Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.17 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 102 35117 151647 144914 2026-08-29T18:18:49Z TiberiuFr25 11409 actualizare legătură 151647 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = F }} ==Poezie== ===Antume=== ====Din manuscrise==== *[[De vrei...]] *[[Covoare din pereți...]] ====Din periodice==== *[[Dorm florile]] *[[„Charme dangereux”]] *[[Hiems]] ====Priveliști (1930)==== Volumul cuprinde poezii publicate între 1917 și 1923 *[[Lui Taliarh]] *[[Rugă simplă]] *[[Femeie luminoasă…]] *[[Augur de toamnă]] *[[Mărior]] *[[Cântece simple: Mărior III]] *[[Cântece simple: Mărior V]] *[[Cântece simple: Mărior VI]] *[[Gospodărie]] *[[Ora de vizită]] *[[Ce simplu...]] *[[Corespondențe]] *[[Eglogă marină]] *[[Eva]] *[[Herța (fragmente)]] *[[În evul mediu]] *[[În metru antic]] *[[Înserare (Fondane)|Înserare]] *[[Lui Armand Pascal, în moarte...]] *[[Lui Ilarie Voronca]] *[[Marină (Fondane)|Marină]] *[[Metru vechi]] *[[Muza]] *[[Natură moartă (Fondane)|Natură moartă]] *[[Pastel (Fondane)|Pastel]] *[[Piatra-Neamț]] *[[Preludiu (Fondane)|Preludiu]] *[[Psalmul leprosului]] *[[Reverie (Fondane)|Reverie]] *[[Rondel de toamnă]] *[[Spleen (Fondane)|Spleen]] *[[Urâtul (Fondane)|Urâtul]] *[[Vin norii ca clipe]] *[[Toca]] ==Critice== * [[Criza]] ==Legături externe== *[http://www.cerculpoetilor.net/poet.php?idp=146 cerculpoetilor.net] *[http://www.poezie.ro/index.php/author/2130/ Benjamin Fondane - poezie.ro] {{DP-expirat}} {{control de autoritate}} je85nu9jfj6onan0lrki51vvzcbu41x 0 35240 151646 97730 2026-08-29T18:16:24Z TiberiuFr25 11409 TiberiuFr25 a redenumit pagina [[Natură moartă]] în [[Natură moartă (Fondane)]] fără a lăsa o redirecționare în loc: înlocuire cu pagină de dezambiguizare 97730 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Natură moartă | autor = Benjamin Fondane | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem>o sticlă de porto și un banjo trupeșe gutui din Van Gogh pe o masă inima în topire lămpile - ăst han troienit pe-o vâlcea din Tyrol - unde sunt palmierii și nisipurile prospectele de călătorii a fost de ajuns ca un tren s-o ia razna de șine am făcut 8 km noaptea pe jos viforul era un matelot în ștreanguri tovarășii mei din tren erau iugoslavi niște studenți vorbeau de ciorba lor de sfeclă vorbele noastre erau păsări moarte de ger o sticlă și un banjo pe perete - fiică a hangiului accent austriac arbust din Adlersberg fruct de zăpadă cutezanță de a te pârgui printre catastrofe țâșnire a gleznelor ghicesc acolo pielea ta tulbure ca o privire inima mea sau pendula drăguțul tău ce ți l-aș lua-n cuțit n-am omorât niciodată pe nimeni alcoolul mi se urcă la cap sau gleznele tale nimeni nu e scutit de accident noapte fără cămașă pe ea pe acoperișul zgâlțâit păsări din mările australe poate nițel prea albe ești atât de singur încât ți-ai uitat rolul despre ce voiai oare să vorbești pământul se clatină iată că el deja îți strigă-n trup - o sticlă și-un banjo și-această voce a nimănui acolo-i trecutul meu cu care nu mai am ce să fac sângele lui ciuruiește zăpada - e-un înecat ce nu mai vrea să-l scoți la mal privire de sus, în care păsările se rotesc de și-ar pierde acolo capul - liniște s-o tai cu diamantul timpul parcă dă cu banul în gol pe stâncile devenirii stau ciute suspendate nu se trăiește-aici decât din vânătoare nu se moare de întâmplare de pahar sau neprihănire de poveri sau măciucă toate drumurile sunt megafoane fiece piatră un sertar ce deschide-un abis nu vrei să vii cu mine în Montmartre e tot un tyrol pentru turiști englezi vino vom deschide un bar american în care vom asculta cântecul de