Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.14 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 102 38972 151289 150614 2026-08-08T17:31:07Z Florina1974 16810 /* Volume de poezie */ 151289 wikitext text/x-wiki {{copyvio}} {{AutorWikidata |index-alfabetic = V }} '''Bujor Voinea''' (n. 24 iunie 1945, București) este un [[poet]] român, membru al [https://uniuneascriitorilor.ro/ Uniunii Scriitorilor din România]. {{Babel|ro}} == Note biografice == '''Bujor Voinea''' (n. 24 iunie 1945, București) este un poet și inginer hidrotehnist român, fiul Elenei (n. Săndulescu), funcționară, și al lui Constantin Octavian Voinea, tehnician. Numele său complet este Constantin-Bujor Voinea, dar semnează Bujor Voinea. Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1981. Ratificarea primirii s-a făcut în ședința de Consiliu din 19-20 martie 1981, iar ședința oficială de înmânare a carnetelor, în prezența președintelui [https://uniuneascriitorilor.ro/ Uniunii Scriitorilor], George Macovescu, a avut loc marți 5 mai 1981. A urmat la București Liceul [https://www.laicuza.ro/ „Al. I. Cuza&#x22;,] apoi [https://hidrotehnica.utcb.ro/ Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții] (1966-1971). A lucrat ca inginer proiectant și cercetător în construcții hidrotehnice. Debutul său literar a avut loc în revista „Luceafărul”, 4 decembrie 1965, la Poșta redacției, și în „Amfiteatru”, nr. 16, 1967. Publică versuri în revistele literare: Amfiteatru, Ramuri, Luceafărul, Viața Românească. L-a preocupat „teoria numerelor” și a încercat să demonstreze „Marea teoremă a lui Fermat”. Rezultatele obținute se regăsesc în cele două ediții – 1980 și 2016 – a doua ediție diferind de prima printr-un alt mod de abordare, cu păstrarea ideii inițiale. == Cărți publicate == === Volume de poezie === * ''Elementele'' (Editura Eminescu, 1970) [[Șah]] [[Fluturii]] [[Pulbere, Pulbere]] * ''Hidrargir'' (Editura Cartea Românească, 1971) [[O linie de frig]] * ''Ultimele scrisori'' (Editura Cartea Românească, 1976) * ''Cogitatum'' (Editura Eminescu, 1984) * ''Transparențe'' (Editura Eminescu, 1997) * ''Poezii'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2009) (Reeditarea volumelor de mai sus) * ''Visul'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2010) * ''Sensibilități'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2011) * ''Iluzii'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2012) * ''Paradoxuri'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2014) * ''Artefacte'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2015) * ''Paradigme'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2016) * ''Diatonice'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2018) *''Idei suspendate'' (https://edituradavidart.ro/, 2026) === Matematică === * În 1980 a publicat ''Marea teoremă a lui Fermat'' (Editura Litera), o încercare de demonstrație a teoremei, cu mijloacele algebrei elementare. * ''Marea teoremă a lui Fermat'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne]). Demonstrație. Ediție complet revizuită în 2016. * ''ECUAȚIA DIOFANTICĂ BUJOR VOINEA'' Model: z³ - x³ - y³ = Mzxy I. CAZUL GENERAL (TRIVIAL) Dacă z = x + y, atunci M = 3. Aceasta este forma de bază ce derivă din identitatea cuburilor. II. PRIMA FAMILIE DE SOLUȚII Parametrizare în funcție de p₀ (număr natural): • x = 2p₀² + 3p₀ + 1 • y = p₀(2p₀ + 1) • z = 4p₀⁴ + 8p₀³ + 9p₀² + 5p₀ + 1 • M = 4p₀⁴ + 8p₀³ + 13p₀² + 9p₀ + 6 Raporturi auxiliare: • (z - y) / x = 2p₀² + p₀ + 1 • (z - x) / y = 2p₀² + 3p₀ + 2 • (x + y) / z = 1 / (p₀² + p₀ + 1) III. A DOUA FAMILIE DE SOLUȚII Parametrizare simetrică: • x = 2p₀ - 1 • y = 2p₀ + 1 • z = (4p₀² + 3)p₀ • M = 4p₀⁴ + 7p₀² + 4 Raporturi auxiliare: • (z - y) / x = 2p₀² + p₀ + 1 • (z - x) / y = 2p₀² - p₀ + 1 • (x + y) / z = 