O noapte furtunoasă

<mediawiki xmlns="http://www.mediawiki.org/xml/export-0.11/" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:schemaLocation="http://www.mediawiki.org/xml/export-0.11/ http://www.mediawiki.org/xml/export-0.11.xsd" version="0.11" xml:lang="ro">
  <siteinfo>
    <sitename>Wikisource</sitename>
    <dbname>rowikisource</dbname>
    <base>https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83</base>
    <generator>MediaWiki 1.47.0-wmf.18</generator>
    <case>first-letter</case>
    <namespaces>
      <namespace key="-2" case="first-letter">Media</namespace>
      <namespace key="-1" case="first-letter">Special</namespace>
      <namespace key="0" case="first-letter" />
      <namespace key="1" case="first-letter">Discuție</namespace>
      <namespace key="2" case="first-letter">Utilizator</namespace>
      <namespace key="3" case="first-letter">Discuție Utilizator</namespace>
      <namespace key="4" case="first-letter">Wikisource</namespace>
      <namespace key="5" case="first-letter">Discuție Wikisource</namespace>
      <namespace key="6" case="first-letter">Fișier</namespace>
      <namespace key="7" case="first-letter">Discuție Fișier</namespace>
      <namespace key="8" case="first-letter">MediaWiki</namespace>
      <namespace key="9" case="first-letter">Discuție MediaWiki</namespace>
      <namespace key="10" case="first-letter">Format</namespace>
      <namespace key="11" case="first-letter">Discuție Format</namespace>
      <namespace key="12" case="first-letter">Ajutor</namespace>
      <namespace key="13" case="first-letter">Discuție Ajutor</namespace>
      <namespace key="14" case="first-letter">Categorie</namespace>
      <namespace key="15" case="first-letter">Discuție Categorie</namespace>
      <namespace key="102" case="first-letter">Autor</namespace>
      <namespace key="103" case="first-letter">Discuție Autor</namespace>
      <namespace key="104" case="first-letter">Pagină</namespace>
      <namespace key="105" case="first-letter">Discuție Pagină</namespace>
      <namespace key="106" case="first-letter">Index</namespace>
      <namespace key="107" case="first-letter">Discuție Index</namespace>
      <namespace key="710" case="first-letter">TimedText</namespace>
      <namespace key="711" case="first-letter">TimedText talk</namespace>
      <namespace key="828" case="first-letter">Modul</namespace>
      <namespace key="829" case="first-letter">Discuție Modul</namespace>
      <namespace key="1728" case="first-letter">Event</namespace>
      <namespace key="1729" case="first-letter">Event talk</namespace>
    </namespaces>
  </siteinfo>
  <page>
    <title>O noapte furtunoasă</title>
    <ns>0</ns>
    <id>1546</id>
    <revision>
      <id>152008</id>
      <parentid>140643</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T13:32:31Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>~2026-48440-32</username>
        <id>22678</id>
      </contributor>
      <comment>/* ACTUL I */</comment>
      <origin>152008</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="81274" sha1="sau94qigf1n4ugzu0pnza539exqj9sx" xml:space="preserve">{{titlu    
 | titlu    = O noapte furtunoasă - Comedie în 2 acte
 | autor    = Ion Luca Caragiale
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = 1879
}}
{{Cuprins dreapta}}

=Personajele=
&lt;poem&gt;
'''JUPÂN DUMITRACHE TITIRCĂ INIMĂ-REA''', cherestigiu, căpitan în garda civică
'''NAE IPINGESCU''', ipistat, amic politic al căpitanului
'''CHIRIAC''', tejghetar, om de încredere al lui Dumitrache, sergent în gardă
'''SPIRIDON''', băiat pe procopseală în casa lui Titircă
'''RICĂ VENTURIANO''', arhivar la o judecătorie de ocol, student în drept și publicist
'''VETA''', consoarta lui Jupân Dumitrache
'''ZIȚA''',  sora ei

''În București, la Dumitrache''
&lt;/poem&gt;

==ACTUL I==
:''(O odaie de putamavagina smack my pussy as bitch gogogogo. Ușă în fund dând în sala de intrare; de ambile părțile ușii din fund, câte o fereastră. Mobile de lemn și paie. La stânga, în planul I și-n planul din fund câte o ușă; în dreapta, pe planul al II-lea altă ușă. În dreapta în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga atârnată lângă ea.)''

===SCENA I===
:''JUPÂN DUMITRACHE, în haine de căpitan de gardă fără sabie, și NAE IPINGESCU''

JUPÂN DUMITRACHE
(''urmând o vorbă începută''): Iaca, niște papugii... niște scârța-scârța pe hârtie! ’I știm noi!
Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlicuri...
și seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu
ochiul. N-ai să mai ieși cu o femeie pe uliță, că se ia bagabonții laie după
dumneata. Un ăla... un prăpădit de amploiat, n-are chiară în pungă și se ține
după nevestele negustorilor, să le spargă casele, d-le!

IPINGESCU: Nu se ia după toate, jupân Dumitrache; după cum e și femeia: dacă trage
la ei cu coada ochiului și face fasoane, vezi bine! bagabonții atât așteaptă.

JUPÂN DUMITRACHE: Ba să am pardon! Știu eu ce vrei dumneata să zici... Dar nevastă-mea nu­-i
d-alea, d-le.

IPINGESCU: Vai de mine! jupân Dumitrache, adică, gândești că am vrut pentru ca
să-ți fac un atac? Îmi pare rău!

JUPÂN DUMITRACHE: Nu, nene Nae; dar vreau să zic adică că nevasta mea nu-i d-alea cum
ziseși, și iaca, după mine de ce s-a luat?

IPINGESCU: S-a luat bagabonții și după dumneata?

JUPÂN DUMITRACHE: S-a luat și se ia...

IPINGESCU: Și cum ești dumneata!...

JUPÂN DUMITRACHE: Eu am ambiț, domnule, când e vorba la o adică de onoarea mea de
familist...

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi să știu de bine că intru în cremenal! Să mai văz eu numai că se
ține bagabontul după mine, lasă-l...

IPINGESCU: Care bagabont?

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! iaca... un bagabont! de unde-l cunosc eu?

IPINGESCU: Apoi, dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont?

JUPÂN DUMITRACHE: Asta-i Una vorbim și bașca ne-nțelegem. Dar de! ai dreptul; nu știi ce
mi s-a întâmplat, nu știi cum mă fierbe el pe mine de 2 săptămâni de zile...
Nu că mi-e frică de ceva, adică de nevastă-mea... să nu...

IPINGESCU: ’Aida de! Coana Veta! Mie-mi spui? n-o știu eu?...

JUPÂN DUMITRACHE: Nu că mi-e frică... dar am ambiț, domnule; când e vorba la o adică de
onoarea mea de familist...

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Bagabontul...

IPINGESCU: Că bine zici! începuseși să-mi spui istoria.

JUPÂN DUMITRACHE: Stai s-o iau de la cap.

IPINGESCU: Stau.

JUPÂN DUMITRACHE: Știi dumneata că la lăsata secului am mers la grădină la
„Iunion”; erau eu, consoarta mea și cumnată-mea Zița. Ne punem la o
masă, ca să vedem și noi comediile alea de le joacă ''Ionescu''&lt;ref&gt;I.D. Ionescu, cântăreț și director de trupă în vremea aceea&lt;/ref&gt;. Trece așa preț ca
la un sfert de ceas, și numai ce mă pomenesc cu un ăla, cu un bagabont de
amploiat...

IPINGESCU: De unde știi că era amploiat?

JUPÂN DUMITRACHE: După port nu semăna a fi negustor. Mă pomenesc că vine și se pune la
altă masă alături, cu fața spre masa noastră și cu spatele la comedie. Șade
rezemat într-un ''peș''&lt;ref&gt;Într-o parte; într-o latură; într-o rână&lt;/ref&gt;, șade, șade, șade, și se uită lung și galiș la cocoane, se
uită, se... Eu, cum m-a făcut Dumnezeu cu ambiț, mă scol ca să plecăm;
cocoanele nu! că să mai ședem, că încă nu s-a isprăvit comèdia. Încep să
mă-ncruntez la bagabontul și mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era rușine de
lume; eu de! negustor, să mă pui în poblic cu un coate-goale nu vine bine...
Mai mă uit eu încolo, mai mă fac că nu mă sinchisesc de el... bagabontul cu
ochii zgâiți la cocoane; ba încă-și pune și ochilarii pe nas. Tii! frate Nae,
să fi fost el aici să mă fiarbă așa, că-i sărea ochilarii din ochi și ''giubenul''&lt;ref&gt;Joben - pălărie bărbătească înaltă și tare, de formă cilindrică&lt;/ref&gt;
din cap, de auzea câinii din Giurgiu.

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: În sfârșit, se isprăvește comèdia. Ne sculăm să plecăm; coate-goale se
scoală și dumnealui. Plecăm noi, pleacă și dumnealui după noi. Eu îl vedeam cu
coada ochiului; dar nu vream să le spui cocoanelor, ca să nu le rușinez. Știi
cum e Veta mea,... rușinoasă.

IPINGESCU: Mie-mi spui? n-o știu eu?... Ei?

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Apucăm pe la Sfântul Ionică ca să ieșim pe Podul-de-pământ, -
papugiul cât colea după noi; ieșim în dosul ''Agiei''&lt;ref&gt;Prefectură de poliție&lt;/ref&gt;, - coate-goale după noi;
ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani, - moftangiul după noi; mergem pe la
Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament, - mațe-fripte după noi... Eu trăgeam
cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu vream să spui cocoanelor...

IPINGESCU: Rezon! ca să nu le rușinezi.

JUPÂN DUMITRACHE: Știi cum e Veta mea...

IPINGESCU: Rușinoasă, mie-mi spui?

JUPÂN DUMITRACHE: Când apucăm de la Stabilament în sus, mă uit înapoi cu coada ochiului
și nu mai văd pe coate-goale. Mai mergem ce mai mergem, mă uit iar... mă
iertase bagabontul.

IPINGESCU: Jupân Dumitrache, adică să am pardon de impresie, eu gândesc că numa’
ți-ai făcut spaimă degeaba. Poate că omul o fi șezând prin partea locului, pe
Dealul Spirii. Ei! a venit și el la grădină ca și dumneavoastră, a stat și el
până la isprăvitul comediei, și s-a nemerit să apucați tot pe-un drum ca să vă
înturnați la domiciliu. El a rămas la al lui și dumneavoastră ați mers înainte.

JUPÂN DUMITRACHE: Așa am crezut și eu întâi, dar stai să vezi!... A trecut după aia o
săptămână la mijloc. Îmi ca și uitasem eu de istoria bagabondului; gândeam și
eu: poate c-o fi stând coate-goale prin partea locului, - bunioară vorba
dumitale. Așa, zice cumnată-mea ieri: „Nene, hai deseară la «Iunion» la
Ionescu!” Cum auzii eu de „Iunion”, mă făcui verde la față.
„Ce să mai căutăm la comediile alea ''nemțești''&lt;ref&gt;Repertoriul trupei lui I. D Ionescu conținea cântece în mai multe limbi: română, germană, idiș, franceză și engleză; „nemțești” e termenul popular generic pentru „străine”.&lt;/ref&gt;, niște mofturi; dăm parale și
nu înțelegem nimica; mai bine punem banii în buzunarul ălălalt și zicem că
ne-am dus.” - „’Aide, nene, zău! parol! să n-ai parte de mine și de
Veta!” Ei! când am auzit așa vorbă mare, n-am putut pentru ca s-o tratez
cu refuz.

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! haide!... dar unde mă gândeam eu că o să mi se întâmple un așa
ceva. Ne ducem. Ședem la o masă mai la o parte; ședem cât ședem, și începe
comedia. Nu știu cum mă-ntorc cu ochii înapoi, și pe cine gândești că văz la
masa de la spate?...

IPINGESCU: Pe bagabontul...

JUPÂN DUMITRACHE: Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mațe-fripte, d-le! Fir-ai
al dracului de pungaș!... Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul în
cap și cu basmaua iac-așa scoasă. Cum m-a văzut, - că trebuie să fi fost
schimbat la față, cum sunt eu când mă necăjesc (''își mângâie favoritele'')
- cum m-a văzut, a sfeclit-o... A întorsc capu-ncolo și a început să bea din
țigară știi așa, niznai. Dar mă trăgea cu coada ochiului. Mă-ntorc eu iar la
loc și mă fac că mă uit la comedii, se-ntoarce și bagabontul iar cu ochii la
cocoane!... mă it iar la el, iar se-ntoarce-ncolo;... mă-ntorc iar la comedii,
iar se uită la cocoane;... mă uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; mă-ntorc iar
comedii...

IPINGESCU: Iar se uită la cocoane...

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! iac-așa m-a fiert fără apă toată seara...

IPINGESCU: În sfârșit?

JUPÂN DUMITRACHE: În sfârșit... plecăm; coate-goale după noi. Era să mă-ntorc în poarta
„Iunionului”, să-i zic numa’: „Ce poftești, mă musiu?” și
să-l și umflu; dar știi, am ambiț; m-am gândit: eu negustor... să mă pui în
poblic cu un bagabont ca ăla, nu face...

IPINGESCU: Rezon!... Ei! pe urmă?

JUPÂN DUMITRACHE: Pe urmă s-a ținut iar gaie după mine.

IPINGESCU: Până la Stabilament...

JUPÂN DUMITRACHE: Da, până la Stabilament! S-a ținut după mine până la răscruci, știi,
unde vrei s-apuci spre cazarmă. Ce ziceam eu? „Haide, drace, haide! să
intri tu pe strada lui Marcu Aoleriu ori Catilina și lasă!” Aveam de gând
să intru cu cocoanele în casă, să trimit repede pe Chiriac pe poarta de din dos
pe maidan să-i iasă înainte, și eu să-l iau pe la spate,... să-l apucăm la
mijloc pentru ca să-l întreb: „Ce poftești, mă musiu?” și să-l și
umflu!... Și dacă nu-i ajungea, să-mi tai mie favuridele! (''își mângâie
favoritele'')

IPINGESCU: Ei! dacă nu-i ajungea, ''despărțirea''&lt;ref&gt;Aici, nume purtat, pe atunci, de circumscripția de poliție&lt;/ref&gt; e aproape; să fi poftit la mine la
despărțire cu lăcrămație, că-i împlineam eu cât îi mai lipsea.

JUPÂN DUMITRACHE: A avut noroc! mare noroc a avut bagabontul; a scăpat!

IPINGESCU: Iii! păcat... Cum?

JUPÂN DUMITRACHE: Când am trecut eu de răscruci cu cocoanele, și bagabontul era să intre
după noi în uliță, a ieșit haita de câini de la maiorul din colț, și i-a tăiat
drumul lui coate-goale. Am lăsat pe Zița acasă, m-am suit degrab cu Veta sus,
am trimis pe Chiriac repede pe maidan, eu i-am ieșit înainte peste uluci tocmai
pe la prăvălia lui Bursuc; dar... geaba! până să ieșim noi, fugise bagabontul!

(Se aude glasul lui Chiriac, strigând afară:
„Spiridoane! Spiridoane!”)

IPINGESCU: Iacătă vine Chiriac. Să n-auză.

JUPÂN DUMITRACHE: Aș! de el nu mă sfiesc. La din contra, el știe toată istoria, i-am
spus-o de la început... Atâta om de încredere am... Băiat bun!... ține la
onoarea mea de familist. Dacă nu l-aș fi avut pe el, mi-ar fi mers treaba greu.
Eu, știi, cu negustoria, mai mergi colo, mai du-te dincolo, mă rog, ca omul cu
daraveri, toată ziua trebuie să lipsesc de-acasă. Pe de altă parte, ce să-ți
spui! am ambiț, țiu când e vorba la o adică la onoarea mea de familist. De!
când lipsesc eu de-acasă, cine să-mi păzească onoarea? Chiriac săracul! N-am ce
zice! onorabil băiat! De-aia m-am hotărât și eu, cum m-oi vedea la un fel cu
''meremetul''&lt;ref&gt;''Repariția''&lt;/ref&gt; caselor, îl fac tovarăș la parte și-l și însor!

IPINGESCU: Da’... coana Veta ce zice?

JUPÂN DUMITRACHE: Consoarta mea?... Ce să zică?... De! ca muierea... mai ursuză. Am cam
băgat eu de seamă că nu-l prea are ea la ochi buni pe Chiriac; dar - știi cum
m-a făcut Dumnezeu pe mine, nu-i trec muierii nici atitica din al meu, - i-am
zis pe șleau: „Nevastă, e băiat onorabil și credincios; n-ai ce-i face:
ce-i al omului e al omului!”

IPINGESCU: Rezon!

===SCENA II===
:''ACEIAȘI - CHIRIAC''

CHIRIAC
(intrând prin fund): Jupâne, trebuie să facem mandat de arestare pentru Tache pantofarul de
la Sf. Lefteri; nu vrea să iasă mâine la izirciț cu nici un preț.

JUPÂN DUMITRACHE: Dar pentru ce nu vrea?

CHIRIAC: Zice că-i bolnav. Am trimis gornistul de trei ori la el cu biletul, și
l-a primit cu refuz. Zice mă-sa că nu poate umbla, că de-abia s-a sculat după
lingoare.

IPINGESCU: Să dea certificat medical.

CHIRIAC: M-am dus eu la el chiar în persoană; zic: pe ce bază nu vrei să vii
mâine la ezirciț, d-le? zice: sunt bolnav, d-le sergent, zice, de-abia mă țiu
pe picioare, nu pot să merg nici pân’ la prăvălie, zice; zic: nu cunosc la un
așa rezon fără motiv; zice: aduc martori, d-le sergent, că am zăcut o lună
de zile, zice, întreabă și pe popa Zăbavă de la Sfântul Lefterie, zice,
alaltăieri m-a grijit, m-a spovedit; zic: n-am eu de-a face cu popa Zăbavă,
nu-l am pe listă, zic, eu pe dumneata te am pe listă; să te prezanți mâini la
companie. - Acu, trebuie să-i dăm mandat, pentru ca să-l iau mâine dimineață.

JUPÂN DUMITRACHE: Să-i dăm, să-l iei! Ala-i de-al ''ciocoilor''&lt;ref&gt;Nume dat celor din Partidul Conservator&lt;/ref&gt;, îl știu eu; cât a umblat
dânsul fel și chip să scape de gardă...

IPINGESCU: Și eu îl am însemnat pe musiu Tache la catastiful meu; e finul lui Popa Tache.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! vezi!

CHIRIAC: Lasă-l că nu se sfințește el cu mine, jupâne, îl pocăiesc eu... Ei!
după aia pe nea Ghiță Țircădău nu l-a putut găsi gornistul deloc. A fost la el
și ieri și astăzi cu biletul; cică n-a dat pe-acasă de 3 zile!

JUPÂN DUMITRACHE: Pricopsitul de cumnatu-meu, n-aș fi mai avut parte de el! Cine știe în
ce cârciumă s-a-nfundat!...

IPINGESCU: L-am văzut eu azi dimineață, trece pe la despărțire.

CHIRIAC: Mă duc să-i trimeț gornistul cu biletul pentru mâine. (''iese repede'')

IPINGESCU: Era afumat rău nenea Ghiță.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! bravos! asta e 1 la mână. Om stricat, d-le! Păi de ce am
dezvorțat-o pe Zița de el, gândești? Nu mai putea trăi cu mitocanul, d-le...

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Fată frumoasă, modistă și învățată și 3 ani la pansion, să-și mănânce
ea tinerețele cu un ăla... Tot gândeam la început, că de! e tânăr, o să-i
treacă mai încolo, o să-și vie la pocăință. Aș, ți-ai găsit! Țircădău și om de
treabă! Eu, ca ăla, cumnat mai mare, cum am zice ca și un frate, tot i dam
povețe fetii să mai rabde, să nu strice casa. Cu azi, cu mâine, a răbdat biata
fată - biată să nu fie! - a răbdat cât a răbdat, până m-am pomenit într-o zi că
vine țipând la mine, pe cum că: „Nene, moartă, tăiată, nu mai stau cu
mitocanul, scapă-mă de pastramagiul! să știu de bine că mă duc la mănăstire,
pâine și sare nu mai mănânc cu el!” Ei! dacă am văzut ș-am văzut, zic:
„Lasă, Zițo, zic, îți găsești tu norocul, n-a intrat zilele-n sac! acu e
vremea ta! Lac să fie, că broaște destul!” - ș-am și dezvorțat-o. Apoi nu
mai era de suferit așa trai. N-o mai maltrata, domnule, măcar cu o vorbă bună.
Mă rog, o dată ce nu e bărbatul levent, ce fel de casă să mai fie ș-aia?

IPINGESCU: Mie-mi spui? Nu i-am încheiat eu procestul-verbal atuncea noaptea, când
a tratat-o cu insulte și cu bătaie?

(Chiriac reintră)

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi de! n-a avut dreptul muierea să-l? Om fără ambiț, d-le, nu
ținea la onoarea lui de familist! Un mitocan, mă rog; zice că-i negustor,
alege-s-ar praful!

CHIRIAC: Jupâne, da’ deseară că ești de rond... mergi?

JUPÂN DUMITRACHE: Mai e vorbă? cum să nu merg? De ce m-am îmbrăcat? nu vezi?

CHIRIAC: Jupâne, da’ face toate posturile? nu-i așa? Nu sunt multe... până pe
două după 12 le isprăvești.

JUPÂN DUMITRACHE: Așa, cam pe la 2 după 12, ca totdeauna... Chiriac băiete (''îl trage
la o parte'') ia vezi tu... mă știi că am ambiț, când e vorba la o adică,
țiu la...

CHIRIAC: Lasă, jupâne, că doar nu mă cunoști de ieri de-alaltăieri.

===SCENA III===
:''ACEIAȘI - SPIRIDON (aducând o gazetă)''

JUPÂN DUMITRACHE
(lui Spiridon): Dar mai mult nu puteai să șezi, mă?

SPIRIDON: Vezi că era mulți muștirii, jupâne, până să-mi dea madama gazeta.

(Ipingescu ia gazeta)

JUPÂN DUMITRACHE: Mă Spiridoane, fii băiat de treabă, mă, că iau pe sfântul Niculae din
cui; știi că i-am pus sfârcul nou de ibrișim să nu-i fac saftea pe spinarea ta!

SPIRIDON: Da’ de ce, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE: Atâta-ți spui eu ție: ’aida! du-te iute și cere cocoanii să-mi dea
sabia și cintironul. (''Spiridon pleacă.'') Chiriac băiete, (''îl ia la o
parte'') ia vezi, știi că am ambiț, țiu când e la o adică...

CHIRIAC: Lasă, jupâne, mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! ia vezi...

CHIRIAC: N-ai grije, jupâne... Eu mă duc să închiz cantorul și magazia. (''cătră
Ipingescu, care, de când a adus Spiridon gazeta, a sorbit-o cu ochii pe toate
fețele.'') Bonsoar, nene Nae.

IPINGESCU: Salutare, onorabile!

(Chiriac iese, prin fund, după ce a schimbat gesturi de înțelegere, despre onoarea de familist, cu jupân Dumitrache.)

SPIRIDON
(vine din dreapta cu sabia și cintironul): Iaca, na, jupâne, poftim.

JUPÂN DUMITRACHE: Ce făcea cocoana, mă?

SPIRIDON: Cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac.

JUPÂN DUMITRACHE: Ce a zis?

SPIRIDON: Zicea că să vii mai devreme la noapte, că-i e urât singură-n casă.

JUPÂN DUMITRACHE: Uită mă! Ce ți-e cu muierea fricoasă! (''strajnic'') Da’ Chiriac
nu-i aicea?

SPIRIDON: Jupâne, nea Chiriac mi-a zic să-nchidem mai degrabă, că ai să pleci de
rond.

JUPÂN DUMITRACHE: Du-t’ de ado cheile și le du lui Chiriac jos. (''Spiridon iese.'')
Nene Nae, auziși cum îmi poartă Chiriac de grija rondului? Ei! i-e tot frică să
nu uit reglementul. Are ambiț băiatul, ca să fie compania noastră cea mai
abitir din toate. Gândești d-ta că mai primeam eu să fiu căpitan dacă nu-l
alegea pe el sergent? Știi cum a regulat compania? E I, d-le, poci să zic...

IPINGESCU: Bravos!

JUPÂN DUMITRACHE: Face să-i dea și dicorație!

IPINGESCU: Să-i dea! de ce să nu-i dea? Și el e d-ai noștri, băiat din popor...

JUPÂN DUMITRACHE: Firește, dicorățiile nu sunt făcute tot din sudoarea poporului?

IPINGESCU: Rezon!

SPIRIDON
(venind din fund): S-a închis, jupâne; acuma eu... mă duc să mă culc?

JUPÂN DUMITRACHE: Da, dar tutun și cărticică ți-ai luat? Chibrituri ai?

SPIRIDON: Ce tutun, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE: Te face că nu înțelegi, ai? Nu știi ce tutun? Eu n-am aflat că tragi
țigară? Aoleo, Spiridoane, nu te-oi prinde odată!... Săracul sf. Niculae! i
știi tu păpara lui...

SPIRIDON: Zău, jupâne.

JUPÂN DUMITRACHE: Haida pleacă. (''Spiridon pleacă.'') Mă! spune lui nen-tu Chiriac să
nu uite de ce ne-a fost vorba... să fie cu ochii-n 4.

SPIRIDON (ieșind): Bine, jupâne.

===SCENA IV===
:''IPINGESCU, JUPÂN DUMITRACHE''

JUPÂN DUMITRACHE (șezând pe scaun): Hei! ia să vedem acu ce mai zice politica. Citiși ceva?

IPINGESCU: Bravos ziar, d-le! Ăsta știu că combate bine.

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi nu-i zice lui degeaba „Vocea Patriotului Naționale”!...

IPINGESCU
(citește greoi și fără interpunctație): „București 15/27 ''răpciune''&lt;ref&gt;(După calendar popular, răpciune e luna septembrie)&lt;/ref&gt;. - Amicul și colaboratorele nostru R.
Vent. ..., un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaște demult
publicul cititor, ne trimite următoarea prefațiune a unui nou op al său. I dăm
astăzi locul de onoare, recomandând cu căldură poporului suveran scrierea
amicului nostru. ''Republica și Reacțiunea'' sau ''Venitorele și Trecutul.''
&amp;ndash; Prefațiune. - Democrațiunea romană, sau mai bine zis ținta Democrațiunii
romane este de a persuada pe cetățeni, că nimeni nu trebuie ''a mânca''&lt;ref&gt;De la ''a manca'', franțuzism, după manquer - a se lipsi&lt;/ref&gt; de la
datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta
Constituțiune...”

JUPÂN DUMITRACHE
(mulțumit): Ei, bravos! Aici a adus-o bine.

IPINGESCU
(căutând șirul unde a rămas): „... A manca... sfânta Constituțiune...”

JUPÂN DUMITRACHE
(cam nedomirit): Adică, cum s-o mănânce?

IPINGESCU: Stai să vei... că spune el... „Sfânta Constituțiune, și mai ales
cei din masa poporului...”

JUPÂN DUMITRACHE
(nedumirit): E scris adânc.

IPINGESCU: Ba nu-i adânc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine vorba lui: să nu mai
mănânce nimeni din sudoarea bunioară a unuia ca mine și ca dumneata, care
suntem din popor; adică să șază numai poporul la masă, că el e stăpân.

JUPÂN DUMITRACHE
(lămurit): Ei! așa mai vii de-acasă. Bravos! Zi-i nainte.

IPINGESCU: Stai să vezi: acuma vine un ce și mai tare.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei!?

IPINGESCU
(urmând citirea): „... A mânca poporul mai ales, este o greșală neiertată, ba putem
zice chiar o crimă...”

JUPÂN DUMITRACHE
(cu deplină aprobare): Știi că și aici lovește bine! Da! cine mănâncă poporul să meargă la
cremenal!

IPINGESCU
(bătând cu mâna-n gazetă): Apoi de ce scrie el, sireacul!

JUPÂN DUMITRACHE: Dă-i nainte, că-mi place.

IPINGESCU: „... Ba putem zice chiar o crimă. (''schimbând tonul și mai grav.'')
Nu! Orice s-ar zice și orice s-ar face, cu toate zbieretele reacțiunii, ce se
zvârcolește sub disprețul strivitor al opiniunii publice; cu toate urletele
acelora ce cu nerușinare se intitulează sistematici opozanți...”

JUPÂN DUMITRACHE
(care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap în semn de aprobare,
îl întrerupe cu entuziasm): Hahahaha! i-a-nfundat!

IPINGESCU
(urmând cu tărie): „... Nu! în van! noi am spus-o și o mai spune: situațiunea
Romaniei nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea
viritabilelui progres, până ce nu vom avea un ''sufragiu''
universale...” (''amândoi rămân foarte încurcați.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Adicătele, cum vine vorba asta?

IPINGESCU
(după adâncă reflecție): A! înțeleg! bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran...
știi: masă... sufragiu&lt;ref&gt;Confuzie între sufràgiu(vot) și sufrágiu(servitor)&lt;/ref&gt;...

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! acu înțeleg eu unde bate vorba lui! Ei! bravos! bine vorbește...

IPINGESCU: Ăsta combate, d-le, nu ți-am spus eu!

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi, nu-i zice lui degeaba „Vocea Patriotului Naționale”!

IPINGESCU: „... Până ce nu vom avea un ''sufragiu'' universal. Am zis și
subsemnez! R. Vent... studinte în drept și publicist.”

(Când încă nu sfârșește bine Ipingescu de
citit, se aude afară, în stradă, ceartă mare.)

UN GLAS DE BĂRBAT
(de afară): Lasă, cocoană! Poate că să mor și să nu ți-o fac!

GLASUL ZIȚII
(de afară): Mitocane! pastramagiule! la polițiune! (''amândouă glasurile vorbesc
deodată.'') Nene Dumitrache!
(Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu rămân uimiți.)

JUPÂN DUMITRACHE
(ascultând): Săi, nene Nae!

IPINGESCU: Urgent! (''strânge repede gazeta și scoate fluierul de la cheotoarea
mondirului. Amândoi ies fuga prin fund, Ipingescu șuierând signalul de alarmă.'')

===SCENA V===
SPIRIDON
(singur, intră din dreapta făcându-și o țigară): Măă! al dracului rumân și jupânul nostru! Bine l-a botezat cine l-a
botezat „Titircă Inimă-Rea”. Ce are el cu mine? Zău! Biata cocoană și
cu nea Chiriac! Cu ei mai am noroc, ei mai mă scapă de afurisitul, că despre
partea lui jupân Titircă Inimă-Rea, halal să fie de oasele mele! m-ar cotonogi.
Ieri săptămâna, când s-a întors de la grădină cu cocoanele, m-a găsit deștept:
„Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pân-acuma; mâine
dimineață jupânul săracul să deschiză prăvălia; ai stat pân-acuma să bei la
tutun, ’ai? - Nu jupâne, zic, da’ dacă nu mi-e somn. -Nu ți-i somn, ’ai? stai
că-ți fac eu ție poftă de culcat!”... Bietul nea Chiriac m-a scăpat, că
luase pe sfântul Niculae din cui... Ieri seară m-a găsit dormind: „Bravos,
musiu Spiridoane! zice; dormi, ce-ți mai pasă! tutun ai tras destul, acum te-ai
pus să tragi la aghioase; trai, neneaco, cu banii băbachii! - Nu, jupâne, da’
dacă mi-a fost somn, zic. - Somn, ’ai? Te trage traiul îl bun la somn! (Auzi,
cu sfântul Niculae trai bun, căde-i-ar bunul pe inimă lui jupânul!) Tragi la
somn? Stai că am eu leac să-ți tai de piroteală.” Și mi-a și pus mâna-n
păr. Dacă nu era cocoana să sară pentru mine tocmai la apropot, mă rupea, că
nu-ș’ ce-avea, era turbat rău de tot (''s-aude zgomot''). Auliu! Vine! (''stinge
repede țigara cu degetele și o bagă în buzunar.'')

===SCENA VI===
:''SPIRIDON, ZIȚA (intră agitată)''

ZIȚA: Auzi mizerabilul! să se-ntinză până-ntr-atâta ca să-mi facă un afront.

SPIRIDON: D-ta ești, cocoană Zițo? Bine că veniși. Eu n-am putut să viu.
Mi-era frică să nu mă spuie nea Chiriac lui jupânul, că am umblat noaptea pe
drum...

ZIȚA
(repede): Ei! L-ai găsit? I-ai vorbit? I-ai dat? I-ai spus?

SPIRIDON: Da, cocoană.

ZIȚA: Ce-a zis?

SPIRIDON: „Mersi!”

ZIȚA: Și tu ce i-ai spus?

SPIRIDON: „Pentru puțin.”

ZIȚA: Nu i-ai spus cum ți-am zis eu?

SPIRIDON: Ba da, l-am luat să-i arăt casa.

ZIȚA: Nu mai trebuia să-i arăți nimic, că-i scrisesem eu în bilet unde să vie.

SPIRIDON: Așa mi-a zis, să-i arăt casa, ca să meargă la sigur... Dar când să ies
de pă maidan cu dumnealui, tocmai trecea jupânul de la vale; am lăsat pe
persoana în chestiune să m-aștepte pe maidan și eu am sărit peste uluci prin fundul
curții, că mi-era frică să nu dea jupânul cu ochii de mine, ori să vie acasă și
să nu mă găsească.

ZIȚA: Prostule! Nu știi că nenea e de rond la noapte? Nu mai dă pe-acasă până la ziuă.

SPIRIDON: Dar dacă mă găsea pe uliță, plăteai dumneata pielea mea?

ZIȚA: Ei! Și zi persoana în chestiune așteaptă pe maidan?

SPIRIDON: Da, și mi-a dat și biletul ăsta ca să ți-l aduc.

ZIȚA
(luând biletul): Și nu mi-l dai mai curând! Adu să văz. (''merge la o parte și citește.'')
„Angel radios! De când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară, mi-am
pierdut uzul rațiunii... (''își comprimă palpitațiile.'') Te iubesc la
nemurire, ''Je vous aime et vous adore: que prétendez-vous encore?''&lt;ref&gt;Te iubesc și te ador: altceva ce mai pretinzi? (fr.)&lt;/ref&gt;
Inima-mi palpită de amoare. Sunt într-o pozițiune pitorească și ''mizericordioasă''&lt;ref&gt;Care trezește mila&lt;/ref&gt;
și sufăr peste poate. O da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta azurie
într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și
inspirațiune, care m-a făcut pentru ca să-ti fac aci anexata poezie:

„Ești un crin plin de candoare, ești o fragilă zambilă,
Ești o roză parfumată, ești o tânără lalea!
Un poet nebun și tandru te adoră, ah! copilă!
De a lui pozițiune turmentată fie-ți milă;
Te iubesc la nemurire și îți dedic lira mea!
Al tău pentru o eternitate și ''per toujours''&lt;ref&gt;Formă stâlcită a expresiei ''pour toujours'' (pentru totdeauna), în care ''pour'' francez este înlocuit de latinescul ''per''&lt;/ref&gt;.''”

(Foarte aprinsă, își face vânt cu scrisoarea
și se plimbă repede.): Spiridoane băiete, du-te, du-te iute; te așteaptă siguralmente...
du-te... spune-i să aștepte, viu și eu după tine numaidecât, numai să vorbesc
cevașilea cu țățica.

SPIRIDON: Nu pot, cocoană, să mă duc, până nu mi-o da voie ori nea Chiriac, ori cocoana.

ZIȚA: Unde-i Chiriac?

SPIRIDON: Nu știu, pân curte.

ZIȚA: Dar țața?

SPIRIDON: Lucrează dincolo. (''Zița pornește spre ușa din stânga, când ușa se
deschide și Veta intră.'') Iacătă-i cocoana.

===SCENA VII===
:''ACEIAȘI - VETA''

VETA
(intră cu lucrul în mână; coase galoanele la un mondir de sergent de gardă
civică; este obosită și distrată, vorbește rar și încet): Cine-i aici? (''văzând pe Zița.'') A! Tu erai? mă miram cine-i. (''trece
încet să șază cu lucrul la masa din dreapta.'')

ZIȚA: Eu, țățico; te rog lasă pe Spiridon să se ducă pân’ la mine acasă, ca
să-mi aducă mantelul; bate vântul și mi-e frică să nu răcesc când m-o
întoarce... (''tăcere. Veta șade la dreapta și lucrează adâncită în gânduri.'')
Îl lași, țațo? (''se apropie de ea.'')

VETA: ’Ai? Ce să las?

ZIȚA: Să lași pe Spiridon să-mi aducă ceva de acasă.

VETA: Da, îl las.

ZIȚA: Du-te, Spiridoane.

(Spiridon, după ce schimbă privire și semne cu
Zița, iese.)

VETA: Dar tu, Zițo, la ce-ai venit? (''lucrează înainte.'')

ZIȚA: Stai să-ți spui... Dar nu mă-ntrebi, țațo, să-ți povestesc ce am pățit cu mitocanul! Să vezi, e halima... Auzi, mizerabilul! să-ndrăznească să-mi ție
drumul ca să-mi facă un atac... Stai, țațo, să-ți spui și să te crucești, nu
altceva. Mai adineaori ședeam acasă. Tușica, cum știi c-a făcut-o Dumnezeu, se
culcă o dată cu găinile. Eram ''ambetată''&lt;ref&gt;''Plictisită, iritată''&lt;/ref&gt; absolut. ''Dramele Parisului''&lt;ref&gt;Romane populare, făcute după modelul răsunătoarelor ''Mysterères de Paris'' de Eugene Sue&lt;/ref&gt;
câte au ieșit până acuma le-am citit de 3 ori. Ce să fac? N-aveam ce citi.
Zic: hai să mă duc la țața, dacă nu s-o fi culcat, să mai stăm de vorbă. Scoț
ivărul de la șalon și plec. Când să trec pe maidan, mă pomenesc cu mitocaul, cu
pricopsitul de Țircădău, că-mi taie drumul. „Bonsoar-bonsoar”, și
știi așa deodată, ''sanfas&amp;ograve;:''&lt;ref&gt;Formă stâlcită a expresiei franceze sans façons - în mod familiar, fără mofturi&lt;/ref&gt; „Hei, cocoană, zice, mai bine ți-e acuma
văduvă? - Pardon, domnule, zic, n-am de-a face cu dumneta, și mai I când e
la o adică, nu sunt văduvă, sunt liberă, trăiesc cum îmi place, cine ce are cu
mine! Acu mi-e timpul: jună sunt, de nimini nu depand, și când oi vrea, îmi
găsește nenea Dumitrache bărbat mai de onoarea ca dumneata. - Mi-i că t-ei căi! -
Zic: pardon, d-le, nu-ți permit să te-ntinzi mai mult la un așa afront;
mă-nțelegi? - zice...”

VETA (întrerupând-o scurt): Zițo... ce e când ți se bate tâmpla a dreaptă?

ZIȚA: Îți vine o bucurie.

VETA: Mie, bucurie?... nu crez.

ZIȚA: Da’ de ce nu?

VETA: Dar când ți se bate a’ stângă?

ZIȚA: Te-mpaci cu o persoană cu care ești certată.

VETA (ridicând capul cu mult interes): Da? (''dând din umeri.'') Cu cine să mă-mpac?... Nu sunt certată cu nimeni.

ZIȚA: Așa... zic mitocanului... țațo, că era trăsnit... Am auzit că de la o
vreme-ncoace într-o băutură o duce. Uf! țățico, mașer, bine că m-a scăpat
Dumnezeu de traiul cu pastramagiul! Să trăiesc eu cu un mitocan! Nu era de
mine; eu sunt o persoană delicată; bine că m-am văzut liberă!... Așa - să nu-mi
uit vorba - zic mitocanului: „Nu-ți permit, domnule, să te naintezi la un
așa afront! Da’ el: „Gândești, zice, că o să te măriți, cocoană? -Asta
mă-mportă pe mine, cine ce treabă are! - Să te măriți, ’ai? Cât o trăi Ghiță
Țircădău, ori să te-nhăitezi cu vreunul? Săracul! Dar să știu de bine că merg cu
el de gât până la Dumnezeu, tot n-ai dumneata parte de un așa ceva; încai dacă
m-ai lăsat pe mine, să te duci la mănăstire, că așa te lăudai la trebunar!...
-Mitocane, pastramagiul! La polițiune! Vardist! Nene Dumitrache!...” Am
avut țațo, parte că a sărit nenea Dumitrache și cu Nae ipistatul! aminteri,
mitocanul scosese ''șicul''&lt;ref&gt;Vergea de fier, ascuțită vârâtă în baston și prinsă de mânerul (capul) acestuia&lt;/ref&gt; de la baston pentru ca să mă sinucidă... Ei! Ce zici
dumneata, țățico, de nasul care și l-a luat mitocanul? (''Veta nu răspunde;
Zița s-apropie de ea și o observă.'') „Țațo! Ce ai? Plângi?”

VETA
(ștergându-se la ochi): Eu? De ce să plâng? Mă doare capul, mi-e cam rău.

ZIȚA: Îți sunt ochii turburi grozav...

VETA: Nu-ș’ ce am; parcă mă-ncearcă niște friguri.

ZIȚA: Nenea e de rond la noapte?

VETA: Da. (''s-apucă iar de lucru.'') Tu mai stai, Zițo

ZIȚA: Nu, țațo; o să mă duc și eu să mă culc; trebuie să fie târziu.

SPIRIDON
(intră și trece repede lângă Zița): Cocoană! (''încet.'') Până acu am așteptat degeaba. L-am căutat
peste tot, și pe maidan, și pe uliță, nu e nicăieri.

ZIȚA
(încet): Biletul, zici că i l-ai dat.

SPIRIDON: Nu știi? I l-am dat de când m-am dus la tutungerie, când m-a trimes
jupânul. (''iese în dreapta'')

ZIȚA: Bine. (''cătră Veta.'') Ei! țațo, eu mă duc, bonsoar, alevoa.
Culcă-te și matale, nu mai lucra dacă ți-e rău.

VETA: Lasă să-mi fie rău. (''râzând silit.'') Mai bine ar fi să mor.

ZIȚA: Vai de mine! Ce vorbă-i asta? Ce, ți-e rău de tot? Să trimitem să caute
pe nenea.

VETA: Aș! Ești nebună! Nu vezi că glumesc. Mă doare capul; nu ți-am spus? Am
lucrat mult la lumânare. (''are un fior.'') M-a tras și fereastra... Cum
m-oi culca, îmi trece.

ZIȚA: Atunci, alevoa, bonsoir, țațo. (''pleacă și se întoarce.'') A! să nu
uit; mâine ne vedem, știi că-i sărbătoare. Să ne legăm de nenea să ne ducă la
„Iunion”.

VETA
(repede): La „Iunion”? Nu Zițo, nu mai merg la „Iunion”.

ZIȚA: Da’ de ce?

VETA: Pentru că... pentru că nu-mi face nici o plăcere acolo, nu-nțeleg
comediile alea... Ei! Ce să-ți spui! Nu voi.