cocteiluri încăierările se vor lăsa cu morți gusta-vei din scârba numită plăcere ne-om bate pentru frumusețea-ți perfidă și castă surâsul tău o să presare morți fiică de hangiu accent austriac care păstrezi pe chip un nu știu ce din alpi și până și-n obraji această fericire ce emană dintr-o butelcă și dintr-un banjo. </poem> [[Categorie:Benjamin Fondane]] ko7j9btkvm2josbk9fmaimbcjov7mlq 104 48915 151649 147563 2026-08-29T21:07:46Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151649 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 104 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Ba da. — Cum vrei tu! — Papa, da' mă iubești mai mult decât pe prietenii tăi? — Mai încape vorbă! — Atunci dă-mi și mie o lulea. — O lulea? — Dacă mă iubești, papa! — Și ce vrei să faci tu c’o lulea? — S'o am și eu la mine… așa, de frumuseță. — Bine, Olguța… Uite… Alege-ți tu una pe placul tău. Deschise un saltar ticsit cu felurite unelte deale fumatului. — Uite, Olguța: asta-i frumoasă și-i mică; de spumă de mare. Numai bună pentru tine. Îți pluce? - Îmi place, papa. Da' eu vreau una mare. - Alege-ți una mare atunci! - Asta-i bună, papa? — întrebă Olguța, punând mâna pe cea mai mare. — Bună, cum nu! Asta… asta o am și eu dela un franțuz care acordă piane la Iași… A murit, săracu'! Ce om cumsecade!… Excelentă pipă. — Atunci o iau pe asta. Merci, papa. Am să țin minte. — Lasă, dragu' tatii. Toate-s ale tale. Tu nu știi că tata-ți dă orice? Olguța îi desmierdă fruntea și părul. — Ce păr frumos ai tu, papa. Parcă-i mătasă!… De-acuma mă duc.<noinclude><references/></noinclude> d8si5gx35w6nxl57bnkrnf3cmce7acz 104 48916 151650 147564 2026-08-29T21:47:23Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151650 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai mic|{{AntetPagină|| LA MEDELENI | 105}}}}</noinclude>— Ascultă, Olguța, hai și tu cu tata la pădure. Îl iau și pe Dănuț; poate vine și mama. Facem o plimbare cu docarul. Olguta-și trecu mâna pe frunte. - Merg altădată, papa. Azi fac o vizită lui Moș Gheorghe, cu Monica… Știi, el ne-a poftit, — plecă ea capul. Domnul Deleanu își resfiră mustățile… o măsură pe Olguța… și deschise din nou saltarul cu lulele. - Olguța, mai ia-ți o lulea: să ai și tu una. Olguța îi privi fruntea, zâmbind. - Papa, tare ești tu deștept! Merci. Mie nu-mi trebue. După ce plecă Olguța, domnul Deleanu își luă fruntea în mâni, și se gândi îndelung, cu inima strânsă, întovărășindu-și copilul peste pragul vremii, departe… - Când te gândești că într'o zi Olguța va fi mare… Biata Olguța. {{***}} Monica pornise din salon îmbrăcată cu rochița neagră, urmând-o încetișor – de bucurie stăpânită – pe doamna Deleanu. Din etac se întoarse ea în frunte, cu rochița albastră. Însă Monica cea care intrase în etac nu mai eșise la loc. Atârnă în cuerul rochiilor, cu rochița neagră. Monica nu schimbase o rochiță ci un anotimp. Și ochii, și părul îi luceau altfel… Când cerul e albastru toate lacurile limpezi<noinclude><references/></noinclude> 7bvpe7zafe7vf9sc4evh9v31nlb8js4 104 48917 151651 147565 2026-08-29T21:51:37Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151651 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 106 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>ar fi numai albastre dacă n'ar fi soarele atât de despletit. Dar părul Monicăi, împletit în două cozi, atârna pe spate. Așa că Monica era îmbrăcată în rochiță de olandă albastră, decoltată cât trebue ca să rămâe copil și ca să aibă capul — cu ochii și gura — tulpina gâtului întreagă. Rochița se oprea deasupra genunchilor — doamna Deleanu nu făcea hăinuțe pentru evoluția copiilor, ci numai pentru împodobirea