Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.18 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 1961 151929 75583 2026-09-03T11:52:24Z Mishuletz 445 151929 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = „Balade și idile” de George Coșbuc | autor = Ion Luca Caragiale | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} Pe câmpul vast al publicisticii române, pe care crește atâta spanac des și abundent, a apărut, în sfârșit, zilele acestea și un copac, și e așa de mândru și așa de puternic, că mii și mii de recolte de buruieni se vor perinda, și el va sta tot mereu în picioare, tot mai sănătos și mai trainic, înfruntând gustul actual și vremea cu schimbările ei capricioase, și făcând din ce în ce mai mult fala limbii noastre românești — un volum de Balade și idile de George Coșbuc, editura librării [sic] Socec și Comp. Până să ne facem datoria pe deplin în privința acestei aparițiuni de cel mai mare preț, credem de ajuns, spre a atrage asupră-i atenția cititorilor noștri inteligenți, a reproduce câteva bucăți din această încântătoare carte. Fără vorbă multă, să începem: <poem> Unde-i apa mai adâncă, Nu ridică haina lor – Nu-i frumos ca să-și arate Pulpa golului picior, Și-apoi sunt și plopi pe maluri Și ei văd și spun ușor. Îndemnate de rușine, Ele lasă mult mai bine Să se ude haina lor. Unde-i mai puțină apă, Își ridică haina sus – Ah! și sunt flăcăi pe maluri! Sunt, dar cine i-a adus? Să privească-ntr-altă parte! Și de văd, ce-au ei de spus? Decât hainele-nmuiate Tot mai bine e s-arate, Gol piciorul cât de sus.'' Oamenii mă-nvinuiesc, Că sunt tânăr și iubesc – Tu mi-ai zis să viu la moară Pe-nserat, să te-ntâlnesc, Dar la moară dau de prieteni, Și de prieteni mă feresc. Te-am văzut și ieri pe stradă, M-am temut să te opresc, Că de mama mi-e rușine Și de tine mă sfiesc. Mi-e necaz pe toată lumea Și mi-e ciudă că trăiesc; Te-aș lăsa și mi-e cu jale, Te-aș iubi și nu-ndrăznesc! Popa Toader din scripturi, Dă lui Mitru-nvățături: „Mitre, știi ce spune psaltul? Să nu faci în viața ta Ceea ce te-ar supăra De ți-ar face-o altul!“ Mitru stă și stă gândind, De el multe nu se prind: „Dar mai știu eu, cum e asta! Altul, de! zici înțelept, D-apoi eu? Să n-am eu dreptul Să-mi sărut nevasta?“ Ah, cât ești de frumoasă, doamnă, Când stăm de vorbă amândoi, Dar mai ales când spui, blazată, Că viața asta e noroi. Mi-arăți briliantata mână Și obositul cap ți-l pleci – Ești întruparea frumuseții Visată de poeții greci. Tu mă omori cu ochii nobili! Răceala ta m-a fermecat! La foșnetul cel cald al rochii Dintr-un copil mă simt bărbat! Și-atunci când râzi aristocratic Cu vecinicul tău mon-ami, Ah! nu-nțelegi, sublimă doamnă, Cu ce plaisir te-aș pălmui! Șchiop! Dar și eu am să mor: De ce să mă supăr oare, Dacă n-am două picioare? Pot muri și c-un picior. Locul meu e hotărât: Iadul! nu-mi ajută ruga – Iar spre iad, ori mergi cu fuga, Ori mergi șchiop, e tot atât! Și-ntre șchiopi găsești eroi: Când e vorba de băute, Mergeți voi oricât de iute, Șchiopul merge-n pas cu voi! Ei veseli repetau cântarea Ciocnind paharele în cor – Eu mi-am lăsat pe mână capul Și n-auzeam cântarea lor... Departe-n văi e o căscioară Cu prispa netedă de lut, Și mama coase, și-a ei lacrimi Stau umede pe ce-a cusut. </poem> {{DEFAULTSORT:Balade și idile de George Coșbuc}} [[Categorie:George Coșbuc]] og0u8wrvl2hda2drtda4d411gv7lkq4 0 10778 151927 138649 2026-09-03T08:47:46Z ~2026-47772-80 22672 Corectat ultimul vers conform edițiilor tipărite existente. 151927 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Toamna | autor = George Coșbuc | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Toamna târziu În noaptea cu lună, Cum vâjâie codrul Și geme și sună! Din nordul cu neguri Un vuiet răsare Și vine și crește Mai iute, mai tare; Iar codrul aude, Puternicul rege Aude prin noapte Și bine-nțelege Al oștilor vuiet Din norduri pornite - El vrea să răscoale Puteri obosite Și-njură și urlă, Că-și simte pierirea. Și galben se face, Nu poate s-adoarmă, Nu-și află nici pace, Și tremură codrul Cu inima ruptă De spaimă, se zbate, Cu vântul se luptă, Pocnește și sună Și-și urlă durerea, Căci vântul îl prinde Și-l strânge de mijloc Topindu-i puterea! Și codrul se-ndoaie; Și-l biruie vântul Râzând îl sugrumă Și-i rupe veștmântul Și părul i-l smulge Și-n văi îl aruncă. Un țipăt răsare Pe deal și pe luncă; Grăbitele păsări Cu vuiet aleargă Și norii vin stoluri Pe-ntinderea largă De spaimă s-ascunde Pârâul sub ghiață - Și regele codru, Din ultima viață Suspină văzându-și Pustiul, și geme Și cade pe spate Și moare cu fruntea Pe pieptul naturii Și moare natura De jalea pădurii În toamnă târziu! </poem> {{Coșbuc-Balade și idile}} [[Categorie:George Coșbuc]] 93nob9fgpiv8hrrtgxb4h4jmf6h1bjp 104 48266 151918 147021 2026-09-02T20:06:54Z TiberiuFr25 11409 legătură; formatare 151918 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{Casetă centrată/s|max-width=28em}}{{AN/s}} {{C|{{mai mare|'''{{uc|De același autor}}'''}}}} {{dhr}}{{dhr}} ::'''''Au apărut:''''' {{dhr}} '''[[Problemele de bază ale României]]''' (Editura de stat) ed. III-a. '''[[Sub