ZIȚA: Ei, Doamne! Țato, parol, știi că ești curioasă! Ce, pentru comediile
alea mergem noi? Mergem să mai vedem și noi lumea. Ce, adică toți câți merg
acolo înțeleg ceva, gândești? Merg numai așa de un capriț, de un pamplezir; de
ce să nu mergem și noi?

VETA: De ce, de ne-ce, nu voi să merg.

ZIȚA: ’Aide, zău, țațo; i zic eu lui nenea,... vrei?

VETA: Nu voi, ți-am spus o dată, și nici dumnealui nu mai vrea să meargă;
mi-a spus de azi dimineață: degeaba-i zici.

ZIȚA: Zău! Țățico, parol! Să mă-ngropi!

VETA: Nu merg, Zițo, nu. Mă știi tu; când zic o vorbă e vorbă.

ZIȚA: Zi, nu vrei să mergi, țațo?

VETA: Nu.

ZIȚA
(obidindu-se treptat): Nu?

VETA: Nu.

ZIȚA
(podidind-o plânsul): Fir-ar a dracului de viață ș-afurisită! Că m-a făcut mama fără noroc! (''pleacă.'')
N-am avut parte și eu pe lume măcar de o compătimire! (''iese, plângând și
trântind ușa, prin fund. - Spiridon intră din dreapta.'')

===SCENA VIII===
:''SPIRIDON, VETA''

VETA
(lasă mondirul din mână): Spiridoane băiete, tu de ce mai stai? Mai ai vreo treabă?

SPIRIDON: Nu, cocoană.

VETA: Apoi, dut-t’ te culcă, ce mai aștepți? - Domnul Chiriac unde este?

SPIRIDON: E jos pân curte; adineaori șede pe lavița de la poartă. Dar... nu știu
ce o fi având nea Chiriac, cocoană... parcă nu-i sunt toți boii acasă...

VETA: Cine știe ce-o fi având și dumnealui.

SPIRIDON: E necăjit foc; un ceas s-a tot plimbat pe jos; când am trecut pân
curte, umbla de colo până colo, parcă vorbea singur și se bătea cu pumnii-n
piept...

VETA: O fi supărat, cine știe!... Spune-i să-nchiză poarta. Galoanele i le-am
cusut; uite mondirul, să i-l duci.

SPIRIDON: Bine, cocoană. (''vrea să plece cu mondirul.'')

VETA: Pe urmă, să-i spui... nu; pe urmă, să te duci să te culci, nu mai ai ce
căuta p-aci. Să nu vie dumnealui să te găsească deștept, că iar o pați.

SPIRIDON
(aparte): Ei, că parcă dacă m-o găsi dormind nu-i tot un drac!

VETA: ’Aide, du-te.

SPIRIDON: Mă duc; noapte bună, cocoană.

VETA: Noapte bună, Spiridoane. (''Spiridon iese.'') Noapte bună!...
Săracul Spiridon! Nu știe el ce-i pe sufletul meu, nu știe el cum râde de mine!
Eu și noapte bună!... (''merge încet la fereastra din dreapta ușii din fund,
se uită în curte, apoi se-ntoarce tot adâncită în gânduri.'') Ei! Iacă nu
vrea omul, nu vrea! Dragoste cu sila nu se poate. - Nu-i mai place, nu mai
vrea!... Bine! N-o să mor nici eu!... De unde știi? Poate mai bine că s-a
întâmplat așa... A! De ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia
înapoi!? De ce nu moare omul când e fericit!? De ce am mai trăit eu s-ajung la
așa ceva!?... (''plânge; se aude zgomot.'') Vine! (''se șterge la ochi
repede și vrea să plece.'') Nu! Nu mai voi să fiu proastă: dragoste cu sila
nu se poate! (''pornește să iasă spre stânga, când intră Chiriac, care rămâne
un moment la ușă. Veta stă locului. Tăcere.'')

===SCENA IX===
:''CHIRIAC, VETA, apoi d-afară JUPÂN DUMITRACHE și IPINGESCU''

CHIRIAC: Dumneata m-ai chemat?

VETA: Eu?... Nu.

CHIRIAC: Spiridon mi-a spus că...

VETA: Da... am zis lui Spiridon să-ți aducă mondirul; l-am cusut.

CHIRIAC: Mersi!

VETA: Pentru puțin.

(Pauză)

CHIRIAC: Poarta... am închis-o.

VETA: Bine. (''întoarce capul în fața scenii; e mișcată.'')

CHIRIAC: Alt nimic nu mai ai să-mi poruncești?

VETA: Ce! Eu să-ți poruncesc d-tale?

CHIRIAC: Să-mi poruncești, firește; nu-mi ești stăpână?... Nu sunt slugă în casa
d-tale, cu simbrie?

VETA
(întorcându-se cu fața spre Chiriac): Bine, domnule Chiriac, bine; zi înainte, că n-ai zis destule.

CHIRIAC
(înaintează): Ei! De ieri seara până acu cum ai petrecut? Ți-e mai bine așa?

VETA
(scoborând un pas spre a se depărta de el): Da.

CHIRIAC: Îți pare bine de ce-ai făcut?

VETA: Nu mă știu să fi făcut nimic; dar nu-mi pare rău că s-a-ntâmplat așa.

(Pauză)

CHIRIAC
(mai apropiindu-se): Mâine seară mergi iar la „Iunion”?

VETA: Dacă o vrea dumnealui să mergem, trebuie să merg, firește.

CHIRIAC: Ca să te curtezi cu amploiatul dumitale?

VETA
(tresărind și ridicând capul spre el): Domnule, te-am rugat să fii bun să nu-mi mai zici vorba asta. Dacă n-ai
avut destul vreme să mă cunoști, păcat! Eu te credeam pe dumneata mai deștept.

CHIRIAC
(stă la îndoială, apoi se mai apropie): Jură-te încă o dată!

VETA: Să mă mai jur - eu?... Nu m-am jurat? N-am plâns? Cu ce m-am ales? Nu
mai mă jur, pentru că nu mă crezi; de plâns aș mai plânge, dar nu mai pot...
Dar... în sfârșit, nu strici dumneata... eu stric... nu trebuia să-mi pui
mintea cu un copil ca dumneata... D-aia zic și eu mai bine că s-a întâmplat
așa. Tot trebuia să isprăvim odată... Am isprăvit...

CHIRIAC: Jură-te încă o dată și...

VETA
(cu emoție din ce în ce mai nestăpânită): Ce folos! Dumneata crezi mai mult în prostiile și în bănuielile lui
bărbatu-meu, decât în jurământul meu, și gândesc că trebuia să ne cunoști
destul de bine și pe mine și pe dânsul. Dar... foarte bine ai făcut să nu mă
crezi. Așa e. Eu sunt o femeie rea; am vrut numai să râz de dumneata. Eu te las
pe dumneata ca p-o slugă „cu simbrie” să păzești casa, și târăsc pe
dumnealui pe la grădini ca să curtez cu alții. Eu sunt o femeie mincinoasă;
n-am simțit nimic când ți-am spus că nu știu să mai fi trăit până să nu te
cunosc pe dumneata... Toate le-am făcut pentru dumneata numai din
prefăcătorie... totdeauna alta ți-am spus și alta am gândit; te-am mințit, te-am
amăgit, am râs de dumneata atâta vreme... Acuma, bine că ți-ai deschis și
dumneata în sfârșit ochii ca să vezi cine sunt. De! Ți-am făcut rău, dar... ai
scăpat de mine. Lasă! Ce-a fost a trecut... Bonsoar. (''vrea să plece spre
stânga.'')

CHIRIAC
(ieșindu-i cu un pas înainte): Te duci?

VETA: La ce să mai stau? Ce mai am eu cu dumneata?

CHIRIAC: Nu-mi mai zice „dumneata”.

VETA: Cum poftești să-ți zic?

CHIRIAC: Cum mi-ai zis până ieri.

VETA: Azi e azi, ieri a trecut. (''pornește să iasă.'')

CHIRIAC
(tăindu-i drumul): Și nu vrei să se mai întoarcă?

VETA
(scoboară un pas, depărtându-se de el la dreapta): Nu.

CHIRIAC
(apropiindu-se): Veto!

VETA: Nu; lasă-mă... Ce folos câtă fericire am avut un an, dacă într-o zi
mi-am plâns-o toată! Nu, nu mai voi; mai bine mi-este așa cum sunt...

CHIRIAC: Dar eu.. eu ce să fac?

VETA: Ce fac și eu... Învățul are și dezvăț, nu știi dumneata?

CHIRIAC: Dezvăț! Lesne din gură. Îi scoți rumânului ochii și după aia-i zici:
„Lasă că nu e rău și fără să mai vezi... mai bine că s-a întâmplat așa!
N-o să mori fără luminile ochilor!... Învățul are și dezvăț!...” Dar dacă
n-oi vrea eu să mai trăiesc așa!... care va să zică să mor, ’ai?

VETA: Ei, bine ar fi să poată muri omul când vrea; dar... nu moare nimeni de
asta!

CHIRIAC: Dar dacă eu oi muri? (''se repede și ia spanga de la pușcă.'') Vezi
dumneata șpanga asta?

VETA
(se redepe la el și vrea să i-o smucească): Chiriac!

CHIRIAC
(luptându-se cu ea): Fugi!... Lasă-mă!...

VETA: Nu te las! Te știu eu cine ești. Nu te las! Nu voi să ți se tragă
moartea de la mine.

CHIRIAC: Lasă-mă! Lasă-mă!... (''se luptă.'')

VETA
(desperată): Chiriac! (''înecându-se.'') Dacă vrei să te omori, omoară-mă întâi
pe mine! (''se luptă din putere.'') Chiriac!... Nu ți-e milă ție de mine?
Toate, toate de un an și mai bine le-ai uitat într-o zi?... Chiriac!...

CHIRIAC: Tocmai pentru că nu le-am uitat, vreau mai bine să mor. Dacă nu mai
este nimic între noi, spune-mi dumneata cum să mai trăiesc! Dacă mă lași, dacă
nu mai mă vrei, tot mort sunt eu; mai bine, lasă-mă: adio, viață! (''se
smucește.'') Lasă-mă!

VETA
(ținându-l strâns): Chiriac! Vrei să strig? Ești nebun?

CHIRIAC: Da! Sunt nebun, firește că sunt nebun; m-ai înnebunit dumneata;
dumneata să-mi tragi păcatul! Câte gânduri și dor m-a ars pe mine, nu
mă-ntrebi?

VETA: Dar tu pe mine nu mă-ntrebi?

CHIRIAC: Nu mai voi să știu de nimic, nu mai știu cine sunt! Am vrut să mă omor
adineori în curte, dar ți-am văzut trecând umbra peste perdeaua de la
fereastră, ș-am vrut să te mai văz o dată. Încai să mor lângă tine, cum am
trăit. (''cu vorbele acestea Chiriac s-a mai domolit.'')

VETA: Chiriac, ascultă. Nu mi-ai zis tu să mă jur încă o dată? Dacă m-oi
jura, mă crezi?

CHIRIAC: Te crez.

VETA
(repede): Dragă Chiriac, să n-am parte de ochii mei, să n-am parte de viața ta,
să nu mai apuc măcar o zi fericită cu tine - na! Ce mai vrei? - Dacă știu eu
ceva la sufletul meu din câte ți le-a sporit dumnealui.

CHIRIAC: De ce te-ai dus la grădină?

VETA: M-am dus numai de gura sorii-mii Ziții. Era lume multă, de n-aveam unde
sta; cânta muzica; juca comedii; n-am auzit nimic, n-am văzut nimic. Toatea
seara în vuietul grădinii m-am gândit numai la tine; parcă dormeam și visam
ceva... Știam eu că o să mi se întâmple mie un necaz mare; mi se făcuse semn:
răsturnasem de dimineață candela.. Încă dumnealui, dacă m-a văzut că mă speriu,
zice: „Ei ce e dacă s-a răsturnat! Nu mai crede în prostii de-alea. Ce! Ce-o
să ni se-ntâmple? Să-mi arză cherestigiria? Arză sănătoasă! Nu m-a făcut ea pe
mine! Este asiguripsită... Atâta pagubă!...” Răsturnasem candela; pe urmă
ochiul ăl drept mi se bătea într-una de vreo trei zile. Pe tine te lăsasem
acasă ștergându-ți pușca: știi că ruginise încărcătura înăuntru și te apucaseși
s-o scoți cu vergeaua. Nu puteam să-mi iau gândul de la pușcă. Mă gândeam: dacă
s-o descărca, Doamne ferește! Pușca în mâna lui, ce să mă fac eu când l-oi găsi
mort întins acasă!... Da’ de ce nu i-am spus să bage de seamă! De ce nu l-am
rugat să o lase cu gândurile toată seara. N-am văzut, zău! N-am văzut nimic,
n-am auzit nimic! Mă jur pe ce vrei tu; mă crezi?

CHIRIAC
(biruit cu desăvârșite): Te crez! (''aruncă departe spanga și ia pe Veta în brațe.'')

VETA
(strângându-l cu putere): Chiriac! (''rămân o clipă îmbrățișați în tăcere.'') Chiriac, să nu
mai faci ce mi-ai făcut, că mor... zău! mă omori...

CHIRIAC: Nu, nu mai fac.

VETA: Îmi făgăduiești? Te juri?

CHIRIAC: Da.

VETA: Și o să mă crezi că eu numai la tine mă gândesc?

CHIRIAC: Da.

VETA: Că numai pentru tine trăiesc?

CHIRIAC: Da.

VETA: Și n-o să-mi mai zici nici o vorbă rea?

CHIRIAC: Nu.

VETA: Și n-o să mai mă faci să plâng?

CHIRIAC: Nu! Nu! Nu! Dar mă ierți?

VETA: Dar tu pe mine mă ierți?

CHIRIAC: Eu te-am iertat de mult (''se strâng bine în brațe'').

JUPÂN DUMITRACHE
(d-afară, sub fereastră): Chiriac! Chiriac!

(Cei îmbrățișați rămân încremeniți ascultând.)

VETA: Hii! Dumnealui...

CHIRIAC
(repede, fără s-o lase din brațe, merge spre fereastră): Nu-i nimic! Trece la posturile dinspre ''Marmizon''&lt;ref&gt;Malmezon - cazarmă bucureșteană&lt;/ref&gt;... (''cătră jupân Dumitrache, pe fereastră.'') D-ta ești, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE
(d-afară): Dar ce, Chiriac puiule, nu te-ai mai culcat?

CHIRIAC: Încă nu, jupâne, acu mă culc.

JUPÂN DUMITRACHE
(d-afară): Somn ușor!...

IPINGESCU
(asemenea): Și vise plăcute, onorabile!

JUPÂN DUMITRACHE
(depărtându-se treptat): Chiriac, puiule, ia vezi de ce am vorbit, fii cu ochii-n 4,
d-aproape de tot: mă știi că țiu când e la o adică...

CHIRIAC
(strângând pe Veta cu putere): Lasă, jupâne, mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist!...

'''(Cortina)'''

==ACTUL II==

:''(Aceeași odaie. - O lampă cu gaz arde pe masă)''

===SCENA I===
:''VETA, CHIRIAC''

VETA: Du-te, puiule, du-te; fii cuminte, sunt aproape de 11... Cine știe? 
Vine fără veste!

CHIRIAC: Aș! Mai are două ceasuri bune de alergat; nu poate veni așa degrab’.

VETA: De unde știi ce se-ntâmplă? Paza bună trece primejdia rea.

CHIRIAC: N-ai grijă, dragă, când îți spui eu că nu vine; are să meargă până la
Cotroceni, ce te gândești? Nu-l știi pe el că umblă agalea?...

VETA: Bine, dar aș vrea și eu să mă culc; zău, sunt obosită grozav. Știi tu
că de ieri seară de când ne-am certat, până acum n-am închis ochii?

CHIRIAC: Ei! D-apoi eu i-am închis!

VETA: Tocmai d-aia; sărută-mă încă o dată și du-te și tu de te culcă. Mâine
ai să ieși la ezirciț; ai uitat că trebuie să te scoli până-n ziuă?

CHIRIAC: Bine zici! Cum să uit, se poate? Mâine trebuie să mă scol la 4
ceasuri. Are să vie gornistul, să mergem să luăm 2 oameni din companie, ca să
ridicăm pe Tache pantofarul de la Sfântul Lefterie.

VETA: Apoi mi-a spus lelița Safta, că-i bolnav de lingoare.

CHIRIAC: Ce treabă am eu cu boala lui? Ce, eu sunt bolnav? Nu mă privește pe
mine. Îl am pe listă, trebuie să se prezante la ezirciț.

VETA
(tresărind, ca cum ar fi auzit ceva): Ia taci! (''ascultă.'') Mi s-a părut că umblă cineva pe portiță.
’Aide, Chiriac, sărută-mă și du-te.

CHIRIAC
(o sărută): Mâine seară nu te mai duci la „Iunion”?

VETA: Nu, nu mai mă duc fără tine... Dar tu... nu uiți ce mi-ai făgăduit, -
n-o să mă mai necăjești niciodată?

CHIRIAC: Niciodată. (''o sărută, o strânge-n brațe și pleacă.'') Bonsoar. (''se
mai întoarce spre a repeta jocul și iese în stânga planul din fund.'')

VETA
(singură, fredonează încet, coborând la masă):

====I====

„Într-un moment de fericire,

Stelele s-au umplut de dor

Și, printr-o perlă de iubire,

Mi-au revărsat raze lor.”

(''fredonează din ce în ce mai încet.'') Trebuie să fie trecute de
11... Să mă culc... Ce obosită sunt! Nu mai pot... (''șade lângă masă,
deschide albumul și dă de portretul lui Chiriac.'') Ah! Ah! Chiriac! (''fredonează
I-a strofă din „Portretul” de d. G. Sion.'')

====II====

„Când ore de-ntristare vor turbura vreodată

Frumoasa-ți inimioară, tu vei portretul meu,

Și crede că eu sufer cu tine deodată,

Și c-amândoi atuncea compătimim mereu.”

(Urmează mai încet; micșorează lumina lămpii
de tot și începe a se pregăti de culcare. - Ușa din fund se deschide încet în
vremea asta, și se arată Rică Venturiano; odaia este foarte slab luminată de
flacăra închisă a lămpii.):

===SCENA II===
''VETA și RICĂ VENTURIANO, apoi JUPÂN DUMITRACHE și IPINGESCU d-afară''

RICĂ
(intră, se oprește pe prag, vede pe Veta în spate, răsuflă din adânc, pune mâna
la inimă și înaintează în vârful degetelor până la spatele scaunului ei; cade
în genunchi și începe cu putere): Angel radios!

VETA
(dă un țipăt, se scoală și fuge în partea ceailaltă a scenii făcându-și cruce
și scuipându-și în sân): A!

RICĂ
(întorcându-se în genunchi spre partea unde a fugit ea): Angel radios! Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea
epistolă, de când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară mi-am pierdut
uzul rațiunii; da! Sunt nebun...

VETA: Nebun! (''strigând.'') Săriți, Chiriac! Spiridoane!

RICĂ: Nu striga, madam, (''se târăște un pas în genunchi'') fii
mizericordioasă! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se
bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.

VETA: Turbat?... D-le, spune-mi degrab’, c-aminteri, strig: cine ești, ce
poftești, ce cauți pe vremea asta în casele oamenilor?

RICĂ
(se ridică și se apropie de dânsa tăindu-i drumul): Cine sunt? Mă întrebi cine sunt? Sunt un june tânăr și nefericit, care
sufere peste poate și iubește la nemurire.

VETA: Ei! Ș-apoi? Ce-mi pasă mie! (''după o mică reflecție.'') Vai de
mine! Ăsta e vun pungaș: a aflat că nu-i dumnealui acasă și umblă să ne
pungășească. (''tare strigând.'') Chiriac! Spiridoane! Săriți! Hoții!

RICĂ
(cu mâinile rugătoare): Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasă; aibi pietate! M-ai întrebat
să-ți spui cine sunt, ți-am spus. Mă întrebi să-ți spui ce caut... Ingrato! Nu
mi-ai scris chiar tu însuți în original?

VETA: Eu?

RICĂ: Da! (''se ridică.'') Nu mi-ai scris să intru fără grijă după zece
ceasuri la numărul 9, strada Catilina, când oi vedea la fereastr că se
micșorează lampa? Iată-mă. M-am transportat la localitate pentru ca să-ți repet
că te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea.

VETA: Adevărat, domnule, parol că ești nebun. Visezi; ți-am scris eu dumitale
vreo scrisoare? Auzi obrăznicie! Știi dumneata cu cine vorbești?

RICĂ: Cum să nu știu? În van te aperi. Și tu mă iubești pe mine, nu mai umbla
cu mofturi. Te-am văzut d-atunci seara de la „Iunion”...

VETA: De la „Iunion”? (''caută cu gândul.'')

RICĂ: Da; chiar de atunci seara, când privirile noastre s-au întâlnit, am
citit în ochii tăi cei sublimi că și tu corespunzi la amoarea mea. M-am luat
după tine chiar în seara aceea până la Stabiliment. Simțisem că mitocanul de
cumnatu-tău mă mirosise, știa că mă țiu după voi; și, abandonându-mă curajul de
a mai intra într-o stradă fără lampe gazoase, m-am întors îndărăt, pentru că-mi
era frică să nu paț vun conflict cu mitocanul. Alaltăieri seară, amoarea mi-a
inspirat curaj; m-am ținut după voi până în această suburbie, în colțul
stradei; dar când să-ți văz justaminte adresa, mi-a tăiat drumul niște câini.
Când am aflat că șezi pe aci, te-am căutat la nemurire și m-am informat prin
băiatul de la cherestegeria lui cumnatu-tău cum stai cu familia ta. Am aflat că
acum ești liberă, ți-am scris prima mea epistolă într-un moment de
inspirațiune, ai primit-o, mi-ai răspuns să viu, și am venit... pentru ca să-ți
repet că: (''cade iar în genunchi'') nu, orice s-ar zice și orice s-ar face,
eu voi susținea, sus și tare, că tu ești aurora, care deschide bolta înstelată
într-o adorație poetică, plină de... (''urmează declarația foarte iute până
ce-l întrerupe Veta.'')

VETA
(a ascultat cu mult interes toată tirada lui Rică și-l întrerupe izbucnind de
râs): Ha! Ha! Ha! Acu înțeleg eu tot! Ha! Ha! Ha!

RICĂ: Râzi, râzi, ingrato, de amoarea mea?

VETA: Da’ cum, Doamne iartă-mă! Să nu râz?... Vezi bine că râz. Apoi știi
dumneata cu cine vorbești?... Mă cunoști?... Știi bine cine sunt?

RICĂ: Cum să nu știu! Tu ești angelul visurilor mele, tu ești steaua, pot
pentru ca să zic chiar luceafărul, care strălucește sublim în noaptea
tenebroasă a existenții mele, tu ești...

VETA
(care trece la lampă, îi mărește focul și se pune cu chipul în bătaia luminii): Zău? Ia uite-te bine! (''râde.'')

RICĂ
(foarte încurcat, se scoală de jos și se dă înapoi împiedicându-se): Madam! Să am pardon! Scuzați! Cocoană! Considerând că... adică, vreau
să zic, respectul... pardon... sub pretext că și pe motivul... scuzați... pardon...

VETA
(râzând): Bine, pardonul ca pardonul, dar te rog, dacă ții la pielea d-tale, să
te duci mai degrabă, să ieși curând din casa asta, că, Doamne ferește! De te-o
călca aici bărbatu-meu (''accentuând'') mitocanul... De!...

RICĂ: Scuzați... pardon...

VETA: Apoi zău nu știu ce s-o mai alege de dumneata. Bărbatu-meu sufere
grozav de gelozie și e în stare a fi capabil să te omoare.

RICĂ (speriat): Să mă omoare!

VETA: Deja alaltăieri seara ai avut noroc de ți-a tăiat drumul câinii și nu
te-a lăsat să intri în ulița noastră. Aminteri, dumnealui s-a suit repede sus,
a deșteptat pe Chiriac...

RICĂ: Chiriac!

VETA: Da, tejghetarul nostru, și au ieșit amândoi, unul pe maidan și altul pe
la poartă ca să te prinză în uliță. Încă Chiriac luase și levorverul; dar până
să iasă ei, dumneata fugiseși...

RICĂ (îngrijat): Levorverul!... Madam, vă rog binevoiți a-mi da drumul d-aici de urgență...

VETA: Ei! Știi că-mi place! Ce! Te țiu eu? Du-te, ușa-i deschisă; du-te
repede, și bagă de seamă la poartă să nu dai piept în piept cu dumnealui, că
de-acum încolo trebuie să se întoarcă acasă. Apucă pe maidan și ieși devale
spre Antim. Bagă de seamă să nu te întâlnești cu bărbatu-meu, că te cunoaște,
și cum te-o vedea, zău! Te umflă.

RICĂ: Mă umflă!... (''vrea să plece, apoi stă și se întoarce.'') Cocoană,
ești o damă venerabilă; profit de ocaziune, spre a vă ruga (''cu multă
volubilitate'') să primiți asigurarea înaltei stime și profundului respect,
cu care am onoare a fi al domniei-voastre prea supus și prea plecat, Rică
Venturiano, arhivar la judecătoria de pace circumscripția de galben, poet
liric, colaboratore la ziarul „Vocea Patriotului Naționale”, publicist
și studinte în drept...

VETA: În drept, în strâmb, ce-mi pasă mie! Du-te odată, ori ți s-a făcut
pesemne de vun conflict...

RICĂ: Nu, madam, nu; eu sunt june cu educație, nu voi să paț nici un
conflict!

VETA: Apoi, atunci du-te! Ce mai stai?

RICĂ: Mă duc; scuzați, pardon, bonsoar!

VETA: ’Aide! (''vrea să-l conducă până la ușă; când vrea să deschiză ușa ca
să-i dea drumul, s-aude glasul lui jupân Dumitrache în curte. - Rică și Veta
coboară înspăimântați.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(afară în curte): Îți spui că i-am văzut eu capul pe fereastră. E aici în casă. Chiriac!
Spiridoane!

VETA
(îngrozită): Muziu! Domnule! M-ai nenorocit, și dumitale atâta ți-a fost! Fugi,
fugi, că te omoară!

RICĂ: Aoleo! (''se repede să fugă pe ușă.'')

VETA (oprindu-l): Nu p-acolo!

JUPÂN DUMITRACHE (d-afară): Dacă nu i-o ajunge ce i-oi da eu moftangiului, să-mi tai mie favuridele!

IPINGESCU (tot d-afară): Rezon! (''se aud pași repezi suind scările.'')

RICĂ
(desperat): Madam, cocoană! Ai mizericordie de un june român în primăvara
existenții sale! De-abia 25 de roze și jumătate înnumăr,
26 le împlinesc tocmai la sfântul Apostol Andrei... Scapă-mă!

VETA: Da... dar pe unde? A! Pe fereastra asta; ieși curând, treci binișor pe
schele la stânga, lasă-te pe scară în capătul binalii; jos e o portiță scurtă,
care dă în maidan... Fugi iute!...

RICĂ
(iese pe fereastră, se lovește cu capul de zid și-și turtește pălăria): Pardon!... Scuzați!... Bonsoar! (''dispare pe fereastră, pașii se apropie.'')

===SCENA III===
:''VETA singură, apoi DUMITRACHE și IPINGESCU''

VETA: A scăpat sărmanul... Ce comedie! Doamne sfinte! Dacă-l prindea Chiriac,
îl omora. Vezi dumneata cine mi-a fost soră-mea Zița! D-aia se ținea dumneaei
de capul meu să tot batem grădinile; era amorezată. Și eu, proastă, să nu știu
nimic, și să-mi fac zile amare cu Chiriac din pricina lui musiu ăsta... Bine că
a scăpat, vai de el; acum trebuie să-i sfârâie călcâiele pe maidanul lui
Bursuc. (''coboară la masă și se face că lucrează. Ușa din fund se deschide de
perete și intră furioși jupân Dumitrache și Ipingescu cu săbiile scoase.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(înaintează strajnic): Cocoană! Cine a fost acum aici? (''Ipingescu caută cu ochii în toate
părțile, se uită pe sub pat, pe sub masă, peste tot.'')

VETA: Cine să fie?

JUPÂN DUMITRACHE
(fierbând): Cine să fie?... Știu eu cine să fie? Dacă aș ști, nu te-aș întreba.

IPINGESCU: Rezon! (''caută mereu.'')

VETA: Ei! Știi că ești nu știu cum! Ce vii așa turbat? Uite, cu sabia scoasă,
ca la bătălie.

JUPÂN DUMITRACHE: Nu râde, cocoană, după ce că paț un afront tocmai la ce-am ținut eu, nu
râde; du-te dincolo, cocoană!... De ce nu te-ai culcat pân-acum?

VETA: Zău, că nu ești în toată firea! Auzi că de ce nu m-am culcat; pentru că
nu mi-a fost somn. Ce! Vrei să mă culc și să-mi las lucru? Mâine e sărbătoare,
trebuie să mă gătesc să merg la biserică.

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Cocoană, du-te dincolo, aci avem treabă; du-te curând. (''umblă
agitat, strigând.'') Spiridoane! Spiridoane! Chiriac! Spiridoane! Chiriac! (''către
Veta.'') Rău ai făcut, cocoană!

VETA: Ce rău? Ce visezi? Ce-am făcut?

JUPÂN DUMITRACHE: Știi dumneata bine! Dumneata să tragi păcatul de ce s-o întâmpla (''sinistru''),
că are să se întâmple lucru mare, cocoană, măcar să știu de bine că merg la
cremenal!

VETA: Ești nebun! (''aparte.'') Acu nu mai mi-e frică.

JUPÂN DUMITRACHE
(strajnic la culme): Du-te, cocoană, și nu râde.

VETA: Iaca, mă duc. (''iese răzând în stânga planul I.'')

===SCENA IV===
:''JUPÂN DUMITRACHE, NAE IPINGESCU, apoi SPIRIDON''

JUPÂN DUMITRACHE: Știi (''se îneacă de emoție''), mă stăpânesc, adică-i vorbesc cu
perdea, nu voi să-i isplic lucru formal, ca să n-o rușinez.

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Știi cum e dânsa...

IPINGESCU: Coana Veta? Rușinoasă,... mie-mi spui?

JUPÂN DUMITRACHE
(plimbându-se agitat): Adică chiar în casa mea să nu pot eu pune mâna pe bagabontul? Că n-a
avut pe unde ieși; altă scară nu mai are casa. (''strigă.'') Spiridoane!
Chiriac! Chiriac! Spiridoane!

SPIRIDON (vine din dreapta, cu părul vâlvoi, sculat zăpăcit din somn): Ce-i porunca, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE: Porunca? Vino să-ți dau poruncă. (''îl ia de păr.'')

IPINGESCU: Hahahaha! Dă-l, dă-l cățeaua!

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi parcă ne-a fost vorba, musiu Spiridoane băiete, să nu te mai găsesc
dormind când mă-ntorc acasă! Na poruncă! Na poruncă! Mai na poruncă! Să-ți mai
treacă de piroteală!

SPIRIDON
(plângând): Auliu, jupâne, auliu! Ce ți-am făcut eu, jupâne, dacă am dormit?

IPINGESCU
(strajnic cătră Spiridon): Pentru ce nu ești prezent la apelul nominal?...

SPIRIDON: Auliu! (''se jelește.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Taci! Unde-i Chiriac?

SPIRIDON
(fugind într-un colț): Nu știu...

JUPÂN DUMITRACHE
(se repede la el; Spiridon fuge): Da’ să mănânci și să dormi știi?

SPIRIDON: Doarme în odaia dumnealui, jupâne.

JUPÂN DUMITRACHE: Doarme? Toți dormiți, dormire-ați somnul ăl lung! Pâinea știți să mi-o
mâncați. Cheamă pe Chiriac degrabă... mergi!

IPINGESCU
(cătră Spiridon, bătându-i din picior): Urgent! (''Spiridon iese degrab’ în stânga.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Chiriac! Chiriac!... Eu arz în foc și toți trag la aghioase! Eu arz de
onoarea mea de familist și lor de somn le arde... Chiriac!

===SCENA V===
:''ACEIAȘI - CHIRIAC, apoi SPIRIDON''

CHIRIAC
(Ștergându-se la ochi, în costum de noapte, vine moale de somn, din stânga): Ce-i jupâne? Ce s-a aprins? Arde? Unde arde?

JUPÂN DUMITRACHE
(luându-l de mână și aducându-l în fața scenii): Chiriac! (''scurt.'') M-am nenorocit!

CHIRIAC: Pentru ce?

JUPÂN DUMITRACHE: S-a dus ambițul!

CHIRIAC: Cum?

JUPÂN DUMITRACHE: Tocmai la ce am ținut...

CHIRIAC: Ce?

JUPÂN DUMITRACHE: Mi s-a necinstit onoarea de familist!

CHIRIAC: Aș! nu se poate; ți s-a părut!

JUPÂN DUMITRACHE: Am văzut cu ochii.

CHIRIAC: Aș! Așa m-ai speriat și alaltăieri seara; așa ți se năzare dumitale.

JUPÂN DUMITRACHE: Chiriac, întreabă și pe nenea Nae!

IPINGESCU
(grav): Aprob pozitiv.

CHIRIAC
(dezmeticit): Cum? Când? Unde? Cine?

JUPÂN DUMITRACHE: Bagabontul!

CHIRIAC: Ei?

JUPÂN DUMITRACHE: Mațe-fripte, Chiriac puiule, l-am văzut din uliță pe fereastră aici în
casă... cu ochelarii pe nas, cu giubenu-n cap.

IPINGESCU: Idem.

(Spiridon intră din dreapta.)

CHIRIAC: Aici în casă? Nu mă băga-n păcate, jupâne!

SPIRIDON
(aparte): Cu ochelari? Cu giuben? E persoana cocoanii Ziții. (''iese pe furiș
prin fund.'')

JUPÂN DUMITRACHE: L-am văzut cu ochii mei, și nu se poate să fi ieșit d-aici, că n-avea
pe unde! Pe scară m-am suit eu cu nenea Nae, trebuia să dau piept în piept cu
el. Trebuie să fie aici în casă ascuns. - Trebuie să-l găsim. (''iese în
dreapta.'')

CHIRIAC
(bătându-se-n piept): Las’ pe mine, jupâne.

IPINGESCU
(care se află la fereastra din stânga): Să am pardon: fereastra asta dă pe schele, schelele merg până-n capătul
binalii.

(Jupân Dumitrache reintră și iese căutând în
stânga.)

CHIRIAC: Da.

IPINGESCU: Ei! Acolo nu-i scară? Dacă o fi ieșit pe aici pe fereastră, s-a dus, a
scăpat pe maidanul lui Bursuc.

CHIRIAC: Nu se poate să fi găsit scara. Schelele se-nfundă în podul grajdului;
podul nu-i podit până acuma, e gratie numa, și scara este în partea ailaltă, în
dosul binalii.

JUPÂN DUMITRACHE
(reintră în stânga desperat): Mi s-a dus ambițul, nu mai voi să știu de nimic! Mi s-a necinstit
onoarea de familist, acum nu mai îmi pasă măcar să intru și-n cremenal! (''căutând
cu ochii, găsește bastonul lui Rică uitat pe scânduri lângă scaunul unde acesta
a căzut în genunchi la intrare. - Chiriac și Ipingescu caută și ei în toate
părțile.'') Chiriac! Chiriac! puiule, uite! (''arată bastonul.'') Mai zi
că mi s-a părut.

===SCENA VI===
:''ACEIAȘI - VETA (din stânga)''

VETA: Ce e, frate, ce e?

CHIRIAC
(cu putere cătră ea): Nu scapă el, cocoană, nici mort din gheara mea!

JUPÂN DUMITRACHE (asemenea): Da, cocoană, nici mort.

IPINGESCU (asemenea): A! Rezon!

CHIRIAC: ’Aide, jupâne, ’aide, nene Nae! (''vrea să se repează peste fereastră
cu pușca-n mână.'')

VETA
(aleargă și se pune în dreptul ferestrii): Sunteți nebuni? Vreți să se rupă schelele cu voi? Chiriac, nu știi că
schelele sunt părăsite de trei săptămâni? Vrei să te prăpădești?

CHIRIAC: Lasă-ne cocoană! (''vrea s-o dea în lături, ea nu se lasă.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(asemenea): Lasă-ne cocoană!

IPINGESCU
(asemenea): Pardon!

VETA
(lui Chiriac): Iar te iei după vreo bănuială de-a dumnealui, iar? Ai uitat ce...

JUPÂN DUMITRACHE: Da, bănuială... cu ochilari la nas și cu giobenu-n cap!

CHIRIAC
(se luptă cu Veta): Lasă-mă, cocoană! (''scapă din mâinile ei și iese pe fereastră.'')

VETA
(șovăie și cade pe scaun): Chiriac!

JUPÂN DUMITRACHE: Înainte, Chiriac! Înainte, nene Nae! (''iese pe fereastră, Nae
Ipingescu îl urmează.'')

VETA
(sculându-se șovăind, scoate capul pe fereastră): Chiriac! Chiriac! Binișor! Să nu cazi!

===SCENA VII===
:''VETA, ZIȚA''

ZIȚA
(intră prin fund repede): Ce e, țațo? Ce s-a întâmplat? Mi-a spus Spiridon...

VETA
(sculându-se repede de pe scaun): Zițo, Zițo, tu mi le faci toate, tu m-ai dus la „Iunion”, tu
ai dat nas amploiatului să se ție după noi, de mi-am găsit beleaua cu
Chiriac...

ZIȚA: Cu Chiriac?

VETA
(dregând-o): Cu dumnealui, cu Chiriac, cu toți; l-ai chemat să vie, și în loc să vie
la tine a venit aici.

ZIȚA: Și?...

VETA: Și tocmai când să-i dau drumul înapoi pe ușe, iacătă-i dumnealui cu Nae
ipistatul se suia pe scară strigând ca niște turbați...

ZIȚA: Și pe urmă?

VETA: L-am făcut scăpat pe fereastră, i-am dat drumul pe schelă, ca să iasă
pe la spatele binalii, pe portița dinspre maidan.

ZIȚA
(cu spaimă): Pe portița dinspre maidan!

VETA: Da, pentru că pe scara a mare s-ar fi întâlnit piept în piept cu
dumnealui.

ZIȚA
(zdrobită): Țațo! ''Per l’amour di Dieu''! Portița dinspre maidan e încuiată;
adineori am vrut să viu eu p-acolo, ca să nu mai ocolesc, și a trebuit să mă
întorc iar pe uliță ca să intru în curte.

VETA: Încuiată? Și ulucile sunt de doi stânjeni! Atunci persoana în chestie
n-a putut fugi! Zițo, Zițo! E primejdie! dumnealui e grozav, Chiriac e nebun!

ZIȚA: Vai de mine! Monșerul meu! Mi-l omoară!

VETA: Chiriac a luat pușca cu spangă și dumnealui a scos sabia...

ZIȚA: Nu mai spune țațo, că mor! (''se aude o dărâmare de scânduri.'')

VETA: Taci! (''ascultă amândouă.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(de afară): Ațin’te, Chiriac!

IPINGESCU
(de afară): Stai! În numele Costituțiunii!

VETA
(îngrozită): L-a prins!

ZIȚA
(asemenea): Ah! Mor!

VETA: Sunt în curte, ’aide să mergem degrabă. Tu ai făcut încurcătura, tu s-o
descurci! ’Aide repede de scapă omul din primejdie.

ZIȚA: ’Aide! (''Amândoi pornesc să iasă prin fund; când ele vor să pășească
pragul, s-aude alt zgomot afară și strigăte.'')

GLASUL LUI JUPÂN DUMITRACHE: Nu le lăsa, Chiriac! (''zgomot, strigăte și o detunătură de pușcă.'')

VETA: Chiriac!

ZIȚA: Monșerul meu! (''ies amândouă desperate.'')

===SCENA VIII===
:''RICĂ VENTURIANO, apoi SPIRIDON''

RICĂ: (''Coboară încet pe fereastră pe unde a ieșit; este prăfuit de var,
ciment și cărămidă; părul îi este în neorânduială; pălăria ruptă; e galben și
tras la față; tremură și i se încurcă limba la vorbă; i se nălucește a spaimă
din când în când și îl apucă slăbiciune la încheieturi.'') Am scăpat până
acum! Sfinte Andrei , scapă-mă și de acu încolo: sunt încă june! Geniu bun al
venitorului României, protege-mă; și eu sunt român! (''răsuflă din greu și își
apasă palpitațiile.'') O ce noapte furtunoasă! Oribilă tragedie! (''i se
pare că aude ceva și tresare.'') Ce de peripețiuni!... Ies pe fereastră și
pornesc pe dibuite pe schele! Mă țiu binișor de zid și ajung în capătul
binalii... Destinul mă persecută implacabil... Schelele se-nfundă; nici o
scară... Cocoana perfidă mă indusese în eroare... Vreau să mă-ntorc și d-odată
auz pe inimici venind în fața mea pe schele. O iau înapoi fără să știu unde
merg; mă împiedic de un butoi cu țiment... O inspirațiune,... - eu ca poet am
totdeauna inspirațiuni! - m-ascunz în butoi! Pașii inimicilor s-apropie în fuga
mare, mulți inși trec iute pe lângă butoiul meu înjurându-mă; eu, ca june cu
educațiune, mă fac că n-auz... Toți se depărtează... Auz un zgomot, strigăte,
țipete de femei, în fine o împușcătură. Zgomotul apoi cu încetul se stinge,
totul rămâne într-un silențiu lugubru, numai din depărtare se aude orologiul de
la Stabiliment bătând 11:20... oră fatală pentru mine! - Ies
binișor din butoiul meu, mă târăsc de-a bușele pe schele și mă pomenesc înapoi
aci... Ce să fac? Pe unde să ies? Îmi trebuie o inspirațiune ingenioasă... (''pune
mâna la frunte și caută în gând.'') Da, am găsit-o! Să ies pe ușe. (''merge
repede în vârful degetelor la ușa din fund, o deschide; afară, în sală, e
beznă.'') Obscuritate absolută! (''merge la fereastră.'') A! Auz pași;
vine cineva pe schele. (''se repede la ușa din dreapta, a odăii lui Spiridon.'')
P-aici! (''Spiridon intră în același moment repede, și se lovesc amân2 în
piept.'') Ah! Cum m-ai speriat! (''îi vine rău.'')

SPIRIDON: D-le, musiu, tot aici ești? E foc mare, trebuie să fugi! Dacă o pune mâna
pe dumneata, te omoară...

RICĂ: Mă omoară?... Scapă-mă, băiete, scoate-mă de aici... Pe unde să ies? (''pornind
spre ușa din dreapta, pe unde a intrat Spiridon.'') Pe aici...

SPIRIDON: Nu se poate. (''îi taie drumul.'') Odaia d-acolo răspunde tot pe
scara a’ mare; vrei să te-ntâlnești cu ei piept în piept?