unei vrâste — fiindcă genunchii copiilor pot fi sinceri ca și obrazul lor și tot frumoși rămân și vii. Și Dănuț era îmbrăcat la fel… Dănuț creștea repede. Doamna Deleanu avea mult de lucru ca fiecare vrâstă să-și aibă zestrea ei cochetă pentru toate anotimpurile anului. Totuși, dulapurile nu erau ticsite cu hăinuțe strâmte sau cu rochițe prea scurte. Hăinuțele și rochițele rămase pe loc în urma copiilor, îmbrăcau în case nevoiașe, alți Dănuți, alte Olguțe. Monica nu era altă Olguță. Monica era ca și Olguța. De aceia, rochița albastră răsărise întâia, pe o nouă dumbravă la începutul căreia trecuse umbra unei rochițe negre. — Monica, ia uită-te în oglindă, o pofti doamna Deleanu la vernisajul rochiței, ridicând storul unei ferestre din salon. Lumina amiezei suflă cu aur în oglindă iconița dimineților de primăvară. Monica plecă ochii în jos. - Tante Alice, nu-i păcat? — tresări teama în bucuria ei.<noinclude><references/></noinclude> 04hbymr245yzbh6qklnn0c0a3bu284w 104 48918 151652 147566 2026-08-29T21:55:03Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151652 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 107 }}}}</noinclude>— Pui mic, nu-i păcat! Și dac' ar fi, l'ar lua tante Alice asupra ei. — Ce bună ești, tante Alice! Clanța svâcni. — Am venit! - Nu trânti… — …nu bufni, nu pocni! Mamă dragă, tare te iubesc! — Olguța! — Am spus o obrăznicie? Doamna Deleanu începu să râdă. — Vezi, mamă dragă! — Ia astămpără-te! Uită-te mai bine la Monica. — Ia să te văd, o luă în primire Olguța intorcâd-o spre ea… Foarte bine! Îmi place! Grozav îmi place!… Mamă dragă, bine mai lucrezi tu! — Slavă Domnului! Am auzit și eu o laudă din gura ta! — Azi sunt bine dispusă, mamă dragă! — Ia te rog! Lasă-l pe tata să fie ''bine dispus'' când vrea. Tu trebue să fii totdeauna. — De ce? — Fiindcă ești copil. — Poate… da' azi sunt foarte bine dispusă! Și tu, mamă dragă? — Și eu, dacă nu mă năucești. — Îți spun eu, mamă, că azi îi sărbătoare. — Olguța, ți-am mai spus odată că nu-i! — Cred… da' parcă ar fi!… Monica, tu te dezbraci acuma, sau rămâi așa? — Las-o 'n pace, Olguța! De ce vrei să se dezbrace?<noinclude><references/></noinclude> m8thokz4z3re05wivh53mfz8mdxfde2 104 48919 151653 147567 2026-08-29T22:16:11Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151653 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 108 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>- Eu nu vreau! Tocmai, m'aș fi mirat… Mama dragă, uită-te la mine? — Ce vrei? — Eu? Nimic. Numai să te uiți. — Bine, mă uit. - Nu in ochi! Uită-te la mine, așa, știi tu: cum te uiți când mergem la teatru… ''Inspectează-mă''. — Ei, și? — Și nu vezi nimica? — Ba văd că ți-ai pătat rochița! Când ți-ai pătat-o? — Ai văzut?…Când mi-am pătat-o?… Tu știi, Monica? – … — Nici eu!… Mamă dragă, nu-i păcat să am eu o rochiță pătată! — Păcat de rochiță! — Și de mine nu? — De ce ai pătat-o? — Eu? — Da' cine? — Ea singură. Adică supa. — Olguța! — Vrei să mă pedepsești, mamă? — Lasă-mă, te rog! — Atunci nu vrei să mă pedepsești. — Te rog, spune-mi ce vrei? — Și-mi dai? — Spune ce? - Eu nu cer nimic. Da' de ce să am o rochiță pătată? Eu nu vreau să am o rochiță pătată.<noinclude><references/></noinclude> h326j4k0w55zuj84xwtbz0nz74hcbet 151654 151653 2026-08-29T22:16:59Z Gdeaconu 22625 151654 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 108 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>– Eu nu vreau! Tocmai, m'aș fi mirat… Mama dragă, uită-te la mine? — Ce vrei? — Eu? Nimic. Numai să te uiți. — Bine, mă uit. - Nu in ochi! Uită-te la mine, așa, știi tu: cum te uiți când mergem la teatru… ''Inspectează-mă''. — Ei, și? — Și nu vezi nimica? — Ba văd că ți-ai pătat rochița! Când ți-ai pătat-o? — Ai văzut?