trei dictaturi]]''' (ed. Forum), ed. IV. '''Ion a Babei, deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei''' (ed. Partidului Comunist Român) (epuizată). '''[[Un veac de frământări sociale]]''' (1821—1907) (ed. Cartea Rusă) (epuizată). {{AN/e}}{{Casetă centrată/e}}<noinclude><references/></noinclude> buwpo4pw8hco1be3e0yvu2pc1ydkfqk 104 48484 151919 146558 2026-09-02T20:08:07Z TiberiuFr25 11409 151919 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{C| {{x-mai mare|'''SCURT DICȚIONAR FILOZOFIC'''}} }} {{C| {{x-mai mare|<span style{{=}}"font-weight: 900">{{A+|A}}</span>}} }} '''{{A+|Agnosticism}}''' — dela cuvântul grecesc gnosis = cunoștință, particula a dând sens de negație: neputința pătrunderii realității, a esenței lucrurilor pe căile cunoașterii. '''{{A+|Animism}}''' — din latinește, anima = suflet, desemnează credința că toate lucrurile din natură sunt însuflețite. '''{{A+|Anti-intelectualism}}''' — negarea posibilității pentru intelect și mijloacele lui de a cunoaște, de a pătrunde și descifra realitatea și adevărul asupra lumii înconjurătoare. '''{{A+|A priori}}-apriorism''' — ceia ce există înainte de orice experiență, ceia ce ne este dat în rațiune, ca forme ale gândirii, deci lipsit de orice legătură cu datele simțurilor. {{C| {{x-mai mare|<span style{{=}}"font-weight: 900">{{A+|C}}</span>}} }} '''{{A+|Cazuistică}}''' — într’un prim și vechi sens: parte din teologie, privitoare la cazurile de conștiință; astăzi desemnează o argumentație specială, împinsă uneori până la absurd. '''{{A+|Cosmogonie}}''' — dela cuvântul grecesc cosmos = lume și gonos = naștere: teorie asupra formării lumii. '''{{A+|Cosmologie}}''' — dela cuvântul grecesc cosmos = lume și logos = învățătură: știința ce are drept obiect legile care guvernează universul. {{C| {{x-mai mare|<span style{{=}}"font-weight: 900">{{A+|D}}</span>}} }} '''{{A+|Darwinism}}''' — dela numele savantului englez [[Autor:Charles Darwin|Darwin Charles]] (1809—1882). Darwin enunță ca principiu determinant al evoluției, selecțiunea naturală, conform căreia numai acele specii care se adaptează mediului, în cele mai bune condiții, trăiesc și se perpetuează. '''{{A+|Deism}}''' — dela cuvântul latinesc deus = Dumnezeu: afirmarea existenței unui principiu creator al universului, negându-se însă, spre deosebire de teism, existența<noinclude>{{rh|||227}}</noinclude> 174d5l4yu7z4m6c3flbdt417deti1tz 104 48570 151901 146750 2026-09-02T13:39:23Z SZC 03 18229 /* Validated */ 151901 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="SZC 03" /></noinclude>{{C|{{Mai mare|UN VEAC DE FRĂMÂNTĂRI SOCIALE}}}}<noinclude><references/></noinclude> n4wpqnt41mpwahqtgc7iv5h0uyk7hsm 104 48571 151902 146752 2026-09-02T13:40:00Z SZC 03 18229 /* Validated */ 151902 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="SZC 03" /></noinclude>{{Casetă centrată/s|lățime-max=25em}} '''DE ACELAȘI AUTOR''' {{dhr}} Au apărut: <p style="margin-bottom: 0">PROBLEMELE DE BAZĂ ALE ROMÂNIEI ed. II-a</p> :::(Edit. Socec) <p style="margin-bottom: 0">[[Sub trei dictaturi|SUB TREI DICTATURI]], ed. III-a</p> :::(Edit. Forum) {{dhr}} In pregătire: [[Curente și tendințe în filozofia românească|CURENTE ȘI TENDINȚE IN FILOSOFIA ROMÂNEASCĂ]] {{Casetă centrată/e}}<noinclude><references/></noinclude> o72k8poirfrpqq9by1bzh9v54p0tyju 151917 151902 2026-09-02T20:05:34Z TiberiuFr25 11409 formatare 151917 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="SZC 03" /></noinclude>{{Casetă centrată/s|lățime-max=25em}} '''{{uc|De același autor}}''' {{dhr}} Au apărut: <p style="margin-bottom: 0">{{uc|[[Problemele de bază ale României]]}} ed. II-a</p> :::(Edit. Socec) <p style="margin-bottom: 0">{{uc|[[Sub trei dictaturi]]}}, ed. III-a</p> :::(Edit. Forum) {{dhr}} In pregătire: {{uc|[[Curente și tendințe în filozofia românească|Curente și tendințe in filosofia românească]]}} {{Casetă centrată/e}}<noinclude><references/></noinclude> apizwe0fn1idmnextwwaybart6k5v9r 104 48572 151904 146753 2026-09-02T13:41:31Z SZC 03 18229 /* Validated */ 151904 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="SZC 03" /></noinclude>{{Casetă centrată/s|style=padding: 1em 1.5em; text-align: center; border-width: .5px 4px 4px .5px; border-style: solid;}} {{Mai mic bloc/s}} <p style="margin-bottom: 0.5em">'''UN VEAC DE FRĂMÂNTARI'''<br/> '''{{lsp||SOCIAL|E}}'''<br/> '''{{lsp||1821—190|7}}'''<br/> {{mai mic|DE}}<br/> LUCREȚIU PATRAȘCANU<br/> {{mai mic|{{lsp|0.09em|S’A EDITAT DE CĂTRE ASOCIAȚI|A}}}}<br/> {{mai mic|{{lsp||ROMÂN|Ă}}}}<br/> {{mai mic|{{lsp|0.01em|PENTRU STRÂNGEREA LEGĂTURILO|R}}}}<br/> {{mai mic|{{lsp|0.05em|CU U. R. S. S. („A. R. L. U. S.”