Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.17 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 828 43998 151604 137116 2026-08-27T20:47:10Z TiberiuFr25 11409 actualizare de la en.ws 151604 Scribunto text/plain --[=[ Module description ]=] local p = {} -- p stands for package local getArgs = require('Module:Arguments').getArgs local yesno = require('Module:Yesno') --[=[ Get the appropriate text direction for a language ]=] p.rtl_langs = { ['ae'] = true, -- Avestan ['ar'] = true, -- Arabic ['arc'] = true, -- Aramaic/Imperial Aramaic ['dv'] = true, -- Dhivehi ['fa'] = true, -- Persian ['ha'] = true, -- Hausa ['he'] = true, -- Hebrew ['hbo'] = true, -- Hebrew ['ira'] = true, -- Iranian ['khw'] = true, -- Khowar ['ks'] = true, -- Kashmiri ['ku'] = true, -- Kurdish ['mid'] = true, -- Mandaic ['myz'] = true, -- Classical Mandaic ['obm-hebr'] = true, -- Moabite ['phn'] = true, -- Phoenician ['ps'] = true, -- Pashto ['syc'] = true, -- Syriac ['syr'] = true, -- Syriac ['ur'] = true, -- Urdu ['yi'] = true, -- Yiddish -- scripts ['Adlm'] = true, -- Adlam ['Arab'] = true, -- Arabic ['Armi'] = true, -- Imperial Aramaic ['Avst'] = true, -- Avestan ['Cprt'] = true, -- Cypriot syllabary ['Elym'] = true, -- Elymaic ['Gara'] = true, -- Garay ['Hatr'] = true, -- Hatran ['Hebr'] = true, -- Hebrew ['Hung'] = true, -- Old Hungarian (Hungarian Runic) ['Khar'] = true, -- Kharoshthi ['Lydi'] = true, -- Lydian ['Mand'] = true, -- Mandaic, Mandaean ['Mani'] = true, -- Manichaean ['Mend'] = true, -- Mende Kikakui ['Merc'] = true, -- Meroitic Cursive ['Mero'] = true, -- Meroitic Hieroglyphs ['Narb'] = true, -- Old North Arabian (Ancient North Arabian) ['Nbat'] = true, -- Nabataean ['Nkoo'] = true, -- N’Ko ['Orkh'] = true, -- Old Turkic, Orkhon Runic ['Palm'] = true, -- Palmyrene ['Phli'] = true, -- Inscriptional Pahlavi ['Phlp'] = true, -- Psalter Pahlavi ['Phnx'] = true, -- Phoenician ['Prti'] = true, -- Inscriptional Parthian ['Rohg'] = true, -- Hanifi Rohingya ['Sarb'] = true, -- Old South Arabian ['Sidt'] = true, -- Sidetic ['Sogo'] = true, -- Old Sogdian ['Syrc'] = true, -- Syriac ['Thaa'] = true, -- Thaana ['Todr'] = true, -- Todhri ['Yezi'] = true -- Yezidi } function p._text_direction(args) local lang = args.lang if lang and p.rtl_langs[lang] then return 'rtl' elseif type(lang) == 'string' then local stripped_lang = mw.text.split(lang, '-')[1] if p.rtl_langs[stripped_lang] then return 'rtl' end end return 'ltr' end --[=[ Implements [[Template:Lang]] and [[Template:Lang block]] ]=] function p._lang(args) local lang = args.language or args.lang or args[1] or 'en' local dir = args.direction or args.dir or p._text_direction({['lang'] = lang}) local text = args.text or args[2] local inline = yesno(args.inline) ~= false -- default is true local noclose = yesno(args.noclose) or false -- default is false -- Span or div? local tag = (inline and 'span') or 'div' local content = mw.html.create(tag) -- Set the attributes content :addClass(table.concat({'wst-lang', args.class}, ' ')) :attr('lang', lang) :attr('xml:lang', lang) :attr('dir', dir) :css({['font-family'] = args.fonts or args.font, ['style'] = args.style}) :allDone() if text and inline then content:wikitext(text) elseif text then content:newline():wikitext(text) end if not inline and not noclose then content:newline() end content = tostring(content) if noclose then content = string.gsub(content, '</' .. tag .. '>$', '') end return content end function p.lang(frame) local args = getArgs(frame) return p._lang(args) end return p l8y0fas40r70ngz80nzfpcupn0kfhu9 151608 151604 2026-08-27T20:54:45Z TiberiuFr25 11409 traducere parametri 151608 Scribunto text/plain --[=[ Module description ]=] local p = {} -- p stands for package local getArgs = require('Module:Arguments').getArgs local yesno = require('Module:Yesno') --[=[ Get the appropriate text direction for a language ]=] p.rtl_langs = { ['ae'] = true, -- Avestan ['ar'] = true, -- Arabic ['arc'] = true, -- Aramaic/Imperial Aramaic ['dv'] = true, -- Dhivehi ['fa'] = true, -- Persian ['ha'] = true, -- Hausa ['he'] = true, -- Hebrew ['hbo'] = true, -- Hebrew ['ira'] = true, -- Iranian ['khw'] = true, -- Khowar ['ks'] = true, -- Kashmiri ['ku'] = true, -- Kurdish ['mid'] = true, -- Mandaic ['myz'] = true, -- Classical Mandaic ['obm-hebr'] = true, -- Moabite ['phn'] = true, -- Phoenician ['ps'] = true, -- Pashto ['syc'] = true, -- Syriac ['syr'] = true, -- Syriac ['ur'] = true, -- Urdu ['yi'] = true, -- Yiddish -- scripts ['Adlm'] = true, -- Adlam ['Arab'] = true, -- Arabic ['Armi'] = true, -- Imperial Aramaic ['Avst'] = true, -- Avestan ['Cprt'] = true, -- Cypriot syllabary ['Elym'] = true, -- Elymaic ['Gara'] = true, -- Garay ['Hatr'] = true, -- Hatran ['Hebr'] = true, -- Hebrew ['Hung'] = true, -- Old Hungarian (Hungarian Runic) ['Khar'] = true, -- Kharoshthi ['Lydi'] = true, -- Lydian ['Mand'] = true, -- Mandaic, Mandaean ['Mani'] = true, -- Manichaean ['Mend'] = true, -- Mende Kikakui ['Merc'] = true, -- Meroitic Cursive ['Mero'] = true, -- Meroitic Hieroglyphs ['Narb'] = true, -- Old North Arabian (Ancient North Arabian) ['Nbat'] = true, -- Nabataean ['Nkoo'] = true, -- N’Ko ['Orkh'] = true, -- Old Turkic, Orkhon Runic ['Palm'] = true, -- Palmyrene ['Phli'] = true, -- Inscriptional Pahlavi ['Phlp'] = true, -- Psalter Pahlavi ['Phnx'] = true, -- Phoenician ['Prti'] = true, -- Inscriptional Parthian ['Rohg'] = true, -- Hanifi Rohingya ['Sarb'] = true, -- Old