…Când mi-am pătat-o?… Tu știi, Monica? – … — Nici eu!… Mamă dragă, nu-i păcat să am eu o rochiță pătată! — Păcat de rochiță! — Și de mine nu? — De ce ai pătat-o? — Eu? — Da' cine? — Ea singură. Adică supa. — Olguța! — Vrei să mă pedepsești, mamă? — Lasă-mă, te rog! — Atunci nu vrei să mă pedepsești. — Te rog, spune-mi ce vrei? — Și-mi dai? — Spune ce? - Eu nu cer nimic. Da' de ce să am o rochiță pătată? Eu nu vreau să am o rochiță pătată.<noinclude><references/></noinclude> ke4s1umgyaahfc7e3zvef0mbvwt7wde 104 48920 151655 147568 2026-08-29T22:26:48Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151655 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 109 }}}}</noinclude>— Taci, te rog! Am înțeles… Ai văzut în șifonieră rochia cea nouă. – Da, când ai scos-o pe-a Monicăi, – ademeni Olguța dialogul, spre biruință. - Olguța, de ce spui minciuni? - Eu nu spun minciuni. — Taci… Tu nu știai că ți-am făcut o rochie nouă. — Ba da, știam. – Atunci de ce spui c'ai văzut-o acuma? – Sigur. Acuma am văzut că-i gata. — Și vrei s'o îmbraci? – Eu?… S'o'ncerc numai… ca și Monica. – Bine. Ai dreptate. Te rog numai să-mi răspunzi drept la ce te-oi întrebă. — Da, răspund. – Tu ai vrut să te 'mbraci cu rochia cea nouă: așa-i? – Da, consimți cu precauțiune Olguța. — Atunci de ce nu mi-ai spus, ca un copil cuminte: „Mamă, te rog frumos, să-mi pui rochița cea nouă?" — Fiindcă nu mi-ai fi pus-o. – De unde știi? – Știu eu. Mi-ai fi răspuns că azi nu-i sărbătoare și c'am s'o pătez. – Olguța! Olguța! Spune-mi drept de ce ești tu așa de șireată? – … — Taci, Olguta? — Nu tac, da' nu știu!<noinclude><references/></noinclude> 194279i7yiphf7rbihph321h5cfmvv8 151656 151655 2026-08-29T22:27:18Z Gdeaconu 22625 151656 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 109 }}}}</noinclude>— Taci, te rog! Am înțeles… Ai văzut în șifonieră rochia cea nouă. – Da, când ai scos-o pe-a Monicăi, – ademeni Olguța dialogul, spre biruință. – Olguța, de ce spui minciuni? – Eu nu spun minciuni. — Taci… Tu nu știai că ți-am făcut o rochie nouă. — Ba da, știam. – Atunci de ce spui c'ai văzut-o acuma? – Sigur. Acuma am văzut că-i gata. — Și vrei s'o îmbraci? – Eu?… S'o'ncerc numai… ca și Monica. – Bine. Ai dreptate. Te rog numai să-mi răspunzi drept la ce te-oi întrebă. — Da, răspund. – Tu ai vrut să te 'mbraci cu rochia cea nouă: așa-i? – Da, consimți cu precauțiune Olguța. — Atunci de ce nu mi-ai spus, ca un copil cuminte: „Mamă, te rog frumos, să-mi pui rochița cea nouă?" — Fiindcă nu mi-ai fi pus-o. – De unde știi? – Știu eu. Mi-ai fi răspuns că azi nu-i sărbătoare și c'am s'o pătez. – Olguța! Olguța! Spune-mi drept de ce ești tu așa de șireată? – … — Taci, Olguta? — Nu tac, da' nu știu!<noinclude><references/></noinclude> isvsy807pd348s6ttfqm9v4u34d00wx 104 48921 151657 147569 2026-08-29T22:31:08Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151657 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 110 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Vezi, Olguța! — Poate că știi mata, mamă dragă! – Hai să te 'mbrac. — Aha! Dănuț închise ușa salonului, ușurel, rămânând afară. Monica nu băgase de seamă. — Hm! Prin gaura broaștei o văzu din nou uitându-se în oglindă. — Frumos! A treia oară la fel. — Bravo! Și a patra oară. Vrasăzică Monica se uită în oglindă! Monica-cea-cuminte, Monica-cea-ascultătoare, Monica… se uită în oglindă. Se uita și Dănuț, dar el era băiat! Vrasăzică Monica… „Dar și tu te uiți pe borta cheii!" — Asta-i altceva! - răspunse Dănuț cu vorbe mute, gândului obraznic. Și ca să i-o dovedească, intră în salon, brusc. Monica, se uita pe fereastră. — Hm! — Nu ți-i prea cald, Dănuț? îl întâmpină Mo­nica, gata să-i slujească în haine de împărăteasă. — Treaba mea! Nu te-amestecâ! — Ți-am făcut ceva, Dănuț? — Fă-mi numai! – Nu-ți fac nimic, Dănuț. — Ți-i frică!