|)}}}}<br/> {{mai mic|— {{lsp|0.2em|EDITURA „CARTEA RUSĂ|”}} —}}</p> <p style="display: flex; justify-content: space-between; margin: 0"><span>APRILIE</span> <span>1945</span></p> {{Mai mic bloc/e}} {{Casetă centrată/e}} {{dhr}}{{dhr}} {{sep}} {{C|{{x-mai mic|Din această ediție s’au tras 10.200 exemplare}}}}<noinclude><references/></noinclude> niv7ffj4xu4mgs5y5sxdgbeyanzmei6 104 48584 151899 146778 2026-09-02T13:38:52Z SZC 03 18229 /* Validated */ 151899 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="SZC 03" /></noinclude>{{casetă centrată/s|style=background-color: #58384d; padding: 1em 2em; color: var(--color-inverted-fixed, #fff)|align=center}} {{x-mai mare|'''LUCREȚIU PATRAȘCANU'''}} {{dhr|2em}} <div style="line-height: 1.3; font-weight: 600"> {{x-mai mare|UN}}<br/> <span style="font-weight: 900">{{Xxxx-mai mare|VEAC}}</span><br/> {{x-mai mare|DE}}<br/> <span style="font-weight: 900">{{Xxxx-mai mare|FRAMANTARI}}</span><br/> <span style="font-weight: 900">{{Xxxx-mai mare|SOCIALE}}</span><br/> </div> {{X-mai mare|'''1821-1907'''}}<br/> {{dhr|3em}} {{Casetă centrată/e}}<noinclude><references/></noinclude> ni5e8mcolp6u4g2szdzpva4pkxaxiwv 104 48585 151900 146779 2026-09-02T13:39:07Z SZC 03 18229 /* Validated */ 151900 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="SZC 03" /></noinclude>[[File:Un veac de frământări sociale (1945) - headpiece - page 7.png|right|100px]]<noinclude><references/></noinclude> gpfayk3x118u2mf2lvsvr0ibpu2g22w 104 48586 151903 146780 2026-09-02T13:40:40Z SZC 03 18229 /* Validated */ 151903 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="SZC 03" /></noinclude>{{c/s}} {{lsp|0.3em|STUDII ȘI DOCUMENTE ROMÂNEȘT|I}} {{sep}} LUCREȚIU PATRAȘCANU {{Xxxx-mai mare|'''UN VEAC'''}} '''{{lsp||D|E}}''' {{xx-mai mare|'''FRĂMÂNTĂRI SOCIALE'''}} {{x-mai mare|'''1821—1907'''}} {{dhr|4em}} [[File:Un veac de frământări sociale - illustration - page 5.png|60px|center]] {{mai mic|{{lsp|1em|EDITURA}} „{{lsp|1em|CARTEA RUS|Ă”}}}} {{c/e}}<noinclude><references/></noinclude> jlzye79pjhudvojj1d9x3948yvj1r6t 104 48929 151905 147577 2026-09-02T14:40:12Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151905 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 118 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Unde ești, Anica? — vociferă Olguța de pe scara pridvorului. — Unde-i Anica? — se întrebă placid, Profira, dindărătul Olguței. — Du-te și-o caută! — se încruntă Olguța. — Iacătă-mă-s, coniță! — țipă Anica năvălind din casă ca un vânat speriat de răcnetele gonacilor. — Uită-te la mine. Mă uit, coniță! se alintă din șolduri și grumaji Anica, oprindu-se din fugă. — Ascultă bine. Ai să te duci cu duducele la Moș Gheorghe. Să le păzești de câni pân' acolo, auzi? — Da, sărut mâna, așa am să fac. Docarul porni. De pe scări, Olguța îl petrecu până ce colbul îl mistui deabinelea, ironică… Monica încă mai departe, cu ochii logodnicelor de pescari norvegieni. — Hai, Monica! — Hai, — oftă Monica. — Să mergem! — se amestecă Anica. — Da tu ce vrei? — Să vă duc la Moș Gheorghe! — Să mă duci tu pe mine? — Așa a poruncit conița… — Și eu îți poruncesc să ștergi colburile în casă… — Hai, Monica. — Sărut mâna! Ochii Anicăi ascultară pe doamna Deleanu,<noinclude><references/></noinclude> 74o8qa2fw0uouzou4ctftgyxhnghwq3 104 48930 151906 147592 2026-09-02T14:43:06Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151906 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 119 }}}}</noinclude>zâmbind după rochița rumenă în soare, dar trupul Anicăi țintuit pe scări, se pregăti să facă ceiace poruncise duduița cu ochi de drac. — De-acuma hai să ne culcăm, căscă Profira. Două priviri se încrucișară în poartă asupra celor două rochițe colorate: privirea Anicăi de pe scări, cu-a lui moș Gheorghe de pe prispă. Rochița albastră și rochița roșie înfloriră drumul alb dealungul, când iată că rochița roșie se opri. Cea albastră șovăi pe loc. Rochița roșie lăsase drumul și apucase pe câmp. Rochița albastră fâlfâia, arătând că era mai aproape spre casa lui moș Gheorghe, pe drum decât pe câmp. Moș Gheorghe zâmbi. Și deodată, rochița albastră alergă după cea roșie, ca un fluture albastru ademenit de un mac. Moș Gheorghe porni într'un suflet, spre livadă. Știa el din tinereță că la poartă niciodată nu răsar rochițe roșii. Moș Gheorghe se tupilă în iarbă subt gardul nalt din fundul livezii, și așteaptă. — Amarnic are să se mânie! — mormăi el, zâmbind… Aha! Se auzea glasul Olguței. — Tie-ți place să intri pe poartă? - Da, Olguța, de ce să nu-mi placă?<noinclude><references/></noinclude> 7xevl84zs9pfo5ajtlvl1jlmt9kya6j 104 48931 151907 147593 2026-09-02T14:46:01Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151907 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 120 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>– Da’ de ce să-ți placă! – Știu eu! Așa m'am deprins! — Foarte rău! — De ce, Olguța? — Fiindcă numai moșnegii intră pe poartă. Eu nu intru! — Tu sari gardul? — Sigur… Da’ acuma nu vreau, fiindcă-mi stric rochia. — Atuncea cum facem? — Lasă că știu eu. Moș Gheorghe se posomori. — Eii!… Nu se poate!! exclamă Olguța. — Ce-i, Olguța? — A astupat-o! _ …? — Borta dela gard. — Aa!… Vezi, Olguța! Dacă mergeam pe drum! – Da! Sigur! Ca să ne umplem de colb!… Da' de ce-a astupat-o? — Nu știu, Olguța! — Da știu eu! – De ce? — …Săracu’ Moș Gheorghe! Dădeau porcii în livada lui! Sigur! Trebuia s’o astupe. — Duduița moșului! Nu s'a supărat! - mormăi încet moșneagul. — Și-acuma ce facem? – Mergem pe dincolo. – Și intrăm pe poartă, zâmbi Monica.