei proletare”. În câteva cuvinte, dar numai în câteva cuvinte, iată răspunsul meu: Social-democratul marxist, în virtutea concepției sale sociale înseși și a metodei sale de cercetare, nu e un inventator de forme de conviețuire și evoluție socială. Evoluția societăților se face în virtutea unor legi care rezultă din întreg complexul vieții sociale — din istoria omenirii — și dintr-un întreg complex de condiții naturale în care se dezvoltă omul și societatea. Social-democratul marxist cercetează aceste legi și din această cercetare se dumirește asupra evoluției societăților moderne. Inventarea unor forme de societate și a unor evoluții închipuite, derivate din anume motive și formule morale și umanitaro-sentimentale și din anume fantezii poetice, aceasta marxismul socialist o lasă pe seama sentimentalismului umanitar burghez și a umanitarismului sentimental poporanist. Social-democratul marxist știe bine că inventarea unor astfel de evoluții închipuite efemere ori din ce .motive curate ar purcede ar avea de efect întârzierea evoluției sociale sau îndreptarea ei vremelnică pe căi greșite, ar fi deci un fapt regresiv și reacționar, nu revoluționar. Unul din caracterele esențiale ale evoluției formelor de conviețuire socială consistă și în faptul că aceste forme se dezvoltă pas cu pas una din alta, astfel că o formă socială și o epocă istorică pregătesc condițiile de existență necesare epocii următoare, și după cum, spre pildă, epoca feudală a pregătit toate condițiile obiective și subiective de existență epocii burgheze, astfel și aceasta din urmă le pregătește epocii socialiste. De aici urmează în chip evident că o societate nu numai că nu poate fără să-și primejduiască existența să-și creeze o proprie evoluție în afară de aceea care rezultă din dezvoltarea ei istorică și firească, dar nici măcar nu poate să sară peste o anumită epocă de dezvoltare a societăților, cum ar fi, spre pildă, cea capitalistă, și nu poate dintr-o cauză foarte simplă: pentru că tocmai această epocă e aceea care pregătește condițiile necesare de trai celei viitoare. Făcând un astfel de salto mortale, societatea și-ar frânge gâtul, pentru că i-ar lipsi condițiile esențiale de existență și cele subiective, și cele obiective. Așa încât societățile capitaliste trebuie să-și urmeze ciclul lor de dezvoltare până ce se vor realiza în ele condițiile necesare de trai, obiective și subiective, pentru o societate socialistă. Cu atât mai mult, bineînțeles, prin această dezvoltare capitalistă trebuie să treacă societățile rămase în urmă atât din cauză că ele sunt târâte și duse într-acolo de societățile capitaliste înaintate, cât și prin faptul că ele n-au doar nici măcar condiții necesare de viață pentru o societate capitalistă dezvoltată, dar încă pentru una socialistă. Toate acestea se admit de obicei de toți socialiștii, și deosebiri de vederi nu intervin decât numai când e vorba de evoluția producției agrare și deci de evoluția societăților a căror viață materială e mai mult sau mai puțin bazată pe agricultură. Se obiectează că evoluția agriculturii și a producției agricole e alta decât cea industrială; astfel, spre pildă, se obiectează că, pe când producția și proprietatea industrială merg concentrându-se în tot mai puține mâini, cea agricolă sau se divizează, sau rămâne statu-quo. Dar această deosebire între evoluția industriei și a agriculturii, întru cât ea există în adevăr, ar putea decide doar asupra chestiunii mai marii sau mai micii viabilități a proprietății mici teriene în societățile moderne capitaliste, nici într-un caz însă din această deosebire n-ar putea să urmeze că societățile agrare înapoiate pot să se prefacă de-a dreptul în societăți socialiste sau semisocialiste, după cum cred, spre pildă, poporaniștii sau socialiștii revoluționari ruși. Producția economică agrară, chiar în țările industriale, e o parte așa de importantă din întreaga viață socială încât e cu neputință ca această producție să se prefacă în socialistă fără să se prefacă în atare și întreaga societate. Dar încă în țările înapoiate eminamente agricole, unde producția agricolă servește de bază materială și indirect culturalo-morală întregii vieți sociale. Acolo e doar de ultima evidență că prefacerea vieții agrare în socialistă ar însemna ipso facto prefacerea societății întregi în socialistă. Dar o astfel de prefacere într-o țară înapoiata. agrară e absolut imposibilă, întrucât ea n-are nici măcar atâtea condiții necesare de viață pentru o societate socialistă cât le au societățile capitaliste, și doar nici acestea nu le au încă pe deplin. Astfel, dacă vom lua ca exemplu țara noastră, vom. găsi în ea, pentru o societate socialistă, următoarele condiții obiective materiale de trai: o producție națională mizerabilă — 50 de bani de cap de locuitor, cum vom vedea mai jos —, pe aceste baze materiale o populație analfabetă, abrutizată și demoralizată de mizerie și nedreptate. cu moravuri semibarbare; iară sus clase parazitare, burgheze și birocrate, care împrăștie în toate vânturile producția atât de mizerabilă a țării; vom găsi destrăbălare morală, politicianism și oligarhie politicianistă etc... Evident că în astfel de condiții obiective și subiective, materiale, culturalo-morale și politico-sociale pot înflori raporturi omenești neoiobăgiste, dar socialiste nu. Da, oricare ar fi evoluția agrară a societăților moderne capitaliste, evoluția societăților agrare înapoiate trebuie să treacă prin felul de producere și raporturi de producere burgheze. „Dar în acest caz — va zice cu malițiozitate amabilul meu adversar —, dacă admiteți necesitatea evoluției burghezo-capitaliste a societăților agrare înapoiate, cum bunăoară e țara noastră, trebuie ipso facto să admiteți ca socialiștii ei înșiși să devină oameni politici și luptători burghezi luminați, colaboratori ai burghezimii, pentru transformarea mai repede și mai temeinică a țării într-un stat burghezo-capitalist înaintat”. Am răspuns în Cuvinte uitate la această întâmpinare și am răspuns, cred, destul de temeinic, deoarece nimeni n-a încercat măcar să combată arătările mele. Ceea ce hotărăște de socialismul sau nesocialismul unui om în societățile înapoiate nu e faptul constatării că aceste societăți trebuie să treacă prin forma de dezvoltare burghezo-capitalistă. Această constatare e obligatorie pentru orice cercetător înarmat cu o metodă adevărată de cercetare. Ceea ce face pe un om socialist e felul cum pricepe această evoluare, sensul ce-i dă, sentimentele lui față de ea, convingerile lui socialiste, poziția anume pe care el o ia în calitate de socialist în lupta de clase ce durează în societate, interesele sociale anume pe care el le apără, aspirațiile lui pentru viitorul și dezvoltarea societății, într-un cuvânt ceea ce hotărăște de socialismul unui socialist în societățile înapoiate nu e constatarea realității sociale existente și a necesității evoluției ei burgheze, ci atitudinea lui specială socialistă față cu această realitate și cu această evoluție. E un adevăr atât de evident și cu toate acestea atât de puțin priceput. Intre alții, nu l-au priceput deloc foștii socialiști, tinerimea generoasă. Constatând că țara noastră încă n-are condiții pentru existența socialismului asemănătoare cu cele din Occidentul capitalist și că ea trebuie să treacă prin faza capitalistă, democrato-burgheză — ceea ce, dealtfel, e perfect adevărat —, ei au dedus de aici că și atitudinea lor față de această realitate socială și de această evoluare trebuie să fie de asemenea democrato-burgheză și nu socialistă, ceea ce nu e adevărat deloc. Și, făcând această deducție foarte greșită dintr-o premisă foarte adevărată, ei s-au și grăbit să intre în partidul liberal (care par dessus le marché nu e nici burghezo-democrat, ci, în parte cel puțin, neoiobăgist-medieval și reacționar sadea) și au devenit membri disciplinați și devotați ai acestui partid. Foștii socialiști n-au priceput că numai rămânând socialiști, numai păstrând o atitudine propriu-socialistă față de realitatea socială a țării și de evoluarea ei și numai lucrând în consecință ei, între altele, ar fi ajutat și la dezvoltarea burghezo-democratică a țării. Pe când așa, ca socialiști prefăcuți de hatârul evoluției noastre sociale în liberali, rezultatele activității lor pot fi mai curând potrivnice acestei dezvoltări. În adevăr, ce ar fi putut face și cum ar fi putut lucra socialiștii intrați la liberali pentru democratizarea țării? Să fi intrat în partidul liberal cu reservatio mentalis socialistă, să-și fi zis liberali burghezi și totuși să-și fi conservat atitudinea lor proprie socialistă față de realitatea socială și de evoluarea ei? Dar în acest caz ar fi fost măturați din partidul liberal în 24 de ore și fără să aibă cel mai mic drept să protesteze sau să murmure măcar. Atunci poate ar fi trebuit ca, odată intrați în partidul liberal, foștii socialiști să se prefacă în burghezi veritabili, să-și înlocuiască mentalitatea și concepțiile lor socialiste prin cele burgheze și în consecință, lucrând ca burghezi luminați, să ajute la democratizarea țării? Dar cum poate un om care de ani și ani are o anume mentalitate și o anume concepție despre oameni și lucruri, despre viața socială să-și schimbe întreagă această concepție de hatârul unei evoluții, oricare ar fi ea, să zică negru la ceea ce a crezut și crede că-i alb numai pentru că așa îi convine evoluției? E imposibil și ridicol în același timp. Și atunci, în disperare de cauză, foștii socialiști, sub pretext ca să democratizeze burghezimea și sub cuvânt greșit că intervenția statului e prin natura ei însăși mai mult ori mai puțin socialistă, au colaborat la neoiobăgizarea tării, la birocratizarea ei. * Să trecem acuma la obiecția pe care ar putea să mi-o facă și un prieten de idei, și anume că preconizarea prefacerii unei părți din marea proprietate în mică ar fi o soluție reacționară și antisocialistă și că prin această preconizare eu însumi aș cădea în contrazicere cu cele spuse în chiar lucrarea de față. Obiecția asta se datorește confuziei care se face la noi, confuzie între categoriile economico-sociale din Occident și ale noastre, și care provine și din faptul că și unele, și altele poartă același nume. Se înțelege că și noi avem proprietate mare, mică, proletariat agricol, dar am văzut în cuprinsul acestei lucrări cât de deosebite sunt aceste categorii sociale de cele din Occident nu prin nume, ci prin conținutul lor social. În Occident, preconizarea de mai sus ar fi cu adevărat reacționară și antisocialistă. În adevăr, să presupunem că o parte însemnată din marea proprietate rurală din Occident ar fi fost răscumpărată și trecută în loturi, sub formă de mici proprietăți, la familii de proletari agricoli. Care ar fi fost rezultatul? în Occident, marea proprietate, cu cultura ei sistematică, cu capitaluri imense băgate în exploatarea agricolă, e o categorie economică foarte productivă. E adevărat că în unele culturi mica proprietate teriană concurează cu succes marea proprietate, dar aceste culturi — grădinării, ferme, fructe etc. — sunt acaparate de mica și marea proprietate agricolă. Micile proprietăți din nou formate n-ar înlocui aceste culturi atât de producătoare, ci cultura de cereale. Acestea însă sunt neîndoielnic mai rentabile sub forma de mare decât de mică proprietate. La asta se mai adaugă că pentru o vreme destul de îndelungată acești proletari, învățați să lucreze ca salariați, nu să conducă ei înșiși o gospodărie întreagă, ar fi slabi gospodari și, cu toate acestea, ei ar trebui să înlocuiască niște gospodării sistematice, dezvoltate de generații de proprietari. Așadar, aceste mici proprietăți, mai ales la început, ar fi mai puțin producătoare și rentabile decât cele pe care le-ar înlocui. Deci, din punctul de vedere al producției economice, transformarea aceasta ar însemna un regres. Să vedem acuma care ar fi fost rezultatul împroprietăririi de proletari agricoli pentru ei înșiși, adică pentru cei în interesul cărora ar fi fost făcută. Noii împroprietăriți vor trebui să plătească vechilor mari proprietari, fie direct, fie prin intermediul statului, ratele de răscumpărare, care cuprind prețul pământului și procentele. Marele proprietar deci n-ar fi deloc în pagubă, întrucât aceeași plusvaloare pe care el o lua de la vechiul proletar prin capitalul lui funciar rural acuma o ia de la noul mic proprietar, sub forme de procente la capitalul lui devenit mobiliar. Noul mic proprietar ar fi deci tot așa de tributar vechiului mare proprietar ca și mai înainte, numai sub o altă formă. Pe de altă parte, având a înjgheba o gospodărie nouă, având a plăti ratele răscumpărării și toate acestea dintr-o gospodărie rurală care în Occident, sub forma ei de mică proprietate, devine tot mai greu de condus, noul mic proprietar va cădea cu siguranță pe mâna mijlocitorilor capitaliști, care se ocupă cu cumpărarea și vânzarea productelor, și în mâna cămătarilor, creditorilor ipotecari. Că așa ceva se va întâmpla nu mai încape îndoială. Dacă micii proprietari de generații întregi, fiind stăpâni pe proprietățile lor, neavând a plăti ratele răscumpărării, sunt totuși înglodați în datorii ipotecare, ce să mai spunem de acest mic proprietar nou format, care pe deasupra mai are de plătit și ratele răscumpărării? Că el se va îngloda în datorii ipotecare și va deveni robul cumpărătorului de producte și creditorului ipotecar, de asta, încă o dată, nu mai încape umbră de îndoială. Așa încât vechiul proletar, în calitatea lui de nou mic proprietar, va plăti vechiul tribut fostului său stăpân (sau altuia), marelui proprietar, va mai plăti și un tribut nou capitalului mobiliar și cămătăresc și astfel se va istovi, el și cu ai săi, muncind mai mult, având mult mai multe griji decât înainte și trăind tot în vechea mizerie. Așadar, pentru vechiul proletar prefăcut în mic proprietar, această transformare e de un îndoielnic folos și de o neîndoielnică pagubă. Dar sensul și valoarea socială a acestei transformări? Proletariatul industrial, ca și cel agricol sunt doar mai ales acele clase cărora istoricește le revine sarcina de a transforma societatea capitalista în cea socialistă atunci când condițiile obiective și subiective sociale o vor permite. Organizarea proletariatului într-o forță și armată conștientă de luptă, pătrunderea proletariatului de priceperea rolului său istoric, dezvoltarea în el a tuturor calităților intelectuale și morale necesare acestei transformări socialiste sunt doar în primul loc acele condiții sociale subiective necesare transformării socialiste de care am vorbit mai sus. Prefacerea dar a unei părți a proletariatului revoluționar în mic proprietar individual și individualist ar însemna prefacerea unei părți din puterile sociale care împing spre transformarea societății într-o putere opritoare, adversară acestei transformări sau, în cel mai bun caz, într-o putere indiferentă. Deci, din punctul de vedere al mișcării și dezvoltării sociale, o astfel de împroprietărire ar fi eminamente reacționară și antirevoluționară. Deci tot rezultate negative. Dar la noi? Am văzut că marea noastră proprietate neoiobăgistă nu numai că nu e o categorie economică progresivă, ci prin însăși firea ei socială e eminamente regresivă; ea nu numai că nu înlesnește progresul producției economice, ci îl oprește și îl împiedică. Prefacerea deci a acestei mari proprietăți în mică proprietate — nu mică proprietate neoiobăgistă, ci cu adevărat mică proprietate asemănătoare celei din Occident, care acolo știe să concureze marea proprietate intensivă —, această prefacere va fi fără doar și poate un progres pentru producția economică. Pe de altă parte, noi am văzut cum marea proprietate neoiobăgistă preface pe țăran în neoiobag, în serv, și caută să medievalizeze țara nu numai economicește, dar și politicește, și culturalicește, și moralicește, caută s-o oprească în drumul dezvoltării ei sociale capitaliste. Prefacerea deci a unei însemnate părți din marea proprietate neoiobagă în mică proprietate quiritară, burgheză, ar însemna transformarea unei însemnate puteri sociale care oprește țara în mișcarea și dezvoltarea ei socială într-o putere care înlesnește și în orice caz nu se opune acestei dezvoltări. Așadar, la noi transformarea unei însemnate părți a marii proprietăți în mică proprietate ar fi un fapt progresiv, revoluționar, nu regresiv și reacționar. Și proletarul neoiobag român. pe care această împroprietărire l-ar preface în mic proprietar, nu seamănă deloc cu proletarul salariat occidental. Proletarul occidental reprezintă o clasă puternică, eminamente revoluționară, care poartă în sânul ei viitoarea societate socialistă; prefacerea ei într-o clasă de mici proprietari ar fi, cum am spus, un fapt eminamente reacționar. Pe când semiproletarul neoiobag român, legat de glie prin peticul său de pământ iluzoriu sau numai printr-un inventar agricol sărăcăcios, acest proletar neoiobag e un rezultat al înapoierii noastre economice, e un rezultat al unor relații de producere medievale. Proletarul neoiobăgist nu e o clasă progresivă, ci, dimpotrivă, regresivă, menită să dispară prin dezvoltarea succesivă a țării noastre. Prin prefacerea semiproletariatului nostru neoiobag în mic proprietar nu se preface o clasă socialmente înaintată într-una mai înapoiată, ci, dimpotrivă, o rămășiță a trecutului se transformă într-o categorie economică civilizată, un semiserv se schimbă într-un om liber. Transformarea aceasta e deci nu numai economicește, dar și politicește și moralicește un fapt progresiv și binefăcător. Dar mica proprietate, micii proprietari nu vor deveni ei oare cu vremea, când vom ajunge și noi la o dezvoltare capitalistă mai înaintată, un factor reacționar ca și în Occident? Se înțelege că da. Dar aceasta n-ar putea fi un argument împotriva ei acum, când mica proprietate ar fi un factor progresiv. Aici am avea numai confirmarea unei legi de dezvoltare socială: că toate categoriile sociale care la timpul lor sunt progresive, cu vremea, cu dezvoltarea succesivă a societăților, devin regresive; că toate categoriile și formele sociale, care se nasc și trăiesc, trebuie să îmbătrânească și să moară. Și legea asta socială, la rândul ei, face parte dintr-una mai generală, din legile înseși ale evoluției universale. Așadar, prefacerea unei însemnate părți din marea proprietate în mică și din proletari agricoli în mici proprietari în țările capitaliste înaintate ar fi un fapt social economicește păgubitor pentru țară, ar însemna un îndoielnic folos și o neîndoielnică pagubă pentru proletarii împroprietăriți ei înșiși, iară întru cât privește interesele dezvoltării sociale acest fapt ar fi regresiv, păgubitor și reacționar. Pe când la noi transformarea unei însemnate părți din marea în mică proprietate ar fi un fapt social economicește progresiv și util țării și dezvoltării ei economice, ar însemna un folos însemnat și economic, și politic, și moral pentru semiproletarii neoiobagi prefăcuți în adevărați mici proprietari, iară pentru dezvoltarea țării ar fi un fapt progresiv, revoluționar. „Cum se poate — va exclama un cititor atent — ca același fapt social să producă la noi și în societățile înaintate capitaliste rezultate nu numai neasemănătoare, ci chiar diametral opuse?” Nu numai că e natural să fie așa, dar ar fi nenatural să fie altfel. Și cauza acestui fenomen social, care pare cu drept cuvânt atât de straniu, e că în multe privințe noi și țările capitaliste înaintate ne găsim într-un stadiu de dezvoltare istorică deosebită. Pe când noi n-am ieșit încă din stadiul de dezvoltare medievală și trebuie să intrăm cu pânzele întinse în plină epocă burghezo-capitalistă, pe când noi ne găsim înaintea unei revoluții sociale capitaliste — pașnică, dar totuși revoluție —, țările capitaliste înaintate încep să iasă din stadiul de dezvoltare capitalist și să se îndrepte cu pânzele întinse spre cel socialist; ele stau înaintea unei revoluții sociale socialiste. E deci de la sine înțeles că același fapt social care față cu punctul pe care noi îl ocupăm în drumul dezvoltării sociale ar însemna pentru noi un pas înainte, un progres, pentru Occidentul capitalist poate să însemne un regres, o retrogradare. Priceperea și pătrunderea relativei poziții sociale a țărilor înapoiate și înaintate în drumul lor trudnic spre progres și lumină, priceperea și pătrunderea acestui adevăr în toată întinderea lui și cu toate consecințele ce decurg de aici ar fi o călăuză sigură pentru socialismul țărilor înapoiate, ar feri pe socialiștii acestor țări de multe iluzii și deziluzii, iară pe unii, cum sunt cei ruși, de dezastre. Dar aici încep să ies cu totul din cadrul acestei lucrări. Despre toate aceste cred, sper chiar, mai mult și mai pe larg altădată. ---- [1] O excepție serioasă și onorabilă, cum am văzut, face d-l C. Garoflid în interesanta d-sale lucrare Problema agrară și dezlegarea ei. Pe baza producției noastre agrare și a tehnicii ei, d-l Garoflid ajunge la concluzii și soluții în bună parte asemănătoare cu ale noastre, ceea ce e foarte natural, dat fiind că alte soluții nici nu pot să existe. [2] În aceeași ordine de idei, d-l Theodor Rosetti, cu autoritatea pe care i-o dă calitatea de fost președinte al Consiliului superior de agricultură, a venit cu fapte și cifre stupefiante. în discuția mesajului din ultima sesiune, d-sa a arătat că patru cincimi din totalul populației muncitoare țărănești au refuzat să contracteze în conformitate cu noua lege. lată, textual, cuvintele d-lui Th. Rosetti: „Am aici datele oficiale. Numărul locuitorilor în țara aceasta care se poate considera mai mult sau mai puțin ca lucrători agricoli, adică numărul micilor proprietari de pământ, adică .având o proprietate mai mică de zece hectare, e aproximativ de 920 000. Prin urmare, dacă admitem că mai toți acești locuitori sunt în relații de daraveri cu proprietarii sau arendașii moșiilor, ar trebui să-i avem pe toți acești 920 000 de locuitori, sau cel puțin o mare parte din ei, figurând în contractele pe care guvernul le-a impus ca obligatorii între proprietari și țărani. Or, ce vedem? Vedem că din acești 920 000 numai 187 000 figurează în contractele actuale care sunt astăzi în arhivele Consiliului superior al agriculturii. Așa că, domnilor, după legea tocmelilor agricole, fiecare con-tract de felul acesta, după ce se intabulează la comună, trebuie să fie comunicat în copie Consiliului superior al agriculturii. Și Consiliul superior a pus mare insistență și multă energie ca această dispoziție a legii să fie exact îndeplinită. Prin urmare, putem spune, cu siguranța de a nu fi prea îndepărtați de adevăr, că dintre cei 920 000 de locuitori muncitori — sub o formă sau alta — a cincea parte, adică 20%, s-au conformat legii, iară toți ceilalți au lucrat — dovadă că au lucrat este că câmpiile noastre sunt acoperite de o îmbelșugată recoltă — fără să fi observat acea formă, fără ca contractul să fie făcut între proprietar, arendaș și locuitor” (Dezbaterile Senatului, Monitorul de la 13 decembrie 1909). Faptele citate de d-l Rosetti sunt foarte elocvente și simptomatice. În măsura în care țăranii au fost aceia care au refuzat binefacerile legii, lucrul dovedește că ei au început să-și priceapă mult mai bine interesele decât le pricepe legiuitorul nostru, căci ei își dau seama cât de nefavorabile le sunt așa-numitele legi de protecție — care, chiar dacă cuprind și oarecare părți favorabile, nu se aplică — și deci fug de toate aceste legi, cu condicuțele lor cu tot. [3] Această proprietate se va forma, pe de o parte, grație alienabilității pământului, pe socoteala pământurilor copărtașilor și a micilor proprietăți neviabile devenite nonvalori, iară pe de altă parte prin răscumpărarea silită, pe socoteala unei însemnate părți din proprietatea mare. Despre aceasta vom vorbi mai jos. [4] În cei trei ani din urmă după răscoalele țărănești, bugetul țării a crescut cu 60 000 000 pentru crearea unei jandarmerii rurale, unei armate de funcționari ș.a.m.d. Aceste 60 000 000 reprezintă o anuitate la un împrumut de un miliard și un sfert. Și de aceasta d-l Rosetti nu se sperie. Și doar e mai preferabil să prefaci pe țăran în mic proprietar decât în jandarm rural! [5] Am văzut mai sus că din desființarea neoiobăgiei câștigă păturile muncitoare, iară cheltuielile, gloaba acestei transformări, le va plăti marea proprietate. Lucrul se înțelege, dealtfel și apriori. Acele adânci prefaceri economice care să fie în folosul tuturor claselor sociale în același timp sunt un basm interesat al oamenilor politici. care vor să împace toate interesele, servindu-le în fond pe ale celor tari sau păgubindu-le pe toate. E doar foarte clar că, dacă ar fi existat vreun mijloc de a rezolva problema noastră agrară în folosul tuturor claselor interesate — și al celor dominante, și al celor dominate —, problema ar fi fost rezolvată în câteva zile, și asta de zeci de ani. Ceea ce a împiedicat rezolvarea ei și ceea ce a încâlcit și întunecat priceperea ei sunt acele interese profunde ale claselor dominante, direct interesate, și interesele statului și ale altor clase, indirect interesate în existența ei. Dealtfel, după ce marea proprietate va trece prin criza de care am vorbit și care va avea de urmare împuținarea ei și scăderea rentei și valorii ei, când ea se va adapta la noile condiții și va crea o cultură agrară superioară, renta și valoarea ei se vor ridica iarăși, desigur mai sus chiar decât acuma. Noile raporturi deci de producție sunt favorabile unei proprietăți mari capitaliste, sunt însă defavorabile proprietății mari neoiobăgiste. Cât de solide sunt la noi cunoștințele în privința fenomenelor economice arată următorul fapt destul de elocvent. În penultima sesiune parlamentară, un tânăr deputat, d-l Banu, a pronunțat un larg discurs, foarte aplaudat de Cameră, în apărarea legilor agrare ale guvernului liberal. în acest discurs, d-l Banu spunea, între altele, că prevederile pesimiste ale adversarilor legii nu s-au realizat deloc: și renta pământului, și prețurile arenzilor au crescut, în loc să scadă, deci marii proprietari au câștigat din lege, iară de acum înainte va folosi din ea și țăranul. Mai miraculoasă împăcare printr-o simplă lege a intereselor tuturor claselor se poate? Dar dacă renta și arendările au crescut, aceasta se poate atribui la două cauze. Una externă: ridicarea prețului cereale-lor pe piața mondială, aceasta însă nu are nimic a face cu legile noastre agrare; doar nu va susține d-l Banu că acestea au ridicat prețurile cerealelor din Odesa, Marsilia, Anvers etc. Și o cauză internă: punerea în cultură a unor întinderi noi de pământ; dar la noi întreaga suprafață arabilă e pusă în cultură, iară ridicarea productivității muncii nu se poate face într-un an de zile. Ridicarea rentei și arendei, întru cât ar fi un rezultat al noilor legi, trebuie atribuită deci relațiilor noi dintre țărani și proprietari și arendași, create de aceste legi noi; aceasta tocmai vrea s-o spună și d-l Banu. Or, această creștere nu se poate explica decât prin mai marea exploatare a țărănimii. Arendașii, oameni practici, văzând că prin legile noi se poate căpăta un profit mai mare ca înainte, au ridicat arenzile. Aceasta e însă cea mai vădită și hotărâtă condamnare a noilor legi făcute pentru protejarea țărănimii. Dar se vede că, după economia politică în vigoare, ridicarea ratei și gradului d<? exploatare a țăranului e o sursă de înavuțire pentru el. [6] În însăși social-democrația există două școli ce se deosebesc fundamental în concepția lor asupra evoluției proprietății agrare în societatea modernă. Una, reprezentată mai ales prin E. David. crede că această evoluție merge cu totul altfel decât a industriei. Pe când industria merge tot concentrându-se. întrucât întreprinderile mari sunt mai productive și mai rentabile, agricultura, dimpotrivă, va merge desconcentrându-se, întrucât cultura mică e mai productivă și mai rentabilă decât cea mai mare. Altă școală, reprezentată mai ales prin Kautsky, deși admite că în unele ramuri ale agriculturii cultura mică e superioară celei mari, dar, în general vorbind, nu admite o deosebire fundamentală între evoluția industriei și agriculturii, susținând că tot cultura mare e superioară celei mici ca productivitate, iară concentrarea capitalisto-agrară și exproprierea micii proprietăți agrare, chiar când nu se face în mod direct, se face în mod indirect, prin înglodarea în datorii a micii proprietăți, prin ipoteci etc. Nu putem intra în discuția acestor teorii. E însă clar că și la noi, sub noile raporturi de producție, dacă are dreptate școala lui David, proprietatea mare, de la sine, prin însuși jocul forțelor economice, se va preface în proprietate mică. Să presupunem o moșie care, ca proprietate mare, dă un venit net de 30 000 de lei. Dacă ea, împărțită în mici proprietăți țărănești, va da 50 000 de lei, atunci evident că se va împărți în asemenea mici proprietăți, aceasta fiind și în interesul marelui proprietar. care va primi un capital ce-i va da un venit egal cu al moșiei fără să-și mai bată capul cu ea, va fi și în interesul micilor proprietari-cumpărători, care vor împărți între ei plusul de 20 000 de lei, și va fi și în interesul țării, care-și va vedea mărit productul național. Dacă însă are dreptate școala lui Kautsky, cu care suntem dealtfel, de acord, atunci, dimpotrivă, mica proprietate își va vedea situația amenințată. în străinătate, proprietatea mică își apără pozițiile, pe de o parte. prin aplicarea principiului asociației, pe de altă parte și mai ales printr-o muncă excesivă și istovitoare a țăranului și a familiei sale. Tocmai acest fapt nu este îndeajuns ținut în seamă de campionii micii proprietăți când afirmă în general superioritatea economică a culturii mici asupra celei mari. Aici e principala lor eroare. Se înțelege că în acest caz și la noi țărănimea va avea să-și apere pozițiile prin asociație și supramuncă. Insă cred că la noi lupta țărănimii va fi mai ușoară după criza prin care va avea să treacă proprietatea mare. Dar în acest caz, adică admițând teoria lui Kautsky, marea proprietate cu condiția muncii bine retribuite devine un factor util în dezvoltarea țării, întrucât reprezintă o unitate economică progresivă în producția ei. Se înțelege, o categorie economică utilă pe cât poate ea să fie utilă într-o societate bazată pe apropriarea individuală a instrumentelor de muncă și ținând seama de toate relele care decurg de aici; acuma însă altă societate e încă imposibilă. [7] Munca mizerabil plătită, al cărei rezultat e degenerarea populației, nu poate fi prin nimic nici justificată, nici compensată. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] rz1u6nmctpykrv2jlmd6pi2wi6ovxbn 0 2011 151178 90503 2026-08-03T21:02:18Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Probleme vitale]] în [[Neoiobăgia/15. Probleme vitale]] 90503 wikitext text/x-wiki {{titlu | anterior = [[Neoiobăgia/Soluția problemei agrare|Soluția problemei agrare]] | următor = | titlu = [[Neoiobăgia]] | secțiune = Probleme vitale | autor = Constantin Dobrogeanu-Gherea | note = }} Am sfârșit analiza economico-sociologică, se înțelege destul de incompletă, a problemei noastre agrare. Tratarea unei probleme atât de vaste trebuie să dea loc la o mulțime de neînțelegeri, obiecții și contraziceri între autor și cititorii lui; și în ce privește lucrarea de față ele vor fi mai numeroase, din însăși cauza necesităților metodei analitice întrebuințate aci. Pentru a analiza problema noastră agrară a trebuit s-o izolez de celelalte probleme, care toate, împreună cu ea, constituie chestiunea socială a țării. Și această izolare poate pricinui cu atât mai multe neînțelegeri mai ales în ce privește soluția problemei, cu cât ultrapoporaniștii, hipertrofiind problema agrară, au reușit oarecum să introducă în conștiința publică ideea că această problemă se confundă la noi cu chestiunea socială, că o constituie chiar, așa că soluția problemei agrare e totodată soluția chestiunii sociale a țării. 0 exagerare care duce la confuzii și la deducții foarte greșite. Problema agrară, importantă, extrem de importantă cum e, face totuși parte din chestia socială a țării ca o parte dintr-un tot. Soluția problemei agrare nu numai că nu rezolvă prin ea însăși chestiunea socială a țării, dar nu rezolvă în totul măcar problema mizeriei țărănești. Pentru a pricepe deci problema agrară nu numai în ea însăși, dar în înlănțuirea ei cu celelalte probleme vitale ale țării, ca făcând parte din chestiunea ei socială, ar trebui studiată tocmai această chestiune socială în toată lărgimea și complexitatea ei, cu toate problemele economice, politice, morale, culturale, naționale pe care le implică. Lucrare formidabilă, de care nici vorbă nu poate fi aici. În acest capitol adițional doresc numai să arunc o mică fâșie de lumină, să deschid o mică perspectivă asupra chestiunii sociale a țării, ceea ce va contribui, între altele, la înțelegerea problemei agrare expuse aici și a soluției ei. * Înălțimea de producție la care a ajuns un popor arată gradul dezvoltării sale economice și chiar culturalo-morale. E evident că numai pe baza unui anume grad de producție, pe baza unei anumite sume de bunuri materiale produse se poate dezvolta nu numai o viață materială relativ bună, dar și una culturală și morală, națională. E evident că o familie cu un venit, să zicem, de 15 000 de lei anual va avea siguranța unui trai material foarte bun pentru toți membrii ei; copiii vor putea să urmeze la școli și să ajungă oameni învățați; vor putea cu toții să meargă la teatre, concerte, galerii de pictură; să voiajeze ca să se instruiască prin țări străine și astfel să-și dezvolte toate aptitudinile cu care vor fi fost înzestrați. Dar iată o altă familie care pentru toate necesitățile vieții are un venit de 180 de lei pe an, 15 lei pe lună, 50 de bani pe zi pentru toți membrii familiei și pentru toate necesitățile lor materiale, morale, culturale (cunoaștem noi, cititorule, nu una, ci mii și zeci de mii de familii de acestea). Care va fi rezultatul? Este iarăși evident; un bordei umed și murdar; nici măcar bucata de mămăligă asigurată; membrii familiei flămânzi și goi; boalele cronice secerând copiii; moravurile înăsprite și abrutizante; de învățătură nici vorbă; superstiții, ignoranță crasă; degenerarea fizică, intelectuală, sufletească. Ei bine, ceea ce este adevărat pentru acest mic organism social, familia, este tot așa de adevărat pentru organismul social cel mare, societatea. 0 societate bogată va avea putința să se dezvolte în toate direcțiile; o societate săracă, neproducând nici strictul necesar vieții, va degenera și va merge spre pieire. E drept că, fiind vorba de organismul social — societatea —, intervine o complicație foarte gravă: se poate ca o societate să fie mai mult ori mai puțin bogată, dar o parte însemnată din productul național să fie consumat de o infimă minoritate risipitoare, iară majoritatea să fie redusă la mizerie și degenerare. Aceasta poate de asemenea să aibă drept rezultat decadența unei societăți; din vechime până acum cunoaștem doar destule societăți de acestea. Și tocmai de aceea e așa de important de știut într-o societate și felul cum se produc bunurile, și felul cum se distribuie. Nu-i mai puțin adevărat și clar că pentru o distribuire mai echitabilă a bunurilor, care ar garanta o prosperare oarecare a membrilor unei societăți, trebuie ca bunurile... să fie produse, că altfel n-ai ce distribui[1]. E deci vădit că înălțimea gradului de producție și suma relativă de bunuri produse de societate arată gradul de prosperitate a traiului ei material, și chiar și a celui cultural și moral, și în orice caz arată putința de a-și crea un anume grad de prosperitate materială, culturală și morală. Să vedem deci care e suma producției noastre naționale. Pentru aceasta vom căuta să aflăm care e suma valorilor noi produse de țară. Categoria valorilor noi este o categorie economică ce nu corespunde cu categoria venit național. Venitul național e o categorie economică mai puțin sigură. În marea complexitate a raporturilor economice, chiar statisticianul de meserie va înregistra de mai multe ori același venit, pentru că se manifestă sub diferite forme, și astfel va umfla suma venitului național. Sunt și alte cauze care fac, de obicei, ca această categorie economică a venitului național să fie umflată față de suma valorii productului anual produs de o națiune. Evaluarea sumei anuale a valorilor noi pe care le produce țara noastră pentru îndestularea materială și cultură a locuitorilor ei nu va putea fi decât aproximativă; cifre mai exacte în această privință au numai Statele Unite din America. Dar noi, pentru cele ce urmează, nici n-avem nevoie decât de evaluări aproximative: încheierile ce vom scoate n-ar fi deloc atinse de greșeli de 10, 15 și chiar 20% în plus sau minus. După statistica agricolă a d-lui Colescu, valoarea brută a întregului nostru product agricol — inclusiv viile și livezile de prune — pe anul 1905 e, în cifră rotundă, de 966 000 000 de lei, iar cu venitul pășunilor e de 1 024 000 000. Trebuie să ținem seama însă că anul 1905 n-a fost un an obișnuit, ci un an abundent: am produs atunci 36 000 000 de hectolitri de grâu, principalul nostru product agricol, care reprezenta peste 40% din valoarea totală a productului agricol. Dar noi am avut și un an (1904) cu 18 000 000 de hectolitri de grâu; iară în ce privește porumbul sunt ani când se face atât de puțin încât statul e silit să cumpere porumb ca să hrănească țărănimea cu el. Pe urmă d-l Colescu vorbește de valoarea brută a produselor agricole, așa încât ar trebui să scădem valoarea seminței (pentru grâu, spre pildă, destul de importantă), pe urmă amortizarea inventarului, capitalului. Trebuie, prin urmare, să facem mijlocia dintre anii abundenți și anii răi, iară în locul produsului brut să căutăm suma valorilor noi produse, și atunci întreg produsul agricol cu greu va ajunge la 800 000 000. D-l Colescu ne-a furnizat cu o extremă amabilitate o cifră mijlocie, socotind anii buni și răi: 1900, 1903, 1905, 1908. Acea cifră este de 924000000, din care, după ce scade valoarea seminței, amortizarea capitalului (mașini agricole, clădiri, vite etc.), d-sa ajunge la cifra totală a productului agricol, în valori noi: 770 000 000. Să vedem acuma cât produce industria noastră mare. În privința aceasta, cifrele oficiale, ca și ale d-lui Paianu din broșura d-sale Industria mare, sunt teribil de umflate, trec de 250 000 000. D-l Stere, în articolele sale Social-democratism sau poporanism, arată foarte bine cât de imens de umflată e această cifră. În adevăr, cifrele oficiale și ale d-lui Paianu nu scad din valoarea productului industrial valoarea materiei prime. Astfel, din valoarea făinii produse nu se scade însemnata valoare a grâului ce intră în produsul făină. E obișnuita greșeală care se face în evaluarea veniturilor naționale. Mai întâi evaluezi valoarea grâului, pe urmă găsești o parte din acest grâu la moară, prefăcut în făină, și îl pui încă o dată la socoteală; în cele din urmă îl găsești la brutărie, prefăcut în pâine, și iară îl socotești. Și astfel, prin trucuri de socoteli, nația se îmbogățește fără muncă și sacrificii. Corijând datele oficiale .și scăzând materiile prime, combustibilul, amortizarea capitalului și scăzând cifra de 68 000 000 „diferența .de preț datorită numai monopolului, protecțiunii și încurajărilor”. D-l .Stere reduce productul marii industrii la cifra ridicolă de 6 000 000 de lei (în cifre rotunde). Dealtfel. pentru d-l Stere. din punctul d-sale de vedere, care caută să stabilească nu cât se produce, ci dacă industria e utilă sau ba țării, cifra aceasta e întrucâtva logică. De aceea și scade suma de 68 000 000 „diferența de preț datorită monopolului și încurajărilor”. Insă. ca sumă adevărată a producerii de valori noi, această cifră constituie, bineînțeles, o exagerare imposibilă. Noi avem în marea industrie (adică aceea ce numim noi marea industrie) 35 000—40 000 de lucrători. Și, productul industrial fiind de 6000000, ar urma că fiecare lucrător produce vreo 35—50 de centime pe zi, iară patronul, din bunătate de inimă, îi plătește 2, 3, 4 lei și mai mult pe zi. Valoarea productului întreg produs de un lucrător este egală cu valoarea necesară și plusvaloarea. Dacă s-ar evalua exact una și alta, am ști exact suma productului nou industrial. Prima ne e dată cu o aproximație oarecare prin suma salariilor ce au primit lucrătorii, a doua, tot cu aproximație, prin profitul ce a încasat capitalul[2]. Dacă luăm suma salariilor după d-l Paianu și suma profitului capitalului tot după d-sa și după d-l Staicovici. ajungem la o cifră aproximativă de 80 000 000. Industriașii mari contestă cifra oficială a numărului lucrătorilor și o ridică la 60 000. Decât nu se știe dacă în această din urmă cifră d-lor nu amestecă și pe lucrătorii din industriile și atelierele ce au mai puțin de 50 de lucrători. După numărul lucrătorilor dat de industriași, producția industriei mari, în valori noi, ar întrece suma de 100 000 000. Aceasta ar fi suma valorilor noi produse de industria mare; adăogind aproximativ 40 000 000 ale industriei extractive, avem o sumă de producție industrială (valori noi) de 140 000 000, plus 770 000 000 produsul agricol, fac 910 000 000. Pentru industria mică, vite, lemne de foc, brânzeturi, lăpturi, pescarii, păsări, ouă, fructe (afară de livezi de pruni și vii, care au fost trecute) și câteva neînsemnate articole neprevăzute, punem o cifră exagerata de 290 000 000. Astfel căpătăm 1 200 000 000 ca sumă totală a valorilor noi produse anual. Dealtfel și d-l Colescu, în datele ce a binevoit să ne pună la dispoziție, socotind producția anuală a industriei mari și mici la cifra exagerată de 250 000 000 valori noi, iară producția industriei extractive la 55 000 000, în loc de 40 000 000, ajunge totuși la o sumă totală a producției naționale aproape egală cu a noastră, și anume 1 260 000 000. Se înțelege, o cifră aproximativă, și din toate socotelile făcute n-am putut să ajung la o cifră mai ridicată. D-l deputat G. C. Dragu, în documentatul său discurs de la Cameră din martie anul acesta, făcând o socoteală amănunțită asupra întregului venit național, ajunge la cifra de 1 400 000 000. Dacă scădem venitul căilor ferate și al serviciului maritim, pe care d-sa îl socotește 100 000 000, dacă scădem venitul caselor, și dacă luăm în seamă că evaluarea venitului național e forțamente umflată, atunci suma venitului național dată de d-l Dragu, redusă la producția totală de valori noi, e mai pesimistă chiar decât cea dată de mine. Pentru că teza mea e următoarea; avem căi ferate, șosele, porturi, docuri, serviciu maritim, case de locuit și producem încă pentru toate trebuințele noastre, pentru întreaga noastră viață un product național în valori noi de 1 200 000 000. După d-l Dragu, acest product național în valori noi ar fi simțitor mai mic. Dealtfel, când citești și vezi câtă trudă conștiincioasă a pus d-l Dragu în strânsul cifrelor d-sale și cât de șubrede sunt totuși, atunci vezi cum nu trebuie sa se facă evaluările la noi ca să te dumirești asupra venitului național și cu cât mai superioară și mai exactă e categoria economică a producției totale naționale evaluată în valori noi. D-l Take Ionescu, într-un discurs pronunțat în ședința Camerei de la 30 noiembrie 1899, zicea că, dorind să se dumirească asupra venitului național al României, a făcut d-sa și d-l Panu socoteala, fiecare cu mijloace deosebite, și au ajuns la același rezultat, și anume 1 200 000 000. De atunci (1886) venitul național s-a mărit cu 200 000 000— 300 000 000 și deci acuma ar trebui să fie de vreun miliard și 400 000 000—500 000 000. Dacă ținem însă seamă că d-nii Take Ionescu și Panu au făcut socoteala categoriei venitului național ca și d-l Dragu, atunci, redusă la categoria productului național în valori noi, vom avea o cifră aproximativă ca a noastră. Dealtfel, cum am văzut, d-l Colescu, socotind productul național în valori noi, ajunge aproape la aceeași cifră aproximativă, zic aproximativă pentru că astfel de calcule nu pot fi decât numai aproximative. Deci țara românească — socotită ca o singură gospodărie —, având un capital național fix în drumuri de fier, șosele, porturi, docuri, servicii maritime etc. și având și case de locuit, produce încă un product național nou de 1 200 000 000. Dealtfel, cum am zis, cititorii vor vedea că, dacă cineva ar ajunge la o mărire chiar de 10, 15, 20% a acestei cifre, încă încheierile extrem de importante ce vom scoate din analiza sumei productului național nu vor suferi vreo schimbare cât de puțin însemnată. Din productul național de valori noi de 1 200 000 000 trebuie să trăiască un popor de 7 000 000 de suflete[3]. Aceasta e baza și pentru traiul material, și pentru dezvoltarea culturală, morală, națională a țării. Un miliard și două sute de milioane! Atât! Dar înainte de a analiza cifra productului nostru național să vedem cât retrage statul pentru treburile sale din acest product. După expunerea de motive la bugetul pe exercițiul 1910—1911 găsim că cheltuielile statului propriu-zise (afară de casele speciale) sunt de 305 000 000. D-l G. C. Dragu găsește, probabil, cu mult drept cuvânt că cheltuielile propriu-zise numai ale statului pe exercițiul 1910—1911 sunt de 312 000 000. După datele pe care biroul statistic al Ministerului de Comerț și Industrie a avut extrema amabilitate să ni le furnizeze, cheltuielile bugetare, ordinare și extraordinare, ale comunelor și județelor se ridică la suma de 90 000 000 (89 989 620). Aceasta însă fără cheltuielile pe care comunele, imitând statul, le fac din împrumuturi și care se vădesc abia mai târziu. Împreună cu acestea, cheltuielile pot să ajungă la 100 000 000. D-l G. C. Dragu socotește că cheltuielile comunelor și județelor se ridică la suma de 120 000 000, o cifră ce ne pare exagerată. Dacă adunăm la un loc cheltuielile statului cu ale comunelor ,și județelor, avem, după datele noastre, o sumă de 395 000 000—405 000 000, iar după socotelile d-lui Dragu chiar de 432 000 000. Pentru a evita orice exagerare să spunem că suma acestor cheltuieli e, în cifră rotundă, numai de 400 000 000. Scăzând 400 000 000 consumate ide stat (și de comune și județe) din întreaga producție a țării de 1 200 000 000, rămâne încă pentru întreaga consumație a țării întregi suma de 800 000 000. Dacă presupunem că din 7 000 000 de suflete 500 000 trăiesc de pe urma statului, atunci pentru traiul restului de 6 500 000 rămâne o valoare totală de 800 000 000 de lei, sau, împărțind această sumă la numărul locuitorilor, îi revin fiecăruia 123 de lei pe an. 0 sută douăzeci și trei de lei pe an, în mijlociu, pentru fiecare locuitor al țării, pentru fiecare suflet de român, iată cât produce țara noastră . Zece lei pe lună, 33 de parale pe zi, iată în termen de mijloc cât produce țara noastră pentru toți fiii și fiicele ei, pentru mâncare, băutură, îmbrăcăminte, luminat, încălzit, pentru toate necesitățile materiale, culturale și morale (afară de acelea pe care le satisface statul). „Treizeci și trei de parale pe zi de om, zece lei pe lună (în cifră rotundă); cincizeci de lei pe lună pentru o familie de cinci persoane, atâta produce țara, în medie, pentru fiii săi. Dar aceasta e înfiorător!”, va exclama cu drept cuvânt cititorul meu[4]. „Treizeci și trei de parale de cap de om pe zi e nu numai o înfiorătoare mizerie pentru milionari și bogătași, dar e o sărăcie lucie pentru un om sărac de la oraș”. Se înțelege că da; doar numai masele țărănești ar sta mult mai bine dacă ar putea să consume ceea ce le-ar reveni din media producției țării pentru fiecare din fiii săi: 50 de lei pe lună pentru o familie țărănească săracă de 5 persoane, după ce toate angaralele statului sunt plătite, ar fi o bunăstare, relativ bineînțeles, în comparație cu viața mizerabilă pe care o duce acum. Dar. dacă am lua ca termen de comparație viața țărănimii din Occident, acești 50 de lei pe lună pentru o familie de 5 persoane încă ar fi o sărăcie lucie. Dealtfel. fiindcă studiul acesta se ocupă în special de țărănime, să analizăm puțin cifrele de mai sus cu privire la ea. Am văzut că productul agricol propriu-zis produs de țărănime, ca valori noi, e în medie de 770 000 000. Celelalte produse ale agriculturii: lemne, vite, lăpturi, păsări. pescării etc.. se ridică la 150 000 000; avem deci un total de 920 000 000. Fiind țară eminamente agricolă, cea mai mare parte din cheltuielile statului trebuie să cadă, firește. asupra productului agricol; să zicem numai 300 000 000 din 400 000 000. Scăzând din 920 000 000 300 000 000 pe care le prelevă statul (împreună cu județele și comunele), rămâne un produs de 620 000 000. Acesta e întregul produs anual agrar. Împărțind acest produs la 5 500 000 de suflete țărănești, vom avea ca rezultat 112—113 lei. Adică 112—113 lei pe an reprezintă media ce s-ar cuveni fiecărui suflet țărănesc dacă întreg produsul agricol ar fi împărțit între țărani. 