South Arabian ['Sidt'] = true, -- Sidetic ['Sogo'] = true, -- Old Sogdian ['Syrc'] = true, -- Syriac ['Thaa'] = true, -- Thaana ['Todr'] = true, -- Todhri ['Yezi'] = true -- Yezidi } function p._text_direction(args) local lang = args.lang if lang and p.rtl_langs[lang] then return 'rtl' elseif type(lang) == 'string' then local stripped_lang = mw.text.split(lang, '-')[1] if p.rtl_langs[stripped_lang] then return 'rtl' end end return 'ltr' end --[=[ Implements [[Template:Lang]] and [[Template:Lang block]] ]=] function p._lang(args) local lang = args['limbă'] or args.language or args.lang or args[1] or 'ro' local dir = args['direcție'] or args.direction or args.dir or p._text_direction({['lang'] = lang}) local text = args.text or args[2] local inline = yesno(args.inline) ~= false -- default is true local noclose = yesno(args.noclose) or false -- default is false -- Span or div? local tag = (inline and 'span') or 'div' local content = mw.html.create(tag) -- Set the attributes content :addClass(table.concat({'wst-lang', args.class}, ' ')) :addClass(table.concat({'wst-lang', args['clasă']}, ' ')) :attr('lang', lang) :attr('xml:lang', lang) :attr('dir', dir) :css({['font-family'] = args.fonts or args.font, ['style'] = args.stil or args.style}) :allDone() if text and inline then content:wikitext(text) elseif text then content:newline():wikitext(text) end if not inline and not noclose then content:newline() end content = tostring(content) if noclose then content = string.gsub(content, '</' .. tag .. '>$', '') end return content end function p.lang(frame) local args = getArgs(frame) return p._lang(args) end return p fjlh0nwmh69x79x7sy6erpi10uo5ozx 104 50831 151599 2026-08-27T13:12:06Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151599 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|360|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>Diminața intrà pe ferestre ca un viscol de polen, aurind sclipitor covoare și oglinzi. Monica ședeà pe divan lângă sobă, ținând pe genunchi o carte din „Bibliothèque Rose”. — Săraca Olguța! oftă ea adânc din cap. Din întâmplare, Monica aflase adevărata pricină a contramandării plecării la Iași, dar făgăduise doamnei Deleanu să nu spue nimic Olguței. {{c|„…Et l’oncle Léon”}} — Bravo, papa! — Cu așa profesoară ajung departe! — Știi ce, papa? Hai să te ’nvăț acompaniamentul. — Vrei să mor? — Hai, papa… c’un deget măcar. Vrând-nevrând domnul Deleanu se așeză la pian. Olguța începu să-i călăuzească degetele nedibace printre clapele uniforme. Ușa salonului se deschise încetișor. Anica-și vârî numai capul, așteptând. Monica eși afară. — A venit doctorul? — Da, dudue, înghițì Anica ștergându-și ochii cu pestelca… Cere conița spirtul din dulap și un prosop curat. Cu prosopul și sticla în mână, Anica o luă la goană pe scări. Monica intră în salon cu fruntea încrețită și ochii grei. {{ppoem|end=follow| „La tante Julie La tante Sophie }}<noinclude><references/></noinclude> mofvpkw8yit8a5f78sx7vd5orvf1fla 104 50832 151600 2026-08-27T13:17:12Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151600 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|361}}</noinclude>{{ppoem|start=follow| La tante Mélanie Et l’oncle Léon…” }} Doanna Deleanu eși cu doctorul în tindă. — …? — Dă, doamnă,… azi… mâne: e o chestie de ore. — Să-l transportăm la Iași, la spital… — Păcat de cheltuială! Nu rezistă. — …Anica, du-l pe domnul doctor la curte… Domnule doctor, vorbì doamna Deleanu trecându-și mâna peste frunte, — fetița mea îl iubește pe Moș Gheorghe… Ași vrea să nu știe… O lăsăm să creadă că ești un client al bărbatului meu, venit pentru afaceri. — Voyons! N’aveți nici-o inchietudine, zâmbi doctorul ridicând mâna. În cinci minute suntem cei mai buni amici. J’en fais mon affaire. Văzându-l pe doctor, țăranii așezați pe prispă se ridicară în picioare, salutându-l adânc. — Scapă, domnule doftor? — întrebă unul. — Ceva moștenire? — glumi doctorul ascuțindu-și privirea. N’aveți nici o grijă. Mult nu mai are. Urmat de Anica, doctorul trecù înainte, trăsura-l așteptà la poartă cu Ion pe capră. — Spurcăciune! — scuipă printre dinți Oțăleanca, urmându-l c’o privire dușmănoasă pornită din ochii uzi de lacrimi curate. {{***}}<noinclude><references/></noinclude> nvy6oz0jrr4p6abs4fnvmi43i9l9393 104 50833 151601 2026-08-27T13:21:23Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151601 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|362|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>Moș Gheorghe cercă să închege un zâmbet mucalit cu colțul buzei și coada ochiului; zâmbetul răsări trist pe fața topită în jurul ochilor amari de suferință. Doamna Deleanu se așeză pe marginea laviței, binișor. — Vrei ceva, Moș Gheorghe? — Dudue, șopti el rar, frământându-și degetele subțiate, — di ci m’o mai împus? — Fiindcă așa trebue, Moș Gheorghe. Asta-ți dă sănătate. — Sărut mâna… da’ eu ași zice să vie părintele. Ochii lui Moș Gheorghe stăruiră umili subt privirea doamnei Deleanu care încet întoarse capul. — Bine, Moș Gheorghe, are să vie și părintele… dacă vrei. Un oftat greu curmă tăcerea. — Te doare, Moș Gheorghe? — … Ochii moșneagului îndreptați spre ferestrele luminoase se umplură de lacrimi. — …Am să ''ți-o'' aduc mai încolo, Moș Gheorghe. Odăița în care Olguța descopereà fructele din livada Oțălencei, după aromă, de cum intrà pe ușă, miroseà acum a iod, a eter și a spirt ars. {{dhr}} — Bună țuică, domnule Deleanu. — Bătrână. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> a9dojvnqwgzbaqqxdrpfj4mq4qcp4gi 104 50834 151602 2026-08-27T14:44:19Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151602 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|363}}</noinclude>— Bună și bătrâneața la ceva! — clipi doctorul. Și întorcându-se către Olguța. — A la vôtre, mademoiselle. Olguța îl privi cu ochi de miop și-și vărî din nou nasul în carte, obraz în obraz cu Monica. — Monica, ai băgat de seamă? Clientul se rade pe frunte! — șopti ea, prefăcându-se că cetește. Profira eși cu tablaua, aruncând doctorului o privire scârbită: mâncase toate aperitivele. — Și cu ce se delectează, mă rog, domnișoarele? — dacă nu-s indiscret? — le întrebă doctorul așezându-se pe divan alături de ele. — Les malheurs de Sophie, recită repede Monica, titlul cărții, strângându-se în Olguța. — Les malheurs? A! Nu! Cu-așa cetitoare trebue să schimbăm titlul. Eu propun: Les bonheurs de Sophie. Spiritual, aspiră aer pe nas. Olguța se încruntă. — Și vrasăzică, Sofia dumneavoastră e nenorocită? Ia puneți-mă și pe mine la curent cu nenorocirile ei. — Cum nu, se oferi Olguța, privindu-l drept în ochi. — Vous avez la parole. — Sofia noastră — începù Olguța descoperindu-și fruntea, combativ, — erà o fetiță ca și noi… — Frumoasă, cuminte și amatoare de povești, îi luă doctorul vorba din gură. — Și bine crescută, adăugă scurt Olguța. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> d3qpbsgl5mrzai54ifalc32abex6wnt 3 50835 151603 2026-08-27T19:21:41Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 151603 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Pointy oo}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 27 august 2026 22:21 (EEST) 7mweepud3ivnq8oe1w050znu03or6vr 828 50836 151605 2026-08-27T20:47:53Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{lua|Modul:Arguments|Modul:Yesno}} Logică pentru {{f|lang}} și {{f|lang block}}. 151605 wikitext text/x-wiki {{lua|Modul:Arguments|Modul:Yesno}} Logică pentru {{f|lang}} și {{f|lang block}}. d6x9f7d7p8b8497w3z4pbga0mr4iri5 151606 151605 2026-08-27T20:48:08Z TiberiuFr25 11409 151606 wikitext text/x-wiki {{lua|Modul:Arguments|Modul:Yesno}} Logică pentru {{f|lang}} și {{f|lang bloc}}. pc89zp9rjm9l6nm5un4ang24lhlb53y 10 50837 151607 2026-08-27T20:48:29Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: <includeonly>{{#invoke:Lang|lang|inline=false}}</includeonly><noinclude> {{documentație|Format:Lang/doc}} </noinclude> 151607 wikitext text/x-wiki <includeonly>{{#invoke:Lang|lang|inline=false}}</includeonly><noinclude> {{documentație|Format:Lang/doc}} </noinclude> cizhb9pwl8rx1ekyudyoc3ccspf55k0 10 50838 151609 2026-08-27T21:13:21Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{subpagină documentație}} {{#ifeq:{{ROOTPAGENAME}}|Lang bloc|{{format tip div}}|{{format tip span}}}} {{lua|Modul:Lang}} === Utilizare === Acest format marchează fragmente de text în alte limbi cu codul limbii respective și permite implementarea fonturilor web. {{#ifeq:{{ROOTPAGENAME}}|Lang bloc|Acest format este un format tip <nowiki><div></nowiki>.<br />{{f|Lang}} este versiunea <nowiki><span></nowiki> a acestui format.|Acest format este un format tip <nowiki><span>... 151609 wikitext text/x-wiki {{subpagină documentație}} {{#ifeq:{{ROOTPAGENAME}}|Lang bloc|{{format tip div}}|{{format tip span}}}} {{lua|Modul:Lang}} === Utilizare === Acest format marchează fragmente de text în alte limbi cu codul limbii respective și permite implementarea fonturilor web. {{#ifeq:{{ROOTPAGENAME}}|Lang bloc|Acest format este un format tip <nowiki><div></nowiki>.<br />{{f|Lang}} este versiunea <nowiki><span></nowiki> a acestui format.|Acest format este un format tip <nowiki><span></nowiki>.<br />{{f|Lang bloc}} este versiunea <nowiki><div></nowiki> a acestui format.}} <pre>{{lang|limbă|text}}</pre> <pre>{{lang | limbă = | text = | direcție = | font = | stil = | clasă = | attr = | inline = }}</pre> === Parametri === * {{parametru|limbă}}: (se poate folosi și <code>lang</code> sau primul parametru pozițional) Codul limbii afișate, conform standardului [[w:ISO 639|ISO 639]]. Acesta poate fi format din două sau trei litere, în funcție limba pe care o declarați. De exemplu, franceza este <code>fr</code>, dar franceza veche este <code>fro</code>. * {{parametru|text}}: (sau al doilea parametru pozițional) Textul de afișat. * {{parametru|direcție}}: (sau <code>dir</code>) Direcția textului, poate fi <code>ltr</code> (de la stânga la dreapta) sau <code>rtl</code> (de la dreapta la stânga). Direcția standard este de la stânga la dreapta; direcția de la dreapta la stânga se folosește pentru limbi precum araba și ebraica. Dacă acest parametru nu este setat, formatul va încerca să selecteze direcția corectă a textului pe baza parametrului de limbă. * {{parametru|font}}: Utilizează extensia webfont. * {{parametru|stil}}: Cod pentru alte stiluri CSS opționale care trebuie aplicate, cum ar fi <code>font-feature-setting: 'locl';</code> pentru caractere localizate. * {{parametru|clasă}}: Orice clase HTML care trebuie aplicate, precum <code>class="plainlinks"</code>. * {{parametru|attr}}: Alte atribute HTML opționale ce trebuie aplicate === TemplateData === <templatedata> { "params": { "text": { "aliases": [ "2" ], "label": "text", "description": "Textul ce trebuie afișat.", "type": "string", "required": true }, "inline": { "label": "inline", "description": "Stabilește dacă se generează un element