<noinclude><references/></noinclude> qima98utj0h4p4vt4ohukyqj9wtaghu 104 48932 151908 147594 2026-09-02T14:49:55Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151908 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 121 }}}}</noinclude>– Eii! Pe poartă… Intrăm și noi pe unde putem! – Bine-ai făcut, Moș Gheorghe, c'ai astupat borta! I-am arătat și Monicăi pe unde intrau porcii! Ridicându-se de pe prispă, Moș Gheorghe le întâmpină gâfâind. – Lasă c'o face moșu' la loc!… Da' poftim în casă, să vă răcoriți. Rochița roșie intră după cea albastră, cum se cuvine la oaspeți. – Vezi tu, Monica, asta-i dulceață de nuci verzi… – Văd! – Vezi! Mănâncă mai întâiu, ș'ai să vezi!… Lasă, Moș Gheorghe, eu țin tablaua. – Nu se poate, duduiță! Mata ia și mănâncă și te răcorește cu apă… – Și mata n'ai să iei? – Mulțumesc, duduita moșului! Eu îs bătrân… Ce-mi trebue mie! – Vrei să mă supăr, Moș Gheorghe? – Iaca iau! — Ei! Ai văzut? – se încruntă Olguța la Monica. – Foarte bună! Mulțumesc, Moș Gheorghe. – Așa dulceață nu mai este! – hotărî Olguța tot cu ochii la Monica. — Și tante Alice face foarte bună!<noinclude><references/></noinclude> 4bnmdwtkig85wfac4zrzorcwg2g40dn 104 48933 151909 147595 2026-09-02T14:52:40Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151909 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 122 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>– Da! Parcă tu te pricepi! Ca asta nu face nimeni! Spun eu! Moș Gheorghe își trecu palma peste musteți… Tot bucătăreasa dela curte îi făcea și lui dulceață. — Acuma stai jos, pofti Olguța pe Monica… Asta se chiamă laviță. Așa-i, Moș Gheorghe? — Așa-i! Ce nu știe duduița moșului! — Vezi, Monica! — Olguța, ce bine miroase! — Sigur. Miroase foarte bine… Aha!… Unde-s, Moș Gheorghe? — Ce să fie, duduița moșului? – Nu spune, că știu! — Ce să spun? — Dela Oțăleanca? — Oțăleanca? — Sigur că-s dela Oțăleanca! Suită după vechiul obiceiu, în brațele lui Moș Gheorghe, Olguța luă strachina de pe grindă. — Sigur! Numai Moș Gheorghe are așa pere. — Moș Gheorghe le are? — Nu-ți spun! — Da’ tu spuneai că-s dela Oțăleanca. — Ce-are-a-face! — se supără Olguța… La Oțăleanca se coc numai! — Ia să vă dea moșu’ un prosop… să nu vă feșteliți… că tare-s zămoase! — Și bune-s! — adăugă Monica, mușcând din pară cu batista dedesubt. – Și coapte! — le preamări Olguța, privind cu<noinclude><references/></noinclude> 0xtp3bi1mb7j7iygvztabi27r95y47e 104 48934 151910 147596 2026-09-02T14:55:57Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151910 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 123 }}}}</noinclude>mândrie lacrimile picurate pe prosopul așternut peste rochiță. — Le-a ales el moșu'!… Păcat numai că-s a Oțălencei, oftă încetișor Moș Gheorghe. — Moș Gheorghe, da' nu-i arăți cărțile?… Monica nu le-a văzut!… Sa vezi tu ce are Moș Gheorghe! — Ia niște vechituri, duduiță, zâmbi moșneagul, luând cu evlavie bucoavnele rânduite pe masa de subt icoană. - Olguța, asta-i dela mine! — se bucură Monica descoperind zălogul de mătase dintre foile deschise. — Da… Lui Moș Gheorghe îi trebuia pentru carte! — Și bunica tot așa avea! — Sigur… cași Moș Gheorghe. Olguța și Monica se strânseră alături pe laviță. Pe rochița roșie și pe rochița albastră, deopotrivă, biblia veche își desfăcu scoarțele afumate… Moș Gheorghe se așeză pe un scăunel rotund la picioarele fetițelor. Mirosul busuioacelor plutea firesc deasupra bibliei și a tăcerii. Olguța întoarse o foae cu băgare de seamă. La începutul celei următoare, întâia slovă ardea roșie într'un chenar negru, ca o garoafă în pioasă ferestruică a unei mănăstiri… — Vezi tu, Monica. Citește dacă poți. — Tu poți? — Eii!… Numai Moș Gheorghe poate. — Chiar știi, Moș Gheorghe?<noinclude><references/></noinclude> 1t0d378lk1evwbhlrc536vm0gbuw3lh 104 48935 151911 147597 2026-09-02T16:29:49Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151911 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 124 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Știe moșu’ Aieste-s chirilice… Nu-i greu. — Daa, chirilice? — Sigur, chirilice. Foarte greu, — dădu din cap Olguța, cu respect. Vorbeau cu glas scăzut, ca la gura sobei. — Moș Gheorghe, s'aud și eu cum citești ? – îl rugă Monica, scuturându-și cozile pe spate. – Sigur. Arată-i Moș Gheorghe. — Numai să-mi pun ochelarii. – Și bunica avea ochelari. — Sigur, cași Moș Gheorghe! — Olguța, tare-i bine la Moș Gheorghe! — Sigur că-i ''foarte bine''. Moș Gheorghe își drese glasul, oftă, și cuprinzând biblia în palmele despărțite, își dădu capul îndărăt cu solemnitate. — Așa-i că-i frumos Moș Gheorghe? — Da, Olguța, răspunse tot în șoaptă, Monica… S'ascultăm pe Moș Gheorghe. „''Și se duceau părinții săi în fiecare an la Ierusalim, la sărbătoarea Paștelor. Și când el a fost de doisprezece ani, suindu-se el la Ierusalim, după datina sărbătoarei și sfârșindu-se zilele, când s'au întors ei, a rămas pruncul Isus în Ierusalim, fără ca Iosif și muma lui să știe''“… Cu mânile încrucișate pe genunchi, fetițele ascultau povestea… „''Și neaflându-l, s’au întors la Ierusalim, căutându-l. Și după trei zile