0 sută doisprezece lei pe an, 9,50 (aproximativ) pe lună, 47,40 de lei pe lună pentru o familie țărănească de 5 persoane, 32 de bani pe zi de suflet de om, atâta s-ar cuveni țăranului dacă el ar lua întregul produs al muncii sale (afară de ceea ce preleva statul), dacă nu ar fi exploatat deloc, nici de proprietar, nici de arendaș, nici de mijlocitor, nici de cămătar; dacă țăranul ar primi întregul produs al muncii sale, atunci s-ar cuveni fiecărui suflet țărănesc 32 de bani pe zi. Treizeci și doi de bani pe zi! Aici am ajuns după o jumătate de veac de gospodărie neoiobăgistă. Dacă n-aș fi indiscret, aș vrea să știu și eu ce zic acum apologiștii regimului neoiobag? Acum devine clară ca lumina zilei fatalitatea, în condițiile date, a groaznicei sărăcii a țărănimii române. Și doar socotelile de mai sus sunt întemeiate pe presupunerea că țăranul primește întreg produsul muncii sale. Or, din produsul de 620 000 000 trebuie scăzut, dintr-un singur condei, 140 000 000 renta pământului marii proprietăți. Pe urmă zeci de milioane profitul clasei arendășești, pe urmă milioanele ce câștigă intermediarii, negustorii, pe urmă milioanele ce încasează cămătarii și burghezimea sătească. Dacă la toate acestea adăugăm spre scădere ceea ce ridică cele câteva zeci de mii de suflete țărănești privilegiate (fruntașii și mijlocașii satelor), atunci pentru întreaga țărănime, care trece de 5 000 000 de suflete, rămâne de împărțit un adevărat mezelic. E deci evident că pentru imensa majoritate a țărănimii cei 32 de bani pe zi se reduc la cei 10—15 bani de care vorbeam mai sus, ba chiar la mai puțin[5]. „Treizeci și trei de parale de suflet pe zi din întreaga producție a țării, 32 de parale pe zi la țară în cazul ideal, 10—15 parale pe zi în cazul real!”, va repeta uimit și uluit cititorul meu, care mai știe din literatura socialistă și poporanistă despre mizeria țărănimii, dar care, desigur, va fi în culmea uimirii când va afla că țara noastră nici nu produce mai mult decât 33 de parale, în medie, pe zi pentru toți locuitorii ei (după ce statul își prelevă partea sa), ceea ce e o sărăcie în adevăr groaznică. Ai de ce să cazi pe gânduri, și pe gânduri negre! Aceste 33 de parale constituie un fenomen adânc, foarte adânc și imens de însemnat, al întregii noastre vieți sociale, un fenomen generator de alte fenomene sociale și care învederează mizeria noastră economico-materială și explică cele mai multe din mizerule noastre culturale, morale, naționale. Dar atunci, va întreba cititorul, de unde iluzia în care ne legănăm de zeci de ani că suntem o țară bogată ori, cel puțin, pe cale de a deveni și că în orice caz am agonisit averi mari? De unde dar își iau materialul politicienii și oamenii politici serioși care în fiece discurs caută să ne amețească cu progresele averii naționale pe care am agonisit-o în ultima jumătate de veac? De unde provine această iluzie atât de stranie vom vedea îndată. Acum să vedem ce este și cu progresul bogăției, averii naționale agonisite în jumătate de veac. Apologiștii regimului nostru economic și ai progresului înavuțirii noastre, când fac socoteala bogăției naționale crescute în ultima jumătate de secol, în primul loc pun la socoteală valoarea ce reprezintă acuma pământul țării. Dar acest pământ, dacă nu mă înșel, nu l-am făcut noi, el ne-a rămas din moși-strămoși, și noi nu numai n-am adăugat nimic la valoarea lui, ci i-am stors încă în mod considerabil rodnicia, am împuținat, am redus valoarea lui de întrebuințare. Se va obiecta, desigur: .,Bine, așa e, dar valoarea lui locativă, valoarea lui de schimb, a crescut mult, foarte mult”. Se înțelege că da. Renta pământului a crescut enorm în ultimii patruzeci de ani, iară valoarea de schimb a pământului, fiind rentă capitalizată, evident că și ea a crescut în aceeași proporție. Dar noi știm acum care sunt cauzele adevărate ale creșterii rentei pământului și deci a valorii lui. Acestea sunt mai ales trei: conjunctura pieței mondiale de cereale, creșterea prețului cerealelor pe piața universală; pe urmă înmulțirea populației țării și, ca rezultat al ei, punerea sub cultură a întregului pământ cultivabil; și, în sfârșit, gradul urcat de exploatare a muncii. Aceste trei cauze au mărit așa de mult renta pământului și deci valoarea lui. Din aceste cauze, pentru cele două dintâi noi n-avem nici o vină și nici un merit. La faptul că valoarea pământului s-ia ridicat prin conjunctura favorabilă a pieței universale, la acest fapt noi n-am contribuit doar cu nimic, absolut cu nimic. De asemenea nu ne putem face un merit nici din faptul că țărănimea română s-a înmulțit cu toată sărăcia ei. În cât privește cauza din urmă — gradul urcat de exploatare a țărănimii —, la aceasta am contribuit, într-adevăr, mai mult: suntem adevărații și exclusivii ei autori. Dar prin această urcare de exploatare a muncii țărănești am dezorganizat gospodăriile țărănimii, am făcut să degenereze și țărănimea, factorul principal al producției noastre economice, și vitele ei. Această degenerare a țărănimii e o colosală nenorocire națională, care nu poate fi evaluată cu nici o sumă, oricât de imensă ar fi. Dar, chiar considerând acest fapt numai și numai din punct de vedere pur economic, încă prin dezorganizarea gospodăriei țărănești și prin slăbirea și degenerarea țăranului, principalul factor de producție a țării, am redus forțele ei potențiale de înavuțire, am săpat la baza însăși a vieții ei economice. Așadar, e adevărat că valoarea pământului țării în ultima jumătate de veac s-a mărit foarte mult, ceea ce constituie o creștere a avuției naționale. Dar la această sporire a avuției naționale noi, prin noi înșine, sau că n-am contribuit deloc, nici cât negru sub unghie, sau, întru cât am contribuit cu adevărat la acest rezultat, am contribuit reducând dezvoltarea potențială economică a țării, săpând la baza însăși a acestei dezvoltări. Și ne mai vine gustul să ne lăudăm cu aceasta! Dar avem și alte progrese economice săvârșite în deceniile din urmă, o altă înavuțire la care am contribuit, pe care am creat-o fără a săpa la temeliile economice ale țării. Astfel avem drumuri de fier, șosele, serviciu maritim, docuri, porturi, avem armament, avem stații climaterice și balneare, avem edificii luxoase, pe unele moșii un utilaj oarecare mai occidental, unele orașe, ca Bucureștii, arată un progres însemnat (în schimb lașii au decăzut, iară satele sunt în aceeași stare, dacă nu mai rea ca mai înainte). Avem capital lichid mult mai mare decât am avut înainte, avem un început de industrie mare. Da, desigur, avem toate acestea. Nu-i vorbă; avem un început de industrie mare, dar participarea capitalului românesc la toată această industrie și la întreprinderile financiare e absolut infimă, restul e capital străin. Avem capital lichid, dar cât de însemnat e se vede la subscripțiile pentru împrumuturile noastre de stat, la care capitalul indigen participă cu un mezelic de 2 000 000 sau 3 000 000. Dar, în sfârșit, toate cele enumerate mai sus, și în special drumurile de fier, constituie o avere relativ considerabilă. Dar, vorba e, cu ce parale le-am făcut? Din această avere agonisită în ultimele decenii trebuie să scădem datoriile contractate de noi în străinătate în aceeași vreme. Datoria noastră publică trece de un miliard și jumătate. Dacă adăugăm datoriile comunelor făcute la bănci, al căror capital e străin, dacă luăm în seamă sutele de milioane cu care proprietatea noastră rurală și urbană e îndatorată la creditul funciar și urban, al căror capital e de asemenea în parte străin, dacă adăugăm întreaga noastră datorie privată făcută la bănci cu capital străin, atunci suma datoriei noastre către străinătate — a datoriei publice și private — trece de două miliarde. Și, dacă scădem aceste două miliarde și mai bine din averea agonisită enumerată mai sus, ea începe să se topească întocmai ca zăpada în luna lui Cuptor. Și n-am sfârșit încă socoteala, asta e asta! În această jumătate de veac am cheltuit enorm din avere și disponibilitățile lăsate nouă din moși-strămoși. Am tăiat pădurile, am dezbrăcat sânul țării de cea mai mândră a ei podoabă, codrul. Uciderea aceasta a codrului e o greșeală nemăsurată, m unele privințe ireparabilă chiar, pentru clima și rodnicia țării. Dar aici avem în vedere numai valoarea imediată economică a codrului distrus, și aceasta reprezintă sute și sute de milioane. Și mai e ceva și mai important în cazul de față. De o jumătate de veac noi uzăm mereu pământul, mereu scoatem din elementele lui roditoare, și nici un apologist al progresului nostru economic nu va susține că-i dăm pământului ceva în schimb. Mereu scoatem din rodnicia pământului lăsată nouă din moși-strămoși și o trimitem în străinătate. Dar această risipă a disponibilităților și averii rămase din părinți n-o mai putem socoti cu sutele de milioane, ci trebuie să începem s-o socotim cu miliardele. Și dacă punem la socoteală această imensă sumă cheltuită în jumătatea de veac din averea țării rămasă din părinți, atunci suntem în deficit, atunci socoteala devine dezastruoasă m toată puterea cuvântului, atunci se învederează că noi nu numai că am risipit în această jumătate de veac tot ce am produs, nu numai că am risipit acea imensă sumă de 14—15 miliarde ce am primit din străinătate în jumătate de veac pentru cerealele noastre exportate, dar am risipit și din averea și din disponibilitățile lăsate nouă din părinți; și atunci se învederează și pentru cel care închide ochii și nu vrea să vadă că prin gospodăria noastră nefastă, privată și publică, am dus și ducem țara nu spre progres, ci spre ruină și dezastre. Dar dacă progresul atât de slăvit al bogăției noastre acumulate e o iluzie și bogăția țării întregi, a producției ei, și mai mare iluzie, prin ce se explică faptul că zeci de ani suntem ținuți în iluzii și că ele sunt atât de înrădăcinate și stăpânesc opinia publică? Pricinile acestor iluzii și legende sunt mai multe. Iată unele din cele mai principale. Cum am văzut, noi producem o sumă relativ foarte mică de valori noi: un miliard și două sute de milioane. Dar această sumă de producere nu se distribuie egal, ceea ce ar arăta o mizerie și sărăcie lucie. Dimpotrivă, în țara noastră — neoiobagă la sate și birocrato-parazitară în orașe — această distribuire e, relativ, poate mai neegală decât oriunde și în orice caz rata plusvalorii în viața noastră agrară e absolut enormă. Astfel, după ce statul retrage din întreaga producție suma imensă de 400 000 000 (împreună cu bugetele comunale și județene), rămân încă 800 000 000, din care o parte însemnată, ca plusvaloare, intră în mâna claselor mai avute, între care una foarte subțire de mari bogătași. Aceste câteva sute de milioane, într-o țară unde se produce numai spre consumare și nu și pentru producere, se consumă și se risipesc ușor și repede, iar în clasa foarte subțire a marilor bogătași se risipesc într-un lux nebun pentru o țară atât de săracă. Aceasta însă ne dă o aparență de bogăție în ochii străinilor și chiar și în ochii noștri proprii. Noi risipim întreaga plusvaloare, a cărei rată e foarte mare, ba risipim și disponibilitățile, pe când în țările capitaliste, deși rata plusvalorii e mai mică, totuși se consumă numai o parte dintr-însa, iară restul se fixează în producție. Ceea ce consumă și risipesc clasele noastre avute ar reprezenta deci în țările capitaliste plusvaloarea unei producții de câteva miliarde, nu de un miliard două sute milioane cât este producția noastră; de aici iluzia, și pentru noi, și pentru străini, că avem acea producție de miliarde. La noi, statul, care retrage din producție imensa cifră de 400 000 000, creează o clasă birocrato-parazitară, care risipește, ca și celelalte clase avute, plus că statul, prin împrumuturi formidabile, se pune în posibilitatea de a face el însuși o risipă colosală, după tonul general al țării, în construcții de un lux nebun ș.a.m.d. Și asta, iarăși, ne dă aerul de țară bogată și pentru noi, și pentru străini. Străinul venit în țară și care invariabil e .dus să vadă edificiile din București, apoi Sinaia, Curtea de Argeș, Constanța și salinele din Slănic pleacă și el cu impresia că țara face progrese formidabile și scrie aceasta și în străinătate, ceea ce ne măgulește vanitatea și ne întărește convingerea că suntem în plină prosperitate economică. Și mai e și o explicație psihologică. Intr-o țară de producere numai pentru consumare neproductivă și risipă, clasele superioare își câștigă așa de ușor viața, iară în vârful piramidei câștigă așa de ușor sutele de mii și trăiesc așa de bine și ușor economicește încât e foarte natural ca în sufletul lor să se nască iluzia că în general în țara asta se trăiește ușor și că țara e foarte prosperă pentru că lor le merge atât de bine. 0 iluzie psihologică perfect explicabilă. Dealtfel — și asta e foarte important — întotdeauna clasele superioare, spre a consuma în tihnă plusvaloarea căpătată și pentru justificarea lor morală, caută să provoace în alții și în ele însele iluzia că. dacă prosperitatea nu e încă generală, prin progresele ce facem mergem într-acolo. Și doară clasele superioare sunt acelea care dau tonul. Mai sunt și alte cauze ale acestei iluzii, dar nu le enumerăm pe toate; cele arătate sunt de ajuns. Astfel s-a creat și se creează iluzia pernicioasă, extrem de pernicioasă, că, deși țărănimea e mizeră, suntem totuși o țară bogată și îndeplinim din zi în zi progrese de invidiat. Zic iluzia extrem de pernicioasă, pentru că, pătrunși de ea și legănați în ea, vom merge înainte pe această cale de gospodărire care ne duce spre dezastru și ruină. Știau și anticii marele adevăr că începutul înțelepciunii e să te cunoști pe tine însuți. Asta e tot atât de adevărat pentru o nație ca și pentru un individ. Și noi trebuie neapărat să cunoaștem următoarele trei adevăruri care ne privesc: Întâi, că suntem extrem de săraci, că producem valori noi 33 de parale pe zi de cap de om (după ce statul prelevă partea sa). Al doilea, că prin producerea numai pentru consumare neproductivă și risipă nu numai consumăm tot ce se produce, dar și risipim și disponibilitățile moștenite și înghițim și tainul urmașilor. Prin această gospodărire, și publică și particulară, a căreia una din manifestările cele mai caracteristice este gospodărirea neoiobăgistă, nu ducem țara spre progres, ci spre ruină și dezastru. Și al treilea adevăr este că în cele două de mai sus rezidă cauza principală a celor mai multe din mizeriile noastre, nu numai materiale, dar și culturale, morale, naționale. Când aceste adevăruri vor intra adânc în conștiința publică, atunci se va face posibilă o îndrumare nouă, o reînnoire a felului nostru de a gospodări, de unde va urma o reînnoire a întregii noastre vieți sociale. Bineînțeles că aici nu putem să dezvoltăm toate acestea și să tragem toate concluziile. Acest capitol e doar numai aruncarea unei fâșii de lumină asupra unor probleme formidabile și cel mult enunțarea unora din ele, nu analiza lor. Numai în treacăt putem releva aci caracterul nefast al risipei statului și claselor noastre avute. Se înțelege, risipa e risipă și e condamnabilă moralmente de oriunde ar veni și oriunde s-ar întâmpla, pentru că se risipește un product muncit de alții și se introduce un factor demoralizator și dizolvant pentru țara unde risipa se săvârșește. Decât, în țările capitaliste bogate, ea se face — când se face — dintr-un product național bogat; dar când se face dintr-unul atât de sărac ca al nostru, din cele 50 de parale de cap de om! Cu toată scurtimea acestui capitol, trebuie să spunem măcar câteva cuvinte despre stat și gospodăria sa: a-l lăsa la o parte tocmai pe el ar fi, cum s-ar zice, să fii la Roma și să nu-l bagi de seamă pe papa. * După cum am văzut, statul, județele și comunele retrag și înghit din productul național formidabila cifră de 400 000 000[6], adică a treia parte din productul național; numai bugetul statului reprezintă 305 000 000, adică a patra parte, 25%, din tot productul național. În Franța, relativ atât de bogată și care e una din țările cele mai greu impuse, bugetul statului reprezintă a opta parte din productul național. Ceea ce se petrece la noi e deci pur și simplu monstruos. Dar această monstruozitate se vădește și mai sugestiv când comparăm calificativamente, dacă putem zice așa, bugetul nostru cu al Franței. Franța, socotită ca o gospodărie națională, ar putea să achite cea mai mare parte a bugetului său din venitul imenselor capitaluri acumulate și plasate în cea mai mare parte în străinătate (aproape 14 miliarde numai în Rusia). Să vedem cam ce înseamnă bugetul statului nostru în starea economică în care ne găsim. După d-l Colescu, venitul net al întregii noastre proprietăți rurale cultivabile — al celei mari și al celei mici — e de 276 000 000 de lei în cifre rotunde[7]. Venitul net al marii noastre industrii, inclusiv cea extractivă, e cam de 30 000 000 de lei; împreună cu venitul net al pământului, face aproximativ, în cifre rotunde, 306 000 000 de lei. Astfel, într-o țară eminamente agricolă, bugetul statului e egal cu o sumă care ar reprezenta venitul net al întregului pământ, plus venitul net al industriei. E să nu-ți crezi ochilor. Și vorbind numai de bugetul statului. Bugetele comunelor și județelor înghit o sumă egală cu întregul produs, în valoare nouă, al marii noastre industrii (fără cea extractivă). Iară întreg bugetul statului, comunelor și județelor înghite o sumă egală cu venitul net al întregului pământ, plus tot ce produc ca valoare nouă marea noastră industrie și industria extractivă[8]. E aproape un coșmar. Aici găsim și explicația puterii formidabile pe care începe s-o aibă tot mai mult statul, explicația acelei atracții invincibile pe oare o are el pentru tot românul. Statul e la noi, cum am zis, distribuitorul binelui și răului, soarele dătător de viață, toate mâinile se întind către el, toate interesele se grupează împrejurul lui. Și nu e de mirare! Statul dispune de a treia parte din întreaga producție a țării, statul înghite, într-o țară eminamente agricolă, o sumă de valori egale cu venitul net al întregului pământ, plus tot ce produce industria mare. E aproape fantastic! Relele care decurg din creșterea aceasta anormală și hipertrofică a organului statului pentru organismul social sunt nenumărate. În primul loc, bineînțeles, e creșterea mizeriei populației, mizerie care se mărește în proporție directă cu creșterea anormală a bugetului statului. Al doilea rău, foarte însemnat, e următorul. Statul în societatea modernă e un organ social supus, o expresie mai ales a intereselor claselor producătoare; nu a intereselor producătorilor direcți, a muncitorimii — exprimarea directă a acestora va fi statul socialist —, statul însă democrat-burghez exprimă în primul rând interesele claselor economicește dominante, ale acelora care conduc producția. Dar câteodată statul, în anumite condiții anormale, prin creșterea sa hipertrofică, prin faptul că ajunge să absoarbă o parte colosală din întreaga producție a țării, începe să se simtă tot mai mult și mai mult ca un organ de-sine-stătător, ba, mai mult, ca un organ dominant, care tinde să stăpânească toate clasele sociale și să dispună de însăși producția economică a țării. Neavând însă funcțiunile unei clase producătoare, statul devine fatal, prin hipertrofierea sa, un organ parazitar, care suge întreaga sevă a organismului social, îi falsifică și îi compromite creșterea și dezvoltarea. Această hipertrofiere a organului statului, prefacerea lui într-un organ dominant, birocrato-parazitar, e una din cele mai pernicioase boli de care poate fi cuprins organismul social al unei societăți moderne. Tocmai de boala aceasta gravă suferă Rusia. E cancerul birocrației parazitare țariste, care roade, otrăvește și distruge organismul social rusesc. Și Rusia, printr-o luptă eroică, unică în felul ei, prin jertfele nenumărate, prin sângele celor mai buni din fiii săi, n-a putut să scape până acum de boala aceasta. Prin hipertrofierea statului și prin neoiobăgia noastră (aceste două fenomene sociale sunt strâns legate) începem și noi să imităm Rusia și, sub acoperișul și scutul unor instituții constituționalo-occidentale, începem să ne organizăm de-a binelea un stat birocrato-parazitar. Dar trebuie neapărat să ne oprim din drumul acesta, e vremea supremă să ne oprim din drumul acesta, pentru că ceea ce poate suporta marea și puternica Rusie n-o putem noi: suntem prea debili pentru aceasta. Și tot aici și în aceeași ordine de idei trebuie să căutăm explicația pentru alt fenomen social: locul așa de nemăsurat de mare pe care-l ocupă politica în viața țării. Politica acaparează toate interesele, atrage toate inteligențele și talentele, înlănțuiește toate conștiințele. Nu numai schimbarea unui guvern, dar până și schimbarea unui ministru de resort ține în suspensie respirația țării întregi, parcă ar fi un eveniment important ce-i hotărăște soarta și față de care dispar toate interesele și preocupările economice, intelectuale, culturale, naționale. Din cele spuse mai sus e clar pentru ce politica ocupă un loc atât de precumpănitor în viața țării. Statul dispune de a treia parte din producția țării, de o sumă de valori egală cu întregul venit net al pământului și cu tot ce produce industria și tot el diriguiește afacerile țării și, hipertrofiindu-se, devine o putere covârșitoare în societate. Pe de altă parte, politica în țările cu regim constituțional e mijlocul prin care se poate pune mâna pe stat, e mijlocul prin care poți să iei parte la afacerile statului. Ce mirare deci că politica devine ocupația de predilecție, centrul hipnotic de preocupare pentru toți care vor să însemne ceva în țară, care vor să parvină. Și nu numai pentru aceștia, dar și pentru aceia care vor chiar numai să trăiască, întrucât într-o țară cu producție mizerabilă, lipsită de mare industrie, sunt clase întregi sociale, cum sunt oamenii cu ceva carte (proletariatul intelectual), care nu-și găsesc și nu-și pot găsi decât numai la statul birocrat mijloacele de trai. Când însă statul normal prin hipertrofiere devine un stat birocrat-parazitar, atunci într-un regim constituțional și politica devine politicianism, iară partidele politice se prefac în oligarhii politice, cu clientelele lor și cu toate rezultatele nefaste pe care le implica politicianismul și oligarhia politicianistă. Și astfel în profunzimile vieții economice găsim explicația adevărată a fenomenelor politico-sociale. * Am spus mai sus că nu pot vorbi aici mai pe larg de toate rezultatele acestui fel de gospodărie, felului nostru de a gospodări. Ne vom opri, totuși, aci mai mult asupra fenomenului atât de interesant care se cheamă scumpirea traiului, având în vedere importanța, partea simptomatică și actualitatea lui mare. Cititorii noștri nu ne vor lua aceasta în nume de rău, întru cât fenomenul în chestie îi privește acuma așa de aproape și ating atât de adânc interesele lor cele mai vitale. În ultimele trei decenii, obiectele de prima necesitate — carne, pește, lemne etc. — s-au scumpit într-un mod înfiorător, cu sute la sută; în același interval, chiriile s-au dublat, s-au triplat ș.a.m.d. De unde provine această imensă creștere a prețurilor care în oraș începe să facă imposibilă viața omului mai sărac? „Cauza e — au răspuns oamenii noștri politici, de stat — că suntem acuma mai bogați ca înainte, că avem bani mult mai mulți, și de aceea, ca în toate țările mai bogate, banii se ieftinesc și fatal cresc prețurile; dar această scumpire de trai, întru cât ea e rezultatul ieftinirii banului, e numai aparentă, nu e reală”. Nimic mai neexact. Lasă că bogăția noastră e o legendă. cum am văzut mai sus, dar, chiar dacă am avea mulți bani, mulți de tot, aceasta ar putea influența prețurile numai întru cât s-ar mări cererea bunurilor și numai până când și oferta s-ar mări, s-ar acomoda cererii, deci în mod vremelnic. Ca să vedem foarte clar cât de greșită e explicația oamenilor noștri de stat și a economiștilor noștri care explică scumpirea traiului prin mai marea abundență și ieftinirea banului, să facem următoarea presupunere, o ipoteză absolut exagerată, care nu se poate îndeplini în realitate, dar care învederează cele zise mai sus. Să presupunem că renta pământului ar fi crescut așa de mult, iară bugetul statului așa de formidabil, încât acestea singure la un loc ar înghiți nu 45% din întreaga producție a țării, cum e cazul acuma, ci o sumă aproape dublă, adică 80%. Ce s-ar întâmpla atunci? E vădit pentru oricine că în acest caz, rămânând pentru consumul și viața tuturor claselor sociale, afară de rentieri și stat, numai 20% din. întreaga producție a țării, toți locuitorii ar dispărea de foame și mizerie, și împreună cu ei ar dispărea și statul cu clasele bugetivore și rentivore. Dar, înainte de a ajunge la acest ultim dezastru, un altul ar veni să distrugă teoriile economice ale oamenilor noștri de stat. în adevăr, în supoziția noastră, rentierii și statul absorbind 80% din întreaga producție și, după obiceiul pământului, cheltuind cea mai mare parte în străinătate sau pe mărfuri străine, iară întreaga țară neavând pentru consumul său decât numai 20% din producția națională, mizeria ar deveni înfricoșătoare, banii ar deveni extrem de rari. Pe de altă parte, prin creșterea nemăsurată a rentei pământului s-ar scumpi în aceeași măsură toate bunurile ce provin din pământ, deci tocmai cele strict necesare vieții, iară prin scumpirea acestora s-ar scumpi și munca lucrătorilor, prin urmare și toate bunurile produse de ea. Tot astfel, scumpindu-se mult produsele pământului prin mărirea nemăsurată a rentei, s-ar ridica enorm prețul tuturor fabricatelor marii și micii industrii, în care intră produsele pământului ca materii prime. Statul de asemenea, mărind enorm impozitele, în special pe cele indirecte, ar mări întru atâta și prețul bunurilor Și atunci, în supoziția noastră, am avea următoarea stare de lucruri: de o parte, o grozavă lipsă și raritate a banilor; de altă parte, o îngrozitoare urcare a prețului bunurilor economice, o îngrozitoare scumpire a vieții. Bineînțeles că atunci oamenii noștri de stat ar găsi că scumpirea vieții provine din cauza rarității banului, după cum acuma găsesc că provine din cauza abundenței lui. 340 E atât de evident, atât de simplu și atât de ușor: când vezi două fenomene coexistente, decretezi pe unul drept cauză a celuilalt și basta! Banul în țara noastră e azi mult mai abundent ca acum un sfert de veac, viața e mult mai scumpă, deci cauza scumpirii traiului e abundența banului. Nu-i vorbă, se poate zice și altfel: cauza abundenței banilor e scumpirea bunurilor economice, întru cât pentru a plăti și a comercializa o sumă de bunuri mai scumpe trebuie și bani mai mulți. Ei, și atunci? Atunci ne-am încurcat și atâta tot! O, dacă explicările acestea atât de ușoare și simple ar fi tot atât de adevărate științificește! Din nefericire, explicările conforme aparențelor și priceperii obișnuite, practice sunt ușoare, dar nu sunt adevărate, iară cele științifice sunt adevărate, dar nu sunt ușoare deloc. Noi însă avem nevoie de explicările cele adevărate și de aceea trebuie să facem o excursiune cât de mică în domeniul științei. Pentru a afla de ce se scumpesc valoarea și prețul bunurilor economice, ale mărfurilor, trebuie să cunoaștem, în două cuvinte măcar, ce e valoarea unei mărfi și ce e prețul ei. Valoarea unei mărfi, după Marx, e egală cu timpul mijlociu necesar pentru producerea ei, iară după economiștii clasici burghezi valoarea unui bun economic, a unei mărfi e egală cu cheltuielile mijlocii necesare pentru producerea ei[9]. Prețul unei mărfi e valoarea ei exprimată în bani. Sunt două legi economice fundamentale în societățile producătoare de mărfuri care fac ca în prețul unei mărfi să se manifesteze valoarea ei, ca prețul unei mărfi să caute să devină egal cu valoarea ei; aceste două legi fundamentale sunt: legea liberei concurențe și legea ofertei și cererii. Dacă în piață ar fi un singur vânzător de mărfuri, el s-ar folosi atunci de situația lui privilegiată și ar ridica prețul mărfurilor cu mult deasupra valorii lor, iară dacă în piață ar fi un singur cumpărător față de mulți vânzători, atunci și acesta s-ar folosi de situația lui privilegiată și ar coborî prețul mărfurilor mult sub valoarea lor. Dar vânzători sunt mulți și toți vor să vândă și, prin concurența dintre ei, caută să reducă prețul mărfurilor; de asemenea, și cumpărători sunt mulți și prin concurența dintre ei caută, la rândul lor, să ridice prețul mărfurilor. Pe de altă parte, în societatea modernă, unde se produce nu pentru consumarea directă, ci pentru vânzare, nu se știe niciodată exact cât anume se cere în piață din mărfurile necesare. De aceea se produce și se furnizează în piață uneori mai mult, alteori mai puțin decât se cere. Dacă oferta mărfurilor întrece cererea, atunci prețul acestora cade sub valoarea lor, ele se ieftinesc, dar atunci și producția mărfurilor și furnizarea lor în piață, devenind păgubitoare, cată să se restrângă, să se împuțineze, oferta deci scade și cată să se acomodeze cererii, ceea ce face ca și prețul mărfurilor să revină la valoarea lor. Dacă se întâmplă, dimpotrivă, ca cererea să întreacă oferta, atunci prețul mărfurilor se ridică deasupra valorii lor, ele se scumpesc, dar atunci și producătorii și furnizorii, mânați de dorința unui câștig mai mare, caută să producă și să furnizeze mai mult, oferta deci crește și caută să se acomodeze cererii, ceea ce face ca prețul mărfurilor să scadă până la valoarea lor. Astfel, prin aceste două legi fundamentale — libera concurență și legea ofertei și cererii — și prin oscilațiile provocate de ele, prețul mărfurilor e ba mai sus, ba mai jos decât valoarea lor și cată să ajungă, în mijlociu, la valoarea lor, care constă în cheltuielile lor de producere și de furnizare. Acuma, când știm în câteva cuvinte ce s valoarea și ce e prețul mărfurilor. să vedem ce e banul. Aurul (noi avem etalon de aur, iară hârtia monedă, schimbabilă în aur, e un reprezentant adecvat al acestuia), aurul, zic, e un bun economic întocmai ca oricare altul, a cărui valoare e deci egală cu vremea necesară, cu cheltuielile necesare pentru producerea lui. Dar aurul e un bun economic sui-generis, are anumite calități care îl prefac în bani propriu ziși, în instrument de schimb și în instrument de măsurare a valorii tuturor celorlalte mărfuri. Faptul că aurul-monedă e totodată un bun economic ca toate celelalte, dar și un instrument de schimb și capital, faptul că se prezintă sub trei ipostaze deosebite, că are trei funcții economice diferite îl preface într-o categorie economică foarte complexă, foarte greu de pătruns și care încurcă strașnic nu numai publicul neștiutor sau diletant, dar și pe economistul de meserie. Așadar, aurul-monedă e un bun economic, o marfă ca oricare alta, are valoarea lui, oare se măsoară prin timpul mijlociu necesar pentru producerea lui, prin cheltuielile lui de producere, și tocmai de aceea, având pe lângă asta și anumite calități speciale, devine monedă, un instrument de schimb și de măsurare a valorii celorlalte mărfuri. 0 bucățică de aur — napoleonul — pentru producerea căruia se cere, să zicem, două zile de muncă. a cărui cheltuială de producere e de 20 de lei se va schimba și va face să se schimbe între ele o pereche de ghete, un sac de făină sau o haină, care cer de asemenea în medie pentru producerea lor câte două zile de muncă și ale căror cheltuieli de producere sunt de 20 de lei. Dacă cheltuielile de producere a unei mese vor fi de 40 de lei, a unui pat de 60 de lei, atunci masa se va schimba pe o bucată de aur cât 2 napoleoni, patul pe o bucată de aur cât 3 napoleoni sau pe hârtie-monedă echivalentă. care, într-o țară cu o circulație monetară normală și cu etalon de aur, e un reprezentant adecvat al aurului. într-un cuvânt, mărfurile se schimbă între ele prin intermediul aurului după cheltuielile lor de producere. și în privința asta e indiferent dacă banii-aur vor fi abundenți în țară sau ba. De-or fi în țară 5, 10 ori 20 000 000 de napoleoni de aur. tot o pereche de ghete se va schimba pe un napoleon. întrucât cheltuielile de producere și ale uneia și ale celuilalt sunt de 20 de lei. Dar dacă ghetele, haina, sacul de făină se vor scumpi, dacă cheltuielile lor de producere se vor dubla? Atunci e vădit că aceste mărfuri, ale căror cheltuieli de producere vor fi de câte 40 de lei, nu se vor mai putea schimba pe o bucată de aur cât un napoleon, ci pe o cantitate de aur dublă, ale cărei cheltuieli de producere sunt de asemenea de 40 de lei. În acest caz însă, bunurile economice — ghetele, haina, sacul de făină — s-au scumpit pentru că s-au ridicat cheltuielile lor de producere și nu pentru că s-ar fi ieftinit aurul. Dar dacă aurul s-ar ieftini, dacă cheltuielile lui de producere s-ar reduce la jumătate (prin procedee noi de extracțiune ori prin descoperirea unor mine extraordinar de bogate)? Atunci da, atunci într-adevăr, din cauza și în proporția ieftinirii aurului-monedă s-ar scumpi și toate mărfurile, toate bunurile economice. Ghetele, haina, sacul de făină, ale căror cheltuieli de producere au rămas aceleași, a căror valoare a rămas aceeași: 2 zile în mijlociu de muncă, nu se vor mai putea schimba pe o bucată de aur de un napoleon, a cărui valoare s-a redus la jumătate, ci pe doi napoleoni, prețul lor deci se va dubla, se va scumpi, ca și prețul tuturor celorlalte mărfuri. Scumpirea aceasta însă ar fi numai aparentă, întrucât cheltuielile de producere a tuturor bunurilor și deci și valoarea lor au rămas aceleași și numai măsura cu care sunt măsurate — banul-aur — și-a schimbat valoarea. Nu-i vorbă, chiar scumpirea aceasta aparentă ar face încă destule buclucuri și ar tulbura profund toate relațiile sociale. Astfel, statul, prin bugetul lui întocmit după vechea valoare a aurului, ar retrage din producția țării numai jumătate din valorile vechi, ar fi deci în pierdere cu 50%, care ar fi câștigate de contribuabili. Astfel, și un creditor care ar avea de încasat o mie de lei ar primi numai jumătate din valoarea reală veche — o valoare reală veche de 500 de lei —, iară pe celelalte 500 le-ar câștiga debitorul. Tot așa și lucrătorii salariați, întru cât ar primi vechiul lor salariu nominal, ar căpăta în realitate numai o jumătate a vechii valori reale, iară capitaliștii și patronii ar încasa-o pe cealaltă. Și întregul bucluc s-ar putea înlătura numai taxând aurul după noua lui valoare, prefăcând o cantitate de aur de două ori mai mare într-o monedă nouă de 20 de lei. Atunci toate relațiile economice ar deveni iarăși normale. Dar toate aceste dezvoltări sunt gratuite, întrucât valoarea și prețul aurului de zeci de ani, cu oarecare oscilații, nu s-au schimbat în mod simțitor și, prin urmare, nici scumpirea bunurilor nu poate proveni din cauza aceasta. Și nici economiștii și oamenii noștri de stat nu susțin aceasta; ei nu zic că aurul-monedă s-ar fi ieftinit în țară din cauza reducerii valorii lui, a cheltuielilor lui de producere, ci din cauza abundenței sale. Or, aceasta e o mare greșeală, care provine din faptul că d-lor confundă banii în calitatea și funcția lor de capital cu banii în calitatea și funcția lor de instrument de schimb. Când banii — capitalul bănesc — sunt abundenți, când oferta lor în piața financiară întrece cererea, atunci se ieftinesc și, depuși la bancă, în loc să producă 6%, produc, să zicem, 5, 4 sau chiar 3%: productivitatea capitalului bănesc scade la jumătate, banii sunt de două ori mai ieftini. Dar această ieftinire a banilor, în calitatea și funcția lor de capital, n-are a ]ace cu banii în calitatea și funcția lor de instrument de schimb. Un napoleon depus la bancă, de-o produce el, în calitate de capital, 50 de bani ori un leu, el tot pe o pereche de ghete se va schimba întru cât cheltuielile de producere a acesteia sunt egale cu cheltuielile de producere a napoleonului. Prin urmare!... Există un caz în care abundența banilor ca instrument de schimb poate să devină într-adevăr o cauză de scumpire a bunurilor de trai, și nu de scumpire aparentă, ci reală și adevărată. Aceasta se întâmplă când banii năvălesc într-o țară deodată și pe neașteptate, așa cum a fost cazul, de pildă, la noi în timpul războiului ruso-turc. Atunci, banii înmulțindu-se deodată, cererea bunurilor crește mult și covârșește oferta, care nu i se poate acomoda imediat; prețurile se ridică mult deasupra cheltuielilor de producere și furnizare, viața se scumpește mult. Dar, mânați de dorința unui câștig atât de ridicat, producătorii din interiorul țării și furnizorii mărfurilor din afară — negustorii — măresc producția și furnizarea, măresc oferta, oare ajunge de obicei ,să întreacă și cererea, și astfel, după o perioadă de scumpire a bunurilor, vine o perioadă de ieftinire chiar sub valoarea lor. Și în acest caz excepțional, care n-are nimic a face cu ceea ce se petrece în tară la noi, abundența banilor poate să fie numai cauza unei scumpiri trecătoare, căreia îi urmează o perioadă de ieftinire a vieții. Prin urmare, explicarea scumpirii traiului nostru, scumpirea continuă, reală și crescândă, prin abundența banilor, chiar dacă aceasta din urmă ar exista cu adevărat, e o erezie economică și o fantezie practică. Dar atunci care sunt cauzele adevărate ce scumpesc în realitate bunurile economice și deci și viața? După cele spuse mai sus, răspunsul e destul de clar: toate acele cauze care măresc cheltuielile de producere a unei mărfi, mărindu-i valoarea, îi ridică și prețul și ipso facto scumpesc viața. Astfel de cauze sunt multe; să le vedem pe cele principale. Prima cauză, și o cauză fundamentală, a scumpirii bunurilor de trai ar putea să fie scăderea productivității muncii. Dacă pentru producerea unei perechi de ghete. a unei haine, a unui sac de făină ar fi necesare patru zile, în loc de două, atunci și cheltuielile lor de producere s-ar dubla, atunci evident că și valoarea și prețul lor s-ar dubla. Poate fi vorba la noi de scumpirea bunurilor de trai din această pricină? Evident că nu. Nici la noi, nici aiurea. Dimpotrivă, productivitatea muncii nu numai că nu scade, dar prin tehnica modernă, prin aplicațiile științei crește mult în agricultură, vertiginos în industrie, tinzând să ieftinească uimitor bunurile de consumație. Factorul acesta economic ieftinește deci foarte mult traiul, nu-l scumpește. Al doilea factor care ar putea să ridice prețul bunurilor de trai e scumpirea muncii. Mărindu-se prețul muncii muncitorului, în aceeași proporție cresc și cheltuielile de producere a mărfurilor și deci și prețul lor[10]. E oare acesta cazul țării noastre? Nu. De țărănime nu mai vorbim; ea moare mai abitir acuma de foame decât oricând. Întru cât privește pe lucrătorii din orașe și lucrătorii industriali, apoi salariul acestora a crescut cu adevărat în cele din urmă trei, patru decenii, uneori s-a dublat, alteori și mai mult. Dar în aceeași măsură s-a scumpit și viața, traiul muncitorului, așa că în realitate el nu numai că nu consumă mai mult din productul național, ci chiar cu un salariu dublu trăiește, poate, mai greu decât mai înainte. Lucrătorul nu se alege deci cu nimica din scumpirea muncii, a mărfii lui, munca; produsul și rezultatul acestei scumpiri intră numai vremelnic în punga lui, nu e consumat de el, ci de un X oarecare. Acest X, scumpind munca, ipso facto scumpește bunurile produse de ea, iară rezultatul acestei scumpiri a muncii nu-i revine ei, ci aceluiași X. Vom vedea îndată cine este acest X. Atunci poate că negustorii, intermediarii, vânzătorii or fi scumpind din lăcomie așa de mult viața, urcând imens prețul bunurilor deasupra valorii lor și a cheltuielilor lor de producere? Din toate explicațiile date scumpirii vieții, aceasta e cea mai absurdă, cea mai copilărească. După cum am văzut, prețul unui bun economic se reduce prin libera concurență la valoarea acestui bun (adică la cheltuielile lui de producere și furnizare. în care intră și profitul obișnuit al negustorului). Or, negoțul în țara noastră e bazat pe libera concurență. Dacă negustorii, intermediarii ar realiza profiturile de sute la sută cu cât au crescut prețurile bunurilor de trai, atunci nu numai capitalul intern, dar întreg capitalul mobiliar din câteșipatru colțurile lumii s-ar îndrepta spre negoțul țării, care dă profituri așa de fabuloase. În realitate e tocmai dimpotrivă: mai tot capitalul indigen, neavând industrie unde să se poată plasa, caută să se bage în negoț, iară rezultatul e o concurență înverșunată între negustori. Atunci poate că trusturile și cartelurile scumpesc traiul, ridicând prețul mărfurilor deasupra valorii lor? Intr-o minimă măsură, da. Cartelurile, întru cât eludează legea liberei concurențe, scumpesc nenormal bunurile, mărfurile pentru vânzarea cărora sunt cartelate. Sunt însă foarte puține cartelurile cu un număr absolut neînsemnat de mărfuri, și, afară de asta, cea mai superficială analiză a prețului unei mărfi vândute de cartel va arăta cum acesta din urmă scumpește maria cu mai puțin decât X-ul despre care am vorbit mai sus. Atunci poate că industria indigenă și încurajarea ei ridică prețul mărfurilor și scumpesc astfel traiul? Intr-o mică măsură, da. Intru cât cheltuielile de producere ale industriei noastre mari sunt mai ridicate decât acelea ale industriei articolelor similare din străinătate, întru atâta, prin faptul tarifelor protectoare, plătim mai scump mărfurile acestea. Dar iarăși și în scumpirea aceasta intervine, mărind-o, X-ul nostru. Afară de asta, bunurile produse de industria noastră proteguită sunt foarte puține și, afară doar de zahăr, joacă un rol relativ neînsemnat în bugetul contribuabilului român, și de aceea și scumpirea vieții provenită din această pricină e neînsemnată în comparație cu enorma scumpire a traiului în țara noastră. Atunci care e adevărata și adânca pricină a acestei scumpiri enorme a traiului? lat-o, sau iată-le. Mai întâi unele articole de primă necesitate, pe care țăranul nostru le producea și le furniza pieței, se scumpesc pentru că țăranul e silit de regimul neoiobag să devină tot mai exclusiv producător de cereale pentru export și produce din ce în ce mai puțin produsele auxiliare ale agriculturii — zarzavaturi, păsări, lapte, ouă etc... —, pe care înainte le producea și le vindea foarte ieftin, neținând seama cât îl costa cu adevărat producerea lor. Dar cauza principală, adâncă, permanentă, constantă a scumpirii traiului și a creșterii mizeriei sunt sporirea nemăsurată a bugetului, a impozitelor statului și sporirea tot atât de nemăsurată a rentei pământului. Acestea, întru cât ridică cheltuielile de producere și furnizare a mărfurilor, întru atâta le măresc prețurile și deci scumpesc traiul. Asta e cauza adevărată, adâncă, permanentă și constantă a scumpirii traiului. Am văzut că statul ia din întreaga producție a țării 400 000 000; renta pământului marii proprietăți e de 120 000 000—140 000 000. Statul și renta iau deci dintr-un miliard și două sute de milioane până la 540 000 000, adică aproximativ 45%. Va să zică statul și rentierii pământului retrag din întreaga producție — care prin sine însăși e mizerabilă și insuficientă pentru o viață omenească a țării — 45»/o; încât pentru restul întregii țări, cu toate clasele ei (afară de cei care trăiesc din buget și din renta pământului), rămâne 55%. Ce mirare deci că, pe măsură ce statul și rentierii pământului retrag tot mai mult din productul țării, mizeria merge crescând? Cu cât statul și renta vor retrage mai mult, cu atât mizeria va crește. Și, într-o țară capitalistă sau semicapitalistă producătoare de mărfuri, această mizerie se manifestă, pe de o parte, prin faptul că locuitorii au tot mai puține mijloace cu care să cumpere, iară pe de altă parte prin scumpirea tot mai mare a mărfurilor, a bunurilor de consumare. Renta, crescând într-o proporție nemăsurată, scumpește toate bunurile provenite din pământ, în primul rând deci bunurile cele mai importante și mai strict necesare vieții. Renta crescândă a pământului scumpește în aceeași măsură toate productele pământului, care intră ca materii prime în fabricarea altor bunuri materiale, industriale. Scumpind viața muncitorului, renta pământului scumpește bunurile produse de această muncă. Iară statul, prin impozitele directe și indirecte, produce același rezultat ca și renta, într-o măsură și mai mare[11]. Și atunci când renta și statul absorb din întreaga producție a țării grozava și imensa sumă de 45%, atunci când renta pământului și statul înghit cât pe ce jumătate din întreaga noastră producție, rămânând pentru întreaga țară numai o jumătate și ceva din ceea ce produce, a te mai mira de enorma scumpire a vieții și a-i căuta cauzele eficiente aiurea e tot așa de logic și cuminte ca și cum, după săptămâni întregi de ploi torențiale. te-ai mira de inundații și le-ai căuta cauza în apa cu care se stropesc străzile orașelor. Dar opinia noastră publică a fost atât de mult înșelată și îndreptată pe căi greșite de cei neștiutori și interesați încât cred că nu e de prisos să dau aici câteva exemple concrete pentru dovedirea celor de mai sus. Să luăm ca pildă scumpirea chiriilor, care joacă un rol covârșitor în bugetul omului sărac. Pentru construirea unei case trebuie mai întâi teren, iară renta pământului urban a crescut în proporții fabuloase; în ultimele trei-patru decenii, prețul metrului pătrat în București s-a dublat, s-a triplat, s-a împătrit. ba și mai mult. Apoi pentru construirea pe acest teren, al cărui preț s-a ridicat cu 200, 300% etc..., trebuie material de construcție: var, nisip, cărămidă. lemn lucrat etc. Producerea acestui material reclamă muncitori manuali și intelectuali, iară munca s-a scumpit și ea, de o parte din cauza scumpirii — prin creșterea rentei — a tuturor bunurilor strict necesare vieții, de altă parte din cauza .creșterii impozitelor directe și indirecte. Astfel, muncitorii care produc materialele de construcție primesc o remunerare mai mare ca mai înainte. Din nenorocire, mărirea aceasta a remunerării nu le folosește lor la nimic; ei sunt numai intermediarii prin mijlocirea cărora surplusul acesta de salarii intră în buzunarul rentei și al statului; nu-i mai puțin adevărat însă că prin această mărire a plătii muncii se scumpesc bunurile produse de ea, se scumpesc deci foarte mult materialele de construcție. Același lucru se întâmplă și cu munca direct întrebuințată în construcție; și munca aceasta — a arhitecților, zidarilor, lemnarilor etc... — e scumpită și din aceleași cauze. Pe urmă și toate materialele necesare aduse din străinătate sunt scumpite prin enormele taxe vamale ce se prelevă asupra lor. în urmă vin angaralele statului ce cad asupra casei și fel de fel de impozite comunale crescute. Astfel, din toate aceste cauze, valoarea unei case e acuma de două sau de trei ori mai mare ca altădată; și se înțelege că și chiria trebuie să se urce în aceeași proporție[12]. Sau să luăm un alt exemplu: carnea, un obiect de asemenea de primă necesitate. Acum treizeci de ani pășunile erau extraordinar de ieftine, era mult pământ disponibil. nu putea tot să fie pus sub cultură. și renta pământului era foarte redusă. Acuma însă renta a crescut enorm, mai tot pământul e pus sub cultură. așa că nici nu le mai vine deloc la socoteală proprietarilor și arendașilor să dea pământ pentru pășune, pământ care sub cultura cerealelor produce 50 de lei pogonul. Oamenii noștri de stat abia după ce au obținut un briliant succes diplomatico-economic: permisiunea de a exporta vite în Austria, de-abia atunci au băgat de seamă că vremurile s-au schimbat, că pășunile s-au scumpit până într-atât încât nu mai convine să creștem vite de export, că permisiunea exportului au obținut-o, foarte adevărat, decât numai atâta că... n-avem ce exporta. Așadar, prețul pășunilor a crescut enorm, s-a întreit, ba și mai mult decât întreit. Or, vita nu se hrănește din aer, ci trei ani de zile, până ce devine bună de tăiat, trăiește din pășuni, din productele pământului. Prin urmare, creșterea unei vite de tăiat costă astăzi cel puțin de trei ori mai mult decât acuma trei decenii; iară după ce e adusă de măcelar la tăiat mai vin încă multe alte cheltuieli și angarale: abatorul, veterinarul și fel de fel de impozite comunale. Apoi prețul prăvăliei măcelarului s-a mărit, munca pe care o întrebuințează e acum mai scumpă ca altădată, în sfârșit cheltuielile lui proprii și ale familiei lui, care se ridicau acum trei decenii la 4 000 de lei anual, trec astăzi peste 8 000, și noi știm de ce și de unde vin toate aceste scumpiri. Firește că aceste cheltuieli cad toate asupra cărnii de vânzare, îi măresc cheltuielile de producere și de furnizare, ca să vorbim în termeni economici. Ce mirare deci că prețul cărnii s-a întreit și s-a împătrit în ultimii treizeci de am! Se înțelege, dacă s-au întreit cheltuielile de producere și de furnizare a cărnii — în primul și esențialul rând din cauza creșterii rentei pământului și a impozitelor statului —, și prețul cărnii trebuie să crească în aceeași proporție. Dar publicul neștiutor, încurajat de cei interesați, acuză... pe măcelari (de ce adică n-ar vinde mai ieftin decât îi costă) și cere împotriva lor intervenția statului. Și ceea ce e mai comic decât toate: statul chiar intervine foarte grav și energic... pentru a feri publicul consumator de spolierea negustorilor măcelari! E de la sine înțeles că aceleași cauze care scumpesc carnea scumpesc și laptele, ouăle, păsările, zarzavaturile. Pentru limpezirea și mai mare a celor spuse mai sus să luăm încă o pildă foarte caracteristică: berea, care joacă și ea un rol oarecare în bugetul orășanului. Berea se vinde de fabrici cu 50—52 de lei hectolitrul. 50—52 de bani litrul. Din acești 50 de lei, statul și comuna încasează direct 20 de lei, adică nici mai mult nici mai puțin decât 40% din prețul de vânzare al berei. Dar cel puțin din cele 60% rămase, din cei 30 de bani ce mai rămân de fiecare litru fabricantului, nu mai prelevează nimic statul și renta crescândă a pământului? Aș, vorbă să fie! Mai întâi, orzul și hameiul — materiile prime din care se fabrică berea — se scumpesc din cauza creșterii rentei pământului (or, din cauza scumpirii lor crește renta pământului, ceea ce revine la același lucru). Această scumpire a materiilor prime mărește, bineînțeles, și cheltuielile de producere a berei. Apoi alt element care mărește aceste cheltuieli e și capitalul băgat în fabrică și instalații. Or, terenul pe care e construită fabrica acum costă incomparabil mai mult decât înainte din cauza creșterii imense a rentei pământului urban, de asemenea incomparabil mai mult costă și construirea fabricii din cauza scumpirii muncii prin creșterea rentei pământului și a impozitelor statului. Munca însemnată, manuală și calificată, intelectuală, întrebuințată la fabricarea berei e și ea scumpită din aceleași cauze. Nu știu cu cât pot toate acestea să mărească cheltuielile de producere a berei, probabil cu 10 lei hectolitrul ori poate și mai mult. Dar mai departe. Fabricantul vinde berea cu 50— 52 de lei hectolitrul berarului, care urmează să o revândă consumatorului. Pentru aceasta îi trebuie un local la poziție, în centru, adică tocmai acolo unde renta pământului urban a crescut enorm. Din această cauză și din cauza scumpirii construcției casei, berarul plătește astăzi pentru local o chirie de 10 000 de lei și mai bine. Apoi vin patenta, licența, fel de fel de impozite comunale. Lumina, gheața, munca întrebuințată de berar, toate s-au scumpit mult din cauzele știute; în sfârșit, berarul însuși și familia lui, care acum un sfert de veac puteau să trăiască bine cu 4 000 de lei anual, nu pot acum nici cu o sumă dublă. Și toate cheltuielile acestea mărite cad, într-o țară săracă după cum e a noastră, asupra unui cerc restrâns de consumatori. Și iată cum un litru de bere, ale cărui cheltuieli de producere (inclusiv profitul fabricantului) ar trebui să se ridice la 20 de bani, ajunge de a se vinde cu un leu, iară berarii, presupușii autori ai acestei scumpiri enorme, cu foarte rare excepții, trăiesc de azi pe mâine, cu frica falimentului în spinare. Intru cât privește renta pământului și statul, apoi aceștia tac, înghit, își fac digestia, și din când în când, la intervale din ce în ce mai scurte, statul intervine energic... pentru a feri publicul consumator de spolierea berarilor. Aș putea să înmulțesc cât de mult exemplele acestea; sper însă că și cele citate sunt îndestulătoare. Dealtfel și cititorii singuri, fără ajutorul meu, pot să se convingă de veracitatea celor avansate aici. N-au decât să ia prețul crescut al unui bun economic oarecare, să-l analizeze, descompunându-l în toate elementele lui, și să cerceteze pentru fiecare element cu cât participă la scumpirea acestuia statul și renta pământului; atunci se vor convinge de la sine ,și vor pricepe clar legătura cauzală care există, de pildă, între scumpirea crenvurștilor și creșterea rentei pământului, între mărirea impozitului asupra sării și pipărarea chiriilor la București sau Craiova. N-aș dori dealtfel să fiu rău înțeles. Eu nu zic, firește, că nu sunt negustori care caută să scoată prețuri exagerate — cum să nu fie! — și nici nu zic că n-ar trebui luate măsuri împotriva cartelurilor și trusturilor întru cât ele spoliază publicul, ridică prețurile, eludând o lege fundamentală a societăților moderne: concurența liberă. Ceea ce afirm eu e că toate acestea participă relativ cu puțin la scumpirea traiului și sunt trecătoare, pe când cauza ei adâncă, eficientă, fundamentală, permanentă e creșterea nemăsurată a rentei pământului și creșterea și mai nemăsurată a impozitelor statului (inclusiv ale comunelor și județelor). „Dar — va zice cu mirare cititorul — cum se poate ca de atâta vreme întreaga opinie publică să fie dusă pe căi atât de greșite?” Da, se poate! E și neștiință, nepricepere la mijloc, dar mai ales sunt și puternice interese care o cer ca o diversiune. Dealtfel, în cazul de față se și simte nevoia mare de diversiune. Închipuiți-vă, într-adevăr, pe contribuabilul român aflând deslușit adevăratele cauze ale înfiorătoarei scumpiri a traiului. Contribuabilul nostru ar putea face atunci următoarele deducții adevărate și logice. Dacă pricina enormei scumpiri a traiului e creșterea neîncetată și nemăsurată a bugetului statului, atunci să facă d-sa bunătatea să nu mai crească, ci, dimpotrivă, să descrească; iară dacă marea creștere a rentei pământului, care scumpește și ea întru atâta traiul, e o fatalitate m societățile moderne, care se face fără vina sau meritul rentierului, atunci să fie impusă mai ales renta pământului, degrevând întru atâta consumația omului sărac. Sunt foarte logice și adevărate toate acestea, dar, vedeți, cât de dezagreabile... Pe când așa... Când oligarhia politică mărește cu zeci de milioane bugetul statului, ceea ce constituie o adevărată și autentică grozăvenie pentru o țară cu o producție atât de săracă, ceea ce duce țara cu pași siguri spre ruină și dezastru și, între multele alte rele, produce și o înfiorătoare scumpire a traiului; când oligarhia, zic, mărește cu zeci de milioane bugetul statului, ea are grija să emită niște teorii economice din care urmează că flămânzirea contribuabilului român nu e un fenomen real, ci aparent, iară cauza lui rezidă în faptul că în buzunarul contribuabilului s-au înmulțit prea mult banii în numerar! Nu-s acestea nici logice, nici adevărate. dar, în schimb. cât de agreabile! * În cele spuse și dezvoltate mai sus se găsește și explicația acelui pesimism, acelui malaise, acelei deprimări sufletești, acelei crize morale care stăpânește societatea noastră în toate clasele, chiar în clasele ei conducătoare. „Mergem rău”, auzi peste tot, ca un refren, trist și apăsător, începând de la meseriaș și micul negustor și sfârșind cu oamenii mai avuți sau cu oamenii politici care simt răul țării. „Mergem rău de tot; ce să faci dacă n-avem oameni? Nu e omul care să îndrepte lucrurile; nu-l văd, d-le!”