span sau în bloc.", "type": "boolean", "example": "nu", "default": "da" }, "font": {}, "attr": {}, "noclose": {}, "limbă": { "aliases": [ "language", "lang", "1" ], "label": "limbă", "description": "Codul limbii afișate, conform standardului ISO 639. ", "type": "string", "required": true }, "stil": { "aliases": [ "style" ] }, "clasă": { "aliases": [ "class" ] }, "direcție": { "aliases": [ "direction", "dir" ] } }, "description": "Etichetează textul cu codul de limbă corespunzător și permite implementarea fonturilor web. ", "paramOrder": [ "limbă", "text", "inline", "font", "stil", "clasă", "attr", "noclose", "direcție" ] } </templatedata> <includeonly>{{sandbox other|| [[Categorie:Formate tipografice]] }}</includeonly> ovq11as2c6pkirsc1y5o7ou96n2uepu 104 50839 151610 2026-08-27T21:14:31Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151610 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|364|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>— Bucuria părinților, închee doctorul. — De unde știi mata? — Aa! Ce nu știu eu! Îmi spune degetul cel mic. — Daa? Te rog să spui mata degetului cel mic, — care? dela mâna stângă, dela mâna dreaptă… sau dela picior? — Iacătă-l. Olguța îl privi cu deosebită și lungă atenție. — Te rog să-i spui mata că spune minciuni și drept pedeapsă să-i tai unghia. Unghiile doctorului erau tăiate — sau, mai exact mâncate — scurt. Numai degetul cel mic al mânii drepte erà privilegiat cu prisosință, datorită pesemne unei concepții estetice. — Ha-ha! Și de ce spune minciuni, domnișoară? — Fiindcă Sofia noastră nu erà bucuria părinților. — Nu-mi vine a crede! — Ascultă mata și ai să vezi. — {{lang|fr|Je suis tout oreilles.}} — Odată, vine un domn în vizită la părinții Sofiei… Domnul Deleanu, subit, se așeză pe divan, la picioarele Olguței. — Sofia tocmai cântà la pian. Ce să facă? Se scoală și ea să-l primească pe musafir fiindcă erà o fetiță bine crescută. Dar musafirul n’o lăsà în pace. În loc să steà de vorbă cu părinții Sofiei — cum stau oamenii mari — el vorbeà cu Sofia… {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> hr4ck81rs4ywqezgvrvie7irp14sa1o 104 50840 151611 2026-08-27T21:19:57Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151611 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>— Olguța, eu ași propune să ne așezăm la masă, se amestecă domnul Deleanu. — N’o așteptăm pe mama?… Ș’atunci — urmă Olguța îndârjită — Sofia nu s’a mai putut ține și i-a spus în față: „Domnule musafir, nu pot să te sufăr: fiindcă te razi pe frunte, fiindcă miroși ca o farmacie, și fiindcă nu-mi dai pace”. Tăcere gâtuită. Ușa se deschise. Doamna Deleanu intră cu o prefăcută însuflețire. — O veste bună: o scrisoare dela Dănuț. — Ia să văd, sări Olguța. — Haidem la masă… Ei, cum vă ’mpăcați? — întrebă doamna Deleanu pe doctor. — Admirabil! Ne tachinăm deja. Știți: „{{lang|fr|Qui s’aime se taquine}}”. Domnul Deleanu își mușcă musteața, strănutând. {{***}} Din plicul deschis se revărsă pe farfuria doamnei Deleanu un teanc de fotografii. — Dănuț! Uite Dănuț! — se bucură doamna Deleanu. — Ia să vedem, mamă. — Tuns! — se ’ntristă doamna Deleanu, privind cu deamănuntul fotografia proaspătului licean. Singur doctorul își mâncà omleta cu brânză și verdețuri. — Mamă, uite: scrie ceva pe dos. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 2bhzx5va6ru4eeqnaqj3la9ifcoggnv 151612 151611 2026-08-27T21:20:10Z TiberiuFr25 11409 151612 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|365}}</noinclude>— Olguța, eu ași propune să ne așezăm la masă, se amestecă domnul Deleanu. — N’o așteptăm pe mama?… Ș’atunci — urmă Olguța îndârjită — Sofia nu s’a mai putut ține și i-a spus în față: „Domnule musafir, nu pot să te sufăr: fiindcă te razi pe frunte, fiindcă miroși ca o farmacie, și fiindcă nu-mi dai pace”. Tăcere gâtuită. Ușa se deschise. Doamna Deleanu intră cu o prefăcută însuflețire. — O veste bună: o scrisoare dela Dănuț. — Ia să văd, sări Olguța. — Haidem la masă… Ei, cum vă ’mpăcați? — întrebă doamna Deleanu pe doctor. — Admirabil! Ne tachinăm deja. Știți: „{{lang|fr|Qui s’aime se taquine}}”. Domnul Deleanu își mușcă musteața, strănutând. {{***}} Din plicul deschis se revărsă pe farfuria doamnei Deleanu un teanc de fotografii. — Dănuț! Uite Dănuț! — se bucură doamna Deleanu. — Ia să vedem, mamă. — Tuns! — se ’ntristă doamna Deleanu, privind cu deamănuntul fotografia proaspătului licean. Singur doctorul își mâncà omleta cu brânză și verdețuri. — Mamă, uite: scrie ceva pe dos. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> l3g4op3znnavsfxczy86v1vchf7e5do 104 50841 151613 2026-08-27T21:23:34Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151613 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|366|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>„Pentru Monica dela Dănuț” cetì doamna Deleanu slova caligrafică… Poftim, Monica. Zugrumată de emoție, Monica-și luă fotografia fără s’o privească, o așeză pe genunchi pipăind-o cu degetele, înghiți, și-și trecù șervetul peste obrajii aprinși. — „Pentru papa dela Dănuț”. — Hei! Ca o ridiche! Căpățînosul tatei! — Asta-i pentru mine. „Pentru Olguța dela Dănuț”. — Mamă, da’ aceia pentru cine-i? — „Pentru Moș Gheorghe…” ceti repede, oprindu-se prea târziu, doamna Deleanu. — Bravo, Dănuț! — jubilă Olguța. Eu i-o duc lui Moș Gheorghe. Toți se posomorîră. Numai doctorul zâmbi, clipind cu înțeles cătră doamna Deleanu. — Stați, mă rog, interveni el mestecând. Dați-mi și mie o fotografie. Nu-s eu prietenul juneții? — Poftim omletă, ripostă crunt Olguța îndesand farfuria în spre el. — Chiar așa. Hai să mâncăm, se scutură doamna Deleanu. — Ce scrie, mamă? Cetește scrisoarea. — „Dragă mamă, mi-e foarte dor de voi toți, de Moș Gheorghe și de Ali… O pauză lungă. — Lasă Alice. Cetește fiecare după masă. Dacă n’ar fi fost doctorul la dejun, omleta s’ar fi întors așà cum venise, fără ca bucătăreasa să se mire. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> ljq0jfx41eoie8370gdmbh6263f21v1 104 50842 151614 2026-08-27T21:27:14Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151614 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|367}}</noinclude>— Mamă, eu mă duc la Moș Gheorghe să-i duc fotografia, anunță Olguța urmărind cu o privire cruntă pe doctorul care intrà în salon. — … — Lasă mai târziu, Olguța. Moș Gheorghe-i dus la pădure. Mergi cu tata când s’o întoarce. — Mergi și tu, papa? — Nu ți-am promis? Îi facem noi doi o ''vizită!'' — Și ne dăm în scrânciob? — Vai! — Și pe client îl lăsăm acasă: nu? — Nici vorbă! — Bravo, papa, respiră Olguța. Nu pot să-l sufăr. Ai văzut cum mănâncă? Doamna Deleanu întinse Olguței scrisoarea lui Dănuț. — Cetește-o cu Monica. E vorba de niște gavanoase! — cercă ea să zâmbească. Auzind cuvântul gavanoase rostit de doamna Deleanu, Olguța tresări. Luând-o pe Monica de mână se grăbi spre odaia ei în care nu se făcuse încă foc fiindcă Olguța pretindeà că-i preà cald. — … Doamna Deleanu începù să plângă. — Biata Olguța! — dădù din cap domnul Deleanu. {{dhr}} Olguța ceteà cu glas tare scrisoarea lui Dănuț; lângă ea, Monica urmăreà cu privirea șirurile neregulate pe care ar fi vrut să le alinte și să le sărute. „…Băeții de aici mă râd fiindcă vorbesc mol-<noinclude><references/></noinclude> mldvjwg7tax9pmbzug9rlxsga93m56m 104 50843 151615 2026-08-27T21:32:47Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151615 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|368|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>dovenește. Chiar m’au poreclit „Șoldoveanu” și „domnul Măi”. Mie nu-mi pasă. Numai mi-i ciudă că spun minciuni! Spune și tu, mamă dragă, dacă-i adevărat că eu spun: „și mai fași” în loc să spun „ce mai faci?” — Nu-s eu acolo că v’ași arătà eu ''și mai fac!'' — se stropși Olguța la nevăzuții Munteni, prigonitori ai lui Dănuț. — Da’ nu-i adevărat, Olguța. Dănuț nu spune-așà! — sări și Monica, aprinsă de mânie. — Sigur că nu spune! Da-s proști Muntenii! Știi, ei îs cam surzi! explică Olguța, compătimitoare. Când vorbești cu un Muntean trebue să țipi, altfel nu te ’nțelege. N’ai auzit? Ei nu spun ''măi'' ca ''noi.'' Ei țipă: ''băăă.'' …„Da nici eu nu m’am lăsat”, urmă Dănuț, îndărătnic. — Bravo ție! aprobă Olguța pe neștiute. Monica primì omagiul. …„Eri, când intram în clasă, un băiat spuneà arătând pe niște băeți din altă clasă: „Mă, ei are liber, al dracului!” Atunci eu am sărit și i-am spus că nu știe să vorbească românește fiindcă în românește subiectul se acordă cu predicatul, ș’atunci trebuià să spue: ei ''au'' liber. Toți băieții râdeau și spuneau că el are dreptate, fiindcă eu sunt Șoldovean căpățînos. Eu n’am spus nimica”… — Foarte rău! dezaprobă Olguța. — Ce erà să facă săracu Dănuț? îl apără Monica. — Să-i insulte și să-i bată. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> jgp7z5244vvxnts5p3jpxn1mbkedr1v 104 50844 151616 2026-08-27T21:37:02Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151616 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|369}}</noinclude>„…da în ora de Română, l-am întrebat pe domnul Ilie Popescu cum se spune. El mi-a dat dreptate. Da eu nu mai pricep nimic! Chiar el spune tot așa: „Ei ''are”!'' Spune tu, mamă dragă, și-a bătut joc de mine sau nici el nu știe românește?” — Ilie Popescu, ești un prost! Se cunoște și după nume că-i prost: nu-i așà, Monica? — De ce, Olguța? El i-a dat dreptate lui Dănuț. — Nu trebuie să ții cu proștii, Monica. Ei ''n’are'' dreptate niciodată. „De când m’am tuns mi-i foarte frig. Și nu știu de ce, da mi-i rușine cu capul gol! Ce-ar mai râde Olguța să mă vadă așà!” — Săracu Bufteà! zâmbi Olguța privind fotografia din mânile Monicăi. Parcă-i dat cu var pe cap! Olguța reîncepu lectura. Monica nu-și mai luà ochii de pe fotografie. Ascultà și priveà. Dănuț în uniformă cu pantaloni lungi aveà o poziție foarte fotografică: un picior înainte ca la comanda militărească „pe loc paus!”; o mână voivodal înfiptă în șold; cealaltă, purtătoarea chipiului, atârnând țapănă dealungul coapsei; capul strâmbat în sus. Surâdeà serafic mânei nevăzute a fotografului. Roși, obrajii Monicăi își însușiră zâmbetul. Scrisoarea se isprăveà cu următorul post-scriptum: „…Și eu am mâncat dulceață din gavanoasele dela Olguța. Bună mai erà, mamă dragă. Numai la noi acasă se face așà bună dulceață!” {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 2km0nvanz97ebkmzflu6o6cy3n0dbe8 104 50845 151617 2026-08-27T21:41:20Z TiberiuFr25 11409 /* Without text */ 151617 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="0" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|370|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>— Bravo, Dănuț! Așà ași fi scris și eu. Olguța admirà retorica măestrie cu care Dănuț îmbinase spovedania jafului dulceților păstrate pentru iarnă, cu slăvirea lor și măgulirea păgubașului, — fără să-și dea seamă că acel „bună mai erá, mamă dragă!” departe de a fi un vicleșug, pentru