<noinclude><references/></noinclude> ns7ckwiq2kkek8avfya7sr42o81ugeu 104 50831 151641 151599 2026-08-29T17:40:02Z Gdeaconu 22625 151641 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 360 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>Diminața intra pe ferestre ca un viscol de polen, aurind sclipitor covoare și oglinzi. Monica ședea pe divan lângă sobă, ținând pe genunchi o carte din „Bibliotheque Rose". — Saraca Olguța! oftă ea adânc din cap. Din întâmplare, Monica aflase adevărata pricină a contramandării plecării la Iași, dar făgăduise doamnei Deleanu să nu spue nimic Olguței. {{c|„…Et l'oncle Leon“}} — Bravo, papa! — Cu așa profesoară ajung departe! — Știi ce, papa? Hai să te 'nvăț acompaniamentul. — Vrei să mor? — Hai, papa… c'un deget macar. Vrând-nevrând domnul Deleanu se așeză la pian. Olguța începu să-i călăuzească degetele nedibace printre clapele uniforme. Ușa salonului se deschise încetișor. Anica-și vârî numai capul, așteptând. Monica eși afară. — A venit doctorul? — Da, dudue, înghiți Anica ștergăndu-și ochii cu pestelca… Cere conița spirtul din dulap și un prosop curat. Cu prosopul și sticla în mână, Anica o luă la goană pe scări. Monica intră în salon cu fruntea încrețită și ochii grei. {{poem|„La tante Julie La tante Sophie}}<noinclude><references/></noinclude> 0ks1t0ju9n35a2z4smrq7ya4tc6kfl4 151642 151641 2026-08-29T17:40:55Z Gdeaconu 22625 151642 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 360 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>Diminața intra pe ferestre ca un viscol de polen, aurind sclipitor covoare și oglinzi. Monica ședea pe divan lângă sobă, ținând pe genunchi o carte din „Bibliotheque Rose". — Saraca Olguța! oftă ea adânc din cap. Din întâmplare, Monica aflase adevărata pricină a contramandării plecării la Iași, dar făgăduise doamnei Deleanu să nu spue nimic Olguței. {{c|„…Et l'oncle Leon“}} — Bravo, papa! — Cu așa profesoară ajung departe! — Știi ce, papa? Hai să te 'nvăț acompaniamentul. — Vrei să mor? — Hai, papa… c'un deget macar. Vrând-nevrând domnul Deleanu se așeză la pian. Olguța începu să-i călăuzească degetele nedibace printre clapele uniforme. Ușa salonului se deschise încetișor. Anica-și vârî numai capul, așteptând. Monica eși afară. — A venit doctorul? — Da, dudue, înghiți Anica ștergăndu-și ochii cu pestelca… Cere conița spirtul din dulap și un prosop curat. Cu prosopul și sticla în mână, Anica o luă la goană pe scări. Monica intră în salon cu fruntea încrețită și ochii grei. <poem> „La tante Julie La tante Sophie </poem><noinclude><references/></noinclude> 1a0md5to8e1bsr57032ktx7aqxxhkif 151643 151642 2026-08-29T17:41:33Z Gdeaconu 22625 151643 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 360 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>Diminața intra pe ferestre ca un viscol de polen, aurind sclipitor covoare și oglinzi. Monica ședea pe divan lângă sobă, ținând pe genunchi o carte din „Bibliotheque Rose". — Saraca Olguța! oftă ea adânc din cap. Din întâmplare, Monica aflase adevărata pricină a contramandării plecării la Iași, dar făgăduise doamnei Deleanu să nu spue nimic Olguței. {{c|„…Et l'oncle Leon“}} — Bravo, papa! — Cu așa profesoară ajung departe! — Știi ce, papa? Hai să te 'nvăț acompaniamentul. — Vrei să mor? — Hai, papa… c'un deget macar. Vrând-nevrând domnul Deleanu se așeză la pian. Olguța începu să-i călăuzească degetele nedibace