. Răul organismului social, ca și al organismului individual, mai întâi se simte; explicația lui vine mai pe urmă. Și doară din cele spuse se vede clar unde rezidă răul țării. O organizație socială și de stat antagonică și contradictorie, care preface instituțiile ei în aparențe și minciună. O viață politică și economică plină de resturi feudale. care nu vor să moară, și bazată pe capitalismul modern, care nu poate încă să trăiască. O producție națională mizerabilă: 50 de parale de cap de om. Din această producție, care nu ajunge bine pentru cea mai simplă îndestulare materială a populației, statul retrage a treia parte, făcând risipă și creând o clasă birocrato-parazitară. Din restul de două treimi, o mare parte este iarăși acaparată de o mică minoritate, care o risipește în consumare neproductivă, într-un lux nesocotit. Și astfel se creează tot mai mult și mai mult necesități și gusturi rafinate, dorințe fără frâu, a căror îndestulare devine tot mai puțin și mai puțin posibilă. De aici nasc egoismul, arivismul, descurajarea morală și toate acele semne ale decadenței de parcă am fi un popor îmbătrânit. Iară în vremea asta jos, în profunzimile vieții sociale, domnesc încă relații semifeudale neoiobăgiste, cu întreg cortegiul lor de contradicții și anomalii, care fac posibile și inevitabile jacheriile. Da, desigur, organismul nostru social e bolnav, foarte bolnav, și boala se manifestă, între altele, prin acea destrăbălare morală, prin criza morală și prin acea anarhie în cugetare și în fapt de care suferă țara noastră. Dar care sunt remediile pentru boala aceasta adâncă a organismului nostru social? Se înțelege că remedii sunt. Și în marginile statu-quo-ului nostru social se poate face mult. Am arătat mai sus, numai ca o pildă, cum statul, deplasând câteva zeci de milioane din risipa nebună pe care o practică, ar putea face într-un chip sau altul să dispară foametea la sate sub cea mai hidoasă formă a ei: lipsa mămăligii goale. Prin impunerea mai mare a rentei pământului și prin degrevarea consumației omului sărac s-ar putea întrucâtva micșora scumpirea traiului. Dar se pot face multe altele, în special pentru îmbunătățirea soartei claselor muncitoare, pentru scăderea exploatării nemiloase, pentru civilizarea raporturilor sociale ș.a.m.d. Totuși din impasul greu în care ne găsim nu vom putea scăpa. Și pentru a o învedera cu toată claritatea n-avem decât să facem următoarea supoziție. Să presupunem că statul n-ar mai lua nici o centimă contribuabilului, toate serviciile statului cu adevărat necesare le-am avea gratuit, de asemenea toate serviciile comunale și județene. Să presupunem de asemenea că marii proprietari ar renunța în folosul națiunii la renta pământului; chiar și în acest caz am avea atunci un venit de 50 de bani pe zi de cap de locuitor pentru toate necesitățile lui. Mizeria [n-]ar dispărea, mizeria ar rămâne. Așadar, nu vom putea scăpa definitiv din impasul în care ne găsim atâta timp cât baza producției naționale va fi cea veche, atâta timp cât suma productului nostru național va fi atât de mizeră. În marginile acestei producții mizere ne sufocăm. Trebuie deci, pe baze noi de producție, pe baze transformate, să mărim, și trebuie să mărim considerabil, productul nostru național. Aceasta e problema problemelor țării noastre. Deci, pe baze noi și moderne, trebuie să mărim, să mărim cât de mult, productul național, creând astfel o bază mai largă, tot mai largă, pentru existența noastră materială și deci și culturală, morală, națională. Dar pentru aceasta trebuie o renovare a organismului nostru social, o renovare economică și politică (votul universal), acești doi termeni ai vieții sociale fiind strâns și indisolubil legați între ei. Trebuie deplasată, prin votul universal, puterea politică de la oligarhia noastră politicianistă de azi, pentru că așa, politicește vorbind, se poate face posibilă o renovare radicală a organismului nostru social întreg. Trebuie o prefacere radicală a întregii noastre gospodării naționale. Primul pas foarte important vor fi desființarea neoiobăgiei și crearea raporturilor de producție occidentalo-civilizate la țară, după cum am arătat mai sus. Aceasta însă nu ajunge, nu ajunge deloc. Pentru poporaniștii puri și consecvenți, dezlegarea problemei țărănești e dezlegarea problemei țării, țara românească fiind osândită să rămână o țară eminamente agricolă, o țară țărănistă, viitorul țării fiind la sate, cum zic poporaniștii. Nimic mai greșit. Dacă acesta ar fi viitorul țării, țara ar fi fără viitor. O țară eminamente agricolă e o tară și eminamente săracă, înapoiată și economicește, și culturalicește. Danemarca nu dovedește ceea ce vor să dovedească poporaniștii noștri, ea având, cum am văzut, condiții și istorice, și sociale, și fizice cu totul excepționale, precum și o situație geografică — între Germania și Englitera — iarăși excepțională. Noi, pe lângă toate celelalte împrejurări prin care ne deosebim de Danemarca, o mai avem și pe aceea că suntem înconjurați de țări agricole, care ne vor împiedica exportul agricol, dar în schimb ne pot ușura dezvoltarea industrială. Și apoi Danemarca devine din zi în zi mai industrială, ea își industrializează și agricultura și se dezvoltă și se va dezvolta pe baze capitaliste. Un exemplu sugestiv ar fi China. Iată un stat care s-a dezvoltat pe baze agrare, care a adus intensivitatea și productivitatea muncii agrare la ultimele posibilități și a întrecut în această privință tot ce ar fi putut visa un popor civilizat. Și doar vedem unde a ajuns și ce reprezintă China. Marele și arhigenialul poporanist Lev Tolstoi e cel puțin consecvent când recomandă China ca ideal popoarelor civilizate. Ca să vedem cât se poate de clar cam ce ar însemna dezvoltarea țării noastre pe bazele poporaniste pe care i le aștern poporaniștii noștri de doctrină, să ne închipuim, măcar în linii generale, ce ar fi, economicește vorbind, cu țara noastră peste 30 sau 40 de ani dacă ar rămânea o țară eminamente agricolă cum îi recomandă poporaniștii noștri. D-l Colescu socotește întreg productul agricol al țării noastre în mijlociu și în valori noi (scăzând deci sămânța și amortizarea capitalului) la 770 000 000 de lei. Solul țării noastre, prin cultura prădalnică ce se face, a și început să se istovească, așa că după 40 de ani de așa cultură avem toate șansele ca productul nostru agricol să scadă în mod însemnat, nu să crească. Să presupunem însă că în vremea asta vom fi scăpat de regimul nostru neoiobag, că agricultura noastră va fi devenit mult mai rațională, mai sistematică, și asta nu numai că ar compensa pierderile pământului, dar încă le-ar îmbunătăți, astfel că printr-o cultură mai sistematică vom fi ajuns să dublăm aproape productul nostru agrar, să producem deci valoarea foarte însemnată de un miliard și jumătate de lei. Cam ce înseamnă acest product agricol se .poate vedea din următorul calcul. Noi producem acuma, în termen de mijloc, cam 13—14 hectolitri de grâu — principalul nostru product de export — pe hectar. Dublând producția, am produce 28 de hectolitri. Or, Franța în ultimii 6—7 ani, prin mari sforțări, a reușit să ridice producția mijlocie de la 18 la 20 de hectolitri pe hectar. Am întrece deci Franța cu 30% Dar ce Franța, am întrece Danemarca însăși — marele ideal al poporaniștilor noștri —, care produce 26 de hectolitri pe hectar. Și asta numai în 30—40 de ani! Sper că ,și d-l Stere va fi de acord că sunt mai curând optimist decât pesimist în presupunerile mele. De altă parte, să presupunem, de asemenea, că valoarea produselor micii industrii și ale industriei țărănești casnice, care în intenția d-lui Stere trebuie să se dezvolte în locul marii industrii, să presupunem că aceasta, împreună cu produsele auxiliare ale agriculturii, care se ridică acum la 400 000 000, se vor dubla, deci vor ajunge la 800 000 000, ba mai mult, să zicem la un miliard, ceea ce e, desigur, exagerat pentru o țară eminamente agricolă. Astfel, rămânând o țară eminamente agricolă, vom avea un product de 2 miliarde și jumătate, în loc de un miliard și două sute de milioane cât avem acuma. Pe de altă parte însă, în 30—40 de ani, împreună cu marea înmulțire a populației și a nevoilor statului, împreună cu dezvoltarea culturală și materială trebuie să crească în proporție și bugetul statului, și al comunelor. Bugetul statului în cei 40 de ani din urmă a crescut de șase ori: de la 51 000 000 la 305 000 000. Chiar de la 1880 până acum aproape s-a triplat, ajungând de la 116 000 000 la 305 000 000. Să presupunem însă că și gospodăria statului va fi condusă mai rațional și bugetul, în 40 de ani, se va dubla numai, ajungând, împreună cu bugetele comunelor și județelor, la suma de 800 000 000. E neîndoielnic că în 40 de ani suma bugetelor noastre ale statului și ale comunelor și județelor va întrece suma aceasta. Scăzând 800 000 000 din suma totală a producției țării, rămâne întregii populații pentru consumare un miliard șapte sute de milioane. În 40 de ani, populația noastră, care se înmulțește cam cu 100 000 de suflete pe an, va avea 10 500 000 de locuitori. Această sumă de un miliard șapte sute de milioane, împărțită la 10 000 000 de locuitori (1/2 milion trăind de pe urma bugetului statului), va da 170 de lei de cap de om. Așadar, după 40 de ani de dezvoltare poporanistă vom ajunge ca locuitorii acestei țări, toți fiii și fiicele țării românești, să aibă câte 46 de bani pe zi pentru toate nevoile și trebuințele lor, în loc de 33 de parale cât au acum[13]. S-ar putea, desigur, obiecta: dar de ce să producem numai cereale de export și să nu trecem la culturi agricole mai bogate, mai productive: grădinării; flori, fructe, vinuri, unt. Se înțelege că aceste culturi sunt mai productive, și dintr-un hectar de pământ .pus sub cultura florilor scumpe se poate scoate un product de o foarte mare valoare. Dar cui să vândă agricultorii noștri toate aceste articole? Lor înșile? Pentru vânzarea acestor produse ale agriculturii intensive trebuie sau o puternică piață externă de desfacere, sau o bogată piață internă. O puternică piață externă pentru desfacerea acestor produse nu putem avea. Țările cele mai industriale și mai dens populate, care, ca atare, au o imperioasă necesitate de cerealele noastre, au ele însele din belșug propriul lor pământ pentru grădinării, ferme, fructe. Doar nu ne vom apuca să concurăm pe piața mondială Italia cu fructele noastre, Franța cu vinul nostru, Franța care nu știe ce să facă acum cu vinurile sale, al căror preț s-a coborât la 40 de bani decalitrul, pe când noi, ca să ne apărăm de concurența vinului străin, îl impunem cu 10 lei decalitrul (!). Sau, poate, vom concura în Englitera cu untul nostru pe Danemarca atunci când, pentru a-l proteja în propria noastră țară împotriva celui unguresc și bucovinean, suntem nevoiți a-l impune cu 1 leu kg. Atunci rămâne condiția cealaltă, necesară pentru producerea articolelor agriculturii cu adevărat intensivă: o bogată piață internă pentru desfacerea acestor produse. E vădit însă că pentru aceasta trebuie să se creeze alte valori în țară cu oare să se poată cumpăra și plăti valorile produse de agricultură, cu alte cuvinte pentru aceasta tocmai ne trebuie o industrie însemnată, care devine astfel o condiție vitală pentru existența acestei agriculturi intensive. Dar produsele unei atare culturi agricole pot fi întrebuințate de clasele agricole ele însele și de clasele suprapuse și de cele parazitare? Se înțelege că da, ba faptul acesta ar avea chiar foarte mare importanță întru cât îi privește pe țăranii noștri, care, ca mici proprietari ori fermieri scăpați de neoiobăgie, ar putea să aibă din propria lor gospodărie, ca valori de întrebuințare, lapte, unt, legume etc. Dar, chiar având toate aceste articole agrare pentru consumarea internă a țării, rămâne totuși faptul constatat mai sus că locuitorii României vor avea pentru toate celelalte necesități ale unui cetățean modern câte 46 de bani pe zi. Și dacă mai ținem seama și de necesitățile crescânde ale unui om din ziua de azi, apoi în fața lor, peste 30—40 de ani, acești 46 de bani vor reprezenta tot o mizerie. Și rezultatul mizeriei economice e mizeria sub toate formele ei. Și, nota bene, aici vorbim numai de mizeria producției. Dar în societățile actuale dezvoltarea culturalo-socială și cea intelectualo-socială nu sunt nici ele posibile decât pe baza largă a unor societăți dezvoltate economicește, cu utilajul lor mecanic formidabil așa de complex, cu orașele lor mari, deschizătoare de orizonturi atât de imens de largi, centre ale unei culturi întinse; și deci numai pe baza unui asemenea fel de producție se pot lărgi orizonturile, se poate dezvolta și o cultură întinsă, care, oricât de multe defecte proprii ar avea, ea e însă cultura epocii moderne. Societățile înapoiate, eminamente agricole, cu producția lor săracă, orașele lor, nedezvoltate, orizonturile strâmte ale satelor izolate sunt condamnate, în afară de mizerie materială, și la mizerie și înapoiere culturală, intelectuală! Și iată de ce, pe când poporaniștii, pentru demonstrarea ideilor lor fantastice, invocă drept exemplu țările agricole scandinave și, în special, Danemarca, pe când poporaniștii se îngrașă parcă văzând cu ochii, uitându-se la formidabilele movile de unt exportate din Danemarca, aceasta din urmă caută din toate puterile să devină o țară industrială, în rând cu țările industriale din Occident, iară Suedia, micuța Suedie, ajunge la un așa nivel industrial încât face posibilă cea mai mare grevă generală cunoscută până acuma, o grevă de aproape o jumătate de milion de lucrători industriali. Păcat că nu se conduc și țările scandinave de concepțiile și ideile economiei politice poporaniste, că ar ajunge odată și ele, cu înmulțirea continuă a populației și creșterea necesităților statului, la... 46 de bani de cap de om...! Dacă trebuie deci ridicată neapărat productivitatea muncii agricole, tot așa de neapărat trebuie să dezvoltăm și toate celelalte resurse de producție ale țării și trebuie să devenim o țară industrială. Cum am zis și în Cuvinte uitate: pentru țara noastră aceasta e o întrebare vitală, de a fi ori a nu fi. Și asta e de o importanță vitală nu numai pentru țară în general, dar și pentru însăși țărănimea. 0 înmulțire a populației și o dezvoltare ulterioară a țării pe baza producției agricole a 8 000 000 de hectare de pământ cât avem ar fi o avansare iarăși... către înapoiere și mizerie. În industrie va găsi țăranul loc pentru plasarea fiilor săi și tot în industrie va găsi el o piață de .desfacere pentru productele sale. Pentru că, încă o dată, o agricultură mică, realmente intensivă, e un nonsens fără o piață internă de desfacere a productelor agricole, fără o piață industrială. Încât, dacă e foarte adevărat că viitorul țării românești e la sat, este însă tot așa de adevărat că viitorul satului însuși e la oraș și în dezvoltarea industrială a țării. Viitorul țării întregi e în îndrumarea ei, ca stat și organism social, către o organizație și o stare asemănătoare cu a statelor occidentale și, împreună cu acestea, către o organizație socială mai înaltă în viitor — societatea socialistă. * Aci aș putea să mă opresc. În acest capitol adițional am voit numai să enunț unele probleme vitale ale țării, fără să le discut, analizez ori dovedesc, aruncând asupra lor o mică fâșie de lumină, am voit numai să lărgesc orizonturile atât de restrânse în vremea din urmă și să arăt, între altele, că rezolvarea problemei agrare nu rezolvă chestia socială a țării; mai mult decât atâta: prin ea însăși, soluția problemei agrare nu rezolvă nici chestia țărănească în totalitatea ei, pentru că aceasta face parte din chestia socială a țării întregi. Dar problema dezvoltării noastre industriale e așa de imens de importantă încât țin să mai adaug măcar câteva cuvinte. „Ne trebuie neapărat, va zice cititorul, o dezvoltare industrială și capitalistă asemănătoare cu a țărilor occidentale; foarte bine, dar n-a dovedit oare d-l Stere, în seria d-sale de articole Social-democratism sau poporanism, că o industrie și o dezvoltare industrială la noi sunt o iluzie și o pură imposibilitate?” Nu. D-l Stere n-a dovedit aceasta. D-l Stere a arătat o serie întreagă de argumente poporaniste, foarte serioase dealtfel, care ar trebui să dovedească asta; dar atâta tot. Astfel, unele din argumentele d-lui Stere sunt și acestea: că suntem o țară mică și n-avem putere să impunem articolele noastre industriale de export, că nu putem avea un debușeu extern de desfacere de mărfuri, că n-avem colonii unde să le desfacem. Asupra teoriei piețelor de desfacere și asupra greșelilor pe oare le face în această privință economia politică poporanistă, vom vorbi altă dată. Aci vom observa numai următoarele: iată sora noastră din Occident, Belgia Occidentului, ea n-are colonii, mai n-are armată, n-are flotă de război și nici flotă comercială; mai tot exportul îl face pe vase de transport străine, și Belgia e țara cea mai industrială din lume. Se înțelege, noi nu putem să ne comparăm cu Belgia, suntem departe de a fi în situația ei; dar, oricum, când aduci ea un exemplu de imposibilitate a dezvoltării unei industrii niște împrejurări sociale care există tocmai în cea mai industrială țară din lume ne va concede oricine că argumentul pierde din valoarea lui. Alte argumente, foarte serioase dealtfel, menite să arate imposibilitatea dezvoltării unei industrii mari în țară la noi e că n-avem nici debușeul intern —țăranul nostru fiind sărac — și nici n-avem lucrătorii necesari, țăranul nostru fiind un lucrător impropriu pentru industria mare. Argumentele sunt adevărate, dar ceea ce n-a băgat de seamă d-l Stere, și tocmai asta e hotărâtor, e că toate acestea sunt rezultatele neoiobăgiei noastre. Neoiobăgia, după cum am văzut, lipește pe țăran pământului și astfel, ca în Occident în evul mediu, împiedică formarea unei clase de muncitori industriali. Neoiobăgia toropește pe țăran și îl face impropriu nu numai pentru o industrie înaintată, dar chiar pentru ocupația de servitor de oraș: până și pe servitori țara noastră îi importă din Transilvania, țara micii proprietăți țărănești, nu a neoiobăgiei. Pe urmă, neoiobăgia, prefăcând munca țăranului în semigratuită, reducându-l la sărăcie lucie, distruge principalul debușeu de desfacere pentru o industrie națională. În sfârșit, neoiobăgia, prin felul ei de a fi, creând o producere numai pentru consumarea neproductivă și pentru risipă, împiedică prin aceasta capitalizarea. Pe de altă parte, statul, ocupat cu crearea unei clase birocrato-parazitare, dedat și el risipei și încurajând producerea numai pentru consumarea neproductivă, și întreaga noastră gospodărie națională având același caracter, se oprește capitalizarea, se împiedică formarea capitalului, care în societățile moderne e însuși nervul vital al unei dezvoltări industriale. D-l Stere mai are încă un argument pentru a arăta imposibilitatea dezvoltării unei industrii mari în țară la noi, și anume. Statul nostru a încurajat strașnic industria mare, a făcut jertfe enorme, publicul consumator a fost spoliat, iară rezultatul e o industrie neînsemnată, care produce nimica toată și care trăiește din sacrificiile statului și pe spinarea consumatorilor. Argumentul e în bună parte adevărat. Decât aci d-l Stere n-a băgat de seamă că așa-numita încurajare a statului nu e combinată în mod savant și eficace în vederea ridicării forțelor și resurselor productive ale țării, ci mai ales în vederea sporirii veniturilor statului birocrat și în vederea profitului oligarhiei politicianiste și a procopselilor personale. D-sa n-a băgat de seamă că industria mare, politicește vorbind, trebuie să se dezvolte la noi în următoarele condiții extraordinare. De o parte sunt neoiobăgia noastră și clasa agrarienilor noștri, care, la noi ca și aiurea, oriunde în societățile moderne, sunt potrivnicii naturali ai dezvoltării industriale a țării. De altă parte sunt partizanii acestei dezvoltări, prietenii ei, între care mai ales oligarhia politicianistă și birocrația noastră, care consideră industria ca un fel de fief al lor, se uită cu jind la profiturile ei, parcă ar fi luate din buzunarul lor, și caută să-i reglementeze viața, să-i îndrepte pașii șovăitori... s-o proteguiască, într-un cuvânt. Și astfel, între acești potrivnici naturali și prieteni nenaturali, trebuie să se dezvolte o industrie mare! D-l Stere n-a băgat de seamă următorul fapt foarte important: dacă industria mare la noi ar avea toate, absolut toate condițiile favorabile pentru dezvoltarea ei, ar fi fost destulă această proteguire politicianisto-birocratică, această legiferare industrială în fiecare an schimbăcioasă, după vederile și fanteziile miniștrilor respectivi, această legiferare semimedievală care ia industriei orice siguranță a zilei de mâine, orice garanție și putința unei dezvoltări normale; ar fi fost destulă numai această încurajare ca o industrie mare, cu adevărat serioasă și nu parazitară, să nu se poată dezvolta, oricâte condiții favorabile pentru dezvoltarea ei ar avea dealtfel. În condițiile acestea poate să se dezvolte numai o industrie parazitară. Așadar, d-l Stere are foarte multă dreptate în criticile d-sale pe care le aduce actualei noastre industrii mari, greșește însă foarte mult când consideră actuala dezvoltare industrială ca unica posibilă. Și astfel, dacă d-l Stere ar fi băgat de seamă toate de care vorbim mai sus, .ar fi ajuns și d-sa la următoarea concluzie importantă, foarte importantă, extrem de importantă pentru întreg viitorul țării noastre. Suntem o țară economicește înapoiată și, ca să ajungem țările capitaliste civilizate ce ne-au devansat așa de mult în dezvoltarea economică și culturală, trebuie să ieșim în aceeași cale și să mergem pe același drum larg de dezvoltare economică și culturală pe care au mers ele. Iară în drumul acesta larg nu ni se opun piedici fatale și invincibile, izvorâte din însăși înapoierea noastră: izvorâte din faptul că am venit prea târziu la ospățul capitalismului mondial și nu mai putem participa la el — toate locurile fiind ocupate —, după cum gândesc poporaniștii ruși pentru Rusia și după cum gândește d-l Stere pentru noi. Nu. Ceea ce se opune în adevăr mersului nostru neîmpiedicat pe drumul acesta larg de dezvoltare economică și culturală e întreaga noastră gospodărie națională detestabilă cu neoiobăgia ei, cu gospodăria ei de stat birocrat. cu producerea ei numai pentru consumarea neproductivă ș.a.m.d. Și deci depinde de noi și e în mâinile noastre ca, modificând și reformând acest întreg fel al nostru de gospodărire națională, să mergem cu pași siguri pe aceeași cale pe care au pășit și .pășesc popoarele civilizate înaintate. Dacă d-l Stere ar fi ajuns la această concluzie dreaptă și mântuitoare, atunci, bineînțeles, nu ne-ar mai fi propovăduit o evoluție himerică, proprie nouă, pe care nu va merge de acum înainte nici un popor, nici o societate pe lumea asta. Nu ne-ar propovădui să ne prefacem de acum înainte într-o țară țărănistă, cu mică industrie casnică, țărănească, și asta în secolul al XX-lea, în secolul uzinelor uriașe. Iară bruma de industrie mare cât o admite d-l Stere n-ar monopoliza-o în mâna statului nostru birocrat. 0 astfel de creație economică ar fi perpetuarea mizeriei economice și a mizeriei culturale, naționale. Șomajul forțat al țăranului în vremea de iarnă și industria casnică țărănească ce trebuie să rezulte de aci sunt unele din pietrele unghiulare ale edificiului economic poporanist doctrinar. Țăranul muncește cel mult o jumătate de an. iară cealaltă jumătate e osândit la un șomaj forțat, de aci. după poporaniști. sărăcia lui ș[ a tării. Ce e de făcut dar? În marea industrie nu poate fi ocupat țăranul, întrucât ea cere lucrători permanenți pentru tot anul. În situația aceasta grea, poporanistul, ca remediu, îi hărăzește țăranului o mică industrie casnică. industrie oare să-l ocupe toată vremea șomajului forțat. De aci urmează o societate rustică, bazată pe mica producție țărănească. agricolă, și pe mica industrie casnică țărănească, iară din această organizare economică urmează tot restul. Astfel, o industrie mare n-are ce căuta într-o asemenea societate țărănistă. întrucât industria mare e antagonică celei mici casnice și caută s-o subordoneze și s-o distrugă. De aceea și d-l Stere o reduce la proporțiile cele mai modeste. la strictul necesar, și o dă spre regulare statului țărănist, monopolizând-o în mâinile lui. Din această concepție economică a poporanismului urmează în mod logic concepția lui culturală, morală, socială, concepția lui sociologică. Ce s-ar întâmpla cu această societate, cu această creație economico-poporanistă în caz dacă s-ar putea realiza e clar pentru oricine are competență în materie. O industrie prosperă casnică țărănească în epoca uzinelor uriașe e un nonsens. Această industrie ar fi nimicită sau de concurența marii industrii indigene, sau a celei străine, după cum s-a și întâmplat cu industria casnică țărănească de altădată. Și pe atunci doar industria mare nu era încă o putere atât de formidabilă. Productivitatea și rentabilitatea acestei mici industrii casnice pentru țăran ar fi minime, doar atâta că poporanismul ar avea satisfacția că țăranul se află în treabă. Pe de altă parte, cu industria mare s-ar întâmpla următoarele: sau statul țărănist, în mâinile căruia s-ar afla industria, ar fi un adevărat și sincer reprezentant al intereselor țărănimii mici-industriașe și atunci ar căuta să gâtuie marea industrie, care fatal ar tinde să distrugă industria casnică; sau, ceea ce e mai probabil, statul țărănist, semiabsolutist — ca în țările țărăniste —, având în mâna sa o putere așa de formidabilă cum e marea industrie, ar întrebuința-o în propriile sale interese, devenind un stat hipertrofiat, absolutisto-parazitar și ruinând astfel industria casnică țărănească nu în folosul dezvoltării industriale a țării, d în propriul său folos. Ce mai chef ar fi pe statul acela al unui Milan Obrenovici românesc oarecare! Greșeala poporaniștilor și a d-lui Stere e că d-sa nici aci n-a băgat de seamă că problema șomajului țărănimii și toate relele ce decurg din el sunt un rezultat tot al neoiobăgiei noastre, al regimului nostru economic agrar: Țăranul, adevărat mic proprietar — nu neoiobag—, muncind numai pământul său, având pământ îndestulător pentru munca sa ,și a familiei sale, având o gospodărie țărănească bine și sistematic organizată în vederea tuturor culturilor pe care le face pe pământul său și în vederea produselor auxiliare ale agriculturii, acest țăran e ocupat intens 7—8 luni pe an și are ocupații și restul de vreme. Și, chiar dacă ar avea 3—4 luni de odihnă, această odihnă ar fi binevenită, binemeritată și chiar necesară față cu cele 18 ceasuri pe zi pe care le muncește țăranul vara, în timpul muncilor agricole, cu întreaga familie, până și cu copiii nevârstnici. În Occident nu se plâng că țăranul proprietar e prea puțin ocupat, ci, dimpotrivă, că muncește prea mult, prea istovitor cu toată familia, ceea ce e în detrimentul și dezvoltării sale culturale, și fizice, și morale. Așadar, împreună cu neoiobăgia dispare și problema șomajului țărănesc, iară împreună cu ea dispar unele din pietrele unghiulare ale edificiului economic poporanist și împreună cu ele... și restul. O, știu! În intenția sinceră și în dorința curată a poporanistului de doctrină, în imaginația lui romantică, această societate trebuie să fie cu totul altceva. E o societate modestă, sărăcăcioasă, dar liniștită, armonică, bazată pe munca harnică, sănătoasă, neprihănită, o societate patriarhală, pastoralo-rustică, din care lipsesc toată neliniștea, invidia, frământarea, lupta și zbuciumul uriaș al societăților moderne. 0 societate sănătoasă la trup și suflet, o societate rustică-idilică... Vine Rodica de la fântână cu cofițele pline de apă, vin flăcăi și fete cântând de la muncă, se aude buciumul sunând de departe, vin fugind și mugind vacile de la păscut, scârțâie cumpăna de la fântână, latră câinii, oile behăiesc, sar mieii, cântă cocoșii..., o adevărată societate chantecler. Dar asta în intenția și imaginația poporanistului de doctrină. Dar realitatea, cruda realitate, ar semăna foarte puțin cu acest tablou rustic. În realitate, o societate țărănistă ar fi o societate înapoiată și economicește, și politicește, și culturalicește. Ar lipsi din ea, ce-i drept, zbuciumul și frământarea societăților moderne, dar în schimb ar lipsi și cultura mintală și sufletească, speranțele mari, lumina ce răsare din această luptă și din acest zbucium; iară în locul lor ar domni moravuri crude, raporturi omenești semibarbare, orizonturi strâmte. 0 societate bazată pe cultura mică agrară și pe industria casnică țărănească ar fi țara mizeriei economice și deci și culturale, și morale, naționale. O, nu! Nu o societate poporanisto-țărănistă poate să fie idealul nostru. Și nu numai societatea cea reală, dar nici cea romantico-ideală. 0, nu! Nu în staulul unde se rumegă atât de liniștit, unde se vegetează atât de domolit și potolit, și nu în curtea din dos unde găinile, rațele, gâștele scormonesc pământul, cocoșii vestesc zorile și unde Rostand a găsit material și inspirație pentru poema sa păsărească. Și nici într-o societate rustico-idilică poate fi idealul nostru și al țării. Acolo unde fierb viața și lupta, acolo unde strigătul strident al sirenei cheamă mulțimea muncitoare la muncă, acolo unde masele muncitoare în mine răscolesc măruntaiele pământului, unde ciocane uriașe spulberă blocuri de oțel, unde pădurea de coșuri înălțate spre cer anunță izbânda și victoria muncii omenești asupra naturii, unde vapoare uriașe spintecă oceanele, acolo unde în orașele gigantice se zbat și se izbesc pasiunile, se lovesc și se ciocnesc ideile, se plămădesc cultura formidabilă de azi și cea imensă de mâine, acolo unde fierbe și spumegă lupta uriașă dintre muncă și capital, din care trebuie să nască o lume nouă..., acolo și numai acolo poate fi idealul nostru și al țării. Toată frământarea și lupta și zbuciumul uriaș și neîncetat de acolo nu sunt durerile care vestesc apropierea morții, ci sunt frământările uriașe și durerile nașterii... Acolo naște viitorul! ---- [1] Dealtfel și contrariul e adevărat: o mai rațională distribuire a produselor ajută producția. [2] Categoriile economice profit și plusvaloare nu coincid, dar aceasta este o chestiune teoretică foarte grea, de care nu poate fi vorba aci. [3] După ultimul recensământ, țara a avut 6 500 000 de locuitori. Populația țării înmulțindu-se cu vreo 80 000—100 000 de suflete pe an, trebuie să avem acuma, de bună seamă, vreo 7 000 000 de locuitori. [4] Aceia care vor crede că socotelile noastre asupra producției țării sunt prea pesimiste și vor găsi că ea produce cu 10% și chiar 15—20% mai mult vor avea pentru fiecare cap de român, în loc de 33 de parale pe zi, până la 42 de parale pe zi. 42 de parale nu e glumă. Tocmai atât ar reveni fiecărui locuitor român dacă am admite suma venitului național dată de d-l G. C. Dragu. Dar în acest caz locuitorul nostru ar avea de suportat din aceste 42 de parale pe zi și cheltuiala chiriei. [5] În gospodăria țărănească de altădată a jucat un rol mare industria casnică pentru propriile trebuințe și producerea hranei pentru casă (laptele, porcul de ignat etc.). Acestea, ca valori de întrebuințare, nu intră la socoteala noastră a productului național. Firește, ele ar mai atenua tabloul mizerabil de mai sus. Acuma însă industria casnică a dispărut. La sate nu se mai găsesc vaci decât la fruntașii și mijlocașii satelor. Articolul acesta, care mai micșora starea mizerabilă a țărănimii, pentru marea ei majoritate e astăzi absolut neînsemnat. Mai sus nu vorbim de acei țărani care găsesc ocupație în marea noastră industrie, dealtfel atât de redusă. Aceștia sunt adevărați privilegiați ai soartei. Și, dacă vrea cineva să se pătrundă de însemnătatea unei industrii pentru țărănime, să vadă satele de pe Valea Prahovei, cum e mai ales Breaza, din apropierea Câmpinei, care pare a fi un adevărat rai în comparație cu satele din restul țării. [6] E o deosebire destul de mare între bugetul statului propriu-zis și acela al comunelor și județelor. Dar la noi, unde toate se găsesc, de fapt, în mâna aceluiași stat și aceleiași oligarhii politice și în toate trei e aceeași risipă și lipsă de socoteală, se poate vorbi de toate împreună ca de un singur buget de stat. [7] Iată, cuvânt cu cuvânt, ce zice d-l Colescu: „După recensământul fiscal, venitul total impozabil al proprietății cultivabile se urca în anul 1905 la cifra de 251 465 716 lei; în această sumă nu intrau domeniile statului și coroanei, nici viile, dar se cu-prindea venitul pășunilor. Notăm încă, că recensământul fiscal are în vedere venitul net al proprietății, dedus din valoarea ei locativă, după ce se scade o zecime drept cheltuieli de pază și întreținere”. [8] De aici se poate vedea cât de greșit e d-l P. P. Carp când afirmă că românul e mult mai puțin impus decât cetățeanul unei alte țări moderne. Se înțelege, formal vorbind, dacă facem comparație după numărul locuitorilor unei țări, afirmația d-sale e adevărată. Astfel, bugetul nostru de 305 000 000, ce apasă asupra unei populații de 7 000 000, reprezintă 43 de lei de locuitor, pe când bugetul Franței de patru miliarde, cu o populație în cifre rotunde de 39 000 000, reprezintă o sută și mai bine de franci de locuitor. Deci francezul plătește de două ori și jumătate mai mult decât românul. Dar comparația între sarcinile bugetare ale unei țări și ale alteia trebuie făcută nu cu privire la numărul respectiv de locuitori, ci după sumele lor respective de producere națională sau venit național. Dacă facem această comparație cu adevărat rațională, logică și socialmente adevărată, atunci vedem că bugetul Franței reprezintă 12% din totalul veniturilor ei naționale, iar al nostru 25% (!!) din totalul producției noastre, din totalul venitului nostru național, deci românul plătește de două ori mai mult decât francezul. Sacrificiul bugetar al României e de două ori mai mare decât al Franței. [9] Teoria lui Marx asupra valorii e incomparabil superioară, ca teorie științifică, celei a economiștilor clasici burghezi. Teoria lui Marx e mai generală, mai abstractă și cuprinde și lămurește, științificește vorbind, mult mai bine fenomenul valorii. Dar tocmai pentru că e mai abstractă, e mai greu de înțeles, și de aceea noi. dorind să fim cât se poate de clari, în aceste câteva cuvinte teoretice întrebuințăm amândouă definițiile, și asta cu atât mai mult cu cât definiția valorii economiștilor clasici burghezi în practică poate fi redusă la cea a lui Marx. Asemenea, pentru a nu complica chestia tratată, vorbind de preț facem abstracție de alte manifestări ale fenomenului prețului, cum e acela al monopolului, prețul rarității etc... Pe noi aici ne interesează numai prețul mărfurilor ce pot fi produse în cantități voite și care preț, urcându-se, scumpește viața, dar nu ne interesează prețul tablourilor artistice. [10] În societățile moderne, capitaliste, productul național, grosso modo, se împarte în valoarea necesară, pe care o iau lucrătorii, și plusvaloarea, ce și-o aproprie capitalul. Dacă partea lucrătorilor crește. scade întru atâta partea capitalului, și atâta tot. De aci n-are de unde să urmeze creșterea prețurilor. În realitatea vieții economice însă nu crește întreagă și nu crește deopotrivă partea luată de toți lucrătorii. De obicei, în anume branșe de producție se ridică salariile din cauze diferite. în altele nu; și, profiturile capitalului tinzând să se egalizeze, în branșa de producție unde s-au ridicat salariile cresc și prețurile. Intru cât privește pe lucrătorii independenți, micii meseriași etc..., o categorie economică atât de importantă în țările semicapitaliste, apoi nici vorbă nu e că, remunerarea muncii lor crescând, cresc și prețurile bunurilor produse de această muncă. Decât, și aceasta trebuie de ținut bine seamă, la noi în adevăr s-a ridicat prețul muncii, dar nu și strictul necesar pentru producerea și reproducerea ei, munca nu consumă mai mult decât altădată, ci s-a ridicat prețul ei din cauza scumpirii bunurilor consumate de ea; munca s-a scumpit din pricina scumpirii traiului, încât remunerarea crescândă în bani a muncii nu e cauza primă și eficientă a scumpirii traiului, ci este efectul ei. [11] Nu toate impozitele statului, dealtfel, scumpesc prețurile. Astfel, impozitul asupra rentei pământului micșorează această rentă, dar nu ridică prețurile. [12] E evident că scumpirea chiriilor poate să provină și din cauza lipsei de case de închiriat, din cauză că cererea de case întrece oferta. în acest caz însă, casele începând să producă venituri ce trec mult de venitul obișnuit și normal, se construiesc case multe, și de obicei oferta lor mărită covârșește cererea și chiriile cad sub normal. Scumpirea deci a chiriilor din această cauză nu poate fi decât vremelnică. [13] Bineînțeles, „să aibă” sau „au acum” sunt un mod de exprimare pentru cazul când întreaga producție a țării ar fi împărțită egal între toți locuitorii ei. [[Categorie:Constantin Dobrogeanu-Gherea]] kfvlhv1uwh534lny1mk7vyk9k85ixmk 4 3565 151140 151104 2026-08-03T16:31:23Z MediaWiki message delivery 10303 /* Migration to Parsoid */ secțiune nouă 151140 wikitext text/x-wiki {{titlu de proces | titlu = Scriptoriu | secțiune = | precedent = [[WS:I/C|Paginile comunității]] | următor = [[Wikisource:Scriptoriu/Arhivă|Arhivă]] | scurtătură = [[WS:S]] | note = Aceasta este pagina de discuție a comunității; simțiți-vă liber să adresați întrebări ori lăsa comentarii. Puteți participa la orice discuție curentă sau puteți '''[{{fullurl:Wikisource:Scriptoriu|action=edit&section=new deschide}} o discuție nouă]'''. Pentru discuții legate de întregul proiect (nu doar de secțiunea în limba română) sunteți rugat să vă adresați în cadrul [[oldwikisource:Wikisource:Scriptorium|proiectului multilingv]]. }} __NEWSECTIONLINK__ [[Categorie:Wikisource]] <!-- Adăugați mesajele noi după acest rând --> == Cinci burse pentru vorbitorii de limbă română sunt deschise la CEE Meeting 2026 în Cluj-Napoca == Bună seara! Din numele echipei de organizare a [[:m:Wikimedia CEE Meeting 2026|Wikimedia CEE Meeting 2026]], anunț comunitatea Wikisursă în limba română că sunt alocate cinci burse vorbitorilor de limbă română pentru a sprijini participarea la CEE Meeting 2026, care va avea loc la <u>Cluj-Napoca, România</u>, în perioada <u>18-20 septembrie 2026</u>. Aceste burse își propun să permită participarea persoanelor vorbitoare de limba română care sunt implicate activ în ecosistemul cunoașterii deschise și care pot contribui în mod semnificativ la eveniment și la comunitățile lor. Bursele includ acoperirea costurilor de transport, cazare, mese și participarea la cele 3 zile de conferință. Sunt încurajate să aplice persoanele care pot demonstra clar impactul participării lor la conferință asupra lor personal și/sau asupra comunității Wikimedia, care vor pune în aplicare cunoștințele acumulate în comunitatea lor și/sau în activitatea lor și care cunosc limba engleză la un nivel satisfăcător. De asemenea, sunt încurajate aplicațiile din partea femeilor, tinerilor, persoanelor care aparțin minorităților și altor grupuri subreprezentate în mișcarea Wikimedia și în ecosistemul cunoașterii deschise. Aflați detalii despre criteriile de selecție la [[:m:Wikimedia CEE Meeting 2026/Burse limba română|pagina dedicată de la meta]]. Formularul se găsește '''[https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeYEru590fH-K1wINPkLXDfb1_GdW81ygcmZY8HUHR8NrEuhg/viewform AICI]''' '''Data-limită de depunere a cererilor este 30 mai 2026, ora 23:59 (ora București)'''. Ne puteți contacta la '''wmceem2026[[File:At sign.svg|17px|link=| at ]]icf-fri.org''' pentru a ne adresa întrebări sau nelămuriri. Numai bine! [[Utilizator:Gikü|Gikü]] ([[Discuție Utilizator:Gikü|discuție]]) 18 mai 2026 21:50 (EEST) == <span lang="en" dir="ltr">Vote now in the 2026 U4C election</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="announcement-content" /> Eligible voters are asked to participate in the 2026 [[m:Special:MyLanguage/Universal_Code_of_Conduct/Coordinating_Committee|Universal Code of Conduct Coordinating Committee]] election. More information–including an eligibility check, voting process information, candidate information, and a link to the vote–are available on Meta at the [[m:Special:MyLanguage/Universal_Code_of_Conduct/Coordinating_Committee/Election/2026|2026 Election information page]]. The vote closes on 2 June 2026 at [https://zonestamp.toolforge.org/1780358400 00:00 UTC]. Please vote if your account is eligible. Results will be available by 14 June 2026. -- In cooperation with the U4C,<section end="announcement-content" /> </div> [[m:User:Keegan (WMF)|Keegan (WMF)]] ([[m:User talk:Keegan (WMF)|talk]]) 27 mai 2026 20:15 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Keegan (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Distribution_list/Global_message_delivery&oldid=30513860 --> == RFC about AI-generated content in Wikimedia Commons == <bdi lang="en" dir="ltr">Apologies for writing in English, please help translate this message to your language. You are invited to participate in a [[c:Commons:Requests for comment/Policy update for AI content|request for comment on Wikimedia Commons about a policy update for AI content]]. This may affect files that are uploaded to Wikimedia Commons for use on this project. Thank you. [[m:User:Codename Noreste|Codename Noreste]] ([[m:User talk:Codename Noreste|discuție]])</bdi> 23 iunie 2026 20:12 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Codename Noreste@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Distribution_list/Global_message_delivery&oldid=30513860 --> == Legătură pentru implementarea Contactelor juridice și de siguranță în subsolul wiki-ului dvs. == <section begin="Message"/> '''Contacte juridice și de siguranță''' Salutare comunitate, Wikimedia Foundation a pus la dispoziție o [[wmf:Special:MyLanguage/Legal:Wikimedia Foundation Legal and Safety Contact Information|pagină unică de contact pentru probleme juridice și de siguranță]], care poate fi legată în subsolul wiki-ului dvs., pentru a asigura accesul la informații juridice corecte. Aceasta este o cerință de reglementare. Am implementat deja legăturile la wiki-urile în engleză, germană, italiană, spaniolă și alte limbi, legături pe care le vom implementa în curând și pe wiki-ul dvs. [[m:Special:MyLanguage/Wikimedia_Foundation_Legal_and_Safety_Contacts_FAQ|Vă rugăm să citiți mai multe în pagina proiectului]] și să faceți comentarii în acest subiect de discuții sau pe [[m:Special:MyLanguage/Talk:Wikimedia Foundation Legal and Safety Contacts FAQ|pagina de discuții]]. <section end="Message"/> -- [[User:Sannita (WMF)|User:Sannita (WMF)]] ([[User talk:Sannita (WMF)|talk]]) 25 iunie 2026 16:31 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Sannita (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=User:Sannita_(WMF)/Mass_sending_test&oldid=30731267 --> == Request for comment (the future of Abstract Wikipedia) == <bdi lang="en" dir="ltr" class="mw-content-ltr"> Apologies if this has not yet been translated into your wiki's language. {{int:Please-translate}} You are invited to voice your opinions in a [[:m:Requests for comment/The future of Abstract Wikipedia|request for comment about the future of Abstract Wikipedia]]. {{Int:Feedback-thanks-title}} [[:m:User:Kowal2701|Kowal2701]] ([[:m:User talk:Kowal2701|talk]]) 24 iulie 2026 15:25 (EEST) </bdi> <!