l-au aflat în templu, șezând în mijlocul învățaților, ascultându-i și''<noinclude><references/></noinclude> 717djxt620pd3sxtkfap6kcanstlxsj 104 48936 151912 147598 2026-09-02T16:34:08Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151912 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 125 }}}}</noinclude>''întrebându-i. Și se mirau toți cei ce-l auzeau, de priceperea și de răspunsurile lui''“. — Dragu’ lui copil! – oftă Moș Gheorghe cu ochii la Olguța. — Moș Gheorghe, și învățații aveau bărbi lungi? – Și albe, duduița moșului. – Și ei îl întrebau? – ÎI întrebau. — Și la toți le răspundea? — Le răspundea și-i întreba și el. – Sigur, Moș Gheorghe… Și-i încurca. — Îi încurca, duduița moșului, cum nu. – Și nu-i trăgea de barbă? – Nu-i trăgea, duduița moșului, zâmbi Moș Gheorghe. — De asta l-au ucis. Da, l-au ucis, – se posomori moșneagul. – Moș Gheorghe, spune mai departe, — șopti Monica. „''Și văzându-l, s’au uimit, și a zis către el mama lui: Fiule de ce ne-ai făcut asta? Iaca, părintele tău și eu, îngrijiți fiind, te căutam… Și a zis către dânșii: Pentru ce mă căutați? Au nu ați știut că mi se cade să fiu în cele ce sânt ale părintelui meu? Dar ei nu au înțeles graiul care le-a vorbit''"… – Sigur… Moș Gheorghe, nu l-au pedepsit? — Nuu, duduița moșului. Pe fiul lui Dumnezeu? — se spăimântă Moș Gheorghe, făcându-și cruce.<noinclude><references/></noinclude> j7mhpv1elalouvic0696wpr2gcl36ny 104 48937 151913 147599 2026-09-02T16:37:21Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151913 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 126 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>– Da’ ei nu știau, Moș Gheorghe. — Da’ știa Dumnezeu! …„''Și Isus creștea în înțelepciune și în vrăstă și în har înaintea lui Dumnezeu și-a oamenilor''". Moș Gheorghe își ridică ochii de pe biblie, asupra fetițelor. Fericirea îi umplea sufletul. In căsuța moșului, subt ochii lui, trei copii creșteau împreună înaintea lui Dumnezeu, dar feriți de oameni… Și dintre ei numai unul săracu', avea să moară pe cruce: Copilul Domnului. {{***}} — Moș Gheorghe, da’ fesul nu l-ai arătat! — Iacătă și fesul Turcului. — Vezi, Monica, asta se cheamă fes, îi explică Olguța. — Știu, Olguța! Cum să nu știu!… Avea și bunica dela bunicu’. — Nu se poate! — Ba da, Olguța! Tot așa era: roș, cu canaf negru. — Eii! Acela era cumpărat dela Constanța. Așa am avut și eu. Da’ fesu’ lui Moș Gheorghe e chiar dela Turci. — Dela Turci? — Sigur. Din bătălie. — Adevărat, Moș Gheorghe? — Adevărat, duduiță. Dela Plevna îl am. — Ai fost la Plevna, Moș Gheorghe? — Sigur c’a fost. Dacă-ți spun eu. Moș Gheorghe are și decorații.<noinclude><references/></noinclude> 88evrm5s0sh07p14cukadzj2iq17p9a 104 48938 151914 147600 2026-09-02T16:40:45Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151914 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 127 }}}}</noinclude>— Adevărat? — Are moșu’. – Și-i frumos la războiu, Moș Gheorghe? – Eii!… Ducă-se pe pustii!… Mor bieții cai — mai mare jalea— și oamenii, săracii… Ducă-se pe pustii! — Și mata n'ai murit, Moș Gheorghe. – Cum să moară, — se indignă Olguța. Vrei să mă supăr? — Iaca-s viu… Nu te supăra, duduița moșului… Ia mai bine să mergem în livadă. — Moș Gheorghe, dac’ași fi eu fata matale, și dac’ași face obrăznicii, m'ai bate? — Ferească Dumnezeu! – Vezi, Monica!… Da' de ce nu tragi din lulea, Moș Gheorghe? – Fac miros urât. – Ba-i frumos. Îmi place mie… și Monicăi. - Fie ș’așa. Da' hai să vă arăte moșu’ ceva în livadă. — Hai, Monica… Ce vrei să faci, Moș Gheorghe? — se alarmă Olguța, văzându-l că întinde mâna spre pălăria ei. — Să-ți dau pălăria, duduița. – Nu pune mâna pe pălărie, Moș Gheorghe! — Iaca am lăsat-o!… Da ce-i foc în pălărie? – Foc, Moș Gheorghe, chiar așa! — se încruntă viclean, Olguța. — Mergem, Olguța? Moș Gheorghe aruncă o privire spre lacata sipetului…<noinclude><references/></noinclude> hh3pf1lpo7z3klyiglpj7x8idyzx1hi 104 48939 151915 147601 2026-09-02T16:44:01Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151915 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 128 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>– Nu-i descuet, Moș Gheorghe, n'ai grijă. Când ai să-mi arăți și mie? — Nu mai e mult pân’ atunci, duduița moșului, zâmbi el departe. Olguța-i așteptă să plece. — Închide ușa, Monica. Rămânând singură, luă din fundul pălăriei luleaua invălită într'o sugătoare, o mai lustrui cu rochița cea nouă, și începu să caute prin odae… La loc de cinste, subt icoană, alături de bucoavnele sfinte, Moș Gheorghe așezase darul Olguței: cutia cu Bectimis. Deschizând capacul, Olguța desfăcu hârtia roșie și sonoră, înfundă în aromatul așternut, luleaua, și închise capacul la loc. – Moș Gheorghe, chiui Olguța, ajungându-l din urmă, — acum știu de ce-ai astupat borta. – …? — Nu te preface, Moș Gheorghe. Uite-l după nuc. Ai vrut să-mi faci o bucuriei… Știam eu că n’ai astupat borta din pricina porcilor! — Ce spui tu, Olguța? – Nu vezi, Monica! Uite scrânciobu’! Scrânciob, Monica! Hai să te dau în scrânciob! Merci, Moș Gheorghe. Avea Oțăleanca pere busuioace, da’ scrânciob n’avea… Moș Gheorghe aprinse luleaua și porni spre fundul livezii să destupe borta. — Olguța! — Sstt!