RICĂ: Nu, nu voi; dar atunci ce-i de făcut! Existența mi-este periclitată.
Voi să scap. Scapă-mă: îți dau bacșiș trei sferturi de rublă.

SPIRIDON: Trei sferturi de rublă: șase pachete de tutun! Te scap.

RICĂ: Cum? Pe unde? Spune-mi iute, că mi-e degrabă, îmi vine stenahorie.

SPIRIDON: Dumneata stăi aici. Eu mă duc colea în odăiță (''la dreapta''),
deschiz ușa care dă în scară, cum i-oi vedea că se urcă sus, te chem în odaie,
închidem ușa de la mijloc, și când or intra cu toții aici, îți dau drumul pe
dincolo pe scară, te cobori și ieși repede pe poartă... Lasă că te scap, n-ai
grijă.

RICĂ: Da, du-te degrabă!

SPIRIDON (cu șiretenie): Apoi, nu-mi dai?

RICĂ: Ce?

SPIRIDON: Ce mi-ai făgăduit.

RICĂ: Ba da, îți dau. (''se caută în toate buzunarele și completează suma
din mărunțele; Spiridon o socotește cu scumpătate.'') Băiete, (''solemn'')
tânărule! Știi tu în ce pozițiune mă găsesc? Știi tu ce pericol mă amenință?

SPIRIDON: Ba bine că nu! Dacă n-oi ști eu păpara lui jupânul!... Hehei! Lasă;
dacă n-ăi putea scăpa...

RICĂ: ’Ai? (''șovăie.'')

SPIRIDON: Ai să vezi și dumneata al dracului ce e... De ce-i zice lui „Titircă Inimă-Rea”?

RICĂ: Nu, nu voi să văz, scapă-mă.

SPIRIDON (''cam rece''): Ei! Lasă, dacă oi putea, te scap eu, firește.

RICĂ: A! (''șovăie.'') Auz zgomot pe scară; se suie... (''șovăie.'')
Aleargă; scapă-mă! (''Spiridon iese încet în dreapta, numărând gologanii; Rică
îl zorește de la spate.'')

===SCENA IX===
:''RICĂ, DUMITRACHE, CHIRIAC, IPINGESCU, ZIȚA și apoi VETA''

RICĂ
(''o clipă singur; joc de scenă mută; deodată se aud în odaia din dreapta palme,
și Spiridon țipând''): A! (''pași pe scară; Rică se repede la ușa din dreapta.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(''întâmpinându-l cu sabia scoasă''): Stăi!

RICĂ
(''dându-se înapoi''): Sunt mort, sfinte Andrei! (''se repede la fereastra schelelor în
stânga.'')

CHIRIAC
(''întâmpinându-l, sare pe fereastră în scenă, cu pușca cu baionetă în mână, ca
de asalt''): Stăi!

RICĂ
(''dându-se înapoi șovăind''): Geniu bun al venitorului României! (''se repede la ușa din fund.'')

IPINGESCU
(''întâmpinându-l cu sabia scoasă''): Stăi! (''recunoscând pe Rică, îi cade sabia din mână.'') Nu mă
nebuni, onorabile! D-ta ești?

RICĂ
(''tremurând grozav''): Eu!

''(''Zița intră prin fund.'')''

JUPÂN DUMITRACHE: Ce poftești, mă musiu? (''se repede să-l umfle. Zița i sare-n piept și-l oprește.'')

CHIRIAC
(''trântește pușca și scuipă în palme''): Lasă-mi-l mie, jupâne! (''se repede și el să-l umfle.'')

IPINGESCU
(''sărind și oprind în piept pe Chiriac''): Nu da, onorabile!... îl cunosc eu.

CHIRIAC
(''lui Ipingescu''): Dă-te la o parte!

ZIȚA
(''lui Jupân Dumitrache''): Nene Dumitrache, nu-mi asasina viitorul! (''se luptă cu el.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Lasă-l să-l întreb numai: ce poftești, mă musiu?

CHIRIAC: Lasă-mă, nene Nae, să-l învăț eu pe mațe-fripte să mai umble după
nevestele negustorilor!

IPINGESCU
(''strigând tare ca să acopere toate strigătele''): Stați! Stați! Că e-ncurcătură! Pe dumnealui îl cunosc eu! D-lui nu-i
d-ei de care credeți dvs.; e cetățean onorabil.

CHIRIAC: Da’ de onorabil n-are-ncotro! (''vrea să se repează.'')

IPINGESCU
(''oprindu-l''): E d-ai noștri, e patriot!

JUPÂN DUMITRACHE: Dacă-i patriot, de ce umbră să-mi strice casa? De ce mă atacă la
onoarea de familist? (''vrea să se repează; Veta intră prin fund.'')

ZIȚA: Nene! Nene! Iartă-mă! Nu e ce crezi dumneata.

JUPÂN DUMITRACHE: Dar ce e?

CHIRIAC: Ce e?

VETA
(''trecând lângă Chiriac și luându-l la o parte necăjită''): Ce e, ce e! Oameni în toată firea și nu-nțelegeți ce e! Umblați ca
nebunii! (''șoptindu-i repede.'') Iaca ce e! Tânărul umbă după Zița, s-a
amorezat cu ea de la „Iunion”, știi din seara când s-a luat după noi,
și-a trimes unul la altul bilete de amor, și-n loc să meargă la ea acasă, a
greșit ș-a venit aici. Nu ți-am spus eu că e tot o bănuială proastă de-a
d-lui. Mă faci să intru în alte alea cu nebuniile tale. Iaca ce e; ai
văzut? (''în timpul acesta jupân Dumitrache, cam încurcat de potolirea lui
Chiriac, vrea să asculte și el explicația.'')

CHIRIAC
(''domirindu-se''): A!

JUPÂN DUMITRACHE
(''trecând lângă Veta''): Ei! Ce e!

(''În timpul acesta, scenă mută între Ipingescu, Rică și Zița mai în fund.'')

VETA
(''cătră Chiriac''): Spune-i ce e. (''trece în fund.'')

CHIRIAC
(''luând la o parte pe Jupân Dumitrache și șoptindu-i''): Ce e, ce e! Oameni în toată firea și nu înțelegem! Umblăm ca nebunii!
Iaca ce e! Tânărul umblă după Zița; s-a amorezat cu ea de la
„Iunion”, știi, din seara aia când s-a luat după dumneavoastră, și-a
trimes unul la altul bilete de amor, și în loc să meargă la ea acasă, a greșit
ș-a venit aici. Nu ți-am spus eu, jupâne, că așa îți cășunează dumitale! M-ai
făcut să alerg ca nebunii, să-mi rup gâtul! Doamne ferește! Dacă făceam și
moarte de om? Iacă ce e; ai văzut?

JUPÂN DUMITRACHE
(''înseninat și domirit''): A! (''căutând la Zița cu coada ochiului.'') Ei! Bată-te, Zițo, să te
bată! (''Chiriac trece lângă Ipingescu.'')

ZIȚA
(''plecând ochii cu nevinovăție''): Nene!

JUPÂN DUMITRACHE
(''cu părinție''): Ei! Nu te rușina! Ale tinereții valuri! (''cătră public.'') Fată
romanțioasă! D-aia dumneaei: „’Ai, nene, la «Iunion», parol! Să
mă-ngropi!”

(''În timpul acesta, cei ce n-au vorbit sunt grupați în fund; Rică încă nu-și poate veni bine în fire.'')

IPINGESCU
(''înaintând lângă Jupân Dumitrache''): Onorabile! (''cu ifos.'') Știi cine-i tânărul ăsta? (''arată pe Rică.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Cine?

IPINGESCU: Ăsta e ăl care scrie la „Vocea Patriotului Naționale”.

JUPÂN DUMITRACHE: Nu mă nebuni!

IPINGESCU: Parol.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei, fugi că mor!

IPINGESCU: D-apoi ce crezi! Chiar el însuși în persoană: e băiat bun, d-ai noștri,
din popor. El combate în articolul ăl de astă-seară, știi cu
„sufragiul”.

JUPÂN DUMITRACHE
(''încântat''): Ei bravos! (''încet.'') Apoi de! Să facem cunoștință. Cum e amorezat
cu Zița, mai știi? De unde a fost să iasă norocul fetii!

IPINGESCU: Rezon! Aia ziceam și eu. (''cătră Rică.'') Onorabile domn,
permite-mi pentru ca să-ți prezant pe cetățeanul Dumitrache Titircă, comersant,
apropitar și căpitan în gvarda civică. (''cu importanță.'') E d-ai noștri. (''grupul
din fund înaintează.'')

RICĂ: Sunt încântat. (''se confundă în complimente.'') Mersi de
cunoștință.

IPINGESCU: Dumnealui este cetățeanul Rică Venturiano, amploiat judiciar, student
la Academie - învață legile, - și redactor la „Vocea Patriotului
Naționale”... (''cu putere.'') E d-ai noștri... ce să mai stăm să mai
vorbim... îl știi... (''amândoi recomandații se complimentează și-și dau mâna.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(''cu respect amestecat cu sfială''): Da, tocmai astă-seară citeam cu nenea Nae, în gazeta dvs., cum
scriți despre ciocoi că mănâncă sudoarea poporului suveran. Ei, bravos! Îmi
place! Bine combateți reacțiunea, nu pot să zic, știi colea, verde, românește.
Să vă ajute Dumnezeu ca să scăpați poporul de ciocoi!

RICĂ
(''prinzând limbă, după ce a zâmbit cu multă
satisfacție de vorbele lui jupân Dumitrache''): D-le, D-zeul nostru este poporul: ''box populi, box dei''! Noi
n-avem altă credință, altă speranță, decât poporul. (''jupân Dumitrache
ascultă uimit.'') Noi n-avem altă politică decât suveranitatea poporului; de
aceea în lupta noastră politică, am spus-o și o mai spunem și o repetăm
necontenit tuturor cetățenilor: „Ori toți să muriți, ori toți să
scăpăm!”

JUPÂN DUMITRACHE: Bravos! Să trăiești! (''bate-n palme, încet către Ipingescu.'')
Vorbește abitir, d-le. Ăsta e bun de dipotat.

IPINGESCU: Hei! Lasă-l că ajunge el și dipotat curând-curând...

(''În timpul acesta Rică a venit lângă Zița.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Cum combate el, poate să ajungă și ministru. (''tare cătră Rică, care
stă tot în grup.'') Mă rog, onorabile, eu îmi cer iertare, știți că poate,
adineaori, cum țiu eu la... poate, v-am adus un afront; dar e și vina
dvs.; nu știam că veniserăți pentru Zița...

RICĂ: Mă rog, pardon, vina nu este nici a mea, nici a dumitale, nici a madam
Ziții: este a tăbliții de la poartă... D-ei îmi scrisese că șade la numărul
9... am văzut la poartă numărul 9 și am intrat. (''vorbește încet cu Zița,
Veta și Chiriac.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(''către Ipingescu''): Așa e; asta meșterul Dincă binagiul mi-a făcut-o; a tencuit zidul de la
poartă și mi-a bătut numărul 6 d-a-ndoaselea; să-l pui mâine să mi-l întoarcă la
loc, să nu mi se mai întâmple vreun conflict.

CHIRIAC
(''care s-a găsit în fund cu Veta, Zița și Rică''): Lasă ce-i spui eu și cu cocoana, dacă vă e rușine. (''coboară cu Veta; Rică și Zița se țin în fund.'') Jupâne.

VETA: Frate.

JUPÂN DUMITRACHE: Ce-i, Chiriac, puiule? Ce-i Veto?

VETA: Avem să te rugăm ceva.

CHIRIAC: Da’... să nu ne tratezi cu refuz.

JUPÂN DUMITRACHE: Orice; mă știi cum țiu la nevastă și la tine.

VETA: Uite ce e: musiu Rică și cu Zița compătimesc împreună.

JUPÂN DUMITRACHE
(''încântat''): Ei! Așa e, ale tinereții valuri!

CHIRIAC: Și le e rușine să-ți spuie că ar vrea să...

JUPÂN DUMITRACHE: Să... ce?

CHIRIAC: Ei! Nu știi dumneata? Să puie pirostriile!... Vrei și Dumneata?

JUPÂN DUMITRACHE
(''răpit''): Dacă d-lui cabulipsește să ne onoreze cu atâta cinste... de! Zestrea
nu-i așa mare, și d-lui e... știi, ceva mai sus... noi suntem negustori.

RICĂ
(''coborând''): Cetățene, suntem sub regimul libertății, egalității și fraternității:
unul nu poate fi mai sus decât altul, nu permite Constituția.

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE
(''lui Ipingescu''): Bine vorbește, d-le, bravos!

RICĂ: Eu, dacă compătimește și madam Zița la suferința mea...

JUPÂN DUMITRACHE: Mai e vorbă! Cum să nu compătimească? Zițo, nene, ia vino-ncoa. (''Zița
vine rușinoasă.'') Ei! Nu-ți mai fie rușine: ale tinereții valuri... Vrei?

ZIȚA: Eu fac ce vrei d-ta; îmi ești ca și un frate mai mare.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Să vă fie de bine, și ceasul ăl bun să-l dea Pronia. (''încet
Ziții.'') Să-ți cinstești bărbatul: ăsta e om, nu glumă; ți-ai găsit norocul.

ZIȚA: Mersi, nene. (''trece în fund.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Pentru puțin. (''lui Rică.'') Ei acum, cumnate, ia să vorbim o vorbă
colea între bărbați, cocoanele să nu asculte; știin dumneata, nene Nae, cum
sunt cocoanele...

IPINGESCU: Rușinoase... mie-mi spui?

JUPÂN DUMITRACHE
(''lui Rică care a venit lângă ei''): Toate ca toate, dar la onoarea de familist să ții.

RICĂ: Da, familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare;
familia este baza societății.

JUPÂN DUMITRACHE: Așa e, bravos! (''lui Ipingescu.'') Toate le știe, îmi place...

IPINGESCU: Apoi dacă-i jurnalist...

VETA
(''din fund către Jupân Dumitrache''): Ei! Toate bune, frățico, dar noi nu dormim în noaptea asta? Chiriac are
să se scoale mâine până-n ziuă la ezirciț.

JUPÂN DUMITRACHE: Mai e vorbă, soro, cum să nu?

(''Toți se dispun a se retrage; Rică e cu Zița, Chiriac cu Veta, Jupân Dumitrache suie cu Ipingescu.'')

IPINGESCU
(''lui Jupân Dumitrache''): Onorabile, îndatorează-mă cu o țigară de tutun.

JUPÂN DUMITRACHE: Și cu două, nene Nae. (''bagă mâna să scoață tabachera și se oprește
încruntat cu mâna în buzunar'') Nene Nae! Chiriac!

CHIRIAC
(''coborând lângă Jupân Dumitrache''): Ce-i, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE
(''luând pe Chiriac și pe Ipingescu de mână și aducându-i dramatic în fața
scenii''): Toate le-am lămurit; bine, de cumnatul Rică nu mai am ce să zic; dar să
vă arăt ce am găsit pe pernele patului d-ei,... că uitasem;... îmi vine să
intru la bănuieli rele.

CHIRIAC
(''înfiorat''): Ce-ai găsit, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE: Uite. (''scoate din buzunar o legătură de gât.'')

IPINGESCU: Frumoasă legătură, de șic!

CHIRIAC: Aș! Ado-ncoa, jupâne; asta-i legătura mea, n-o știi dumneata?

JUPÂN DUMITRACHE
(''lămurit''): Ei, bată-te să te bată! De ce nu spui așa, frate? (''lui Ipingescu, cu filozofie.'') Ei! Vezi?... Uite așa se orbește omul la necaz!

IPINGESCU: Rezon!

(''Pornesc cu toții veseli spre fund.'')

'''Cortina'''

='''Note'''=

[[Categorie:Ion Luca Caragiale]]
[[Categorie:Comedii]]</text>
      <sha1>sau94qigf1n4ugzu0pnza539exqj9sx</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152009</id>
      <parentid>152008</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T13:34:58Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Morkoz</username>
        <id>22600</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>Anulat modificarea [[Special:Diff/152008|152008]] făcută de [[Special:Contributions/~2026-48440-32|~2026-48440-32]] ([[User talk:~2026-48440-32|Discuție]])</comment>
      <origin>152009</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="81235" sha1="grhdhrsdxywkh3psiax3rnkx3o5ujvu" xml:space="preserve">{{titlu    
 | titlu    = O noapte furtunoasă - Comedie în 2 acte
 | autor    = Ion Luca Caragiale
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = 1879
}}
{{Cuprins dreapta}}

=Personajele=
&lt;poem&gt;
'''JUPÂN DUMITRACHE TITIRCĂ INIMĂ-REA''', cherestigiu, căpitan în garda civică
'''NAE IPINGESCU''', ipistat, amic politic al căpitanului
'''CHIRIAC''', tejghetar, om de încredere al lui Dumitrache, sergent în gardă
'''SPIRIDON''', băiat pe procopseală în casa lui Titircă
'''RICĂ VENTURIANO''', arhivar la o judecătorie de ocol, student în drept și publicist
'''VETA''', consoarta lui Jupân Dumitrache
'''ZIȚA''',  sora ei

''În București, la Dumitrache''
&lt;/poem&gt;

==ACTUL I==
:''(O odaie de mahala. Ușă în fund dând în sala de intrare; de ambile părțile ușii din fund, câte o fereastră. Mobile de lemn și paie. La stânga, în planul I și-n planul din fund câte o ușă; în dreapta, pe planul al II-lea altă ușă. În dreapta în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga atârnată lângă ea.)''

===SCENA I===
:''JUPÂN DUMITRACHE, în haine de căpitan de gardă fără sabie, și NAE IPINGESCU''

JUPÂN DUMITRACHE
(''urmând o vorbă începută''): Iaca, niște papugii... niște scârța-scârța pe hârtie! ’I știm noi!
Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlicuri...
și seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu
ochiul. N-ai să mai ieși cu o femeie pe uliță, că se ia bagabonții laie după
dumneata. Un ăla... un prăpădit de amploiat, n-are chiară în pungă și se ține
după nevestele negustorilor, să le spargă casele, d-le!

IPINGESCU: Nu se ia după toate, jupân Dumitrache; după cum e și femeia: dacă trage
la ei cu coada ochiului și face fasoane, vezi bine! bagabonții atât așteaptă.

JUPÂN DUMITRACHE: Ba să am pardon! Știu eu ce vrei dumneata să zici... Dar nevastă-mea nu­-i
d-alea, d-le.

IPINGESCU: Vai de mine! jupân Dumitrache, adică, gândești că am vrut pentru ca
să-ți fac un atac? Îmi pare rău!

JUPÂN DUMITRACHE: Nu, nene Nae; dar vreau să zic adică că nevasta mea nu-i d-alea cum
ziseși, și iaca, după mine de ce s-a luat?

IPINGESCU: S-a luat bagabonții și după dumneata?

JUPÂN DUMITRACHE: S-a luat și se ia...

IPINGESCU: Și cum ești dumneata!...

JUPÂN DUMITRACHE: Eu am ambiț, domnule, când e vorba la o adică de onoarea mea de
familist...

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi să știu de bine că intru în cremenal! Să mai văz eu numai că se
ține bagabontul după mine, lasă-l...

IPINGESCU: Care bagabont?

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! iaca... un bagabont! de unde-l cunosc eu?

IPINGESCU: Apoi, dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont?

JUPÂN DUMITRACHE: Asta-i Una vorbim și bașca ne-nțelegem. Dar de! ai dreptul; nu știi ce
mi s-a întâmplat, nu știi cum mă fierbe el pe mine de 2 săptămâni de zile...
Nu că mi-e frică de ceva, adică de nevastă-mea... să nu...

IPINGESCU: ’Aida de! Coana Veta! Mie-mi spui? n-o știu eu?...

JUPÂN DUMITRACHE: Nu că mi-e frică... dar am ambiț, domnule; când e vorba la o adică de
onoarea mea de familist...

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Bagabontul...

IPINGESCU: Că bine zici! începuseși să-mi spui istoria.

JUPÂN DUMITRACHE: Stai s-o iau de la cap.

IPINGESCU: Stau.

JUPÂN DUMITRACHE: Știi dumneata că la lăsata secului am mers la grădină la
„Iunion”; erau eu, consoarta mea și cumnată-mea Zița. Ne punem la o
masă, ca să vedem și noi comediile alea de le joacă ''Ionescu''&lt;ref&gt;I.D. Ionescu, cântăreț și director de trupă în vremea aceea&lt;/ref&gt;. Trece așa preț ca
la un sfert de ceas, și numai ce mă pomenesc cu un ăla, cu un bagabont de
amploiat...

IPINGESCU: De unde știi că era amploiat?

JUPÂN DUMITRACHE: După port nu semăna a fi negustor. Mă pomenesc că vine și se pune la
altă masă alături, cu fața spre masa noastră și cu spatele la comedie. Șade
rezemat într-un ''peș''&lt;ref&gt;Într-o parte; într-o latură; într-o rână&lt;/ref&gt;, șade, șade, șade, și se uită lung și galiș la cocoane, se
uită, se... Eu, cum m-a făcut Dumnezeu cu ambiț, mă scol ca să plecăm;
cocoanele nu! că să mai ședem, că încă nu s-a isprăvit comèdia. Încep să
mă-ncruntez la bagabontul și mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era rușine de
lume; eu de! negustor, să mă pui în poblic cu un coate-goale nu vine bine...
Mai mă uit eu încolo, mai mă fac că nu mă sinchisesc de el... bagabontul cu
ochii zgâiți la cocoane; ba încă-și pune și ochilarii pe nas. Tii! frate Nae,
să fi fost el aici să mă fiarbă așa, că-i sărea ochilarii din ochi și ''giubenul''&lt;ref&gt;Joben - pălărie bărbătească înaltă și tare, de formă cilindrică&lt;/ref&gt;
din cap, de auzea câinii din Giurgiu.

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: În sfârșit, se isprăvește comèdia. Ne sculăm să plecăm; coate-goale se
scoală și dumnealui. Plecăm noi, pleacă și dumnealui după noi. Eu îl vedeam cu
coada ochiului; dar nu vream să le spui cocoanelor, ca să nu le rușinez. Știi
cum e Veta mea,... rușinoasă.

IPINGESCU: Mie-mi spui? n-o știu eu?... Ei?

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Apucăm pe la Sfântul Ionică ca să ieșim pe Podul-de-pământ, -
papugiul cât colea după noi; ieșim în dosul ''Agiei''&lt;ref&gt;Prefectură de poliție&lt;/ref&gt;, - coate-goale după noi;
ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani, - moftangiul după noi; mergem pe la
Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament, - mațe-fripte după noi... Eu trăgeam
cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu vream să spui cocoanelor...

IPINGESCU: Rezon! ca să nu le rușinezi.

JUPÂN DUMITRACHE: Știi cum e Veta mea...

IPINGESCU: Rușinoasă, mie-mi spui?

JUPÂN DUMITRACHE: Când apucăm de la Stabilament în sus, mă uit înapoi cu coada ochiului
și nu mai văd pe coate-goale. Mai mergem ce mai mergem, mă uit iar... mă
iertase bagabontul.

IPINGESCU: Jupân Dumitrache, adică să am pardon de impresie, eu gândesc că numa’
ți-ai făcut spaimă degeaba. Poate că omul o fi șezând prin partea locului, pe
Dealul Spirii. Ei! a venit și el la grădină ca și dumneavoastră, a stat și el
până la isprăvitul comediei, și s-a nemerit să apucați tot pe-un drum ca să vă
înturnați la domiciliu. El a rămas la al lui și dumneavoastră ați mers înainte.

JUPÂN DUMITRACHE: Așa am crezut și eu întâi, dar stai să vezi!... A trecut după aia o
săptămână la mijloc. Îmi ca și uitasem eu de istoria bagabondului; gândeam și
eu: poate c-o fi stând coate-goale prin partea locului, - bunioară vorba
dumitale. Așa, zice cumnată-mea ieri: „Nene, hai deseară la «Iunion» la
Ionescu!” Cum auzii eu de „Iunion”, mă făcui verde la față.
„Ce să mai căutăm la comediile alea ''nemțești''&lt;ref&gt;Repertoriul trupei lui I. D Ionescu conținea cântece în mai multe limbi: română, germană, idiș, franceză și engleză; „nemțești” e termenul popular generic pentru „străine”.&lt;/ref&gt;, niște mofturi; dăm parale și
nu înțelegem nimica; mai bine punem banii în buzunarul ălălalt și zicem că
ne-am dus.” - „’Aide, nene, zău! parol! să n-ai parte de mine și de
Veta!” Ei! când am auzit așa vorbă mare, n-am putut pentru ca s-o tratez
cu refuz.

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! haide!... dar unde mă gândeam eu că o să mi se întâmple un așa
ceva. Ne ducem. Ședem la o masă mai la o parte; ședem cât ședem, și începe
comedia. Nu știu cum mă-ntorc cu ochii înapoi, și pe cine gândești că văz la
masa de la spate?...

IPINGESCU: Pe bagabontul...

JUPÂN DUMITRACHE: Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mațe-fripte, d-le! Fir-ai
al dracului de pungaș!... Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul în
cap și cu basmaua iac-așa scoasă. Cum m-a văzut, - că trebuie să fi fost
schimbat la față, cum sunt eu când mă necăjesc (''își mângâie favoritele'')
- cum m-a văzut, a sfeclit-o... A întorsc capu-ncolo și a început să bea din
țigară știi așa, niznai. Dar mă trăgea cu coada ochiului. Mă-ntorc eu iar la
loc și mă fac că mă uit la comedii, se-ntoarce și bagabontul iar cu ochii la
cocoane!... mă it iar la el, iar se-ntoarce-ncolo;... mă-ntorc iar la comedii,
iar se uită la cocoane;... mă uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; mă-ntorc iar
comedii...

IPINGESCU: Iar se uită la cocoane...

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! iac-așa m-a fiert fără apă toată seara...

IPINGESCU: În sfârșit?

JUPÂN DUMITRACHE: În sfârșit... plecăm; coate-goale după noi. Era să mă-ntorc în poarta
„Iunionului”, să-i zic numa’: „Ce poftești, mă musiu?” și
să-l și umflu; dar știi, am ambiț; m-am gândit: eu negustor... să mă pui în
poblic cu un bagabont ca ăla, nu face...

IPINGESCU: Rezon!... Ei! pe urmă?

JUPÂN DUMITRACHE: Pe urmă s-a ținut iar gaie după mine.

IPINGESCU: Până la Stabilament...

JUPÂN DUMITRACHE: Da, până la Stabilament! S-a ținut după mine până la răscruci, știi,
unde vrei s-apuci spre cazarmă. Ce ziceam eu? „Haide, drace, haide! să
intri tu pe strada lui Marcu Aoleriu ori Catilina și lasă!” Aveam de gând
să intru cu cocoanele în casă, să trimit repede pe Chiriac pe poarta de din dos
pe maidan să-i iasă înainte, și eu să-l iau pe la spate,... să-l apucăm la
mijloc pentru ca să-l întreb: „Ce poftești, mă musiu?” și să-l și
umflu!... Și dacă nu-i ajungea, să-mi tai mie favuridele! (''își mângâie
favoritele'')

IPINGESCU: Ei! dacă nu-i ajungea, ''despărțirea''&lt;ref&gt;Aici, nume purtat, pe atunci, de circumscripția de poliție&lt;/ref&gt; e aproape; să fi poftit la mine la
despărțire cu lăcrămație, că-i împlineam eu cât îi mai lipsea.

JUPÂN DUMITRACHE: A avut noroc! mare noroc a avut bagabontul; a scăpat!

IPINGESCU: Iii! păcat... Cum?

JUPÂN DUMITRACHE: Când am trecut eu de răscruci cu cocoanele, și bagabontul era să intre
după noi în uliță, a ieșit haita de câini de la maiorul din colț, și i-a tăiat
drumul lui coate-goale. Am lăsat pe Zița acasă, m-am suit degrab cu Veta sus,
am trimis pe Chiriac repede pe maidan, eu i-am ieșit înainte peste uluci tocmai
pe la prăvălia lui Bursuc; dar... geaba! până să ieșim noi, fugise bagabontul!

(Se aude glasul lui Chiriac, strigând afară:
„Spiridoane! Spiridoane!”)

IPINGESCU: Iacătă vine Chiriac. Să n-auză.

JUPÂN DUMITRACHE: Aș! de el nu mă sfiesc. La din contra, el știe toată istoria, i-am
spus-o de la început... Atâta om de încredere am... Băiat bun!... ține la
onoarea mea de familist. Dacă nu l-aș fi avut pe el, mi-ar fi mers treaba greu.
Eu, știi, cu negustoria, mai mergi colo, mai du-te dincolo, mă rog, ca omul cu
daraveri, toată ziua trebuie să lipsesc de-acasă. Pe de altă parte, ce să-ți
spui! am ambiț, țiu când e vorba la o adică la onoarea mea de familist. De!
când lipsesc eu de-acasă, cine să-mi păzească onoarea? Chiriac săracul! N-am ce
zice! onorabil băiat! De-aia m-am hotărât și eu, cum m-oi vedea la un fel cu
''meremetul''&lt;ref&gt;''Repariția''&lt;/ref&gt; caselor, îl fac tovarăș la parte și-l și însor!

IPINGESCU: Da’... coana Veta ce zice?

JUPÂN DUMITRACHE: Consoarta mea?... Ce să zică?... De! ca muierea... mai ursuză. Am cam
băgat eu de seamă că nu-l prea are ea la ochi buni pe Chiriac; dar - știi cum
m-a făcut Dumnezeu pe mine, nu-i trec muierii nici atitica din al meu, - i-am
zis pe șleau: „Nevastă, e băiat onorabil și credincios; n-ai ce-i face:
ce-i al omului e al omului!”

IPINGESCU: Rezon!

===SCENA II===
:''ACEIAȘI - CHIRIAC''

CHIRIAC
(intrând prin fund): Jupâne, trebuie să facem mandat de arestare pentru Tache pantofarul de
la Sf. Lefteri; nu vrea să iasă mâine la izirciț cu nici un preț.

JUPÂN DUMITRACHE: Dar pentru ce nu vrea?

CHIRIAC: Zice că-i bolnav. Am trimis gornistul de trei ori la el cu biletul, și
l-a primit cu refuz. Zice mă-sa că nu poate umbla, că de-abia s-a sculat după
lingoare.

IPINGESCU: Să dea certificat medical.

CHIRIAC: M-am dus eu la el chiar în persoană; zic: pe ce bază nu vrei să vii
mâine la ezirciț, d-le? zice: sunt bolnav, d-le sergent, zice, de-abia mă țiu
pe picioare, nu pot să merg nici pân’ la prăvălie, zice; zic: nu cunosc la un
așa rezon fără motiv; zice: aduc martori, d-le sergent, că am zăcut o lună
de zile, zice, întreabă și pe popa Zăbavă de la Sfântul Lefterie, zice,
alaltăieri m-a grijit, m-a spovedit; zic: n-am eu de-a face cu popa Zăbavă,
nu-l am pe listă, zic, eu pe dumneata te am pe listă; să te prezanți mâini la
companie. - Acu, trebuie să-i dăm mandat, pentru ca să-l iau mâine dimineață.

JUPÂN DUMITRACHE: Să-i dăm, să-l iei! Ala-i de-al ''ciocoilor''&lt;ref&gt;Nume dat celor din Partidul Conservator&lt;/ref&gt;, îl știu eu; cât a umblat
dânsul fel și chip să scape de gardă...

IPINGESCU: Și eu îl am însemnat pe musiu Tache la catastiful meu; e finul lui Popa Tache.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! vezi!

CHIRIAC: Lasă-l că nu se sfințește el cu mine, jupâne, îl pocăiesc eu... Ei!
după aia pe nea Ghiță Țircădău nu l-a putut găsi gornistul deloc. A fost la el
și ieri și astăzi cu biletul; cică n-a dat pe-acasă de 3 zile!

JUPÂN DUMITRACHE: Pricopsitul de cumnatu-meu, n-aș fi mai avut parte de el! Cine știe în
ce cârciumă s-a-nfundat!...

IPINGESCU: L-am văzut eu azi dimineață, trece pe la despărțire.

CHIRIAC: Mă duc să-i trimeț gornistul cu biletul pentru mâine. (''iese repede'')

IPINGESCU: Era afumat rău nenea Ghiță.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! bravos! asta e 1 la mână. Om stricat, d-le! Păi de ce am
dezvorțat-o pe Zița de el, gândești? Nu mai putea trăi cu mitocanul, d-le...

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Fată frumoasă, modistă și învățată și 3 ani la pansion, să-și mănânce
ea tinerețele cu un ăla... Tot gândeam la început, că de! e tânăr, o să-i
treacă mai încolo, o să-și vie la pocăință. Aș, ți-ai găsit! Țircădău și om de
treabă! Eu, ca ăla, cumnat mai mare, cum am zice ca și un frate, tot i dam
povețe fetii să mai rabde, să nu strice casa. Cu azi, cu mâine, a răbdat biata
fată - biată să nu fie! - a răbdat cât a răbdat, până m-am pomenit într-o zi că
vine țipând la mine, pe cum că: „Nene, moartă, tăiată, nu mai stau cu
mitocanul, scapă-mă de pastramagiul! să știu de bine că mă duc la mănăstire,
pâine și sare nu mai mănânc cu el!” Ei! dacă am văzut ș-am văzut, zic:
„Lasă, Zițo, zic, îți găsești tu norocul, n-a intrat zilele-n sac! acu e
vremea ta! Lac să fie, că broaște destul!” - ș-am și dezvorțat-o. Apoi nu
mai era de suferit așa trai. N-o mai maltrata, domnule, măcar cu o vorbă bună.
Mă rog, o dată ce nu e bărbatul levent, ce fel de casă să mai fie ș-aia?

IPINGESCU: Mie-mi spui? Nu i-am încheiat eu procestul-verbal atuncea noaptea, când
a tratat-o cu insulte și cu bătaie?

(Chiriac reintră)

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi de! n-a avut dreptul muierea să-l? Om fără ambiț, d-le, nu
ținea la onoarea lui de familist! Un mitocan, mă rog; zice că-i negustor,
alege-s-ar praful!

CHIRIAC: Jupâne, da’ deseară că ești de rond... mergi?

JUPÂN DUMITRACHE: Mai e vorbă? cum să nu merg? De ce m-am îmbrăcat? nu vezi?

CHIRIAC: Jupâne, da’ face toate posturile? nu-i așa? Nu sunt multe... până pe
două după 12 le isprăvești.

JUPÂN DUMITRACHE: Așa, cam pe la 2 după 12, ca totdeauna... Chiriac băiete (''îl trage
la o parte'') ia vezi tu... mă știi că am ambiț, când e vorba la o adică,
țiu la...

CHIRIAC: Lasă, jupâne, că doar nu mă cunoști de ieri de-alaltăieri.

===SCENA III===
:''ACEIAȘI - SPIRIDON (aducând o gazetă)''

JUPÂN DUMITRACHE
(lui Spiridon): Dar mai mult nu puteai să șezi, mă?

SPIRIDON: Vezi că era mulți muștirii, jupâne, până să-mi dea madama gazeta.

(Ipingescu ia gazeta)

JUPÂN DUMITRACHE: Mă Spiridoane, fii băiat de treabă, mă, că iau pe sfântul Niculae din
cui; știi că i-am pus sfârcul nou de ibrișim să nu-i fac saftea pe spinarea ta!

SPIRIDON: Da’ de ce, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE: Atâta-ți spui eu ție: ’aida! du-te iute și cere cocoanii să-mi dea
sabia și cintironul. (''Spiridon pleacă.'') Chiriac băiete, (''îl ia la o
parte'') ia vezi, știi că am ambiț, țiu când e la o adică...

CHIRIAC: Lasă, jupâne, mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! ia vezi...

CHIRIAC: N-ai grije, jupâne... Eu mă duc să închiz cantorul și magazia. (''cătră
Ipingescu, care, de când a adus Spiridon gazeta, a sorbit-o cu ochii pe toate
fețele.'') Bonsoar, nene Nae.

IPINGESCU: Salutare, onorabile!

(Chiriac iese, prin fund, după ce a schimbat gesturi de înțelegere, despre onoarea de familist, cu jupân Dumitrache.)

SPIRIDON
(vine din dreapta cu sabia și cintironul): Iaca, na, jupâne, poftim.

JUPÂN DUMITRACHE: Ce făcea cocoana, mă?

SPIRIDON: Cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac.

JUPÂN DUMITRACHE: Ce a zis?

SPIRIDON: Zicea că să vii mai devreme la noapte, că-i e urât singură-n casă.

JUPÂN DUMITRACHE: Uită mă! Ce ți-e cu muierea fricoasă! (''strajnic'') Da’ Chiriac
nu-i aicea?

SPIRIDON: Jupâne, nea Chiriac mi-a zic să-nchidem mai degrabă, că ai să pleci de
rond.

JUPÂN DUMITRACHE: Du-t’ de ado cheile și le du lui Chiriac jos. (''Spiridon iese.'')
Nene Nae, auziși cum îmi poartă Chiriac de grija rondului? Ei! i-e tot frică să
nu uit reglementul. Are ambiț băiatul, ca să fie compania noastră cea mai
abitir din toate. Gândești d-ta că mai primeam eu să fiu căpitan dacă nu-l
alegea pe el sergent? Știi cum a regulat compania? E I, d-le, poci să zic...

IPINGESCU: Bravos!

JUPÂN DUMITRACHE: Face să-i dea și dicorație!

IPINGESCU: Să-i dea! de ce să nu-i dea? Și el e d-ai noștri, băiat din popor...

JUPÂN DUMITRACHE: Firește, dicorățiile nu sunt făcute tot din sudoarea poporului?

IPINGESCU: Rezon!

SPIRIDON
(venind din fund): S-a închis, jupâne; acuma eu... mă duc să mă culc?

JUPÂN DUMITRACHE: Da, dar tutun și cărticică ți-ai luat? Chibrituri ai?

SPIRIDON: Ce tutun, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE: Te face că nu înțelegi, ai? Nu știi ce tutun? Eu n-am aflat că tragi
țigară? Aoleo, Spiridoane, nu te-oi prinde odată!... Săracul sf. Niculae! i
știi tu păpara lui...

SPIRIDON: Zău, jupâne.

JUPÂN DUMITRACHE: Haida pleacă. (''Spiridon pleacă.'') Mă! spune lui nen-tu Chiriac să
nu uite de ce ne-a fost vorba... să fie cu ochii-n 4.

SPIRIDON (ieșind): Bine, jupâne.

===SCENA IV===
:''IPINGESCU, JUPÂN DUMITRACHE''

JUPÂN DUMITRACHE (șezând pe scaun): Hei! ia să vedem acu ce mai zice politica. Citiși ceva?

IPINGESCU: Bravos ziar, d-le! Ăsta știu că combate bine.

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi nu-i zice lui degeaba „Vocea Patriotului Naționale”!...

IPINGESCU
(citește greoi și fără interpunctație): „București 15/27 ''răpciune''&lt;ref&gt;(După calendar popular, răpciune e luna septembrie)&lt;/ref&gt;. - Amicul și colaboratorele nostru R.
Vent. ..., un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaște demult
publicul cititor, ne trimite următoarea prefațiune a unui nou op al său. I dăm
astăzi locul de onoare, recomandând cu căldură poporului suveran scrierea
amicului nostru. ''Republica și Reacțiunea'' sau ''Venitorele și Trecutul.''
&amp;ndash; Prefațiune. - Democrațiunea romană, sau mai bine zis ținta Democrațiunii
romane este de a persuada pe cetățeni, că nimeni nu trebuie ''a mânca''&lt;ref&gt;De la ''a manca'', franțuzism, după manquer - a se lipsi&lt;/ref&gt; de la
datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta
Constituțiune...”

JUPÂN DUMITRACHE
(mulțumit): Ei, bravos! Aici a adus-o bine.

IPINGESCU
(căutând șirul unde a rămas): „... A manca... sfânta Constituțiune...”

JUPÂN DUMITRACHE
(cam nedomirit): Adică, cum s-o mănânce?

IPINGESCU: Stai să vei... că spune el... „Sfânta Constituțiune, și mai ales
cei din masa poporului...”

JUPÂN DUMITRACHE
(nedumirit): E scris adânc.

IPINGESCU: Ba nu-i adânc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine vorba lui: să nu mai
mănânce nimeni din sudoarea bunioară a unuia ca mine și ca dumneata, care
suntem din popor; adică să șază numai poporul la masă, că el e stăpân.

JUPÂN DUMITRACHE
(lămurit): Ei! așa mai vii de-acasă. Bravos! Zi-i nainte.

IPINGESCU: Stai să vezi: acuma vine un ce și mai tare.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei!?

IPINGESCU
(urmând citirea): „... A mânca poporul mai ales, este o greșală neiertată, ba putem
zice chiar o crimă...”

JUPÂN DUMITRACHE
(cu deplină aprobare): Știi că și aici lovește bine! Da! cine mănâncă poporul să meargă la
cremenal!

IPINGESCU
(bătând cu mâna-n gazetă): Apoi de ce scrie el, sireacul!

JUPÂN DUMITRACHE: Dă-i nainte, că-mi place.

IPINGESCU: „... Ba putem zice chiar o crimă. (''schimbând tonul și mai grav.'')
Nu! Orice s-ar zice și orice s-ar face, cu toate zbieretele reacțiunii, ce se
zvârcolește sub disprețul strivitor al opiniunii publice; cu toate urletele
acelora ce cu nerușinare se intitulează sistematici opozanți...”

JUPÂN DUMITRACHE
(care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap în semn de aprobare,
îl întrerupe cu entuziasm): Hahahaha! i-a-nfundat!

IPINGESCU
(urmând cu tărie): „... Nu! în van! noi am spus-o și o mai spune: situațiunea
Romaniei nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea
viritabilelui progres, până ce nu vom avea un ''sufragiu''
universale...” (''amândoi rămân foarte încurcați.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Adicătele, cum vine vorba asta?

IPINGESCU
(după adâncă reflecție): A! înțeleg! bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran...
știi: masă... sufragiu&lt;ref&gt;Confuzie între sufràgiu(vot) și sufrágiu(servitor)&lt;/ref&gt;...

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! acu înțeleg eu unde bate vorba lui! Ei! bravos! bine vorbește...

IPINGESCU: Ăsta combate, d-le, nu ți-am spus eu!

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi, nu-i zice lui degeaba „Vocea Patriotului Naționale”!

IPINGESCU: „... Până ce nu vom avea un ''sufragiu'' universal. Am zis și
subsemnez! R. Vent... studinte în drept și publicist.”

(Când încă nu sfârșește bine Ipingescu de
citit, se aude afară, în stradă, ceartă mare.)

UN GLAS DE BĂRBAT
(de afară): Lasă, cocoană! Poate că să mor și să nu ți-o fac!

GLASUL ZIȚII
(de afară): Mitocane! pastramagiule! la polițiune! (''amândouă glasurile vorbesc
deodată.'') Nene Dumitrache!
(Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu rămân uimiți.)

JUPÂN DUMITRACHE
(ascultând): Săi, nene Nae!

