Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.17 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 106 47818 151632 147631 2026-08-28T12:17:37Z TiberiuFr25 11409 151632 proofread-index text/x-wiki {{:MediaWiki:Proofreadpage_index_template |TIP=book |TITLU=[[La Medeleni]] |LIMBĂ=ro |VOLUM=Volumul 1: [[Hotarul nestatornic]] |AUTOR=[[Autor:Ionel Teodoreanu|Ionel Teodoreanu]] |TRADUCĂTOR= |EDITOR= |ILUSTRATOR= |ȘCOALĂ= |EDITURĂ=Editura „Cartea românească” |LOC=București |AN=1941 |CHEIE= |ISBN= |OCLC=926389439 |LCCN= |BNF_ARK= |ARC= |DOI= |SURSĂ=pdf |IMAGINE=1 |PROGRES=C |TRANSCLUDERE=yes |DATA_VALIDĂRII= |PAGINI=<pagelist /> |VOLUME= |REMARCI= |RE= |LĂȚIME= |Antet= |Subsol= }} k9js5saolwyx5t1t6drs2j954msr2ik 0 50462 151633 150809 2026-08-29T07:20:16Z Costy6911 19305 151633 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Împlinire | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <Center>C U P R I N S U L</Center> * [[Datoria (Ion Pillat)|Datoria]] <b>CARTEA PRIVELIȘTILOR</b> * [[Poetul (Ion Pillat)|Poetul]] * [[Nomadul]] * [[La moara rea]] * [[Cină]] * [[Pastorală]] * [[Viziune polară]] * [[Hokusai]] * [[Port breton]] * [[Natură moartă (Ion Pillat)|Natură moartă]] * [[Zori de primăvară]] * [[Hellas]] 6venosdxwjtp24uxgobeybwlj22nvos 104 50854 151628 2026-08-28T12:05:14Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151628 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|379}}</noinclude>Oțăleanca intră după ea. Doamna Deleanu și doctorul se ridicară în picioare. Olguța se uită când la unul, când la altul, fără să primească nici-un răspuns. În vârful picioarelor intrară domnul Deleanu, Monica și Anica. Tinda se umpluse de capete. Toți tăceau apăsător. Obrajii Olguței albiră. Se apropie de laviță, privindu-l pe Moș Gheorghe cu spaimă și neîncredere. Moș Gheorghe nu mai puteà nici să-i vorbească, nici să-i zâmbească. Abia o zăreà — poate — cu aburul de suflet rătăcit în ochi. — Moș Gheorghe, nu tragi din lulea? — îl întrebă Olguța tainic, aplecându-se asupra lui ca să n’o audă nimeni. Pleoapele moșneagului se zbătură pe albul ochilor. Olguța luă luleaua de pe masa cu bucoavne. Toți se fereau din calea ei. Așeză luleaua în mână lui Moș Gheorghe, zăbovind îndelung cu mânuța ei rece pe înghețul degetelor albe. Se duse din nou la masa cu bucoavne, luă cutia cu chibrituri, se apropiè de laviță. Aprinse chibritul. Luleaua căzù din degetele țapene… Chibritul ardeà pâlpâind în mânuța tremurătoare. Oțăleanca întinse lumânarea și o aprinse dela chibritul pe sfârșite, stingând totodată flacăra care ardeà degetele Olguței. — Dumnezeu să-l erte. — Pentru ce? — întrebă rugându-se Olguța, cu o sfâșietoare duioșie. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> qtriuyy356srdtc70xq941tdnh75pok 104 50855 151629 2026-08-28T12:08:34Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151629 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|380|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>Dar toți plecară capetele. Și icoanele din părete, tăceau sever. {{***}} O amiază rece, cu cerul îmbătrânit de nouri suri. Deasupra satului sunà clopotul, amintind cerului depărtat intrarea în pământ a unui om. Pe ulița cea mare și prin fața ogrăzilor nu se vedeà țipenie de om în vârstă; numai copii de cei mărunți care vorbesc cu gâzele, se sfădesc cu vrăbiile, și se supără pe copaci. Satul pareà al copiilor. La cimitir, sătenii cu capetele plecate îndărătul familiei Deleanu, ascultau clopotul jalnic. Când începuse slujba la mormânt, Olguța se descoperise. Pletele ei negre fluturaseră în vântul aspru laolaltă cu pletele flăcărilor și-ale moșnegilor. Preotul erà bătrân. Cimitirul, blând. Vorbele slujbei semănau cu-acele amuțite în bucoavnele căsuței deșarte. „Moș Gheorghe, unde ești?” — Fie-i țărâna ușoară. Și deasupra mormântului, țăranii adânciră crucea de stejar. Dacă ar fi văzut Moș Gheorghe ochii duduiței lui, încercănați ca niciodată și pironiți fără de lacrimi asupra mormântului — „Aici-s, duduița moșului” — privirea lor l-ar fi împovărat mai greu decât țărâna umedă care-l pecetluise între morți. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> t0k8p7i5pujgt4hcx6tmdlhlp9g3yxn 104 50856 151630 2026-08-28T12:12:36Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151630 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||LA MEDELENI|381}}</noinclude>Îndărătul caselor boerești începuse praznicul de pomenire pregătit de doamna Deleanu după datini. Cu mâna ei, Olguța vărsà din cană în ulciorul fiecăruia. Doamna Deleanu și Monica împărțeau paharele cu rachiu de pe tablaua purtată de Oțăleanca. Anica, Profira, și Safta — bucătăreasa oamenilor de pe moșie — aduceau felurile de bucate. Sfiala posomorîtă adusă dela cimitir, nu ținù mult. Mai întâiu vorbiră amintirile bătrânilor. Pe urmă izbucniră glumele tinerilor: la început în șoaptă, la ureche, apoi fățiș. Rachiul, supa fierbinte și priveliștea bunătăților calde, întețiră voioșia. Olguța se încruntă. O vorbă aprigă îi aprinse ochii… dar porni spre casă, strângându-și buzele uscate. În fața scărilor se opri, ca alungată de cineva. Se îndreptă spre grajd. Acolo nimeni nu râdeà… …Acolo, pe capra trăsurii neclintite, fără de cui, fără de hățuri, un copil plangeà cu mânile pe ochi. Și Dumnezeul minunatelor povești nici nu trimese îngeri să se ’nhame, zburători; nici nu cuprinse dela spate pumnii uzi, dându-le hățuri; nici nu șopti c’un zâmbet blând: — Mână mata, duduiță. {{***}} — Stai jos, părinte. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> kcjv1r78w7t2ho185e7ncb9zxq8pfxy 104 50857 151631 2026-08-28T12:16:18Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 151631 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină|382|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>Vârând mâna subt rasă, preotul scoase la iveală un plic. — Cucoane Iorgule, acum doi ani, Moș Gheorghe — Dumnezeu să-l ierte — mi-o încredințat o hârtie pentru domnia-ta. Iacăt-o. Domnul Deleanu luă plicul de pânză cu peceți roșii. Pe-o față de coală, mâna lui Moș Gheorghe așternuse tremurătoare chirilice. După o scurtă aruncătură de ochi, domnul Deleanu se uită la preot. — Părinte, eu am cam uitat slova asta. Fii bun și cetește. Preotul își puse ochelarii și dădù glas voințelor din urmă ale celui dus. Începeà Moș Gheorghe, luându-și rămas bun dela stăpânii săi și mulțumindu-le pentru pânea care o mâncase la casa lor și pentru bunătatea cu care-l învredniciseră. Apoi arătà întrebuințarea ce roagă să se deà banilor pe care i-a agonisit. Apoi: …„Eu Gheorghe Iernilă, las cu limbă de moarte casa și gospodăria me copiilor lui Cuconu Iorgu Deleanu, adicătelea, duduii Olguța și lui cuconașu Dănuț. Si li hie casa și pământul mieu loc de gioacă după moartea me precum le-o fost și cât am trăit. Iară sipetul brășovenesc ce am dar dela răposatu Cuconu Costache Dumșa, îl las cu tot ce-i în el, duduii Olguța. Am adunat în sipet oleacă de zestre, din munca me, pentru duduia Olguța. Și vă roagă moșu cu plecăciune și supunere, să faceți duduii Olguța haină de mireasă din mătasurile adunate în sipet. Că dacă n’am avut<noinclude><references/></noinclude> ekbwyco68il882yqtyzr8gwebren729 0 50858 151634 2026-08-29T07:21:12Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Hellas | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Măslini străvechi, munți numai stânci, și colo Culcată: marea ca un cer mai clar. Orice atingi e rugă ori ce dar, Și pini în vânt sunt lira lui Apollo. Sau de preferi, coloanele acele Dormind la umbra crângului sfințit, Bucolica talangă-n asfințit Și mieii pășunând prin asfodele. V... 151634 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Hellas | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Măslini străvechi, munți numai stânci, și colo Culcată: marea ca un cer mai clar. Orice atingi e rugă ori ce dar, Și pini în vânt sunt lira lui Apollo. Sau de preferi, coloanele acele Dormind la umbra crângului sfințit, Bucolica talangă-n asfințit Și mieii pășunând prin asfodele. Vrei sarcofagul alb în foc de maci Sau stela-n drum a dansatoarei moarte Și vântul viu în marmură încins? Dar mie dă-mi, deplin să mă împaci, În rama ei de-argint fluid, departe, O insulă de-azur pe valul stins... </poem> a99lcny31l1dk0w6f295pq8gbtjkx0r 0 50859 151635 2026-08-29T07:21:57Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Zori de primăvară | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Cu vălu-i roz pe ceruri azurii A-ncremenit aerian migdalul -— Sineala golfului își frânge valul Molatec peste scoici trandafirii. E-atât de clar văzduhul că nu știi Ce proaspăt vis și-a limpezit cristalul: Balcicul își descoperă tot malul Și-n soare norii se topesc fâși... 151635 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Zori de primăvară | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Cu vălu-i roz pe ceruri azurii A-ncremenit aerian migdalul -— Sineala golfului își frânge valul Molatec peste scoici trandafirii. E-atât de clar văzduhul că nu știi Ce proaspăt vis și-a limpezit cristalul: Balcicul își descoperă tot malul Și-n soare norii se topesc fâșii. Pe plaja potopită de lumină Un turc bătrân vopsește un caic, Pescari cârpesc năvod cu plasă fină. Și piersicul, ieri gol, e azi în floare! Pe când —petală albă tot mai mic În zări catarg cu pânze stă pe mare. </poem> 66njk5t1meiclbo9bvp9x3o3e7jkdym 0 50860 151636 2026-08-29T07:22:45Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Natură moartă | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Lin trandafirul din pahar Lăsând petala lui să cadă Sărută roza de zăpadă Din apa cu albastru har. La doi păstori de porțelan De Saxa: mică și pudrată, Marchiza-n Sevres își arată În alb disprețul suveran. Și pe un scrin din vremea-n care Trăia și Goethe și Voltaire:... 151636 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Natură moartă | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Lin trandafirul din pahar Lăsând petala lui să cadă Sărută roza de zăpadă Din apa cu albastru har. La doi păstori de porțelan De Saxa: mică și pudrată, Marchiza-n Sevres își arată În alb disprețul suveran. Și pe un scrin din vremea-n care Trăia și Goethe și Voltaire: În lungi bătăi crepusculare Străvechiul ornic sună rar Prin timpul cu brumat cleștar Vecia ceasului ce moare. </poem> au8p69kukkjs6asxcxbqff5msrws4zu 0 50861 151637 2026-08-29T07:23:29Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Port breton | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Căsuțele cetăților bretone, Cu spate-adus și șoapte guturale, Înghesuite-n șiruri monotone, Se-nchină-n umbra naltei catedrale. Bat clopote blajine în surdină... În zori de zi e împânzită marea. Prin neguri zăbrelite de lumină Simțind prelung cum se golește zarea, Nevestele p... 151637 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Port breton | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Căsuțele cetăților bretone, Cu spate-adus