4 / (4p₀² + 3) Notă tehnică: În toate cazurile unde p₀ este număr natural, parametrul M este diferit de zero (M ≠ 0). (MAREA TEOREMĂ A LUI FERMAT, Editura LITERA, 1980, pe ultima copertă - exterior, și Editura SEMNE, 2016) == Bibliografie == * Academia Română – Dicționarul General al Literaturii Române<ref>„De la prima carte, Elementele, V. se dovedește un poet aplecat spre calofilie, iubitor al sonorităților ce imprimă versurilor o eleganță care tinde spre prețiozitate. Rima și ritmul derivă dintr-o cantabilitate căutată, poetul demonstrând o plăcere artizanală în cizelarea imaginilor, cu predilecție spre regia metaforică. Sentimentul îmbracă adesea forma versului tradițional, cu aspect de cântec, de incantație.” – Dicționarul General al Literaturii Române - ȚZ – pag. 392.</ref>, (Ț/Z), Editura Univers Enciclopedic, București, 2009. * Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană, Editura albatros, 1977 * Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine<ref>„Bujor Voinea este retoric melodios, grațios și gratuit în Elementele (1970), Hidrargir (1971), Ultimele scrisori (1976) și Cogitatum (1984), emfaza ermetică fiind remarcabilă într-un poem al revenirii, cu elan programatic, amintind de primii romantici ai Europei.” – Marian Popa, Istoria Literaturii Române de Azi pe Mâine, Vol.  II pag. 543.</ref>, [http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2009 * Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini și până în prezent<ref>„Bujor Voinea, intrând în lumea bună a literelor, nu putea să vină oricum, trebuia să intrige, să simuleze ceea ce la alții a devenit un obiect de consacrare. Altfel, poet cantabil, cu oarecare respect pentru ceea ce ar însemna la urma urmelor adevărata poezie, tânărul luat în discuție începe uneori prost , dar o termină binișor, ca în Sclav pe lave […]. În schimb, volumul Hidrargir vădește o prospețime pe care mulți au pierdut-o mânați de imitări sterile, de gânduri, vai, atât de interesante încât nu mai aveau nimic din cerințele liricii.[…] În Bujor Voinea, dacă tentațiile modernismului nu-l vor distruge, avem o bună promisiune. Eugen Barbu – O Istorie Polemică și Antologică a Literaturii Române de la Origini până în Prezent, pag. 371.</ref>. Poezia română contemporană, Editura Eminescu, 1975 * Ilie Constantin, A doua carte despre poeți<ref>„Bujor Voinea – un bun debut – își mărturisește în Elementele plăcerea cântecului aproape carnală […] Cele mai bune piese din plachetă se rețin tocmai prin simbioza fericită a sensurilor cu melodioasa intonare, cuvintele se supun destinse, ritmul bate neîmpiedicat, versul trece prin poarta rimei fără sfială. Pulbere, pulbere, din Elementele, produce cu adevărat încântare: te bucuri văzând că se poate, că forma tradițional armonioasă transmite simțire modernă.” – Ilie Constantin, A doua carte despre poeți, pag. 262.</ref>, Editura Cartea Românească, 1973 * Daniel Dimitriu, Singurătatea lecturii<ref>„Un Dinescu avant Dinescu este Bujor Voinea, cu deosebirea că primele sale volume, Elementele (1970) și Hidrargir (1971), n-au stârnit emoții greu de suportat și aplauze frenetice așa cum i-a fost hărăzit Invocației nimănui. Dinescu a fost mai insolent și, poate, era nevoie de neobrăzarea lui pentru ca o manieră să fie impusă gustului general, prin care azi îl citim, cu mai multă înțelegere decât până acum, pe atât de discretul Bujor Voinea.” – Daniel Dimitriu, Singurătatea lecturii, pag. 156.