IPINGESCU: Urgent! (''strânge repede gazeta și scoate fluierul de la cheotoarea
mondirului. Amândoi ies fuga prin fund, Ipingescu șuierând signalul de alarmă.'')

===SCENA V===
SPIRIDON
(singur, intră din dreapta făcându-și o țigară): Măă! al dracului rumân și jupânul nostru! Bine l-a botezat cine l-a
botezat „Titircă Inimă-Rea”. Ce are el cu mine? Zău! Biata cocoană și
cu nea Chiriac! Cu ei mai am noroc, ei mai mă scapă de afurisitul, că despre
partea lui jupân Titircă Inimă-Rea, halal să fie de oasele mele! m-ar cotonogi.
Ieri săptămâna, când s-a întors de la grădină cu cocoanele, m-a găsit deștept:
„Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pân-acuma; mâine
dimineață jupânul săracul să deschiză prăvălia; ai stat pân-acuma să bei la
tutun, ’ai? - Nu jupâne, zic, da’ dacă nu mi-e somn. -Nu ți-i somn, ’ai? stai
că-ți fac eu ție poftă de culcat!”... Bietul nea Chiriac m-a scăpat, că
luase pe sfântul Niculae din cui... Ieri seară m-a găsit dormind: „Bravos,
musiu Spiridoane! zice; dormi, ce-ți mai pasă! tutun ai tras destul, acum te-ai
pus să tragi la aghioase; trai, neneaco, cu banii băbachii! - Nu, jupâne, da’
dacă mi-a fost somn, zic. - Somn, ’ai? Te trage traiul îl bun la somn! (Auzi,
cu sfântul Niculae trai bun, căde-i-ar bunul pe inimă lui jupânul!) Tragi la
somn? Stai că am eu leac să-ți tai de piroteală.” Și mi-a și pus mâna-n
păr. Dacă nu era cocoana să sară pentru mine tocmai la apropot, mă rupea, că
nu-ș’ ce-avea, era turbat rău de tot (''s-aude zgomot''). Auliu! Vine! (''stinge
repede țigara cu degetele și o bagă în buzunar.'')

===SCENA VI===
:''SPIRIDON, ZIȚA (intră agitată)''

ZIȚA: Auzi mizerabilul! să se-ntinză până-ntr-atâta ca să-mi facă un afront.

SPIRIDON: D-ta ești, cocoană Zițo? Bine că veniși. Eu n-am putut să viu.
Mi-era frică să nu mă spuie nea Chiriac lui jupânul, că am umblat noaptea pe
drum...

ZIȚA
(repede): Ei! L-ai găsit? I-ai vorbit? I-ai dat? I-ai spus?

SPIRIDON: Da, cocoană.

ZIȚA: Ce-a zis?

SPIRIDON: „Mersi!”

ZIȚA: Și tu ce i-ai spus?

SPIRIDON: „Pentru puțin.”

ZIȚA: Nu i-ai spus cum ți-am zis eu?

SPIRIDON: Ba da, l-am luat să-i arăt casa.

ZIȚA: Nu mai trebuia să-i arăți nimic, că-i scrisesem eu în bilet unde să vie.

SPIRIDON: Așa mi-a zis, să-i arăt casa, ca să meargă la sigur... Dar când să ies
de pă maidan cu dumnealui, tocmai trecea jupânul de la vale; am lăsat pe
persoana în chestiune să m-aștepte pe maidan și eu am sărit peste uluci prin fundul
curții, că mi-era frică să nu dea jupânul cu ochii de mine, ori să vie acasă și
să nu mă găsească.

ZIȚA: Prostule! Nu știi că nenea e de rond la noapte? Nu mai dă pe-acasă până la ziuă.

SPIRIDON: Dar dacă mă găsea pe uliță, plăteai dumneata pielea mea?

ZIȚA: Ei! Și zi persoana în chestiune așteaptă pe maidan?

SPIRIDON: Da, și mi-a dat și biletul ăsta ca să ți-l aduc.

ZIȚA
(luând biletul): Și nu mi-l dai mai curând! Adu să văz. (''merge la o parte și citește.'')
„Angel radios! De când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară, mi-am
pierdut uzul rațiunii... (''își comprimă palpitațiile.'') Te iubesc la
nemurire, ''Je vous aime et vous adore: que prétendez-vous encore?''&lt;ref&gt;Te iubesc și te ador: altceva ce mai pretinzi? (fr.)&lt;/ref&gt;
Inima-mi palpită de amoare. Sunt într-o pozițiune pitorească și ''mizericordioasă''&lt;ref&gt;Care trezește mila&lt;/ref&gt;
și sufăr peste poate. O da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta azurie
într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și
inspirațiune, care m-a făcut pentru ca să-ti fac aci anexata poezie:

„Ești un crin plin de candoare, ești o fragilă zambilă,
Ești o roză parfumată, ești o tânără lalea!
Un poet nebun și tandru te adoră, ah! copilă!
De a lui pozițiune turmentată fie-ți milă;
Te iubesc la nemurire și îți dedic lira mea!
Al tău pentru o eternitate și ''per toujours''&lt;ref&gt;Formă stâlcită a expresiei ''pour toujours'' (pentru totdeauna), în care ''pour'' francez este înlocuit de latinescul ''per''&lt;/ref&gt;.''”

(Foarte aprinsă, își face vânt cu scrisoarea
și se plimbă repede.): Spiridoane băiete, du-te, du-te iute; te așteaptă siguralmente...
du-te... spune-i să aștepte, viu și eu după tine numaidecât, numai să vorbesc
cevașilea cu țățica.

SPIRIDON: Nu pot, cocoană, să mă duc, până nu mi-o da voie ori nea Chiriac, ori cocoana.

ZIȚA: Unde-i Chiriac?

SPIRIDON: Nu știu, pân curte.

ZIȚA: Dar țața?

SPIRIDON: Lucrează dincolo. (''Zița pornește spre ușa din stânga, când ușa se
deschide și Veta intră.'') Iacătă-i cocoana.

===SCENA VII===
:''ACEIAȘI - VETA''

VETA
(intră cu lucrul în mână; coase galoanele la un mondir de sergent de gardă
civică; este obosită și distrată, vorbește rar și încet): Cine-i aici? (''văzând pe Zița.'') A! Tu erai? mă miram cine-i. (''trece
încet să șază cu lucrul la masa din dreapta.'')

ZIȚA: Eu, țățico; te rog lasă pe Spiridon să se ducă pân’ la mine acasă, ca
să-mi aducă mantelul; bate vântul și mi-e frică să nu răcesc când m-o
întoarce... (''tăcere. Veta șade la dreapta și lucrează adâncită în gânduri.'')
Îl lași, țațo? (''se apropie de ea.'')

VETA: ’Ai? Ce să las?

ZIȚA: Să lași pe Spiridon să-mi aducă ceva de acasă.

VETA: Da, îl las.

ZIȚA: Du-te, Spiridoane.

(Spiridon, după ce schimbă privire și semne cu
Zița, iese.)

VETA: Dar tu, Zițo, la ce-ai venit? (''lucrează înainte.'')

ZIȚA: Stai să-ți spui... Dar nu mă-ntrebi, țațo, să-ți povestesc ce am pățit cu mitocanul! Să vezi, e halima... Auzi, mizerabilul! să-ndrăznească să-mi ție
drumul ca să-mi facă un atac... Stai, țațo, să-ți spui și să te crucești, nu
altceva. Mai adineaori ședeam acasă. Tușica, cum știi c-a făcut-o Dumnezeu, se
culcă o dată cu găinile. Eram ''ambetată''&lt;ref&gt;''Plictisită, iritată''&lt;/ref&gt; absolut. ''Dramele Parisului''&lt;ref&gt;Romane populare, făcute după modelul răsunătoarelor ''Mysterères de Paris'' de Eugene Sue&lt;/ref&gt;
câte au ieșit până acuma le-am citit de 3 ori. Ce să fac? N-aveam ce citi.
Zic: hai să mă duc la țața, dacă nu s-o fi culcat, să mai stăm de vorbă. Scoț
ivărul de la șalon și plec. Când să trec pe maidan, mă pomenesc cu mitocaul, cu
pricopsitul de Țircădău, că-mi taie drumul. „Bonsoar-bonsoar”, și
știi așa deodată, ''sanfas&amp;ograve;:''&lt;ref&gt;Formă stâlcită a expresiei franceze sans façons - în mod familiar, fără mofturi&lt;/ref&gt; „Hei, cocoană, zice, mai bine ți-e acuma
văduvă? - Pardon, domnule, zic, n-am de-a face cu dumneta, și mai I când e
la o adică, nu sunt văduvă, sunt liberă, trăiesc cum îmi place, cine ce are cu
mine! Acu mi-e timpul: jună sunt, de nimini nu depand, și când oi vrea, îmi
găsește nenea Dumitrache bărbat mai de onoarea ca dumneata. - Mi-i că t-ei căi! -
Zic: pardon, d-le, nu-ți permit să te-ntinzi mai mult la un așa afront;
mă-nțelegi? - zice...”

VETA (întrerupând-o scurt): Zițo... ce e când ți se bate tâmpla a dreaptă?

ZIȚA: Îți vine o bucurie.

VETA: Mie, bucurie?... nu crez.

ZIȚA: Da’ de ce nu?

VETA: Dar când ți se bate a’ stângă?

ZIȚA: Te-mpaci cu o persoană cu care ești certată.

VETA (ridicând capul cu mult interes): Da? (''dând din umeri.'') Cu cine să mă-mpac?... Nu sunt certată cu nimeni.

ZIȚA: Așa... zic mitocanului... țațo, că era trăsnit... Am auzit că de la o
vreme-ncoace într-o băutură o duce. Uf! țățico, mașer, bine că m-a scăpat
Dumnezeu de traiul cu pastramagiul! Să trăiesc eu cu un mitocan! Nu era de
mine; eu sunt o persoană delicată; bine că m-am văzut liberă!... Așa - să nu-mi
uit vorba - zic mitocanului: „Nu-ți permit, domnule, să te naintezi la un
așa afront! Da’ el: „Gândești, zice, că o să te măriți, cocoană? -Asta
mă-mportă pe mine, cine ce treabă are! - Să te măriți, ’ai? Cât o trăi Ghiță
Țircădău, ori să te-nhăitezi cu vreunul? Săracul! Dar să știu de bine că merg cu
el de gât până la Dumnezeu, tot n-ai dumneata parte de un așa ceva; încai dacă
m-ai lăsat pe mine, să te duci la mănăstire, că așa te lăudai la trebunar!...
-Mitocane, pastramagiul! La polițiune! Vardist! Nene Dumitrache!...” Am
avut țațo, parte că a sărit nenea Dumitrache și cu Nae ipistatul! aminteri,
mitocanul scosese ''șicul''&lt;ref&gt;Vergea de fier, ascuțită vârâtă în baston și prinsă de mânerul (capul) acestuia&lt;/ref&gt; de la baston pentru ca să mă sinucidă... Ei! Ce zici
dumneata, țățico, de nasul care și l-a luat mitocanul? (''Veta nu răspunde;
Zița s-apropie de ea și o observă.'') „Țațo! Ce ai? Plângi?”

VETA
(ștergându-se la ochi): Eu? De ce să plâng? Mă doare capul, mi-e cam rău.

ZIȚA: Îți sunt ochii turburi grozav...

VETA: Nu-ș’ ce am; parcă mă-ncearcă niște friguri.

ZIȚA: Nenea e de rond la noapte?

VETA: Da. (''s-apucă iar de lucru.'') Tu mai stai, Zițo

ZIȚA: Nu, țațo; o să mă duc și eu să mă culc; trebuie să fie târziu.

SPIRIDON
(intră și trece repede lângă Zița): Cocoană! (''încet.'') Până acu am așteptat degeaba. L-am căutat
peste tot, și pe maidan, și pe uliță, nu e nicăieri.

ZIȚA
(încet): Biletul, zici că i l-ai dat.

SPIRIDON: Nu știi? I l-am dat de când m-am dus la tutungerie, când m-a trimes
jupânul. (''iese în dreapta'')

ZIȚA: Bine. (''cătră Veta.'') Ei! țațo, eu mă duc, bonsoar, alevoa.
Culcă-te și matale, nu mai lucra dacă ți-e rău.

VETA: Lasă să-mi fie rău. (''râzând silit.'') Mai bine ar fi să mor.

ZIȚA: Vai de mine! Ce vorbă-i asta? Ce, ți-e rău de tot? Să trimitem să caute
pe nenea.

VETA: Aș! Ești nebună! Nu vezi că glumesc. Mă doare capul; nu ți-am spus? Am
lucrat mult la lumânare. (''are un fior.'') M-a tras și fereastra... Cum
m-oi culca, îmi trece.

ZIȚA: Atunci, alevoa, bonsoir, țațo. (''pleacă și se întoarce.'') A! să nu
uit; mâine ne vedem, știi că-i sărbătoare. Să ne legăm de nenea să ne ducă la
„Iunion”.

VETA
(repede): La „Iunion”? Nu Zițo, nu mai merg la „Iunion”.

ZIȚA: Da’ de ce?

VETA: Pentru că... pentru că nu-mi face nici o plăcere acolo, nu-nțeleg
comediile alea... Ei! Ce să-ți spui! Nu voi.

ZIȚA: Ei, Doamne! Țato, parol, știi că ești curioasă! Ce, pentru comediile
alea mergem noi? Mergem să mai vedem și noi lumea. Ce, adică toți câți merg
acolo înțeleg ceva, gândești? Merg numai așa de un capriț, de un pamplezir; de
ce să nu mergem și noi?

VETA: De ce, de ne-ce, nu voi să merg.

ZIȚA: ’Aide, zău, țațo; i zic eu lui nenea,... vrei?

VETA: Nu voi, ți-am spus o dată, și nici dumnealui nu mai vrea să meargă;
mi-a spus de azi dimineață: degeaba-i zici.

ZIȚA: Zău! Țățico, parol! Să mă-ngropi!

VETA: Nu merg, Zițo, nu. Mă știi tu; când zic o vorbă e vorbă.

ZIȚA: Zi, nu vrei să mergi, țațo?

VETA: Nu.

ZIȚA
(obidindu-se treptat): Nu?

VETA: Nu.

ZIȚA
(podidind-o plânsul): Fir-ar a dracului de viață ș-afurisită! Că m-a făcut mama fără noroc! (''pleacă.'')
N-am avut parte și eu pe lume măcar de o compătimire! (''iese, plângând și
trântind ușa, prin fund. - Spiridon intră din dreapta.'')

===SCENA VIII===
:''SPIRIDON, VETA''

VETA
(lasă mondirul din mână): Spiridoane băiete, tu de ce mai stai? Mai ai vreo treabă?

SPIRIDON: Nu, cocoană.

VETA: Apoi, dut-t’ te culcă, ce mai aștepți? - Domnul Chiriac unde este?

SPIRIDON: E jos pân curte; adineaori șede pe lavița de la poartă. Dar... nu știu
ce o fi având nea Chiriac, cocoană... parcă nu-i sunt toți boii acasă...

VETA: Cine știe ce-o fi având și dumnealui.

SPIRIDON: E necăjit foc; un ceas s-a tot plimbat pe jos; când am trecut pân
curte, umbla de colo până colo, parcă vorbea singur și se bătea cu pumnii-n
piept...

VETA: O fi supărat, cine știe!... Spune-i să-nchiză poarta. Galoanele i le-am
cusut; uite mondirul, să i-l duci.

SPIRIDON: Bine, cocoană. (''vrea să plece cu mondirul.'')

VETA: Pe urmă, să-i spui... nu; pe urmă, să te duci să te culci, nu mai ai ce
căuta p-aci. Să nu vie dumnealui să te găsească deștept, că iar o pați.

SPIRIDON
(aparte): Ei, că parcă dacă m-o găsi dormind nu-i tot un drac!

VETA: ’Aide, du-te.

SPIRIDON: Mă duc; noapte bună, cocoană.

VETA: Noapte bună, Spiridoane. (''Spiridon iese.'') Noapte bună!...
Săracul Spiridon! Nu știe el ce-i pe sufletul meu, nu știe el cum râde de mine!
Eu și noapte bună!... (''merge încet la fereastra din dreapta ușii din fund,
se uită în curte, apoi se-ntoarce tot adâncită în gânduri.'') Ei! Iacă nu
vrea omul, nu vrea! Dragoste cu sila nu se poate. - Nu-i mai place, nu mai
vrea!... Bine! N-o să mor nici eu!... De unde știi? Poate mai bine că s-a
întâmplat așa... A! De ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia
înapoi!? De ce nu moare omul când e fericit!? De ce am mai trăit eu s-ajung la
așa ceva!?... (''plânge; se aude zgomot.'') Vine! (''se șterge la ochi
repede și vrea să plece.'') Nu! Nu mai voi să fiu proastă: dragoste cu sila
nu se poate! (''pornește să iasă spre stânga, când intră Chiriac, care rămâne
un moment la ușă. Veta stă locului. Tăcere.'')

===SCENA IX===
:''CHIRIAC, VETA, apoi d-afară JUPÂN DUMITRACHE și IPINGESCU''

CHIRIAC: Dumneata m-ai chemat?

VETA: Eu?... Nu.

CHIRIAC: Spiridon mi-a spus că...

VETA: Da... am zis lui Spiridon să-ți aducă mondirul; l-am cusut.

CHIRIAC: Mersi!

VETA: Pentru puțin.

(Pauză)

CHIRIAC: Poarta... am închis-o.

VETA: Bine. (''întoarce capul în fața scenii; e mișcată.'')

CHIRIAC: Alt nimic nu mai ai să-mi poruncești?

VETA: Ce! Eu să-ți poruncesc d-tale?

CHIRIAC: Să-mi poruncești, firește; nu-mi ești stăpână?... Nu sunt slugă în casa
d-tale, cu simbrie?

VETA
(întorcându-se cu fața spre Chiriac): Bine, domnule Chiriac, bine; zi înainte, că n-ai zis destule.

CHIRIAC
(înaintează): Ei! De ieri seara până acu cum ai petrecut? Ți-e mai bine așa?

VETA
(scoborând un pas spre a se depărta de el): Da.

CHIRIAC: Îți pare bine de ce-ai făcut?

VETA: Nu mă știu să fi făcut nimic; dar nu-mi pare rău că s-a-ntâmplat așa.

(Pauză)

CHIRIAC
(mai apropiindu-se): Mâine seară mergi iar la „Iunion”?

VETA: Dacă o vrea dumnealui să mergem, trebuie să merg, firește.

CHIRIAC: Ca să te curtezi cu amploiatul dumitale?

VETA
(tresărind și ridicând capul spre el): Domnule, te-am rugat să fii bun să nu-mi mai zici vorba asta. Dacă n-ai
avut destul vreme să mă cunoști, păcat! Eu te credeam pe dumneata mai deștept.

CHIRIAC
(stă la îndoială, apoi se mai apropie): Jură-te încă o dată!

VETA: Să mă mai jur - eu?... Nu m-am jurat? N-am plâns? Cu ce m-am ales? Nu
mai mă jur, pentru că nu mă crezi; de plâns aș mai plânge, dar nu mai pot...
Dar... în sfârșit, nu strici dumneata... eu stric... nu trebuia să-mi pui
mintea cu un copil ca dumneata... D-aia zic și eu mai bine că s-a întâmplat
așa. Tot trebuia să isprăvim odată... Am isprăvit...

CHIRIAC: Jură-te încă o dată și...

VETA
(cu emoție din ce în ce mai nestăpânită): Ce folos! Dumneata crezi mai mult în prostiile și în bănuielile lui
bărbatu-meu, decât în jurământul meu, și gândesc că trebuia să ne cunoști
destul de bine și pe mine și pe dânsul. Dar... foarte bine ai făcut să nu mă
crezi. Așa e. Eu sunt o femeie rea; am vrut numai să râz de dumneata. Eu te las
pe dumneata ca p-o slugă „cu simbrie” să păzești casa, și târăsc pe
dumnealui pe la grădini ca să curtez cu alții. Eu sunt o femeie mincinoasă;
n-am simțit nimic când ți-am spus că nu știu să mai fi trăit până să nu te
cunosc pe dumneata... Toate le-am făcut pentru dumneata numai din
prefăcătorie... totdeauna alta ți-am spus și alta am gândit; te-am mințit, te-am
amăgit, am râs de dumneata atâta vreme... Acuma, bine că ți-ai deschis și
dumneata în sfârșit ochii ca să vezi cine sunt. De! Ți-am făcut rău, dar... ai
scăpat de mine. Lasă! Ce-a fost a trecut... Bonsoar. (''vrea să plece spre
stânga.'')

CHIRIAC
(ieșindu-i cu un pas înainte): Te duci?

VETA: La ce să mai stau? Ce mai am eu cu dumneata?

CHIRIAC: Nu-mi mai zice „dumneata”.

VETA: Cum poftești să-ți zic?

CHIRIAC: Cum mi-ai zis până ieri.

VETA: Azi e azi, ieri a trecut. (''pornește să iasă.'')

CHIRIAC
(tăindu-i drumul): Și nu vrei să se mai întoarcă?

VETA
(scoboară un pas, depărtându-se de el la dreapta): Nu.

CHIRIAC
(apropiindu-se): Veto!

VETA: Nu; lasă-mă... Ce folos câtă fericire am avut un an, dacă într-o zi
mi-am plâns-o toată! Nu, nu mai voi; mai bine mi-este așa cum sunt...

CHIRIAC: Dar eu.. eu ce să fac?

VETA: Ce fac și eu... Învățul are și dezvăț, nu știi dumneata?

CHIRIAC: Dezvăț! Lesne din gură. Îi scoți rumânului ochii și după aia-i zici:
„Lasă că nu e rău și fără să mai vezi... mai bine că s-a întâmplat așa!
N-o să mori fără luminile ochilor!... Învățul are și dezvăț!...” Dar dacă
n-oi vrea eu să mai trăiesc așa!... care va să zică să mor, ’ai?

VETA: Ei, bine ar fi să poată muri omul când vrea; dar... nu moare nimeni de
asta!

CHIRIAC: Dar dacă eu oi muri? (''se repede și ia spanga de la pușcă.'') Vezi
dumneata șpanga asta?

VETA
(se redepe la el și vrea să i-o smucească): Chiriac!

CHIRIAC
(luptându-se cu ea): Fugi!... Lasă-mă!...

VETA: Nu te las! Te știu eu cine ești. Nu te las! Nu voi să ți se tragă
moartea de la mine.

CHIRIAC: Lasă-mă! Lasă-mă!... (''se luptă.'')

VETA
(desperată): Chiriac! (''înecându-se.'') Dacă vrei să te omori, omoară-mă întâi
pe mine! (''se luptă din putere.'') Chiriac!... Nu ți-e milă ție de mine?
Toate, toate de un an și mai bine le-ai uitat într-o zi?... Chiriac!...

CHIRIAC: Tocmai pentru că nu le-am uitat, vreau mai bine să mor. Dacă nu mai
este nimic între noi, spune-mi dumneata cum să mai trăiesc! Dacă mă lași, dacă
nu mai mă vrei, tot mort sunt eu; mai bine, lasă-mă: adio, viață! (''se
smucește.'') Lasă-mă!

VETA
(ținându-l strâns): Chiriac! Vrei să strig? Ești nebun?

CHIRIAC: Da! Sunt nebun, firește că sunt nebun; m-ai înnebunit dumneata;
dumneata să-mi tragi păcatul! Câte gânduri și dor m-a ars pe mine, nu
mă-ntrebi?

VETA: Dar tu pe mine nu mă-ntrebi?

CHIRIAC: Nu mai voi să știu de nimic, nu mai știu cine sunt! Am vrut să mă omor
adineori în curte, dar ți-am văzut trecând umbra peste perdeaua de la
fereastră, ș-am vrut să te mai văz o dată. Încai să mor lângă tine, cum am
trăit. (''cu vorbele acestea Chiriac s-a mai domolit.'')

VETA: Chiriac, ascultă. Nu mi-ai zis tu să mă jur încă o dată? Dacă m-oi
jura, mă crezi?

CHIRIAC: Te crez.

VETA
(repede): Dragă Chiriac, să n-am parte de ochii mei, să n-am parte de viața ta,
să nu mai apuc măcar o zi fericită cu tine - na! Ce mai vrei? - Dacă știu eu
ceva la sufletul meu din câte ți le-a sporit dumnealui.

CHIRIAC: De ce te-ai dus la grădină?

VETA: M-am dus numai de gura sorii-mii Ziții. Era lume multă, de n-aveam unde
sta; cânta muzica; juca comedii; n-am auzit nimic, n-am văzut nimic. Toatea
seara în vuietul grădinii m-am gândit numai la tine; parcă dormeam și visam
ceva... Știam eu că o să mi se întâmple mie un necaz mare; mi se făcuse semn:
răsturnasem de dimineață candela.. Încă dumnealui, dacă m-a văzut că mă speriu,
zice: „Ei ce e dacă s-a răsturnat! Nu mai crede în prostii de-alea. Ce! Ce-o
să ni se-ntâmple? Să-mi arză cherestigiria? Arză sănătoasă! Nu m-a făcut ea pe
mine! Este asiguripsită... Atâta pagubă!...” Răsturnasem candela; pe urmă
ochiul ăl drept mi se bătea într-una de vreo trei zile. Pe tine te lăsasem
acasă ștergându-ți pușca: știi că ruginise încărcătura înăuntru și te apucaseși
s-o scoți cu vergeaua. Nu puteam să-mi iau gândul de la pușcă. Mă gândeam: dacă
s-o descărca, Doamne ferește! Pușca în mâna lui, ce să mă fac eu când l-oi găsi
mort întins acasă!... Da’ de ce nu i-am spus să bage de seamă! De ce nu l-am
rugat să o lase cu gândurile toată seara. N-am văzut, zău! N-am văzut nimic,
n-am auzit nimic! Mă jur pe ce vrei tu; mă crezi?

CHIRIAC
(biruit cu desăvârșite): Te crez! (''aruncă departe spanga și ia pe Veta în brațe.'')

VETA
(strângându-l cu putere): Chiriac! (''rămân o clipă îmbrățișați în tăcere.'') Chiriac, să nu
mai faci ce mi-ai făcut, că mor... zău! mă omori...

CHIRIAC: Nu, nu mai fac.

VETA: Îmi făgăduiești? Te juri?

CHIRIAC: Da.

VETA: Și o să mă crezi că eu numai la tine mă gândesc?

CHIRIAC: Da.

VETA: Că numai pentru tine trăiesc?

CHIRIAC: Da.

VETA: Și n-o să-mi mai zici nici o vorbă rea?

CHIRIAC: Nu.

VETA: Și n-o să mai mă faci să plâng?

CHIRIAC: Nu! Nu! Nu! Dar mă ierți?

VETA: Dar tu pe mine mă ierți?

CHIRIAC: Eu te-am iertat de mult (''se strâng bine în brațe'').

JUPÂN DUMITRACHE
(d-afară, sub fereastră): Chiriac! Chiriac!

(Cei îmbrățișați rămân încremeniți ascultând.)

VETA: Hii! Dumnealui...

CHIRIAC
(repede, fără s-o lase din brațe, merge spre fereastră): Nu-i nimic! Trece la posturile dinspre ''Marmizon''&lt;ref&gt;Malmezon - cazarmă bucureșteană&lt;/ref&gt;... (''cătră jupân Dumitrache, pe fereastră.'') D-ta ești, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE
(d-afară): Dar ce, Chiriac puiule, nu te-ai mai culcat?

CHIRIAC: Încă nu, jupâne, acu mă culc.

JUPÂN DUMITRACHE
(d-afară): Somn ușor!...

IPINGESCU
(asemenea): Și vise plăcute, onorabile!

JUPÂN DUMITRACHE
(depărtându-se treptat): Chiriac, puiule, ia vezi de ce am vorbit, fii cu ochii-n 4,
d-aproape de tot: mă știi că țiu când e la o adică...

CHIRIAC
(strângând pe Veta cu putere): Lasă, jupâne, mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist!...

'''(Cortina)'''

==ACTUL II==

:''(Aceeași odaie. - O lampă cu gaz arde pe masă)''

===SCENA I===
:''VETA, CHIRIAC''

VETA: Du-te, puiule, du-te; fii cuminte, sunt aproape de 11... Cine știe? 
Vine fără veste!

CHIRIAC: Aș! Mai are două ceasuri bune de alergat; nu poate veni așa degrab’.

VETA: De unde știi ce se-ntâmplă? Paza bună trece primejdia rea.

CHIRIAC: N-ai grijă, dragă, când îți spui eu că nu vine; are să meargă până la
Cotroceni, ce te gândești? Nu-l știi pe el că umblă agalea?...

VETA: Bine, dar aș vrea și eu să mă culc; zău, sunt obosită grozav. Știi tu
că de ieri seară de când ne-am certat, până acum n-am închis ochii?

CHIRIAC: Ei! D-apoi eu i-am închis!

VETA: Tocmai d-aia; sărută-mă încă o dată și du-te și tu de te culcă. Mâine
ai să ieși la ezirciț; ai uitat că trebuie să te scoli până-n ziuă?

CHIRIAC: Bine zici! Cum să uit, se poate? Mâine trebuie să mă scol la 4
ceasuri. Are să vie gornistul, să mergem să luăm 2 oameni din companie, ca să
ridicăm pe Tache pantofarul de la Sfântul Lefterie.

VETA: Apoi mi-a spus lelița Safta, că-i bolnav de lingoare.

CHIRIAC: Ce treabă am eu cu boala lui? Ce, eu sunt bolnav? Nu mă privește pe
mine. Îl am pe listă, trebuie să se prezante la ezirciț.

VETA
(tresărind, ca cum ar fi auzit ceva): Ia taci! (''ascultă.'') Mi s-a părut că umblă cineva pe portiță.
’Aide, Chiriac, sărută-mă și du-te.

CHIRIAC
(o sărută): Mâine seară nu te mai duci la „Iunion”?

VETA: Nu, nu mai mă duc fără tine... Dar tu... nu uiți ce mi-ai făgăduit, -
n-o să mă mai necăjești niciodată?

CHIRIAC: Niciodată. (''o sărută, o strânge-n brațe și pleacă.'') Bonsoar. (''se
mai întoarce spre a repeta jocul și iese în stânga planul din fund.'')

VETA
(singură, fredonează încet, coborând la masă):

====I====

„Într-un moment de fericire,

Stelele s-au umplut de dor

Și, printr-o perlă de iubire,

Mi-au revărsat raze lor.”

(''fredonează din ce în ce mai încet.'') Trebuie să fie trecute de
11... Să mă culc... Ce obosită sunt! Nu mai pot... (''șade lângă masă,
deschide albumul și dă de portretul lui Chiriac.'') Ah! Ah! Chiriac! (''fredonează
I-a strofă din „Portretul” de d. G. Sion.'')

====II====

„Când ore de-ntristare vor turbura vreodată

Frumoasa-ți inimioară, tu vei portretul meu,

Și crede că eu sufer cu tine deodată,

Și c-amândoi atuncea compătimim mereu.”

(Urmează mai încet; micșorează lumina lămpii
de tot și începe a se pregăti de culcare. - Ușa din fund se deschide încet în
vremea asta, și se arată Rică Venturiano; odaia este foarte slab luminată de
flacăra închisă a lămpii.):

===SCENA II===
''VETA și RICĂ VENTURIANO, apoi JUPÂN DUMITRACHE și IPINGESCU d-afară''

RICĂ
(intră, se oprește pe prag, vede pe Veta în spate, răsuflă din adânc, pune mâna
la inimă și înaintează în vârful degetelor până la spatele scaunului ei; cade
în genunchi și începe cu putere): Angel radios!

VETA
(dă un țipăt, se scoală și fuge în partea ceailaltă a scenii făcându-și cruce
și scuipându-și în sân): A!

RICĂ
(întorcându-se în genunchi spre partea unde a fugit ea): Angel radios! Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea
epistolă, de când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară mi-am pierdut
uzul rațiunii; da! Sunt nebun...

VETA: Nebun! (''strigând.'') Săriți, Chiriac! Spiridoane!

RICĂ: Nu striga, madam, (''se târăște un pas în genunchi'') fii
mizericordioasă! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se
bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.

VETA: Turbat?... D-le, spune-mi degrab’, c-aminteri, strig: cine ești, ce
poftești, ce cauți pe vremea asta în casele oamenilor?

RICĂ
(se ridică și se apropie de dânsa tăindu-i drumul): Cine sunt? Mă întrebi cine sunt? Sunt un june tânăr și nefericit, care
sufere peste poate și iubește la nemurire.

VETA: Ei! Ș-apoi? Ce-mi pasă mie! (''după o mică reflecție.'') Vai de
mine! Ăsta e vun pungaș: a aflat că nu-i dumnealui acasă și umblă să ne
pungășească. (''tare strigând.'') Chiriac! Spiridoane! Săriți! Hoții!

RICĂ
(cu mâinile rugătoare): Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasă; aibi pietate! M-ai întrebat
să-ți spui cine sunt, ți-am spus. Mă întrebi să-ți spui ce caut... Ingrato! Nu
mi-ai scris chiar tu însuți în original?

VETA: Eu?

RICĂ: Da! (''se ridică.'') Nu mi-ai scris să intru fără grijă după zece
ceasuri la numărul 9, strada Catilina, când oi vedea la fereastr că se
micșorează lampa? Iată-mă. M-am transportat la localitate pentru ca să-ți repet
că te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea.

VETA: Adevărat, domnule, parol că ești nebun. Visezi; ți-am scris eu dumitale
vreo scrisoare? Auzi obrăznicie! Știi dumneata cu cine vorbești?

RICĂ: Cum să nu știu? În van te aperi. Și tu mă iubești pe mine, nu mai umbla
cu mofturi. Te-am văzut d-atunci seara de la „Iunion”...

VETA: De la „Iunion”? (''caută cu gândul.'')

RICĂ: Da; chiar de atunci seara, când privirile noastre s-au întâlnit, am
citit în ochii tăi cei sublimi că și tu corespunzi la amoarea mea. M-am luat
după tine chiar în seara aceea până la Stabiliment. Simțisem că mitocanul de
cumnatu-tău mă mirosise, știa că mă țiu după voi; și, abandonându-mă curajul de
a mai intra într-o stradă fără lampe gazoase, m-am întors îndărăt, pentru că-mi
era frică să nu paț vun conflict cu mitocanul. Alaltăieri seară, amoarea mi-a
inspirat curaj; m-am ținut după voi până în această suburbie, în colțul
stradei; dar când să-ți văz justaminte adresa, mi-a tăiat drumul niște câini.
Când am aflat că șezi pe aci, te-am căutat la nemurire și m-am informat prin
băiatul de la cherestegeria lui cumnatu-tău cum stai cu familia ta. Am aflat că
acum ești liberă, ți-am scris prima mea epistolă într-un moment de
inspirațiune, ai primit-o, mi-ai răspuns să viu, și am venit... pentru ca să-ți
repet că: (''cade iar în genunchi'') nu, orice s-ar zice și orice s-ar face,
eu voi susținea, sus și tare, că tu ești aurora, care deschide bolta înstelată
într-o adorație poetică, plină de... (''urmează declarația foarte iute până
ce-l întrerupe Veta.'')

VETA
(a ascultat cu mult interes toată tirada lui Rică și-l întrerupe izbucnind de
râs): Ha! Ha! Ha! Acu înțeleg eu tot! Ha! Ha! Ha!

RICĂ: Râzi, râzi, ingrato, de amoarea mea?

VETA: Da’ cum, Doamne iartă-mă! Să nu râz?... Vezi bine că râz. Apoi știi
dumneata cu cine vorbești?... Mă cunoști?... Știi bine cine sunt?

RICĂ: Cum să nu știu! Tu ești angelul visurilor mele, tu ești steaua, pot
pentru ca să zic chiar luceafărul, care strălucește sublim în noaptea
tenebroasă a existenții mele, tu ești...

VETA
(care trece la lampă, îi mărește focul și se pune cu chipul în bătaia luminii): Zău? Ia uite-te bine! (''râde.'')

RICĂ
(foarte încurcat, se scoală de jos și se dă înapoi împiedicându-se): Madam! Să am pardon! Scuzați! Cocoană! Considerând că... adică, vreau
să zic, respectul... pardon... sub pretext că și pe motivul... scuzați... pardon...

VETA
(râzând): Bine, pardonul ca pardonul, dar te rog, dacă ții la pielea d-tale, să
te duci mai degrabă, să ieși curând din casa asta, că, Doamne ferește! De te-o
călca aici bărbatu-meu (''accentuând'') mitocanul... De!...

RICĂ: Scuzați... pardon...

VETA: Apoi zău nu știu ce s-o mai alege de dumneata. Bărbatu-meu sufere
grozav de gelozie și e în stare a fi capabil să te omoare.

RICĂ (speriat): Să mă omoare!

VETA: Deja alaltăieri seara ai avut noroc de ți-a tăiat drumul câinii și nu
te-a lăsat să intri în ulița noastră. Aminteri, dumnealui s-a suit repede sus,
a deșteptat pe Chiriac...

RICĂ: Chiriac!

VETA: Da, tejghetarul nostru, și au ieșit amândoi, unul pe maidan și altul pe
la poartă ca să te prinză în uliță. Încă Chiriac luase și levorverul; dar până
să iasă ei, dumneata fugiseși...

RICĂ (îngrijat): Levorverul!... Madam, vă rog binevoiți a-mi da drumul d-aici de urgență...

VETA: Ei! Știi că-mi place! Ce! Te țiu eu? Du-te, ușa-i deschisă; du-te
repede, și bagă de seamă la poartă să nu dai piept în piept cu dumnealui, că
de-acum încolo trebuie să se întoarcă acasă. Apucă pe maidan și ieși devale
spre Antim. Bagă de seamă să nu te întâlnești cu bărbatu-meu, că te cunoaște,
și cum te-o vedea, zău! Te umflă.

RICĂ: Mă umflă!... (''vrea să plece, apoi stă și se întoarce.'') Cocoană,
ești o damă venerabilă; profit de ocaziune, spre a vă ruga (''cu multă
volubilitate'') să primiți asigurarea înaltei stime și profundului respect,
cu care am onoare a fi al domniei-voastre prea supus și prea plecat, Rică
Venturiano, arhivar la judecătoria de pace circumscripția de galben, poet
liric, colaboratore la ziarul „Vocea Patriotului Naționale”, publicist
și studinte în drept...

VETA: În drept, în strâmb, ce-mi pasă mie! Du-te odată, ori ți s-a făcut
pesemne de vun conflict...

RICĂ: Nu, madam, nu; eu sunt june cu educație, nu voi să paț nici un
conflict!

VETA: Apoi, atunci du-te! Ce mai stai?

RICĂ: Mă duc; scuzați, pardon, bonsoar!

VETA: ’Aide! (''vrea să-l conducă până la ușă; când vrea să deschiză ușa ca
să-i dea drumul, s-aude glasul lui jupân Dumitrache în curte. - Rică și Veta
coboară înspăimântați.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(afară în curte): Îți spui că i-am văzut eu capul pe fereastră. E aici în casă. Chiriac!
Spiridoane!

VETA
(îngrozită): Muziu! Domnule! M-ai nenorocit, și dumitale atâta ți-a fost! Fugi,
fugi, că te omoară!

RICĂ: Aoleo! (''se repede să fugă pe ușă.'')

VETA (oprindu-l): Nu p-acolo!

JUPÂN DUMITRACHE (d-afară): Dacă nu i-o ajunge ce i-oi da eu moftangiului, să-mi tai mie favuridele!

IPINGESCU (tot d-afară): Rezon! (''se aud pași repezi suind scările.'')

RICĂ
(desperat): Madam, cocoană! Ai mizericordie de un june român în primăvara
existenții sale! De-abia 25 de roze și jumătate înnumăr,
26 le împlinesc tocmai la sfântul Apostol Andrei... Scapă-mă!

VETA: Da... dar pe unde? A! Pe fereastra asta; ieși curând, treci binișor pe
schele la stânga, lasă-te pe scară în capătul binalii; jos e o portiță scurtă,
care dă în maidan... Fugi iute!...

RICĂ
(iese pe fereastră, se lovește cu capul de zid și-și turtește pălăria): Pardon!... Scuzați!... Bonsoar! (''dispare pe fereastră, pașii se apropie.'')

===SCENA III===
:''VETA singură, apoi DUMITRACHE și IPINGESCU''

VETA: A scăpat sărmanul... Ce comedie! Doamne sfinte! Dacă-l prindea Chiriac,
îl omora. Vezi dumneata cine mi-a fost soră-mea Zița! D-aia se ținea dumneaei
de capul meu să tot batem grădinile; era amorezată. Și eu, proastă, să nu știu
nimic, și să-mi fac zile amare cu Chiriac din pricina lui musiu ăsta... Bine că
a scăpat, vai de el; acum trebuie să-i sfârâie călcâiele pe maidanul lui
Bursuc. (''coboară la masă și se face că lucrează. Ușa din fund se deschide de
perete și intră furioși jupân Dumitrache și Ipingescu cu săbiile scoase.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(înaintează strajnic): Cocoană! Cine a fost acum aici? (''Ipingescu caută cu ochii în toate
părțile, se uită pe sub pat, pe sub masă, peste tot.'')

VETA: Cine să fie?

JUPÂN DUMITRACHE
(fierbând): Cine să fie?... Știu eu cine să fie? Dacă aș ști, nu te-aș întreba.

IPINGESCU: Rezon! (''caută mereu.'')

VETA: Ei! Știi că ești nu știu cum! Ce vii așa turbat? Uite, cu sabia scoasă,
ca la bătălie.

JUPÂN DUMITRACHE: Nu râde, cocoană, după ce că paț un afront tocmai la ce-am ținut eu, nu
râde; du-te dincolo, cocoană!... De ce nu te-ai culcat pân-acum?

VETA: Zău, că nu ești în toată firea! Auzi că de ce nu m-am culcat; pentru că
nu mi-a fost somn. Ce! Vrei să mă culc și să-mi las lucru? Mâine e sărbătoare,
trebuie să mă gătesc să merg la biserică.

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Cocoană, du-te dincolo, aci avem treabă; du-te curând. (''umblă
agitat, strigând.'') Spiridoane! Spiridoane! Chiriac! Spiridoane! Chiriac! (''către
Veta.'') Rău ai făcut, cocoană!

VETA: Ce rău? Ce visezi? Ce-am făcut?

JUPÂN DUMITRACHE: Știi dumneata bine! Dumneata să tragi păcatul de ce s-o întâmpla (''sinistru''),
că are să se întâmple lucru mare, cocoană, măcar să știu de bine că merg la
cremenal!

VETA: Ești nebun! (''aparte.'') Acu nu mai mi-e frică.

JUPÂN DUMITRACHE
(strajnic la culme): Du-te, cocoană, și nu râde.

VETA: Iaca, mă duc. (''iese răzând în stânga planul I.'')