și șoapte guturale, Înghesuite-n șiruri monotone, Se-nchină-n umbra naltei catedrale. Bat clopote blajine în surdină... În zori de zi e împânzită marea. Prin neguri zăbrelite de lumină Simțind prelung cum se golește zarea, Nevestele pescarilor ce pleacă Nu se bocesc, nu flutură batiste Tăcutele, când sufletul le seacă. Și în amurg purtându-și pruncul, triste, Mai stau pe țărmul mărilor bretone Ca pe vitralii ștersele Madone. </poem> rwtaysuuwbm1fx0c06w88fhiihd8mr1 0 50862 151638 2026-08-29T07:24:07Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Hokusai | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Lăptos și roz un cer de dimineață, Sub care — inundate — abia vezi Pătratele plantații de orez Cu sate mici în pâlcuri de verdeață, Și-aprinde luminoasele dovezi Și, săgetat pieziș de-un zbor de rață, Rupând închipuirile de ceață, Îți suie-n minte piscul ce-l visezi. Furni... 151638 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Hokusai | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Lăptos și roz un cer de dimineață, Sub care — inundate — abia vezi Pătratele plantații de orez Cu sate mici în pâlcuri de verdeață, Și-aprinde luminoasele dovezi Și, săgetat pieziș de-un zbor de rață, Rupând închipuirile de ceață, Îți suie-n minte piscul ce-l visezi. Furnici, pe cap cu mari ciuperci de paie, Îți pare-n zări un șir de peregrini Dar tu, chemând priveliștea-n odaie Și la măsura ta lărgindu-i rama, Cu-o trăsătură de penel senin Culegi din nori eternul Fuji- Yama. </poem> 8fop4xcn2g1nhupizcvu8aksdnqo5wv 0 50863 151639 2026-08-29T07:24:49Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Viziune polară | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Banchizele, diamante șlefuite Pe care zăpada lunii ninge clar, Își duc solemn spre zarea ce le-nghite Fantastice corăbii de cleștar. Pe cer de-opale gerul pironit e Cu reci sclipiri astrale și arar Răsfrânge cataracte împietrite, Aprinde bolți din basmul selenar. În peșteri de... 151639 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Viziune polară | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Banchizele, diamante șlefuite Pe care zăpada lunii ninge clar, Își duc solemn spre zarea ce le-nghite Fantastice corăbii de cleștar. Pe cer de-opale gerul pironit e Cu reci sclipiri astrale și arar Răsfrânge cataracte împietrite, Aprinde bolți din basmul selenar. În peșteri de smaragd lovește marea Vuind a moarte cu adâncu-i glas, Sculptând în țărm de ghiață nemișcarea. Și când tăcând din nou și-a tras pologul — Pe spuma sclipitoare a rămas, Cu-n singur corn în lună, inorogul. </poem> phgjsauja6wbvjkj7qz1zau2kxwirbs 0 50864 151640 2026-08-29T07:25:23Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Pastorală | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Pe sunet de fluier în sus Prin veac izvorât din vecie Se intră în țara pustie A mitului ce ni l-a dus. Cu luna, cu stelele sus În nalta lui cununie Păstorul se leagă să fie De-o turmă de zodii sedus. Și jos pe o gură de rai. Trei baci în Prier reiau drumul Poveștii spre verdele pla... 151640 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Pastorală | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul Împlinire | an = 1942 }} <poem> Pe sunet de fluier în sus Prin veac izvorât din vecie Se intră în țara pustie A mitului ce ni l-a dus. Cu luna, cu stelele sus În nalta lui cununie Păstorul se leagă să fie De-o turmă de zodii sedus. Și jos pe o gură de rai. Trei baci în Prier reiau drumul Poveștii spre verdele plai. Moara mai plânge și azi Când toamna fâșii lasă fumul Să cadă pe fagi și pe brazi. </poem> anaox46b9zf495up3d1yfg57vmxcgf2