-- Mesaj trimis de Utilizator:DreamRimmer@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Distribution_list/Global_message_delivery&oldid=30513860 --> == <span lang="en" dir="ltr">Migration to Parsoid</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="announcement-content" /> <em>[[m:Special:MyLanguage/Wikimedia Foundation/Product and Technology/Parsoid Read Views/Read View Announcement|Read this in another language]]</em> Hello everyone! I am glad to inform you that as the next step in the [[mw:Special:MyLanguage/Parsoid/Parser Unification|Parser Unification]] project, Parsoid will soon be turned on as the default article renderer on your wiki. We are gradually increasing the number of wikis using Parsoid, with the intention of making it the default wikitext parser for MediaWiki's next long-term support release. This will make our wikis more reliable and consistent for editors, readers, and tools to use, as well as making the development of future wikitext features easier. If this disrupts your workflow, don’t worry! You can still opt out through a user preference or turn Parsoid off on the current page using the Tools submenu, as described in the [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:ParserMigration|Extension:ParserMigration]] documentation. There is [[mw:Special:MyLanguage/Parsoid/Parser Unification/Confidence Framework|more information about our roll-out strategy]] available, including the testing done before we turn on Parsoid for a new wiki. To report bugs and issues, please look at our [[mw:Special:MyLanguage/Parsoid/Parser Unification/Known Issues|known issues]] documentation and if you found a new bug please create a phab ticket and tag the [[phab:project/view/5846|Content Transform Team in Phabricator]]. <section end="announcement-content" /> </div> [[mw:User:MSantos (WMF)|Content Transform Team]] 3 august 2026 19:31 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:MSantos (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Distribution_list/Global_message_delivery/Wikisource&oldid=28221043 --> aif26zy30zn02tqbdpr3qtfj7xmbvza 106 32539 151195 143142 2026-08-03T22:44:18Z TiberiuFr25 11409 151195 proofread-index text/x-wiki {{:MediaWiki:Proofreadpage_index_template |TIP=book |TITLU=[[Neoiobăgia]] |LIMBĂ=ro |VOLUM= |AUTOR=[[Autor:Constantin Dobrogeanu-Gherea|Constantin Dobrogeanu-Gherea]] |TRADUCĂTOR= |EDITOR= |ILUSTRATOR= |ȘCOALĂ= |EDITURĂ=Socec |LOC=București |AN=1910 |CHEIE= |ISBN= |OCLC= |LCCN= |BNF_ARK= |ARC= |DOI= |SURSĂ=djvu |IMAGINE=1 |PROGRES=C |TRANSCLUDERE=no |DATA_VALIDĂRII= |PAGINI=<pagelist/> |VOLUME= |REMARCI={{bordură|{{Pagină:Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu/495}}}} |RE= |LĂȚIME= |Antet= |Subsol= }} k4hx7r9qvxxr8y5o8q76usua4y8jy46 151197 151195 2026-08-03T22:53:25Z TiberiuFr25 11409 151197 proofread-index text/x-wiki {{:MediaWiki:Proofreadpage_index_template |TIP=book |TITLU=[[Neoiobăgia]] |LIMBĂ=ro |VOLUM= |AUTOR=[[Autor:Constantin Dobrogeanu-Gherea|Constantin Dobrogeanu-Gherea]] |TRADUCĂTOR= |EDITOR= |ILUSTRATOR= |ȘCOALĂ= |EDITURĂ=Socec |LOC=București |AN=1910 |CHEIE= |ISBN= |OCLC=492888846 |LCCN= |BNF_ARK= |ARC= |DOI= |SURSĂ=djvu |IMAGINE=1 |PROGRES=C |TRANSCLUDERE=no |DATA_VALIDĂRII= |PAGINI=<pagelist/> |VOLUME= |REMARCI={{bordură|{{Pagină:Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu/495}}}} |RE= |LĂȚIME= |Antet= |Subsol= }} ifnjwmbcq945vdck1ax35ir6ygds8dy 104 32547 151190 136032 2026-08-03T21:44:51Z TiberiuFr25 11409 151190 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{AntetPagină||{{mai mic|NEOIOBĂGIA}}|7}}</noinclude>giste, ceeace, îndefinitiv, constitue și idea centrală a acestei lucrări. {{***}} Dintre cei cari s’au ocupat și au scris asupra chestiei și problemei agrare, o mențiune specială merită, desigur, d. C. Garoflid. D-sa, în tripla calitate de om inteligent, fost socialist și însuș mare proprietar și arendaș, e unul dintre foarte puținii cari au văzut mai clar în problema noastră agrară. Cum se întâmplă, însă, așa de des, unele împrejurări cari i-au fost atât de favorabile, i-au fost în aceeaș vreme și defavorabile. Astfel, faptul de a fi fost socialist și de a fi mers odată la școala economiei politice socialiste și faptul de a fi un mare proprietar și arendaș, care, ''de visu'' și din propria sa practică, cunoaște starea și relațiunile agrare din țară, au făcut ca d-sa să nu cadă în cursa economiei politice burgheze și, ceeace e mai meritos, să nu cadă în cursa economiei politice poporaniste la modă acuma — economie politică pecât de ademenitoare, peatât de falsă și superficială. Din altă parte, însă, faptul de a fi mare proprietar și arendaș făcea uneori pe d. Garoflid, mai ales în primele d-sale lucrări, să fie tare confuz, să dea încă prea multă însemnătate cauzelor accidentale și cauzelor subiective ale omului, în special neajunsurilor subiective ale țărănimii, și, ceeace e mai important, să aibă încă preferințe, justificări pentru regimul nostru neoiobag în vigoare. Însă, în meritoasa d-sale lucrare din urmă: ''Problema agrară și deslegarea ei'', d. C. Garoflid, desbărat de aceste neajunsuri, vede clar baza economică a problemei noastre agrare, cași soluția ei. Pe baza<noinclude></noinclude> pun9ydcnqd7yt38dn0r48xevaa1rddx 104 32567 151194 108455 2026-08-03T22:41:55Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151194 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{C| {{serife|I}} {{uc|Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră}} {{sep|2em}} }} {{dhr}} Am dat o foarte mică schemă a dezvoltării societăților civilizate, de la care am împrumutat și noi instituțiile noastre politico și juridico-sociale. Firește, această schemă e cât se poate de scurtă, și poate chiar confuză tocmai din cauza scurtimii ei. În câteva pagini nu puteam da o schemă clară, amănunțită și cuprinzătoare a dezvoltării societăților civilizate în legătură cu instituțiile lor. Dar, așa cum e, credem că ne va fi de ajuns pentru dezvoltările noastre ulterioare. Și înainte de toate se vede, cred, destul de clar, chiar din schema asta atât de scurtă, că în țara noastră nu numai că n-am avut o dezvoltare organică-socială, din care să fi rezultat necesarmente instituțiile occidentale ce am introdus, dar n’am avut nici împrejurări nici condiții sociale, fie obiective fie subiective, — în sensul celor arătate mai sus, — pentru introducerea lor. Astfel, dacă privim țara noastră la începutul veacului trecut, găsim la țară, în sat, un nivel de producție economică și relații sociale ca în evul<noinclude> <references/></noinclude> m3s17j6ytw9xosk8p1l7irqrgoeqmx3 104 32592 151185 108483 2026-08-03T21:30:38Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151185 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{C| II {{uc|Liberarea și împroprietărirea țăranilor}} }} {{dhr}} La împroprietărirea foștilor clăcași de la 1864, țăranii au primit în total aproape un milion opt sute de mii de hectare, cam un sfert adică din întinderea arabilă a țării. Celelalte trei sferturi — afară de pământul moșnenilor, răzeșilor, — au rămas în mâinile proprietarilor și ale statului. La 1864 li s’a dat țăranilor: la 71.912 fruntași 413.201 de hectare, la 202.075 de mijlocași 882.737 hectare, la 134.132 pălmași 384.758 de hectare, în total, deci la, 467.840 de familii țărănești s’a dat 1.766.258 hectare, sau, în mijlociu, 3,9 hectare de familie țărănească. Dintre împroprietăriți, fruntașii au primit, în mijlociu, aproximativ 6 hectare de familie țărănească, mijlocașii 4½ și pălmașii 2½. 60.000 de țărani au fost împroprietăriți numai cu loc de casă și grădină. Din aproape jumătate milion de țărani împroprietăriți, numai unii dintre cei 72.000 de fruntași puteau în condiții prielnice să-și întemeieze de bine, de rău o gospodărie temeinică și serioasă. Dar ceilalți, imensa majoritate, care au primit foarte<noinclude> <references/></noinclude> 63ypqm976zlm45fra9xglajt1zz0wt0 151186 151185 2026-08-03T21:31:03Z TiberiuFr25 11409 151186 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{C| {{serife|II}} {{uc|Liberarea și împroprietărirea țăranilor}} }} {{dhr}} La împroprietărirea foștilor clăcași de la 1864, țăranii au primit în total aproape un milion opt sute de mii de hectare, cam un sfert adică din întinderea arabilă a țării. Celelalte trei sferturi — afară de pământul moșnenilor, răzeșilor, — au rămas în mâinile proprietarilor și ale statului. La 1864 li s’a dat țăranilor: la 71.912 fruntași 413.201 de hectare, la 202.075 de mijlocași 882.737 hectare, la 134.132 pălmași 384.758 de hectare, în total, deci la, 467.840 de familii țărănești s’a dat 1.766.258 hectare, sau, în mijlociu, 3,9 hectare de familie țărănească. Dintre împroprietăriți, fruntașii au primit, în mijlociu, aproximativ 6 hectare de familie țărănească, mijlocașii 4½ și pălmașii 2½. 60.000 de țărani au fost împroprietăriți numai cu loc de casă și grădină. Din aproape jumătate milion de țărani împroprietăriți, numai unii dintre cei 72.000 de fruntași puteau în condiții prielnice să-și întemeieze de bine, de rău o gospodărie temeinică și serioasă. Dar ceilalți, imensa majoritate, care au primit foarte<noinclude> <references/></noinclude> e0jebwej8vszlep1f5ijw7gzaafvykw 151193 151186 2026-08-03T22:39:42Z TiberiuFr25 11409 151193 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{C| {{serife|II}} {{uc|Liberarea și împroprietărirea țăranilor}} {{sep|2em}} }} {{dhr}} La împroprietărirea foștilor clăcași de la 1864, țăranii au primit în total aproape un milion opt sute de mii de hectare, cam un sfert adică din întinderea arabilă a țării. Celelalte trei sferturi — afară de pământul moșnenilor, răzeșilor, — au rămas în mâinile proprietarilor și ale statului. La 1864 li s’a dat țăranilor: la 71.912 fruntași 413.201 de hectare, la 202.075 de mijlocași 882.737 hectare, la 134.132 pălmași 384.758 de hectare, în total, deci la, 467.840 de familii țărănești s’a dat 1.766.258 hectare, sau, în mijlociu, 3,9 hectare de familie țărănească. Dintre împroprietăriți, fruntașii au primit, în mijlociu, aproximativ 6 hectare de familie țărănească, mijlocașii 4½ și pălmașii 2½. 60.000 de țărani au fost împroprietăriți numai cu loc de casă și grădină. Din aproape jumătate milion de țărani împroprietăriți, numai unii dintre cei 72.000 de fruntași puteau în condiții prielnice să-și întemeieze de bine, de rău o gospodărie temeinică și serioasă. Dar ceilalți, imensa majoritate, care au primit foarte<noinclude> <references/></noinclude> f5gso0p56fcspg3hbmt6r0ru7ig5s8i 104 32593 151187 108484 2026-08-03T21:37:11Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151187 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{AntetPagină||{{mai mic|NEOIOBĂGIA}}|53}}</noinclude>puțin pământ, din capul locului au fost puși în imposibilitatea de a-și face o ''adevărată'' mică gospodărie țărănească. Cu atâta pământ, ei n-ar putea-o face nici azi; cu atât mai puțin au putut-o atunci, când cultura era și mai primitivă. Nu mai vorbim de cei 60.000 de țărani, împroprietăriți numai cu loc de casă și grădină. Dar în afară că s’a dat puțin, s’a dat și pământul cel mai prost: râpe, pietrișuri, nisipuri, lut; apoi, li s’a dat pământul cel mai depărtat de sat și, — monstruozitate fără seamăn, — fără delimitare, ceea ce a fost un izvor de certuri și procese.<ref name="p55">«După ce pământurile date foștilor clăcași au fost integral plătite, ar fi fost firesc ca fiecare să fie pus în stăpânirea parcelei sale și să i se dea la mână documentul de proprietar. Nu s’a urmat așa. Și din această cauză nesfârșite neînțelegeri, certe, bătăi, ba chiar omoruri au fost și sunt, așa încât unii, în loc de a câștiga pământul plătit, au ajuns la pușcărie și alții s’au sleit cheltuind, s’au sărăcit umblând prin judecăți pentru pământul lor. Și la judecăți, s’au întâmplat cazuri că nu cel cu drept, a câștigat»... — «...Toate acestea — și câte alte turburări și nedreptăți n’ar fi avut loc dacă statul făcea, ceeace dator era, adică delimitarea individuală a proprietății sătești» (I. G. Bibicescu, ''In chestiunea agrară,'' pag. 35, 36).{{paragraf}}Nu mai vorbim de înșelătoriile directe ale proprietarilor care, după obiceiul pământului, au căutat și au izbutit să eludeze legea de împroprietărire. Iată ce zice un mare proprietar și un conservator, dar om cinstit și bun cunoscător al vieții agrare, Gr. Păucescu, citat de d-l I. Bibicescu:{{paragraf}}«Toți oamenii abili, toți oamenii vicleni s’au opus la împroprietărire sub cuvântul că au învoieli particulare și mulți au izbutit să înlăture aplicarea legii rurale.{{paragraf}}Vi s’a spus că în Moldova clăcașii au fost goniți cu totul de pe unele proprietăți ca să nu-i apuce legea rurală făcând clacă.</ref><noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}</noinclude> icx1wq41rgh1z2vgn7nt4b6uqszbpk6 104 32594 151188 108485 2026-08-03T21:42:02Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151188 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{AntetPagină|54|{{mai mic|{{uc|C. Dobrogeanu-Gherea}}}}|}}</noinclude><ref follow="p54">{{Paragraf}}În părțile noastre, mulți proprietari au luat biletele de clacă de la locuitori ca să poată susține că n’au făcut clacă și prin urmare n’au dreptul la împroprietărire; pe alocurea proprietarii le-au vândut câte-o mică bucată de loc și legea rurală i-a găsit proprietari» (I. G. Bibicescu, ''In chestiunea agrară,'' pag. 30).</ref>Pe urmă, pământurile date n’aveau de multe ori drumuri care să ducă la ele, astfel că țăranul avea pământ, dar nu putea să ajungă la el; drumul către pământul țăranului trecea prin proprietatea mare, ceea ce a devenit mai târziu un mijloc ușor, eficace și feroce de aservire a țăranului. În multe locuri s’a dat pământ țăranilor, dar adăpătorile de vite au rămas în mâna proprietății mari — un alt mijloc feroce de aservire. Astfel, țăranii au primit pământ puțin, absolut neîndestulător pentru formarea unei gospodării țărănești, au primit pământul cel mai prost, — nisipuri, luturi, râpi, — au primit pământ prea depărtat de locuințele lor, înconjurat de pământ boieresc, fără putință de a ajunge la el decât cu învoirea boierului, au primit de multe ori pământ fără adăpători pentru vite, care au rămas iarăși în mâna proprietarilor mari. S’a făcut, deci, parcă anume ca această proprietate mică țărănească, nu numai să nu se poată dezvolta și înflori, dar nici să nu poată trăi măcar. ''Tendința ascunsă, dar destul de lămurită a acestei prime împroprietăriri, era, deci, să facă imposibilă viața neatârnată a unei mici proprietăți,'' să pună pe cei împroprietăriți în imposibilitatea de a trăi din proprietățile lor ci, într’un fel sau într’altul, să fie în dependență economică<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}</noinclude> iovldc5un6npoyvmkn0miqdfcggvw0f 151189 151188 2026-08-03T21:43:25Z TiberiuFr25 11409 151189 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{AntetPagină|54|{{mai mic|{{uc|C. Dobrogeanu-Gherea}}}}|}}</noinclude><ref follow="p55">{{Paragraf}}În părțile noastre, mulți proprietari au luat biletele de clacă de la locuitori ca să poată susține că n’au făcut clacă și prin urmare n’au dreptul la împroprietărire; pe alocurea proprietarii le-au vândut câte-o mică bucată de loc și legea rurală i-a găsit proprietari» (I. G. Bibicescu, ''In chestiunea agrară,'' pag. 30).</ref>Pe urmă, pământurile date n’aveau de multe ori drumuri care să ducă la ele, astfel că țăranul avea pământ, dar nu putea să ajungă la el; drumul către pământul țăranului trecea prin proprietatea mare, ceea ce a devenit mai târziu un mijloc ușor, eficace și feroce de aservire a țăranului. În multe locuri s’a dat pământ țăranilor, dar adăpătorile de vite au rămas în mâna proprietății mari — un alt mijloc feroce de aservire. Astfel, țăranii au primit pământ puțin, absolut neîndestulător pentru formarea unei gospodării țărănești, au primit pământul cel mai prost, — nisipuri, luturi, râpi, — au primit pământ prea depărtat de locuințele lor, înconjurat de pământ boieresc, fără putință de a ajunge la el decât cu învoirea boierului, au primit de multe ori pământ fără adăpători pentru vite, care au rămas iarăși în mâna proprietarilor mari. S’a făcut, deci, parcă anume ca această proprietate mică țărănească, nu numai să nu se poată dezvolta și înflori, dar nici să nu poată trăi măcar. ''Tendința ascunsă, dar destul de lămurită a acestei prime împroprietăriri, era, deci, să facă imposibilă viața neatârnată a unei mici proprietăți,'' să pună pe cei împroprietăriți în imposibilitatea de a trăi din proprietățile lor ci, într’un fel sau într’altul, să fie în dependență economică<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}</noinclude> jrlan7tyowuzn27uy3ppz5689u5b71y 104 43503 151196 137308 2026-08-03T22:47:19Z TiberiuFr25 11409 151196 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{centrat| C. DOBROGEANU-GHEREA {{Separator|4em}} {{dhr|3em}} {{Xxxx-mai mare|'''NEOIOBĂGIA'''}} {{Separator|4em}} '''Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare''' [[Fișier:Sigla Editurii Librăriei SOCEC & Comp. (1910) - frontispiece - page 1.png|60px|center]] BUCUREȘTI<br/> Editura Librăriei SOCEC & Comp., Societate Anonimă<br/> 1910 }}<noinclude></noinclude> jpf1gg7ek602zo59uilxcoconofrfew 4 47817 151141 151098 2026-08-03T19:46:43Z MediaWiki message delivery 10303 /* Tech News: 2026-32 */ secțiune nouă 151141 wikitext text/x-wiki {{titlu de proces | titlu = Știri „Tech News” | secțiune = | precedent = [[Wikisource:Știri]] | următor = | scurtătură = | note = Acesta este o pagină de livrare pentru știri săptămânale de tip „Tech News” (''Noutăți tehnice'') din partea Meta-Wiki. Pentru mai multe detalii despre acestea, consultați [[:meta:Tech/News/ro|descrierea lor de la Meta-Wiki]]. }} == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-31</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W31"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/31|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * The Community Tech team will be focusing on wishes related to Watchlists and Recent Changes pages, over the next few months. They are looking for feedback. Please [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist/Updates#July 24, 2025: Watchlists and Recent Changes pages|read the latest update]], and if you have ideas, please [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist|submit a wish]] on the topic. '''Updates for editors''' * The Wikimedia Commons community has decided to block [[:mw:Special:MyLanguage/Upload dialog|cross-wiki uploads]] to Wikimedia Commons, for all users without autoconfirmed rights on that wiki, starting on August 16. This is because of [[:c:Commons:Cross-wiki media upload tool/History|widespread problems]] related to files that are uploaded by newcomers. Users who are affected by this will get an error message with a link to the less restrictive UploadWizard on Commons. Please help translating the [[:c:Special:MyLanguage/MediaWiki:Abusefilter-disallowed-cross-wiki-upload|message]] or give feedback on the message text. Please also update your local help pages to explain this restriction. [https://phabricator.wikimedia.org/T370598] * On wikis with temporary accounts enabled and Meta-Wiki, administrators may now set up a footer for the Special:Contributions pages of temporary accounts, similar to those which can be shown on IP and user-account pages. They may do it by creating the page named <code dir=ltr>MediaWiki:Sp-contributions-footer-temp</code>. [https://phabricator.wikimedia.org/T398347] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:21}} community-submitted {{PLURAL:21|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.12|MediaWiki]] '''Meetings and events''' * [[wmania:Special:MyLanguage/2025:Wikimania|Wikimania 2025]] will run from August 6–9. The [https://wikimedia.eventyay.com/talk/wikimania2025/schedule/ program is available] for you to plan which sessions you want to attend. Most sessions will be live-streamed, with exceptions for those that show the "no camera" icon. If you are joining online to watch live-streams and use the interactive features, please [[wmania:Special:MyLanguage/2025:Registration|register]] for a free virtual ticket. For example, you may be interested in technical sessions such as: ** [https://wikimedia.eventyay.com/talk/wikimania2025/talk/KFEFVG/ Temporary Accounts: Enhancing privacy for our unregistered editors] ** [https://wikimedia.eventyay.com/talk/wikimania2025/talk/TVCVAB/ Building a Sustainable Future for Wikimedia Contributors] ** [https://wikimedia.eventyay.com/talk/wikimania2025/talk/WTRQCJ/ A dozen visions for wikitext!] ** [https://wikimedia.eventyay.com/talk/wikimania2025/talk/8YKKP9/ Coordinate Across Stakeholders with the Product and Technology Advisory Council] * The [[mw:Special:MyLanguage/MediaWiki Users and Developers Conference Fall 2025|MediaWiki Users and Developers Conference, Fall 2025]] will be held 28–30 October 2025 in Hanover, Germany. This event is organized by and for the third-party MediaWiki community. You can propose sessions and register to attend. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/31|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W31"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 29 iulie 2025 03:26 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Quiddity (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29051727 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-32</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W32"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/32|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * Editors can now enable the [[mw:Special:MyLanguage/Product Safety and Integrity/Anti-abuse signals/User Info|User Info card]]. This feature adds an icon next to usernames on history pages and similar user-contribution log pages. When you tap or click on the icon, it displays data related to that user account such as the number of edits, reverted edits, blocks, and more. It's part of a broader project to make it easier for moderators to evaluate account trustworthiness. The feature can be enabled in [[testwiki:Special:GlobalPreferences#mw-prefsection-rendering|your global preferences]], and later this week it will be available in local preferences. [https://phabricator.wikimedia.org/T386439] * Everybody is invited to share comments on [[m:Special:MyLanguage/CampaignEvents/Collaborative contributions|Collaborative Contributions]], a project recently launched by the [[m:Special:MyLanguage/Connection Team|Connection team]]. The project aims to create a new way to display the impact of collaborative editing activities (such as edit-a-thons, backlog drives, and WikiProjects) on the wikis. Post your comments on the [[m:Talk:CampaignEvents/Collaborative contributions|project talk page]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T378035] * Administrators can now define the default block duration for temporary accounts. To do that, they need to create a page named <code dir=ltr>MediaWiki:Ipb-default-expiry-temporary-account</code> and use a value defined in <code dir=ltr>MediaWiki:Ipboptions</code>. This allows administrators to easily block temporary accounts for 90 days, which is functionally equivalent to an indefinite block. The advantage of this solution is that it does not clutter Special:BlockList. [[mw:Special:MyLanguage/Manual:Block and unblock#Default block duration options|More documentation]] is available. [https://phabricator.wikimedia.org/T398626] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:27}} community-submitted {{PLURAL:27|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * Gadgets can now include <code dir=ltr>.vue</code> files. This makes it easier to develop modern user interfaces using [[mw:Vue.js|Vue.js]], in particular using [[mw:Special:MyLanguage/Codex|Codex]], the official design system of Wikimedia. [[wmdoc:codex/latest/icons/overview.html|Codex icons]] can be loaded through the gadget definition. [[mw:Special:MyLanguage/Extension:Gadgets#Pages|The documentation]] has examples. For user scripts that use Vue.js, an [[mw:API:CodexIcons|API module]] now exists to load Codex icons. [https://phabricator.wikimedia.org/T340460][https://phabricator.wikimedia.org/T311099] * Module developers can now use a [[mw:Help:Extension:Translate/Message Bundles/Lua reference|Lua interface]] to simplify the preparation of Lua modules for translation on Meta-Wiki. This improvement makes it easier for translators to find and edit module strings without dealing with raw Lua code. It helps prevent mistakes that could break the module during translation. Module developers and translators are invited to [[commons:File:Translatable modules video demo July 2025.webm|watch the demo video]], read more about [[mw:Special:MyLanguage/Translatable modules|translatable modules]] to understand how it works, refer to Meta-Wiki's [[m:Module:User Wikimedia project|Module:User Wikimedia project]] for example usage, and [[mw:Talk:Translatable modules|share their feedback]] on how well it addresses the challenges in their workflow. The interface still has some performance issues, so it should not be used in widely used modules yet. [https://phabricator.wikimedia.org/T359918] * Developers of external tools that connect to Wikimedia pages must set a user-agent that complies with [[foundation:Special:MyLanguage/Policy:Wikimedia Foundation User-Agent Policy|the user-agent policy]]. This policy will start to be more strongly enforced in August because of external crawlers that are [[diffblog:2025/04/01/how-crawlers-impact-the-operations-of-the-wikimedia-projects/|overusing]] Wikimedia's resources. Tools that are hosted on Wikimedia's Toolforge or Cloud VPS will not be affected by this for now, but should still set a user-agent. [[phab:T400119|More technical details are available]], and related questions are welcome in that task. * Parsoid Read Views is going to be rolling out to some smaller Wikipedias over the next few weeks, following the successful transition of Wikivoyages and Wiktionaries to Parsoid Read Views. For more information, see the [[mw:Special:MyLanguage/Parsoid/Parser Unification|Parsoid/Parser Unification]] project page. [https://phabricator.wikimedia.org/project/profile/7694/] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.13|MediaWiki]] '''Meetings and events''' * [[wmania:Special:MyLanguage/2025:Wikimania|Wikimania 2025]] will run from August 6–9. The [https://wikimedia.eventyay.com/talk/wikimania2025/schedule/ program is available] for you to plan which sessions you want to attend. Most sessions will be live-streamed, with exceptions for those that show the "no camera" icon. If you are joining online to watch live-streams and use the interactive features, please [[wmania:Special:MyLanguage/2025:Registration|register]] for a free virtual ticket. For example, you may be interested in technical sessions such as: ** [https://wikimedia.eventyay.com/talk/wikimania2025/talk/GEH9DH/ Wikimedia’s knowledge infrastructure in a changing internet: Establishing sustainable pathways for content reuse] ** [https://wikimedia.eventyay.com/talk/wikimania2025/talk/7ELN9Q/ Wikifunctions is coming soon to a wiki near you!] ** [https://wikimedia.eventyay.com/talk/wikimania2025/talk/ZMGVJV/ Shaping the Future of Wikipedia’s Reader Experience] ** [https://wikimedia.eventyay.com/talk/wikimania2025/talk/KCKTFZ/ Making Wikipedia More Readable: What Comes Next] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/32|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W32"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 5 august 2025 06:40 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Quiddity (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29083927 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-33</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W33"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/33|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * The WikiEditor toolbar now includes [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:WikiEditor#Keyboard shortcuts|its keyboard shortcuts]] in the tooltips for its buttons. This will help to improve the discoverability of this feature. [https://phabricator.wikimedia.org/T400583] * The [[m:Special:MyLanguage/Product and Technology Advisory Council|Product and Technology Advisory Council]] published a set of [[m:Special:MyLanguage/Product and Technology Advisory Council/August 2025 draft PTAC proposals for feedback|proposed experiments]] the Wikimedia Foundation can try to improve communication with community. Feedback on the proposals are welcomed until August 22 on [[m:Talk:Product and Technology Advisory Council/August 2025 draft PTAC proposals for feedback|this talk page]]. * The search bar on the Minerva skin (mobile) has been updated to use the same type-ahead search component that is used on the Vector 2022 skin. There are no changes in search functionality but there are minor visual changes. Specifically, the close-search button has been changed from an "X" to a back arrow. This helps to distinguish it from the other "X" button that is used to clear any text. [https://phabricator.wikimedia.org/T393944] * Editors on some wikis will see a new toggle for "Group results by page" on watchlist, related changes, and recent changes pages. This is [[mw:Special:MyLanguage/Moderator Tools/Watchlist/Experiment|an A/B experiment]] that is planned to start on August 11, and will run for 3–6 weeks on the Bengali, Chinese, Czech, French, Greek, Portuguese, and Urdu Wikipedias. The experiment will examine how making this feature more discoverable might affect editors' ability to find the edits they are looking for. [https://phabricator.wikimedia.org/T396789] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:31}} community-submitted {{PLURAL:31|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * The multiwiki datasets of [[:wikt:en:Module:Unicode data|Unicode data]] have been moved to [[c:Category:Unicode Module Datasets|Category:Unicode Module Datasets]] on Wikimedia Commons, to follow the idea of "One common data source, multiple local wikis". Most wikis have been updated to use the Commons version. You can ask questions at [[c:Category talk:Unicode Module Datasets|the talkpage]]. [https://en.wiktionary.org/wiki/Module_talk:Unicode_data#Data_from_commons] * Lua code can add warnings when something is wrong, by using the <code dir=ltr>mw.addWarning()</code> function. It is now possible to add more than one warning, instead of new warnings replacing old ones. If you maintain a Lua module that used warnings, you should check it still works as expected. [https://phabricator.wikimedia.org/T398390] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.14|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/33|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W33"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 12 august 2025 02:29 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Quiddity (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29106516 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-34</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W34"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/34|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * Later this week, people who are logged-in and have the "[[mw:Special:MyLanguage/Talk pages project/Feature summary|Discussion tools]]" [[Special:Preferences#mw-prefsection-betafeatures|Beta Feature]] enabled will gain the ability to "Thank" individual comments directly from talk pages, rather than needing to navigate to page history. [[mw:Special:MyLanguage/Talk pages project/Feature summary#Comment actions|Learn more about this feature]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T400849] * An A/B test comparing two versions of the desktop donate link launched on testwiki on 12 August and on English Wikipedia 14 August for 0.1% of logged out users on the desktop site. The experiment will run for three weeks, ending on 12 September. [https://phabricator.wikimedia.org/T395716] * An A/A test to measure the baseline for reader retention was launched 12 August using [[wikitech:Experimentation Lab|Experimentation Lab]]. This measures the percentage of users who revisit a wiki after their initial visit over a 14-day period. No visual changes are expected. The experiment will run through 31 August. [https://phabricator.wikimedia.org/T399227] * Five new wikis have been created: ** a {{int:project-localized-name-group-wikisource/en}} in [[d:Q34057|Tagalog]] ([[s:tl:|<code>s:tl:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T388639] ** a {{int:project-localized-name-group-wikisource/en}} in [[d:Q36213|Madurese]] ([[s:mad:|<code>s:mad:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T391747] ** a {{int:project-localized-name-group-wikipedia/en}} in [[d:Q3450749|Rakhine]] ([[w:rki:|<code>w:rki:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T392490] ** a {{int:project-localized-name-group-wikibooks/en}} in [[d:Q13324|Minangkabau]] ([[b:min:|<code>b:min:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T395452] ** a {{int:project-localized-name-group-wiktionary/en}} in [[d:Q7598268|Standard Moroccan Amazigh]] ([[wikt:zgh:|<code>wikt:zgh:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T399684] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:46}} community-submitted {{PLURAL:46|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.15|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/34|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W34"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 19 august 2025 03:38 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Quiddity (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29127690 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-35</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W35"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/35|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * [[File:Octicons-gift.svg|12px|link=|class=skin-invert|Wishlist item]] [[File:Octicons-tools.svg|12px|link=|class=skin-invert|Advanced item]] Template authors can now use additional CSS properties, since the CSS sanitizer used by [[mw:Special:MyLanguage/Help:TemplateStyles|TemplateStyles]] was updated. For example: <code>width: fit-content</code>; <code>ruby-align</code>; relative units such as <code>lh</code>; and custom strings in <code>list-style-type</code>. These improvements are a [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist/Wishes/Allow use of modern CSS in templates by updating the TemplateStyles CSS sanitizer|Community Wishlist wish]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T271958][https://phabricator.wikimedia.org/T277755][https://phabricator.wikimedia.org/T293633][https://phabricator.wikimedia.org/T295088][https://phabricator.wikimedia.org/T326906][https://phabricator.wikimedia.org/T340057][https://phabricator.wikimedia.org/T360725][https://phabricator.wikimedia.org/T371809][https://phabricator.wikimedia.org/T375344][https://phabricator.wikimedia.org/T394619] * On large wikis, the default time period to display edits from, within the Special:RecentChanges page, has been changed from 7 days to 1 day. This is part of a performance improvement project. This should have no user-facing impact due to the quantity of edits on these wikis. [https://phabricator.wikimedia.org/T399455] * Administrators can now access the [[{{#special:BlockedExternalDomains}}]] page from the [[{{#special:CommunityConfiguration}}]] list page. This makes it easier to find. [https://phabricator.wikimedia.org/T393240] * Wikimedia Commons videos were not shown in the Videos tab in Google Search. The problem was investigated and reported to Google who have now fixed the issue. [https://phabricator.wikimedia.org/T396168][https://meta.wikimedia.org/wiki/Community_Wishlist/Wishes/Do_something_about_Google_%26_DuckDuckGo_search_not_indexing_media_files_and_categories_on_Commons] * One new wiki has been created: a {{int:project-localized-name-group-wiktionary/en}} in [[d:Q33014|Betawi]] ([[wikt:bew:|<code>wikt:bew:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T402130] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:39}} community-submitted {{PLURAL:39|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * Two fields of the [[mw:Special:MyLanguage/Manual:Recentchanges table|recentchanges database table]] are being removed. <code>rc_new</code> and <code>rc_type</code> are being removed in favor of <code>rc_source</code>. Queries to these older fields will start to fail starting this week and developers should use <code>rc_source</code> instead. These older fields were deprecated over 10 years ago and should not be in use. This is part of work to improve the performance and stability of queries to the recentchanges table. [https://phabricator.wikimedia.org/T400696] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.16|MediaWiki]] '''In depth''' * The latest quarterly [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Language and Product Localization/Newsletter/2025/July|Language and Internationalization Newsletter]] is now available. This edition includes: support for new languages in MediaWiki and translatewiki; the start of the Language Onboarding and Development project to help support the growth of new and small wikis; updates on research projects; and more. '''Meetings and events''' * The next [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Language and Product Localization/Community meetings#29 August 2025|Language Community Meeting]] is happening soon, August 29th at [https://zonestamp.toolforge.org/1756479600 15:00 UTC]. This week's meeting will cover: the Avro keyboard developers from Wikimedia Bangladesh, who were recently awarded a national award for their contributions to this keyboard; and other topics. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/35|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W35"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 26 august 2025 03:12 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Quiddity (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29175124 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-36</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W36"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/36|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * The Editing team wants to compile a list of templates, jargon terms, and policies used in edit summaries when a copyright violation is removed. This will help them identify the number of edits reverted due to copyright issues. We invite community members from the following Wikis to list these terms in [[Phab:T402601|T402601]], or to share their list with [[User:Trizek (WMF)|Trizek_(WMF)]]: {{int:project-localized-name-arwiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-cswiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-dewiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-enwiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-eswiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-fawiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-frwiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-hewiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-idwiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-itwiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-jawiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-kowiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-nlwiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-plwiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-ptwiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-trwiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-ukwiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-viwiki/en}}{{int:comma-separator/en}}{{int:project-localized-name-zhwiki/en}}. This project is open until September 9th 2025. '''Updates for editors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CampaignEvents|CampaignEvents extension]] has been enabled for all Wikisources. The extension makes it easier to organize and participate in collaborative activities, like edit-a-thons and WikiProjects, on the wikis. The extension has three features: [[m:Special:MyLanguage/Event Center/Registration|Event Registration]], [[m:Special:MyLanguage/CampaignEvents/Collaboration list|Collaboration List]], and [[m:Special:MyLanguage/Connection Team/Invitation list|Invitation List]]. To request the extension for your wiki, visit the Deployment information page. [https://meta.wikimedia.org/wiki/CampaignEvents/Deployment_status#How_to_Request_the_CampaignEvents_Extension_for_your_wiki] * The lists in the footer of the editing interface, such as "Templates used on this page," will now be organized into columns when there is enough space. This enhancement minimizes scrolling when editing lengthy articles on Wikipedia. [https://phabricator.wikimedia.org/T401066] * On September 3rd, 2025 we will increase the sampling percentages of our [[mw:Special:MyLanguage/Moderator Tools/Watchlist/Experiment#Scope of the experiment|group by toggle experiment]] of the <code>Special:RecentChanges</code>, <code>Special:Watchlist</code>, and <code>Special:RelatedChanges</code> pages on the Chinese, French, and Portuguese Wikipedias to 100 percent, allowing more editors to be part of this experiment. This adjustment is intended to ensure we have sufficient data to make informed decisions when evaluating the experiment results. [https://phabricator.wikimedia.org/T402958][https://phabricator.wikimedia.org/T396789] * Upon clicking an empty search bar, logged-out users will see suggestions of articles for further reading on English Wikipedia beginning the week of September 22. The feature will be available on both desktop and mobile. All non-English wikis received this change in June and July. The goal is to make it easier for users to find articles. [[mw:Special:MyLanguage/Reading/Web/Content Discovery Experiments/Search Suggestions|Learn more]]. * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:37}} community-submitted {{PLURAL:37|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.17|MediaWiki]] '''In depth''' * Wikifunctions now has a new capability called "lightweight enumeration types", an enumeration type is simply a fixed set of values that's in the type's definition. This capability makes it quick and easy to define such a type, and allows for the reuse of values that are already present in Wikidata. Here is [[f:Special:MyLanguage/Wikifunctions:Status updates/2025-07-19|a newsletter]] to learn more. * The latest [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Newsletter updates#August 2025: Newsletter #1|Readers Newsletter]] is now available. This edition includes: the formation of two new teams — Reader Growth and Reader Experience; insights into declining pageviews and account creations; highlights from the Wikimania Nairobi panel on improving the reading experience; upcoming experiments to engage new and existing readers; and more. '''Meetings and events''' * Spotlight on some Wikimania 2025 Sessions: ** Identifying AI-generated text by searching for ISBNs whose checksums fail: Mathias Schindler of WMDE [https://www.youtube.com/watch?v=Dw9o8Lsl974&t=15910s shared tools to help communities search for these]. ** [https://wikimedia.eventyay.com/talk/wikimania2025/talk/TCHZKH/ La durabilité du mouvement Wikimedia face aux défis actuels et futurs]: This session explored how Wikimedia can stay a trusted source of knowledge in the age of generative AI, information overload, and disinformation. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/36|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W36"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 1 septembrie 2025 23:50 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:UOzurumba (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29196010 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-37</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W37"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/37|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * The Editing team is working on a new check: [[mw:Special:MyLanguage/Paste check|Paste check]]. This check informs newcomers who paste text into Wikipedia that the content might not be accepted. This check is an effort to increase the likelihood that the new content people are adding to Wikipedia is aligned with the Movement's commitment to offering information under a free content license. This check will soon be tested at a few wikis. If your community is interested in this test, please [[phab:T403680|tell us in this task]], or [[mw:Talk:Edit check|contact the team]]. '''Updates for editors''' * [[File:Octicons-tools.svg|12px|link=|class=skin-invert|Advanced item]] Later this week, users of the "{{int:codemirror-beta-feature-title}}" [[Special:Preferences#mw-prefsection-betafeatures|beta feature]] will be able to use a [[w:en:Lint (software)|linting tool]] to see errors or other potential problems in wikitext in real time. See the [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror#Linting|help page for more information]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T381577] * [[File:Octicons-tools.svg|12px|link=|class=skin-invert|Advanced item]] When browsing a wiki (like <code dir=ltr>en.wikipedia.org</code>), the software responds in one of two ways: a desktop page, or a redirect to a mobile version on an "m" domain (like <code dir=ltr>en.m.wikipedia.org</code>). Over the next three weeks, MediaWiki will start displaying the mobile version to mobile devices directly on the standard domain, without this redirect. This change does not affect existing m-dot URLs, or the "Desktop view" opt-out. [[mw:Requests for comment/Mobile domain sunsetting/2025 Announcement|Learn more]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T214998] * When an edit changes the categories of a page, the changes to the category membership counts are now happening asynchronously. This improves the speed of saving edits, especially when moving many pages to or from the same category, and reduces the risk of site outages, but it means that the counts can show outdated information for a few minutes. [https://phabricator.wikimedia.org/T365303] * Edits on Wikidata to qualifiers (properties and values) and references (properties and values) in a Wikidata item statement will now not add entries to the RecentChanges or Watchlist pages on all other Wikis. This is a temporary change to improve performance while other solutions are created. Wikidata's own pages remain unchanged. [[m:Wikidata For Wikimedia Projects/Reduce change propagation noise#Phase 1: Turn off (temporarily) Qualifiers and References Wikidata edits to the Recent Changes tables|Learn more]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T401286][https://phabricator.wikimedia.org/T400698] * Japanese-language wikis have had a major upgrade to the way that search works. The new search should generally give more accurate and more relevant search results. [https://phabricator.wikimedia.org/T318269] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:31}} community-submitted {{PLURAL:31|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.18|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/37|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W37"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 9 septembrie 2025 04:14 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Quiddity (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29238161 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-38</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W38"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/38|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * References lists that are made using the <code dir=ltr><nowiki><references/></nowiki></code> [[mw:Special:MyLanguage/Help:Cite#references-tag|tag]] will now automatically display with columns in Vector 2022 when readers are using its 'standard' settings for text-size and page-width. [https://phabricator.wikimedia.org/T334941] * Starting in the week of October 6, on [[gitiles:operations/mediawiki-config/+/a2d2aaab9ace84280dd2f4c70a33bb69cd73850f/dblists/small.dblist|small wikis]] and [[gitiles:operations/mediawiki-config/+/a2d2aaab9ace84280dd2f4c70a33bb69cd73850f/dblists/medium.dblist|medium wikis]] that have the [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CampaignEvents|CampaignEvents extension]] enabled, all autoconfirmed users will be able to use [[m:Special:MyLanguage/Event Center/Registration|Event Registration]] as an organizer. No changes will be made for [[gitiles:operations/mediawiki-config/+/a2d2aaab9ace84280dd2f4c70a33bb69cd73850f/dblists/large.dblist|large wikis]] unless requested in Phabricator. This change is being made to make it easier for more people to use Event Registration, especially on wikis that are less likely to have policies related to the Event Organizer right. [[m:Special:MyLanguage/CampaignEvents/Proposal to grant autoconfirmed users on small and medium wikis the organizer access to the event registration tool|Learn more]]. * Users that search using regular expressions (regex) can now use additional features including: ** for the <code dir=ltr>intitle:</code> keyword: [[mw:Special:MyLanguage/Help:CirrusSearch#Metacharacters|metacharacters]] for start-of-line (<code dir=ltr>^</code>) and end-of-line (<code dir=ltr>$</code>) anchors [https://phabricator.wikimedia.org/T317599] ** for both <code dir=ltr>intitle:</code> and <code dir=ltr>insource:</code> keywords: shorthand [[mw:Special:MyLanguage/Help:CirrusSearch#Character_Classes|character classes]] for digits (<code dir=ltr>\d</code>), whitespace (<code dir=ltr>\s</code>), and word characters (<code dir=ltr>\w</code>); and [[mw:Special:MyLanguage/Help:CirrusSearch#Escape codes|escape codes]] for line feed (<code dir=ltr>\r</code>), newline (<code dir=ltr>\n</code>), tab (<code dir=ltr>\t</code>), and unicode (e.g. <code dir=ltr>\uHHHH</code>). [https://phabricator.wikimedia.org/T403212] * When you search for text that looks like an IP, the system will now show search results. It used to take you to the contributions for that IP instead of showing search results. [https://phabricator.wikimedia.org/T306325] * [[m:Special:MyLanguage/Tech/Server switch|All wikis will be read-only]] for a few minutes on September 24. This is planned at [https://zonestamp.toolforge.org/1758726000 15:00 UTC]. This is for the datacenter server switchover backup tests which happen twice a year. You can [[diffblog:2025/03/12/hear-that-the-wikis-go-silent-twice-a-year/|read more about the background and details of this process on the Diff blog]]. * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:24}} community-submitted {{PLURAL:24|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, a bug was fixed that affected users who used the page-tabs to switch from wikitext editing of a section into the visualeditor. [https://phabricator.wikimedia.org/T401043] '''Updates for technical contributors''' * The MediaWiki Interfaces team is redesigning the Wikimedia REST API Sandbox with Codex. If you have feedback on improvements for the API documentation or what makes developer experiences smooth (or frustrating), you’re invited to [https://calendar.google.com/calendar/u/0/appointments/schedules/AcZssZ2aZzbXeQvjOF7gB1fJXiwAYemQjKf4sXNaRODPA7_obFyNBwkzNkoVCoTF-aeov89kIjXHbCQm join an upcoming discovery interview], or [[mw:MediaWiki Interfaces Team/Developer Feedback/Wikimedia Web APIs|leave feedback onwiki]]. [[listarchive:list/wikitech-l@lists.wikimedia.org/thread/C4FBAOA57PH6G5ORVMAUF5TGYBLZDU5Q/|Learn more]]. * Edits to Wikidata aliases (an alternative name for an item or a property) will now be shown in RecentChanges and Watchlist entries on other wikis less often, reducing unnecessary notifications. This will reduce the overall quantity of 'noisy' entries. Wikidata's own pages remain unchanged. [[m:Wikidata For Wikimedia Projects/Reduce change propagation noise#Phase 1: More granular Alias tracking|Learn more]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T401288] * The new [https://www.unicode.org/versions/Unicode17.0.0/ Unicode 17.0] version has been released. The [[:c:Category:Unicode Module Datasets|datasets on Commons]] for the [[:d:Q39301585|Module:Unicode data]] have been updated. Wikipedias that do not use the Commons datasets should either update their own data or switch to the Commons datasets. * Users of the [[m:Special:MyLanguage/Wikimedia Enterprise|Wikimedia Enterprise]] Structured Contents endpoints can now access [https://enterprise.wikimedia.com/blog/parsed-wikipedia-tables/ Parsed Tables]. The new Parsed Tables feature extracts and represents Wikipedia tables in structured JSON. This improves machine accessibility as part of the [https://enterprise.wikimedia.com/api/structured-contents/ Structured Contents initiative]. Structured Contents output is freely available through the [https://enterprise.wikimedia.com/docs/on-demand/#article-structured-contents-beta On-demand API], or through Wikimedia Cloud Services. * A [https://www.kaggle.com/datasets/wikimedia-foundation/english-wikipedia-people-dataset dataset of English Wikipedia biographical information] from [[m:Special:MyLanguage/Wikimedia Enterprise|Wikimedia Enterprise]] has been published on Kaggle, for evaluation and research. This provides structured data from more than 1.5 million biographies, including birth and death dates, education, affiliations, careers, awards, and more (from a June 2024 snapshot). * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.19|MediaWiki]] '''Meetings and events''' * [[wmania:Special:MyLanguage/2026:Scholarships|Scholarship applications]] for Wikimania 2026 in Paris, France, are open until October 31. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/38|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W38"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 15 septembrie 2025 20:07 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Quiddity (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29263921 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-39</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W39"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/39|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * [https://zonestamp.toolforge.org/1758726000 On September 24th at 15:00 UTC], all Wikimedia sites users will experience a brief read-only period due to a scheduled [[m:Special:MyLanguage/Tech/Server switch|datacenter server switchover]]. The Wikimedia Foundation's Site Reliability Engineering (SRE) team will redirect all traffic from one primary server to its backup. You can listen to the switchover using the [http://listen.hatnote.com/ "Listen to Wikipedia"] tool, where you will hear edits stop for a few minutes during the read-only phase, then resume. This twice-yearly datacenter server switchover ensures reliability by testing the backup datacenter, so that our sites can stay online even if the primary datacenter fails. You can [[diffblog:2025/03/12/hear-that-the-wikis-go-silent-twice-a-year/|read more about the process on the Diff blog]]. '''Updates for editors''' * Editors of [[f:Special:Mylanguage/Wikifunctions:Status updates/2025-09-12#Next round of Wiktionaries to receive embedded Wikifunctions calls|60 more Wiktionaries]] will soon be able to call [[f:Special:MyLanguage/Wikifunctions:Introduction|functions from Wikifunctions]] and integrate them into their pages. A function takes one or more inputs and transforms them into a desired output, like adding numbers, converting miles to meters, calculating elapsed time, or declining a word into a case. They will join the other [[f:Special:MyLanguage/Wikifunctions:Status updates/2025-08-29#Wikifunctions available on 65 Wiktionaries|65 Wiktionary language editions]], which already have access to embedded Wikifunctions calls. Later this year, plans are in place to expand to more Wiktionaries and the Incubator. * A new [[mw:Special:MyLanguage/Help:Magic words#Technical metadata of another page|parser function]] has been added: <code><nowiki>{{#contentmodel}}</nowiki></code>. Template editors and admins can use it to get the localized or canonical name of the [[mw:Special:MyLanguage/Help:ChangeContentModel|content model]] of a specific page. The function makes it easier to create and edit system messages, such as ''MediaWiki:editinginterface'', even when you switch types of pages, like wiki, JavaScript, CSS or JSON page. [https://phabricator.wikimedia.org/T328254] * Adding or editing a <code>DISPLAYTITLE</code> for an article using VisualEditor will no longer be broken. Editors who use VisualEditor mode to modify the <code><nowiki>{{DISPLAYTITLE}}</nowiki></code> would no longer have the literal text "DISPLAYTITLE" or its localized variant added to their articles. A list of pages that may have been affected and might need cleanup is documented in [[phab:P83438|this ticket]]. * Beta users of the Wikipedia Android app can now try the redesigned [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Apps/Team/Android/Activity Tab Experiment|Activity tab]], which replaces the Edits tab. The new tab offers personalized insights into reading, editing, and donation activity, while simplifying navigation and making app use more engaging. * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:12}} community-submitted {{PLURAL:12|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.20|MediaWiki]] '''In depth''' * Wikifunctions users can now import many essential facts involving [[f:Special:MyLanguage/Z6011|geo-coordinates]], [[f:Special:MyLanguage/Z6010|quantities]] and [[f:Special:MyLanguage/Z6064|time]] values from Wikidata. This is made possible by the creation of Wikifunctions types for these values, which makes them available for use by functions in Wikifunctions. Learn more about how this works in [[c:File:ImportingWikidataDatatypesIntoWikifunctions.webm|this video]] and Wikifunctions' [[f:Special:MyLanguage/Wikifunctions:Status updates/2025-08-01#News in Types I: Wikidata quantity|August 1 newsletter]] (for quantities) and [[f:Special:MyLanguage/Wikifunctions:Status updates/2025-08-22#News in Types: Wikidata geo-coordinate|August 22 newsletter]] (for geo-coordinates). '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/39|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W39"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 23 septembrie 2025 01:55 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:UOzurumba (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29305556 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-40</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W40"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/40|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * A major software upgrade has been made to [[phab:|Phabricator]]. The update introduces performance improvements, a refreshed search interface, enhancements to Maniphest task search, updates to user profile pages and project workboards, new Herald automation features, as well as general text input, mobile experience improvements and more. [https://phabricator.wikimedia.org/phame/post/view/321/iterative_improvements_september_2025/] '''Updates for editors''' * The Community Tech team will release the new Community Wishlist extension on October 1, that will improve the way wishes will be submitted. The new extension will allow users to add tags to their wishes to better categorise them, and (in a future iteration) to filter them by status, tags and focus areas. It will also be possible to support individual wishes again, as requested by the community in many instances. The old system will be retired. There will be a brief period of downtime while the extension is deployed and wishes are migrated to the new system. You can read more about this [[:m:Special:MyLanguage/Community Wishlist/Updates|in the latest update]] or you can consult the [[:mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CommunityRequests|current documentation on MediaWiki]]. * As announced [[diffblog:2025/09/02/better-detecting-bots-and-replacing-our-captcha/|on Diff blog]], the production trial of the [[mw:Special:MyLanguage/Product Safety and Integrity/Anti-abuse signals/hCaptcha|hCaptcha]] service for bot detection has begun. The trial is currently using hCaptcha to protect account creation on Chinese, Persian, Portuguese, Indonesian, Japanese, and Turkish Wikipedias, where it will replace our existing [[mw:Special:MyLanguage/Extension:ConfirmEdit#FancyCaptcha|CAPTCHA]] (FancyCaptcha). The goal with the trial is to better block bots while also improving usability and accessibility for users who encounter CAPTCHA challenges. * The [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CampaignEvents|CampaignEvents]] extension has been [[m:Special:MyLanguage/CampaignEvents/Deployment status|deployed]] to Wikimedia Commons. The extension makes it easier to organize and participate in collaborative activities, like edit-a-thons and WikiProjects, on the wikis. On Commons, anyone who is a registered user can use it as an event participant. To use it as an organizer, someone needs to have the [[c:Special:MyLanguage/Commons:Event organizers|event organizer right]]. * [[:m:Special:MyLanguage/WMDE Technical Wishes/Sub-referencing|Sub-referencing]], a new feature to re-use references with different details has been released to German Wikipedia. You can [[:m:Special:MyLanguage/WMDE Technical Wishes/Sub-referencing#test|test the feature]] on testwiki or [https://en.wikipedia.beta.wmcloud.org/wiki/Sub-referencing on betawiki] as well. Please share your thoughts on [[:m:Talk:WMDE Technical Wishes/Sub-referencing#Templates used in sub-references|using templates in sub-references]] or [[:m:Talk:WMDE Technical Wishes/Sub-referencing#Pilot wikis|volunteer to become a pilot wiki]]. * On wikis using the [[mw:Special:MyLanguage/Help:Growth/Mentorship|Mentorship]] system, communities can now opt experienced editors out of Mentorship through [[{{#special:CommunityConfiguration/Mentorship}}]]. Within this setting, communities may define thresholds, based on edit count and account age, to decide when an editor is considered experienced enough to no longer receive Mentorship. [https://phabricator.wikimedia.org/T403563] * The Editing Team and the Machine Learning Team are working on a new check for newcomers: [[mw:Special:MyLanguage/Edit check/Tone Check|Tone check]]. Using a prediction model, this check will encourage editors to improve the tone of their edits, using artificial intelligence. We invite volunteers to review the first version of the Tone language model for the following languages: Arabic, Czech, German, Hebrew, Indonesian, Dutch, Polish, Russian, Turkish, Chinese, Farsi, Italian, Norwegian, Romanian and Latvian. Users from these wikis interested in reviewing this model are [[mw:Special:MyLanguage/Edit_check/Tone_Check/Model_evaluation|invited to sign up at MediaWiki.org]]. The deadline to sign up is on October 3, which will be the start date of the test. * The rollout of [[:mw:Special:MyLanguage/Help:Manage blocks|multiblocks]] had the side effect that non-active block logs may have been shown on {{#special:Contributions}} and on blocked users' user and user_talk pages. This issue will be fully resolved in a few days. As part of the fix, [{{fullurl:Special:Allmessages|prefix=sp-contributions-blocked-notice}} messages prefixed with <code>sp-contributions-blocked-notice</code>] will be removed and replaced with [{{fullurl:Special:Allmessages|prefix=blocked-notice-logextract}} those prefixed with <code>blocked-notice-logextract</code>] in a few weeks. Please help translate the new messages and update any local overrides if needed. * There was a bug with links added using visual editor if they included characters such as <code dir=ltr><nowiki>[ ] |</nowiki></code> after the fragment identifier (<code><nowiki>#</nowiki></code>). They were not encoded properly creating an incorrect link. This has been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T404823] * One new wiki has been created: a {{int:project-localized-name-group-wikiquote/en}} in [[d:Q9237|Malay]] ([[q:ms:|<code>q:ms:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T404698] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:21}} community-submitted {{PLURAL:21|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the [[mw:Special:MyLanguage/Product Safety and Integrity/Anti-abuse signals/User Info|User Info Card]] now displays currently active global lock/blocks. [https://phabricator.wikimedia.org/T401128] '''Updates for technical contributors''' * Later this week, editors using Lua modules will be able to use the <code>[[mw:Special:MyLanguage/Extension:Scribunto/Lua reference manual#mw.title.newBatch|mw.title.newBatch]]</code> function to look up the existence of up to 25 pages at once, in a way that only increases the [[mw:Special:MyLanguage/Manual:Parser functions#Expensive parser functions|expensive function]] count once. * A new [[m:Special:MyLanguage/Product and Technology Advisory Council/Unsupported Tools Working Group|Unsupported Tools Working Group]] has been formed as part of ongoing efforts to collectively determine technical work priorities, similar to the [[m:Special:MyLanguage/Product and Technology Advisory Council|Product & Technology Advisory Council]] (PTAC). The working group will help prioritize and review requests for support of unmaintained extensions, gadgets, bots, and tools. For the first cycle, the group will be prioritizing an unsupported Wikimedia Commons tool. * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.21|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/40|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W40"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 29 septembrie 2025 23:52 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:UOzurumba (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29355230 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-41</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W41"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/41|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * [[mw:Special:MyLanguage/Help:Edit check#paste|Paste Check]] is a new Edit Check feature to help avoid and fight copyright violations. When editors paste text into an article, Paste Check prompts them to confirm the origin and licensing of the content. Starting Wednesday, 8 October, [[phab:T403680|22 wikis will test Paste Check]]. Paste Check will help new volunteers understand and follow the policies and guidelines necessary to make constructive contributions to Wikipedia projects. '''Updates for editors''' * Mobile devices will receive mobile articles directly on the standard domain (like <code>en.wikipedia.org</code>), instead of via a redirect to an "m" domain (like <code>en.m.wikipedia.org</code>). This change improves performance. This week it will be enabled on Wikipedias. The existing mobile URLs and the "Desktop view" opt-out remain available. [[mw:Requests for comment/Mobile domain sunsetting/2025 Announcement|Learn more]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T214998] * New [[mw:Special:MyLanguage/Help:CirrusSearch#creationdate and lasteditdate|date filters]], <code dir=ltr>creationdate:</code> and <code dir=ltr>lasteditdate:</code>, are now available in the wiki search engine. This allows users to filter search results by a page's first or last revision date. The filters support comparison operators (e.g. <code dir=ltr>>2024</code>) and relative dates (e.g. <code dir=ltr>today-1d</code>), making it easier to find recently updated content or pages within specific age ranges. [https://phabricator.wikimedia.org/T403593] * [[f:|Wikifunctions]] now supports rich text in embedded calls across the 150 wikis where it's enabled. To showcase this, the team created a [[f:Z26333|Latin declination table]] that Wiktionary editors can use to automatically generate noun forms, producing clear, formatted results — see an [[f:Wikifunctions:Embedded function calls/Wiktionary tables demonstration|example output]]. If you need any help or have any feedback, please [[f:Wikifunctions:Project chat|contact the Wikifunctions Team]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T397402] * An edit link will now appear inside the categories box on article pages for logged in users, which will directly launch the VisualEditor category dialog. [https://phabricator.wikimedia.org/T291691] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:34}} community-submitted {{PLURAL:34|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, there was a problem downloading pdf files last week and that has been resolved. [https://phabricator.wikimedia.org/T405957] '''Updates for technical contributors''' * The field <code dir=ltr>rev_sha1</code> in the revision database table is being removed in favor of <code dir=ltr>content_sha1</code> in the content database table. See [https://lists.wikimedia.org/hyperkitty/list/cloud@lists.wikimedia.org/thread/2D2M3SP4WHR6BXXKTZ2PBLZQYR3EGQVR/ the announcement] for more information. * The [[mw:Special:MyLanguage/Reading/Web|Reader Experience team]] will roll out [[w:en:Light-on-dark color scheme|Dark Mode]] user interface on all Wikimedia sites on October 29, 2025. All anonymous users of Wikimedia sites will have the option to activate a color scheme that features light-colored text on a dark background. This is designed to provide a more comfortable reading experience, especially in low-light situations. Template authors and technical contributors are encouraged to [[mw:Special:MyLanguage/Reading/Web/Accessibility for reading/Updates/2024-04|learn how to make pages ready for Dark mode]] and address any compatibility issues found in templates in their wiki before the enablement. Please contact the Web team for questions or any support on [[mw:Talk:Reading/Web/Accessibility for reading#|this talk page]] before the enablement. [https://phabricator.wikimedia.org/T395628] * Starting on Monday, October 6, API endpoints under the <code>rest.php</code> path will be rerouted through a new internal API Gateway. Individual wikis will be updated based on the standard release groups, with total traffic increased over time. This change is expected to be non-breaking and non-disruptive. If any issues are observed, please file a Phabricator ticket to the [[phab:tag/serviceops/|Service Ops team board]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T400130] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.22|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/41|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W41"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 6 octombrie 2025 20:23 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Quiddity (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29400897 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-42</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W42"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/42|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * Last week, improvements to account security and two-factor authentication (2FA) features were enabled across all wikis. These changes include user interface improvements for [https://auth.wikimedia.org/metawiki/wiki/Special:AccountSecurity Special:AccountSecurity], the support of multiple 2FA methods via authenticator apps and portable security keys (previously users could only enable one method), and a new Recovery Codes module which facilitates fewer account lockouts due to lost two-factor apps and devices. As part of the [[mw:Special:MyLanguage/Product Safety and Integrity/Account Security|Account Security]] project, work is continuing through the rest of 2025 on further user experience improvements, and support for passkeys as an alternate second factor. '''Updates for editors''' * Another part of the Account security project is making 2FA generally available to all users. Along with editors with advanced privileges, such as administrators and bureaucrats, 40% of editors now have access to 2FA. You can check if you have access at [https://auth.wikimedia.org/metawiki/wiki/Special:AccountSecurity Special:AccountSecurity]. Instructions for activation are on the linked page. The plan is to continue increasing availability if it is determined that the user support capabilities are able to support global usage. [https://phabricator.wikimedia.org/T400579] * This week, users at wikis where talk page [[mw:Special:MyLanguage/Talk pages project/Usability|Usability Improvements]] are already available by default (everywhere ''except'' the 12 wikis listed in [[phab:T379264|T379264]]) will gain the ability to Thank a comment directly from the talk page it appears on. Before this change, Thanking could only be done by visiting the revision history of the talk page. You can [[diffblog:2025/10/13/revolutionizing-gratitude-a-new-era-of-thanking-comments/|learn more about this change]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T366095] * Users who have not [[Special:Preferences#mw-prefsection-personal-email|verified their email address]] will soon be receiving monthly Notification reminders to do so. This is because users who have verified their email can more easily recover their account. These reminders will not be sent if the user is inactive or removes the unverified email from their account. [https://www.mediawiki.org/wiki/Special:MyLanguage/Help:Email_confirmation][https://phabricator.wikimedia.org/T58074] * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:21}} community-submitted {{PLURAL:21|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, a fix was made for an occasional error with saving translated paragraphs in the Content Translation tool, and the related error messages are now easier to see. [https://phabricator.wikimedia.org/T376531] '''Updates for technical contributors''' * The Unsupported Tools Working Group has chosen [[c:Special:MyLanguage/Commons:Video2commons|Video2Commons]] as the first tool for its pilot cycle. The group will explore ways to improve and sustain the tool over the coming months. [[m:Special:MyLanguage/Product and Technology Advisory Council/Unsupported Tools Working Group|Learn more on Meta]]. * [[File:Octicons-sync.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.23|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/42|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W42"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 13 octombrie 2025 21:59 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Quiddity (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29434481 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-43</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W43"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/43|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * To optimize how user data is stored in our databases, the saved preferences of users who haven't logged in for over five years and have fewer than 100 edits will be cleared. When those users return, default settings will apply. [https://phabricator.wikimedia.org/T406724] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:20}} community-submitted {{PLURAL:20|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, there was a broken link from the GlobalContributions interface message to the XTools GlobalContributions page which has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T406415] '''Updates for technical contributors''' * The work to reroute all traffic to API endpoints under the <code dir=ltr><nowiki>rest.php</nowiki></code> route through a common API gateway is now complete. If any issues are observed, please file a phabricator ticket to the [[phab:tag/serviceops/|Service Ops team board]]. * Edits to Wikidata references or qualifiers will now be shown in RecentChanges and Watchlist entries on other wikis less often, reducing unnecessary notifications. This will reduce the overall quantity of 'noisy' entries. Wikidata's own pages remain unchanged. [https://phabricator.wikimedia.org/T401290] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.24|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/43|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W43"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 20 octombrie 2025 22:36 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29478670 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-44</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W44"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/44|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * The Wikipedia iOS app has launched an A/B/C test of improvements made to the tabbed browsing feature for select regions and languages. The test, named “More dynamic tabs”, explores new tab experiences and includes “Did you know” and “Because you read” article recommendations. You can [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Apps/Team/iOS/Tabbed Browsing (Tabs)/New Tab Experience and Recommendations Experiment|read more on the project page]]. * Autoconfirmed users on [[gitiles:operations/mediawiki-config/+/a2d2aaab9ace84280dd2f4c70a33bb69cd73850f/dblists/small.dblist|small]] and [[gitiles:operations/mediawiki-config/+/a2d2aaab9ace84280dd2f4c70a33bb69cd73850f/dblists/medium.dblist|medium wikis]] with the CampaignEvents extension can now use [[m:Special:MyLanguage/Event Center/Registration|Event Registration]] without the Event Organizer right. This feature lets organizers enable registration, manage participants, and lets users register with one click instead of signing event pages. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:31}} community-submitted {{PLURAL:31|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the issue of flashing colors when holding or pressing the arrow keys under the dark mode settings in Vector 2022 has been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T402285] '''Updates for technical contributors''' * The CampaignEvents extension will be deployed to all remaining wikis during the week of 17 November 2025. The extension currently includes three features: Event Registration, Collaboration List, and Invitation List. For this rollout, Invitation List will not be enabled on Wikifunctions and MediaWiki unless requested by those communities. [[m:Special:MyLanguage/CampaignEvents/Deployment status|Visit the deployment page to learn more]]. * The SwaggerUI-based REST sandbox experience is now live on all wiki projects. The sandbox can be accessed through the [[{{#special:RestSandbox}}]] page. Please report any issues to the MediaWiki Interfaces team board, or join the discussion on the [[mw:Special:MyLanguage/MediaWiki Interfaces Team/Feature Feedback/REST Sandbox|project launch]] page. [https://phabricator.wikimedia.org/project/board/6931/] * Transform endpoints with a trailing slash path in the MediaWiki REST API are now marked as deprecated. They will remain functional during this time, but removal is expected by the end of January 2026. All API users currently calling them are encouraged to transition to the non-trailing slash versions. Both endpoint variations can be found and tested using the [https://test.wikipedia.org/w/index.php?api=mw-extra&title=Special%3ARestSandbox REST Sandbox]. See the [[mw:API/Deprecation|MediaWiki REST API Deprecation]] page for more detailed information about the API deprecation policies and procedures. * A dedicated [[mw:API:REST API/Changelog|changelog now exists for the MediaWiki REST API]]. The changelog provides an overview of these changes, making it easier for developers to keep track of improvements and iterations. Announcements will also continue to flow through the standard communication channels, including Tech News and email distribution lists, but can now be more easily referenced from a central location. If you have feedback about the style, structure, or content of this changelog, please [[mw:API talk:REST API/Changelog|join the discussion]]. * Administrators can delete the tracking category which was previously added by the JsonConfig extension, as it is no longer used. See the categories linked from [[d:Q130635582#sitelinks-wikipedia|Q130635582]]. It is OK if there are still pages listed in the category as that is just a caching issue, and they will be automatically cleared out the next time each page is edited. [https://phabricator.wikimedia.org/T378352] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.25|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/44|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W44"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 27 octombrie 2025 21:31 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29513638 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-45</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W45"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/45|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * Administrators will now find that [[{{#special:MergeHistory}}]] is now significantly more flexible about what it can merge. It can now merge sections taken from the middle of the history of the source (rather than only the start) and insert revisions anywhere in the history of the destination page (rather than only the start). [https://phabricator.wikimedia.org/T382958] * For users with "{{int:discussiontools-preference-autotopicsub}}" [[Special:Preferences#mw-prefsection-editing|enabled in their preferences]], starting a new topic or adding a reply to an existing topic will now subscribe them to replies to that topic. Previously, this would only happen if the DiscussionTools "{{int:Skin-action-addsection}}" or "{{int:Discussiontools-replybutton}}" widgets were used. When DiscussionTools was originally launched existing accounts were not opted in to automatic topic subscriptions, so this change should primarily affect newer accounts and users who have deliberately changed their preferences since that time. [https://phabricator.wikimedia.org/T290778] * Scribunto modules can now be used to [[mw:Special:MyLanguage/Extension:Scribunto/Lua reference manual#SVG library|generate SVG images]]. This can be used to build charts, graphics and other visualizations dynamically through Lua, reducing the need to compose them externally and upload them as files. [https://phabricator.wikimedia.org/T405861] * Wikimedia sites now provide all anonymous users with the option to enable a dark mode color scheme, featuring light-colored text on a dark background. This enhancement aims to deliver a more enjoyable reading experience, especially in dimly lit environments. [https://phabricator.wikimedia.org/T395628] * Users with large watchlists have long faced timeouts when editing [[Special:EditWatchlist|Special:EditWatchlist]]. The page now loads entries in smaller sections instead of all at once due to a paging update, allowing everyone to edit their watchlists smoothly. As part of the database update, sorting by expiry has been removed because it was over 100× slower than sorting by title. A [https://meta.wikimedia.org/wiki/Community_Wishlist/W454 community wish] has been created to explore alternative ways to restore sort-by-expiry. If this feature is important to you, please support the wish! [https://phabricator.wikimedia.org/T41510] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:31}} community-submitted {{PLURAL:31|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the fixing of the persisting highlighting when using VisualEditor find and replace during a query. [https://phabricator.wikimedia.org/T407318] '''Updates for technical contributors''' * Since 2019 the [[m:Special:MyLanguage/Wikimedia URL Shortener|Wikimedia URL Shortener]] at https://w.wiki is available for all Wikimedia wikis to create short links to articles, permalinks, diffs, etc. It is available in the sidebar as "Get shortened URL". There are 30 wikis that also install an older "ShortUrl" extension. The old extension will soon be removed. This means <code>/s/</code> URLs will not be advertised under article titles via HTML <code dir=ltr>class="title-shortlink"</code>. The <code>/s/</code> URLs will keep working. [https://phabricator.wikimedia.org/T107188] * On Thursday, October 30, the [[:mw:Special:MyLanguage/MediaWiki Interfaces Team|MediaWiki Interfaces]] and [[:mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Site Reliability Engineering|SRE Service Operations]] teams began rerouting Action API traffic through a common API gateway. Individual wikis will be updated based on the standard release groups, with total traffic increased over time. This change is expected to be non-breaking and non-disruptive. If any issues are observed, please file a Phabricator ticket to the [https://phabricator.wikimedia.org/tag/serviceops/ Service Ops team] board. * MediaWiki Train deployments will pause for the final two weeks of 2025: 22 December and 29 December. Backport windows will also pause between Monday, 22 December 2025 and Thursday, 2 January 2026. A backport window is a scheduled time to add things like bug fixes and configuration changes. There are seven deployment trains remaining for 2025. [https://lists.wikimedia.org/hyperkitty/list/wikitech-l@lists.wikimedia.org/thread/SMWTEAES4SDLDUSK4HMWNBSKNCXZAWYN/] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.45/wmf.26|MediaWiki]] '''In depth''' * In 2025, the Wikimedia Foundation reported that AI systems and search engines increasingly use Wikipedia content without driving users to the site, contributing to an 8% drop in human pageviews compared to 2024. After detecting bots disguised as humans, Wikimedia updated its traffic data to reflect this shift. Read more about current user trends on Wikipedia in [[diffblog:2025/10/17/new-user-trends-on-wikipedia/|a Diff blog post]]. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/45|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W45"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 3 noiembrie 2025 21:34 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29552512 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-46</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W46"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/46|Translations]] are available. '''Updates for editors''' [[File:Talk pages default look (April 2023).jpg|thumb|alt=Screenshot of the visual improvements made on talk pages|Example of a talk page with the new design, in French.]] * Starting November 12, users will see a change in the [[m:Special:MyLanguage/Talk pages project/Feature summary#Usability improvements|appearance of talk pages]] on [[Phab:T379264|some Wikipedias]]. Almost [[phab:T392121|all wikis]] have received this design change; [[phab:T409297|English Wikipedia]] will get these changes later. You can read more [[diffblog:2024/05/02/making-talk-pages-better-for-everyone/|on ''Diff'']]. Users can opt out of these changes [[Special:Preferences#mw-prefsection-editing|in their user preferences]] in "{{int:discussiontools-preference-visualenhancements}}". [https://phabricator.wikimedia.org/T379264] * MediaWiki can now display a [[mw:Special:MyLanguage/Help:Protection indicators|page indicator]] automatically while a page is protected. This feature is disabled by default. It can be enabled by [[m:Special:MyLanguage/Requesting wiki configuration changes|community request]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T12347] * Using the "{{int:showpreview}}" or "{{int:showdiff}}" buttons in the wikitext editor will now carry over certain URL parameters like '[[mw:Special:MyLanguage/Manual:Parameters to index.php#useskin|useskin]]', '[[mw:Special:MyLanguage/Manual:Parameters to index.php#uselang|uselang]]' and '[[mw:Special:MyLanguage/Help:Section#Editing sections|section]]'. This update also fixes an issue where, if the browser crashed while previewing an edit to a single section, saving this edit could overwrite the entire page with just that section’s content. [https://phabricator.wikimedia.org/T62744][https://phabricator.wikimedia.org/T24029][https://phabricator.wikimedia.org/T155097] * Wikivoyage wikis can use [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:Kartographer#Markers and counters|colored map markers in the article text]]. The text of these markers will now be shown in contrasting black or white color, instead of always being white. Local workarounds for the problem can be removed. [https://phabricator.wikimedia.org/T369454] * The Activity tab in the Wikipedia Android app is now available for all users. The new tab offers personalized insights into reading, editing, and donation activity, while simplifying navigation and making app use more engaging. [https://www.mediawiki.org/wiki/Wikimedia_Apps/Team/Android/Activity_Tab_Experiment] * The Reader Growth team is launching an experiment called "Image browsing" to test how to make it easier for readers to browse and discover images on Wikipedia articles. This experiment, a mobile-only A/B test, will go live on English Wikipedia in the week of November 17 and will run for four weeks, affecting 0.05% of users on English wiki. The test launched on November 3 on Arabic, Chinese, French, Indonesian, and Vietnamese wikis, affecting up to 10% of users on those wikis. [https://www.mediawiki.org/wiki/Readers/Reader_Growth/WE3.1.3_Image_Browsing] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:27}} community-submitted {{PLURAL:27|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example the inability to lock accounts on mobile sites has been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T256185] '''Updates for technical contributors''' * [[wikitech:Help talk:Toolforge/Toolforge standards committee#November 2025 committee nominations|Nominations are open on Wikitech]] for new [[wikitech:Help:Toolforge/Toolforge standards committee|Toolforge standards committee]] members. The committee oversees the Toolforge [[wikitech:Help:Toolforge/Right to fork policy|Right to fork policy]] and [[wikitech:Help:Toolforge/Abandoned tool policy|Abandoned tool policy]] among other duties. Nominations will remain open through 2025-11-28. * The [[w:JSON Web Token#Standard fields|JWT issuer field]] in [[mw:Special:MyLanguage/OAuth/For Developers#OAuth 2|OAuth 2 access tokens]] for [[m:Special:MyLanguage/Help:Unified login|SUL wikis]] has been changed to <code><nowiki>https://meta.wikimedia.org</nowiki></code>. Old access tokens will still work. [https://phabricator.wikimedia.org/T399199] * The [[w:JSON Web Token#Standard fields|JWT subject field]] in [[mw:Special:MyLanguage/OAuth/For Developers#OAuth 2|OAuth 2 access tokens]] will soon change from <code><user id></code> to <code dir=ltr style="white-space:nowrap">mw:<identity type>:<user id></code>, where <code><identity type></code> is typically <code dir=ltr>CentralAuth:</code><!-- not a typo --> (for [[m:Special:MyLanguage/Help:Unified login|SUL wikis]]) or <code dir=ltr style="white-space:nowrap">local:<wiki id></code> (for other wikis). This is to avoid conflicts between different user ID types, and to make OAuth 2 access tokens and the <code>sessionJwt</code> cookie more similar. Old access tokens will still work. [https://phabricator.wikimedia.org/T399199] * MediaWiki's block messages ([[MediaWiki:Blockedtext|blockedtext]], [[MediaWiki:Blockedtext-partial|blockedtext-partial]], [[MediaWiki:Autoblockedtext|autoblockedtext]], [[MediaWiki:Systemblockedtext|systemblockedtext]], [[MediaWiki:Blockedtext-tempuser|blockedtext-tempuser]], [[MediaWiki:Autoblockedtext-tempuser|autoblockedtext-tempuser]]) now support additional parameters indicating whether the user is blocked from editing their own user talk page <code><nowiki>$9</nowiki></code> or emailing other users <code><nowiki>$</nowiki><nowiki>10</nowiki></code>. [https://phabricator.wikimedia.org/T285612] * A <code>REL1_45</code> branch for MediaWiki core and each of the extensions and skins in Wikimedia git has been created. This is the first step in the release process for MediaWiki 1.45.0, scheduled for late November 2025. If you are working on a critical bug fix or working on a new feature, you may need to take note of this change. [https://lists.wikimedia.org/hyperkitty/list/wikitech-l@lists.wikimedia.org/thread/ZUY7TY3Z6XPZWZVAZV63OPO5OW52Q6GE/] * The process for generating CirrusSearch dumps has been updated due to slowing performance. If you encounter any issues migrating to the replacement dumps, please contact the Search Platform Team for support. [https://phabricator.wikimedia.org/T366248][https://lists.wikimedia.org/hyperkitty/list/wikitech-l@lists.wikimedia.org/thread/3KQPOR6ACVN6OVLMLZPIBXQSWQKW4E3K/] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.2|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/46|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W46"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 10 noiembrie 2025 22:38 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:UOzurumba (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29606150 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-47</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W47"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/47|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience|Reader Experience team]] is experimenting with [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience/WE3.3.4_Reading lists|reading lists on mobile web]], allowing logged-in readers with no edits to save private lists of articles for later. The experiment is running on Arabic, Chinese, French, Indonesian, and Vietnamese Wikipedias since the week of 10 November, and will begin on English Wikipedia the week of 17 November. * Users who can’t receive their email verification code during login can now get help by submitting a form on a new special page. This update is part of the [[mw:Special:MyLanguage/Product Safety and Integrity/Account Security|Account Security]] initiative. If your account has an email address, please make sure you still have access to it. When logging in from a new device or location without 2FA, you may be asked to enter a 6-digit code sent by email to finish logging in. [[mw:Special:MyLanguage/Product Safety and Integrity/Account Security#Why are you requiring me to enter a code from my email to log in? Can I opt out of this?|Learn more]]. * One new wiki has been created: a {{int:project-localized-name-group-wikisource}} in [[d:Q13324|Minangkabau]] ([[s:min:|<code>s:min:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T408317] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:23}} community-submitted {{PLURAL:23|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * As part of the [[mw:Special:MyLanguage/Parsoid/Parser Unification|Parser Unification]] project, the Content Transform Team rolled out Parsoid as the default parser to many low-traffic Wikipedias and is preparing the next step to high traffic ones. This message is an invitation for you to opt-in to Parsoid, as described in the [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:ParserMigration|Extension:ParserMigration]] documentation, and identify any issues you might encounter with your own workflow using bots, gadgets, or user scripts. Please, let us know through the ''"Report Visual Bug"'' link in the Tools sidebar or create a phab ticket and tag the [[phab:project/view/5846|Content Transform Team in Phabricator]]. * Unsupported Tools: Several issues with [[:c:Special:MyLanguage/Commons:Video2commons|Video2Commons]] have been fixed, including filename-related upload failures, black-video imports, and retry handling. AV1 support has also been added. Ongoing work focuses on backend stability, ffmpeg errors, subtitle imports, metadata handling, and playlist uploads. To track specific tasks, check the [[phab:tag/video2commons/|Phabricator board]]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.3|MediaWiki]] '''Meetings and events''' * Save the date for the next Wikimedia Hackathon happening in Milan, Italy from May 1–3, 2026. Registration will open in January 2026. [https://pretix.eu/wikimedia/Hackathon-2026/ Scholarship applications are currently open], and will close on November 28, 2025. If you have any questions, please email <bdi lang="en" dir="ltr">hackathon@wikimedia.org</bdi>. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/47|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W47"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 17 noiembrie 2025 19:26 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29627455 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-48</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W48"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/48|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * Last week, the [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Search Platform|Wikimedia Search Team]] recreated the "DWIM" (Do What I Mean) gadget functionality server-side, for Russian and Hebrew Wikipedias. This feature adds cross-keyboard suggestions to the standard search-box suggestions. For example, searching for ''<span lang="und" dir="ltr">cxfcnmt</span>'' on Russian Wikipedia will now add suggestions for ''<span lang="ru" dir="ltr">счастье</span>'' ("happiness") that the user probably intended. They plan to enable this feature for other Russian and Hebrew wikis this week. [https://phabricator.wikimedia.org/T408734] * Later this week, users of the "{{int:codemirror-beta-feature-title}}" [[Special:Preferences#mw-prefsection-betafeatures|beta feature]] will have syntax highlighting available in [[mw:Special:MyLanguage/Help:DiscussionTools|DiscussionTools]]. This requires that the "{{int:discussiontools-preference-sourcemodetoolbar}}" preference be set. [https://phabricator.wikimedia.org/T407918] * [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CampaignEvents|Campaign events extension]] – the set of tools for coordinating events and other on-wiki collaborations has now been deployed to all Wikimedia wikis. A new feature known as [[m:Special:MyLanguage/CampaignEvents/Collaborative contributions|Collaborative contribution]] to help organizers and participants see the impact of activities has also been added. Join the upcoming [[m:Special:MyLanguage/Event:Connection learning session 3|learning session]] to see the new feature in action and share your feedback. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:24}} community-submitted {{PLURAL:24|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the bug which stopped CodeReviewBot from working, has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T410417] '''Updates for technical contributors''' * Users of Wikimedia API can join a usability study to help validate the new design of Wikimedia REST API sandboxes. Interested participants should fill the [https://wikimediafoundation.limesurvey.net/487662 recruitment survey]. [https://lists.wikimedia.org/hyperkitty/list/wikitech-l@lists.wikimedia.org/thread/IREJRRWTZTGCYWQHDMSNJFTQAEPOOAE3/] * The MediaWiki Interfaces team is deprecating XSLT stylesheets within the Action API. Support for <code dir=ltr>format=xml'''&xlst={stylesheet}'''</code> will be removed from Wikimedia projects by the end of November, 2025. In addition, it will soon be disabled by default in MediaWiki release versions: v1.43 (LTS), v1.44, and v1.45. Support for XSLT stylesheets will be fully removed from MediaWiki v1.46 (expected to release between April and May 2026). [https://lists.wikimedia.org/hyperkitty/list/wikitech-l@lists.wikimedia.org/thread/5AX7UWAVVUNUSBOIRHMNOKWOZ5EZI3JX/] * The WDQS legacy endpoint ([https://query-legacy-full.wikidata.org/ query-legacy-full.wikidata.org]) will be decommissioned at the end of December 2025, and finally closed down on 7th January 2026. After this date, users should expect requests to query.wikidata.org that require the full graph to fail or return invalid results if they are not rewritten to use SPARQL federation. The team encourages users to ensure that tools and workflows use the supported WDQS endpoints (<span dir=ltr><nowiki>https://query.wikidata.org/</nowiki></span> - Main graph or <span dir=ltr><nowiki>https://query-scholarly.wikidata.org/</nowiki></span> - Scholarly graph). For support with migrating use cases, please review the [[d:Special:MyLanguage/Wikidata:Data_access|Data Access]] and [[d:Wikidata:Request_a_query|Request a Query]] pages for details and assistance on alternative access methods. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.4|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/48|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W48"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 24 noiembrie 2025 17:56 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29702226 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-49</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W49"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/49|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * The Wikipedia Year in Review 2025 will be available on December 2 for users of iOS and Android Wikipedia apps, featuring new personalized insights, updated reading highlights, and refreshed designs. Learn more on the review's [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Apps/Team/Wikipedia Year in Review/Updates|project page]]. * The Growth team is working on improving the text and presentation of the Verification Email sent to new users to make them more welcoming, useful and informative. Some new text have been drafted for A/B testing and you can help by translating them. See [[phab:T396155|Phabricator]]. * [[mw:Special:MyLanguage/Help:Growth/Tools/Add a link|Add a link]] will now be deployed at Japanese, Urdu and Chinese Wikipedias on December 2. Add a link is based on a prediction model that suggests links to be added to articles. While this feature has already been available on most Wikipedias, the prediction model could not support certain languages. A new model has now been developed to handle these languages, and it will be gradually rolled out to other Wikipedias over time. If you would like to know more, please contact [[mw:user:Trizek (WMF)|Trizek (WMF)]]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:34}} community-submitted {{PLURAL:34|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the issue where search boxes on some Commons pages showed no results due to switch from SpecialSearch to MediaSearch, has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T399476] * Two new wikis have been created: ** a {{int:project-localized-name-group-wikipedia}} in [[d:Q36846|Toki Pona]] ([[w:tok:|<code>w:tok:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T404457] ** a {{int:project-localized-name-group-wikiquote}} in [[d:Q33655|Nigerian Pidgin]] ([[q:pcm:|<code>q:pcm:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T408318] '''Updates for technical contributors''' * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.5|MediaWiki]] '''In depth''' * The Wikimedia Foundation is in the early stages of exploring approaches to '''Article guidance'''. The initiative aims to identify interventions that could help new editors easily understand and apply existing Wikipedia practices and policies when creating an article. The project is in the exploration and early experimental design phase. All community members are encouraged to [[mw:Special:MyLanguage/Article guidance|learn more]] about the project, and share their thoughts on [[mw:Special:MyLanguage/Talk:Article guidance|the talk page]]. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/49|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W49"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 1 decembrie 2025 20:57 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29732328 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-50</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W50"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/50|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * Anybody who wishes to secure their user account can now use [[m:Special:MyLanguage/Help:Two-factor authentication|two-factor authentication]] (2FA). This is available to all registered users of all Wikimedia projects. This is part of the [[mw:Special:MyLanguage/Product Safety and Integrity/Account Security|Account Security]] initiative. Later, 2FA will be required for all users who can take security- or privacy-sensitive actions. '''Updates for editors''' * Following last week's deployments, the [[mw:Special:MyLanguage/Help:Growth/Tools/Add a link|Add a link]] feature, which allows editors to add suggested links during editing, will be available to an additional [[Phab:T410469|33 Wikipedias]] starting on 9 December. This expansion is possible thanks to the new prediction model that now supports all languages, including those that were previously not covered. While the feature has been available on most Wikipedias for some time, this rollout brings us closer to using the improved model everywhere. If you have any questions or would like more details please contact [[mw:user:Trizek (WMF)|Trizek (WMF)]]. * Last week, the [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Search Platform|Search Platform team]] added [[w:en:Transliteration|transliterated]] as-you-type search suggestions to Georgian wikis. If there are only a few regular search suggestions, then queries in Latin or Cyrillic script [[phab:T127003|are now rewritten into Georgian script]] to look for more matches. For example, searching for either <bdi lang="ka-Latn" dir="ltr">''bedniereba''</bdi> or <bdi lang="ka-Cyrl" dir="ltr">''бедниереба''</bdi> will now suggest the existing article about <bdi lang="ka" dir="ltr">ბედნიერება</bdi> ("happiness"). You can recommend other languages where transliterated suggestions would be useful [[phab:T375215|on Phabricator]] for future development. * Later this week, a controlled experiment will begin for editors on the 100 largest Wikipedias who are editing a section in the mobile web visual editor. 