===SCENA IV===
:''JUPÂN DUMITRACHE, NAE IPINGESCU, apoi SPIRIDON''

JUPÂN DUMITRACHE: Știi (''se îneacă de emoție''), mă stăpânesc, adică-i vorbesc cu
perdea, nu voi să-i isplic lucru formal, ca să n-o rușinez.

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Știi cum e dânsa...

IPINGESCU: Coana Veta? Rușinoasă,... mie-mi spui?

JUPÂN DUMITRACHE
(plimbându-se agitat): Adică chiar în casa mea să nu pot eu pune mâna pe bagabontul? Că n-a
avut pe unde ieși; altă scară nu mai are casa. (''strigă.'') Spiridoane!
Chiriac! Chiriac! Spiridoane!

SPIRIDON (vine din dreapta, cu părul vâlvoi, sculat zăpăcit din somn): Ce-i porunca, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE: Porunca? Vino să-ți dau poruncă. (''îl ia de păr.'')

IPINGESCU: Hahahaha! Dă-l, dă-l cățeaua!

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi parcă ne-a fost vorba, musiu Spiridoane băiete, să nu te mai găsesc
dormind când mă-ntorc acasă! Na poruncă! Na poruncă! Mai na poruncă! Să-ți mai
treacă de piroteală!

SPIRIDON
(plângând): Auliu, jupâne, auliu! Ce ți-am făcut eu, jupâne, dacă am dormit?

IPINGESCU
(strajnic cătră Spiridon): Pentru ce nu ești prezent la apelul nominal?...

SPIRIDON: Auliu! (''se jelește.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Taci! Unde-i Chiriac?

SPIRIDON
(fugind într-un colț): Nu știu...

JUPÂN DUMITRACHE
(se repede la el; Spiridon fuge): Da’ să mănânci și să dormi știi?

SPIRIDON: Doarme în odaia dumnealui, jupâne.

JUPÂN DUMITRACHE: Doarme? Toți dormiți, dormire-ați somnul ăl lung! Pâinea știți să mi-o
mâncați. Cheamă pe Chiriac degrabă... mergi!

IPINGESCU
(cătră Spiridon, bătându-i din picior): Urgent! (''Spiridon iese degrab’ în stânga.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Chiriac! Chiriac!... Eu arz în foc și toți trag la aghioase! Eu arz de
onoarea mea de familist și lor de somn le arde... Chiriac!

===SCENA V===
:''ACEIAȘI - CHIRIAC, apoi SPIRIDON''

CHIRIAC
(Ștergându-se la ochi, în costum de noapte, vine moale de somn, din stânga): Ce-i jupâne? Ce s-a aprins? Arde? Unde arde?

JUPÂN DUMITRACHE
(luându-l de mână și aducându-l în fața scenii): Chiriac! (''scurt.'') M-am nenorocit!

CHIRIAC: Pentru ce?

JUPÂN DUMITRACHE: S-a dus ambițul!

CHIRIAC: Cum?

JUPÂN DUMITRACHE: Tocmai la ce am ținut...

CHIRIAC: Ce?

JUPÂN DUMITRACHE: Mi s-a necinstit onoarea de familist!

CHIRIAC: Aș! nu se poate; ți s-a părut!

JUPÂN DUMITRACHE: Am văzut cu ochii.

CHIRIAC: Aș! Așa m-ai speriat și alaltăieri seara; așa ți se năzare dumitale.

JUPÂN DUMITRACHE: Chiriac, întreabă și pe nenea Nae!

IPINGESCU
(grav): Aprob pozitiv.

CHIRIAC
(dezmeticit): Cum? Când? Unde? Cine?

JUPÂN DUMITRACHE: Bagabontul!

CHIRIAC: Ei?

JUPÂN DUMITRACHE: Mațe-fripte, Chiriac puiule, l-am văzut din uliță pe fereastră aici în
casă... cu ochelarii pe nas, cu giubenu-n cap.

IPINGESCU: Idem.

(Spiridon intră din dreapta.)

CHIRIAC: Aici în casă? Nu mă băga-n păcate, jupâne!

SPIRIDON
(aparte): Cu ochelari? Cu giuben? E persoana cocoanii Ziții. (''iese pe furiș
prin fund.'')

JUPÂN DUMITRACHE: L-am văzut cu ochii mei, și nu se poate să fi ieșit d-aici, că n-avea
pe unde! Pe scară m-am suit eu cu nenea Nae, trebuia să dau piept în piept cu
el. Trebuie să fie aici în casă ascuns. - Trebuie să-l găsim. (''iese în
dreapta.'')

CHIRIAC
(bătându-se-n piept): Las’ pe mine, jupâne.

IPINGESCU
(care se află la fereastra din stânga): Să am pardon: fereastra asta dă pe schele, schelele merg până-n capătul
binalii.

(Jupân Dumitrache reintră și iese căutând în
stânga.)

CHIRIAC: Da.

IPINGESCU: Ei! Acolo nu-i scară? Dacă o fi ieșit pe aici pe fereastră, s-a dus, a
scăpat pe maidanul lui Bursuc.

CHIRIAC: Nu se poate să fi găsit scara. Schelele se-nfundă în podul grajdului;
podul nu-i podit până acuma, e gratie numa, și scara este în partea ailaltă, în
dosul binalii.

JUPÂN DUMITRACHE
(reintră în stânga desperat): Mi s-a dus ambițul, nu mai voi să știu de nimic! Mi s-a necinstit
onoarea de familist, acum nu mai îmi pasă măcar să intru și-n cremenal! (''căutând
cu ochii, găsește bastonul lui Rică uitat pe scânduri lângă scaunul unde acesta
a căzut în genunchi la intrare. - Chiriac și Ipingescu caută și ei în toate
părțile.'') Chiriac! Chiriac! puiule, uite! (''arată bastonul.'') Mai zi
că mi s-a părut.

===SCENA VI===
:''ACEIAȘI - VETA (din stânga)''

VETA: Ce e, frate, ce e?

CHIRIAC
(cu putere cătră ea): Nu scapă el, cocoană, nici mort din gheara mea!

JUPÂN DUMITRACHE (asemenea): Da, cocoană, nici mort.

IPINGESCU (asemenea): A! Rezon!

CHIRIAC: ’Aide, jupâne, ’aide, nene Nae! (''vrea să se repează peste fereastră
cu pușca-n mână.'')

VETA
(aleargă și se pune în dreptul ferestrii): Sunteți nebuni? Vreți să se rupă schelele cu voi? Chiriac, nu știi că
schelele sunt părăsite de trei săptămâni? Vrei să te prăpădești?

CHIRIAC: Lasă-ne cocoană! (''vrea s-o dea în lături, ea nu se lasă.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(asemenea): Lasă-ne cocoană!

IPINGESCU
(asemenea): Pardon!

VETA
(lui Chiriac): Iar te iei după vreo bănuială de-a dumnealui, iar? Ai uitat ce...

JUPÂN DUMITRACHE: Da, bănuială... cu ochilari la nas și cu giobenu-n cap!

CHIRIAC
(se luptă cu Veta): Lasă-mă, cocoană! (''scapă din mâinile ei și iese pe fereastră.'')

VETA
(șovăie și cade pe scaun): Chiriac!

JUPÂN DUMITRACHE: Înainte, Chiriac! Înainte, nene Nae! (''iese pe fereastră, Nae
Ipingescu îl urmează.'')

VETA
(sculându-se șovăind, scoate capul pe fereastră): Chiriac! Chiriac! Binișor! Să nu cazi!

===SCENA VII===
:''VETA, ZIȚA''

ZIȚA
(intră prin fund repede): Ce e, țațo? Ce s-a întâmplat? Mi-a spus Spiridon...

VETA
(sculându-se repede de pe scaun): Zițo, Zițo, tu mi le faci toate, tu m-ai dus la „Iunion”, tu
ai dat nas amploiatului să se ție după noi, de mi-am găsit beleaua cu
Chiriac...

ZIȚA: Cu Chiriac?

VETA
(dregând-o): Cu dumnealui, cu Chiriac, cu toți; l-ai chemat să vie, și în loc să vie
la tine a venit aici.

ZIȚA: Și?...

VETA: Și tocmai când să-i dau drumul înapoi pe ușe, iacătă-i dumnealui cu Nae
ipistatul se suia pe scară strigând ca niște turbați...

ZIȚA: Și pe urmă?

VETA: L-am făcut scăpat pe fereastră, i-am dat drumul pe schelă, ca să iasă
pe la spatele binalii, pe portița dinspre maidan.

ZIȚA
(cu spaimă): Pe portița dinspre maidan!

VETA: Da, pentru că pe scara a mare s-ar fi întâlnit piept în piept cu
dumnealui.

ZIȚA
(zdrobită): Țațo! ''Per l’amour di Dieu''! Portița dinspre maidan e încuiată;
adineori am vrut să viu eu p-acolo, ca să nu mai ocolesc, și a trebuit să mă
întorc iar pe uliță ca să intru în curte.

VETA: Încuiată? Și ulucile sunt de doi stânjeni! Atunci persoana în chestie
n-a putut fugi! Zițo, Zițo! E primejdie! dumnealui e grozav, Chiriac e nebun!

ZIȚA: Vai de mine! Monșerul meu! Mi-l omoară!

VETA: Chiriac a luat pușca cu spangă și dumnealui a scos sabia...

ZIȚA: Nu mai spune țațo, că mor! (''se aude o dărâmare de scânduri.'')

VETA: Taci! (''ascultă amândouă.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(de afară): Ațin’te, Chiriac!

IPINGESCU
(de afară): Stai! În numele Costituțiunii!

VETA
(îngrozită): L-a prins!

ZIȚA
(asemenea): Ah! Mor!

VETA: Sunt în curte, ’aide să mergem degrabă. Tu ai făcut încurcătura, tu s-o
descurci! ’Aide repede de scapă omul din primejdie.

ZIȚA: ’Aide! (''Amândoi pornesc să iasă prin fund; când ele vor să pășească
pragul, s-aude alt zgomot afară și strigăte.'')

GLASUL LUI JUPÂN DUMITRACHE: Nu le lăsa, Chiriac! (''zgomot, strigăte și o detunătură de pușcă.'')

VETA: Chiriac!

ZIȚA: Monșerul meu! (''ies amândouă desperate.'')

===SCENA VIII===
:''RICĂ VENTURIANO, apoi SPIRIDON''

RICĂ: (''Coboară încet pe fereastră pe unde a ieșit; este prăfuit de var,
ciment și cărămidă; părul îi este în neorânduială; pălăria ruptă; e galben și
tras la față; tremură și i se încurcă limba la vorbă; i se nălucește a spaimă
din când în când și îl apucă slăbiciune la încheieturi.'') Am scăpat până
acum! Sfinte Andrei , scapă-mă și de acu încolo: sunt încă june! Geniu bun al
venitorului României, protege-mă; și eu sunt român! (''răsuflă din greu și își
apasă palpitațiile.'') O ce noapte furtunoasă! Oribilă tragedie! (''i se
pare că aude ceva și tresare.'') Ce de peripețiuni!... Ies pe fereastră și
pornesc pe dibuite pe schele! Mă țiu binișor de zid și ajung în capătul
binalii... Destinul mă persecută implacabil... Schelele se-nfundă; nici o
scară... Cocoana perfidă mă indusese în eroare... Vreau să mă-ntorc și d-odată
auz pe inimici venind în fața mea pe schele. O iau înapoi fără să știu unde
merg; mă împiedic de un butoi cu țiment... O inspirațiune,... - eu ca poet am
totdeauna inspirațiuni! - m-ascunz în butoi! Pașii inimicilor s-apropie în fuga
mare, mulți inși trec iute pe lângă butoiul meu înjurându-mă; eu, ca june cu
educațiune, mă fac că n-auz... Toți se depărtează... Auz un zgomot, strigăte,
țipete de femei, în fine o împușcătură. Zgomotul apoi cu încetul se stinge,
totul rămâne într-un silențiu lugubru, numai din depărtare se aude orologiul de
la Stabiliment bătând 11:20... oră fatală pentru mine! - Ies
binișor din butoiul meu, mă târăsc de-a bușele pe schele și mă pomenesc înapoi
aci... Ce să fac? Pe unde să ies? Îmi trebuie o inspirațiune ingenioasă... (''pune
mâna la frunte și caută în gând.'') Da, am găsit-o! Să ies pe ușe. (''merge
repede în vârful degetelor la ușa din fund, o deschide; afară, în sală, e
beznă.'') Obscuritate absolută! (''merge la fereastră.'') A! Auz pași;
vine cineva pe schele. (''se repede la ușa din dreapta, a odăii lui Spiridon.'')
P-aici! (''Spiridon intră în același moment repede, și se lovesc amân2 în
piept.'') Ah! Cum m-ai speriat! (''îi vine rău.'')

SPIRIDON: D-le, musiu, tot aici ești? E foc mare, trebuie să fugi! Dacă o pune mâna
pe dumneata, te omoară...

RICĂ: Mă omoară?... Scapă-mă, băiete, scoate-mă de aici... Pe unde să ies? (''pornind
spre ușa din dreapta, pe unde a intrat Spiridon.'') Pe aici...

SPIRIDON: Nu se poate. (''îi taie drumul.'') Odaia d-acolo răspunde tot pe
scara a’ mare; vrei să te-ntâlnești cu ei piept în piept?

RICĂ: Nu, nu voi; dar atunci ce-i de făcut! Existența mi-este periclitată.
Voi să scap. Scapă-mă: îți dau bacșiș trei sferturi de rublă.

SPIRIDON: Trei sferturi de rublă: șase pachete de tutun! Te scap.

RICĂ: Cum? Pe unde? Spune-mi iute, că mi-e degrabă, îmi vine stenahorie.

SPIRIDON: Dumneata stăi aici. Eu mă duc colea în odăiță (''la dreapta''),
deschiz ușa care dă în scară, cum i-oi vedea că se urcă sus, te chem în odaie,
închidem ușa de la mijloc, și când or intra cu toții aici, îți dau drumul pe
dincolo pe scară, te cobori și ieși repede pe poartă... Lasă că te scap, n-ai
grijă.

RICĂ: Da, du-te degrabă!

SPIRIDON (cu șiretenie): Apoi, nu-mi dai?

RICĂ: Ce?

SPIRIDON: Ce mi-ai făgăduit.

RICĂ: Ba da, îți dau. (''se caută în toate buzunarele și completează suma
din mărunțele; Spiridon o socotește cu scumpătate.'') Băiete, (''solemn'')
tânărule! Știi tu în ce pozițiune mă găsesc? Știi tu ce pericol mă amenință?

SPIRIDON: Ba bine că nu! Dacă n-oi ști eu păpara lui jupânul!... Hehei! Lasă;
dacă n-ăi putea scăpa...

RICĂ: ’Ai? (''șovăie.'')

SPIRIDON: Ai să vezi și dumneata al dracului ce e... De ce-i zice lui „Titircă Inimă-Rea”?

RICĂ: Nu, nu voi să văz, scapă-mă.

SPIRIDON (''cam rece''): Ei! Lasă, dacă oi putea, te scap eu, firește.

RICĂ: A! (''șovăie.'') Auz zgomot pe scară; se suie... (''șovăie.'')
Aleargă; scapă-mă! (''Spiridon iese încet în dreapta, numărând gologanii; Rică
îl zorește de la spate.'')

===SCENA IX===
:''RICĂ, DUMITRACHE, CHIRIAC, IPINGESCU, ZIȚA și apoi VETA''

RICĂ
(''o clipă singur; joc de scenă mută; deodată se aud în odaia din dreapta palme,
și Spiridon țipând''): A! (''pași pe scară; Rică se repede la ușa din dreapta.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(''întâmpinându-l cu sabia scoasă''): Stăi!

RICĂ
(''dându-se înapoi''): Sunt mort, sfinte Andrei! (''se repede la fereastra schelelor în
stânga.'')

CHIRIAC
(''întâmpinându-l, sare pe fereastră în scenă, cu pușca cu baionetă în mână, ca
de asalt''): Stăi!

RICĂ
(''dându-se înapoi șovăind''): Geniu bun al venitorului României! (''se repede la ușa din fund.'')

IPINGESCU
(''întâmpinându-l cu sabia scoasă''): Stăi! (''recunoscând pe Rică, îi cade sabia din mână.'') Nu mă
nebuni, onorabile! D-ta ești?

RICĂ
(''tremurând grozav''): Eu!

''(''Zița intră prin fund.'')''

JUPÂN DUMITRACHE: Ce poftești, mă musiu? (''se repede să-l umfle. Zița i sare-n piept și-l oprește.'')

CHIRIAC
(''trântește pușca și scuipă în palme''): Lasă-mi-l mie, jupâne! (''se repede și el să-l umfle.'')

IPINGESCU
(''sărind și oprind în piept pe Chiriac''): Nu da, onorabile!... îl cunosc eu.

CHIRIAC
(''lui Ipingescu''): Dă-te la o parte!

ZIȚA
(''lui Jupân Dumitrache''): Nene Dumitrache, nu-mi asasina viitorul! (''se luptă cu el.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Lasă-l să-l întreb numai: ce poftești, mă musiu?

CHIRIAC: Lasă-mă, nene Nae, să-l învăț eu pe mațe-fripte să mai umble după
nevestele negustorilor!

IPINGESCU
(''strigând tare ca să acopere toate strigătele''): Stați! Stați! Că e-ncurcătură! Pe dumnealui îl cunosc eu! D-lui nu-i
d-ei de care credeți dvs.; e cetățean onorabil.

CHIRIAC: Da’ de onorabil n-are-ncotro! (''vrea să se repează.'')

IPINGESCU
(''oprindu-l''): E d-ai noștri, e patriot!

JUPÂN DUMITRACHE: Dacă-i patriot, de ce umbră să-mi strice casa? De ce mă atacă la
onoarea de familist? (''vrea să se repează; Veta intră prin fund.'')

ZIȚA: Nene! Nene! Iartă-mă! Nu e ce crezi dumneata.

JUPÂN DUMITRACHE: Dar ce e?

CHIRIAC: Ce e?

VETA
(''trecând lângă Chiriac și luându-l la o parte necăjită''): Ce e, ce e! Oameni în toată firea și nu-nțelegeți ce e! Umblați ca
nebunii! (''șoptindu-i repede.'') Iaca ce e! Tânărul umbă după Zița, s-a
amorezat cu ea de la „Iunion”, știi din seara când s-a luat după noi,
și-a trimes unul la altul bilete de amor, și-n loc să meargă la ea acasă, a
greșit ș-a venit aici. Nu ți-am spus eu că e tot o bănuială proastă de-a
d-lui. Mă faci să intru în alte alea cu nebuniile tale. Iaca ce e; ai
văzut? (''în timpul acesta jupân Dumitrache, cam încurcat de potolirea lui
Chiriac, vrea să asculte și el explicația.'')

CHIRIAC
(''domirindu-se''): A!

JUPÂN DUMITRACHE
(''trecând lângă Veta''): Ei! Ce e!

(''În timpul acesta, scenă mută între Ipingescu, Rică și Zița mai în fund.'')

VETA
(''cătră Chiriac''): Spune-i ce e. (''trece în fund.'')

CHIRIAC
(''luând la o parte pe Jupân Dumitrache și șoptindu-i''): Ce e, ce e! Oameni în toată firea și nu înțelegem! Umblăm ca nebunii!
Iaca ce e! Tânărul umblă după Zița; s-a amorezat cu ea de la
„Iunion”, știi, din seara aia când s-a luat după dumneavoastră, și-a
trimes unul la altul bilete de amor, și în loc să meargă la ea acasă, a greșit
ș-a venit aici. Nu ți-am spus eu, jupâne, că așa îți cășunează dumitale! M-ai
făcut să alerg ca nebunii, să-mi rup gâtul! Doamne ferește! Dacă făceam și
moarte de om? Iacă ce e; ai văzut?

JUPÂN DUMITRACHE
(''înseninat și domirit''): A! (''căutând la Zița cu coada ochiului.'') Ei! Bată-te, Zițo, să te
bată! (''Chiriac trece lângă Ipingescu.'')

ZIȚA
(''plecând ochii cu nevinovăție''): Nene!

JUPÂN DUMITRACHE
(''cu părinție''): Ei! Nu te rușina! Ale tinereții valuri! (''cătră public.'') Fată
romanțioasă! D-aia dumneaei: „’Ai, nene, la «Iunion», parol! Să
mă-ngropi!”

(''În timpul acesta, cei ce n-au vorbit sunt grupați în fund; Rică încă nu-și poate veni bine în fire.'')

IPINGESCU
(''înaintând lângă Jupân Dumitrache''): Onorabile! (''cu ifos.'') Știi cine-i tânărul ăsta? (''arată pe Rică.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Cine?

IPINGESCU: Ăsta e ăl care scrie la „Vocea Patriotului Naționale”.

JUPÂN DUMITRACHE: Nu mă nebuni!

IPINGESCU: Parol.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei, fugi că mor!

IPINGESCU: D-apoi ce crezi! Chiar el însuși în persoană: e băiat bun, d-ai noștri,
din popor. El combate în articolul ăl de astă-seară, știi cu
„sufragiul”.

JUPÂN DUMITRACHE
(''încântat''): Ei bravos! (''încet.'') Apoi de! Să facem cunoștință. Cum e amorezat
cu Zița, mai știi? De unde a fost să iasă norocul fetii!

IPINGESCU: Rezon! Aia ziceam și eu. (''cătră Rică.'') Onorabile domn,
permite-mi pentru ca să-ți prezant pe cetățeanul Dumitrache Titircă, comersant,
apropitar și căpitan în gvarda civică. (''cu importanță.'') E d-ai noștri. (''grupul
din fund înaintează.'')

RICĂ: Sunt încântat. (''se confundă în complimente.'') Mersi de
cunoștință.

IPINGESCU: Dumnealui este cetățeanul Rică Venturiano, amploiat judiciar, student
la Academie - învață legile, - și redactor la „Vocea Patriotului
Naționale”... (''cu putere.'') E d-ai noștri... ce să mai stăm să mai
vorbim... îl știi... (''amândoi recomandații se complimentează și-și dau mâna.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(''cu respect amestecat cu sfială''): Da, tocmai astă-seară citeam cu nenea Nae, în gazeta dvs., cum
scriți despre ciocoi că mănâncă sudoarea poporului suveran. Ei, bravos! Îmi
place! Bine combateți reacțiunea, nu pot să zic, știi colea, verde, românește.
Să vă ajute Dumnezeu ca să scăpați poporul de ciocoi!

RICĂ
(''prinzând limbă, după ce a zâmbit cu multă
satisfacție de vorbele lui jupân Dumitrache''): D-le, D-zeul nostru este poporul: ''box populi, box dei''! Noi
n-avem altă credință, altă speranță, decât poporul. (''jupân Dumitrache
ascultă uimit.'') Noi n-avem altă politică decât suveranitatea poporului; de
aceea în lupta noastră politică, am spus-o și o mai spunem și o repetăm
necontenit tuturor cetățenilor: „Ori toți să muriți, ori toți să
scăpăm!”

JUPÂN DUMITRACHE: Bravos! Să trăiești! (''bate-n palme, încet către Ipingescu.'')
Vorbește abitir, d-le. Ăsta e bun de dipotat.

IPINGESCU: Hei! Lasă-l că ajunge el și dipotat curând-curând...

(''În timpul acesta Rică a venit lângă Zița.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Cum combate el, poate să ajungă și ministru. (''tare cătră Rică, care
stă tot în grup.'') Mă rog, onorabile, eu îmi cer iertare, știți că poate,
adineaori, cum țiu eu la... poate, v-am adus un afront; dar e și vina
dvs.; nu știam că veniserăți pentru Zița...

RICĂ: Mă rog, pardon, vina nu este nici a mea, nici a dumitale, nici a madam
Ziții: este a tăbliții de la poartă... D-ei îmi scrisese că șade la numărul
9... am văzut la poartă numărul 9 și am intrat. (''vorbește încet cu Zița,
Veta și Chiriac.'')

JUPÂN DUMITRACHE
(''către Ipingescu''): Așa e; asta meșterul Dincă binagiul mi-a făcut-o; a tencuit zidul de la
poartă și mi-a bătut numărul 6 d-a-ndoaselea; să-l pui mâine să mi-l întoarcă la
loc, să nu mi se mai întâmple vreun conflict.

CHIRIAC
(''care s-a găsit în fund cu Veta, Zița și Rică''): Lasă ce-i spui eu și cu cocoana, dacă vă e rușine. (''coboară cu Veta; Rică și Zița se țin în fund.'') Jupâne.

VETA: Frate.

JUPÂN DUMITRACHE: Ce-i, Chiriac, puiule? Ce-i Veto?

VETA: Avem să te rugăm ceva.

CHIRIAC: Da’... să nu ne tratezi cu refuz.

JUPÂN DUMITRACHE: Orice; mă știi cum țiu la nevastă și la tine.

VETA: Uite ce e: musiu Rică și cu Zița compătimesc împreună.

JUPÂN DUMITRACHE
(''încântat''): Ei! Așa e, ale tinereții valuri!

CHIRIAC: Și le e rușine să-ți spuie că ar vrea să...

JUPÂN DUMITRACHE: Să... ce?

CHIRIAC: Ei! Nu știi dumneata? Să puie pirostriile!... Vrei și Dumneata?

JUPÂN DUMITRACHE
(''răpit''): Dacă d-lui cabulipsește să ne onoreze cu atâta cinste... de! Zestrea
nu-i așa mare, și d-lui e... știi, ceva mai sus... noi suntem negustori.

RICĂ
(''coborând''): Cetățene, suntem sub regimul libertății, egalității și fraternității:
unul nu poate fi mai sus decât altul, nu permite Constituția.

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE
(''lui Ipingescu''): Bine vorbește, d-le, bravos!

RICĂ: Eu, dacă compătimește și madam Zița la suferința mea...

JUPÂN DUMITRACHE: Mai e vorbă! Cum să nu compătimească? Zițo, nene, ia vino-ncoa. (''Zița
vine rușinoasă.'') Ei! Nu-ți mai fie rușine: ale tinereții valuri... Vrei?

ZIȚA: Eu fac ce vrei d-ta; îmi ești ca și un frate mai mare.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Să vă fie de bine, și ceasul ăl bun să-l dea Pronia. (''încet
Ziții.'') Să-ți cinstești bărbatul: ăsta e om, nu glumă; ți-ai găsit norocul.

ZIȚA: Mersi, nene. (''trece în fund.'')

JUPÂN DUMITRACHE: Pentru puțin. (''lui Rică.'') Ei acum, cumnate, ia să vorbim o vorbă
colea între bărbați, cocoanele să nu asculte; știin dumneata, nene Nae, cum
sunt cocoanele...

IPINGESCU: Rușinoase... mie-mi spui?

JUPÂN DUMITRACHE
(''lui Rică care a venit lângă ei''): Toate ca toate, dar la onoarea de familist să ții.

RICĂ: Da, familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare;
familia este baza societății.

JUPÂN DUMITRACHE: Așa e, bravos! (''lui Ipingescu.'') Toate le știe, îmi place...

IPINGESCU: Apoi dacă-i jurnalist...

VETA
(''din fund către Jupân Dumitrache''): Ei! Toate bune, frățico, dar noi nu dormim în noaptea asta? Chiriac are
să se scoale mâine până-n ziuă la ezirciț.

JUPÂN DUMITRACHE: Mai e vorbă, soro, cum să nu?

(''Toți se dispun a se retrage; Rică e cu Zița, Chiriac cu Veta, Jupân Dumitrache suie cu Ipingescu.'')

IPINGESCU
(''lui Jupân Dumitrache''): Onorabile, îndatorează-mă cu o țigară de tutun.

JUPÂN DUMITRACHE: Și cu două, nene Nae. (''bagă mâna să scoață tabachera și se oprește
încruntat cu mâna în buzunar'') Nene Nae! Chiriac!

CHIRIAC
(''coborând lângă Jupân Dumitrache''): Ce-i, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE
(''luând pe Chiriac și pe Ipingescu de mână și aducându-i dramatic în fața
scenii''): Toate le-am lămurit; bine, de cumnatul Rică nu mai am ce să zic; dar să
vă arăt ce am găsit pe pernele patului d-ei,... că uitasem;... îmi vine să
intru la bănuieli rele.

CHIRIAC
(''înfiorat''): Ce-ai găsit, jupâne?

JUPÂN DUMITRACHE: Uite. (''scoate din buzunar o legătură de gât.'')

IPINGESCU: Frumoasă legătură, de șic!

CHIRIAC: Aș! Ado-ncoa, jupâne; asta-i legătura mea, n-o știi dumneata?

JUPÂN DUMITRACHE
(''lămurit''): Ei, bată-te să te bată! De ce nu spui așa, frate? (''lui Ipingescu, cu filozofie.'') Ei! Vezi?... Uite așa se orbește omul la necaz!

IPINGESCU: Rezon!

(''Pornesc cu toții veseli spre fund.'')

'''Cortina'''

='''Note'''=

[[Categorie:Ion Luca Caragiale]]
[[Categorie:Comedii]]</text>
      <sha1>grhdhrsdxywkh3psiax3rnkx3o5ujvu</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Modul:Greek</title>
    <ns>828</ns>
    <id>44002</id>
    <revision>
      <id>152025</id>
      <parentid>150589</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T21:39:16Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>actualizare de la en.ws</comment>
      <origin>152025</origin>
      <model>Scribunto</model>
      <format>text/plain</format>
      <text bytes="849" sha1="fjlgjggizmnrvkkza8rr4je94ws7emd" xml:space="preserve">require('strict')

local p = {} --p stands for package

local getArgs = require('Module:Arguments').getArgs
local yesno = require('Module:Yesno')
local lang = require('Module:Lang')._lang
local wikt_link = require('Module:Wikt')._wikt

function p._greek(args)
	local text = args[1]
	local wikt = args.wikt or args[2]
	local inline = yesno(args.inline) ~= false
	
	local content = text
	if wikt and inline then
		content = wikt_link({
			['link'] = wikt,
			['text'] = text,
			['anchor'] = 'Greacă veche'
		})
	end

	return mw.getCurrentFrame():extensionTag('templatestyles', '', {src = 'Format:Politonic/styles.css'}) .. lang({
		['lang'] = 'grc',
		['class'] = 'wst-lang-grc',
		['text'] = content,
		['inline'] = inline,
		['noclose'] = yesno(args.noclose) or false
	})
end

function p.greek(frame)
	return p._greek(getArgs(frame))
end

return p</text>
      <sha1>fjlgjggizmnrvkkza8rr4je94ws7emd</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Modul:Wikt</title>
    <ns>828</ns>
    <id>44004</id>
    <revision>
      <id>152050</id>
      <parentid>150588</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T10:12:38Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152050</origin>
      <model>Scribunto</model>
      <format>text/plain</format>
      <text bytes="841" sha1="pxj9qkg0joig01ivvr7bc25fo09zy6r" xml:space="preserve">require('strict')

local p = {} --p stands for package

local getArgs = require('Module:Arguments').getArgs
local yesno = require('Module:Yesno')
local error_message = require('Module:Error')['error']

function p._wikt(args)
	local link = args.link or args[1]
	if not link then
		return error_message({message = 'Eroare în [[Modul:Wikt]]: nu a fost furnizată o legătură'})
	end
	
	local text = args.text or args[2] or link
	local anchor = args.anchor or args[3]
	local gray = yesno(args.gray or false)
	
	if gray then
		text = tostring(mw.html.create('span'):css({['color'] = 'dimgray'}):wikitext(text))
	end
	if anchor then
		anchor = mw.uri.anchorEncode(anchor)
	end
	
	return '[[' .. mw.title.makeTitle('', link, anchor, 'wikt').fullText .. '|' .. text .. ']]'
end

function p.wikt(frame)
	return p._wikt(getArgs(frame))
end

return p</text>
      <sha1>pxj9qkg0joig01ivvr7bc25fo09zy6r</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152052</id>
      <parentid>152050</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T10:18:06Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152052</origin>
      <model>Scribunto</model>
      <format>text/plain</format>
      <text bytes="844" sha1="cjlmdoquccqeb7458c5yru0eztwo7vv" xml:space="preserve">require('strict')

local p = {} --p stands for package

local getArgs = require('Module:Arguments').getArgs
local yesno = require('Module:Yesno')
local error_message = require('Module:Error')['error']

function p._wikt(args)
	local link = args.link or args[1]
	if not link then
		return error_message({message = 'Eroare în [[Modul:Wikt]]: nu a fost furnizată o legătură'})
	end
	
	local text = args.text or args[2] or link
	local anchor = args.anchor or args[3]
	local gray = yesno(args.gray or false)
	
	if gray then
		text = tostring(mw.html.create('span'):css({['color'] = 'dimgray'}):wikitext(text))
	end
	if anchor then
		anchor = mw.uri.anchorEncode(anchor)
	end
	
	return '[[' .. mw.title.makeTitle('', link, anchor, 'en:wikt').fullText .. '|' .. text .. ']]'
end

function p.wikt(frame)
	return p._wikt(getArgs(frame))
end

return p</text>
      <sha1>cjlmdoquccqeb7458c5yru0eztwo7vv</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152053</id>
      <parentid>152052</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T10:19:15Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Anulat modificarea [[Special:Diff/152052|152052]] făcută de [[Special:Contributions/TiberiuFr25|TiberiuFr25]] ([[User talk:TiberiuFr25|Discuție]])</comment>
      <origin>152053</origin>
      <model>Scribunto</model>
      <format>text/plain</format>
      <text bytes="841" sha1="pxj9qkg0joig01ivvr7bc25fo09zy6r" xml:space="preserve">require('strict')

local p = {} --p stands for package

local getArgs = require('Module:Arguments').getArgs
local yesno = require('Module:Yesno')
local error_message = require('Module:Error')['error']

function p._wikt(args)
	local link = args.link or args[1]
	if not link then
		return error_message({message = 'Eroare în [[Modul:Wikt]]: nu a fost furnizată o legătură'})
	end
	
	local text = args.text or args[2] or link
	local anchor = args.anchor or args[3]
	local gray = yesno(args.gray or false)
	
	if gray then
		text = tostring(mw.html.create('span'):css({['color'] = 'dimgray'}):wikitext(text))
	end
	if anchor then
		anchor = mw.uri.anchorEncode(anchor)
	end
	
	return '[[' .. mw.title.makeTitle('', link, anchor, 'wikt').fullText .. '|' .. text .. ']]'
end

function p.wikt(frame)
	return p._wikt(getArgs(frame))
end

return p</text>
      <sha1>pxj9qkg0joig01ivvr7bc25fo09zy6r</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Slavonă</title>
    <ns>10</ns>
    <id>44007</id>
    <revision>
      <id>152032</id>
      <parentid>137128</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T09:26:21Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152032</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="185" sha1="9j5uqbbybahok0bifjsjuqilss4asf4" xml:space="preserve">&lt;templatestyles src=&quot;Slavonă/fonts.css&quot;/&gt;{{Lang|cu|{{{1|}}}|class={{#switch:{{lc:{{{font|}}}}}|cyrs|#default=class=&quot;cyrs&quot;|glag=class=&quot;glag&quot;}}}}&lt;noinclude&gt;
{{Documentație}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>9j5uqbbybahok0bifjsjuqilss4asf4</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152033</id>
      <parentid>152032</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T09:28:18Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152033</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="163" sha1="rvhv8svtet1kwimrq1pbjetxlif7hoc" xml:space="preserve">&lt;templatestyles src=&quot;Slavonă/fonts.css&quot;/&gt;{{Lang|cu|{{{1|}}}|class={{#switch:{{lc:{{{font|}}}}}|#default=cyrs|glag=glag}}}}&lt;noinclude&gt;{{Documentație}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>rvhv8svtet1kwimrq1pbjetxlif7hoc</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Slavonă/fonts.css</title>
    <ns>10</ns>
    <id>44008</id>
    <revision>
      <id>152038</id>
      <parentid>137135</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T09:33:06Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152038</origin>
      <model>sanitized-css</model>
      <format>text/css</format>
      <text bytes="1092" sha1="jk7ruggrcedihcmdpsmiov04bjodwzv" xml:space="preserve">.cyrs,
h1 span.cyrs {
	font-family: /* Unicode 9.0 Slavonic fonts: */ 'Monomakh Unicode', 'Monomakh Unicode TT', 'Menaion Unicode', 'Menaion Unicode TT', 'Ponomar Unicode', 'Ponomar Unicode TT', 'Triodion Unicode', 'Fedorovsk Unicode', 'Fedorovsk Unicode TT', /* Unicode 8.0 Slavonic fonts: */ BukyVede, 'Kliment Std', 'RomanCyrillic Std', /* Unicode 6.x Slavonic fonts: */ 'Monomachus', 'Old Standard', 'Old Standard TT', /* Unicode 5.1 Slavonic fonts: */ Dilyana, Menaion, 'Menaion Medieval', Lazov, Code2000, /* Unicode fallback: */ 'DejaVu Sans', 'DejaVu Serif', Code2001, 'FreeSerif', 'TITUS Cyberbit Basic', 'Charis SIL', 'Doulos SIL', 'Chrysanthi Unicode', 'Bitstream Cyberbit', 'Bitstream CyberBase', Thryomanes, 'Lucida Grande', 'FreeSans', 'Arial Unicode MS', 'Microsoft Sans Serif', 'Lucida Sans Unicode';
}
.glag,
h1 span.glag {
	font-family: 'Menaion Unicode TT', 'Menaion Unicode', Vikidemia, Bukyvede, FreeSerif, Ja, Unicode5, 'TITUS Cyberbit Basic', 'Noto Sans Glagolitic', 'Segoe UI Historic', 'Segoe UI Symbol';
}
span.cyrs, span.glag {
	font-size: 1.1em;
	line-height: 0;
}</text>
      <sha1>jk7ruggrcedihcmdpsmiov04bjodwzv</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152039</id>
      <parentid>152038</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T09:35:24Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152039</origin>
      <model>sanitized-css</model>
      <format>text/css</format>
      <text bytes="1130" sha1="t276c6hupejsjqqojkx9xg9cz68g36a" xml:space="preserve">.cyrs,
h1 span.cyrs {
	font-family: /* Unicode 9.0 Slavonic fonts: */ Monomakh, 'Monomakh Unicode', 'Monomakh Unicode TT', Menaion, 'Menaion Unicode', 'Menaion Unicode TT', Ponomar, 'Ponomar Unicode', 'Ponomar Unicode TT', Triodion, 'Triodion Unicode', 'Fedorovsk Unicode', 'Fedorovsk Unicode TT', /* Unicode 8.0 Slavonic fonts: */ BukyVede, 'Kliment Std', 'RomanCyrillic Std', /* Unicode 6.x Slavonic fonts: */ 'Monomachus', 'Old Standard', 'Old Standard TT', /* Unicode 5.1 Slavonic fonts: */ Dilyana, Menaion, 'Menaion Medieval', Lazov, Code2000, /* Unicode fallback: */ 'DejaVu Sans', 'DejaVu Serif', Code2001, 'FreeSerif', 'TITUS Cyberbit Basic', 'Charis SIL', 'Doulos SIL', 'Chrysanthi Unicode', 'Bitstream Cyberbit', 'Bitstream CyberBase', Thryomanes, 'Lucida Grande', 'FreeSans', 'Arial Unicode MS', 'Microsoft Sans Serif', 'Lucida Sans Unicode';
}
.glag,
h1 span.glag {
	font-family: 'Menaion Unicode TT', 'Menaion Unicode', Vikidemia, Bukyvede, FreeSerif, Ja, Unicode5, 'TITUS Cyberbit Basic', 'Noto Sans Glagolitic', 'Segoe UI Historic', 'Segoe UI Symbol';
}
span.cyrs, span.glag {
	font-size: 1.1em;
	line-height: 0;
}</text>
      <sha1>t276c6hupejsjqqojkx9xg9cz68g36a</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Slavonă/doc</title>
    <ns>10</ns>
    <id>44009</id>
    <revision>
      <id>152034</id>
      <parentid>137130</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T09:28:47Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152034</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="805" sha1="h4plh1zml2b6hpzuwxhu7cf0ekjypnh" xml:space="preserve">{{templatestyles|Format:Slavonă/fonts.css}}

Format folosit pentru a demarca un text în limba slavonă și a-i oferi un font specific.

; Exemplu: &lt;nowiki&gt;{{Slavonă|Словѣньскъ}}&lt;/nowiki&gt;
; Rezultat: {{Slavonă|Словѣньскъ}}


&lt;templatedata&gt;
{
	&quot;params&quot;: {
		&quot;1&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;Text&quot;,
			&quot;description&quot;: &quot;Text în slavonă&quot;,
			&quot;example&quot;: &quot;Словѣньскъ&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;required&quot;: true
		},
		&quot;font&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;Font&quot;,
			&quot;description&quot;: &quot;Fontul folosit pentru afișarea literelor – „cyrs” pentru alfabetul chirilic și „glag” pentru alfabetul glagolitic&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;suggestedvalues&quot;: [
				&quot;cyrs&quot;,
				&quot;glag&quot;
			],
			&quot;default&quot;: &quot;cyrs&quot;
		}
	},
	&quot;description&quot;: &quot;Demarcă un text în limba slavonă.&quot;,
	&quot;format&quot;: &quot;inline&quot;
}
&lt;/templatedata&gt;</text>
      <sha1>h4plh1zml2b6hpzuwxhu7cf0ekjypnh</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152035</id>
      <parentid>152034</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T09:29:50Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152035</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="865" sha1="ioa28vrcajdvl414mdp4koo8j77tkoj" xml:space="preserve">{{templatestyles|Format:Slavonă/fonts.css}}

Format folosit pentru a demarca un text în limba slavonă și a-i oferi un font specific.

; Exemplu: &lt;nowiki&gt;{{Slavonă|Словѣньскъ}}&lt;/nowiki&gt;
; Rezultat: {{Slavonă|Словѣньскъ}}

=== TemplateStyles ===
&lt;templatedata&gt;
{
	&quot;params&quot;: {
		&quot;1&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;Text&quot;,
			&quot;description&quot;: &quot;Text în slavonă&quot;,
			&quot;example&quot;: &quot;Словѣньскъ&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;required&quot;: true
		},
		&quot;font&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;Font&quot;,
			&quot;description&quot;: &quot;Fontul folosit pentru afișarea literelor – „cyrs” pentru alfabetul chirilic și „glag” pentru alfabetul glagolitic&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;suggestedvalues&quot;: [
				&quot;cyrs&quot;,
				&quot;glag&quot;
			],
			&quot;default&quot;: &quot;cyrs&quot;
		}
	},
	&quot;description&quot;: &quot;Demarcă un text în limba slavonă.&quot;,
	&quot;format&quot;: &quot;inline&quot;
}
&lt;/templatedata&gt;

== Vezi și ==
* [[Format:Chirilic]]</text>
      <sha1>ioa28vrcajdvl414mdp4koo8j77tkoj</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152036</id>
      <parentid>152035</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T09:30:08Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152036</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="859" sha1="8jhn8t5o2233ij0v4liyx9qqvmlp0pt" xml:space="preserve">{{templatestyles|Format:Slavonă/fonts.css}}

Format folosit pentru a demarca un text în limba slavonă și a-i oferi un font specific.