</ref>, Editura Cartea Românească, 1980 * Dan Cristea – Un an de poezie, Editura Cartea Românească, 1974 [[Categorie:Bujor Voinea| ]] [[Categorie:Biografii]] [[Category:Autori români]] [[Categorie:Poeți]] jzs1613vqoypxv7nbx9nvx8mzt3t0ue 0 50637 151294 151258 2026-08-08T19:32:42Z TiberiuFr25 11409 151294 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Problemele de bază ale României | autor = Lucrețiu Pătrășcanu | traducător = | secțiune = | anterior = | următor = [[/Cuvânt înainte/]] | an = 1944 | note = Editura Socec & Co. S.A.R., ediția I | copertă = Problemele de bază ale României (Pătrășcanu, 1944).pdf/1 }} {{aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Problemele de bază ale României (Pătrășcanu, 1944).pdf" include="1" /> {{ppb}} <pages index="Problemele de bază ale României (Pătrășcanu, 1944).pdf" include="3" /> {{ppb}} <pages index="Problemele de bază ale României (Pătrășcanu, 1944).pdf" include="328" /> {{ppb}} {{reclame|<pages index="Problemele de bază ale României (Pătrășcanu, 1944).pdf" include="4" />}} {{control de autoritate}} {{DP-expirat}} [[Categorie:România în cel de-al Doilea Război Mondial]] [[Categorie:Editura Socec & Co.]] mu0ru36unwqejx0cyamz36vbrpjko9r 104 50647 151287 2026-08-08T13:38:22Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151287 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>Rămânea, așa dar, industriei românești să concureze, cu succes, pe piețele libere străine produsele industriei germane, engleze, franceze sau americane. La ce se reduceau aceste șanse, nu este nevoie, să insistăm. Marele capital monopolist autohton avea nevoie de lărgirea pieții interne prin extinderea teritoriului național. Numai o politică de cuceriri teritoriale oferea toate avantajele și niciun inconvenient. Prilejul ca o asemenea politică să treacă dela simple deziderate la realizări concrete, se oferi odată cu atacarea Uniunii Sovietice de către Reichul hitlerist. {{c|{{a+|'''Și interesele marii proprietăți urmau să fie satisfăcute'''}}}} Dar o politică de cuceriri teritoriale servea, deopotrivă, și interesele marii moșierimi, chiar dacă nu direct. Țărănimea fără pământ începuse să-și îndrepte privirile către pământul marei proprietăți. „O nouă expropriere” devenise, în anii care au precedat războiul, o parolă intens agitată și cu un ecou justificat. Într’un memoriu adresat guvernului de către C. Garoflid, reprezentantul marilor proprietari, se putea ceti următoarele: „După exproprierea din 1918 proprietatea nu e în siguranță. Pe drept sau pe nedrept, la fiecare schimbare de regim se vorbește de expropriere sau de reorganizare agrară... Acum din nou se svonește că după terminarea războiului se va face o nouă expropriere pentru cei care au luptat”. Dovada că o asemenea agitație începuse să ia proporții, este necesitatea în care s’a găsit guvernul dictaturii militaro-fasciste să dea un comunicat liniștitor, care poartă data de 23 Aprilie 1942. In acest comunicat se recomandă acelora „care se consideră îndreptățiți la împroprietărire” să fie liniștiți. „Ostașii precum și urmașii lor, să aștepte deci în liniște în-<noinclude>{{rh|12||}}</noinclude> detkfgwef9bv0daefebxeq4yxlvjpjr 151288 151287 2026-08-08T13:40:10Z TiberiuFr25 11409 151288 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>Rămânea, așa dar, industriei românești să concureze, cu succes, pe piețele libere străine produsele industriei germane, engleze, franceze sau americane. La ce se reduceau aceste șanse, nu este nevoie să insistăm. Marele capital monopolist autohton avea nevoie de lărgirea pieții interne prin extinderea teritoriului național. Numai o politică de cuceriri teritoriale oferea toate avantajele și niciun inconvenient. Prilejul ca o asemenea politică să treacă dela simple deziderate la realizări concrete, se oferi odată cu atacarea Uniunii Sovietice de către Reichul hitlerist. {{c|{{a+|'''Și interesele marii proprietăți urmau să fie satisfăcute'''}}}} Dar o politică de cuceriri teritoriale servea, deopotrivă, și interesele marii moșierimi, chiar dacă nu direct. Țărănimea fără pământ începuse să-și îndrepte privirile către pământul marei