<noinclude><references/></noinclude> cx0vatrp522u7zrtays6y9ou69kur01 104 48940 151916 147602 2026-09-02T16:47:05Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151916 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 129 }}}}</noinclude>— Olguța! — Ți-i frica? — Nu, mi-i frică, da’… — Ține-te de mine. Olguța se suise în picioare pe banca sburătoare, cu mânile încleștate pe barele de lemn. Toate vioarele stridente ale scrânciobului mieunau aprig subt mânile ei. Monica vedea când cerul, când pământul, când albastru, când verde. Îmbrățișă picioarele Olguței… Și scrânciobul: scărț-scârț… Când sus, când iar sus… c’un îngeraș albastru la picioarele unui drăcușor roș. — Vai, Olguța. — N’ai frică. — Olguța, cădem! — Nu te las eu! — Olguța! — Monica! Monica închise ochii. Obrajii Olguței ardeau. — Stai, duduița moșului, că amețești, o potoli moșneagul, aducând scrânciobul din cer, în puterea brațelor. — Moș Gheorghe, vreau să merg călare, strigă Olguța bătând cu piciorul în scrânciobul oprit. —Te 'nvață el moșu’, da' odihnește-te oleacă. Uf! Tare-i bine, da' nu mai pot! răsuflă Monica, înviind din noaptea valurilor la lumina portului. — M'am odihnit, Moș Gheorghe. Iar încep! Hai și mata, Moș Gheorghe. — Stai, că mă dau jos, țipă Monica.<noinclude>{{Mai_mic| Ionel Toodoreanu. La Medeleni.—Vol. I }} <references/></noinclude> ag2xbg2p7njaz9j0z2x917ravbuzxbt 104 48941 151920 147603 2026-09-02T22:15:15Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151920 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 130 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Ș’acuma să mă vedeți pe mine, îi vesti Olguța ridicându-se la loc în norii de asfințit, de culoarea lor. — Rău te-ai înfierbântat, duduița moșului. Culcată pe lăicerul întins dealungul prispei, Olguța zâmbea și gâfâiâ cu capul pe genunchii Monicăi. – Nu mai pot! Uf! Nu mai pot! Moș Gheorghe, să-mi aduci aminte… am să-ți spun ceva. Monica, pune mâna aici. — Vai, ce tare-ți bate inima! Ar fi putut scutura un mănunchi de bujori cu bătăile inimii. Mâna Monicăi fugi spre frunte. – Dă-mi apă, Moș Gheorghe… Multă. — Vai de mine! Vrei să cazi la pat, duduiță? — Dă-mi, Moș Gheorghe, nu mă lăsa. Moș Gheorghe intră în casă oftând. — Tu ești teribilă, Olguța! — Ei! — Da. Mie-mi vine amețeală. — Nu se poate. Așa crezi tu… Eu ași vrea un scrânciob mare-mare-mare, un scrânciob de aici până la Iași. Știi ce-ași face?… L-ași lua pe Moș Gheorghe și dintr’odată l’aș lăsa la Iași. – L-ai lua de aici? – Când începe școala, nu acuma. Și după asta ași lua școala și ași zvârli-o în iaz, și în locul școlii ași aduce casa lui Moș Gheorghe… Tăcură, urmărindu-și gândurile… Monica își închipui un scrânciob care ar duce-o în cer, la Bunica.<noinclude><references/></noinclude> 4v0flhcyn8vqiv0vjutd5mr193bbma2 104 48942 151921 147604 2026-09-02T22:19:38Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151921 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 131 }}}}</noinclude>„Fără Dănuț?…“ „Fără de bunica?…" Monica privi spre curtea boerească. Acuși trebuia să vie și Dănuț… În sufletul Monicăi, bucuria năvăli ca o roșeață pe obraji… Scrânciobul pornise gol in cer. Vocea Olguței răsună energică. — Ascultă, Monica, eu ași vrea un scrânciob din Romînia până în America. Tu știi că în America e cel mai mare fluviu din lume. Eu îl aduc în România. – Și dacă-i mai mare decât România? – Nu-i nimic. Și peste țara mea, îl pun împărat pe Moș Gheorghe. — Și tu? – Eu îs împărăteasă… Da’ eu mă dau în scrânciob. – Și cu regele Carol ce faci? – Nu știu… ÎI fac statue și gata!… Moș Gheorghe, m’ai lăsat! Moș Gheorghe, mi-i sete! — Iaca și moșu’. Ascuns după ușă, tot zăbovise, tot așteptase, dând răgaz Olguței să se mai potolească puțin. – Nu-i bună apa, duduița moșului. Am uitat cofa descoperită și-au dat muștele în ea. O spurcat apa. — Moș Gheorghe! – Zău, duduița moșului! – Moș Gheorghe, nu mă lăsa. – Niște busuioace, duduița moșului. — Mai ai?<noinclude><references/></noinclude> fvdeeg0e4ydgkzxul1cbrmbsmoekhi9 104 48943 151922 147605 2026-09-02T22:22:48Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151922 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 132 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Are moșu' un paneraș. — Să le mâncăm Moș Gheorghe. — Așa zic și eu. — Bune-s! — Dulci-s! — Mai bune decât apa, duduițelor. — Bună-i și apa, Moș Gheorghe, da ci-că au intrat muștele. — Dacă îți spune Moșu’. — Le-ai prins mata de-afară, că ’n casă nu-s Moș Gheorghe! — Ba zău! — Hai să te cred, Moș Gheorghe, că bune-s busuioacele când ți-i sete de apă. — Toate le știe duduița moșului. — Moș Gheorghe ce s’aude? — Ia niște copii… S’o incăerat. Copii, da! — Se bat, Moș Gheorghe? — Ei! Se hârjonesc ei așa. Olguța sări drept în picioare, privi; și se repezi la poartă. — Ce-l bați, măi, nu ți-i rușine? Mai năltuți drecăt Olguța, cei doi băeți de țăran, se băteau cu destoinicie pe tăcute, icnind numai. Alături de ei însă, un copilaș mărunt în cămeșuică, țipa și se văicăra ca un lăutar tocmit pentru bătaia celorlalți. — Și tu ce țipi. Cel mic amuți, trecându-și dosul palmei peste nas.