; Exemplu: &lt;nowiki&gt;{{Slavonă|Словѣньскъ}}&lt;/nowiki&gt;
; Rezultat: {{Slavonă|Словѣньскъ}}

=== TemplateStyles ===
&lt;templatedata&gt;
{
	&quot;params&quot;: {
		&quot;1&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;Text&quot;,
			&quot;description&quot;: &quot;Text în slavonă&quot;,
			&quot;example&quot;: &quot;Словѣньскъ&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;required&quot;: true
		},
		&quot;font&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;Font&quot;,
			&quot;description&quot;: &quot;Fontul folosit pentru afișarea literelor – „cyrs” pentru alfabetul chirilic și „glag” pentru alfabetul glagolitic&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;suggestedvalues&quot;: [
				&quot;cyrs&quot;,
				&quot;glag&quot;
			],
			&quot;default&quot;: &quot;cyrs&quot;
		}
	},
	&quot;description&quot;: &quot;Demarcă un text în limba slavonă.&quot;,
	&quot;format&quot;: &quot;inline&quot;
}
&lt;/templatedata&gt;

Vezi și
* [[Format:Chirilic]]</text>
      <sha1>8jhn8t5o2233ij0v4liyx9qqvmlp0pt</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152037</id>
      <parentid>152036</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T09:30:19Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152037</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="867" sha1="fiaifsxyedw0t1i0g57k4u8d58carf4" xml:space="preserve">{{templatestyles|Format:Slavonă/fonts.css}}

Format folosit pentru a demarca un text în limba slavonă și a-i oferi un font specific.

; Exemplu: &lt;nowiki&gt;{{Slavonă|Словѣньскъ}}&lt;/nowiki&gt;
; Rezultat: {{Slavonă|Словѣньскъ}}

=== TemplateStyles ===
&lt;templatedata&gt;
{
	&quot;params&quot;: {
		&quot;1&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;Text&quot;,
			&quot;description&quot;: &quot;Text în slavonă&quot;,
			&quot;example&quot;: &quot;Словѣньскъ&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;required&quot;: true
		},
		&quot;font&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;Font&quot;,
			&quot;description&quot;: &quot;Fontul folosit pentru afișarea literelor – „cyrs” pentru alfabetul chirilic și „glag” pentru alfabetul glagolitic&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;suggestedvalues&quot;: [
				&quot;cyrs&quot;,
				&quot;glag&quot;
			],
			&quot;default&quot;: &quot;cyrs&quot;
		}
	},
	&quot;description&quot;: &quot;Demarcă un text în limba slavonă.&quot;,
	&quot;format&quot;: &quot;inline&quot;
}
&lt;/templatedata&gt;

=== Vezi și ===
* [[Format:Chirilic]]</text>
      <sha1>fiaifsxyedw0t1i0g57k4u8d58carf4</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Letrină</title>
    <ns>10</ns>
    <id>44242</id>
    <revision>
      <id>152001</id>
      <parentid>151991</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T12:27:55Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152001</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2318" sha1="3oss97z0mqsnw43ph41fwbgm6vvolav" xml:space="preserve">&lt;includeonly&gt;&lt;!--

--&gt;&lt;templatestyles src=&quot;Letrină/styles.css&quot; /&gt;&lt;!--

# outer class sets things like the text indent, because the inner spans have different
# font-size, so that make it confusing when using relative units like em
--&gt;&lt;span class=&quot;dropinitial {{#if:{{{image|{{{imagine|}}}}}}|drop-initial-image|drop-initial-no-image}} {{yesno|{{{night-mode-invert|no}}}|yes=wst-drop-initial-night-mode-invert}}&quot; {{stil opțional|text-indent={{{text-indent|{{{7|{{{indentare-text|}}}}}}}}}}}&gt;&lt;!--

    # preceding text
    --&gt;{{#if:{{{fl|}}}|&lt;span class=&quot;dropinitial-fl&quot;&gt;{{{fl}}}&lt;/span&gt;}}&lt;!--

    # middle span - this is used so you can target CSS like margins without having it affected by the inner-span's font-size
    # but also without having it on the directly float:left'd span (.dropinitial), which has a different effect
    --&gt;&lt;span class=&quot;dropinitial-mid&quot;&gt;&lt;!--

    # main initial
    --&gt;&lt;span class=&quot;dropinitial-initial&quot; {{stil opțional
| z-index = {{{z-index|}}}
| position = {{#if:{{{z-index|}}}|relative|}}
| font-size = {{{font-size|{{{2|{{{dimensiune-font|}}}}}}}}}
| margin-top = {{{margin-top|{{{3|{{{margine-sus|}}}}}}}}}
| margin-right = {{{margin-right|{{{4|{{{margine-dreapta|}}}}}}}}}
| margin-bottom = {{{margin-bottom|{{{5|{{{margine-jos|}}}}}}}}}
| margin-left = {{{margin-left|{{{6|{{{margine-stânga|}}}}}}}}}
}}&gt;&lt;!--

       # the initial
       --&gt;{{#if:{{{image|{{{imagine|}}}}}}&lt;!--
           image
           --&gt;|[[File:{{{image|{{{imagine}}}}}}{{#if:{{{imgsize|}}}|{{!}}{{{imgsize}}}}}{{!}}alt={{{1|}}}]]&lt;!--
           text
           --&gt;|{{{1|A}}}&lt;!--
       --&gt;}}&lt;!--

    # close spans .dropinitial-initial and .dropinitial-mid
    --&gt;&lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;!--

# close outer span .dropinitial
--&gt;&lt;/span&gt;&lt;!--

--&gt;{{#if:{{{1|}}}|&lt;!--
  --&gt;{{#ifeq:{{#invoke:String|find|source={{{1|}}}|[Ff]ile:|plain=false}}|0&lt;!--
    --&gt;||[[Categorie:Letrine cu o imagine în parametrul 1]]&lt;!--
  --&gt;}}&lt;!--
  --&gt;{{#ifeq:{{#invoke:String|find|source={{{1|}}}|[Mm]edia:|plain=false}}|0&lt;!--
    --&gt;||[[Categorie:Letrine cu o imagine în parametrul 1]]&lt;!--
  --&gt;}}&lt;!--
  --&gt;{{#ifeq:{{#invoke:String|find|source={{{1|}}}|[Ii]mage:|plain=false}}|0&lt;!--
    --&gt;||[[Categorie:Letrine cu o imagine în parametrul 1]]&lt;!--
  --&gt;}}&lt;!--
--&gt;}}&lt;!--
--&gt;&lt;/includeonly&gt;&lt;!--
--&gt;&lt;noinclude&gt;
{{documentație}}
&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>3oss97z0mqsnw43ph41fwbgm6vvolav</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>MediaWiki:Gadget-Modernizare.js</title>
    <ns>8</ns>
    <id>47745</id>
    <revision>
      <id>152007</id>
      <parentid>151986</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T12:56:22Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152007</origin>
      <model>javascript</model>
      <format>text/javascript</format>
      <text bytes="5448" sha1="832m7qb74ego1nu17x6slka9x5guixs" xml:space="preserve">/* Script pentru modernizarea automată a textelor */
// Păstrați rândul de mai jos. Acesta este utilizat pentru a verifica utilizarea globală a scriptului prin intermediul paginii [[Special:GlobalUsage/User:He7d3r/Tools/LanguageConverter.js]]
// [[File:User:He7d3r/Tools/LanguageConverter.js]] (see [[bugzilla:33355]])
/*jslint browser: true, white: true */
/*global mw */

if (window.LanguageConverter === undefined) {
	window.LanguageConverter = {};
}

( function ( mw, $, lc ) {
'use strict';

const transformari = {
	diacritice: [
		['ĕ', 'ă'],
		['Ĕ', 'Ă'],
		['ĭ', 'i'],
		['Ĭ', 'I'],
		['ḑ', 'z'],
		['Ḑ', 'Z'],
		[/\Beaŭ\B/g, 'eau'],
	],
	punctuatie: [
		['“', '”'],
		[/([a-zA-ZăîșțȘȚ])’([a-zăîșț])/g, '$1-$2' ],
		[/([a-zA-ZăîșțȘȚ])\'([a-zăîșț])/g, '$1-$2' ],
	],
	chirilic: [
		['а', 'a'], ['А', 'A'],
	    ['б', 'b'], ['Б', 'B'],
	    ['в', 'v'], ['В', 'V'],
	    ['д', 'd'], ['Д', 'D'],
	    ['е', 'e'], ['Е', 'E'],
	    ['є', 'e'], ['Є', 'E'],
	    ['ж', 'j'], ['Ж', 'J'],
	    ['з', 'z'], ['З', 'Z'],
	    ['и', 'i'], ['И', 'I'],
	    ['й', 'ĭ'], ['Й', 'Ĭ'],
	    ['і', 'i'], ['І', 'I'],
	    ['ĭ', 'ĭ'], ['Ĭ', 'Ĭ'],
	    ['ꙟ', 'î'], ['Ꙟ', 'Î'],
	    ['кe', 'che'], ['Кe', 'Che'], ['КE', 'CHE'],
	    ['кi', 'chi'], ['Кi', 'Chi'], ['КI', 'CHI'],
	    ['кꙗ', 'chiа'], ['Кꙗ', 'Chia'], ['КꙖ', 'CHIA'],
	    ['кю', 'chiu'], ['Кю', 'Chiu'], ['КЮ', 'CHIU'],
	    ['к', 'c'], ['К', 'C'],
	    ['л', 'l'], ['Л', 'L'],
	    ['м', 'm'], ['М', 'M'],
	    ['н', 'n'], ['Н', 'N'],
	    ['о', 'o'], ['О', 'O'],
	    ['п', 'p'], ['П', 'P'],
	    ['р', 'r'], ['Р', 'R'],
	    ['с', 's'], ['С', 'S'],
	    ['т', 't'], ['Т', 'T'],
	    ['у', 'u'], ['У', 'U'],
	    ['ꙋ꙼', 'u'], ['Ꙋ̆', 'U'],
	    ['ꙋ', 'u'], ['Ꙋ', 'U'],
	    ['ф', 'f'], ['Ф', 'F'],
	    ['х', 'h'], ['Х', 'H'],
	    ['ц', 'ț'], ['Ц', 'Ț'],
		['гe', 'ghe'], ['Гe', 'Ghe'],
		['гi', 'ghi'], ['Гi', 'Ghi'],
	    ['г', 'g'], ['Г', 'G'],
	    ['чe', 'ce'], ['Чe', 'Ce'], ['ЧE', 'CE'],
	    ['чѣ', 'cea'], ['Чѣ', 'Cea'], ['ЧѢ', 'CEA'],
	    ['чi', 'ci'], ['Чi', 'Ci'], ['ЧI', 'CI'],
		['чĭ', 'cĭ'], ['Чĭ', 'Cĭ'], ['ЧĬ', 'CĬ'],
	    ['чꙗ', 'ciа'], ['Чꙗ', 'Cia'], ['ЧꙖ', 'CIA'],
	    ['чю', 'ciu'], ['Чю', 'Ciu'], ['ЧЮ', 'CIU'],
	    ['чю̆', 'ciu'], ['Чю̆', 'Ciu'],
	    ['ч', 'ci'], ['Ч', 'Ci'],
	    ['ш', 'ș'], ['Ш', 'Ș'],
	    ['щ', 'șt'], ['Щ', 'Șt'],
	    ['ъ', 'ă'], ['Ъ', 'Ă'],
	    ['ь', 'ĭ'], ['Ь', 'Ĭ'],
	    ['ѣ', 'ea'], ['Ѣ', 'Ea'],
	    ['ю̆', 'iu'], ['Ю̆', 'Iu'],
	    ['ю', 'iu'], ['Ю', 'Iu'],
	    ['я', 'ia'], ['Я', 'Ia'],
	    ['ꙗ', 'ia'], ['Ꙗ', 'Ia'],
	    ['ѫ', 'î'], ['Ѫ', 'Î'],
	    ['ѳ', 'f'], ['Ѳ', 'F'],
	    ['ѵ', 'v'], ['Ѵ', 'V'],
		['џu', 'giu'], ['Џu', 'Giu'],
		['џi', 'gi'], ['Џi', 'Gi'],
		['џe', 'ge'], ['Џe', 'Ge'],
	    ['џ', 'ǧ'], ['Џ', 'Ǧ'],
	]
};

lc.config = {
	msg: {
		error_missing_dict	: 'Următorul dicționar nu a fost găsit:\n',
		error_missing_dict_name : 'Este necesar să se definească pagina de dicționar pentru ',
		error_typo_processing	: 'A apărut o eroare în timpul transformării următoarei modificări tipografice:\n',
		error_word_processing	: 'A apărut o eroare în timpul transformării următoarei expresii:\n',
		help_page_link		: 'Pagină de ajutor',
		show_changes_link	: 'Arată modificările',
		hide_changes_link	: 'Ascunde modificările'
	},
	word_chars : 'a-záàâãăçéêĕẽíîĭóòôŏõq̃șțúűüŭũA-ZÁÀÂÃĂÇÉÊĔẼÍÎĬÓÒÔŎÕQ̃ȘȚÚŰÜŬÜŨ\'’-',
	typo_changes : {
		'ro-53': [
			...transformari.diacritice,
			...transformari.punctuatie,
			...transformari.chirilic,
			// Transformă â în î peste tot
			['Â', 'Î'],
			['â', 'î'],
		],
		'ro-93': [
			...transformari.diacritice,
			...transformari.punctuatie,
			...transformari.chirilic,
			// Transformă sînt/sânt în sunt
			[/([sS])([âî])nt/g, '$1unt'],
			// Transformă î în â în interiorul cuvintelor, cu excepția celor precedate de prefixe
			[/(?&lt;!\b(?:pre|re|ne|în|dez|contra|sub|supra|extra|auto|semi|anti))\bî\b/g, 'â'],
		]
	},
	variants_list : {
		'ro':'Ortografie originală',
		'ro-53':'Ortografie cu î din i (1953)',
		'ro-93':'Ortografie actuală (1993)'
	},
	ns_list : {
		'0'   : true, // Main
		'2'   : true, // User
		'4'   : true, // Wikisource
		'14'  : true, // Category
		'102' : true, // Author
		'104' : true, // Gallery
		'106' : true, // Page
		'112' : true  // Index
	},
	local_dic_id : {
        // Pas utilisé mais nécessaire au fonctionnement de LanguageConverter
		'ro':'modernizare',
		'ro-53':'dic-local-53',
		'ro-93':'dic-local-93'
	},
	no_conversion_class : 'ortografie-originala',
	global_dic_page : {
		//'pt':'Wikisource:Modernizare/Dicționar',
		'ro-53':'Wikisource:Modernizare/Dicționar/ro-93|Wikisource:Modernizare/Dicționar/ro-53',
		'ro-93':'Wikisource:Modernizare/Dicționar/ro-93'
	},
	help_page : 'Wikisource:Modernizare',
	show_changes : true,
	show_menu_title : true,
	selection_mode: 'AND',
	max_seq : 3
};

mw.util.addCSS('.show-changes .v-ro-modern { background-color: var(--background-color-success-subtle, #dff2eb); }');

mw.loader.load('https://ro.wikisource.org/w/index.php?title=MediaWiki:Gadget-LanguageConverter.js&amp;action=raw&amp;ctype=text/javascript');

}( mediaWiki, jQuery, window.LanguageConverter ) );</text>
      <sha1>832m7qb74ego1nu17x6slka9x5guixs</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/144</title>
    <ns>104</ns>
    <id>48955</id>
    <revision>
      <id>152056</id>
      <parentid>147617</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T11:32:56Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Gdeaconu</username>
        <id>22625</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>152056</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1165" sha1="mvm1r5c9uro2e4mwg8gzg1b0f65n6im" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;Gdeaconu&quot; /&gt;{{Mai_mic|{{AntetPagină| 144 | IONEL TEODOREANU | }}}}&lt;/noinclude&gt;afară cu șervetul la gât, urmat de doamna Deleanu și Profira.

— Sunt sigură, papa. De ce nu mă crezi tu pe mine?

— Ba te cred, Olguța! — zâmbi domnul Deleanu, scuturându-și șervetul. Tu ai ureche muzicală, ca și mama.

— Râzi de mine, papa?

— Nu, Olguța! Da’ ia spune-mi tu de unde știi să deosebești sunetul unei trombe, de mugetul vitelor? Că doar automobilele dela noi le poți numără pe degete!

— Fiindcă mi-s antipatice, papa.

— Taci!?

— Da, papa, eu țin cu caii adevărați.

— Și cu Grigore nu? Fiindcă-i automobilist?

— Ba da. Cu Herr Direktor!…

— Olguța, cine-i Herr Direktor?

— Un alt papa al vostru, îi răspunse zâmbind domnul Deleanu din pragul ușii.

— Monica, ai auzit ce-a spus papa? Să-l iubești pe Herr Direktor.

— Nici nu-l cunosc, Olguța!

— Ce-are-aface! Îl cunosc eu. Tu ești prietena mea.

— Olguța, de ce-i spui tu Herr Direktor? E Neamț?

— Tâ-țâ-țâ!… E fratele tatei!… Eu glumesc da’ lui îi place să-i spui așa. Și tu să-i spui Herr Direktor.

— E director de școală?&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>mvm1r5c9uro2e4mwg8gzg1b0f65n6im</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/145</title>
    <ns>104</ns>
    <id>48956</id>
    <revision>
      <id>152057</id>
      <parentid>147618</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T11:36:55Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Gdeaconu</username>
        <id>22625</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>152057</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1376" sha1="9t3ejejkbighkawknurkh9glngpf5bg" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;Gdeaconu&quot; /&gt;{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 145 }}}}&lt;/noinclude&gt;– Cum poți să spui așa ceva!… Nu l-ași putea suferi!…

Zărind inima harbuzoaicei neisprăvită de Dănuț, Olguța începu să împlânte în ea scobitori.

— …E directorul unei societăți foarte mari… nu știu ce fel… ceva cu electricitate și cu Nemți.

— Și seamănă cu moșu’ lorgu?

— Nu. Nu știu cu cine seamănă! Cu papa nu seamănă de loc… Ai să-l vezi. Eu îl iubesc.

— Și eu, consimți diplomatic, Monica… Ce ai tu, Olguța, cu harbuzul lui Dănuț?

- M'a insultat! Mă răzbun.

Ca cele șapte săgeți din inima biblică a ''Mariei'', simbolicele scobitori îndurerau miezul harbuzului locțiitor al lui Dănuț.

- Păcat de harbuz! — cercă Monica s'o înduplece.

Altă scobitoare pătrunse mai adânc.

— Să nu se supere tante Alice!

Alta urmă, temerară.

— Olguța, haidem afară, să văd și eu automobilul.

- Lasă că-l vezi. Mai e vreme. Noi avem ecou la Medeleni: de asta am auzit eu trompa… Monica mi se pare că ești șireată!… Sigur ca și mine.

Isprăvindu-și vindicta, Olguța o întregi cu un pocnet de prună, jubiliar.

— Olguța, îmi dai voe să scot scobitorile?

— Cum vrei! Eu am isprăvit.

Monica plivi miezul străpuns, adunând scobitorile în farfuria ei.&lt;noinclude&gt;{{Mai_mic| Ionel Teodoreanu, La Medeleni. Vol. I }}
&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>9t3ejejkbighkawknurkh9glngpf5bg</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/146</title>
    <ns>104</ns>
    <id>48957</id>
    <revision>
      <id>152058</id>
      <parentid>147619</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T11:42:40Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Gdeaconu</username>
        <id>22625</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>152058</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1416" sha1="bnzkppz0w7sjj9669u7fawq1rgq49bs" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;Gdeaconu&quot; /&gt;{{Mai_mic|{{AntetPagină| 146 | IONEL TEODOREANU | }}}}&lt;/noinclude&gt;— Merci, Monica.

Fără poftă, dar cu entuziasm, Olguța mâncă miezul pe care Dănuț îl curățise de sâmburi și Monica de scobitori.

{{***}}

Cu sufletele înfrățite în aceiași depărtata epocă geologică, vitele și țăranii priveau trăsura stacojie – cine-o mai văzut! – fără de cai – Doamne, iartă-mă! – suind la deal în goana mare, cu burta plină de darabane bătute de toți dracii, și'n urmă împroșcând un fum puturos ca cel din iad. Iar vizitiul - Ptiu! Ferească sfântul de-așa creștin! — în loc de ochi avea sticle negre ca orbii, în loc de hățuri, o roată în proțap; și'n loc de biciu și de „Hii, boală!&quot; un muget de bou în mână.

Țăranii își făceau cruce, cu ochii când la dihanie, când la biserică. Înghesuiți în mamele lor, copiii tremurau să nu-i fure Ucigă-l-Toaca, și scânceau, iscodind cu ochi de femee.

Moș Gheorghe mai văzuse la Iași, nelegiuirea-cu-roți. De aceia mai scuipă odată.

— Săracu’ conu’ Costache, Dumnezeu să-l ierte! În ograda dumnealui să intre una ca asta!… Lasă c’o ’nvață moșu pe duduița să umble călare.
{{Nop}}

Vicleimul păsărilor înșirate pe șosea, juca ’naintea și în urma goanei roșii…

Însfârșit, duduind, bufnind, mugind, acoperit de colb, masiv pe roțile burtoase, — Molohul kilo-&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>bnzkppz0w7sjj9669u7fawq1rgq49bs</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152059</id>
      <parentid>152058</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T11:43:01Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Gdeaconu</username>
        <id>22625</id>
      </contributor>
      <origin>152059</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1415" sha1="38v1opsp6varuj777uksghtwr3z5t7c" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;Gdeaconu&quot; /&gt;{{Mai_mic|{{AntetPagină| 146 | IONEL TEODOREANU | }}}}&lt;/noinclude&gt;— Merci, Monica.

Fără poftă, dar cu entuziasm, Olguța mâncă miezul pe care Dănuț îl curățise de sâmburi și Monica de scobitori.

{{***}}

Cu sufletele înfrățite în aceiași depărtata epocă geologică, vitele și țăranii priveau trăsura stacojie – cine-o mai văzut! – fără de cai – Doamne, iartă-mă! – suind la deal în goana mare, cu burta plină de darabane bătute de toți dracii, și'n urmă împroșcând un fum puturos ca cel din iad. Iar vizitiul - Ptiu! Ferească sfântul de-așa creștin! — în loc de ochi avea sticle negre ca orbii, în loc de hățuri, o roată în proțap; și'n loc de biciu și de „Hii, boală!&quot; un muget de bou în mână.

Țăranii își făceau cruce, cu ochii când la dihanie, când la biserică. Înghesuiți în mamele lor, copiii tremurau să nu-i fure Ucigă-l-Toaca, și scânceau, iscodind cu ochi de femee.

Moș Gheorghe mai văzuse la Iași, nelegiuirea-cu-roți. De aceia mai scuipă odată.

— Săracu’ conu’ Costache, Dumnezeu să-l ierte! În ograda dumnealui să intre una ca asta!… Lasă c’o ’nvață moșu pe duduița să umble călare.
{{br}}

Vicleimul păsărilor înșirate pe șosea, juca ’naintea și în urma goanei roșii…

Însfârșit, duduind, bufnind, mugind, acoperit de colb, masiv pe roțile burtoase, — Molohul kilo-&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>38v1opsp6varuj777uksghtwr3z5t7c</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152060</id>
      <parentid>152059</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T11:43:31Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Gdeaconu</username>
        <id>22625</id>
      </contributor>
      <origin>152060</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1413" sha1="7oxi1vedrkeqh6w3m3njm0ayzxn5hg2" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;Gdeaconu&quot; /&gt;{{Mai_mic|{{AntetPagină| 146 | IONEL TEODOREANU | }}}}&lt;/noinclude&gt;— Merci, Monica.

Fără poftă, dar cu entuziasm, Olguța mâncă miezul pe care Dănuț îl curățise de sâmburi și Monica de scobitori.

{{***}}

Cu sufletele înfrățite în aceiași depărtata epocă geologică, vitele și țăranii priveau trăsura stacojie – cine-o mai văzut! – fără de cai – Doamne, iartă-mă! – suind la deal în goana mare, cu burta plină de darabane bătute de toți dracii, și'n urmă împroșcând un fum puturos ca cel din iad. Iar vizitiul - Ptiu! Ferească sfântul de-așa creștin! — în loc de ochi avea sticle negre ca orbii, în loc de hățuri, o roată în proțap; și'n loc de biciu și de „Hii, boală!&quot; un muget de bou în mână.

Țăranii își făceau cruce, cu ochii când la dihanie, când la biserică. Înghesuiți în mamele lor, copiii tremurau să nu-i fure Ucigă-l-Toaca, și scânceau, iscodind cu ochi de femee.

Moș Gheorghe mai văzuse la Iași, nelegiuirea-cu-roți. De aceia mai scuipă odată.

— Săracu’ conu’ Costache, Dumnezeu să-l ierte! În ograda dumnealui să intre una ca asta!… Lasă c’o ’nvață moșu pe duduița să umble călare.
&lt;br&gt;

Vicleimul păsărilor înșirate pe șosea, juca ’naintea și în urma goanei roșii…

Însfârșit, duduind, bufnind, mugind, acoperit de colb, masiv pe roțile burtoase, — Molohul kilo-&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>7oxi1vedrkeqh6w3m3njm0ayzxn5hg2</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152061</id>
      <parentid>152060</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T11:49:02Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Gdeaconu</username>
        <id>22625</id>
      </contributor>
      <origin>152061</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1409" sha1="qv7sj1k8zpgixq09ptivmr5ud3buxz7" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;Gdeaconu&quot; /&gt;{{Mai_mic|{{AntetPagină| 146 | IONEL TEODOREANU | }}}}&lt;/noinclude&gt;— Merci, Monica.

Fără poftă, dar cu entuziasm, Olguța mâncă miezul pe care Dănuț îl curățise de sâmburi și Monica de scobitori.

{{***}}

Cu sufletele înfrățite în aceiași depărtata epocă geologică, vitele și țăranii priveau trăsura stacojie – cine-o mai văzut! – fără de cai – Doamne, iartă-mă! – suind la deal în goana mare, cu burta plină de darabane bătute de toți dracii, și'n urmă împroșcând un fum puturos ca cel din iad. Iar vizitiul - Ptiu! Ferească sfântul de-așa creștin! — în loc de ochi avea sticle negre ca orbii, în loc de hățuri, o roată în proțap; și'n loc de biciu și de „Hii, boală!&quot; un muget de bou în mână.

Țăranii își făceau cruce, cu ochii când la dihanie, când la biserică. Înghesuiți în mamele lor, copiii tremurau să nu-i fure Ucigă-l-Toaca, și scânceau, iscodind cu ochi de femee.

Moș Gheorghe mai văzuse la Iași, nelegiuirea-cu-roți. De aceia mai scuipă odată.

— Săracu’ conu’ Costache, Dumnezeu să-l ierte! În ograda dumnealui să intre una ca asta!… Lasă c’o ’nvață moșu pe duduița să umble călare.


Vicleimul păsărilor înșirate pe șosea, juca ’naintea și în urma goanei roșii…

Însfârșit, duduind, bufnind, mugind, acoperit de colb, masiv pe roțile burtoase, — Molohul kilo-&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>qv7sj1k8zpgixq09ptivmr5ud3buxz7</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/147</title>
    <ns>104</ns>
    <id>48958</id>
    <revision>
      <id>152062</id>
      <parentid>147620</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T11:52:29Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Gdeaconu</username>
        <id>22625</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>152062</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1487" sha1="c79i1s3zq4jgx6rj6fr7gruv40jeh87" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;Gdeaconu&quot; /&gt;{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 147 }}}}&lt;/noinclude&gt;metrilor se opri războinic în fața scărilor. Cânii lătrau și schelălăiau ca la urs. Toți servitorii eșiseră din casă.

– Bine-ai venit, Grigore.

– Guten Tag, Herr Direktor.

– Moșu’ Puiu, moșu’ Puiu, vocifera Dănuț cu șervetul în mână, ca o jalbă.

Herr Direktor, îmbrăcat din cap până’n picioare în armura automobiliștilor – ochelari rotunzi de scafandru cu rame de cauciuc cărămiziu; cască de doc; halat de doc, închis ermetic la gât și la încheetura mânilor – se coborî flegmatic pe portița dela spatele automobilului, ridicând bancheta articulată. Tropăi ca să-și desmorțească picioarele; se întinse; cască; își descoperi fața lăsând ochelarii să-i atârne de gât; își puse monoclul în ochi, încruntându-se; își frecă mânele neatinse de colb și de soare… și se înclină zâmbind în fața scărilor, cu aerul unui amiral englez aclamat într’un mic port dunărean.

- Bine v’am găsit.

Căzuseră și ochelarii negri de pe fața șofeurului, – din pricina Anicăi. Mecanicul berlinez, expediat în țară odată cu automobilul, îl întregea. Era și el confecționat în fabrica de blonzi cu ochi albaștri și obrajii de Gretchen, ai Germaniei.

Anica plecă ochii rușinată.

Herr Direktor se însuflețise, ținându-l pe Dănuț în brațe. Părea că toastează cu o cupă de  șampanie.

— Kulek, dieser ist mein Sohn.&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>c79i1s3zq4jgx6rj6fr7gruv40jeh87</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/148</title>
    <ns>104</ns>
    <id>48959</id>
    <revision>
      <id>152063</id>
      <parentid>147621</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T11:55:35Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Gdeaconu</username>
        <id>22625</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>152063</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1115" sha1="8pm01b4dgski73smh2uqw973tgz7t1w" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;Gdeaconu&quot; /&gt;{{Mai_mic|{{AntetPagină| 148 | IONEL TEODOREANU | }}}}&lt;/noinclude&gt;— Und ich bin sein Vater! - adăogă modest domnul Deleanu, coborînd scările.

— Das ist guuut!

Cuprins de giganticul hohot de râs al băutorilor de bere, Herr Kulek se bătea cu palmele peste genunchi, tresăltând delaolaltă cu trepidațiile mașinii.

— Măi Grigore, tu ai să mă compromiți, glumi domnul Deleanu, sărutându-l.

— Ba mă compromiteți voi pe mine, protestă doamna Deleanu.

— Dănuț, ești sau nu feciorul meu?

— Tu ești burlac, Herr Direktor — îl apostrofă Olguța din pridvor.

— Tot drac ai rămas!

— Nici nu mi-ai spus bună-ziua, Herr Direktor!

— Scuzele mele domnișoară!

Urcând treptele se aplecă în fața Olguței și-i sărută mâna.

— Poți să mă săruți și pe obraz, Herr Direktor. Nu mă supăr!

— Uf! Da’ grea te-ai mai făcut! – oftă el, ridicând-o.

— Am mușchi.

— Zău!

– Da. Buftea-i gras; eu is voinică.

– Domnișoara ?

— Monica, o numi doamna Deleanu, punându-i manile pe umeri.

– Monica?

Doamna Deleanu îi făcu semn din ochi.&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>8pm01b4dgski73smh2uqw973tgz7t1w</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:George I. Ionnescu-Gion - Istoria Bucurescilor.pdf/4</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50938</id>
    <revision>
      <id>152054</id>
      <parentid>151984</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T10:20:36Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152054</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2940" sha1="r9ocqm44l56iogfo4donhwiozo8kxlw" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;&lt;/noinclude&gt;{{FI|file=Istoria Bucurescilor (1899) - frontispiece - page i.png|width=400px|night-mode-invert=true}}

{{dhr}}{{sep}}
{{Chirilic bloc/s}}
{{inițială mare|І|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial I - page i.png|dim_imagine=36px}}н зилєлє Маєстъций Сѣлє {{mai mare|{{oranj|Карол І,}}}} Рєџє ал Ромѫниєй, Домн ал Мꙋнтєниєй ши ал Молдовєй, Марє Бан ал Олтєниєй ши ал Сєвєринꙋлꙋй, Стъпѫнитор ал Доброџиєй дє пєстє Дꙋнърє пѫнъ ла Марє,

{{FIS|file=Istoria Bucurescilor (1899) - fleuron - pages i-ii.png|night-mode-invert=true|width=12px}}&amp;ensp;Кꙋ ажꙋторꙋл Прѣ-Кꙋратєй Фєчюарє ши ал Марєлꙋй Мꙋчєник Гєоргиє, ꙟнчєпꙋтꙋ-с’а ачѣстъ картє ꙟн анꙋл дє ла Зидирѣ Лꙋмєй 7403, іѣр дє ла Нащєрєа Мѫнтꙋиторꙋлꙋй нострꙋ Іисꙋс-Кристос 1895, лꙋна Май, дꙋпъ ꙟндємнꙋл ши стърꙋинца

{{c|
{{FIS|file=Istoria Bucurescilor (1899) - fleuron name - page i.png|night-mode-invert=true|width=20px}}&amp;ensp;{{mai mare|{{oranj|Домниєй Сѣлє, Домнꙋлꙋй Никꙋ Гр. Филипєскꙋ,}}}}&amp;ensp;{{FIS|file=Istoria Bucurescilor (1899) - fleuron name - page i.png|night-mode-invert=true|width=20px}}&lt;br/&gt;
{{lsp||Примар ал Бꙋкꙋрєщило|р.}}
}}

{{FIS|file=Istoria Bucurescilor (1899) - fleuron - pages i-ii.png|night-mode-invert=true|width=12px}}&amp;ensp;Лꙋкратꙋ-с’а ꙟн аний ꙋрмъторй кꙋ щиинцєлє адꙋнатє дє прин хрисоавєлє ши кондичєлє вєки алє Архивєлор ши Акадємиєй Ромѫнє, ши дє прин кърцилє словєсничилор бꙋкꙋрєщєнй, ши дє прин кърцилє къртꙋрарилор дє алтє лимбй дє кѫт дꙋлчѣ лимбъ ромѫнѣскъ, ши дин спꙋсєлє чєлор бътрѫнй ши щиꙋторй ай орашꙋлꙋй, кꙋ кєлтꙋѣла Общиєй Бꙋкꙋрєщєнє, Примар ал Капиталєй Фиинд

{{c|{{FIS|file=Istoria Bucurescilor (1899) - fleuron name - page i.png|night-mode-invert=true|width=20px}}&amp;ensp;{{mai mare|{{oranj|Домниа Са, Домнꙋл К. Ф. Робєскꙋ.}}&amp;ensp;{{FIS|file=Istoria Bucurescilor (1899) - fleuron name - page i.png|night-mode-invert=true|width=20px}}}}}}

{{FIS|file=Istoria Bucurescilor (1899) - fleuron - pages i-ii.png|night-mode-invert=true|width=12px}}&amp;ensp;Ши с’а сфьршит, спрє чинстєа ши слава минꙋнатєлор врємй трєкꙋтє алє Бꙋкꙋрєщилор, ꙟн анꙋл дє ла Зидирєа Лꙋмєй 7408, іѣр дє ла Нащєрєа&lt;noinclude&gt;{{Chirilic bloc/e}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>r9ocqm44l56iogfo4donhwiozo8kxlw</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:George I. Ionnescu-Gion - Istoria Bucurescilor.pdf/5</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50940</id>
    <revision>
      <id>152055</id>
      <parentid>151987</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T10:21:51Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152055</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2784" sha1="spchz137d1n3iuxmhkfksujmm0szsnc" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{Chirilic bloc/s}}&lt;/noinclude&gt;Мѫнтꙋиторꙋлꙋй нострꙋ Іисꙋс-Кристос 1899, лꙋна Сєптємбрє, Примар ал Бꙋкꙋрєщилор фиинд

{{c|{{FIS|file=Istoria Bucurescilor (1899) - fleuron name - page i.png|night-mode-invert=true|width=20px}}&amp;ensp;{{mai mare|{{oranj|Домниа Са, Домнꙋл Барбꙋ Щєф. дє ла Вранчѣ,}}&amp;ensp;{{FIS|file=Istoria Bucurescilor (1899) - fleuron name - page i.png|night-mode-invert=true|width=20px}}}}}}

дє май жос іскълитꙋл карє, лин ши блѫнд, ꙟцй пофтѣщє циє, чєтиториꙋлє, сънътатє дєплинъ, норок ши воиє бꙋнъ, търиє нєꙟнфрѫнтъ ꙟн трꙋдєлє виєцєй ши линищє сєнинъ ꙟн гѫндꙋрилє тѣлє…, адєкъ єꙋ̆,

{{FIS|file=Istoria Bucurescilor (1899) - fleuron name - page i.png|night-mode-invert=true|width=20px}}&amp;ensp;{{mai mare|{{oranj|Гєоргиє І. Іоннєскꙋ-Џион,}}}} карєлє м’ам нъскꙋт ꙟн бътрѫнꙋл домнєск орашй ал Питєщилор, ши дє 30 дє анй мъ ꙟндєлєтничєск кꙋ грижа ши іспитирѣ кърцилор ꙟн марєа ши дє Дꙋмнєзєꙋ̆ пъзита Чєтатє а Бꙋкꙋрєщилор, скъꙋналꙋл орашй ал Ромѫниєй.
{{dhr|2em}}
{{FI|file=Istoria Bucurescilor (1899) - illustration - page ii.png|width=250px|night-mode-invert=true}}
{{dhr|2em}}
{{C|{{mai mare|{{oranj|Доамнє Дꙋмнєзєꙋлє ал Пъринцилор нощри, Тꙋ, карє&lt;br/&gt; рєпєџꙋнилє рꙟꙋрилор ꙟнапой лє ꙟнторчй, ши&lt;br/&gt; пє карє Ꙟнџєрий ꙟмпрєꙋнъ кꙋ Лꙋчѣфърꙋл&lt;br/&gt; чєл лꙋминос ꙟн славъ тє кѫнтъ, —&lt;br/&gt; ажꙋтъ, Прѣ-Милостивє Доамнє,&lt;br/&gt; Нѣмꙋлꙋй ромѫнєск ши&lt;br/&gt; Рєџєлꙋй Нострꙋ ꙟн&lt;br/&gt; вєчиа вѣкꙋлꙋй&lt;br/&gt; Амин.}}}}}}
{{dhr}}
{{FI|file=Istoria Bucurescilor (1899) - fleuron - page ii.png|width=20px|night-mode-invert=true}}
{{dhr|2em}}
{{casetă la dreapta|width=18em|aliniere=justify|{{Mai mic bloc|
Нъзꙋинд а кълка пє ꙋрмєлє Марєлꙋй Антим
Івирѣнꙋл дин Сфѫнта Мънъстирє а Снаговꙋлꙋй, єꙋ̆, {{mai mare|{{oranj|Ємиа Сочєкꙋ̆,}}}} кꙋ ай мєй лꙋкръторй ромѫнй, ам типърит ачѣстъ картє ꙟн типарница мєа дин Бꙋкꙋрєщй, ꙟнтѫиꙋл ашєзътор дє словє фиинд Гꙋцъ Џєорџєскꙋ.....
}}}}
{{chirilic bloc/e}}&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>spchz137d1n3iuxmhkfksujmm0szsnc</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:George I. Ionnescu-Gion - Istoria Bucurescilor.pdf/7</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50942</id>
    <revision>
      <id>152002</id>
      <parentid>151993</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T12:28:17Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152002</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1889" sha1="ndp5wt4r4etbrgov5zw3k6yn7x7ycwu" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;&lt;/noinclude&gt;{{FI|file=Istoria Bucurescilor (1899) - headpiece - page 3.png|width=400px|night-mode-invert=true}}


{{C|{{mai mare|I}}}}


{{letrină|U|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial U - page 3.png|imgsize=60px|night-mode-invert=da}}n rîŭ care se împarte în maĭ multe brațe și face, între
aceste brațe, insule maĭ mult séŭ maĭ puțin bine 
apărate; — lângă un rîŭ, nisce délurĭ acoperite de pădurĭ
și, între aceste pădurĭ, nisce luminișurĭ; — coline la pólele cărora
se află bălțĭ, ale căror ape se prenoiesc într’un fel séŭ într’altul,
— étă factoriĭ carĭ aŭ dat nascere, în timpurĭ necunoscute de 
istoria positivă și documentată, marilor capitale europene din
ḑilele nóstre.

''Roma'' fu zidită lângă Tibru, ântăiŭ pe uă colină, și-apoĭ devine
orașul celor nouă coline. Cine a zidit-o? Legenda o spune cu
multă poesiă și multe elemente pitorescĭ. Istoria, totdéuna, 
prudentă, tace, pênĕ când documentele îĭ permit să apuce firul real
al faptelor romane.

''Londra'' (''llyn,'' baltă și ''dinas,'' coline) este orașul făcut între bălțĭ
pe coline. Când? și de cine? Nu se scie.

''Parisul,'' vechĭa Lutețiă, a poporuluĭ Lutucez, adecă, pare-se, a
''locuitorilor dintre ape,'' fost-a clădit de Ercule? fost-a clădit de Francus?
La aceste întrebărĭ, istoria iérășĭ tace, și tot ast-fel tace pentru ''Berlin,''
orașul de lângă Sprea, și pentru ''Constantinopole,'' și pentru ''Viena,'' și
pentru ''Madrid,'' și pentru tóte orașele a căror însemnătate de 
astăḑĭ ațîță și maĭ mult curiositatea cercetătorilor, în ceia ce 
privesce stăvechĭul lor trecut.

Era firesc, și póte maĭ îndreptățit de cât pentru alte orașe,
ca originea și zidirea orașului Bucurescĭ sĕ fiă acoperite de uă
céță în vecĭ nepătrunsă.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>ndp5wt4r4etbrgov5zw3k6yn7x7ycwu</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152003</id>
      <parentid>152002</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T12:28:42Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152003</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1889" sha1="sind28itcnfp65t1wchnhd0hxn0uhpt" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;&lt;/noinclude&gt;{{FI|file=Istoria Bucurescilor (1899) - headpiece - page 3.png|width=500px|night-mode-invert=true}}


{{C|{{mai mare|I}}}}


{{letrină|U|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial U - page 3.png|imgsize=60px|night-mode-invert=da}}n rîŭ care se împarte în maĭ multe brațe și face, între
aceste brațe, insule maĭ mult séŭ maĭ puțin bine 
apărate; — lângă un rîŭ, nisce délurĭ acoperite de pădurĭ
și, între aceste pădurĭ, nisce luminișurĭ; — coline la pólele cărora
se află bălțĭ, ale căror ape se prenoiesc într’un fel séŭ într’altul,
— étă factoriĭ carĭ aŭ dat nascere, în timpurĭ necunoscute de 
istoria positivă și documentată, marilor capitale europene din
ḑilele nóstre.

''Roma'' fu zidită lângă Tibru, ântăiŭ pe uă colină, și-apoĭ devine
orașul celor nouă coline. Cine a zidit-o? Legenda o spune cu
multă poesiă și multe elemente pitorescĭ. Istoria, totdéuna, 
prudentă, tace, pênĕ când documentele îĭ permit să apuce firul real
al faptelor romane.

''Londra'' (''llyn,'' baltă și ''dinas,'' coline) este orașul făcut între bălțĭ
pe coline. Când? și de cine? Nu se scie.