printre clapele uniforme. Ușa salonului se deschise încetișor. Anica-și vârî numai capul, așteptând. Monica eși afară. — A venit doctorul? — Da, dudue, înghiți Anica ștergăndu-și ochii cu pestelca… Cere conița spirtul din dulap și un prosop curat. Cu prosopul și sticla în mână, Anica o luă la goană pe scări. Monica intră în salon cu fruntea încrețită și ochii grei. {{c| <poem> „La tante Julie La tante Sophie </poem>}}<noinclude><references/></noinclude> 18dczhsiufmb53480f6ysydt8quy0rq 104 50832 151644 151600 2026-08-29T17:44:50Z Gdeaconu 22625 /* Validated */ 151644 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Gdeaconu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 361 }}}}</noinclude>{{ppoem|start=follow| La tante Mélanie Et l’oncle Léon…” }} Doanna Deleanu eși cu doctorul în tindă. — …? — Dă, doamnă,… azi… mâne: e o chestie de ore. — Să-l transportăm la Iași, la spital… — Păcat de cheltuială! Nu rezistă. — …Anica, du-l pe domnul doctor la curte… Domnule doctor, vorbi doamna Deleanu trecându-și mâna peste frunte, — fetița mea îl iubește pe Moș Gheorghe… Ași vrea să nu știe… O lăsăm să creadă că ești un client al bărbatului meu, venit pentru afaceri. — Voyons! N'aveți nici-o închietudine, zâmbi doctorul ridicând mâna. În cinci minute suntem cei mai buni amici. J'en fais mon affaire. Văzându-l pe doctor, țăranii așezați pe prispă se ridicară în picioare, salutându-l adânc. — Scapă, domnule doftor? — întrebă unul. — Ceva moștenire? — glumi doctorul ascuțindu-și privirea. N'aveți nici o grijă. Mult nu mai are. Urmat de Anica, doctorul trecu înainte, trăsura-l aștepta la poartă cu Ion pe capră. — Spurcăciune! — scuipă printre dinți Oțăleanca, urmându-l c'o privire dușmănoasă pornită din ochii uzi de lacrimi curate. {{***}}<noinclude><references/></noinclude> 593hyai8llb1o0qhc0gs17oqcezzw4m 104 50833 151645 151601 2026-08-29T17:47:25Z Gdeaconu 22625 /* Validated */ 151645 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Gdeaconu" />{{Mai mic|{{antetPagină|362|IONEL TEODOREANU|}} }}</noinclude>Moș Gheorghe cercă să închege un zâmbet mucalit cu colțul buzei și coada ochiului; zâmbetul răsări trist pe fața topită în jurul ochilor amari de suferință. Doamna Deleanu se așeză pe marginea laviței, binișor. — Vrei ceva, Moș Gheorghe? — Dudue, șopti el rar, frământându-și degetele subțiate, — di ci m'o mai împus? — Fiindcă așa trebue, Moș Gheorghe. Asta-ți dă sănătate. — Sărut mâna… da' eu ași zice să vie părintele. Ochii lui Moș Gheorghe stăruiră umili subt privirea doamnei Deleanu care încet întoarse capul. — Bine, Moș Gheorghe, are să vie și părintele… dacă vrei. Un oftat greu curmă tăcerea. — Te doare, Moș Gheorghe? — … Ochii moșneagului îndreptați spre ferestrele luminoase se umplură de lacrimi. — …Am să ''ți-o'' aduc mai încolo, Moș Gheorghe. Odăița în care Olguța descoperea fructele din livada Oțălencei, după aromă, de cum intră pe ușă, mirosea acum a iod, a eter și a spirt ars. {{dhr}} — Bună țuică, domnule Deleanu. — Bătrână. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 8nux7w7l2u73rttodawsr0rjdd32dec 0 50865 151648 2026-08-29T18:23:06Z TiberiuFr25 11409 pagină de dezambiguizare 151648 wikitext text/x-wiki {{Dezambiguizare}} * [[Natură moartă (Demetrescu)|Natură moartă]], poezie de [[Autor:Traian Demetrescu|Traian Demetrescu]], din volumul ''Sensitive'' (1894) * [[Natură moartă (Fondane)|Natură moartă]], poezie de [[Autor:Benjamin Fondane|Benjamin Fondane]], din volumul ''Priveliști'' (1930) * [[Natură moartă (Ion Pillat)|Natură moartă]], poezie de [[Autor:Ion Pillat|Ion Pillat]], din volumul ''[[Împlinire (Pillat)|Împlinire]]'' (1942) od387bpr65gqrfgchq5w0mgrozzdjdm