<noinclude><references/></noinclude> sjhv4l46rqr1mo51vyh9a23iceb8mlj 104 48944 151923 147606 2026-09-02T22:26:44Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151923 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 133 }}}}</noinclude>– Acuși v’arăt eu vouă! De ce vă bateți? -… Amândoi băețașii îndreptară o căutătură cruntă spre Olguța, – ca doi tăurași în fața muletei toreadorului. — Măi, da’ voi n’aveți gură — când vă ’ntreabă duduița? interveni Moș Gheorghe. — Ia l-am găbjit! — L-am trântit oleacă! — Cum îți zice ție? — Ionică. — Și ție? – Pătru – Și tu de ce plângeai? — se înturnă Olguța cătră cel mărunt. – El îi frati-meu, lămuri, tot mohorît, Pătru. – Și ce i-ați făcut? - Olguța, spune să-i șteargă nasul. Uite ce ochi frumoși are, – șopti Monica, arătând doi ochi albaștri și un năsuc tare necăjit. — Auzi măi, șterge nasu' lui frati-tău! – Da' di ci? — Da’ di ci-i frati-tău? — se îmbufna Olguța, îngânăndu-l. Cămeșuică celui mic, devenind batistă, descoperi o goliciune pântecoasă… — Măi broscoiule, să nu mai plângi! Și voi veniți cu mine. — Parcă am făcut ceva! — se înspăimântară, băeții, codindu-se în fața porții și-a poruncii. — Hai-hai! când spune duduița!<noinclude><references/></noinclude> gy19ss8nwccbr014dyu5xjzjfreitta 104 48945 151924 147607 2026-09-02T22:31:05Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151924 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 134 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>Moș Gheorghe îi luă de după gât pe fiecare, cu blândeță aducându-i înăuntru. Monica după ei, de mână cu cel mic. Se opriră cu toții în fața prispei. Olguța așezată turcește pe lăicer, se încruntă și vorbi apăsat. — Moș Gheorghe, acuma lasă-i cu mine. Moș Gheorghe îi slobozi, împingându-i binișor spre Olguța. Cel mic începu să țipe. — Tu să taci odată! Monica dă-i o pară… Acuma să vă judec pe voi. Băeții plecară capetele, încrucișând în treacăt, priviri dârze. Mai mult decât toți, Moș Gheorghe zâmbea în mustățile albe. – Cine-a sărit întâi la bătae? – … – Măi Pătru, tu ai sărit, îl ținti Olguța. — Parcă numai cu! – Spune de ce ai sărit la bătae? — Să spue el! — Ba tu să spui, că pe tine te-am întrebat. — M’o făcut porcule, mormăi Pătru cu pumnii strânși. — Da’ tu di ci m’ai făcut jidan? — izbucni Ionică. — Fiindcă m’ai prădat de bunghi! — De unde-a ți furat voi bunghi? — se oțărî Olguța. Pătru să uită la Ionică. Ionică-l măsură pe Pătru… Amândouă capetele se îndreptară spre Moș Gheorghe… Moș Gheorghe întâlni ochii Olguței, și plecă fruntea în pământ.<noinclude><references/></noinclude> fm7gzntybaestnr6jmpio2avee6u1ie 104 48946 151925 147608 2026-09-02T22:36:57Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151925 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 135 }}}}</noinclude>– Aha!… Vrasăzică voi vă jucați în bunghi în loc să faceți treabă. – … — Câți bunghi aveți? — Eu n'am; m'o prădat! – se răsti Pătru la Ionică, răgușind deodată. – Câți bunghi ai tu? — Parcă-am numărat! – Măi Patrule, da’ tu câți bunghi ai avut? – El știe, că m-o prădat! – Scoate bunghii! Ionică întoarse capul înspre poartă, gata s'o ia la fugă. – Fă cum poruncește duduița, măi Ionică. Asta-i stăpâna ta, îl sfătui moș Gheorghe. Ionică oftă din greu, săltă din umeri subțiindu-și mijlocul încins cu brâu roș și scoase o legăturică plină de noduri și sunătoare de bumbi, ca un chimiraș copilăresc. – Mai mulți n'am! – Dă-i încoace! Fruntea lui Ionică îmbătrâni… - Monica, ia deznoadă tu… Ochii lui Ionică n'o slăbeau pe Monica. Cu fiecare nod desfăcut, pumnii lui Ionică se strângeau mai tare fără folos pentru nodurile batistei și cele din gât… Pătru se dădu mai la o parte. – Hă… hă… hhh; Hă… hă… hhh! începu din nou frățiorul lui Pătru. – Moș Gheorghe, mai dă-i o pară… dă-i două să tacă, — auzi tu?<noinclude><references/></noinclude> mytgt0je4igz5k8kxpspu49r30f4qiv 104 48947 151926 147609 2026-09-02T22:41:54Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151926 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 136 | IONEL teodoreanu | }}}}</noinclude>Monica întinse Olguței, în palmele alăturate, legătura desfăcută, cu bumbii tărcați. — Monica, du-te 'n casă și împarte-i în două. — N’o lăsă, Moș Gheorghe, striigară într'un glas băeții gata să se repeadă după Monica. — Ia! Olguța se ridică în picioare, privindu-i de sus. — Vrasăzică Moș Gheorghe v’a dat bunghii… — Nouă ni i-o dat, se scuturară ei. — Vouă, vouă! Da’ de ce vi i-a dat?… — Ca să ne giucăm noi! — se bătură ei peste piept. — Și voi așa ați făcut? - Da’ cum? — Da’ cum?… Eu m'am bătut, sau voi? Ia să văd… Călcâile goale ale lui Ionică sfredeleau pământul… Degetul cel mare dela piciorul lui Pătru se ridică în sus, nedumerit. — Vrasăzică, în loc să vă jucați cu bunghii lui Moș Gheorghe, voi v'ați prădat. — El m'o prădat! — Îs bunghii mei! Zi măi, ci stai! — M'ai prădat. — Ei, acuma vorbesc eu… Vrasăzică v’ați prădat și v'ați bătut… Și Moș Gheorghe, fiindcă nu l-ați ascultat, vă ia înapoi bunghii. Așa-i, Moș Gheorghe? Privit din trei părți, moș Gheorghe clipi. — Dă! — oftă el cu ochii Ia Olguțâ. — Acuma să vă văd!