proprietăți. „O nouă expropriere” devenise, în anii care au precedat războiul, o parolă intens agitată și cu un ecou justificat. Într’un memoriu adresat guvernului de către C. Garoflid, reprezentantul marilor proprietari, se putea ceti următoarele: „După exproprierea din 1918 proprietatea nu e în siguranță. Pe drept sau pe nedrept, la fiecare schimbare de regim se vorbește de expropriere sau de reorganizare agrară... Acum din nou se svonește că după terminarea războiului se va face o nouă expropriere pentru cei care au luptat”. Dovada că o asemenea agitație începuse să ia proporții, este necesitatea în care s’a găsit guvernul dictaturii militaro-fasciste să dea un comunicat liniștitor, care poartă data de 23 Aprilie 1942. In acest comunicat se recomandă acelora „care se consideră îndreptățiți la împroprietărire” să fie liniștiți. „Ostașii precum și urmașii lor, să aștepte deci în liniște în-<noinclude>{{rh|12||}}</noinclude> kx5101yvyu6tdwhrpu66tr4cgnkn8mn 151290 151288 2026-08-08T19:25:23Z TiberiuFr25 11409 151290 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>Rămânea, așa dar, industriei românești să concureze, cu succes, pe piețele libere străine produsele industriei germane, engleze, franceze sau americane. La ce se reduceau aceste șanse, nu este nevoie să insistăm. Marele capital monopolist autohton avea nevoie de lărgirea pieții interne prin extinderea teritoriului național. Numai o politică de cuceriri teritoriale oferea toate avantajele și niciun inconvenient. Prilejul ca o asemenea politică să treacă dela simple deziderate la realizări concrete, se oferi odată cu atacarea Uniunii Sovietice de către Reichul hitlerist. {{dhr}} {{c|{{a+|'''Și interesele marii proprietăți urmau să fie satisfăcute'''}}}} Dar o politică de cuceriri teritoriale servea, deopotrivă, și interesele marii moșierimi, chiar dacă nu direct. Țărănimea fără pământ începuse să-și îndrepte privirile către pământul marei proprietăți. „O nouă expropriere” devenise, în anii care au precedat războiul, o parolă intens agitată și cu un ecou justificat. Într’un memoriu adresat guvernului de către C. Garoflid, reprezentantul marilor proprietari, se putea ceti următoarele: „După exproprierea din 1918 proprietatea nu e în siguranță. Pe drept sau pe nedrept, la fiecare schimbare de regim se vorbește de expropriere sau de reorganizare agrară... Acum din nou se svonește că după terminarea războiului se va face o nouă expropriere pentru cei care au luptat”. Dovada că o asemenea agitație începuse să ia proporții, este necesitatea în care s’a găsit guvernul dictaturii militaro-fasciste să dea un comunicat liniștitor, care poartă data de 23 Aprilie 1942. In acest comunicat se recomandă acelora „care se consideră îndreptățiți la împroprietărire” să fie liniștiți. „Ostașii precum și urmașii lor, să aștepte deci în liniște în-<noinclude>{{rh|12||}}</noinclude> 0ywnowbcn50bznbknoqlkkud22ix36y 151291 151290 2026-08-08T19:26:07Z TiberiuFr25 11409 151291 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>Rămânea, așa dar, industriei românești să concureze, cu succes, pe piețele libere străine produsele industriei germane, engleze, franceze sau americane. La ce se reduceau aceste șanse, nu este nevoie să insistăm. Marele capital monopolist autohton avea nevoie de lărgirea pieții interne prin extinderea teritoriului național. Numai o politică de cuceriri teritoriale oferea toate avantajele și niciun inconvenient. Prilejul ca o asemenea politică să treacă dela simple deziderate la realizări concrete, se oferi odată cu atacarea Uniunii Sovietice de către Reichul hitlerist. {{dhr}} {{c| {{a+|'''Și interesele marii proprietăți urmau să fie satisfăcute'''}} }} Dar o politică de cuceriri teritoriale servea, deopotrivă, și interesele marii moșierimi, chiar dacă nu