''Parisul,'' vechĭa Lutețiă, a poporuluĭ Lutucez, adecă, pare-se, a
''locuitorilor dintre ape,'' fost-a clădit de Ercule? fost-a clădit de Francus?
La aceste întrebărĭ, istoria iérășĭ tace, și tot ast-fel tace pentru ''Berlin,''
orașul de lângă Sprea, și pentru ''Constantinopole,'' și pentru ''Viena,'' și
pentru ''Madrid,'' și pentru tóte orașele a căror însemnătate de 
astăḑĭ ațîță și maĭ mult curiositatea cercetătorilor, în ceia ce 
privesce stăvechĭul lor trecut.

Era firesc, și póte maĭ îndreptățit de cât pentru alte orașe,
ca originea și zidirea orașului Bucurescĭ sĕ fiă acoperite de uă
céță în vecĭ nepătrunsă.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>sind28itcnfp65t1wchnhd0hxn0uhpt</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152004</id>
      <parentid>152003</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T12:30:38Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152004</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1889" sha1="ndp5wt4r4etbrgov5zw3k6yn7x7ycwu" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;&lt;/noinclude&gt;{{FI|file=Istoria Bucurescilor (1899) - headpiece - page 3.png|width=400px|night-mode-invert=true}}


{{C|{{mai mare|I}}}}


{{letrină|U|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial U - page 3.png|imgsize=60px|night-mode-invert=da}}n rîŭ care se împarte în maĭ multe brațe și face, între
aceste brațe, insule maĭ mult séŭ maĭ puțin bine 
apărate; — lângă un rîŭ, nisce délurĭ acoperite de pădurĭ
și, între aceste pădurĭ, nisce luminișurĭ; — coline la pólele cărora
se află bălțĭ, ale căror ape se prenoiesc într’un fel séŭ într’altul,
— étă factoriĭ carĭ aŭ dat nascere, în timpurĭ necunoscute de 
istoria positivă și documentată, marilor capitale europene din
ḑilele nóstre.

''Roma'' fu zidită lângă Tibru, ântăiŭ pe uă colină, și-apoĭ devine
orașul celor nouă coline. Cine a zidit-o? Legenda o spune cu
multă poesiă și multe elemente pitorescĭ. Istoria, totdéuna, 
prudentă, tace, pênĕ când documentele îĭ permit să apuce firul real
al faptelor romane.

''Londra'' (''llyn,'' baltă și ''dinas,'' coline) este orașul făcut între bălțĭ
pe coline. Când? și de cine? Nu se scie.

''Parisul,'' vechĭa Lutețiă, a poporuluĭ Lutucez, adecă, pare-se, a
''locuitorilor dintre ape,'' fost-a clădit de Ercule? fost-a clădit de Francus?
La aceste întrebărĭ, istoria iérășĭ tace, și tot ast-fel tace pentru ''Berlin,''
orașul de lângă Sprea, și pentru ''Constantinopole,'' și pentru ''Viena,'' și
pentru ''Madrid,'' și pentru tóte orașele a căror însemnătate de 
astăḑĭ ațîță și maĭ mult curiositatea cercetătorilor, în ceia ce 
privesce stăvechĭul lor trecut.

Era firesc, și póte maĭ îndreptățit de cât pentru alte orașe,
ca originea și zidirea orașului Bucurescĭ sĕ fiă acoperite de uă
céță în vecĭ nepătrunsă.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>ndp5wt4r4etbrgov5zw3k6yn7x7ycwu</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152024</id>
      <parentid>152004</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T17:21:37Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152024</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1902" sha1="q6013dsvv0ohrr0gp4fa953c4ullz32" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;&lt;/noinclude&gt;{{FI|file=Istoria Bucurescilor (1899) - headpiece - page 3.png|width=400px|night-mode-invert=true}}


{{C|{{mai mare|{{A+|'''I'''}}}}}}


{{letrină|U|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial U - page 3.png|imgsize=60px|night-mode-invert=da}}n rîŭ care se împarte în maĭ multe brațe și face, între
aceste brațe, insule maĭ mult séŭ maĭ puțin bine 
apărate; — lângă un rîŭ, nisce délurĭ acoperite de pădurĭ
și, între aceste pădurĭ, nisce luminișurĭ; — coline la pólele cărora
se află bălțĭ, ale căror ape se prenoiesc într’un fel séŭ într’altul,
— étă factoriĭ carĭ aŭ dat nascere, în timpurĭ necunoscute de 
istoria positivă și documentată, marilor capitale europene din
ḑilele nóstre.

''Roma'' fu zidită lângă Tibru, ântăiŭ pe uă colină, și-apoĭ devine
orașul celor nouă coline. Cine a zidit-o? Legenda o spune cu
multă poesiă și multe elemente pitorescĭ. Istoria, totdéuna, 
prudentă, tace, pênĕ când documentele îĭ permit să apuce firul real
al faptelor romane.

''Londra'' (''llyn,'' baltă și ''dinas,'' coline) este orașul făcut între bălțĭ
pe coline. Când? și de cine? Nu se scie.

''Parisul,'' vechĭa Lutețiă, a poporuluĭ Lutucez, adecă, pare-se, a
''locuitorilor dintre ape,'' fost-a clădit de Ercule? fost-a clădit de Francus?
La aceste întrebărĭ, istoria iérășĭ tace, și tot ast-fel tace pentru ''Berlin,''
orașul de lângă Sprea, și pentru ''Constantinopole,'' și pentru ''Viena,'' și
pentru ''Madrid,'' și pentru tóte orașele a căror însemnătate de 
astăḑĭ ațîță și maĭ mult curiositatea cercetătorilor, în ceia ce 
privesce stăvechĭul lor trecut.

Era firesc, și póte maĭ îndreptățit de cât pentru alte orașe,
ca originea și zidirea orașului Bucurescĭ sĕ fiă acoperite de uă
céță în vecĭ nepătrunsă.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>q6013dsvv0ohrr0gp4fa953c4ullz32</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Istoria Bucurescilor/Capitolul 1</title>
    <ns>0</ns>
    <id>51064</id>
    <revision>
      <id>151998</id>
      <parentid>151996</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T12:12:06Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>151998</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="466" sha1="hv8mabcweqy657cq4wlt3h1nxfs1z6c" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = Istoria Bucurescilor
 | autor    = Gheorghe Ionescu-Gion
 | secțiune = I. Bucurescii pênĕ la 1500
 | anterior = [[../|Cuprins]]
 | următor  = [[../Capitolul 2/]]
 | note     = 
 | an       = 1899
}}
{{aspect implicit|Aspect 2}}
&lt;pages index=&quot;George_I._Ionnescu-Gion_-_Istoria_Bucurescilor.pdf&quot; include=6 /&gt;
{{ppb}}
&lt;pages index=&quot;George_I._Ionnescu-Gion_-_Istoria_Bucurescilor.pdf&quot; include=7-34 /&gt;
{{ppb}}
{{referințe mici}}
{{modernizare}}</text>
      <sha1>hv8mabcweqy657cq4wlt3h1nxfs1z6c</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:George I. Ionnescu-Gion - Istoria Bucurescilor.pdf/8</title>
    <ns>104</ns>
    <id>51065</id>
    <revision>
      <id>151997</id>
      <timestamp>2026-09-05T12:03:43Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>151997</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2927" sha1="7s5ak663ufs4m8xqai3ea04u4uaf1t1" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{rh||4|}}
{{sep|5em}}
{{Sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;Scim astăḑĭ despre străvechĭele timpurĭ ale Bucurescilor ceĭa ce sciŭ și istoriciĭ Italieĭ, Francieĭ, Anglieĭ și Germanieĭ despre străvechĭele timpurĭ ale Romeĭ, ale Parisuluĭ, ale Londreĭ séŭ ale Vieneĭ&lt;ref&gt;Cătun, ḑice-se, făcut, de un ném de Wenḑĭ, în timpuri imemoriale lângă rîulețul ''Wien'' și lângă brațele primitive ale Dunăreĭ.&lt;/ref&gt;.

Scim adică, uitându-ne la configurațiunea soluluĭ, că avem un rîŭ, Dâmbovița, a căreia matcă s’a schimbat și în timpurile istorice&lt;ref&gt;V. cap. ''[[Istoria Bucurescilor/Capitolul 10|Dâmbovița bucurescénă]].''&lt;/ref&gt;; că, pe lângă acest rîŭ, aŭ fost coline și délurĭ acoperite cu marĭ și maĭ mult de cât întinse pădurĭ; că, la pólele acestor délurĭ și coline, eraŭ bălțĭ mari și numeróse, alimentate și prenoite de apele curgĕtóre ale Dâmbovițeĭ, bălțĭ din carĭ fórte multe sunt documentate și, decĭ, istorice; -scim, prin urmare, că locul, pe care se ’nalță astăḑĭ vesela capitală a Regatuluĭ Românieĭ, a îndeplinit de la ’nceput tóte condițiunile, pe carĭ le cerca omul primitiv și preistoric ca să’șĭ aléga pe dênsul locuința sa.

Intre colinele și bălțile alimentate de Tamisa, din miḑlocul cărora s’a ridicat pênĕ astăḑi falnica și incomparabila Londră, și între bălțile alimentate de Dâmboviță, pe carĭ s’aŭ ridicat și se ridică mereu, cu puterĭ din ce în ce crescênde, Bucuresciĭ, — între aceste coline, bălțĭ și rîurĭ, ca factorĭ ajutători aĭ primelor locuințe omenescĭ, nu există nicĭ pic de deosebire.

Subsolul orașelor marĭ a dat adeseorĭ amĕnunte noĭ despre străvechĭa origine a așeḑămêntuluĭ omenesc de de-asupră-ĭ.

In Délul Spireĭ s’aŭ găsit arme și unelte de silex, precum și obiecte de lut în formă conică, cu un orificiŭ de-asupra. Aceste piramide, din carĭ Museul Național posede douĕ exemplare, sunt obiecte de cult, identice cu cele aflate în stațiunile preistorice din România, la Vădastra, la Patru-ḑecĭ-de-Crucĭ, la Cucutenĭ.

In timpul săpăturilor de la Areuda, s’aŭ găsit maĭ multe instrumente din epoca de piétră&lt;ref&gt;''Tinerimea Română,'' noua seriă, vol. I. [[Autor:Grigore Tocilescu|Tocilescu]]: ''Bucuresciĭ séŭ Cetatea Dâmbovițeĭ,'' pag. 5.&lt;/ref&gt;. Totul, decĭ, ne îndémnă a afirma că Bucuresciĭ aŭ fost uă stațiune preistorică.

Numĕrul colinelor bucurescene, rețéua de gârle, Dâmbovița, Bucurescióra, Gârlița din Broscenĭ, Dâmbovicióra din Sfințiĭ Apostolĭ, rețéua de bălți, balta Icóneĭ, balta din Scaune&lt;ref&gt;Numită maĭ târḑiŭ ''Lacul Șuțului'' și balta de la ''Carvasarà.''&lt;/ref&gt;, balta din Postăvarĭ, heleșteul lui Șerban-Vodă&lt;ref&gt;Cam pe la Sutter-Gramont.&lt;/ref&gt;, marea baltă a Broscenilor,&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}
{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>7s5ak663ufs4m8xqai3ea04u4uaf1t1</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152006</id>
      <parentid>151997</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T12:54:53Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152006</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2930" sha1="m642gnp0kjed3rw8a9w6k8walnfy3f6" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{rh||4|}}
{{sep|5em}}
{{Sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;Scim astăḑĭ despre străvechĭele timpurĭ ale Bucurescilor ceĭa ce sciŭ și istoriciĭ Italieĭ, Francieĭ, Anglieĭ și Germanieĭ despre străvechĭele timpurĭ ale Romeĭ, ale Parisuluĭ, ale Londreĭ séŭ ale Vieneĭ&lt;ref&gt;Cătun, ḑice-se, făcut, de un ném de Wenḑĭ, în timpuri imemoriale lângă rîulețul ''Wien'' și lângă brațele primitive ale Dunăreĭ.&lt;/ref&gt;.

Scim adică, uitându-ne la configurațiunea soluluĭ, că avem un rîŭ, Dâmbovița, a căreia matcă s’a schimbat și în timpurile istorice&lt;ref&gt;V. cap. ''[[Istoria Bucurescilor/Capitolul 10|Dâmbovița bucurescénă]].''&lt;/ref&gt;; că, pe lângă acest rîŭ, aŭ fost coline și délurĭ acoperite cu marĭ și maĭ mult de cât întinse pădurĭ; că, la pólele acestor délurĭ și coline, eraŭ bălțĭ mari și numeróse, alimentate și prenoite de apele curgĕtóre ale Dâmbovițeĭ, bălțĭ din carĭ fórte multe sunt documentate și, decĭ, istorice; — scim, prin urmare, că locul, pe care se ’nalță astăḑĭ vesela capitală a Regatuluĭ Românieĭ, a îndeplinit de la ’nceput tóte condițiunile, pe carĭ le cerca omul primitiv și preistoric ca să’șĭ aléga pe dênsul locuința sa.

Intre colinele și bălțile alimentate de Tamisa, din miḑlocul cărora s’a ridicat pênĕ astăḑi falnica și incomparabila Londră, și între bălțile alimentate de Dâmboviță, pe carĭ s’aŭ ridicat și se ridică mereu, cu puterĭ din ce în ce crescênde, Bucuresciĭ, — între aceste coline, bălțĭ și rîurĭ, ca factorĭ ajutători aĭ primelor locuințe omenescĭ, nu există nicĭ pic de deosebire.

Subsolul orașelor marĭ a dat adeseorĭ amĕnunte noĭ despre străvechĭa origine a așeḑămêntuluĭ omenesc de de-asupră-ĭ.

In Délul Spireĭ s’aŭ găsit arme și unelte de silex, precum și obiecte de lut în formă conică, cu un orificiŭ de-asupra. Aceste piramide, din carĭ Museul Național posede douĕ exemplare, sunt obiecte de cult, identice cu cele aflate în stațiunile preistorice din România, la Vădastra, la Patru-ḑecĭ-de-Crucĭ, la Cucutenĭ.

In timpul săpăturilor de la Areuda, s’aŭ găsit maĭ multe instrumente din epoca de piétră&lt;ref&gt;''Tinerimea Română,'' noua seriă, vol. I. [[Autor:Grigore Tocilescu|Tocilescu]]: ''Bucuresciĭ séŭ Cetatea Dâmbovițeĭ,'' pag. 5.&lt;/ref&gt;. Totul, decĭ, ne îndémnă a afirma că Bucuresciĭ aŭ fost uă stațiune preistorică.

Numĕrul colinelor bucurescene, rețéua de gârle, Dâmbovița, Bucurescióra, Gârlița din Broscenĭ, Dâmbovicióra din Sfințiĭ Apostolĭ, rețéua de bălți, balta Icóneĭ, balta din Scaune&lt;ref&gt;Numită maĭ târḑiŭ ''Lacul Șuțului'' și balta de la ''Carvasarà.''&lt;/ref&gt;, balta din Postăvarĭ, heleșteul lui Șerban-Vodă&lt;ref&gt;Cam pe la Sutter-Gramont.&lt;/ref&gt;, marea baltă a Broscenilor,&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}
{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>m642gnp0kjed3rw8a9w6k8walnfy3f6</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:George I. Ionnescu-Gion - Istoria Bucurescilor.pdf/9</title>
    <ns>104</ns>
    <id>51066</id>
    <revision>
      <id>151999</id>
      <timestamp>2026-09-05T12:24:14Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>151999</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2510" sha1="1boqbdb7msqr38pydq8dlnj9bjsqka3" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||5|}}
{{sep|4em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;lacul de lângă locul luĭ Dura Neguțătorul&lt;ref&gt;Lacul ''Cismegiuluĭ.'' Numele din text este dintr’un document al ''Condiceĭ Brâncovenescĭ.'' — Cf. cap. [[Istoria Bucurescilor/Capitolul 15|''Podul Mogoșóeĭ'']] și cap. ''Dâmbovița bucurescénă.''&lt;/ref&gt;, pădurile Cotrocenilor, Grozăvescilor, Lupescilor, Văcărescilor și Sărindaruluĭ, — tóte împreună ne arétă că Bucuresciĭ aŭ fost uă stațiune preistorică.

Cine scie décă nisce viitóre săpăturĭ nu vor descoperi, ca la Morges, séŭ la Robenhausen, séŭ la Neubürgersee, rămășițe neîndoelnice de locuințele lacustre carĭ se resfățaŭ póte pe întinderea bălților Bucurescilor preistoricĭ.

Neuitatul Odobèscu, cunoscând aceste rîurĭ, bălțĭ și coline bucurescene, ḑicea într’un rînd:

„Temeliele bisericeĭ Sftuluĭ Ilie se afundă în baĭerile uneĭ movile, unuĭ antic ''Gorgan,'' care a dat numele sĕŭ împrejmuiriĭ. Se vede că străvechiĭ locuitorĭ al mocirlelor Dâmbovițeĭ, sĕlbaticiĭ carĭ rătăcĭaŭ acum câte-va miĭ de anĭ printre stuful mlăștinelor Cismigiuluĭ, și-au înălțat acéstă necropolă&lt;ref&gt;''Scrieri literare și științifice,'' II, pag. 268. ''Artele preistorice în România.'' Cf. și ''Măgura înaltă'' sub care fu îngropat Ionas, Regele Cumanilor, la d. [[Autor:Bogdan Petriceicu Hasdeu|Hasdeu]]: ''Negru-Vodă,'' pag. 87.&lt;/ref&gt;”.

Necropolă înălțată de mâna omenéscă séŭ colină făptuită de Dumneḑeŭ, Gorganul, ca și colina Mitropolieĭ, ca și colina înconjurată odinióră de bălțĭ a luĭ Radu-Vodă, ca și colina pe care se ridica altă dată Curtea-Vechiă, ca și colina mănăstireĭ luĭ Mihaĭ-Vodă, ca și tóte cele-l’alte înălțăturĭ de pămênt, aŭ atras ómenĭ. Ómeniĭ aŭ venit și s’aŭ așeḑat aci.

In epoca preistorică, malurile și bălțile Dâmboviței eraŭ decĭ locuite.


{{C|{{mai mare|II}}


{{letrină|C}}ând, în timpul lui Mariŭ, generalul roman, Curione, se apropiă pentru prima óră de Dacia, lucrul care’l opri și’l înspăimântă maĭ mult de cât orĭ-ce, fu întunecimea codrilor, întinderea nesfârșită a pădurilor&lt;ref&gt;Florus III, 5, citat de d. B. P. Hasdeŭ: ''Istoria Critică,'' pag. 268.&lt;/ref&gt;.

Pădurile!

Nu e Român și nu e străin care, pênĕ în pragul secoluluĭ XIX, sĕ nu fi vorbit de dênsele când cu spaimă, când cu
admirațiune.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}
{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>1boqbdb7msqr38pydq8dlnj9bjsqka3</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152000</id>
      <parentid>151999</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T12:26:45Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152000</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2512" sha1="f3q6qzu1l3u54qyr756c70qewqm72re" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||5|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;lacul de lângă locul luĭ Dura Neguțătorul&lt;ref&gt;Lacul ''Cismegiuluĭ.'' Numele din text este dintr’un document al ''Condiceĭ Brâncovenescĭ.'' — Cf. cap. [[Istoria Bucurescilor/Capitolul 15|''Podul Mogoșóeĭ'']] și cap. ''Dâmbovița bucurescénă.''&lt;/ref&gt;, pădurile Cotrocenilor, Grozăvescilor, Lupescilor, Văcărescilor și Sărindaruluĭ, — tóte împreună ne arétă că Bucuresciĭ aŭ fost uă stațiune preistorică.

Cine scie décă nisce viitóre săpăturĭ nu vor descoperi, ca la Morges, séŭ la Robenhausen, séŭ la Neubürgersee, rămășițe neîndoelnice de locuințele lacustre carĭ se resfățaŭ póte pe întinderea bălților Bucurescilor preistoricĭ.

Neuitatul Odobèscu, cunoscând aceste rîurĭ, bălțĭ și coline bucurescene, ḑicea într’un rînd:

„Temeliele bisericeĭ Sftuluĭ Ilie se afundă în baĭerile uneĭ movile, unuĭ antic ''Gorgan,'' care a dat numele sĕŭ împrejmuiriĭ. Se vede că străvechiĭ locuitorĭ al mocirlelor Dâmbovițeĭ, sĕlbaticiĭ carĭ rătăcĭaŭ acum câte-va miĭ de anĭ printre stuful mlăștinelor Cismigiuluĭ, și-au înălțat acéstă necropolă&lt;ref&gt;''Scrieri literare și științifice,'' II, pag. 268. ''Artele preistorice în România.'' Cf. și ''Măgura înaltă'' sub care fu îngropat Ionas, Regele Cumanilor, la d. [[Autor:Bogdan Petriceicu Hasdeu|Hasdeu]]: ''Negru-Vodă,'' pag. 87.&lt;/ref&gt;”.

Necropolă înălțată de mâna omenéscă séŭ colină făptuită de Dumneḑeŭ, Gorganul, ca și colina Mitropolieĭ, ca și colina înconjurată odinióră de bălțĭ a luĭ Radu-Vodă, ca și colina pe care se ridica altă dată Curtea-Vechiă, ca și colina mănăstireĭ luĭ Mihaĭ-Vodă, ca și tóte cele-l’alte înălțăturĭ de pămênt, aŭ atras ómenĭ. Ómeniĭ aŭ venit și s’aŭ așeḑat aci.

In epoca preistorică, malurile și bălțile Dâmboviței eraŭ decĭ locuite.


{{C|{{mai mare|II}}}}


{{letrină|C}}ând, în timpul lui Mariŭ, generalul roman, Curione, se apropiă pentru prima óră de Dacia, lucrul care’l opri și’l înspăimântă maĭ mult de cât orĭ-ce, fu întunecimea codrilor, întinderea nesfârșită a pădurilor&lt;ref&gt;Florus III, 5, citat de d. B. P. Hasdeŭ: ''Istoria Critică,'' pag. 268.&lt;/ref&gt;.

Pădurile!

Nu e Român și nu e străin care, pênĕ în pragul secoluluĭ XIX, sĕ nu fi vorbit de dênsele când cu spaimă, când cu
admirațiune.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}
{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>f3q6qzu1l3u54qyr756c70qewqm72re</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152013</id>
      <parentid>152000</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T16:26:12Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152013</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2612" sha1="qa1uldyihrjm093njtb83tbq6ktwwlu" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||5|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;lacul de lângă locul luĭ Dura Neguțătorul&lt;ref&gt;Lacul ''Cismegiuluĭ.'' Numele din text este dintr’un document al ''Condiceĭ Brâncovenescĭ.'' — Cf. cap. [[Istoria Bucurescilor/Capitolul 15|''Podul Mogoșóeĭ'']] și cap. ''Dâmbovița bucurescénă.''&lt;/ref&gt;, pădurile Cotrocenilor, Grozăvescilor, Lupescilor, Văcărescilor și Sărindaruluĭ, — tóte împreună ne arétă că Bucuresciĭ aŭ fost uă stațiune preistorică.

Cine scie décă nisce viitóre săpăturĭ nu vor descoperi, ca la Morges, séŭ la Robenhausen, séŭ la Neubürgersee, rămășițe neîndoelnice de locuințele lacustre carĭ se resfățaŭ póte pe întinderea bălților Bucurescilor preistoricĭ.

Neuitatul Odobèscu, cunoscând aceste rîurĭ, bălțĭ și coline bucurescene, ḑicea într’un rînd:

„Temeliele bisericeĭ Sftuluĭ Ilie se afundă în baĭerile uneĭ movile, unuĭ antic ''Gorgan,'' care a dat numele sĕŭ împrejmuiriĭ. Se vede că străvechiĭ locuitorĭ al mocirlelor Dâmbovițeĭ, sĕlbaticiĭ carĭ rătăcĭaŭ acum câte-va miĭ de anĭ printre stuful mlăștinelor Cismigiuluĭ, și-au înălțat acéstă necropolă&lt;ref&gt;''Scrieri literare și științifice,'' II, pag. 268. ''Artele preistorice în România.'' Cf. și ''Măgura înaltă'' sub care fu îngropat Ionas, Regele Cumanilor, la d. [[Autor:Bogdan Petriceicu Hasdeu|Hasdeu]]: ''Negru-Vodă,'' pag. 87.&lt;/ref&gt;”.

Necropolă înălțată de mâna omenéscă séŭ colină făptuită de Dumneḑeŭ, Gorganul, ca și colina Mitropolieĭ, ca și colina înconjurată odinióră de bălțĭ a luĭ Radu-Vodă, ca și colina pe care se ridica altă dată Curtea-Vechiă, ca și colina mănăstireĭ luĭ Mihaĭ-Vodă, ca și tóte cele-l’alte înălțăturĭ de pămênt, aŭ atras ómenĭ. Ómeniĭ aŭ venit și s’aŭ așeḑat aci.

In epoca preistorică, malurile și bălțile Dâmboviței eraŭ decĭ locuite.


{{C|{{mai mare|II}}}}


{{letrină|C|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial C - page 5.png|imgsize=50px|night-mode-invert=da}}ând, în timpul lui Mariŭ, generalul roman, Curione, se apropiă pentru prima óră de Dacia, lucrul care’l opri și’l înspăimântă maĭ mult de cât orĭ-ce, fu întunecimea codrilor, întinderea nesfârșită a pădurilor&lt;ref&gt;Florus III, 5, citat de d. B. P. Hasdeŭ: ''Istoria Critică,'' pag. 268.&lt;/ref&gt;.

Pădurile!

Nu e Român și nu e străin care, pênĕ în pragul secoluluĭ XIX, sĕ nu fi vorbit de dênsele când cu spaimă, când cu
admirațiune.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}
{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>qa1uldyihrjm093njtb83tbq6ktwwlu</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152014</id>
      <parentid>152013</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T16:27:30Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152014</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2612" sha1="grgarg4me9nj3ced0p5uz85av1d5247" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||5|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;lacul de lângă locul luĭ Dura Neguțătorul&lt;ref&gt;Lacul ''Cismegiuluĭ.'' Numele din text este dintr’un document al ''Condiceĭ Brâncovenescĭ.'' — Cf. cap. [[Istoria Bucurescilor/Capitolul 15|''Podul Mogoșóeĭ'']] și cap. ''Dâmbovița bucurescénă.''&lt;/ref&gt;, pădurile Cotrocenilor, Grozăvescilor, Lupescilor, Văcărescilor și Sărindaruluĭ, — tóte împreună ne arétă că Bucuresciĭ aŭ fost uă stațiune preistorică.

Cine scie décă nisce viitóre săpăturĭ nu vor descoperi, ca la Morges, séŭ la Robenhausen, séŭ la Neubürgersee, rămășițe neîndoelnice de locuințele lacustre carĭ se resfățaŭ póte pe întinderea bălților Bucurescilor preistoricĭ.

Neuitatul Odobèscu, cunoscând aceste rîurĭ, bălțĭ și coline bucurescene, ḑicea într’un rînd:

„Temeliele bisericeĭ Sftuluĭ Ilie se afundă în baĭerile uneĭ movile, unuĭ antic ''Gorgan,'' care a dat numele sĕŭ împrejmuiriĭ. Se vede că străvechiĭ locuitorĭ al mocirlelor Dâmbovițeĭ, sĕlbaticiĭ carĭ rătăcĭaŭ acum câte-va miĭ de anĭ printre stuful mlăștinelor Cismigiuluĭ, și-au înălțat acéstă necropolă&lt;ref&gt;''Scrieri literare și științifice,'' II, pag. 268. ''Artele preistorice în România.'' Cf. și ''Măgura înaltă'' sub care fu îngropat Ionas, Regele Cumanilor, la d. [[Autor:Bogdan Petriceicu Hasdeu|Hasdeu]]: ''Negru-Vodă,'' pag. 87.&lt;/ref&gt;”.

Necropolă înălțată de mâna omenéscă séŭ colină făptuită de Dumneḑeŭ, Gorganul, ca și colina Mitropolieĭ, ca și colina înconjurată odinióră de bălțĭ a luĭ Radu-Vodă, ca și colina pe care se ridica altă dată Curtea-Vechiă, ca și colina mănăstireĭ luĭ Mihaĭ-Vodă, ca și tóte cele-l’alte înălțăturĭ de pămênt, aŭ atras ómenĭ. Ómeniĭ aŭ venit și s’aŭ așeḑat aci.

In epoca preistorică, malurile și bălțile Dâmboviței eraŭ decĭ locuite.


{{C|{{mai mare|II}}}}


{{letrină|C|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial C - page 5.png|imgsize=55px|night-mode-invert=da}}ând, în timpul lui Mariŭ, generalul roman, Curione, se apropiă pentru prima óră de Dacia, lucrul care’l opri și’l înspăimântă maĭ mult de cât orĭ-ce, fu întunecimea codrilor, întinderea nesfârșită a pădurilor&lt;ref&gt;Florus III, 5, citat de d. B. P. Hasdeŭ: ''Istoria Critică,'' pag. 268.&lt;/ref&gt;.

Pădurile!

Nu e Român și nu e străin care, pênĕ în pragul secoluluĭ XIX, sĕ nu fi vorbit de dênsele când cu spaimă, când cu
admirațiune.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}
{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>grgarg4me9nj3ced0p5uz85av1d5247</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152017</id>
      <parentid>152014</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T17:15:48Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152017</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2619" sha1="86k20mrsg5k9ddh8hlblwlmef7ixrvr" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||5|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;lacul de lângă locul luĭ Dura Neguțătorul&lt;ref&gt;Lacul ''Cismegiuluĭ.'' Numele din text este dintr’un document al ''Condiceĭ Brâncovenescĭ.'' — Cf. cap. [[Istoria Bucurescilor/Capitolul 15|''Podul Mogoșóeĭ'']] și cap. ''Dâmbovița bucurescénă.''&lt;/ref&gt;, pădurile Cotrocenilor, Grozăvescilor, Lupescilor, Văcărescilor și Sărindaruluĭ, — tóte împreună ne arétă că Bucuresciĭ aŭ fost uă stațiune preistorică.

Cine scie décă nisce viitóre săpăturĭ nu vor descoperi, ca la Morges, séŭ la Robenhausen, séŭ la Neubürgersee, rămășițe neîndoelnice de locuințele lacustre carĭ se resfățaŭ póte pe întinderea bălților Bucurescilor preistoricĭ.

Neuitatul Odobèscu, cunoscând aceste rîurĭ, bălțĭ și coline bucurescene, ḑicea într’un rînd:

„Temeliele bisericeĭ Sftuluĭ Ilie se afundă în baĭerile uneĭ movile, unuĭ antic ''Gorgan,'' care a dat numele sĕŭ împrejmuiriĭ. Se vede că străvechiĭ locuitorĭ al mocirlelor Dâmbovițeĭ, sĕlbaticiĭ carĭ rătăcĭaŭ acum câte-va miĭ de anĭ printre stuful mlăștinelor Cismigiuluĭ, și-au înălțat acéstă necropolă&lt;ref&gt;''Scrieri literare și științifice,'' II, pag. 268. ''Artele preistorice în România.'' Cf. și ''Măgura înaltă'' sub care fu îngropat Ionas, Regele Cumanilor, la d. [[Autor:Bogdan Petriceicu Hasdeu|Hasdeu]]: ''Negru-Vodă,'' pag. 87.&lt;/ref&gt;”.

Necropolă înălțată de mâna omenéscă séŭ colină făptuită de Dumneḑeŭ, Gorganul, ca și colina Mitropolieĭ, ca și colina înconjurată odinióră de bălțĭ a luĭ Radu-Vodă, ca și colina pe care se ridica altă dată Curtea-Vechiă, ca și colina mănăstireĭ luĭ Mihaĭ-Vodă, ca și tóte cele-l’alte înălțăturĭ de pămênt, aŭ atras ómenĭ. Ómeniĭ aŭ venit și s’aŭ așeḑat aci.

In epoca preistorică, malurile și bălțile Dâmboviței eraŭ decĭ locuite.


{{C|{{mai mare|{{A+|II}}}}}}


{{letrină|C|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial C - page 5.png|imgsize=55px|night-mode-invert=da}}ând, în timpul lui Mariŭ, generalul roman, Curione, se apropiă pentru prima óră de Dacia, lucrul care’l opri și’l înspăimântă maĭ mult de cât orĭ-ce, fu întunecimea codrilor, întinderea nesfârșită a pădurilor&lt;ref&gt;Florus III, 5, citat de d. B. P. Hasdeŭ: ''Istoria Critică,'' pag. 268.&lt;/ref&gt;.

Pădurile!

Nu e Român și nu e străin care, pênĕ în pragul secoluluĭ XIX, sĕ nu fi vorbit de dênsele când cu spaimă, când cu
admirațiune.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}
{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>86k20mrsg5k9ddh8hlblwlmef7ixrvr</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152023</id>
      <parentid>152017</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T17:21:16Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152023</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2625" sha1="emedruv4uix674zzyjhlhqu1ehmn620" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||5|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;lacul de lângă locul luĭ Dura Neguțătorul&lt;ref&gt;Lacul ''Cismegiuluĭ.'' Numele din text este dintr’un document al ''Condiceĭ Brâncovenescĭ.'' — Cf. cap. [[Istoria Bucurescilor/Capitolul 15|''Podul Mogoșóeĭ'']] și cap. ''Dâmbovița bucurescénă.''&lt;/ref&gt;, pădurile Cotrocenilor, Grozăvescilor, Lupescilor, Văcărescilor și Sărindaruluĭ, — tóte împreună ne arétă că Bucuresciĭ aŭ fost uă stațiune preistorică.

Cine scie décă nisce viitóre săpăturĭ nu vor descoperi, ca la Morges, séŭ la Robenhausen, séŭ la Neubürgersee, rămășițe neîndoelnice de locuințele lacustre carĭ se resfățaŭ póte pe întinderea bălților Bucurescilor preistoricĭ.

Neuitatul Odobèscu, cunoscând aceste rîurĭ, bălțĭ și coline bucurescene, ḑicea într’un rînd:

„Temeliele bisericeĭ Sftuluĭ Ilie se afundă în baĭerile uneĭ movile, unuĭ antic ''Gorgan,'' care a dat numele sĕŭ împrejmuiriĭ. Se vede că străvechiĭ locuitorĭ al mocirlelor Dâmbovițeĭ, sĕlbaticiĭ carĭ rătăcĭaŭ acum câte-va miĭ de anĭ printre stuful mlăștinelor Cismigiuluĭ, și-au înălțat acéstă necropolă&lt;ref&gt;''Scrieri literare și științifice,'' II, pag. 268. ''Artele preistorice în România.'' Cf. și ''Măgura înaltă'' sub care fu îngropat Ionas, Regele Cumanilor, la d. [[Autor:Bogdan Petriceicu Hasdeu|Hasdeu]]: ''Negru-Vodă,'' pag. 87.&lt;/ref&gt;”.

Necropolă înălțată de mâna omenéscă séŭ colină făptuită de Dumneḑeŭ, Gorganul, ca și colina Mitropolieĭ, ca și colina înconjurată odinióră de bălțĭ a luĭ Radu-Vodă, ca și colina pe care se ridica altă dată Curtea-Vechiă, ca și colina mănăstireĭ luĭ Mihaĭ-Vodă, ca și tóte cele-l’alte înălțăturĭ de pămênt, aŭ atras ómenĭ. Ómeniĭ aŭ venit și s’aŭ așeḑat aci.

In epoca preistorică, malurile și bălțile Dâmboviței eraŭ decĭ locuite.


{{C|{{mai mare|{{A+|'''II'''}}}}}}


{{letrină|C|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial C - page 5.png|imgsize=55px|night-mode-invert=da}}ând, în timpul lui Mariŭ, generalul roman, Curione, se apropiă pentru prima óră de Dacia, lucrul care’l opri și’l înspăimântă maĭ mult de cât orĭ-ce, fu întunecimea codrilor, întinderea nesfârșită a pădurilor&lt;ref&gt;Florus III, 5, citat de d. B. P. Hasdeŭ: ''Istoria Critică,'' pag. 268.&lt;/ref&gt;.

Pădurile!

Nu e Român și nu e străin care, pênĕ în pragul secoluluĭ XIX, sĕ nu fi vorbit de dênsele când cu spaimă, când cu
admirațiune.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}
{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>emedruv4uix674zzyjhlhqu1ehmn620</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:George I. Ionnescu-Gion - Istoria Bucurescilor.pdf/10</title>
    <ns>104</ns>
    <id>51067</id>
    <revision>
      <id>152005</id>
      <timestamp>2026-09-05T12:43:23Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>152005</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2674" sha1="78gp41e8uj2to6z65b4ikxjou3tcqiy" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||6|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;Poesia nóstră poporală le ridică pênĕ într’al noulea cer al iubiriĭ și al laudeĭ celeĭ maĭ înflăcărate. Cu acea minunată frățiă cu care Românul contopesce în ''doină'' jalea inimeĭ luĭ cu jalea natureĭ, poețiĭ necunoscuțĭ — dér de câte orĭ sublimĭ! — aĭ poporuluĭ cântă durerile și bucuriele lor cu durerile și bucuriele codruluĭ, pădureĭ, copacilor, frunḑeĭ, — acea ''frunḑă verde'' care mângâĭă și înalță, îmbărbătéză și rĕcoresce inima des-indurerată orĭ rar-înveselită a poetuluĭ poporal&lt;ref&gt;Sĕ ne reamintim numai pe: „Frunḑa’n codru când înviă, — Doina ḑic de voiniciă; — Cade frunḑa jos în vale, — Eu cânt doina cea de jale”. — Poetul popular maĭ ḑice de câte ori: ''codru-ĭ frate cu Românul!''&lt;/ref&gt;.

Pădurile aŭ acoperit Dacia înainte de Traian; ele eraŭ în ființă, sĕlbatice și nepĕtrunse, când Romaniĭ începură se facă faimósele lor drumurĭ prin Oltenia și chiar prin Muntenia spre Transilvania, și aŭ trăit, marĭ și fără numĕr, apărătóre și folositóre, pênĕ în secolul XIX.

Sĕ reintórcem cursul anilor și, mărginindu-ne numai în pădurile Bucurescilor, sĕ începem cu secolul nostru, pentru a sui iérășĭ în trecut pe drumul bătătorit al timpuluĭ.

„De eșiaĭ din biserica Oltenilor spre rĕsărit, daĭ în pădure”, — ḑice un memorialist al revoluțiuneĭ luĭ Tudor Vladimirescu&lt;ref&gt;''Revista pentru Istoria, Archeologia'' etc. etc. II, 1, pag. 40. C. Isvoranu: ''Revoluția lui Tudor.''&lt;/ref&gt;.

Bĕtrâniĭ povestesc din bĕtrânĭ despre marile pădurĭ de la Cotrocenĭ, Grozăvescĭ, Lupescĭ, Văcărescĭ, Broscenĭ, Vlăsia&lt;ref&gt;Celebra pădure cunoscută și aḑĭ prin dictonul popular: ''Ca’n pădurea Vlăsieĭ.''&lt;/ref&gt;, Cocioc și altele.

Fotino&lt;ref&gt;''Istoria Dacieĭ,'' III, pag. 128.&lt;/ref&gt; numĕră la ’nceputul secoluluĭ nostru în totă țéra 870 de pădurĭ numaĭ de stejar. Ilfovul are multe, întinse și frumóse&lt;ref&gt;''Ibid.'' pag. 133.&lt;/ref&gt;.

Sulzer&lt;ref&gt;''Geschichte des transalpinischen Daciens,'' Wien, 1781, I, pag. 296.&lt;/ref&gt; citéză pădurea de la Sftul Elefterie ca fórte mare.

Sestini&lt;ref&gt;''Viaggio,'' pag. 5—7.&lt;/ref&gt; numesce pădurea Cotrocenilor ''un vasto bosco,'' uă mare
pădure, din care se tăia într’una din causa grelelor ierne.

Del Chiaro&lt;ref&gt;''Le moderne rivoluzioni delle Valachia,'' pag. 4.&lt;/ref&gt; citéză pădurile dintre Bucurescĭ și Târgoviște pentru întinderea și desimea lor.

Marele hrisov al Cotrocenilor ne spune că, pentru a se face&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}
{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>78gp41e8uj2to6z65b4ikxjou3tcqiy</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:George I. Ionnescu-Gion - Istoria Bucurescilor.pdf/11</title>
    <ns>104</ns>
    <id>51068</id>
    <revision>
      <id>152010</id>
      <timestamp>2026-09-05T15:06:23Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>152010</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2859" sha1="qfq382adro7h1ukuhcn873g72buzx7g" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||7|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;satul Grozăvescĭ, Șerban-Vodă Cantacuzino a trebuit sĕ curețe un loc din pădurea cea mare a Grozăvescilor, pomenită de atâtea orĭ și’ntr’alte documente&lt;ref&gt;''Arhive:'' Condica Brâncovenéscă, pag. 579—605.&lt;/ref&gt;.

Tot în secolul XVII, călĕtorul Baksicĭ, care vine la Bucurescĭ, la Curtea luĭ Mateĭ-Vodă, se miră fórte de ''întinderea peste mesură de mare'' a pădurilor&lt;ref&gt;Al meŭ studiu: ''România în secolul XVII,'' pag. 29.&lt;/ref&gt; dimprejurul Bucurescilor. „Poțĭ merge uă ḑi fără sĕ eșĭ din pădure”, ḑice el.

La 1632 Marte, trămisul luĭ Gustav Adolf, Regele Suedieĭ, și-anume Paul Strassburgh, trecênd prin Bucurescĭ, vorbesce de pădurile apropiate și de codrul vecin ''({{lang|la|in proximis sylvis et vicino nemore}}),'' în carĭ cântaŭ surlele și trâmbițele domnescĭ, pe când el se ospĕta la masă, în Curtea Domnéscă cu Leon-Vodă și cu boieriĭ Țĕreĭ&lt;ref&gt;[[Autor:Timotei Cipariu|Cipariu]]: ''Archiv,'' I, pag. 14.&lt;/ref&gt;.

La 1595, Mihai și Sigismund, gonind pe Sinan spre Dunăre, aŭ făcut douĕ ḑile de la Bucurescĭ la Giurgiu, din causa pădurilor, ''{{lang|la|molti pantani et selve}}''&lt;ref&gt;[[Autor:Eudoxiu de Hurmuzachi|Hurmuzake]]: ''Doc. VIII,'' pag. 194.&lt;/ref&gt;.

Intre Dunăre și Bucurescĭ sunt locurĭ păduróse și nepracticabile, ḑice un alt călĕtor în secolul XVI&lt;ref&gt;[[Autor:Nicolae Iorga|N. Iorga]]: ''Acte și Fragmente,'' (Bucurescĭ, 1895), pag. 145: ''Tecta et invia loca inter Danubium et Bocherestium.''&lt;/ref&gt;.