<noinclude><references/></noinclude> 806h1s6ck9o1ci0gni23k8dw0vrurc5 104 48948 151928 147610 2026-09-03T09:15:20Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151928 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 137 }}}}</noinclude>Pătru oftă. Ionică se scărpină după ceafă. — Vrasăzică ați tăcut. Bine. Acuma să vorbesc eu… În ce clasă ești tu, Pătru? — Parcă eu mai știu! – Nu știi. Atunci bunghii tăi îi dau eu lui Ionică. Spune tu, măi Ionică, în ce clasă ești? – Într'a patra, se iuți el cu răspunsul. – Și eu parcă nu-s! — sări Pătru. – Vrasăzică într'a patra, ca și mine. Bun. Acuma eu am să vă pun o întrebare: cine răspunde îndată, capătă bunghii lui Moș Gheorghe. Ați auzit? Băeții se încordară ca pentru o întrecere la fugă. - Gata, Olguța, — o vesti Monica, arătându-i pumnii închiși. - Acuș îs și eu… Cât face cinzeci și trei înmulțit cu șaptezeci și unu. Poftim Monica, Pătru și Ionică rămaseră cu ochii mari și gura căscată în fața Olguței. Moș Gheorghe dădu din cap, minunat. - Unu ori trei face trei. Unu ori cinci face cinci începură în gura mare Pătru și Ionică, întorcându-și spatele și scriind în aer cifrele. - Tu știi, Olguța? — șopti ușurel, Monica. - Da' tu? - Nu știu. - Nici eu. - Vai, Olguța! - Parcă ei știu! Da’s proști! Uite cum își bat capul.<noinclude><references/></noinclude> 6mjqsl76nquiqwv2t98atlpl5kdwg29 104 50923 151898 151741 2026-09-02T12:20:32Z SZC 03 18229 151898 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="SZC 03" />131</noinclude><poem> Timpul, spațiu-mi brățișează! Dacă spiritul crează, Creator tu poți să fii. </poem> {{Dreapta|G. Crețeanu}}<noinclude><references/></noinclude> j6sz3z0l9jc4bdbgr2xgnnunpw4go9h 3 51039 151894 2026-09-02T11:59:04Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 151894 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Amywhiteee}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 2 septembrie 2026 14:59 (EEST) bgukega76hvfgo9kucmhetg7s698po7 104 51040 151895 2026-09-02T12:11:03Z SZC 03 18229 /* Neverificat */ Pagină nouă: <poem> După plin deșărtăciune, După Zori soare ce-apune, După Viață un Mormant! </poem> {{c|II.}} <poem> Viața no-astră e o beție! Sântem beți când de amor, Când de sacra armonie, Când d-un nume sunător! Carii beți de avuție, Carii de știința lor, Care parte de prostie, Mulți de lacrămi și de dor. Sânt chear oameni ce să-mmbată D-o idee vinovată, De o crimă, d-un păcat: </poem> 151895 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="SZC 03" />128</noinclude><poem> După plin deșărtăciune, După Zori soare ce-apune, După Viață un Mormant! </poem> {{c|II.}} <poem> Viața no-astră e o beție! Sântem beți când de amor, Când de sacra armonie, Când d-un nume sunător! Carii beți de avuție, Carii de știința lor, Care parte de prostie, Mulți de lacrămi și de dor. Sânt chear oameni ce să-mmbată D-o idee vinovată, De o crimă, d-un păcat: </poem><noinclude><references/></noinclude> h0pf0f00a0scxl3yafujuhwktflxry7 104 51041 151896 2026-09-02T12:15:39Z SZC 03 18229 /* Neverificat */ Pagină nouă: <poem> Și sânt beți, beți cu turbare Toarnă sânge în păhare. Și au cete ne-ncetat: </poem> {{c|III.}} <poem> Când ciorchina auroasă E strivită subt picior Și când curge spumegoasă Într-un rumene izvor. Cu gândirea mea voioasă, Mă înalț din nor în nor, Și p-o Lir' armonioasă, Cânt mii imnuri și tot sbor. Dar îmi zic câte odată Că ciorchina sdrumicată. E a lumii chiar simbol, </poem> 151896 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="SZC 03" />129</noinclude><poem> Și sânt beți, beți cu turbare Toarnă sânge în păhare. Și au cete ne-ncetat: </poem> {{c|III.}} <poem> Când ciorchina auroasă E strivită subt picior Și când curge spumegoasă Într-un rumene izvor. Cu gândirea mea voioasă, Mă înalț din nor în nor, Și p-o Lir' armonioasă, Cânt mii imnuri și tot sbor. Dar îmi zic câte odată Că ciorchina sdrumicată. E a lumii chiar simbol, </poem><noinclude><references/> 9 B.2</noinclude> kdxdad9j6mgp2u1lved56gv9mqx9wrf 104 51042 151897 2026-09-02T12:19:37Z SZC 03 18229 /* Neverificat */ Pagină nouă: <poem> Atunci visul ia scimbare, Și l-a patimei altare, Eu duc lacrămi drept obol. </poem> {{c|IV.}} <poem> Dați-m vin, mai dați-m mie, Voi durerea a uita: Lumea altfel n-o să fie, De voi plânge sau cânta; Și ce-mi trebue-n beție, Nebunește a-nnota Când tu, scumpa mea junie, Verși în vine-mi lava ta? Te înalță înc-odată Al meu suflet, și te-mbată, De cereștile-armonii. </poem> 151897 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="SZC 03" />130</noinclude><poem> Atunci visul ia scimbare, Și l-a patimei altare, Eu duc lacrămi drept obol. </poem> {{c|IV.}} <poem> Dați-m vin, mai dați-m mie, Voi durerea a uita: Lumea altfel n-o să fie, De voi plânge sau cânta; Și ce-mi trebue-n beție, Nebunește a-nnota Când tu, scumpa mea junie, Verși în vine-mi lava ta? Te înalță înc-odată Al meu suflet, și te-mbată, De cereștile-armonii. </poem><noinclude><references/></noinclude> 1keuchlqndwedbffivn2pyx32vnlgss