direct. Țărănimea fără pământ începuse să-și îndrepte privirile către pământul marei proprietăți. „O nouă expropriere” devenise, în anii care au precedat războiul, o parolă intens agitată și cu un ecou justificat. Într’un memoriu adresat guvernului de către C. Garoflid, reprezentantul marilor proprietari, se putea ceti următoarele: „După exproprierea din 1918 proprietatea nu e în siguranță. Pe drept sau pe nedrept, la fiecare schimbare de regim se vorbește de expropriere sau de reorganizare agrară... Acum din nou se svonește că după terminarea războiului se va face o nouă expropriere pentru cei care au luptat”. Dovada că o asemenea agitație începuse să ia proporții, este necesitatea în care s’a găsit guvernul dictaturii militaro-fasciste să dea un comunicat liniștitor, care poartă data de 23 Aprilie 1942. In acest comunicat se recomandă acelora „care se consideră îndreptățiți la împroprietărire” să fie liniștiți. „Ostașii precum și urmașii lor, să aștepte deci în liniște în-<noinclude>{{rh|12||}}</noinclude> rjr18qzxk4lq9dly0ssmrh5342gg2b7 104 50648 151292 2026-08-08T19:28:48Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151292 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>făptuirile promisiunilor ce li s’a făcut” întru cât li se va da pământ prin „împroprietăriri masive în zonele de frontieră”. În aceste „zone de frontieră” intra, nu numai Basarabia și Bucovina de Nord, amintite ca teritorii de colonizare în sus pomenitul comunicat, ci și Transnistria. O asemenea soluție adusă problemei agrare, în noua ei formă, deci satisfacerea, în acest chip, a foamei de pământ, puternic simțită de o bună parte a țărănimii, însemna scutirea marii proprietăți — cel puțin temporar — de orice amenințare, de orice tulburare. De aici adeziunea marii moșierimi la un război menit să liniștească spiritele țărănimii, agitată de nevoia unei noi împroprietăriri. {{dhr}} {{C| {{A+|'''Perspectivele de „jaf organizat”'''}} }} În sfârșit, biurocrația Statului și aparatul militar erau și ele interesate la „rezultatele” unei politici expansioniste. Jaful practicat în Basarabia, de către administrația românească după 1918, marile averi „agonisite” de majoritatea funcționarilor civili și militari, care au exercitat atribuții în provincia de peste Prut, constituiau tot atâtea imbolduri de a se îmbogăți și dincolo de Nistru. O ocupație militară prelungită a teritoriilor cucerite — regim sub care de fapt a trăit timp de douăzeci și cinci de ani și Basarabia, — urma să ofere funcționărimii Statului și mai ales, unora din corpul ofițeresc, exercitarea unei autorități legate de sigure și mănoase foloase materiale. Pilde numeroase din trecutul apropiat, îmbiau la asemenea năzuințe și așteptări. Este adevărat că, în lunile care au urmat începerii războiului, funcționărimea s’a împotrivit utilizării ei în cele două provincii din Răsărit. Ceea ce a determinat guvernul dictatorial, să amenințe cu închisoarea până la cinci ani și pierderea drepturilor la pensie pe toți acei funcționari, care vor refuza detașarea lor în Basarabia sau în Bucovina. Dar<noinclude>{{rh|||13}}</noinclude> dmznkowct0x2faw17uo4wcoj1h1x4w7 104 50649 151293 2026-08-08T19:31:46Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151293 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>această opunere reprezenta nu atât luarea unei atitudini propriu zise, ci mai de grabă o stare de spirit trecătoare, inspirată de neîncrederea în trăinicia noilor cuceriri. {{dhr}} {{C| {{A+|'''Manifestări opoziționiste antirăzboinice'''}} }} Diversitatea intereselor pe care politica războinică a României o servea, a putut crea în domeniul extern o solidaritate cu guvernul dictaturii Antonescu, a tuturor forțelor politice reacționare. Această solidaritate era însă și în funcțiune de sfârșitul