Dănuț erà o naivă și deplină doină. {{***}} După împărtășanie, Moș Gheorghe privise lung aburii albăstrii ai fumului de tămâe, plutind înfloriți prin odae. Dela o vreme ațipise. Acum dormeà cu fața în sus. Brațele-i atârnau în lături, grele. Și trupul și chipul păstrau parcă întipărirea resemnată a unei răstigniri. Doamna Deleanu îl vegheà, așezată pe un scăunel alături de laviță, cu coatele sprijinite pe genunchi, și fruntea cufundată în palme. Vegheà și Oțeleanca. Neîndrăznind să steà jos, subt acelaș acoperământ cu doamna Deleanu, și fiind ostenită de lunga ședere în picioare, îngenunchiase în fața icoanelor. Doctorul, întins pe prispă la aer curat, ceteà un roman franțuzesc, făcând reflecții specific românești. {{dhr}} …Pe când erà de-o samă cu Olguța, doamna Deleanu căpătase dela Moș Gheorghe un dar nepieritor ca trandafirii Iericonului: zâmbetul copilăriei. Fără de Moș Gheorghe nu l-ar fi cunoscut. Nu doar că n’o iubeau părinții! Dar mama doamnei Deleanu, greu zdruncinată dela naștere,<noinclude><references/></noinclude> 0n08rre2ojer0henz9e2kkpyik9slw4 151618 151617 2026-08-27T21:41:30Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151618 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|370|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>— Bravo, Dănuț! Așà ași fi scris și eu. Olguța admirà retorica măestrie cu care Dănuț îmbinase spovedania jafului dulceților păstrate pentru iarnă, cu slăvirea lor și măgulirea păgubașului, — fără să-și dea seamă că acel „bună mai erá, mamă dragă!” departe de a fi un vicleșug, pentru Dănuț erà o naivă și deplină doină. {{***}} După împărtășanie, Moș Gheorghe privise lung aburii albăstrii ai fumului de tămâe, plutind înfloriți prin odae. Dela o vreme ațipise. Acum dormeà cu fața în sus. Brațele-i atârnau în lături, grele. Și trupul și chipul păstrau parcă întipărirea resemnată a unei răstigniri. Doamna Deleanu îl vegheà, așezată pe un scăunel alături de laviță, cu coatele sprijinite pe genunchi, și fruntea cufundată în palme. Vegheà și Oțeleanca. Neîndrăznind să steà jos, subt acelaș acoperământ cu doamna Deleanu, și fiind ostenită de lunga ședere în picioare, îngenunchiase în fața icoanelor. Doctorul, întins pe prispă la aer curat, ceteà un roman franțuzesc, făcând reflecții specific românești. {{dhr}} …Pe când erà de-o samă cu Olguța, doamna Deleanu căpătase dela Moș Gheorghe un dar nepieritor ca trandafirii Iericonului: zâmbetul copilăriei. Fără de Moș Gheorghe nu l-ar fi cunoscut. Nu doar că n’o iubeau părinții! Dar mama doamnei Deleanu, greu zdruncinată dela naștere,<noinclude><references/></noinclude> n7mool82yzxulsdcp884c3x7pwexv3l 104 50846 151619 2026-08-27T21:44:43Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151619 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|371}}</noinclude>trăise mai mult prin străinătate. Venirile ei acasă — din ce în ce mai rare — nu aduceau decât o față mai istovită, un zâmbet mai chinuit, și o poruncă de ''liniște'' sfătuită de doctori și rostită de Fița Elencu în fața mormanelor de jucării proaspăt aduse. Conu’ Costache Dumșa, prins de viața politică, dezmierdà distrat, uneori numai — ș’atunci c’un oftat de mâhnire — capul fetiței timide cu care aveà să i se stingă numele. În schimb, străjeri neclintiți ai copilăriei ei în căminul părintesc, fuseseră ochii Fiței Elencu, verzi, ca un mucegai nimicitor al ori cărei frăgezimi. Mai târziu, dascăli și guvernante, tot subt diriguirea Fiței Elencu, o învățară să fie bătrână la minte, deșteaptă, posomorită și savantă, și în alte limbi decât cea românească. Moș Gheorghe-i ținuse loc de mamă și bunic. El alungase tot atâtea lacrimi pe cât deșteptase zâmbete și ’nviorări pe chipul palid al feței istovite de învățătură și singurătate. Și ea fusese odată „duduița moșului”. Acuma erà Olguța… Și moșul copilăriei lor se duceà… Degetele doamnei Deleanu mângâiară ușor părul alb al moșneagului. Alte amintiri, de mai târziu, înlocuiră pe-ale copilăriei; și acestea tot de Moș Gheorghe legate și de căsuța lui. …Fița Elencu prinsese la Iași — erà mult de-atunci — o scrisoare de dragoste dela tânărul Iorgu Deleanu, profesorul de filozofie al nepoatei sale. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 17n32f4y7o6eg4b6zovu4p3zpthchho 104 50847 151620 2026-08-27T21:49:01Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151620 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|372|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>— Ce-i asta, Alice? întrebase ea cu scrisoarea în mână și un zâmbet oțetit în ochi. Inima nepoatei simțise greutatea întregei planete. — Ia să vedem noi ce-a scris ''domnul profesor,'' începuse Fița Elencu așezându-se într’un fotoliu… „Draga mea Alice” Bre-bre!… Vrasăzică, scumpa mea nepoată, un slugoi, un Deleanu oarecare, are cutezanța să te tutuiască pe ''tine,'' odraslă de neam boeresc! Frumos! Tare frumos! Știi tu, fetițo, pentru ce-s făcute bicele?… Nu știi. Ei, să te’nvețe mătușă-ta, că-i mai bătrână. Bicele dragă nepoată, sunt făcute pentru tălpile groase ca să le facă mai subțiri… și mai simțitoare. „Și cum mai spune? „Dragă”! Un ''adiectiv'' foarte necuviincios!… Și ce mai spune? „Mea!” Cum se poate! Nu-ți pare ție, scumpa ''mea'' nepoată, că acest posesiv nesăbuit pornește dintr’o minte cu totul smintită? Că altfel nu-i cu putință să îndrăznească un fecior de robi sa fure un cuvânt așà de boeresc!