50% of these editors will notice a new "Edit full page" button that will enable them to expand their editing session to the whole page. This feature is intended to make it easier for people on mobile web to edit any article section, regardless of which section-edit icon they tapped to begin. The experiment will last ~4 weeks. You can find [[phab:T409112|more details]] about the project. * Later this week, the [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Growth|Reader Growth team]] will launch a [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Growth/WE3.1.14 Expanded Mobile Sections|mobile web experiment]] to expand all article sections by default (currently they are collapsed by default) and pin the section header the user is currently reading to the top of the page. The experiment will affect 10% of users on Arabic, Chinese, French, Indonesian, and Vietnamese Wikipedias. [https://phabricator.wikimedia.org/T409485] * The [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Apps/Team/Wikipedia Year in Review/2025 Year in Review|Wikipedia Year in Review 2025]], a feature in the Wikipedia mobile apps (iOS and Android) that provides users with a personalised summary of their engagement with Wikipedia over the year, is now available on the iOS and Android apps. This edition includes expanded personalised insights, improved reading highlights, new donor messaging, and updated designs. Open the app to view your Year in Review and explore your reading journey from 2025. * A recent software bug caused edits made with VisualEditor to make unintended changes to wikitext, including removing whitespace and replacing spaces with underscores in wikilinks inside citations. This was partially fixed last week, and further fixes are in progress. Editors who used VisualEditor between November 28 and December 2 should review their edits for unexpected modifications. [https://phabricator.wikimedia.org/T411238] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:23}} community-submitted {{PLURAL:23|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the incorrect handling of URLs copied from the address bar of Microsoft Edge users, has been resolved. [https://phabricator.wikimedia.org/T341281] '''Updates for technical contributors''' * Starting this week, users of the "{{int:codemirror-beta-feature-title}}" [[Special:Preferences#mw-prefsection-betafeatures|beta feature]] will have [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror|CodeMirror]] as the editor for Lua, JavaScript, CSS, JSON and Vue content models, instead of [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CodeEditor|CodeEditor]]. With this, the [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror#Linting|linters]] will be upgraded. This is part of a larger effort to eventually replace CodeEditor and provide a consistent code editing experience. [https://phabricator.wikimedia.org/T373711] * Developers are encouraged to take the [https://wikimediafoundation.limesurvey.net/552643 2025 Developer Satisfaction Survey], which remains open until 5 January 2026. If you build software for the Wikimedia ecosystem and would like to share your experiences or feedback, your participation is greatly appreciated. [https://lists.wikimedia.org/hyperkitty/list/wikitech-l@lists.wikimedia.org/thread/W4WBKO6Q55UWWCCSFWQATKEXBEHP3QNR/] * There is no new MediaWiki version this week. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/50|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W50"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 8 decembrie 2025 19:45 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29738112 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-51</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W51"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/51|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:18}} community-submitted {{PLURAL:18|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, one of the fixes addressed an issue for temporary accounts adding an external URL, which triggered an hCaptcha request in more cases than intended, and did not display the required popup on the first attempt to publish the edit. [https://phabricator.wikimedia.org/T411927] '''Updates for technical contributors''' * To improve database and site performance, external links to Wikimedia projects will no longer be stored in the database. This means they will not be searchable in [[{{#special:LinkSearch}}]], will not be checked by the Spam Blacklist or AbuseFilter as new links, and will not be in the <code dir=ltr>externallinks</code> table on database replicas. In the future this may be extended to other highly-linked trusted websites on a per-wiki basis, such as Creative Commons links on Wikimedia Commons. [https://phabricator.wikimedia.org/T405005] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.7|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/51|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W51"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 15 decembrie 2025 21:03 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29796010 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2025-52</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2025-W52"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/52|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * From January, edit filters [[mw:Special:MyLanguage/Extension:AbuseFilter/Access flags|can be set]] to automatically suppress their details such as rules and list of attempted edits and actions. This will help oversighters use edit filters to prevent doxxing or other suppressible material. [https://phabricator.wikimedia.org/T290324] * The next issue of Tech News will be sent out on 12 January 2026 because of the end of year holidays. Thank you to all of the translators, and people who submitted content or feedback, this year. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:16}} community-submitted {{PLURAL:16|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the crash that occurred when tapping "First Steps" in the Wikipedia Android Year in Review has now been fixed, and the feature opens as expected. [https://phabricator.wikimedia.org/T411546] '''Updates for technical contributors''' * Interface elements such as diffs and categories generated by MediaWiki used to have the attribute <code dir=ltr>data-mw="interface"</code> to distinguish from wiki content. The attribute has been replaced with <code dir=ltr>data-mw-interface=""</code>, to avoid potential conflicts with other <code dir=ltr>data-mw</code> attributes, which are generated by Parsoid. [https://phabricator.wikimedia.org/T409187] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] There is no new MediaWiki version this week or next week. '''Meetings and events''' * The [[mw:Wikimedia Hackathon Northwestern Europe 2026|Wikimedia Hackathon Northwestern Europe 2026]] will take place on 13-14 March 2026 in Arnhem, the Netherlands. Applications just opened mid-December and will close in mid-January or earlier if capacity is reached. With space for approximately 100 participants, early application is encouraged. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/52|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2025-W52"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 22 decembrie 2025 23:45 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29831856 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-03</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W03"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/03|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * The Wikimedia Foundation has shared some guiding questions for the July 2026–June 2027 Annual Plan on [[m:Special:MyLanguage/Wikimedia Foundation Annual Plan/2026-2027/Product & Technology OKRs|Meta]] and ''[[diffblog:2025/12/10/shaping-wikimedia-foundations-2026-2027-annual-goals-key-questions-for-the-wikimedia-movement/|Diff]]''. These focus on global trends, faster and healthier experimentation, better support for newcomers, strengthening editors and advanced users, improving collaboration across projects, and growing and retaining readership. Feedback and ideas are welcome on the [[m:Talk:Wikimedia Foundation Annual Plan/2026-2027|talk page]]. '''Updates for editors''' * As part of the current work of Community Tech team on the [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist/W372|Multiple watchlists]] project, the display of [[Special:EditWatchlist|EditWatchlist]] will be updated as a first step towards multiple watchlists. Additionally, the pagination on [[Special:Search|Search]] will be updated too, as a part of the work on the [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist/W186|Revamp pagination / page navigation]] wish. [https://phabricator.wikimedia.org/T411596] * [[m:Special:GlobalWatchlist|The Global Watchlist]] is a MediaWiki [[mw:Special:MyLanguage/Extension:GlobalWatchlist|extension]] that lets you see your watchlists from different wikis on the same page. It was recently updated to look more like the regular [[Special:Watchlist|Watchlist]], such as preparing it for temporary accounts in IP masking (including rerouting user links to contributions pages), making page titles bold, and opening links in edit summaries and tags in new browser tabs. [https://phabricator.wikimedia.org/T398361][https://phabricator.wikimedia.org/T298919][https://phabricator.wikimedia.org/T273526][https://phabricator.wikimedia.org/T286309] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:28}} community-submitted {{PLURAL:28|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the issue where global blocks did not have the option to disable sending emails, has now been fixed, and will be available for use in the week of January 13. [https://phabricator.wikimedia.org/T401293] '''Updates for technical contributors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/VisualEditor/Citation tool|VisualEditor citation tool]] and [[mw:Special:MyLanguage/Help:Reference Previews|Reference Previews]] now support "map" as a reference type. [https://phabricator.wikimedia.org/T411083] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.10|MediaWiki]]/[[mw:MediaWiki 1.46/wmf.11|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/03|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W03"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 12 ianuarie 2026 21:33 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29907192 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-04</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W04"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/04|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * The tray shown on [[Special:Diff|Special:Diff]] in mobile view has been redesigned. It is now collapsed by default, and incorporates a link to undo the edit being viewed, making it easier for mobile editors and reviewers to take action while keeping the interface uncluttered. [https://phabricator.wikimedia.org/T402297] * [[m:Special:GlobalWatchlist|The Global Watchlist]] lets you view your watchlists from multiple wikis on one page. The [[mw:Special:MyLanguage/Extension:GlobalWatchlist|extension]] continues to improve — it now automatically determines the text direction (ensuring correct display of sites with unusual domain names) and shows detailed descriptions for log actions. Later this week, a new permanent link for page creations and CSS classes for each entry element will be added. [https://phabricator.wikimedia.org/T412505][https://phabricator.wikimedia.org/T287929][https://phabricator.wikimedia.org/T262768][https://phabricator.wikimedia.org/T414135] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:32}} community-submitted {{PLURAL:32|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the previously observed issue in Vector 2022, where anchor link targets were obscured by the sticky header, has now been addressed. [https://phabricator.wikimedia.org/T406114] '''Updates for technical contributors''' * As mentioned in the [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2025/44|October 2025 deprecation announcement]], MediaWiki Interfaces team will begin sunsetting all transform endpoints containing a trailing slash from the MediaWiki REST API the week of January 26. Changes are expected to roll out to all wikis on or before January 30th. All API users currently calling them are encouraged to transition to the non-trailing slash versions. Both endpoint variations can be found, compared, and tested using the [https://test.wikipedia.org/wiki/Special:RestSandbox REST Sandbox]. If you have questions or encounter any problems, please file a ticket in Phabricator to the [https://phabricator.wikimedia.org/project/view/6931/ #MW-Interfaces-Team board]. * Interactive reference documentation for the [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia REST API|Wikimedia REST API]] has moved. Requests to API docs previously hosted through [[mw:Special:MyLanguage/RESTBase|RESTBase]] (e.g.: <code dir=ltr>https://en.wikipedia.org/api/rest_v1/</code>) are now redirected to the [[w:en:Special:RestSandbox|REST Sandbox]]. * The [[mw:Special:MyLanguage/Wikidata Platform|WMF Wikidata Platform team]] (WDP) has published its [[d:Special:MyLanguage/Wikidata:Wikidata Platform team/Newsletter|January 2026 newsletter]]. It includes updates on the legacy full-graph endpoint decommissioning, the User-Agent policy change, the monthly Blazegraph migration office hours, and efforts to reduce regressions caused by the legacy endpoint shutdown. As a reminder, you can [[m:Special:MyLanguage/Global message delivery/Targets/WDP team updates|subscribe to the WDP newsletter]]! * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.12|MediaWiki]] '''Meetings and events''' * The [[mw:Wikimedia Hackathon Northwestern Europe 2026|Wikimedia Hackathon Northwestern Europe 2026]] will take place on 13-14 March 2026 in Arnhem, the Netherlands. Applications opened mid-December and will close soon or when capacity is reached. It's a two-day, technically oriented hackathon bringing together Wikimedians from the region. Hope to see you there! '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/04|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W04"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 19 ianuarie 2026 22:29 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29943403 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-05</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W05"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/05|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * Wikimedia Foundation invites comments on [[m:Special:MyLanguage/Product and Technology Advisory Council/Year1 Reflections and Proposed Way Forward 2026 Update|proposed future]] of the [[:m:Special:MyLanguage/Product and Technology Advisory Council|Product and Technology Advisory Council]] until 28 February. * All users with registered accounts can now use passkeys for [[m:Special:MyLanguage/Help:Two-factor authentication|two-factor authentication]] (2FA). Passkeys are a simple way to log in without using a second device. They verify the user's identity using a fingerprint, face scan, or a PIN code. To set up a passkey, first set up a regular 2FA method. Currently, to log in with a passkey, users must also use a password. Later this quarter, passwordless login will allow users to log in with a single click and a passkey. Users with advanced rights will also be required to have 2FA enabled. This is part of the [[mw:Special:MyLanguage/Product Safety and Integrity/Account Security|Account Security]] project. * Unregistered contributors on blocked IPs or blocked IP ranges can now interact on-wiki to appeal a block by creating a temporary account to appeal a block on the user talk page, unless the "prevent this user from editing their own talk page" is enabled. This solves the problem of logged-out users unable to use the default unblock process via user talk page. [https://phabricator.wikimedia.org/T398673] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:20}} community-submitted {{PLURAL:20|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the Two-Factor Authentication (2FA) methods description on the management page has been updated. It is now clearer and easier for users to understand and make use of. [https://phabricator.wikimedia.org/T332385] '''Updates for technical contributors''' * A new AbuseFilter variable, <code>account_type</code>, has been added to provide a reliable way to determine the account type being created in the <code>createaccount</code> and <code>autocreateaccount</code> actions. As part of this change, the variable <code>accountname</code> has been renamed to <code>account_name</code>, and <code>accountname</code> is now deprecated. Edit filter managers should update any filters that use hardcoded account type checks or the deprecated variable. [https://phabricator.wikimedia.org/T414049] * Image thumbnails that are requested in non-standard sizes, and using non-standard methods such as direct requests to <code dir=ltr><nowiki>upload.wikimedia.org/…</nowiki></code> will stop working in the near future. This change is to prevent ongoing external abuse by web-scrapers and bots. Some users with custom CSS/JS, Interface Admins who can fix gadgets and local skins, and Tool-authors, will need to update their code to use standard thumbnail sizes. [[phab:T414805|Details, search-links, and examples of how to fix them, are available in the task]]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.13|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/05|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W05"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 26 ianuarie 2026 23:17 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:UOzurumba (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=29969530 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-06</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W06"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/06|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * The "{{int:pageinfo-toolboxlink}}" feature, which gives validating information about a page ([{{fullurl:{{FULLPAGENAME}}|action=info}} example]), now automatically includes a table of contents. If there is a local [[{{ns:8}}:Pageinfo-header]] page created by individual users, it can now be removed. [https://phabricator.wikimedia.org/T363726] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:21}} community-submitted {{PLURAL:21|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, VisualEditor previously added bold or italic formatting inside link descriptions, making the wikicode complex. This has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T409669] '''Updates for technical contributors''' * There was no XML dump on 20 January. Additionally, from now on, dumps will be generated once per month only. [https://phabricator.wikimedia.org/T414389] * The MediaWiki Interfaces team removed support for all transform endpoints containing a trailing slash from the [https://www.mediawiki.org/wiki/Special:MyLanguage/API:REST%20API MediaWiki REST API]. All API users currently calling those endpoints are encouraged to transition to the non-trailing slash versions. If you have questions or encounter any problems, please file a ticket in phabricator to the [https://phabricator.wikimedia.org/project/view/6931/ #MW-Interfaces-Team board]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.14|MediaWiki]] '''Weekly highlight''' * Users are reminded that the Wikimedia Foundation has shared some guiding questions for the July 2026–June 2027 Annual Plan on [[m:Special:MyLanguage/Wikimedia Foundation Annual Plan/2026-2027/Product & Technology OKRs|Meta]] and ''[[diffblog:2025/12/10/shaping-wikimedia-foundations-2026-2027-annual-goals-key-questions-for-the-wikimedia-movement/|Diff]]''. These focus on global trends, faster and healthier experimentation, better support for newcomers, strengthening editors and advanced users, improving collaboration across projects, and growing and retaining readership. Feedback and ideas are welcome on the [[m:Talk:Wikimedia Foundation Annual Plan/2026-2027|talk page]]. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/06|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W06"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 2 februarie 2026 19:43 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30000986 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-07</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W07"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/07|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * [[File:Maki-gift-15.svg|12px|link=|class=skin-invert|Wishlist item]] Logged-in contributors who manage large or complex watchlists can now organise and filter watched pages in ways that improve their workflows with the new [[mw:Special:MyLanguage/Help:Watchlist labels|Watchlist labels]] feature. By adding custom labels (for example: pages you created, pages being monitored for vandalism, or discussion pages) users can more quickly identify what needs attention, reduce cognitive load, and respond more efficiently. This improves watchlist usability, especially for highly active editors. * A new feature available on [[Special:Contributions|Special:Contributions]] shows [[mw:Special:MyLanguage/Trust and Safety Product/Temporary Accounts|temporary accounts]] that are likely operated by the same person, and so makes patrolling less time-consuming. Upon checking contributions of a temporary account, users with access to temporary account IP addresses can now see a view of contributions from the related temporary accounts. The feature looks up all the IPs associated with a given temporary account within the data retention period and shows all the contributions of all temporary accounts that have used these IPs. [[mw:Special:MyLanguage/Trust and Safety Product/Temporary Accounts#February 2026: Improvements to the patroller tooling|Learn more]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T415674] * When editors preview a wikitext edit, the reminder box that they are only seeing a preview (which is shown at the top), now has a grey/neutral background instead of a yellow/warning background. This makes it easier to distinguish preview notes from actual warnings (for example, edit conflicts or problematic redirect targets), which will now be shown in separate warning or error boxes. [https://phabricator.wikimedia.org/T414742] * The [[m:Special:GlobalWatchlist|Global Watchlist]] lets you view your watchlists from multiple wikis on one page. The [[mw:Special:MyLanguage/Extension:GlobalWatchlist|extension]] continues to improve — it now properly supports more than one Wikibase site, for example both [[d:|Wikidata]] and [[testwikidata:|testwikidata]]. In addition, issues regarding text direction have been fixed for users who prefer Wikidata or other Wikibase sites in right-to-left (RTL) languages. [https://phabricator.wikimedia.org/T415440][https://phabricator.wikimedia.org/T415458] * The automatic "magic links" for ISBN, RFC, and PMID numbers have been [[mw:Special:MyLanguage/Help:Magic links|deprecated in wikitext since 2021]] due to inflexibility and difficulties with localization. Several wikis have successfully replaced RFC and PMID magic links with equivalent external links, but a template was often required to replace the functionality of the ISBN magic link. There is now a new [[mw:Special:MyLanguage/Help:Magic words#isbn|built-in parser function]] <code dir=ltr><nowiki>{{#isbn}}</nowiki></code> available to replace the basic functionality of the ISBN magic link. This makes it easier for wikis who wish to migrate off of the deprecated magic link functionality to do so. [https://phabricator.wikimedia.org/T145604] * Two new wikis have been created: ** a {{int:project-localized-name-group-wikipedia}} in [[d:Q35401|Jju]] ([[w:kaj:|<code>w:kaj:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T413283] ** a {{int:project-localized-name-group-wikipedia}} in [[d:Q1186896|Nawat]] ([[w:ppl:|<code>w:ppl:</code>]]) [https://phabricator.wikimedia.org/T413273] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:23}} community-submitted {{PLURAL:23|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * A new global user group has been created: [[{{int:grouppage-local-bot}}|{{int:group-local-bot}}]]. It will be used internally by the software to allow community bots to bypass rate limits that are applied to abusive [[w:en:Web scraping|web scrapers]]. Accounts that are approved as bots on at least one Wikimedia wiki will be automatically added to this group. It will not change what user permissions the bot has. [https://phabricator.wikimedia.org/T415588] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.15|MediaWiki]] '''Meetings and events''' * The [[mw:Special:MyLanguage/MediaWiki Users and Developers Conference Spring 2026|MediaWiki Users and Developers Conference, Spring 2026]] will be held March 25–27 in Salt Lake City, USA. This event is organized by and for the third-party MediaWiki community. You can propose sessions and register to attend. [https://lists.wikimedia.org/hyperkitty/list/wikitech-l@lists.wikimedia.org/thread/AZBWVI46SDEB65PGR5J6E4TYOQQEZXM7/] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/07|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W07"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 10 februarie 2026 01:30 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Quiddity (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30026671 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-08</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W08"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/08|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Site Reliability Engineering|SRE Team]] will be performing a cleanup of Wikimedia's [[m:Special:MyLanguage/Etherpad|Etherpad]] instance, the web-based editor for real-time collaborative document editing. All pads will be permanently deleted after 30 April, 2026 – if there are still migration projects in progress at that point the team can revisit the date on a case by case basis. Please create local backups of any content you wish to keep, as deleted data cannot be recovered. This cleanup helps reduce database size and minimize infrastructure footprint. Etherpad will continue to support real-time collaboration, but long-term storage should not be expected. Additional cleanups may occur in the future without prior notice. [https://phabricator.wikimedia.org/T415237] '''Updates for editors''' * The Information Retrieval team will be launching an [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Information Retrieval/Phase 1|Android mobile app experiment]] that tests hybrid search capabilities which can handle both semantic and keyword queries. The improvement of on-platform search will enable readers to find what they’re looking for directly on Wikipedia more easily. The experiment will first be launched on Greek Wikipedia in late February, followed by English, French, and Portuguese in March. [https://diff.wikimedia.org/2026/01/08/semantic-search-making-it-easier-to-find-the-information-readers-want/ Read more] on Diff blog. [https://www.mediawiki.org/wiki/Readers/Information_Retrieval] * The Reader Growth team will run [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Growth/WE3.10.2 Mobile Table of Contents|an experiment]] for mobile web users, that adds a table of contents and automatically expands all article sections, to learn more about navigation issues they face. The test will be available on Arabic, Chinese, English, French, Indonesian, and Vietnamese Wikipedias. * Previously, site notices ([[{{ns:8}}:Sitenotice]] and [[{{ns:8}}:Anonnotice]]) would only render on the desktop site. Now, they will render on all platforms. Users on mobile web will now see these notices and be informed. Site administrators should be prepared to test and fix notices on mobile devices to avoid interference with articles. To opt out, interface admins can add <code dir="ltr">#siteNotice { display: none; }</code> to [[{{ns:8}}:Minerva.css]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T138572][https://phabricator.wikimedia.org/T416644] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:19}} community-submitted {{PLURAL:19|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue on [[Special:RecentChanges|Special:RecentChanges]] has been fixed. Previously, clicking hide in the active filters caused the "view new changes since…" button to disappear, though it should have remained visible. The button now behaves as expected. [https://phabricator.wikimedia.org/T406339] '''Updates for technical contributors''' * New documentation is now available to help editors debug on-site search features. It supports troubleshooting when pages do not appear in results, when ranking seems unexpected, and when you need to inspect what content is being indexed, helping make search behavior easier to understand and analyze. [[mw:Help:CirrusSearch/Debug|Learn more]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T411169] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.16|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/08|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W08"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 16 februarie 2026 21:17 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30086330 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-09</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W09"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/09|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * [[mw:Special:MyLanguage/Edit check/Reference Check|Reference Check]] has been deployed to English Wikipedia, completing its rollout across all Wikipedias. The feature prompts newcomers to add a citation before publishing new content, helping reduce common citation-related reverts and improve verifiability. In A/B testing, the impact was substantial: newcomers shown Reference Check were approximately 2.2 times more likely to include a reference on desktop and about 17.5 times more likely on mobile web. [https://analytics.wikimedia.org/published/reports/editing/reference_check_ab_test_report_final_2025.html] '''Updates for editors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Extension:InterwikiSorting|InterwikiSorting extension]], which allowed for the [[m:Special:MyLanguage/Interwiki sorting order|sorting of interwiki links]], has been undeployed from Wikipedia. As a result, editors who had enabled interwiki link sorting in non-compact mode (full list format) will now see links reordered. The links moving forward will be listed in the alphabetical order of language code. [https://phabricator.wikimedia.org/T253764] * Later this week, people who are editing a page-section using the mobile visual editor, will notice a new "Edit full page" button. When tapped, you will be able to edit the entire article. This helps when the change you want to make is outside the section you initially opened. [https://phabricator.wikimedia.org/T387175][https://phabricator.wikimedia.org/T409112] * [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience|The Reader Experience team]] is inviting editors to assess whether dark mode should still be considered "beta" on their wiki, based on their experience of how well it functions on desktop and mobile. If the feature is deemed mature, editors can update the interface messages in <code dir=ltr>MediaWiki:skin-theme-description</code> and <code dir=ltr>MediaWiki:Vector-night-mode-beta-tag</code> to indicate that dark mode is ready and no longer considered beta. * The improved [[mw:Wikimedia_Apps/Team/iOS/Activity_Tab|Activity tab]] which displays user-insights is now available to all users of the Wikipedia iOS app (version 7.9.0 and later). Following earlier A/B testing that showed higher account creation among users with access to the feature, it has been rolled out to 100% of users along with some updates. The Activity tab now shows your edited articles in the timeline, offers editing impact insights like contribution counts and article view trends, and customization options to improve in-app experience for users. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:21}} community-submitted {{PLURAL:21|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, a bug that prevented [[mw:Special:MyLanguage/Extension:DiscussionTools|DiscussionTools]] from working on mobile has now been fixed, restoring full functionality. [https://phabricator.wikimedia.org/T415303] '''Updates for technical contributors''' * The [[m:Special:GlobalWatchlist|Global Watchlist]] lets you view your watchlists from multiple wikis on one page. The [[mw:Special:MyLanguage/Extension:GlobalWatchlist|extension]] that makes this possible continues to improve. The latest upgrade is the inclusion of a [[mw:Extension:GlobalWatchlist#hook|new hook]], <code dir=ltr>ext.globalwatchlist.rebuild</code>, which fires after each watchlist rebuild. This allows you to run gadgets and user scripts for the Special page. [https://phabricator.wikimedia.org/T275159] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.17|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/09|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W09"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 23 februarie 2026 21:03 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30119102 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-10</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W10"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/10|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * Wikipedia 25 [[m:Special:MyLanguage/Wikipedia 25/Easter egg experiments|Birthday mode]] is now live on Betawi, Breton, Chinese, Czech, Dutch, English, French, Gorontalo, Indonesian, Italian, Luxembourgish, Madurese, Sicilian, Spanish, Thai, and Vietnamese Wikipedias! This limited-time campaign feature celebrates 25 years of Wikipedia with a birthday mascot, Baby Globe. When turned on, Baby Globe is shown on [[m:Special:MyLanguage/Wikipedia 25/Easter egg experiments/article configuration|~2,500 articles]], waiting to be discovered by readers. Communities can choose to turn Birthday mode on by getting consensus from their community and asking an admin to enable the feature and customize it via [[m:Special:MyLanguage/Wikipedia 25/Easter egg experiments#Community Configuration Demo|community configuration]] on the local wiki. '''Updates for editors''' * [[:m:Special:MyLanguage/WMDE Technical Wishes/Sub-referencing|Sub-referencing]], a new feature to re-use references with different details has been released to Swedish Wikipedia, Polish Wikipedia and [[:phab:T418209|a couple of other wikis]]. You can [[:m:Special:MyLanguage/WMDE Technical Wishes/Sub-referencing#test|try the feature]] on these projects or on testwiki and [https://en.wikipedia.beta.wmcloud.org/wiki/Sub-referencing betawiki]. Learnings from the first pilot wiki German Wikipedia have been [[:m:Special:MyLanguage/WMDE Technical Wishes/Sub-referencing/Learnings|published in a report]]. Reach out to the Wikimedia Deutschland team if you are [[:m:Talk:WMDE Technical Wishes/Sub-referencing#Pilot wikis|interested in becoming a pilot wiki]]. * [[mw:Special:MyLanguage/Help:Edit check#Paste check|Paste Check]] will become available at all Wikipedias this week. The feature prompts newcomers who are pasting text they are not likely to have written into VisualEditor to consider whether doing so risks a copyright violation. Paste Check [[mw:Special:MyLanguage/Edit check/Tags|tags]] all edits where it is shown for potential review. Local administrators can configure various aspects of the feature via [[{{#special:EditChecks}}]]. [[mw:Special:MyLanguage/Edit check/Paste Check#A/B Experiment|Research]] across 22 wikis found that Paste Check resulted in an 18% decrease in relative reverted-edits compared to the control group. Translators can [https://translatewiki.net/w/i.php?title=Special%3ATranslate&group=ext-visualeditor-ve-mw-editcheck&filter=&optional=1&action=translate help to localize] this and related features. * The [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience|Reader Experience team]] will be standardizing the user menu in the top right for all mobile users so that it is closer to the desktop experience. Currently this user menu is only visible to users with Advanced Mobile Controls (AMC) turned on. The only change is that a couple buttons previously in the left-side menu will move to the top right for users who do not have AMC turned on. This change is expected to go out March 9 and seeks to improve the user interface. [https://phabricator.wikimedia.org/T413912] * Starting in the week of March 2, the emails sent out when an email address was added, removed, or changed for an account will switch to a substantially nicer and clearer HTML email from the prior plaintext one. [https://phabricator.wikimedia.org/T410807] * Notifications are currently limited to 2,000 historic entries per user, and extend back to 2013 when the feature was released. This is going to be changed to only store Notifications from the last 5 years, but up to 10,000 of them. This will help with long-term infrastructure health and help to prevent more recent notifications from disappearing too soon. [https://phabricator.wikimedia.org/T383948] * The [[m:Special:GlobalWatchlist|Global Watchlist]] which lets you view your watchlists from multiple wikis on a single page continues to see improvements. The latest update improves label usage experience. The [[mw:Special:MyLanguage/Extension:GlobalWatchlist|extension]] now allows activating the [[mw:Special:MyLanguage/Manual:Language#Fallback languages|language fallback system]] for Wikidata items without labels in the viewed language, and showing those labels in the user’s preferred Wikidata language if no <code dir=ltr>uselang=</code> URL parameter is provided. [https://phabricator.wikimedia.org/T373686][https://phabricator.wikimedia.org/T416111] * The Wikipedia Android team has started a beta test of [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Information Retrieval/Phase 1|hybrid search]] on Greek Wikipedia. Hybrid search capabilities can handle both semantic and keyword queries enabling readers to find what they’re looking for directly on Wikipedia more easily. * For security reasons, members of certain user groups are [[m:Special:MyLanguage/Mandatory two-factor authentication for users with some extended rights|required to have two-factor authentication]] (2FA) enabled. Currently, 2FA is required to use the group, but not to be a member of it. Given that this model still has some vulnerabilities, the situation will [[phab:T418580|gradually change in March]]. Members of these groups will be unable to disable last 2FA method on their account, and it will be impossible to add users without 2FA to these groups. Users will still be able to add new authentication methods or remove them, as long as at least one method is continuously enabled. In the second half of March, users without 2FA will be removed from these groups. This applies to: CentralNotice administrators, checkusers, interface administrators, suppressors, Wikidata staff, Wikifunctions staff, WMF Office IT and WMF Trust & Safety. Nothing will change for other users. See the linked task for deployment schedule. [https://phabricator.wikimedia.org/T418580] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:27}} community-submitted {{PLURAL:27|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the issue preventing users from creating an instance in [https://www.wikibase.cloud/ Wikibase.cloud] has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T416807] '''Updates for technical contributors''' * To help ensure [[mw:Special:MyLanguage/MediaWiki Product Insights/Responsible Reuse|fair use of infrastructure]], over the next month the Wikimedia Foundation will implement global API rate limits across our APIs. In early March, stricter limits will be applied to unidentified requests from outside Toolforge/WMCS and API requests that are made from web browsers. In April, higher limits will be applied to identified traffic. These limits are intentionally set as high as possible to minimise impact on the community. Bots running in Toolforge/WMCS or with the bot user right on any wiki should not be affected for now. However, all developers are advised to follow updated best practices. For more information, see [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia APIs/Rate limits|Wikimedia APIs/Rate limits]]. * The Wikidata Query Service Linked Data Fragment (LDF) endpoint will be decommissioned in February. This endpoint served limited traffic, which was successfully migrated to other data access methods that were better suited to support existing use cases. The hardware used to support the LDF endpoint will be reallocated to support the ongoing backend migration efforts. [https://phabricator.wikimedia.org/T415696] * The new Parsoid parser [[mw:Special:MyLanguage/Parsoid/Parser Unification/Updates|continues to be deployed to additional wikis]], improving platform sustainability and making it easier to introduce new reading and editing features. Parsoid is now the default parser on 488 WMF wikis (268 Wikipedias), now covering more than 10% of all Wikipedia page views. * The process and criteria for [[Special:MyLanguage/Wikimedia Enterprise#Access|requesting exceptional access]] to the high volume feed of the ''Wikimedia Enterprise'' APIs (at no cost for mission-aligned usecases), [[m:Talk:Wikimedia Enterprise#Exceptional access criteria|have now been published]]. This is to provide more thorough and clearer documentation for users. * [https://techblog.wikimedia.org/ Tech Blog], the blog dedicated to the Wikimedia technical community [https://techblog.wikimedia.org/2026/02/24/a-tech-blog-diff/ will be migrating] to [[diffblog:|Diff]], the community news and event blog. The migration should be complete in April 2026, after which new posts will be accepted for publishing. Readers will be able to access posts – old and new – on the landing page at https://diff.wikimedia.org/techblog. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.18|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/10|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W10"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 2 martie 2026 19:51 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30137798 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-11</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W11"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/11|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * [[m:Special:MyLanguage/Tech/Server switch|All wikis will be read-only]] for a few minutes on Wednesday, 25 March 2026 at [https://zonestamp.toolforge.org/1774450800 15:00 UTC]. This is for the datacenter server switchover backup tests, [[wikitech:Deployments/Yearly calendar|which happen twice a year]]. During the switchover, all Wikimedia website traffic is shifted from one primary data center to the backup data center to test availability and prevent service disruption even in emergencies. * Last week, all wikis had 2 hours of read-only time, and extended unavailability for user-scripts and gadgets. This was due to a security incident which has since been resolved. Work is ongoing to prevent re-occurrences. For current information please see the [[m:Steward's noticeboard#Statement on Meta about today's user script security incident|post on the Stewards' noticeboard]] ([[m:Special:MyLanguage/Wikimedia Foundation/Product and Technology/Product Safety and Integrity/March 2026 User Script Incident|translations]]). '''Updates for editors''' * Users facing multiple blocks on mobile will now see the reasons for each block separately, instead of a generic message. This helps them understand why they are blocked and what steps they can take to resolve the issue. For example, users affected for using common VPNs (such as [[Special:MyLanguage/Apple iCloud Private Relay|iCloud Private Relay]]) will receive clearer guidance on what they need to do to start editing again. [https://phabricator.wikimedia.org/T357118] * Later this week, [[mw:Special:MyLanguage/VisualEditor/Suggestion Mode|Suggestion Mode]] will become available as a beta feature within the visual editor at all Wikipedias. This feature proactively suggests various types of actions that people can consider taking to improve Wikipedia articles, and learn about related guidelines. The feature is locally configurable, and can also be locally expanded with custom Suggestions. Current settings can be seen at [[Special:EditChecks]] and there are [[mw:Special:MyLanguage/Help:Suggestion mode#For administrators %E2%80%93 local customization|instructions for how administrators can customize]] the links to point to local guidelines. The feature is connected to [[mw:Special:MyLanguage/Help:Edit check|Edit check]] which suggests improvements while someone is writing new content. In the future, the Editing team plans to evaluate the feature's impact with newcomers through a controlled experiment. [https://phabricator.wikimedia.org/T404600] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:23}} community-submitted {{PLURAL:23|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the issue where the cursor became misaligned during the use of CodeMirror’s syntax highlighting, which makes wikitext and code easier to read, has now been fixed. This problem specifically affected users who defined a font rule in a custom stylesheet while creating a new topic with DiscussionTools. [https://phabricator.wikimedia.org/T418793] '''Updates for technical contributors''' * API rate limiting update: To help ensure [[mw:Special:MyLanguage/MediaWiki Product Insights/Responsible Reuse|fair use of infrastructure]], global API rate limits will be applied this week to requests without a compliant User-Agent that originate from outside Toolforge/WMCS and to unauthenticated requests made from web browsers. Higher limits will be applied to identified traffic in April. Bots running in Toolforge/WMCS or with the bot user right on any wiki should not be affected for now. However, all developers are advised to follow updated best practices. For more information, see [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia APIs/Rate limits|Wikimedia APIs/Rate limits]]. * The new GraphQL API has been released. The API was developed as a flexible alternative to select features of the Wikidata Query Service (WDQS), to improve developer experience and foster adaptability, and efficient data access. Try it out and [[d:Wikidata:Wikibase GraphQL#Feedback and development|give feedback]]. You can also [https://greatquestion.co/wikimediadeutschland/GraphQLAPI/apply sign up for usability tests]. * The [[m:Special:MyLanguage/Product and Technology Advisory Council/Unsupported Tools Working Group|PTAC Unsupported Tools Working Group]] continued improvements to [[commons:Special:MyLanguage/Commons:Video2commons#|Video2Commons]] in February, with fixes addressing authentication errors, large-file handling, task queue visibility, and clearer upload behavior. Work is still ongoing in some areas, including changes related to deprecated server-side uploads. Read [[m:Special:MyLanguage/Product and Technology Advisory Council/Unsupported Tools Working Group#February 2026|this update]] to learn more. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.19|MediaWiki]] '''In depth''' * The Article Guidance team invites experienced Wikipedia editors from selected [[mw:Special:MyLanguage/Article guidance/Pilot wikis and collaborators#Collaborators|pilot wikis]] and interested contributors from other Wikipedias to fill out this questionnaire which is available in [https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSfmLeVWnxmsCbPoI_UF2jyRcn73WRGWCVPHzerXb4Cz97X_Ag/viewform English], [https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSd6rzr4XXQw8r4024fE3geTPFe13M_6w7Mitj-YJi0sOlWTAw/viewform?usp=header Arabic], [https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdok3-RfB18lcugYTUMGkpwmqG_8p760Wv4dCXitOXOszjUDw/viewform?usp=header Bengali], [https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSfjTfYp4jEo0akA4B1e-Nfg3QZPCudUjhJzHzzDi6AHyAaMGA/viewform?usp=header Japanese], [https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScteVoI29Aue4xc72dekk-6RYtvmMgQxzMI900UOawrFrSTWg/viewform?usp=header Portuguese], [https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSetdxnYwL3ub2vqA7awCg5hJZPMIYcDPaiTe12rY9h0GYnVlw/viewform?usp=header Persian], and [https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScNvfJF-Ot-4pzA4qAN771_0QDJ4Li19YcUsaTgSKW8Nc7U_Q/viewform?usp=header Turkish]. Your answers will help the team customize guidance for less experienced editors and help them learn community policies and practices while creating an article. Learn more [[mw:Special:MyLanguage/Article guidance|on the project page]]. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/11|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W11"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 9 martie 2026 20:53 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30213008 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-12</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W12"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/12|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror|{{int:codemirror-beta-feature-title}}]] beta feature, also known as [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CodeMirror|CodeMirror 6]], has been used for wikitext syntax highlighting since November 2024. It will be promoted out of beta by May 2026 in order to bring improvements and new [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror#Features|features]] to all editors who use the standard syntax highlighter. If you have any questions or concerns about promoting the feature out of beta, [[mw:Special:MyLanguage/Help talk:Extension:CodeMirror|please share]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T259059] * Some changes to local user groups are performed by stewards on Meta-Wiki and logged there only. Now, interwiki rights changes will be logged both on Meta-Wiki and the wiki of the target user to make it easier to access a full record of user's rights changes on a local wiki. Past log entries for such changes will be backfilled in the coming weeks. [https://phabricator.wikimedia.org/T6055] * On wikis using [[m:Special:MyLanguage/Flagged Revisions|Flagged Revisions]], the number of pending changes shown on [[{{#Special:PendingChanges}}]] previously counted pages which were no longer pending review, because they have been removed from the system without being reviewed, e.g. due to being deleted, moved to a different namespace, or due to wiki configuration changes. The count will be correct now. On some wikis the number shown will be much smaller than before. There should be no change to the list of pages itself. [https://phabricator.wikimedia.org/T413016] * Wikifunctions composition language has been rewritten, resulting in a new version of the language. This change aims to increase service stability by reducing the orchestrator's memory consumption. This rewrite also enables substantial latency reduction, code simplification, and better abstractions, which will open the door to later feature additions. Read more about [[f:Special:MyLanguage/Wikifunctions:Status updates/2026-03-11|the changes]]. * Users can now sort search results alphabetically by page title. The update gives an additional option to finding pages more easily and quickly. Previously, results could be sorted by Edit date, Creation date, or Relevance. To use the new option, open 'Advanced Search' on the search results page and select 'Alphabetically' under 'Sorting Order'. [https://phabricator.wikimedia.org/T403775] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:28}} community-submitted {{PLURAL:28|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the bug that prevented UploadWizard on Wikimedia Commons from importing files from Flickr has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T419263] '''Updates for technical contributors''' * A new special page, [[{{#special:LintTemplateErrors}}]], has been created to list transcluded pages that are flagged as containing lint errors to help users discover them easily. The list is sorted by the number of transclusions with errors. For example: [[{{#special:LintTemplateErrors}}/night-mode-unaware-background-color]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T170874] * Users of the [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror|{{int:codemirror-beta-feature-title}}]] beta feature have been using [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CodeMirror|CodeMirror]] instead of [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CodeEditor|CodeEditor]] for syntax highlighting when editing JavaScript, CSS, JSON, Vue and Lua content pages, for some time now. Along with promoting CodeMirror 6 out of beta, the plan is to replace CodeEditor as the standard editor for these content models by May 2026. [[mw:Special:MyLanguage/Help talk:Extension:CodeMirror|Feedback or concerns are welcome]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T419332] * The [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CodeMirror|CodeMirror]] JavaScript modules will soon be upgraded to CodeMirror 6. Leading up to the upgrade, loading the <code dir=ltr>ext.CodeMirror</code> or <code dir=ltr>ext.CodeMirror.lib</code> modules from gadgets and user scripts was deprecated in July 2025. The use of the <code dir=ltr>ext.CodeMirror.switch</code> hook was also deprecated in March 2025. Contributors can now make their scripts or gadgets compatible with CodeMirror 6. See the [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CodeMirror#Gadgets and user scripts|migration guide]] for more information. [https://phabricator.wikimedia.org/T373720] * The MediaWiki Interfaces team is expanding coverage of REST API module definitions to include [[mw:Special:MyLanguage/API:REST API/Extensions|extension APIs]]. REST API modules are groups of related endpoints that can be independently managed and versioned. Modules now exist for [https://phabricator.wikimedia.org/T414470 GrowthExperiments] and [https://phabricator.wikimedia.org/T419053 Wikifunctions] APIs. As we migrate extension APIs to this structure, documentation will move out of the main MediaWiki OpenAPI spec and REST Sandbox view, and will instead be accessible via module-specific options in the dropdown on the [https://test.wikipedia.org/wiki/Special:RestSandbox REST Sandbox] (i.e., [[{{#Special:RestSandbox}}]], available on all wiki projects). * The [[mw:Special:MyLanguage/Extension:Scribunto|Scribunto]] extension provides different pieces of information about the wiki where the module is being used via the [[mw:Special:MyLanguage/Extension:Scribunto/Lua reference manual|mw.site]] library. Starting last week, the library also provides a [[mw:Special:MyLanguage/Extension:Scribunto/Lua reference manual#mw.site.wikiId|way]] of accessing the [[mw:Special:MyLanguage/Manual:Wiki ID|wiki ID]] that can be used to facilitate cross-wiki module maintenance. [https://phabricator.wikimedia.org/T146616] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.20|MediaWiki]] '''In depth''' * The [[m:Special:MyLanguage/Coolest Tool Award|2026 Coolest Tool Award]] celebrating outstanding community tools, is now open for nominations! Nominate your favorite tool using the [https://wikimediafoundation.limesurvey.net/435684?lang=en nomination survey] form by 23 March 2026. For more information on privacy and data handling, please see the [[foundation:Special:MyLanguage/Legal:Coolest_Tool_Award_2026_Survey_Privacy_Statement|survey privacy statement]]. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/12|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W12"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 16 martie 2026 21:35 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30260505 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-13</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W13"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/13|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * Wikimedia site users can now log in without a password using passkeys. This is a secure method supported by fingerprint, facial recognition, or PIN. With this change, all users who opt for passwordless login will find it easier, faster, and more secure to log in to their accounts using any device. The new passkey login option currently appears as an autofill suggestion in the username field. An additional [[phab:T417120|"Log in with passkey" button]] will soon be available for users who have already registered a passkey. This update will improve security and user experience. The [[c:File:Passwordless_login_screencast.webm|screen recording]] demonstrates the passwordless login process step by step. * [[m:Special:MyLanguage/Tech/Server switch|All wikis will be read-only]] for a few minutes on Wednesday, 25 March 2026 at [https://zonestamp.toolforge.org/1774450800 15:00 UTC]. This is for the datacenter server switchover backup tests, [[wikitech:Deployments/Yearly calendar|which happen twice a year]]. During the switchover, all Wikimedia website traffic is shifted from one primary data center to the backup data center to test availability and prevent service disruption even in emergencies. '''Updates for editors''' * Wikimedia site users can now export their notifications older than 5 years using a [[toolforge:echo-chamber|new Toolforge tool]]. This will ensure that users retain their important notifications and avoid them being lost based on the planned change to delete notifications older than 5 years, as previously announced. [https://phabricator.wikimedia.org/T383948] * Wikipedia editors in Indonesian, Thai, Turkish, and Simple English now have access to Special:PersonalDashboard. This is an [[mw:Special:MyLanguage/Moderator Tools/Dashboard|early version of an experience]] that introduces newer editors to patrolling workflows, making it easier for them to move from making edits to participating in more advanced moderation work on their project. [https://phabricator.wikimedia.org/T402647] * The [[Special:Block]] now has two minor interface changes. Administrators can now easily perform indefinite blocks through a dedicated radio button in the expiry section. Also, choosing an indefinite expiry provides a different set of common reasons to select from, which can be changed at: [[MediaWiki:Ipbreason-indef-dropdown]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T401823] * Mobile editors [[mw:Special:MyLanguage/Contributors/Account Creation Experiments#Logged-out|at several wikis]] can now see an improved logged-out edit warning, thanks to the recent updates from the Growth team. These changes released last week are part of ongoing efforts and tests to enhance [[mw:Special:MyLanguage/Contributors/Account Creation Experiments|account creation experience on mobile]] and then increase participation. [https://phabricator.wikimedia.org/T408484] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:36}} community-submitted {{PLURAL:36|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the bug that prevented mobile web users from seeing the block information when affected by multiple blocks has been fixed. They can now see messages of all the blocks currently affecting them when they access Wikipedia. '''Updates for technical contributors''' * Images built using Toolforge will soon get the upgraded buildpacks version, bringing support for newer language versions and other upstream improvements and fixes. If you use Toolforge Build Service, review the recent [https://lists.wikimedia.org/hyperkitty/list/cloud-announce@lists.wikimedia.org/thread/EMYTA32EV2V5SQ2JIEOD2CL66YFIZEKV/ cloud-announce email] and update your build configuration as necessary to ensure your tools are compatible. [https://wikitech.wikimedia.org/w/index.php?title=Help:Toolforge/Building_container_images&oldid=2392097#Buildpack_environment_upgrade_process][https://phabricator.wikimedia.org/T380127] * The [https://api.wikimedia.org/wiki/Main_Page API Portal] documentation wiki will shut down in June 2026. API keys created on the API Portal will continue to work normally. api.wikimedia.org endpoints will be deprecated gradually starting in July 2026. Documentation on the API Portal is moving to [[mw:Wikimedia APIs|mediawiki.org]]. Learn more on the [[wikitech:API Portal/Deprecation|project page]]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.21|MediaWiki]] '''In depth''' * [[m:Special:MyLanguage/WMDE Technical Wishes|WMDE Technical Wishes]] is considering improvements to [[m:WMDE Technical Wishes/References/VisualEditor automatic reference names|automatically generated reference names in VisualEditor]]. Please check out the [[m:WMDE Technical Wishes/References/VisualEditor automatic reference names#Proposed solutions|proposed solutions]] and participate in the [[m:Talk:WMDE Technical Wishes/References/VisualEditor automatic reference names#Request for comment|request for comment]]. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/13|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W13"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 23 martie 2026 18:51 (EET) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:UOzurumba (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30268305 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-14</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W14"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/14|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * The Beta version of [[abstract:|Abstract Wikipedia]] a new Wikimedia project which is language-independent, was launched last week. The project allows communities to build Wikipedia articles in their native language, which can be readily accessed by other users in their own languages. The wiki is powered by instructions from Wikifunctions and also based on structured content from Wikidata. [[:f:Special:MyLanguage/Wikifunctions:Status updates/2026-03-26|Read more]]. '''Updates for editors''' * The Growth team is running an A/B test to evaluate a clearer, more user-friendly message that promotes account creation on wikis. Currently when logged-out mobile users begin editing, they see a jarring warning message that can feel abrupt and discouraging. This also presents temporary account editing as the default rather than encouraging account creation. The test is running on ten Wikipedias, including Arabic, French, Spanish and German. [[mw:Special:MyLanguage/Contributors/Account Creation Experiments#2. Improve logged-out warning message (T415160)|Read more]]. * The Wikimedia Apps team is inviting feedback on [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Apps/Team/Future of Editing on the Mobile Apps|how editing should work on the Wikipedia mobile apps]]. The discussion focuses on improving how users access editing tools when they tap "Edit". This is part of a broader effort to convert readers who develop an interest in editing, to access a more user-friendly pathway to start contributing. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:45}} community-submitted {{PLURAL:45|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where citation fetching from the large newspaper archive [https://www.newspapers.com Newspapers.com] was no longer working, due to a block in [[mw:Special:MyLanguage/Citoid|Citoid]] requests, has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T419903] '''Updates for technical contributors''' * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.22|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/14|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W14"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 30 martie 2026 22:25 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30329462 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-15</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W15"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/15|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CampaignEvents|CampaignEvents extension]] now includes a new group goal-setting feature, enabling organizers to set and track event goals such as the number of articles created and participating contributors in real time. Similarly, participants can work toward shared targets and see their collective impact as the event unfolds. The feature is now available on all Wikimedia wikis. Learn more in [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CampaignEvents/Registration/Collaborative contributions#Goal setting|the documentation]]. * [[File:Maki-gift-15.svg|12px|link=|class=skin-invert|Wishlist item]] The new [[mw:Special:MyLanguage/Help:Watchlist labels|watchlist labels]] feature (announced in [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/07|Tech News 2026-07]]) is now available via VisualEditor, the source editor, and the 'watchstar' (or watch link, for skins that don't have a star icon). Previously it was only possible to assign labels via [[Special:EditWatchlist|EditWatchlist]]. In all three places it is a new field following the expiry field. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:23}} community-submitted {{PLURAL:23|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the issue where talk pages on mobile with Parsoid are unusable after empty section headers, has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T419171] '''Updates for technical contributors''' * The [[m:Special:MyLanguage/WMDE Technical Wishes/Sub-referencing|sub-referencing feature]], which lets editors add details to an existing reference without duplicating it, will be gradually rolled out to [[phab:T414094|more wikis]] later this year. Wikis using the [[mw:Special:MyLanguage/Reference Tooltips|Reference Tooltips]] gadget are encouraged to update their version (typically at [[m:MediaWiki:Gadget-ReferenceTooltips.js|MediaWiki:Gadget-ReferenceTooltips.js]] as shown [https://en.wikipedia.org/w/index.php?diff=1344408362 here]) to ensure compatibility. Other reference-related gadgets may also be affected. [https://phabricator.wikimedia.org/T416304] * All Wikinews editions will be closed and switched to read-only mode on 4 May 2026. Content will remain accessible, but no new edits or articles can be added. This closure was approved by the Board of Trustees of the Wikimedia Foundation following extended discussions. [[m:Wikimedia Foundation Board noticeboard#Board of Trustees Approves Closure of Wikinews|Read more]]. * The [[:mw:Special:MyLanguage/API:Action API|Action API]] has had several formats for requested output. One of them, <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>format=php</nowiki></code></bdi>, is being removed soon. Please ensure your scripts or bots use the [[mw:Special:MyLanguage/API:Data formats#Output|JSON format]]. This removal should affect very few scripts and bots. [https://phabricator.wikimedia.org/T118538] * The [[Special:NamespaceInfo|Special:NamespaceInfo]] page now includes namespace aliases. For example "WP" for the "Project" ("Wikipedia") namespace on the German Wikipedia. [https://phabricator.wikimedia.org/T381455] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.23|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/15|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W15"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 6 aprilie 2026 19:19 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30362761 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-16</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W16"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/16|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * Experienced editors are invited to [https://b24e11a4f1.catalyst.wmcloud.org/wiki/Main_Page test] the [[mw:Special:MyLanguage/Article guidance|Article guidance]] feature, designed to help less-experienced editors create well-structured, policy-compliant Wikipedia articles. Testing instructions are [[mw:Special:MyLanguage/Article guidance/Test feature guide|available]]. Also, after reviewing [https://b24e11a4f1.catalyst.wmcloud.org/wiki/Category:Pages_using_article_guidance the outlines], please provide feedback on the [[mw:Talk:Article guidance|project talk page]]. Based on your input, the feature will be refined and transferred to the pilot Wikipedias to translate and adapt. Check out [[c:File:Article Guidance workflow demo - April 2026.webm|the video]] explaining the feature. '''Updates for editors''' * On most wikis, all autoconfirmed users can now use [[Special:ChangeContentModel|Special:ChangeContentModel]] page to [[mw:Special:MyLanguage/Help:ChangeContentModel|create new pages with custom content models]], such as mass message lists, making custom page formats more accessible. Check [[Special:ListGroupRights|Special:ListGroupRights]] for the status of your wiki. [https://phabricator.wikimedia.org/T248294] * The Growth team has launched an [[mw:Special:MyLanguage/Contributors/Account_Creation_Experiments|account creation experiment]] to evaluate whether adding an account creation button to the mobile web header increases new account registrations and encourages more mobile users to contribute to the wikis. The experiment is currently live on Hindi, Indonesian, Bengali, Thai, and Hebrew Wikipedia, and targets 10% of logged-out mobile web users. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:30}} community-submitted {{PLURAL:30|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where VisualEditor could get stuck loading on Windows devices with animations turned off, has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T382856] '''Updates for technical contributors''' * Starting later this week, {{int:group-abusefilter}} who have the [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror|{{int:codemirror-beta-feature-title}}]] beta feature enabled will have [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CodeMirror|CodeMirror]] instead of [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CodeEditor|CodeEditor]] as the editor at [[Special:AbuseFilter|Special:AbuseFilter]]. This is part of the broader effort to make the user experience more consistent across all editors. [https://phabricator.wikimedia.org/T399673][https://phabricator.wikimedia.org/T419332] * Tools and bots that access the [[mw:Special:MyLanguage/Notifications/API|Notifications API]] (<bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>action=query&meta=notifications</nowiki></code></bdi>) will need to update their OAuth or BotPassword grants to also include access to private notifications. [https://phabricator.wikimedia.org/T421991] * Due to a library upgrade, listings on category pages may be displayed out of order starting on Monday, 20th April. A migration script will be run to correct this, and will take hours to days depending on the size of the wiki (up to a week for English Wikipedia). [https://phabricator.wikimedia.org/T422544] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.24|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/16|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W16"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 13 aprilie 2026 18:19 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30380527 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-17</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W17"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/17|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * After two years of development, [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror|{{int:codemirror-beta-feature-title}}]], also known as [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CodeMirror|CodeMirror 6]], is to be promoted out of beta on Tuesday, April 21. It brings better code and wikitext readability, reduction in typing errors, and other [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror|benefits]] to all users of the standard syntax highlighter. A huge thank you to volunteer [https://phabricator.wikimedia.org/p/Bhsd/ Bhsd] who developed many of the new features, including [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror#Code folding|code folding]], [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror#Autocompletion|autocompletion]], and [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror#Linting|linting]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T259059] * A major update to the Wikipedia app for iOS is now rolling out, redesigning the interface to align with Apple's latest "Liquid Glass" visual design. [https://apps.apple.com/us/app/wikipedia/id324715238 Download the latest version] and explore the update. '''Updates for editors''' * [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience/WE3.3.4 Reading lists|Reading lists]] is a feature which allows readers to save articles to a list for reading later. This feature is now in beta on Arabic, French, Indonesian, Vietnamese, and Chinese Wikipedias and by default for all new accounts on all Wikipedias. * An experiment which explores extending [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Growth/Mobile page previews|Page Previews to mobile web]] will be launched in the week of April 20 on Arabic, English, French, Italian, Polish, and Vietnamese Wikipedias. Page Previews are pop-ups that display a thumbnail, lead paragraph, and a link to open the full article of a blue link, thereby improving content discovery. The feature is already available on desktop and in the apps. [[m:Special:MyLanguage/List of experiments in Product and Technology#Template|Read more about this experiment and others]]. * On several wikis, logged-in editors who haven't [[mw:Special:MyLanguage/Help:Email confirmation|confirmed their email addresses]] can now see a banner encouraging them to do so. Having the email address confirmed allows a user to restore access to the account if they lose it. [[mw:Special:MyLanguage/Product Safety and Integrity/Account Security#Encouraging users to confirm their email addresses|Learn more]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T421366] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:15}} community-submitted {{PLURAL:15|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where editing very large wiki pages in the 2017 wikitext editor caused slow loading, preview and scrolling lag, and performance issues when selecting, cutting, or pasting content, has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T184857] '''Updates for technical contributors''' * As part of the promotion of [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror|CodeMirror]] from a beta feature, all users will use [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CodeMirror|CodeMirror]] instead of [[mw:Special:MyLanguage/Extension:CodeEditor|CodeEditor]] for syntax highlighting when editing JavaScript, CSS, JSON, Vue and Lua content pages. [https://phabricator.wikimedia.org/T419332] * The <code>mirrors.wikimedia.org</code> service for Debian and Ubuntu users will sunset and stop working on May 15. The resources for the service will be replaced with new and better options. Some users may need to switch to a different server which should take about a minute. [https://lists.wikimedia.org/hyperkitty/list/wikitech-l@lists.wikimedia.org/thread/LJYRIS4WB66HIRCAO4GIDTXCMDVZRBMA/ You can read more]. [https://phabricator.wikimedia.org/T416707] * The <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>image</nowiki></code></bdi> and <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>oldimage</nowiki></code></bdi> table will be removed from [[wikitech:Help:Wiki Replicas|wikireplicas]]. If your tools or queries access <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>image</nowiki></code></bdi> or <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>oldimage</nowiki></code></bdi> directly, please update them to use the <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>file</nowiki></code></bdi> and <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>filerevision</nowiki></code></bdi> table before 28 May. [https://phabricator.wikimedia.org/T28741] * Following the recent implementation of global API rate limits on unidentified traffic, the Wikimedia Foundation will continue efforts to ensure [[mw:Special:MyLanguage/MediaWiki Product Insights/Responsible Reuse|fair use of infrastructure]] by applying global limits to identified API traffic beginning the last week of April. These limits are intentionally set as high as possible to minimise impact on the community. Bots running in Toolforge/WMCS or with the bot user right on any wiki should not be affected for now. However, all developers are advised to follow updated best practices. For more information, see [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia APIs/Rate limits|Wikimedia APIs/Rate limits]] and [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia APIs/Rate limits/FAQ|Frequently Asked Questions]]. * The [[mw:Special:MyLanguage/Attribution API|Attribution API]] is now available as a [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia APIs/Stability policy|beta]]. The API fetches information for crediting Wikimedia articles and media files wherever they are used. Reference documentation is available through the REST Sandbox special page available on all Wikimedia wikis (such as the [https://en.wikipedia.org/w/index.php?api=attribution.v0-beta&title=Special%3ARestSandbox REST sandbox on English Wikipedia]). Share your feedback on the [[mw:Talk:Attribution API|project talk page]]. * There is no new MediaWiki version this week. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/17|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W17"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 20 aprilie 2026 18:00 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30432763 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-18</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W18"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/18|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * There is a change in how new users are autoconfirmed that will improve anti-vandalism protection. Currently, users who have had an account for a few days and made a few edits are automatically added to the [[{{int:grouppage-autoconfirmed/{{CONTENTLANGUAGE}}}}|{{int:group-autoconfirmed}}]] group. This configuration tends to be exploited by some vandals, who create accounts and start to use them only after some time. To mitigate this, the configuration will be updated next week so that – for the purpose of becoming autoconfirmed – the account age will be counted from their first edit, instead of registration date. The numeric value of the age threshold will remain the same. This change will be deployed only to wikis which require at least one edit as part of the autoconfirmation conditions. [https://phabricator.wikimedia.org/T418484] * All Wikipedia users with new accounts and those who activated the "automatically enable most beta features" option in their preference can now use the [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience/WE3.3.4 Reading lists|reading lists]] beta feature to save articles for later reading. This helps organize reading interests in one place for convenient access. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:30}} community-submitted {{PLURAL:30|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the issue where infobox images have huge padding in Firefox, has been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T423676] '''Updates for technical contributors''' * As a reminder, the global API rate limits will be applied this week to identified API traffic. This is to help ensure [[mw:MediaWiki Product Insights/Responsible Reuse|fair use of infrastructure]]. Bots running in Toolforge/WMCS or with the bot user right on any wiki should not be affected for now. However, all developers are advised to follow updated best practices. For more information, including the actual rate limits, see [[mw:Wikimedia APIs/Rate limits|Wikimedia APIs/Rate limits]] and [[mw:Wikimedia APIs/Rate limits/FAQ|Frequently Asked Questions]]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.26|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/18|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W18"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 27 aprilie 2026 21:06 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:UOzurumba (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30458046 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-19</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W19"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/19|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Article guidance|Article guidance]] team invites experienced editors of [[mw:Special:MyLanguage/Article guidance/Pilot wikis and collaborators|pilot Wikipedias]]—Arabic, Bangla, Japanese, Portuguese, Persian, Turkish, Simple English, Spanish, and French—to help translate and adapt [https://b24e11a4f1.catalyst.wmcloud.org/wiki/Category:Pages_using_article_guidance sample outlines]. These outlines will guide editors in creating clear, well-structured, and policy-compliant articles when using [https://b24e11a4f1.catalyst.wmcloud.org/wiki/Special:NewArticle the feature] once it is launched in May 2026. [[mw:Special:MyLanguage/Article guidance#Adapting a sample outline in a Wikipedia|Simple instructions]] on how to translate and adapt the outlines are available. '''Updates for editors''' * The [[:m:Special:MyLanguage/Product and Technology Advisory Council|Product and Technology Advisory Council]] has published [[:m:Special:MyLanguage/Product and Technology Advisory Council/May 2026 draft PTAC recommendation for feedback|draft recommendations]] on a model that affiliates can follow when contributing to the technical space. Community members are invited to provide feedback on the recommendation until May 8th [[:m:Talk:Product and Technology Advisory Council/May 2026 draft PTAC recommendation for feedback|on the talk page]]. * The number of available thumbnail size preferences in MediaWiki is being reduced to three standardized options—Small (180px), Regular (250px), and Large (400px), as part of ongoing efforts to improve performance and reduce strain on thumbnail services. As a result, existing preferences will be mapped to the nearest new size (for example, smaller selections like 120px or 150px will render at 180px, while larger ones like 300px or 360px will render at 400px). The preferences interface will soon be updated to reflect these changes, and users who wish to opt out or provide feedback can do so. [https://phabricator.wikimedia.org/T424909] * From now on, even when a permission expires automatically, users will receive an Echo notification similar to the standard notification for permission changes. There is a difference between this and [[m:Special:MyLanguage/Global reminder bot|Global reminder bot]] in that the latter reminds users a week ''before'' the rights are due to expire, so that they can renew the rights. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:32}} community-submitted {{PLURAL:32|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, the problem where the ULS language selector in [[m:Special:Translate|Special:Translate]] would scroll vertically when it shouldn't, has been resolved. Previously, when users opened the "Translate to English" dropdown and typed certain inputs, the dialog would scroll vertically by a few pixels even when there was enough space to display all results. The dropdown no longer shifts unnecessarily when filtering languages. [https://phabricator.wikimedia.org/T358864] * The [[m:Special:GlobalWatchlist|Global Watchlist]], which lets you view your watchlists from multiple wikis on a single page, continues to improve. For example, watchlists for Wikibase sites such as [[:d:|Wikidata]] now support [[mw:Special:MyLanguage/Extension:EntitySchema|EntitySchema]] elements for better tracking. The Live Updates mode now refreshes the special page every 60 seconds to comply with the updated [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia APIs/Rate limits|global API rate limits]] for improved real-time responsiveness. Additionally, a directionality bug that displayed links as "changes 3" instead of "3 changes" in mixed-direction lists has been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T415450][https://phabricator.wikimedia.org/T424422][https://phabricator.wikimedia.org/T418091] '''Updates for technical contributors''' * The second phase of [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia APIs/Rate limits|global API rate limits]] has been rolled out to reduce the [[diffblog:2026/03/26/quo-vadis-crawlers-progress-and-whats-next-on-safeguarding-our-infrastructure/|impact of AI crawlers]] and ensure fair, sustainable access to Wikimedia resources, prioritising human and mission-aligned traffic. [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia APIs/Rate limits#Limits|Limits]] have been shifted from per-hour to per-minute, producing smoother traffic patterns and more predictable API load. Community users are not expected to be affected, and no action is required. Early indications show some User-Agent-based requestors are adjusting behaviour, and around 64% of automated API traffic has been identified. Monitoring continues, and Wikimedia Enterprise remains available for commercial support. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.46/wmf.27|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/19|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W19"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 4 mai 2026 23:43 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30498077 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-20</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W20"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/20|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * Community Tech has published [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist/How to write a good wish|new guidance]] explaining how wishes on Community Wishlist are triaged and prioritized. The documentation is intended to help contributors write stronger proposals by clarifying the factors that influence prioritization decisions. Beyond vote counts, the guidance highlights considerations such as potential impact on the community when determining which wishes move forward. '''Updates for editors''' * The Reader Growth team is launching an experiment to test a new [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader_Growth/Share_Card|Share Card feature]] that allows readers to create visually engaging cards from Wikipedia articles or selected article sections and share them online, with each card linking back to the original article to help expand readership and article discovery. The mobile-only A/B test will be available to a portion of readers on Arabic, Chinese, French, Vietnamese, and English Wikipedia to better understand reading and sharing habits, and is scheduled to begin the week of May 18 and run for four weeks. * The Android and iOS Wikipedia apps recently released the [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia_Apps/Team/25th_Birthday_Reading_Challenge|25-day reading challenge]] into Beta, as part of efforts to drive reader engagement by encouraging users to complete reading milestones. To track their reading streak during the challenge, App users can add a widget featuring Baby Globe to their home screen. The challenge officially begins May 11. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:17}} community-submitted {{PLURAL:17|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where the global preference for enabling syntax highlighting in wikitext could unexpectedly disable itself after being turned on, has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T425286] '''Updates for technical contributors''' * [[File:Octicons-tools.svg|12px|link=|alt=|Advanced item]] The ResourceLoader module <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>mediawiki.ui.input</nowiki></code></bdi>, deprecated since [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2023/39|September 2023]], will be removed this week. There is a [[mw:Special:MyLanguage/Codex/Migrating_from_MediaWiki_UI|guide for migrating from MediaWiki UI to Codex]] for any tools that use it. [https://phabricator.wikimedia.org/T420125] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.2|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/20|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W20"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 11 mai 2026 22:20 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30524429 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-21</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W21"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/21|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * The Abstract Wikipedia team has identified five potential pilot wikis to assess their interest in adopting abstract articles on their wikis. The pilots are Malayalam, Bengali, Dagbani, Arabic, and Indonesian Wikipedia. The feedback period will be open until May 22. If your community is interested in becoming a pilot, [[m:Talk:Abstract Wikipedia|let us know on Meta]]. '''Updates for editors''' * An experiment to show [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience/Reading lists|Reading Lists]] to logged-out readers on mobile web will launch on May 18 across German, Spanish, Italian, Portuguese, Polish, Dutch, Turkish, and Urdu Wikipedias, and will run for one month. The effort supports broader goals of helping readers save and organize articles for later reading, while encouraging habits that could lead to future Wikipedia contributions. * To support a bookmark button in the Reading List beta feature, the "Tools > Action" menu has been updated to display icons, including the watch star indicator that helps editors identify temporarily watched articles. The icons now also match those used on mobile, improving consistency across platforms. The change is currently limited to the actions menu and mainly affects editors with privileged user rights. [https://phabricator.wikimedia.org/T426008] * [[mw:Special:MyLanguage/VisualEditor/Suggestion Mode|Suggestion Mode]] was released as an [[w:en:A/B test|A/B test]] for newcomer editors on the mobile website at [[phab:T421189|~15 Wikipedias]]. The experiment will measure the impact that Suggestion Mode has on the proportion of newcomer mobile web edit sessions that result in constructive (un-reverted) article edits. The experiment will also evaluate the feature's impact on editor retention, and monitor changes in revert and block rates. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:27}} community-submitted {{PLURAL:27|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue in the Wikipedia Android app where images could sometimes fail to load after opening a recommended reading list notification, has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T418231] '''Updates for technical contributors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Wikidata Platform|Wikidata Platform team]] has published its [[d:Special:MyLanguage/Wikidata:SPARQL query service/WDQS backend update/Backend Replacement|backend replacement recommendation]] and accompanying [[wikitech:Wikidata Query Service/WDQS Architecture re-design|technical architecture]] for the migration of the Wikidata Query Service (WDQS) away from Blazegraph. Feedback is invited until May 25th 2026, especially on potential gaps and impacts on advanced use cases. Wikidata community members and WDQS users are also encouraged to help identify high-impact tools and workflows that may need attention on [[d:Wikidata:SPARQL query service/WDQS backend update/High-Impact Use Cases|this page]]. Feedback can be shared on the [[d:Wikidata talk:SPARQL query service/WDQS backend update|Migration talk page]] or during the [[d:Special:MyLanguage/Wikidata:Blazegraph Migration Office Hours|next office hour]]. See the [[d:Special:MyLanguage/Wikidata:Wikidata Platform team/Newsletter|WDP team newsletter]] for more details. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.3|MediaWiki]] '''In depth''' * On English, French, Japanese, and a few other Wikipedias, there was a [[diffblog:2025/09/02/better-detecting-bots-and-replacing-our-captcha/|trial of hCaptcha]], a third-party bot detection service. The trial showed that hCaptcha effectively detects and deters some bad-faith automated activity, on its own and by giving [[w:en:Wikipedia:Village pump (technical)/Archive 225#Introducing SuggestedInvestigations|checkusers and stewards]] signals to look into. Because the results were positive, hCaptcha will be rolled out across all wikis over the next few weeks. [[mw:Special:MyLanguage/Product Safety and Integrity/Anti-abuse signals/hCaptcha|See the hCaptcha project page]] for technical information about the implementation and privacy protections. [[diffblog:2026/05/04/better-detecting-bots-and-replacing-our-captcha-part-2/|Learn more]]. * The latest Community Tech update is now available, with progress across several Community Wishlist initiatives, including Reading Lists expansion from the mobile app to the website, new language support for "Who Wrote That" and the Personal Dashboard, improvements to 3D rendering and Charts, and upcoming work on talk page sorting, audio playback, and editing workflows. The update also shares current priorities, wishlist status trends, and opportunities for community feedback on future focus areas and the Wikimedia Foundation’s 2026–2027 Annual Plan. [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist/Updates#May 13, 2026: Latest updates from the Community Tech team|Read the full newsletter for details]]. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/21|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W21"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 18 mai 2026 23:21 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30539262 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-22</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W22"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/22|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * Following a [[mw:Special:MyLanguage/Contributors/Account Creation Experiments#LOWM|successful account creation experiment]], an improved logged-out edit warning message will be deployed to all Wikimedia wikis in the first week of June. The change will only affect logged-out users on mobile web who open an editing session. The updated experience is designed to encourage account creation more clearly, while still allowing users to edit with temporary accounts. Results from the experiment showed a significant increase in account creation, with a 27% relative lift among users shown the updated message. As expected, as more people funnel into account creation, temporary accounts decreased by a relative 16%. The experiment did not show any significant changes in constructive edit rates or other monitored contributor metrics. [https://phabricator.wikimedia.org/T424595] '''Updates for editors''' * For security reasons, members of certain user groups are [[m:Special:MyLanguage/Mandatory two-factor authentication for users with some extended rights|required to have two-factor authentication]] (2FA) enabled. Members of these groups will be unable to disable the last 2FA method on their account, and it will be impossible to add users without 2FA to these groups. Users will still be able to add new authentication methods or remove them, as long as at least one method is continuously enabled. In the next few weeks, users without 2FA will be removed from these groups. Notably, this applies to bureaucrats. See the linked tasks for deployment schedules. [https://phabricator.wikimedia.org/T423119][https://phabricator.wikimedia.org/T423120] * [[m:Special:MyLanguage/WMDE Technical Wishes|WMDE Technical Wishes]] will run an [[w:en:A/B testing|A/B test]] on [[:phab:T415904|10 wikis]], testing [[m:WMDE Technical Wishes/References/Reference Previews|potential improvements for Reference Previews]]. The experiment will run for ~2 weeks at the end of May / beginning of June and will affect 10% of desktop readers on the participating wikis. * After two successful experiments, the Reader Growth team is rolling out an [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Growth/Image Browsing|Image Browsing]] beta feature for all Wikipedias on mobile on May 25. This means that anyone who has all beta features on by default will start to see this feature, and others can check the box to turn it on in their preferences. The beta feature will include a carousel of all an article's images at the top of the article, with controls for editors to [[mw:Readers/Reader_Growth/Image_Browsing#Phase_2.1_beta_feature|exclude images from the article's carousel or to exclude an article from the feature entirely]]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:30}} community-submitted {{PLURAL:30|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, three dimensional STL files were being rendered incorrectly by the media viewer 3D extension which is now fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T416723] '''Updates for technical contributors''' * The legacy CSS classes <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>tleft</nowiki></code></bdi> and <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>tright</nowiki></code></bdi> have been replaced with <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>floatleft</nowiki></code></bdi> and <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>floatright</nowiki></code></bdi> as the former do not work consistently across all MediaWiki platforms, notably mobile web and mobile apps. Projects relying on these classes are encouraged to review related usage and plan for migration. Please note that <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>floatleft</nowiki></code></bdi> and <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>floatright</nowiki></code></bdi> may also be deprecated in future, although there are currently no plans to do so. [[phab:T426452|Read more]]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.4|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/22|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W22"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 26 mai 2026 00:52 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Quiddity (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30584502 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-23</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W23"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/23|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience|Reader Experience team]] is conducting an experiment to show the [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience/Reading lists|reading lists]] feature, which is still in development, to logged-out mobile readers to test whether it encourages account creation at a higher rate compared to the watchstar button. The [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience/Reading lists#Experiment timeline|experiment]] was launched on May 18th on German, Spanish, Italian, Portuguese, Polish, Dutch, Turkish, and Urdu wikis, and it will run for a month. * The Wikimedia Apps team released [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Apps/Team/Explore Feed Refresh/Phase 1|Phase 1]] of the redesigned Home Feed to the Android Beta app. The new Home Feed includes a refreshed "Community" tab and a personalized "For You" tab featuring daily updated reading recommendations. The redesign is part of a broader effort to improve content discovery and create more engaging learning experiences in the Wikipedia apps. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:18}} community-submitted {{PLURAL:18|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where images could fail to load for some suggested edits on [[w:Special:Homepage|Special:Homepage]], leaving the thumbnail stuck in a loading state, has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T424048] '''Updates for technical contributors''' * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.5|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/23|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W23"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 2 iunie 2026 00:08 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30613639 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-24</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W24"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/24|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * Wikimedia Enterprise has increased the free usage limits for its API offerings. The monthly request limit for the On-demand API has increased from 5,000 to 50,000 requests, while the Snapshot API limit has increased from 15 to 30 requests per month. In addition, Structured Contents snapshots are now available for free accounts. These changes expand access to Wikimedia Enterprise data for developers, researchers, and organizations using Wikimedia content. [https://enterprise.wikimedia.com/blog/enhanced-free-api] '''Updates for editors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia_Apps/Team/Explore Feed Refresh/Phase 1|refreshed Explore Feed]], now called the Home Feed, is rolling out to 50% of users of the Wikipedia Android app. The Home Feed helps readers discover relevant content through two new tabs: ''Community'' and ''For You''. The Community tab provides a scrollable feed of curated content and updates from the broader Wikimedia community and movement, while the ''For You'' tab offers a full-screen, swipeable experience that shows content tailored to a user's interests. The redesign is part of a broader effort to improve discovery and enhance the learning experience in the Wikipedia app. * The [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Apps/Team/iOS/"Which came first?" Game|Which came first?]] daily trivia game is now available in the beta version of the Wikipedia iOS app in English, German, French, Portuguese, Russian, Spanish, Arabic, Chinese, and Turkish. The game uses historical events from Wikipedia's "On This Day" content and challenges readers to guess which of two events happened first. The game was previously released on Android. Communities interested in making the game available in their languages can [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia_Apps/Team/Games#Game availability by language|read the instructions and requirements]]. * [[m:Special:MyLanguage/WMDE Technical Wishes/Sub-referencing|Sub-referencing]], a new MediaWiki feature that allows editors to reuse references with different details, will begin rolling out to Wikimedia wikis following a successful pilot phase. Deployment will start on 8 June for most [[wikitech:Deployments/Train#Wednesday|Group 1 wikis]] and French Wikipedia, with additional Wikipedia language editions receiving the feature over the coming months. Communities are encouraged to prepare by checking for [https://translatewiki.net/w/i.php?title=Special%3ATranslate&group=ext-cite&language=en&action_source=search&filter=%21translated&optional=1&action=translate untranslated Cite extension messages] in their language and reviewing any use of [[mw:Special:MyLanguage/Reference Tooltips|Reference Tooltips]], which may require [[:phab:T416304#11668731|updates]] to support the new functionality. Wikis using [[mw:Special:MyLanguage/Help:Reference Previews|Reference Previews]] do not need to take any action. Communities may also wish to create the ''cite-tracking-category-ref-details'' [[Special:TrackingCategories|tracking category]] as a hidden category using <code><nowiki>__HIDDENCAT__</nowiki></code> (or a dedicated template), and connect it to the corresponding Wikidata item [[d:Q129764848]]. [https://phabricator.wikimedia.org/T425662] * The [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Growth/Mobile page previews#Experimentation|Page Previews experiment]] on mobile web has concluded. The team decided not to roll out the feature after the results showed no statistically significant impact on reader retention, as the primary success metric was retention improvement. Page Previews, which are already available on desktop and in the apps, display a thumbnail, lead paragraph, and link to the full article when readers tap a blue link. The experiment tested this experience on mobile web across six Wikipedias. * The [[mw:Special:MyLanguage/Codex/Design/Icons|user interface icon library]] will be [[phab:T399175|updated later this week or next week]]. Most of the ~300 icons have been slightly refined and ~30 new icons have been added. These changes improve the icons to make them more consistent and comprehensible, and provide more visual balance when they are used in groups. * The [[mw:Special:MyLanguage/Universal Language Selector|Universal Language Selector]] (ULS) interface in MediaWiki, which helps users select content in other languages, has been updated. The new version improves speed and accessibility, and users of Wikimedia projects can now pin languages for quicker language switching. The deployment to Wikimedia sites will happen gradually in the coming weeks. You can test it now as a beta feature by selecting [[Special:Preferences#mw-prefsection-betafeatures|beta features]] in your profile preferences and share your feedback on [[mw:Special:MyLanguage/Universal Language Selector/New ULS|the project page]]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:21}} community-submitted {{PLURAL:21|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where the Pageviews Analysis dashboard on pageviews.wmcloud.org stopped updating graph data in May 2026, affecting all users, has been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T427171] '''Updates for technical contributors''' * The function signature for <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>mw.util.addPortletLink()</nowiki></code></bdi> has been simplified. Developers can now pass a configuration object instead of a list of positional parameters when creating portlet links. The previous function signature remains supported for backwards compatibility. For example, instead of: <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>mw.util.addPortletLink('p-cactions', '#', 'Stub', 'ca-stubtag', 'Add a stub tag to this page');</nowiki></code></bdi> use <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>mw.util.addPortletLink('p-cactions', { href: '#', text: 'Stub', id: 'ca-stubtag', tooltip: 'Add a stub tag to this page' });</nowiki></code></bdi>. Script maintainers are encouraged to review existing uses of <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>addPortletLink()</nowiki></code></bdi> and update them where appropriate. This change will be available on all wikis from 11 June. Thanks to community volunteer Gerges for contributing this improvement. [https://phabricator.wikimedia.org/T427945] * '''Community Wishlist discussion''': Product & Technology [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist/Updates#May 20, 2026: Community Tech becomes a program|introduced changes]] meant to increase the number and complexity of wishes fulfilled, including the disbanding of the Community Tech team. They are [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist/Updates|engaging in discussions]] about a [[m:Talk:Community Wishlist#Proposed direction for Wishlist|proposed direction for the wishlist]] from community members. Includes ways to structure annual voting, better tracking of wishes, removing focus areas, and [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist/Updates|staffing updates]]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.6|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/24|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W24"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 9 iunie 2026 00:30 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30650573 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-25</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W25"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/25|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Growth|Reader Growth team]] has launched an [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Growth/Image Browsing|Image Browsing]] beta feature on the mobile web version of all Wikipedias. The feature shows an image carousel at the top of articles with 3 or more images. Editors can configure this feature with the following controls: to hide a specific image from a page, either use <code>class=notpageimage</code> excluding it from thumbnail previews, or <code>class=noviewer</code> excluding it from MediaViewer. The carousel can also be disabled from a page entirely, with the magic word <code><nowiki>__NOMEDIAVIEWERCAROUSEL__</nowiki></code>. To submit feedback or flag bugs, please visit the [[mw:Talk:Readers/Reader Growth/Image Browsing|project page]]. * [[mw:Special:MyLanguage/Help:Tables#class="wikitable"|Wikitables]] can now be [[mw:Special:MyLanguage/Help:Sortable tables#Forcing the initial sort direction|sorted in descending order]] on the first click by adding <code dir=ltr>data-sort-order="desc"</code> to the header cell. Previously, by default, clicking a column header for the first time sorts it in ascending order. This addition to a Wikitable gives it more control and flexibility, while the default behavior for subsequent clicks remains unchanged. [https://phabricator.wikimedia.org/T398416] '''Updates for editors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Article guidance|Article guidance]] feature is currently being tested with some editors creating new articles on the Simple English, French, and Turkish Wikipedias. The experiment will soon begin on the Arabic and Bangla Wikipedias as well. [[w:simple:Special:NewArticle|This feature]] gives editors community-curated guidance to help them create articles that follow community standards. Experienced editors can continue creating or adapting outlines for specific article types that are commonly created by less experienced contributors. The outlines guide less experienced editors in creating high-quality articles. A quick guide to markups used in outlines can be found on [[mw:Special:MyLanguage/Article guidance/Test feature guide#Markups in outlines|this page]]. [[w:simple:Wikipedia:Article Guidance|Example outlines]] that can be adapted and instructions for how to adapt them are on [[mw:Special:MyLanguage/Article guidance#Adapting a sample outline in a Wikipedia|this section]] of the project page. * Wikis that wish to replace the "indefinitely" button in Special:Block for temporary accounts (for example, wikis that block temporary users only until account expiration) will be able to do so by creating [[MediaWiki:ipb-indefinite-expiry-temporary-account]] with the block duration they want. [https://phabricator.wikimedia.org/T427125] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:41}} community-submitted {{PLURAL:41|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * By the end of June, a valid user-agent string will be required for automated dumps downloads from the dumps.wikimedia.org website. Automated requests that provide a generic or empty user-agent will be blocked. This [[phab:T400119|extends enforcement]] of the long standing [[foundation:Special:MyLanguage/Policy:Wikimedia Foundation User-Agent Policy|user-agent policy]]. Access to dumps through Wikimedia Cloud Services will not change. * The roll out of global [[mw:Wikimedia APIs/Rate limits|API rate limits]] is now complete, with limits enforced across all APIs and at the documented levels for all groups. Bots running in Toolforge/WMCS or with the bot user right on any wiki remain exempt. All bots should continue to follow the documented best practices to avoid being rate limited. * The [https://api.wikimedia.org/wiki/Main_Page API Portal wiki] will be read only starting this week (June 15-18). The following week (June 22-25), all API Portal wiki URLs will redirect to [[mw:Wikimedia APIs|Wikimedia APIs on mediawiki.org]]. Learn more on the [[wikitech:API Portal/Deprecation|project page]]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.7|MediaWiki]] '''Meetings and events''' * On June 17th at 6pm UTC the WMF will be holding Discord call focused on a code review. We've heard through the [[mw:Special:MyLanguage/Developer Satisfaction Survey/2026|Developer Satisfaction Survey]] that volunteers are struggling with code review and we'd like to discuss these experiences with the goal of surfacing workable solutions. You can join the call [https://discord.gg/wikipedia?event=1514727511102062664 via the Wikimedia Community Discord server]. * The [[m:Special:MyLanguage/Conferencia Wikimedia de América Latina 2026|Latin American Wikimedia Conference]] will host a regional hackathon that will bring together the Wikimedia movement’s technical community including developers, system administrators, data scientists, and users with extended rights. Interested technical contributors can [https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSf4osJzTHBJjQbYJk7TMVEJjTEQv7IgtsUDfP-o-qTgeRQQxw/viewform apply for a scholarship] to participate until June 21 at midnight (Bolivia time, UTC-4). * Sign up for Wikimania Team Challenges to join this special event. The Team challenges will take place online and in person from July 21 to 22, before Wikimania conference. Everyone is welcome, regardless of skills or Wikimania registration. Teams will work on 10 important challenges supporting the Wikimedia community. For details, visit [[wmania:Special:MyLanguage/2026:Team challenges|the Team Challenges page]] and [https://wikimedia.eventyay.com/wm/teamchallenges/ register there]. Registration closes on June 20th at 11pm UTC. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/25|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W25"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 15 iunie 2026 19:48 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:UOzurumba (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30689604 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-26</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W26"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/26|Translations]] are available. '''Weekly highlight''' * [[mw:Special:MyLanguage/Growth/Feature summary|Growth features]] are [[phab:T418115|now available at Wikidata]]. This update enables access to Mentorship ([[mw:Special:MyLanguage/Help:Growth/Mentorship|if configured]]), Impact module, the Help Panel, and a simplified Newcomer Homepage (without Suggested Edits). Wikidata administrators are still configuring the features through Community Configuration. '''Updates for editors''' * The special page [[{{#special:RangeCalculator}}]] has been created. It allows users to find an IP range without needing to rely on external tools. Until now, this tool was only available to CheckUsers. [https://phabricator.wikimedia.org/T268429] * [[m:Special:MyLanguage/WMDE Technical Wishes/Sub-referencing|Sub-referencing]] is a new MediaWiki feature that allows editors to reuse references with different details. It will be deployed to most small and medium-sized Wikipedia language versions on June 23. The [[m:Special:MyLanguage/WMDE Technical Wishes/Sub-referencing#deployment|FAQ]] lists possible actions to take on your wiki to support the deployment. Check the [[:phab:T414094|rollout plan]] for the next deployment steps. [https://phabricator.wikimedia.org/T428902] * Starting next week, users will get a notification when they are blocked or unblocked from editing, or if this block changes. [https://phabricator.wikimedia.org/T100974] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:32}} community-submitted {{PLURAL:32|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. '''Updates for technical contributors''' * Starting next week, abuse filters that are set to "require CAPTCHA verification" will begin to also affect users with the <code>skipcaptcha</code> right, which includes most autoconfirmed users. Bots are exempted. This change only affects edits that trigger an abuse filter. The <code>skipcaptcha</code> right will continue to exempt users from having to solve CAPTCHAs in the ordinary course of using the wikis. [https://phabricator.wikimedia.org/T402595] * Reference documentation for the [[wikitech:Machine_Learning/LiftWing/API|Lift Wing API]] has moved from the API Portal to the interactive [https://wikitech.wikimedia.org/w/index.php?api=lift-wing&title=Special%3ARestSandbox REST Sandbox]. * The API Portal wiki is now closed. For API documentation, see [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia_APIs|Wikimedia APIs on mediawiki.org]]. All API Portal wiki URLs (https://api.wikimedia.org/wiki/) will redirect to the mediawiki.org page starting June 22. [https://phabricator.wikimedia.org/T427537] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.8|MediaWiki]] '''Meetings and events''' * Join an online call on 25 June at 2:30pm UTC to meet the current Wikimedia interns for [[mw:Google_Summer_of_Code/2026|Google Summer of Code]] and [[mw:Outreachy/Round_32|Outreachy]]. Interns will provide an overview of their projects and a brief demo of their work so far. Attendees are encouraged to [[mw:event:Google_Summer_of_Code/Summer_2026_June_Internship_open_session|share ideas and connections in their community]]. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/26|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W26"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 23 iunie 2026 16:05 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Trizek (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30722494 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-27</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W27"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/27|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * As part of the [[mw:Special:MyLanguage/Contributors/Account Creation Experiments|Account Creation Experiments]], the Growth team tested adding a user account icon in the mobile web header for logged-out users, providing direct access to "Create account" and "Log in" actions. The experiment increased account creation by about 20% without negatively affecting edit quality or constructive edit rates. The feature will now be rolled out to all Wikimedia Foundation wikis on mobile web in the first week of July. [https://phabricator.wikimedia.org/T428220] * After a [[phab:T426248|successful experiment]], logged-in users who did not [[mw:Special:MyLanguage/Help:Email_confirmation|confirm their email address]] when their account was created see a new banner asking them to complete that process. This helps reduce the risk that users get locked out of their account, and makes account email addresses overall more reliable. This is part of the [[mw:Special:MyLanguage/Product Safety and Integrity/Account Security|Account Security]] project. [https://phabricator.wikimedia.org/T428292] * An update to [[Special:Search|Search]] is refining how the <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>-prefix:</nowiki></code></bdi> behaves when used to exclude results. Previously, using <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>-prefix:</nowiki></code></bdi> with negation could unintentionally broaden search results by adding the namespaces included in the search scope, leading to confusing behavior for users expecting a straightforward exclusion filter. With the update, <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>-prefix:</nowiki></code></bdi> will now strictly exclude matching page titles as intended and may display a warning if the relevant namespace has not been explicitly selected. The behavior of <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>prefix:</nowiki></code></bdi> without negation however remains unchanged. [https://phabricator.wikimedia.org/T427443] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:33}} community-submitted {{PLURAL:33|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where reviewers using the Page Curation toolbar were not automatically subscribed to talk page discussions they started has now been fixed. Reviewers will now receive notifications when someone replies to those discussions. [https://phabricator.wikimedia.org/T329346] '''Updates for technical contributors''' * Starting June 29th, automated downloads from the dumps.wikimedia.org website will be subject to the [[Foundation:Special:MyLanguage/Policy:Wikimedia Foundation User-Agent Policy|user-agent policy]]. Automated requests that provide a generic or empty user-agent will be blocked. Access to dumps through Wikimedia Cloud Services remains unaffected. This is a follow up to the announcement made in the [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/25|2026/25 issue of Tech News]]. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.9|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/27|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W27"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 29 iunie 2026 14:48 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30744833 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-28</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W28"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/28|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:34}} community-submitted {{PLURAL:34|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where the search bar results on Wikidata, showed English results instead of using the correct language fallback for users of language variants, has now been fixed. Search suggestions will now follow the expected language fallback chain. [https://phabricator.wikimedia.org/T429769] '''Updates for technical contributors''' * In preparation for [[m:Special:MyLanguage/Event:Celebrate Women|Celebrate Women campaign]] planned for March 2027, the Wikimedia Foundation’s [[m:Special:MyLanguage/Wikimedia Foundation/Advancement/Community Growth/Content Enablement|Content Enablement team]] has launched a 22-question survey to better understand technical contributions by women+ (anyone who identifies as a woman) across Wikimedia projects. The survey takes approximately 15–20 minutes to complete and will remain open until 20 July 2026. The [[m:Special:MyLanguage/Celebrate Women/Technical contributions survey|questions]] are also available on-wiki for review in advance. * The [[mw:Special:MyLanguage/Extension:Score|Score extension]] now supports rendering music scores as SVG images in addition to PNG, addressing a long-standing [[:phab:T49578|feature request]] and resolving historical image quality issues. Both formats are now provided to clients, with PNG in the <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>src</nowiki></code></bdi> attribute and SVG in the <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>srcset</nowiki></code></bdi> attribute. * The new [[wikitech:Parsoid|Parsoid]] parser [[mw:Special:MyLanguage/Parsoid/Parser_Unification/Updates|continues to be deployed to additional wikis]], making it easier to introduce new reading and editing features. It was enabled on French Wikipedia, bringing total progress to covering 78.9% of Wikipedia page views. Rollout to English Wikipedia desktop will progress through this week. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.10|MediaWiki]] '''In depth''' * The Wikimedia Hackathon 2026 [[diffblog:2026/06/29/wikimedia-hackathon-2026-building-collaborating-and-shaping-the-future-together/|recap blog post]] is now live. It highlights the projects, sessions, and social activities from this year’s event, and shares initial plans for the 2027 Wikimedia Hackathon. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/28|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W28"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 6 iulie 2026 16:57 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30773578 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-29</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W29"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/29|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * [[mw:Special:MyLanguage/Growth/Revise_Tone|Revise Tone]] helps newcomers identify passages in Wikipedia articles that may contain non-encyclopedic language and encourages them to consider revising the tone. The feature was [[w:en:A/B_testing|A/B tested]] on the Arabic, English, French, and Portuguese Wikipedias, where newcomer task completion rates [[mw:Special:MyLanguage/Growth/Revise_Tone#Experiment_Results|increased by 38.7%]] compared to the default Copyedit task, with no decrease in edit quality. The test ended on July 9, and the feature is now available for everyone on these wikis, configurable via Community Configuration. [[phab:T426364|The plan]] is to release Revise Tone to more wikis. * The community configuration that allows [[mw:Special:MyLanguage/Help:Growth/Mentorship#Automated mentor list cleanup|automatic removal of inactive mentors]] based on configurable criteria will be enabled on Thursday 16, [[mw:Special:MyLanguage/Growth/Deployment|on some wikis]] to keep mentor lists up to date. Mentors are experienced contributors who opt in to help new users on-wiki through the [[mw:Special:MyLanguage/Growth/Feature summary|Growth Features]]. Administrators can now prepare the settings via [[w:Special:CommunityConfiguration/Mentorship|Special:CommunityConfiguration/Mentorship]]; they will take effect starting Thursday. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:38}} community-submitted {{PLURAL:38|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where some users of the Wikipedia Android app were logged out immediately after signing in, preventing them from staying logged in and editing pages, has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T316916] '''Updates for technical contributors''' * Editing a page via user scripts or gadgets was causing watchlist labels that the user had assigned to that page to reset. This has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T423778] * To work around a Safari bug (see [[phab:T425211]]), on Parsoid-enabled wikis, wikilink hrefs now use absolute urls instead of protocol-relative urls. REST API output remains unchanged and continue to use protocol-relative urls. Gadgets, user scripts, bots, and CSS might need to be adapted if they relied on the presence of protocol-relative urls in wikilink hrefs. [https://phabricator.wikimedia.org/T431358] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.11|MediaWiki]] '''In depth''' * The Wikimedia Foundation’s Experiment Platform Team has published a blog post reflecting on its first year of structured experimentation. It highlights successful experiments such as Paste Check, Reference Check, and Tone Check, which improved editing outcomes and have been rolled out to more users, as well as experiments that did not lead to product changes. [[diffblog:2026/07/07/moving-the-needle-how-we-test-new-ideas-across-wikimedia-projects|Read more]]. '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/29|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W29"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 13 iulie 2026 19:11 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30804401 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-30</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W30"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/30|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Reader/Reader Experience|Reader Experience team]] has incorporated community feedback around the placement of watchstar and watchlist buttons for the [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience/WE3.3.4 Reading lists|Reading Lists beta feature]], which would allow for saving articles for later reading – a [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist/W102|wishlist item]] to bring the functionality to web. Editors are invited to enable the beta feature to test it out and [[phab:T426453|share their thoughts]]. * [[mw:Special:MyLanguage/VisualEditor/Suggestion Mode|Suggestion Mode]] offers edit suggestions within the VisualEditor for improving Wikipedia articles. [[Special:EditChecks|All suggestions]] are [[mw:Special:MyLanguage/Help:Suggestion mode#For administrators – local customization|community-configurable]]. The [[mw:Special:MyLanguage/Edit check/TextMatch|TextMatch]] feature is a way for volunteers to create custom local suggestions. The feature searches in articles for strings of text, and now includes support for regular expressions. This gives volunteers greater precision and flexibility over the kinds of local suggestions they can create. Note: Suggestions [[mw:Special:MyLanguage/Edit check/Configuration#:~:text=maximumEditcount|can be targeted]] based on the edit count of the person editing as well as other aspects of the page. You can [[mw:Special:MyLanguage/Help:Suggestion mode#Create custom local types of Suggestions|find examples from other communities]] for inspiration, including TextMatches that detect: typos, grammar-errors, potential advertisements, clichés, incorrect dash or hyphen usage, non-specific time keywords, outdated names, and more. Any [[mw:Special:MyLanguage/Talk:VisualEditor/Suggestion Mode|feedback]] is appreciated. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:27}} community-submitted {{PLURAL:27|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where the SVG Translate tool could use an outdated version of a file, causing existing translations to be overwritten when new ones were uploaded, has now [[phab:T430577|been fixed]]. Overall, in the last quarter from April – June 2026 about 337 community tasks were resolved by the Wikimedia Foundation. '''Updates for technical contributors''' * On Parsoid-enabled wikis, Parsoid now renders a maximum of 1,250 images per page. A new tracking category, "media-limit-reached", will be soon made available to identify pages where this limit is reached, making it easier to find content whose media output may have been restricted during rendering. See [[phab:T430854]] for more information and to provide feedback. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.12|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/30|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W30"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 21 iulie 2026 08:46 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30836091 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-31</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W31"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/31|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * [[File:Maki-gift-15.svg|12px|link=|class=skin-invert|Wishlist item]] [[mw:Special:MyLanguage/ContentTranslation|Content Translation]] now supports dark mode, fulfilling a [[m:Community Wishlist/W544|Community Wishlist request]]. This brings the tool in line with the accessibility features available in the Vector 2022 and Minerva skins, helping reduce visual fatigue for users translating content. [https://phabricator.wikimedia.org/T367077] * DiscussionTools' source mode and the 2017 wikitext editor will now offer autocomplete for links (<bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>[[</nowiki></code></bdi>), templates (<bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>{{</nowiki></code></bdi>), HTML and parser tags (<bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki><</nowiki></code></bdi>), and magic words (<bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>__</nowiki></code></bdi>), making it quicker and easier to insert links, templates, and other wiki markup while editing. [https://phabricator.wikimedia.org/T432400] * The [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Growth/Mobile page previews|Readers Growth team]] has concluded its experiment with mobile page previews and will not roll out the feature. Page Previews are a pop-up bottom sheet that appears when readers tap a blue link, showing a thumbnail, lead paragraph, and an option to open the article. The experiment showed flat retention and negative indicator metrics, suggesting that mobile web readers preferred navigating directly to linked articles rather than using page previews. * The Reader Experience team has seen encouraging early results from the [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience/Reading lists|Reading Lists feature]], with 93% of participating users reporting that it was useful. Reading Lists help active readers save articles for future reading and support their learning goals on Wikimedia projects. The team plans further improvements before expanding the feature to more users. * The [[mw:Special:MyLanguage/Wikimedia Apps/Team/Explore Feed Refresh|Explore Feed Refresh]] initiative was tested with new and casual Wikipedia app readers. The refreshed feed helps readers discover new and relevant content. After a 10.5% increase in engagement with the feed, Wikimedia Apps team has decided to scale the Home Feed redesign to iOS with the learnings from the Android release applied. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:23}} community-submitted {{PLURAL:23|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where subject names in the Article Guidance feature were displayed with incorrect capitalization on French Wikipedia, has now been fixed. Subject names will now follow the correct capitalization rules for the language. [https://phabricator.wikimedia.org/T427201] '''Updates for technical contributors''' * After running several [[mw:Special:MyLanguage/Contributors/Account Creation Experiments|Account Creation Experiments]] to improve registration completion rates, a new version of the username field on [[Special:CreateAccount|Create Account]] has been rolled out. It includes [[:c:File:Create account - July 2026 updates.png|a popover summarizing the username policy]] to provide clearer guidance during account creation. As part of this change, the messages <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>createacct-helpusername</nowiki></code></bdi> and <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>createacct-username-help</nowiki></code></bdi> that several communities have configured will no longer be used. If communities want to customize the guidance shown in the new popover, they can instead edit the following messages: <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>createacct-username-policy-popover-bullet1</nowiki></code></bdi>, <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>createacct-username-policy-popover-bullet2</nowiki></code></bdi>, and <bdi lang="zxx" dir="ltr"><code><nowiki>createacct-username-policy-popover-bullet3</nowiki></code></bdi>. [https://phabricator.wikimedia.org/T430604] * Later this week, the [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror|CodeMirror syntax highlighter]] will offer [[w:en:Theme (computing)|themes]]. The themes can be picked from a dropdown menu in the full [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:CodeMirror#CodeMirror preferences|CodeMirror preferences]] dialog. For wikitext, available themes are default, colorblind-friendly (previously the colorblind preference option on [[Special:Preferences#mw-prefsection-editing]]) and no-highlighting. For code languages (i.e., CSS/JavaScript/JSON/Vue/Lua), there are several themes available. These same themes will eventually be available for wikitext, too. [https://phabricator.wikimedia.org/T163533] * From now on, wikis can restrict editing in the "User" namespace to only the page owner and certain user groups. [[mw:Special:MyLanguage/Manual:$wgRestrictUserPageEditing|Read the configuration documentation]] to learn more. * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.14|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/31|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W31"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 27 iulie 2026 21:49 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30856308 --> == <span lang="en" dir="ltr">Tech News: 2026-32</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="technews-2026-W32"/><div class="plainlinks"> Latest '''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|tech news]]''' from the Wikimedia technical community. Please tell other users about these changes. Not all changes will affect you. [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/32|Translations]] are available. '''Updates for editors''' * The [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience|Reader Experience team]] has developed a [https://82db7c8d4b.catalyst.wmcloud.org/w/index.php?title=Regent%27s_Park&uselang=de patch demo] that wraps the page toolbar onto two lines when there is not enough horizontal space for all the buttons. This aims to reduce crowding in the Vector 2022 toolbar, which can occur on some language Wikipedias at certain screen widths. [https://phabricator.wikimedia.org/T429518] * The Reader Experience team is planning to launch [[mw:Special:MyLanguage/Readers/Reader Experience/Reading lists|Reading Lists]], a [[m:Special:MyLanguage/Community Wishlist Survey 2021/Mobile and apps/Have Apps reading lists available on Destop/Mobile|Community Wishlist item]], which is currently available to try in beta, as a full feature in September. Before then, volunteer translator help is needed for [https://translatewiki.net/w/i.php?title=Special%3ATranslate&group=ext-readinglists&filter=&action=translate string translations] into a number of languages. The feature supports reading and learning goals on Wikipedia. * Next week, the table of contents on Wikimedia Commons file pages will be improved by consolidating the file page table of contents with the page table of contents. This will make it easier to understand a file page’s structure, navigate to specific sections, and share links to individual sections. [https://phabricator.wikimedia.org/T332644] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] View all {{formatnum:24}} community-submitted {{PLURAL:24|task|tasks}} that were [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Recently resolved community tasks|resolved last week]]. For example, an issue where some [[w:TIFF|TIFF]] images failed to load after clicking their thumbnail, causing a broken image to be displayed instead of the full-size image, has now been fixed. [https://phabricator.wikimedia.org/T429326] '''Updates for technical contributors''' * The variable and function selector in AbuseFilter has been updated to support search and autocomplete. It will allow filter maintainers to find the desired variable or function more quickly. [https://phabricator.wikimedia.org/T323698] * The MJPEG and VP8 formats are removed from the video player. The MP4 format (MPEG-4 Part 2) is added instead, which provides higher quality videos to older iPhone devices. It may take a few weeks to retroactively update all existing videos. The default format for modern devices stays the same (VP9/WebM). [https://phabricator.wikimedia.org/T358266] * [[File:Reload icon with two arrows.svg|12px|link=|class=skin-invert|Recurrent item]] Detailed code updates later this week: [[mw:MediaWiki 1.47/wmf.15|MediaWiki]] '''''[[m:Special:MyLanguage/Tech/News|Tech news]]''' prepared by [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/Writers|Tech News writers]] and posted by [[m:Special:MyLanguage/User:MediaWiki message delivery|bot]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News#contribute|Contribute]]&nbsp;• [[m:Special:MyLanguage/Tech/News/2026/32|Translate]]&nbsp;• [[m:Tech|Get help]]&nbsp;• [[m:Talk:Tech/News|Give feedback]]&nbsp;• [[m:Global message delivery/Targets/Tech ambassadors|Subscribe or unsubscribe]].'' </div><section end="technews-2026-W32"/> </div> <bdi lang="en" dir="ltr">[[User:MediaWiki message delivery|MediaWiki message delivery]]</bdi> 3 august 2026 22:46 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:STei (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Global_message_delivery/Targets/Tech_ambassadors&oldid=30872536 --> 3aqsc75f28h5h9cskswm16f4x0f8atd 3 50598 151139 2026-08-03T14:22:27Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 151139 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Lilianasava}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 3 august 2026 17:22 (EEST) 5t3wbd1nrjhiuy8mv6t6nh3dp4n2lvi 104 50599 151142 2026-08-03T20:38:32Z TiberiuFr25 11409 /* Without text */ 151142 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="0" user="TiberiuFr25" /></noinclude><noinclude></noinclude> 1jdrgam5gubfkj6zsjm3w0wxwf4tqtj 0 50600 151144 2026-08-03T20:42:41Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Introducere - Din evoluția societăților moderne]] în [[Neoiobăgia/Introducere]] 151144 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/Introducere]] luf8t08bwe91wffjuu4aqwep8ubfs9m 0 50601 151146 2026-08-03T20:46:06Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră]] în [[Neoiobăgia/1. Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră]] 151146 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/1. Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră]] tt6vm83iayxajateeyyc1vv354xum1c 104 50602 151147 2026-08-03T20:57:29Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 151147 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{C| {{x-mai mare|{{uc|Cuprinsul}}}} }} {{sep|3em}} {{TOC început}} {{TOC rând d|3|<u>&ensp;Pag.&ensp;}} {{TOC rând 2punct-1|[[Neoiobăgia/Prefață|'''Prefață''']]|{{lps|1|2}}}} {{TOC rând 2punct-1|[[Neoiobăgia/Introducere|'''Introducere.''' — Din evoluția societăților moderne]]|{{lps|11|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|I.|[[Neoiobăgia/1. Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră|Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră]]|{{lps|27|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|II.|[[Neoiobăgia/2. Liberarea și împroprietărirea țăranilor|Liberarea și împroprietărirea țăranilor]]|{{lps|52|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|III.|[[Neoiobăgia/3. În neoiobăgie|In neoiobăgie]]|{{lps|70|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|IV.|[[Neoiobăgia/4. Rezultatele economice ale neoiobăgiei|Rezultatele economice ale neoiobăgiei]]|{{lps|102|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|V.|[[Neoiobăgia/5. Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei|Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei]]|{{lps|127|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|VI.|[[Neoiobăgia/6. Revoltele țărănești|Revoltele țărănești]]|{{lps|171|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|VII.|[[Neoiobăgia/7. Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia|Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia]]|{{lps|208|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|VIII.|[[Neoiobăgia/8. Remediile sociale paliative|Remediile sociale paliative]]|{{lps|250|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|IX.|[[Neoiobăgia/9. Băncile populare|Băncile populare]]|{{lps|266|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|X.|[[Neoiobăgia/10. Casa rurală|Casa rurală]]|{{lps|290|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|XI.|[[Neoiobăgia/11. Obștiile sătești|Obștiile sătești]]|{{lps|303|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|XII.|[[Neoiobăgia/12. Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907|Legislația neoiobagă quasisocialistă dela 1907]]|{{lps|312|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|XIII.|[[Neoiobăgia/13. Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907|Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea quasisocialistă dela 1907]]|{{lps|355|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|XIV.|[[Neoiobăgia/14. Soluția problemei agrare|Soluția problemei agrare]]|{{lps|367|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|XV.|[[Neoiobăgia/15. Probleme vitale|Probleme Vitale]]|{{lps|423|2}}}} {{TOC sfârșit}} {{sep|6em}}<noinclude><references/></noinclude> 5kd9s24tm2l2zibxmvotxysweq983kg 151172 151147 2026-08-03T21:01:33Z TiberiuFr25 11409 151172 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{C| {{x-mai mare|{{uc|Cuprinsul}}}} }} {{sep|3em}} {{TOC început}} {{TOC rând d|3|<u>&ensp;Pag.&ensp;}} {{TOC rând 2punct-1|[[Neoiobăgia/Prefață|'''Prefață''']]|{{lps|1|2}}}} {{TOC rând 2punct-1|[[Neoiobăgia/Introducere|'''Introducere.''' — Din evoluția societăților moderne]]|{{lps|11|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|I.|[[Neoiobăgia/1. Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră|Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră]]|{{lps|27|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|II.|[[Neoiobăgia/2. Liberarea și împroprietărirea țăranilor|Liberarea și împroprietărirea țăranilor]]|{{lps|52|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|III.|[[Neoiobăgia/3. În neoiobăgie|In neoiobăgie]]|{{lps|70|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|IV.|[[Neoiobăgia/4. Rezultatele economice ale neoiobăgiei|Rezultatele economice ale neoiobăgiei]]|{{lps|102|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|V.|[[Neoiobăgia/5. Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei|Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei]]|{{lps|127|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|VI.|[[Neoiobăgia/6. Revoltele țărănești|Revoltele țărănești]]|{{lps|171|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|VII.|[[Neoiobăgia/7. Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia|Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia]]|{{lps|208|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|VIII.|[[Neoiobăgia/8. Remediile sociale paliative|Remediile sociale paliative]]|{{lps|250|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|IX.|[[Neoiobăgia/9. Băncile populare|Băncile populare]]|{{lps|266|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|X.|[[Neoiobăgia/10. Casa rurală|Casa rurală]]|{{lps|290|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|XI.|[[Neoiobăgia/11. Obștile sătești|Obștiile sătești]]|{{lps|303|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|XII.|[[Neoiobăgia/12. Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907|Legislația neoiobagă quasisocialistă dela 1907]]|{{lps|312|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|XIII.|[[Neoiobăgia/13. Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907|Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea quasisocialistă dela 1907]]|{{lps|355|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|XIV.|[[Neoiobăgia/14. Soluția problemei agrare|Soluția problemei agrare]]|{{lps|367|2}}}} {{TOC rând 1-punct-1|XV.|[[Neoiobăgia/15. Probleme vitale|Probleme Vitale]]|{{lps|423|2}}}} {{TOC sfârșit}} {{sep|6em}}<noinclude><references/></noinclude> 9ymusehv9r29hvc45otyy5muq9jt31p 0 50603 151149 2026-08-03T20:58:02Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Liberarea și împroprietărirea țărani]] în [[Neoiobăgia/2. Liberarea și împroprietărirea țăranilor]]: Titlu scris greșit 151149 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/2. Liberarea și împroprietărirea țăranilor]] 0ut90mduvun4ny5sxactz0zumswm88o 0 50604 151151 2026-08-03T20:58:51Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/În neoiobăgie]] în [[Neoiobăgia/3. În neoiobăgie]] 151151 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/3. În neoiobăgie]] 12tlv614kn7ygk2lvx5y5jzo8vzjrdw 0 50605 151153 2026-08-03T20:59:03Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Rezultatele economice ale neoiobăgiei]] în [[Neoiobăgia/4. Rezultatele economice ale neoiobăgiei]] 151153 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/4. Rezultatele economice ale neoiobăgiei]] 06i4193hxm0xzvyo99cki5ldpisctfp 0 50606 151155 2026-08-03T20:59:14Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei]] în [[Neoiobăgia/5. Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei]] 151155 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/5. Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei]] 54zv9986muookg1qyvaegd7poqp63do 0 50607 151157 2026-08-03T20:59:32Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Revoltele țărănești]] în [[Neoiobăgia/6. Revoltele țărănești]] 151157 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/6. Revoltele țărănești]] qlz8jim6f5ni1n4t6iq7pnsejdzj3p0 0 50608 151159 2026-08-03T20:59:44Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia]] în [[Neoiobăgia/7. Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia]] 151159 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/7. Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia]] agwpg9jzu9kigqd7m2ivuha359tdk6x 0 50609 151161 2026-08-03T20:59:57Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Remediile sociale paliative]] în [[Neoiobăgia/8. Remediile sociale paliative]] 151161 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/8. Remediile sociale paliative]] 6inp9z0roc8sxi5aw3ujj5ehuxbizb4 0 50610 151163 2026-08-03T21:00:14Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Băncile populare]] în [[Neoiobăgia/9. Băncile populare]] 151163 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/9. Băncile populare]] 01hw09muvllozvl3y5v9pkzf1i0r0ra 0 50611 151165 2026-08-03T21:00:24Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Casa rurală]] în [[Neoiobăgia/10. Casa rurală]] 151165 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/10. Casa rurală]] pepfjqgwao9d7nexdya101e0j1bc22v 0 50612 151167 2026-08-03T21:00:34Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Obștile sătești]] în [[Neoiobăgia/11. Obștile sătești]] 151167 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/11. Obștile sătești]] 5o9jnm8xa3dtwqg2c5wtr8r5gypu1u0 0 50614 151170 2026-08-03T21:01:03Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907]] în [[Neoiobăgia/12. Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907]] 151170 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/12. Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907]] sq1ctq8z78yiab4gm33wg7lbjs06m1o 0 50616 151174 2026-08-03T21:01:50Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907]] în [[Neoiobăgia/13. Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907]] 151174 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/13. Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907]] 8i8lilz2i0emb6xr1cn7prypbryurmv 0 50617 151176 2026-08-03T21:02:03Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Soluția problemei agrare]] în [[Neoiobăgia/14. Soluția problemei agrare]] 151176 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/14. Soluția problemei agrare]] crq0seqyphwcyn3lp29hqrw0qx594s2 0 50619 151179 2026-08-03T21:02:18Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Neoiobăgia/Probleme vitale]] în [[Neoiobăgia/15. Probleme vitale]] 151179 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Neoiobăgia/15. Probleme vitale]] fkgp82ekc5bphaxrb9jotl4iv70k5u3 3 50620 151198 2026-08-04T01:21:29Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 151198 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Olesea vivdici}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 4 august 2026 04:21 (EEST) qiur7ekii8dhhbopttu4x0ypjconnnv