victorios al războiului anti-sovietic, sfârșit care ar fi satisfăcut multe din așteptările păturilor noastre posedante. Când însă, în toamna anului 1941, ofensiva germană a fost oprită în fața Moscovei, iar prin afirmarea puterii Armatei Roșii și prin intrarea Statelor-Unite în războiu șansele unei victorii pentru Axă au scăzut, au început și în lagărul burgheziei române manifestări opoziționiste. Care este sensul și conținutul acestor manifestări? Dela început trebue accentuat că și pentru această opoziție „antisovietismul” și „anticomunismul” rămâneau trăsăturile caracteristice. Apoi și pentru această opoziție legitimarea ocupării Basarabiei pe calea armelor, deci printr’un act de anexiune, nu era obiect de discuție. Războiul început rămâne și pentru opoziție „drept” și „sfânt”. Retragerea armatelor românești la Nistru este cererea ei extremă. Unele cercuri ardelenești, formează o parte din această opoziție. Ele opun și cer în locul nesigurelor cuceriri teritoriale din Răsărit, o campanie pentru realipirea nordului Ardealului. Dictatul dela Viena urmează să fie astfel înlăturat. Cum însă România nu-și poate permite un războiu pe două fronturi, iar victoria ușoară împotriva Uniunii Sovietice s’a dovedit a fi o înșelătoare iluzie nazistă, oprirea armatelor românești pe Nistru li se pare singura soluție posibilă. {{nop}}<noinclude>{{rh|14||}}</noinclude> tlhjq7qc9rf2ainelp59co2ftbhyqo0 104 50650 151295 2026-08-08T19:37:53Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151295 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{C| {{uc|Capitolul I}} {{mai mare|{{uc|Caracterul capitalist al economiei industriale din România}}}} {{dhr}} '''{{A+|Primatul Economicului}}''' }} Începem cercetarea problemelor actuale ale României cu analiza structurii și evoluția economiei românești. La noi, de altfel, ca pretutindeni, întregul conținut al vieții sociale este determinat, în primul rând, de factorii economici, adică de natura raporturilor de producție, de intensitatea și direcția forțelor active în industrie și agricultură, de criteriile după care are loc distribuția bunurilor. Formele de viață socială pe care le cunoaște astăzi România, ca și schimbările politice intervenite, reflectează, în ultimă analiză, felul în care economia românească a evoluat în ultimele decenii. Conturul și poziția claselor, adâncirea contrazicerilor sociale, linia divergentă a desvoltării orașului față de sat, desvoltarea plină de contradicții a celui dintâiu și grăbirea diferențierii celui din urmă, acumularea bogățiilor la un pol al societății cu permanentizarea mizeriei la celălalt pol, toate acestea tot aici își au origina. De aceea problemele de bază ale societății românești nu pot fi nici fixate, nici descifrate, decât plecând dela elementele de natură economică care constitue însăși fundamentul lor. Desprinse din ca-<noinclude>{{rh|20||}}</noinclude> thmif1egkwhzskte7fj8829cye5zt6d 0 50651 151296 2026-08-08T19:38:39Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Problemele de bază ale României | autor = Lucrețiu Pătrășcanu | traducător = | secțiune = Capitolul 1 | anterior = [[../Introducere/]] | următor = [[../Capitolul 2/]] | an = 1944 | note = }} {{aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Problemele de bază ale României (Pătrășcanu, 1944).pdf" include="20-61" /> {{ppb}} {{Referințe mici}} 151296 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Problemele de bază ale României | autor = Lucrețiu Pătrășcanu | traducător = | secțiune = Capitolul 1 | anterior = [[../Introducere/]] | următor = [[../Capitolul 2/]] | an = 1944 | note = }} {{aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Problemele de bază ale României (Pătrășcanu, 1944).pdf" include="20-61" /> {{ppb}} {{Referințe mici}} b19af3y1r80eky20tqyykt621g64b90