… Mata, fetițo, încheiase Fița păturind scrisoarea ca pe un document de mare preț, — ai să mergi cu mine la țară, și acolo, am să-ți spun eu „Draga mea Alice” până ce ti-i săturà de dragoste, ca să nu mai simți nevoia să ți-o spună slugile. Fița se ținuse de cuvânt așà de vertiginos, încât tânărul Iorgu Deleanu găsise numai o ușă închisă în casa unde predà lecții de filozofie. Pe când nepoata Fiței învățà la Medeleni să-și stăpânească lacrimile subt atenta priveghere a<noinclude><references/></noinclude> 2x1qmn0ea9pw6116xjrg8gxw5fw70rn 104 50848 151621 2026-08-27T21:52:31Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151621 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|373}}</noinclude>ochilor verzi, tânărul Iorgu Deleanu le lăsà să curgă în voe, la Iași, căpătând bile din ce în ce mai roșii la examenele de Drept. Într’o bună zi, vine la curte mama Anica, nevasta lui Moș Gheorghe. — Sărut mâna, dudue, oftase ea ca să-și ascundă zâmbetul, — o căzut la pat moșneagul. Fără să mai aștepte încuviințarea Fiței, „duduița moșului” pornise într’un suflet. Moș Gheorghe o întâmpinase — mohorât de vesel ce erà — în tindă. În loc de boală, tânărul Iorgu Deleanu. Moș Gheorghe știà bine cine-i și ce poate Fița Elencu. Totuși nu pregetase. O după amiază întreagă, Moș Gheorghe și mama Anica pândiseră pe geam pentru fericirea dela spatele lor. O noapte întreagă dormiseră pe prispă, fiindcă în odăița lor dormeà somn fericit, somn tineresc, „dragul duduiței”. {{dhr}} …Cresc uneori în fața caselor copilăriei, masivi și blânzi stejari, al căror zvon de frunze, al căror cor de cuiburi, cu zilele și anii tot mai scump îți este, fiindcă în frunză și în cuiburi trăesc și cântă amintiri, și fiindcă umbra lor e dulce ca o dragoste. Și dacă se întâmplă ca securea să-i abată, căderea lor e-o prăbușire de trecut și golul lipsei lor, vaer de jale. {{dhr}} În tăcerea odăiței nu s’auzeau decât suflarea hurducată și șuerătoare a lui Moș Gheorghe. Cu<noinclude><references/></noinclude> 7fki451f3m7mlfr5q5qkw1cobzcdo7d 104 50849 151622 2026-08-27T21:56:53Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151622 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|374|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>hârșcăit de ferestrău, moartea doborà un blând stejar. Doamna Deleanu plângeà. Oțăleanca se închinà la icoane. {{***}} Când povesteà sau când pledà, domnul Deleanu erà stăpânit de un sbucium meridional care-l făceà să nu-și găsească astâmpăr. Odată, la Curtea cu Juri, înfierbântat de oratorie și de întreruperi, părăsise, încetul cu încetul, ''banca apărării;'' și începuse să înainteze… Ajunsese în mijlocul sălii, între acuzat și Jurați. Fără să-și deà seama, valsà mereu, înaintând spre masa Curței, până când Președintele sunase clopoțelul: — Domnule avocat, îmi permiteți să chem aprodul să mute masa Curței… ca să aveți loc! — Mă ertați, domnule Președinte, replicase domnul Deleanu, oprindu-se. Adevărul te poartă înainte, ca un asalt spre Dreptate. Mulțumesc Onoratei Curți că m’a trimes la timp îndărăt. De astădată, subiectul povestirei erà în cel mai desăvârșit acord cu temperamentul povestitorului. Isprăvile celor „Trei Mușchetari” nu erau numai povestite, ci și redate prin gest și atitudine. Spada neînvinsă a lui „d’Artagnan”, redusă la proporțiile pitice ale coupe-papierului de pe biurou, doborîse atâția guarzi de-ai cardinalului Richelieu, încât domnul Deleanu, când<noinclude><references/></noinclude> 5jalh2kzg5ofkb5a8b9r564dj84ssy9 104 50850 151623 2026-08-27T22:00:32Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151623 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|375}}</noinclude>înaintà, de bună credință dădeà la o parte cu piciorul, imaginare cadavre. Coupe-papier-ul nu mai aveà pic de praf: după fiecare duel, domnul Deleanu îl ștergeà de sânge. Abat-jour-ul lămpii, răsturnat pe covor, arătà că slujise de feutru, ceremonioaselor saluturi schimbate între bravii Athos, Porthos, Aramis și al patrulea mușchetar al treimei: Gasconul d’Artagnan. Ceașca de cafea neagră erà mânjită pe dinăuntru de drojdie, fiindcă — deși golită de pe la mijlocul povestirei — domnul Deleanu o răsturnà pe gât, mușchetărește, sorbind din ea închipuirea acelor savuroase vinuri care răscumpărau — în scurtele popasuri — truda și încercările celor patru bravi. Monica și Olguța aveau mișcări de rândunele, urmărind zig-zagurile povestitorului prin larga încăpere. — …Porthos îi vede, da’ ce-i pasă lui de patru-cinci-șase guarzi de-ai șnapanului de cardinal! C’un brânci numai, răstoarnă cal cu călăreț ca tot… Un scaun căzù trosnind. — …Înșfacă pe călăreț… Cea mai nimerită întruchipare a călărețului cardinalicesc erà statuia Justiției cu balanțele veșnic strâmbe. Domnul Deleanu înșfacă Justiția de bronz. — …și ’ncepe să facă mulineuri: trei guarzi cad morți, doi răniți, ceilalți fug. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> q39ro3t2411fsudp1ssudjvc0rokrtx 104 50851 151624 2026-08-27T22:04:32Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151624 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|376|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>Ultimul guard — Justiția — căzù din greu pe covor, în aplauzele Olguței. Caritabilă, Monica ridică Justiția punând-o la locul ei pe biurou. {{***}} Ca un „Hristos a înviat” rostit de preot și apoi de mii de guri, roșeața soarelui — din nor în nor, din zare în zare — iluminase cerul. Ograda casei lui Moș Gheorghe, încetul cu încetul, se umpluse de țărani. Veniseră să afle vești despre cel mai bătrân și cel mai bun dintre ei. Unii ședeau jos la pământ, alții pe prispă, alții în picioare, tăcuți și solemni ca la moartea unui Voevod. {{dhr}} Moș Gheorghe deschise ochii: erau turburi. Îi închise iar. O luptă fără trupuri se încinse în tăcerea odăiței… Moș Gheorghe deschise din nou ochii. Gândurile se mișcau anevoe ca niște care troenite prin nebulosul îngheț al iernii. Doctorul îi luă pulsul. Întâlnind chipul străin, ochii lui Moș Gheorghe se înturnară. Privi prin încăpere… o recunoscù… începù să caute… Ochii doamnei Deleanu întâlniră privirile muribundului. Doamna Deleanu își trecù mâna peste frunte: uitase. — Du-te acasă, șopti ea Oțălencei, făcându-i semn să se apropie, — și ad’o pe Olguța. Cu multă trudă, Moș Gheorghe își urni capul din loc; aplecându-și-l sărută mâna doamnei Deleanu. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> da2g810bpyuhmgrv1h5i3t1q619j43h 104 50852 151625 2026-08-27T22:09:27Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151625 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|377}}</noinclude>Alexandu Dumas scrisese aventurile celor Trei Mușchetari; domnul Deleanu le istoriseà prin viu grai. Pornind poate dela adagiul juridic: „{{lang|fr|La plume est serve, la parole est libre}}”, — povestitorul imensificà romantismul romancierului. Domnul Deleanu nu mai erà avocatul Iorgu Deleanu, ci al cincilea mușchetar inedit: verbalul vitez Tartarin de Tarascon. Așà că mușchetarii luptau cu oștiri întregi pe care, firește, le biruiau neglijent. În plin galop, Porthos zmulgeà buchete de stejari — sau alți giganți vegetali — pe care le aruncà în capetele urmăritorilor, fără ca armăsarul de subt el — de cea mai romantică rasă — să bage de seamă adaosul miilor de kilograme. D’Artagnan treceà singur prin rândurile dușmane — ca Isus pe valurile mării — împărțind în dreapta și ’n stânga trăsnete de spadă și interjecții românești. Iar când toți patru mușchietari luptau de laolaltă, vântul celor patru spade, desrădăcinà pădurile. Dacă ''șnapanul'' de Richelieu ar fi fost mai practic, ar fi apelat la patriotismul mușchetarilor în loc să-i prigonească. Și mușchetarii — ''{{lang|fr|flamberge au vent}}'' — ar fi făcut mulineuri din zori și până ’n seară, purtând astfel cu vântul galic al spadelor, toate corăbiile Franței pe mări și oceane… Deacum înainte, haiducii naționali aveau serioși rivali în stima Olguței. Anica bătù de câteva ori în ușă. Neprimind nici-un răspuns, intră. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 4hupbaiwosy8h0rj7vcoivxbwyk0kpq 151626 151625 2026-08-27T22:09:42Z TiberiuFr25 11409 151626 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|377}}</noinclude>Alexandru Dumas scrisese aventurile celor Trei Mușchetari; domnul Deleanu le istoriseà prin viu grai. Pornind poate dela adagiul juridic: „{{lang|fr|La plume est serve, la parole est libre}}”, — povestitorul imensificà romantismul romancierului. Domnul Deleanu nu mai erà avocatul Iorgu Deleanu, ci al cincilea mușchetar inedit: verbalul vitez Tartarin de Tarascon. Așà că mușchetarii luptau cu oștiri întregi pe care, firește, le biruiau neglijent. În plin galop, Porthos zmulgeà buchete de stejari — sau alți giganți vegetali — pe care le aruncà în capetele urmăritorilor, fără ca armăsarul de subt el — de cea mai romantică rasă — să bage de seamă adaosul miilor de kilograme. D’Artagnan treceà singur prin rândurile dușmane — ca Isus pe valurile mării — împărțind în dreapta și ’n stânga trăsnete de spadă și interjecții românești. Iar când toți patru mușchietari luptau de laolaltă, vântul celor patru spade, desrădăcinà pădurile. Dacă ''șnapanul'' de Richelieu ar fi fost mai practic, ar fi apelat la patriotismul mușchetarilor în loc să-i prigonească. Și mușchetarii — ''{{lang|fr|flamberge au vent}}'' — ar fi făcut mulineuri din zori și până ’n seară, purtând astfel cu vântul galic al spadelor, toate corăbiile Franței pe mări și oceane… Deacum înainte, haiducii naționali aveau serioși rivali în stima Olguței. Anica bătù de câteva ori în ușă. Neprimind nici-un răspuns, intră. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> i99pk3vjtl0ho2xdn9rpqow1nowzkcr 104 50853 151627 2026-08-27T22:12:56Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151627 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|378|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>— …O lovitură la stânga: bang! Adversarul o parase… — …Olguța se încruntă: palpità. — …O lovitură la dreapta… Ce vrei? — întrebă d’Artagnan dând cu ochii de Anica. — Afară, țipă Olguța. Spune, papa. — Adversarul erà chiar Athos? — Eeei! Anica nu-și luà ochii dela domnul Deleanu care urmà aprins povestirea. Văzând că nu-i luată în samă, înaintă spre biurou. — Atrimes cuconița după duduia Olguța. — …Adversarul lui Porthos erà chiar Aramis! — Aaa! — Lui Moș Gheorghe-i rău de tot, vorbi tare Anica. — Ce-ai spus? — sări Olguța. Anica fugise. Olguța se uită la domnul Deleanu cu fruntea încrețită. — Ce-a spus, papa? — … Domnul Deleanu trezit, cuprinse cu palmele capul Olguței, strâns de tot, sărutându-l pe frunte. Olguța clipi, se zmunci, deschise ușa, și o rupse la fugă. {{***}} Văzând-o pe Olguța, țăranii din ogradă se descoperiră ridicându-se în picioare. Olguța trecù în goană printre ei, privindu-i zăpăcită. — Moș Gheorghe! — țipă ea din tindă, gâfâind. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> bd25g0dkpd2t7ktody1n7itw3b91hsn