La 29 Iuniŭ 1524, Michail Bocignoli din Ragusa, scriind luĭ Gerard Plania, secretarul luĭ Carol-Quintul, despre Téra-Românéscă, vorbesce despre ''{{lang|it|foltissimi boschi, circondati di paludi}}'' ale Țĕriĭ, precum și de obiceiul ce aveaŭ Româniĭ de a se închide ''{{lang|it|nelle selve}}'' și ''{{lang|it|nei boschi}}'' la vremuri de rĕsbóie&lt;ref&gt;N. Iorga: ''Pretendențiĭ domnescĭ în secolul XVI,'' (Bucurescĭ, 1898), pag. 79—80.&lt;/ref&gt;.

Étă cum, într’aceste patru secole de viéță, pădurile au atras atențiunea călĕtorilor. Nicĭ vorbă că, décă am avé relațiunĭ despre Bucuresci secolelor anterióre secoluluĭ XVI, am citi într’ênsele că pădurile eraŭ, în suta a treĭ-spre-ḑecea bunióră, și mai dese, și maĭ nepĕtrunse de cât în timpurile maĭ apropiate de noĭ.

Totușĭ, tradițiunea pentru secolul XIV, povestindu-ne despre zidirea ''Bisericeĭ Coconilor''&lt;ref&gt;Acolo unde fuse apoĭ biserica ''Sărindaruluĭ.''&lt;/ref&gt; din Bucurescĭ de doĭ frațĭ aĭ luĭ Mircea-cel-Bĕtrân, vorbesce despre pădurile mărețe ale Bucureștilor; — acestea, după 1390; iér, la 1370, Ión de Küküllö, secretarul Regeluĭ Ludovic al Ungarieĭ, vorbind de lupta luĭ Nicolae, Voevodul&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}
{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>qfq382adro7h1ukuhcn873g72buzx7g</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:George I. Ionnescu-Gion - Istoria Bucurescilor.pdf/12</title>
    <ns>104</ns>
    <id>51069</id>
    <revision>
      <id>152011</id>
      <timestamp>2026-09-05T15:36:40Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>152011</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2605" sha1="08msy68xz13f8b1sv8xl8onhgy8aekx" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||8|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;Transilvanieĭ, cu Dragomir, pârcălabul Cetățiĭ Dâmbovițeĭ, luptă
dată în vecinétatea Bucurescilor, pomenesce de 3—4 ori de pădurile cele dese carĭ înconjuraŭ cetățile și tărimile Românilor&lt;ref&gt;[[Autor:Gheorghe Șincai|Șincai]]: ''[[Hronica românilor și a mai multor neamuri|Cronica]],'' anul 1370.&lt;/ref&gt;.

In monumentala sa operă despre ''Negru-Vodă,'' d-l Hasdeŭ ne spune că Cumaniĭ, carĭ steteră aprópe treĭ secole cu strămoșiĭ noștri în Muntenia, numiră pădurile fórte dese dintre Vlașca, Olt, Romanațĭ și Dunăre ''pădurile nebune,'' adică Deli-Orman, de unde județul și rîul Teleorman.

Tot d-l Hasdeŭ ne spune&lt;ref&gt;''Istoria Critică,'' pag. 268. — Cf. ''Negru-Vodă'' pag. 84: ''Bukov'' (fag), ''Sadova'' (plantă séŭ ''sad),'' ''Rogova'' (corn). Pădurĭ și iérășĭ pădurĭ!&lt;/ref&gt; că numele de Dâmbovița însemnéză ''fóiă de stejar'' în limba primilor Slavonĭ carĭ, firesce, vĕḑênd, între suta a cincea și a opta după Christos, întinderea nesfârșită a pădurilor de lângă Dâmboviță, botezară acest rîŭ, care nu avea âncă nume, cu vorbele ''fóiă de stejar,'' întocmaĭ după cum ḑiseră districtuluĭ și rîuluĭ ''Ilfov,'' maĭ propriu ''Elhov,'' adică ''anin,'' iér rîuluĭ din Bărăgan ''Ialomița,'' adică ''stérpă.''

Povestind evenimentele carĭ s’aŭ petrecut la Dunăre în secolul IV, pe la 359, când cu luptele Goților cu Bizantiniĭ, Ammian Marcellin vorbesce&lt;ref&gt;Lib. XXVII, 5, cit. in ''Mag. Istor.'' V, pag. 193—195.&lt;/ref&gt; de ''pădurile cele întinse'' din stânga Dunăreĭ. Și sĕ nu uităm că Goțiĭ luĭ Atanaric pogoraŭ din munțiĭ Buzĕuluĭ prin Ilfov și Ialomița spre Dunăre, ca sĕ trécă în Imperiul bizantin.

Ast-fel, suind de la 1821 spre trecutul cel maĭ depărtat, atât cât isvórele și tradițiunea ne permit, ne reîntórcem la pădurile în contra cărora aveaŭ se lupte Traian și legionariĭ Romeĭ imperiale.


{{C|{{mai mare|III}}}}


{{letrină|I|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial I - page 8.png|imgsize=20px|night-mode-invert=da}}n timpul dominațiuneĭ romane în Dacia, pe locul ocupat aḑĭ de Capitala Regatului Românieĭ, totul arétă că a fost un așeḑămînt roman. La Pantelimon s’aŭ găsit monede romane din epoca republiceĭ și a imperiuluĭ. In fața orașuluĭ roman din drépta Dunăreĭ ''Sexanta-Prista'' (Rusciuk) se află castelul Sf. George, un ''castellum'' roman de unde pleca un ''vallum'' care, tre-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>08msy68xz13f8b1sv8xl8onhgy8aekx</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152012</id>
      <parentid>152011</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T16:25:12Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152012</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2605" sha1="tqp24b2u7g619o6nimw1qa8dnzr647l" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||8|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;Transilvanieĭ, cu Dragomir, pârcălabul Cetățiĭ Dâmbovițeĭ, luptă
dată în vecinétatea Bucurescilor, pomenesce de 3—4 ori de pădurile cele dese carĭ înconjuraŭ cetățile și tărimile Românilor&lt;ref&gt;[[Autor:Gheorghe Șincai|Șincai]]: ''[[Hronica românilor și a mai multor neamuri|Cronica]],'' anul 1370.&lt;/ref&gt;.

In monumentala sa operă despre ''Negru-Vodă,'' d-l Hasdeŭ ne spune că Cumaniĭ, carĭ steteră aprópe treĭ secole cu strămoșiĭ noștri în Muntenia, numiră pădurile fórte dese dintre Vlașca, Olt, Romanațĭ și Dunăre ''pădurile nebune,'' adică Deli-Orman, de unde județul și rîul Teleorman.

Tot d-l Hasdeŭ ne spune&lt;ref&gt;''Istoria Critică,'' pag. 268. — Cf. ''Negru-Vodă'' pag. 84: ''Bukov'' (fag), ''Sadova'' (plantă séŭ ''sad),'' ''Rogova'' (corn). Pădurĭ și iérășĭ pădurĭ!&lt;/ref&gt; că numele de Dâmbovița însemnéză ''fóiă de stejar'' în limba primilor Slavonĭ carĭ, firesce, vĕḑênd, între suta a cincea și a opta după Christos, întinderea nesfârșită a pădurilor de lângă Dâmboviță, botezară acest rîŭ, care nu avea âncă nume, cu vorbele ''fóiă de stejar,'' întocmaĭ după cum ḑiseră districtuluĭ și rîuluĭ ''Ilfov,'' maĭ propriu ''Elhov,'' adică ''anin,'' iér rîuluĭ din Bărăgan ''Ialomița,'' adică ''stérpă.''

Povestind evenimentele carĭ s’aŭ petrecut la Dunăre în secolul IV, pe la 359, când cu luptele Goților cu Bizantiniĭ, Ammian Marcellin vorbesce&lt;ref&gt;Lib. XXVII, 5, cit. in ''Mag. Istor.'' V, pag. 193—195.&lt;/ref&gt; de ''pădurile cele întinse'' din stânga Dunăreĭ. Și sĕ nu uităm că Goțiĭ luĭ Atanaric pogoraŭ din munțiĭ Buzĕuluĭ prin Ilfov și Ialomița spre Dunăre, ca sĕ trécă în Imperiul bizantin.

Ast-fel, suind de la 1821 spre trecutul cel maĭ depărtat, atât cât isvórele și tradițiunea ne permit, ne reîntórcem la pădurile în contra cărora aveaŭ se lupte Traian și legionariĭ Romeĭ imperiale.


{{C|{{mai mare|III}}}}


{{letrină|I|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial I - page 8.png|imgsize=30px|night-mode-invert=da}}n timpul dominațiuneĭ romane în Dacia, pe locul ocupat aḑĭ de Capitala Regatului Românieĭ, totul arétă că a fost un așeḑămînt roman. La Pantelimon s’aŭ găsit monede romane din epoca republiceĭ și a imperiuluĭ. In fața orașuluĭ roman din drépta Dunăreĭ ''Sexanta-Prista'' (Rusciuk) se află castelul Sf. George, un ''castellum'' roman de unde pleca un ''vallum'' care, tre-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>tqp24b2u7g619o6nimw1qa8dnzr647l</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152015</id>
      <parentid>152012</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T16:27:54Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152015</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2605" sha1="j1454gzkdm4dkorax9dzlp78jgrhhz0" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||8|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;Transilvanieĭ, cu Dragomir, pârcălabul Cetățiĭ Dâmbovițeĭ, luptă
dată în vecinétatea Bucurescilor, pomenesce de 3—4 ori de pădurile cele dese carĭ înconjuraŭ cetățile și tărimile Românilor&lt;ref&gt;[[Autor:Gheorghe Șincai|Șincai]]: ''[[Hronica românilor și a mai multor neamuri|Cronica]],'' anul 1370.&lt;/ref&gt;.

In monumentala sa operă despre ''Negru-Vodă,'' d-l Hasdeŭ ne spune că Cumaniĭ, carĭ steteră aprópe treĭ secole cu strămoșiĭ noștri în Muntenia, numiră pădurile fórte dese dintre Vlașca, Olt, Romanațĭ și Dunăre ''pădurile nebune,'' adică Deli-Orman, de unde județul și rîul Teleorman.

Tot d-l Hasdeŭ ne spune&lt;ref&gt;''Istoria Critică,'' pag. 268. — Cf. ''Negru-Vodă'' pag. 84: ''Bukov'' (fag), ''Sadova'' (plantă séŭ ''sad),'' ''Rogova'' (corn). Pădurĭ și iérășĭ pădurĭ!&lt;/ref&gt; că numele de Dâmbovița însemnéză ''fóiă de stejar'' în limba primilor Slavonĭ carĭ, firesce, vĕḑênd, între suta a cincea și a opta după Christos, întinderea nesfârșită a pădurilor de lângă Dâmboviță, botezară acest rîŭ, care nu avea âncă nume, cu vorbele ''fóiă de stejar,'' întocmaĭ după cum ḑiseră districtuluĭ și rîuluĭ ''Ilfov,'' maĭ propriu ''Elhov,'' adică ''anin,'' iér rîuluĭ din Bărăgan ''Ialomița,'' adică ''stérpă.''

Povestind evenimentele carĭ s’aŭ petrecut la Dunăre în secolul IV, pe la 359, când cu luptele Goților cu Bizantiniĭ, Ammian Marcellin vorbesce&lt;ref&gt;Lib. XXVII, 5, cit. in ''Mag. Istor.'' V, pag. 193—195.&lt;/ref&gt; de ''pădurile cele întinse'' din stânga Dunăreĭ. Și sĕ nu uităm că Goțiĭ luĭ Atanaric pogoraŭ din munțiĭ Buzĕuluĭ prin Ilfov și Ialomița spre Dunăre, ca sĕ trécă în Imperiul bizantin.

Ast-fel, suind de la 1821 spre trecutul cel maĭ depărtat, atât cât isvórele și tradițiunea ne permit, ne reîntórcem la pădurile în contra cărora aveaŭ se lupte Traian și legionariĭ Romeĭ imperiale.


{{C|{{mai mare|III}}}}


{{letrină|I|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial I - page 8.png|imgsize=28px|night-mode-invert=da}}n timpul dominațiuneĭ romane în Dacia, pe locul ocupat aḑĭ de Capitala Regatului Românieĭ, totul arétă că a fost un așeḑămînt roman. La Pantelimon s’aŭ găsit monede romane din epoca republiceĭ și a imperiuluĭ. In fața orașuluĭ roman din drépta Dunăreĭ ''Sexanta-Prista'' (Rusciuk) se află castelul Sf. George, un ''castellum'' roman de unde pleca un ''vallum'' care, tre-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>j1454gzkdm4dkorax9dzlp78jgrhhz0</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152018</id>
      <parentid>152015</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T17:16:08Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152018</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2612" sha1="djjg8iszvvvbw7ea302psu7g4594ogj" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||8|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;Transilvanieĭ, cu Dragomir, pârcălabul Cetățiĭ Dâmbovițeĭ, luptă
dată în vecinétatea Bucurescilor, pomenesce de 3—4 ori de pădurile cele dese carĭ înconjuraŭ cetățile și tărimile Românilor&lt;ref&gt;[[Autor:Gheorghe Șincai|Șincai]]: ''[[Hronica românilor și a mai multor neamuri|Cronica]],'' anul 1370.&lt;/ref&gt;.

In monumentala sa operă despre ''Negru-Vodă,'' d-l Hasdeŭ ne spune că Cumaniĭ, carĭ steteră aprópe treĭ secole cu strămoșiĭ noștri în Muntenia, numiră pădurile fórte dese dintre Vlașca, Olt, Romanațĭ și Dunăre ''pădurile nebune,'' adică Deli-Orman, de unde județul și rîul Teleorman.

Tot d-l Hasdeŭ ne spune&lt;ref&gt;''Istoria Critică,'' pag. 268. — Cf. ''Negru-Vodă'' pag. 84: ''Bukov'' (fag), ''Sadova'' (plantă séŭ ''sad),'' ''Rogova'' (corn). Pădurĭ și iérășĭ pădurĭ!&lt;/ref&gt; că numele de Dâmbovița însemnéză ''fóiă de stejar'' în limba primilor Slavonĭ carĭ, firesce, vĕḑênd, între suta a cincea și a opta după Christos, întinderea nesfârșită a pădurilor de lângă Dâmboviță, botezară acest rîŭ, care nu avea âncă nume, cu vorbele ''fóiă de stejar,'' întocmaĭ după cum ḑiseră districtuluĭ și rîuluĭ ''Ilfov,'' maĭ propriu ''Elhov,'' adică ''anin,'' iér rîuluĭ din Bărăgan ''Ialomița,'' adică ''stérpă.''

Povestind evenimentele carĭ s’aŭ petrecut la Dunăre în secolul IV, pe la 359, când cu luptele Goților cu Bizantiniĭ, Ammian Marcellin vorbesce&lt;ref&gt;Lib. XXVII, 5, cit. in ''Mag. Istor.'' V, pag. 193—195.&lt;/ref&gt; de ''pădurile cele întinse'' din stânga Dunăreĭ. Și sĕ nu uităm că Goțiĭ luĭ Atanaric pogoraŭ din munțiĭ Buzĕuluĭ prin Ilfov și Ialomița spre Dunăre, ca sĕ trécă în Imperiul bizantin.

Ast-fel, suind de la 1821 spre trecutul cel maĭ depărtat, atât cât isvórele și tradițiunea ne permit, ne reîntórcem la pădurile în contra cărora aveaŭ se lupte Traian și legionariĭ Romeĭ imperiale.


{{C|{{mai mare|{{A+|III}}}}}}


{{letrină|I|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial I - page 8.png|imgsize=28px|night-mode-invert=da}}n timpul dominațiuneĭ romane în Dacia, pe locul ocupat aḑĭ de Capitala Regatului Românieĭ, totul arétă că a fost un așeḑămînt roman. La Pantelimon s’aŭ găsit monede romane din epoca republiceĭ și a imperiuluĭ. In fața orașuluĭ roman din drépta Dunăreĭ ''Sexanta-Prista'' (Rusciuk) se află castelul Sf. George, un ''castellum'' roman de unde pleca un ''vallum'' care, tre-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>djjg8iszvvvbw7ea302psu7g4594ogj</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152022</id>
      <parentid>152018</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T17:21:03Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152022</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2618" sha1="mraa1q7tjii615ryn44unzuokef2az2" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||8|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;Transilvanieĭ, cu Dragomir, pârcălabul Cetățiĭ Dâmbovițeĭ, luptă
dată în vecinétatea Bucurescilor, pomenesce de 3—4 ori de pădurile cele dese carĭ înconjuraŭ cetățile și tărimile Românilor&lt;ref&gt;[[Autor:Gheorghe Șincai|Șincai]]: ''[[Hronica românilor și a mai multor neamuri|Cronica]],'' anul 1370.&lt;/ref&gt;.

In monumentala sa operă despre ''Negru-Vodă,'' d-l Hasdeŭ ne spune că Cumaniĭ, carĭ steteră aprópe treĭ secole cu strămoșiĭ noștri în Muntenia, numiră pădurile fórte dese dintre Vlașca, Olt, Romanațĭ și Dunăre ''pădurile nebune,'' adică Deli-Orman, de unde județul și rîul Teleorman.

Tot d-l Hasdeŭ ne spune&lt;ref&gt;''Istoria Critică,'' pag. 268. — Cf. ''Negru-Vodă'' pag. 84: ''Bukov'' (fag), ''Sadova'' (plantă séŭ ''sad),'' ''Rogova'' (corn). Pădurĭ și iérășĭ pădurĭ!&lt;/ref&gt; că numele de Dâmbovița însemnéză ''fóiă de stejar'' în limba primilor Slavonĭ carĭ, firesce, vĕḑênd, între suta a cincea și a opta după Christos, întinderea nesfârșită a pădurilor de lângă Dâmboviță, botezară acest rîŭ, care nu avea âncă nume, cu vorbele ''fóiă de stejar,'' întocmaĭ după cum ḑiseră districtuluĭ și rîuluĭ ''Ilfov,'' maĭ propriu ''Elhov,'' adică ''anin,'' iér rîuluĭ din Bărăgan ''Ialomița,'' adică ''stérpă.''

Povestind evenimentele carĭ s’aŭ petrecut la Dunăre în secolul IV, pe la 359, când cu luptele Goților cu Bizantiniĭ, Ammian Marcellin vorbesce&lt;ref&gt;Lib. XXVII, 5, cit. in ''Mag. Istor.'' V, pag. 193—195.&lt;/ref&gt; de ''pădurile cele întinse'' din stânga Dunăreĭ. Și sĕ nu uităm că Goțiĭ luĭ Atanaric pogoraŭ din munțiĭ Buzĕuluĭ prin Ilfov și Ialomița spre Dunăre, ca sĕ trécă în Imperiul bizantin.

Ast-fel, suind de la 1821 spre trecutul cel maĭ depărtat, atât cât isvórele și tradițiunea ne permit, ne reîntórcem la pădurile în contra cărora aveaŭ se lupte Traian și legionariĭ Romeĭ imperiale.


{{C|{{mai mare|{{A+|'''III'''}}}}}}


{{letrină|I|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial I - page 8.png|imgsize=28px|night-mode-invert=da}}n timpul dominațiuneĭ romane în Dacia, pe locul ocupat aḑĭ de Capitala Regatului Românieĭ, totul arétă că a fost un așeḑămînt roman. La Pantelimon s’aŭ găsit monede romane din epoca republiceĭ și a imperiuluĭ. In fața orașuluĭ roman din drépta Dunăreĭ ''Sexanta-Prista'' (Rusciuk) se află castelul Sf. George, un ''castellum'' roman de unde pleca un ''vallum'' care, tre-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>mraa1q7tjii615ryn44unzuokef2az2</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:George I. Ionnescu-Gion - Istoria Bucurescilor.pdf/13</title>
    <ns>104</ns>
    <id>51070</id>
    <revision>
      <id>152016</id>
      <timestamp>2026-09-05T16:42:40Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>152016</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2968" sha1="fv5tjk7tlxdjp8d3s5n14ecu98wswav" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||9|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;cênd prin Bucurescĭ, suia în sus prin Prahova, pe unde ĭ-aŭ maĭ rĕmas urme&lt;ref&gt;''Tinerimea română,'' I, pag. 5. Studiul maĭ sus citat al D-lui prof. Tocilescu.&lt;/ref&gt;.

Urmele bucurescene ale acestuĭ ''vallum'' roman, adecă, pe limba românéscă, ale acestuĭ ''troian,'' sunt citate în hrisóvele Domnilor din secolul XVII.

In ''Condica No. 2'' a Mitropolieĭ din Bucurescĭ&lt;ref&gt;''Arhivele Statuluĭ.''&lt;/ref&gt; sunt douĕ hrisóve, unul din 4 Iuniŭ 1668, dat din Bucurescĭ de Radu-Vodă Leon, și al doilea din 4 Ianuariŭ 1672, dat tot din Bucurescĭ de Antonie-Vodă.

Ambele, hotărînd locul în Bucurescĭ al noueĭ Mitropoliĭ, zidită de Constantin-Vodă Șerban, ḑic:

„Din jos, din piétra de lângă colțul garduluĭ ''Mănăstiriĭ-luĭ-Pană''&lt;ref&gt;Biserica de aḑi numită ''Sfta Ecaterina.'' V. cap. ''[[Istoria Bucurescilor/Capitolul 7|Bisericele]].''&lt;/ref&gt;, pe cale în sus, pe lângă nucĭ, pênĕ la capul poduluĭ, la Pórta ''Predeĭ Vornicului''&lt;ref&gt;Preda Brâncovénu, fiul lui David Brâncovénu, tatăl luĭ Papa Brâncovénu, bunic luĭ Constantin-Vodă Brâncovénu, — boer de uă avuțiă colosală. V. cap. ''[[Istoria Bucurescilor/Capitolul 22|Viéța Bucurescenilor]].''&lt;/ref&gt;, și pe gârlă în sus, pênĕ în piétra de la capul ''poduluĭ Turculuĭ''&lt;ref&gt;Cam pe la Bulevardul ''Maria,'' în fața ''Haleĭ de Pesce.''&lt;/ref&gt; și de acolo, pe uliță în sus pênĕ în piétra din ulița drept Mitropoliă. Și de acolea, pe lângă ''Crucea Dómneĭ Mircióia''&lt;ref&gt;Dómna ''Mircióia'' e Kiajna Dómna luĭ Mircea Ciobanul. — ''Crucea'' eĭ trebue sĕ se fi aflat pe locurile brâncovenescĭ de aḑĭ.&lt;/ref&gt;, pe cale în sus, pênĕ în piétra drept ''Caliciĭ''&lt;ref&gt;V. cap. ''[[Istoria Bucurescilor/Capitolul 12|Podul Calicilor]].''&lt;/ref&gt;; și de acolea, pe cale, pênĕ ''sub dél''&lt;ref&gt;Délul de aḑĭ, la fabrica de bere Bragadir.&lt;/ref&gt;, în ''Gura Văieĭ''&lt;ref&gt;Spre bulevardul ''Maria.''&lt;/ref&gt;; și de acolo, pe lângă ''Puțul Calicilor''&lt;ref&gt;Nu se maĭ scia unde este nicĭ acum 150 de anĭ.&lt;/ref&gt;, în jos, pe lângă ''Lac''&lt;ref&gt;Lacul care a fost pe locurile Sutter-Gramont.&lt;/ref&gt;, pe sub dél, pênĕ în ''drumul Giurgiuluĭ,'' la stîlpul de piétră al Arménuluĭ, în capul '''Troianuluĭ''', lângă ''heleșteul luĭ Șerban-Vodă''&lt;ref&gt;Sub délul Filaretuluĭ, între Usina de gaz și șoseaua Beluluĭ.&lt;/ref&gt; și de acolo, pe drum, în jos, spre orașĭ, pênĕ în piétra drept ''Cărămiḑiĭ''&lt;ref&gt;Mahalaua Cărămidarilor.&lt;/ref&gt; și pênĕ în piétra drept ''Crucea''&lt;ref&gt;De la biserica ''Slobozia.'' V. și cap. ''Bisericele.''&lt;/ref&gt; părinteluĭ Domnieĭ mele Leon-Vodă și de acolo, curmeḑiș, iér pênĕ în piétra din colțul garduluĭ Mănăstiriĭ lui Pană și pênĕ la pórta Predeĭ Vornicul”.

Étă ''Troianul,'' adică ''vallum'' al Romanilor âncă în ființă în se-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}
{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>fv5tjk7tlxdjp8d3s5n14ecu98wswav</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:George I. Ionnescu-Gion - Istoria Bucurescilor.pdf/14</title>
    <ns>104</ns>
    <id>51071</id>
    <revision>
      <id>152019</id>
      <timestamp>2026-09-05T17:19:14Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>152019</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2634" sha1="kxph5vq0z9f81c76kwtzvxsm080uo47" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||10|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;colul XVII și la sfârșitul acestuĭ secol, după cum arétă și alte documente ale Mitropolieĭ&lt;ref&gt;Tot ''Condica No. 2,'' la Arhivele Statuluĭ.&lt;/ref&gt;.

Pe lângă acest ''vallum'' aŭ fost ''castella,'' puncte întărite, carĭ apăraŭ drumul puternicilor stăpănitorĭ aĭ Dacieĭ. Ast-fel se explică firesce monedele și cărămiḑile găsite la Pantelimon.

Vĕḑut-a Sulzer, care seria înainte de 1780, ceva ruine séŭ semne neînșelătóre care se’l indrituiéscă a ḑice&lt;ref&gt;''Geschichte des transalpinischen Daciens,'' I, pag. 289: „Bukarest liegt ungefähr da, oder nicht weit davon, wo das alte ''Pinum'' gestanden hat”.&lt;/ref&gt;: „Bucuresciĭ se află zidițĭ cam acolo unde a fost odinióră bĕtrânul ''Pinum?''”&lt;ref&gt;Tocilescu: ''Dacia înainte de Romanĭ'' (Bucurescĭ, 1880), pag. 95—96.&lt;/ref&gt;.

Étă uă cestiune la care în mod hotărît nu se póte rĕspunde.

Fost-a ''Pinum'' aci? fost-a maĭ departe? In orĭ-ce cas, ''vallum'' și ''castelele'' ne îndreptățesc a afirma că a trebuit se fiă aci cel puțin uă trecĕtóre, un ''gheced,'' cum se va maĭ ḑice și maĭ târḑiŭ Bucurescilor.

In locurĭ maĭ puțin favorisate de natură aŭ fost orășele romane. Era ''Sornum'' la Rușiĭ-de-Vede, era ''Pirum'' la Pitescĭ, era ''Jusidava'' lângă Slobozia Jalomițeĭ, era ''Nentidava'' la Oltenița în fața Turtucaeĭ&lt;ref&gt;''Arhiva:'' documentele Mănăstirilor Radu-Vodă și Mihai-Vodă; viile din délul Văcărescilor și viile din délul Lupescilor.&lt;/ref&gt;. Pentru ce óre nu ar fi fost uă activă stațiune romană și la Bucurescĭ? Lucrul e cu atât maĭ posibil, cu cât, de la Giurgiŭ spre Carpațĭ, drumul arĕtat de natură trebuia sĕ trécă prin Bucurescĭ.

Păzitoriĭ întăriturilor romane plantat-aŭ viile cu carĭ Bucuresceniĭ se vor făli în secolul XVI&lt;ref&gt;&lt;/ref&gt;?

Scim că Imperatul Probus&lt;ref&gt;A domnit între anii 276 și 282.&lt;/ref&gt; a plantat viĭ în Moesia și’n Gallia, și că a trecut peste Dunăre, la noĭ, în luptele séle în contra barbarilor, — dér atâta tot.


{{c|{{mai mare|{{A+|IV}}}}}}


{{letrină|C|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial C - page 5.png|imgsize=55px|night-mode-invert=da}}ând Goțiĭ, împinșĭ de Hunĭ, se ’ndréptă spre Apus și poposesc pentru câtă-va vreme în munțiĭ Buzĕului, sub regele lor Atanaric, drumurile romane fură folosite ântăiŭ de Ulphilas, faimosul episcop al Goților, care merse la Impĕratul Valens, sĕ céră locuințe în Tracia pentru neamul Visigoților.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>kxph5vq0z9f81c76kwtzvxsm080uo47</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152020</id>
      <parentid>152019</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T17:20:31Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152020</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2623" sha1="i6ro0ba7o276ic2nyfoi2hfn4c8fbpe" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||10|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;colul XVII și la sfârșitul acestuĭ secol, după cum arétă și alte documente ale Mitropolieĭ&lt;ref&gt;Tot ''Condica No. 2,'' la Arhivele Statuluĭ.&lt;/ref&gt;.

Pe lângă acest ''vallum'' aŭ fost ''castella,'' puncte întărite, carĭ apăraŭ drumul puternicilor stăpănitorĭ aĭ Dacieĭ. Ast-fel se explică firesce monedele și cărămiḑile găsite la Pantelimon.

Vĕḑut-a Sulzer, care seria înainte de 1780, ceva ruine séŭ semne neînșelătóre care se’l indrituiéscă a ḑice: „Bucuresciĭ se află zidițĭ cam acolo unde a fost odinióră bĕtrânul ''Pinum?''”&lt;ref&gt;''Geschichte des transalpinischen Daciens,'' I, pag. 289: „Bukarest liegt ungefähr da, oder nicht weit davon, wo das alte ''Pinum'' gestanden hat”.&lt;/ref&gt;.

Étă uă cestiune la care în mod hotărît nu se póte rĕspunde.

Fost-a ''Pinum'' aci? fost-a maĭ departe? In orĭ-ce cas, ''vallum'' și ''castelele'' ne îndreptățesc a afirma că a trebuit se fiă aci cel puțin uă trecĕtóre, un ''gheced,'' cum se va maĭ ḑice și maĭ târḑiŭ Bucurescilor.

In locurĭ maĭ puțin favorisate de natură aŭ fost orășele romane. Era ''Sornum'' la Rușiĭ-de-Vede, era ''Pirum'' la Pitescĭ, era ''Jusidava'' lângă Slobozia Jalomițeĭ, era ''Nentidava'' la Oltenița în fața Turtucaeĭ&lt;ref&gt;Tocilescu: ''Dacia înainte de Romanĭ'' (Bucurescĭ, 1880), pag. 95—96.&lt;/ref&gt;. Pentru ce óre nu ar fi fost uă activă stațiune romană și la Bucurescĭ? Lucrul e cu atât maĭ posibil, cu cât, de la Giurgiŭ spre Carpațĭ, drumul arĕtat de natură trebuia sĕ trécă prin Bucurescĭ.

Păzitoriĭ întăriturilor romane plantat-aŭ viile cu carĭ Bucuresceniĭ se vor făli în secolul XVI&lt;ref&gt;''Arhiva:'' documentele Mănăstirilor Radu-Vodă și Mihai-Vodă; viile din délul Văcărescilor și viile din délul Lupescilor.&lt;/ref&gt;?

Scim că Imperatul Probus&lt;ref&gt;A domnit între anii 276 și 282.&lt;/ref&gt; a plantat viĭ în Moesia și’n Gallia, și că a trecut peste Dunăre, la noĭ, în luptele séle în contra barbarilor, — dér atâta tot.


{{c|{{mai mare|{{A+|IV}}}}}}


{{letrină|C|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial C - page 5.png|imgsize=55px|night-mode-invert=da}}ând Goțiĭ, împinșĭ de Hunĭ, se ’ndréptă spre Apus și poposesc pentru câtă-va vreme în munțiĭ Buzĕului, sub regele lor Atanaric, drumurile romane fură folosite ântăiŭ de Ulphilas, faimosul episcop al Goților, care merse la Impĕratul Valens, sĕ céră locuințe în Tracia pentru neamul Visigoților.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>i6ro0ba7o276ic2nyfoi2hfn4c8fbpe</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152021</id>
      <parentid>152020</parentid>
      <timestamp>2026-09-05T17:20:48Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152021</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2629" sha1="4igeozvigrpiiq7f1hrhs7vmucsfdly" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{antetPagină||10|}}
{{sep|5em}}{{sep|2em}}&lt;/noinclude&gt;colul XVII și la sfârșitul acestuĭ secol, după cum arétă și alte documente ale Mitropolieĭ&lt;ref&gt;Tot ''Condica No. 2,'' la Arhivele Statuluĭ.&lt;/ref&gt;.

Pe lângă acest ''vallum'' aŭ fost ''castella,'' puncte întărite, carĭ apăraŭ drumul puternicilor stăpănitorĭ aĭ Dacieĭ. Ast-fel se explică firesce monedele și cărămiḑile găsite la Pantelimon.

Vĕḑut-a Sulzer, care seria înainte de 1780, ceva ruine séŭ semne neînșelătóre care se’l indrituiéscă a ḑice: „Bucuresciĭ se află zidițĭ cam acolo unde a fost odinióră bĕtrânul ''Pinum?''”&lt;ref&gt;''Geschichte des transalpinischen Daciens,'' I, pag. 289: „Bukarest liegt ungefähr da, oder nicht weit davon, wo das alte ''Pinum'' gestanden hat”.&lt;/ref&gt;.

Étă uă cestiune la care în mod hotărît nu se póte rĕspunde.

Fost-a ''Pinum'' aci? fost-a maĭ departe? In orĭ-ce cas, ''vallum'' și ''castelele'' ne îndreptățesc a afirma că a trebuit se fiă aci cel puțin uă trecĕtóre, un ''gheced,'' cum se va maĭ ḑice și maĭ târḑiŭ Bucurescilor.

In locurĭ maĭ puțin favorisate de natură aŭ fost orășele romane. Era ''Sornum'' la Rușiĭ-de-Vede, era ''Pirum'' la Pitescĭ, era ''Jusidava'' lângă Slobozia Jalomițeĭ, era ''Nentidava'' la Oltenița în fața Turtucaeĭ&lt;ref&gt;Tocilescu: ''Dacia înainte de Romanĭ'' (Bucurescĭ, 1880), pag. 95—96.&lt;/ref&gt;. Pentru ce óre nu ar fi fost uă activă stațiune romană și la Bucurescĭ? Lucrul e cu atât maĭ posibil, cu cât, de la Giurgiŭ spre Carpațĭ, drumul arĕtat de natură trebuia sĕ trécă prin Bucurescĭ.

Păzitoriĭ întăriturilor romane plantat-aŭ viile cu carĭ Bucuresceniĭ se vor făli în secolul XVI&lt;ref&gt;''Arhiva:'' documentele Mănăstirilor Radu-Vodă și Mihai-Vodă; viile din délul Văcărescilor și viile din délul Lupescilor.&lt;/ref&gt;?

Scim că Imperatul Probus&lt;ref&gt;A domnit între anii 276 și 282.&lt;/ref&gt; a plantat viĭ în Moesia și’n Gallia, și că a trecut peste Dunăre, la noĭ, în luptele séle în contra barbarilor, — dér atâta tot.


{{c|{{mai mare|{{A+|'''IV'''}}}}}}


{{letrină|C|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial C - page 5.png|imgsize=55px|night-mode-invert=da}}ând Goțiĭ, împinșĭ de Hunĭ, se ’ndréptă spre Apus și poposesc pentru câtă-va vreme în munțiĭ Buzĕului, sub regele lor Atanaric, drumurile romane fură folosite ântăiŭ de Ulphilas, faimosul episcop al Goților, care merse la Impĕratul Valens, sĕ céră locuințe în Tracia pentru neamul Visigoților.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>4igeozvigrpiiq7f1hrhs7vmucsfdly</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Modul:Greek/doc</title>
    <ns>828</ns>
    <id>51072</id>
    <revision>
      <id>152026</id>
      <timestamp>2026-09-05T21:40:05Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: {{lua|Modul:Arguments|Modul:Yesno|Modul:Lang|Modul:Wikt}}  Logică pentru {{f|Politonic}}.</comment>
      <origin>152026</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="90" sha1="cc0y2getc1sz05egwgh2d57z9qfa31e" xml:space="preserve">{{lua|Modul:Arguments|Modul:Yesno|Modul:Lang|Modul:Wikt}}

Logică pentru {{f|Politonic}}.</text>
      <sha1>cc0y2getc1sz05egwgh2d57z9qfa31e</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Categorie:Pagini cu casete centrate cu parametrul stil</title>
    <ns>14</ns>
    <id>51073</id>
    <revision>
      <id>152027</id>
      <timestamp>2026-09-05T21:44:08Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: {{categorie de întreținere}}  Pagini care utilizează parametrul {{parametru|stil}} în formatul {{f|casetă centrată}}.  [[Categorie:Pagini cu casete centrate cu parametri de stil]]</comment>
      <origin>152027</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="185" sha1="s9heosqcx83fxhtdcqkw8h97z0nhuaq" xml:space="preserve">{{categorie de întreținere}}

Pagini care utilizează parametrul {{parametru|stil}} în formatul {{f|casetă centrată}}.

[[Categorie:Pagini cu casete centrate cu parametri de stil]]</text>
      <sha1>s9heosqcx83fxhtdcqkw8h97z0nhuaq</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Categorie:Pagini cu casete centrate cu parametrul aliniere</title>
    <ns>14</ns>
    <id>51074</id>
    <revision>
      <id>152028</id>
      <timestamp>2026-09-05T21:44:36Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: {{categorie de întreținere}}  Pagini care utilizează parametrul {{parametru|aliniere}} în formatul {{f|casetă centrată}}.  [[Categorie:Pagini cu casete centrate cu parametri de stil]]</comment>
      <origin>152028</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="189" sha1="lf4xrhso594hys5e77yrddruljhpzip" xml:space="preserve">{{categorie de întreținere}}

Pagini care utilizează parametrul {{parametru|aliniere}} în formatul {{f|casetă centrată}}.

[[Categorie:Pagini cu casete centrate cu parametri de stil]]</text>
      <sha1>lf4xrhso594hys5e77yrddruljhpzip</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Categorie:Pagini cu casete centrate cu parametrul lățime</title>
    <ns>14</ns>
    <id>51075</id>
    <revision>
      <id>152029</id>
      <timestamp>2026-09-05T21:44:45Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: {{categorie de întreținere}}  Pagini care utilizează parametrul {{parametru|lățime}} în formatul {{f|casetă centrată}}.  [[Categorie:Pagini cu casete centrate cu parametri de stil]]</comment>
      <origin>152029</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="189" sha1="edw69rx00eick858uzskmvdu002a838" xml:space="preserve">{{categorie de întreținere}}

Pagini care utilizează parametrul {{parametru|lățime}} în formatul {{f|casetă centrată}}.

[[Categorie:Pagini cu casete centrate cu parametri de stil]]</text>
      <sha1>edw69rx00eick858uzskmvdu002a838</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Categorie:Pagini cu casete centrate cu parametri de stil</title>
    <ns>14</ns>
    <id>51076</id>
    <revision>
      <id>152030</id>
      <timestamp>2026-09-05T21:47:15Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: {{categorie de întreținere}}  Pagini care utilizează parametri de stil în formatul {{f|casetă centrată}}.  [[Categorie:Categorii de urmărire]]</comment>
      <origin>152030</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="149" sha1="0fq5rctc28xfeyatkwgn68lh633n1fr" xml:space="preserve">{{categorie de întreținere}}

Pagini care utilizează parametri de stil în formatul {{f|casetă centrată}}.

[[Categorie:Categorii de urmărire]]</text>
      <sha1>0fq5rctc28xfeyatkwgn68lh633n1fr</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Categorie:Titluri cu argumente numerice</title>
    <ns>14</ns>
    <id>51077</id>
    <revision>
      <id>152031</id>
      <timestamp>2026-09-05T21:50:25Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: {{categorie de întreținere}} {{categorie cu sarcini în așteptare}}  Categorie de urmărire adăugată de formatul {{f|titlu}}, care nu ar trebui să primească argumente numerice.  [[Categorie:Categorii de urmărire a titlurilor]] [[Categorie:Întreținerea formatelor]]</comment>
      <origin>152031</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="274" sha1="4mut86vpaliomoulwgdalbtacd7pf48" xml:space="preserve">{{categorie de întreținere}}
{{categorie cu sarcini în așteptare}}

Categorie de urmărire adăugată de formatul {{f|titlu}}, care nu ar trebui să primească argumente numerice.

[[Categorie:Categorii de urmărire a titlurilor]]
[[Categorie:Întreținerea formatelor]]</text>
      <sha1>4mut86vpaliomoulwgdalbtacd7pf48</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Chirilic</title>
    <ns>10</ns>
    <id>51078</id>
    <revision>
      <id>152040</id>
      <timestamp>2026-09-06T09:43:01Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: &lt;templatestyles src=&quot;Chirilic/styles.css&quot;/&gt;&lt;span class=&quot;cyrs&quot;&gt;{{{1|}}}&lt;/span&gt;&lt;noinclude&gt;{{Documentație}}&lt;/noinclude&gt;</comment>
      <origin>152040</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="117" sha1="fh6b0abanv6z612083njnyzfxmnh7lr" xml:space="preserve">&lt;templatestyles src=&quot;Chirilic/styles.css&quot;/&gt;&lt;span class=&quot;cyrs&quot;&gt;{{{1|}}}&lt;/span&gt;&lt;noinclude&gt;{{Documentație}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>fh6b0abanv6z612083njnyzfxmnh7lr</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152046</id>
      <parentid>152040</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T10:03:32Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152046</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="121" sha1="ktyqq0x9lraawokhc89ovdf2xfg9f9i" xml:space="preserve">&lt;templatestyles src=&quot;Chirilic/styles.css&quot;/&gt;&lt;span class=&quot;wst-cyrs&quot;&gt;{{{1|}}}&lt;/span&gt;&lt;noinclude&gt;{{Documentație}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>ktyqq0x9lraawokhc89ovdf2xfg9f9i</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Chirilic/styles.css</title>
    <ns>10</ns>
    <id>51079</id>
    <revision>
      <id>152041</id>
      <timestamp>2026-09-06T09:45:03Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: .cyrs { 	font-family: /* Unicode 9.0 Slavonic fonts: */ Monomakh, 'Monomakh Unicode', 'Monomakh Unicode TT', Menaion, 'Menaion Unicode', 'Menaion Unicode TT', Ponomar, 'Ponomar Unicode', 'Ponomar Unicode TT', Triodion, 'Triodion Unicode', 'Fedorovsk Unicode', 'Fedorovsk Unicode TT', /* Unicode 8.0 Slavonic fonts: */ BukyVede, 'Kliment Std', 'RomanCyrillic Std', /* Unicode 6.x Slavonic fonts: */ 'Monomachus', 'Old Standard', 'Old Standard TT', /* Unicode 5.1 Slavonic fonts: */...</comment>
      <origin>152041</origin>
      <model>sanitized-css</model>
      <format>text/css</format>
      <text bytes="842" sha1="bqsfphbn08tyaavuzg6c278o3nbwlp9" xml:space="preserve">.cyrs {
	font-family: /* Unicode 9.0 Slavonic fonts: */ Monomakh, 'Monomakh Unicode', 'Monomakh Unicode TT', Menaion, 'Menaion Unicode', 'Menaion Unicode TT', Ponomar, 'Ponomar Unicode', 'Ponomar Unicode TT', Triodion, 'Triodion Unicode', 'Fedorovsk Unicode', 'Fedorovsk Unicode TT', /* Unicode 8.0 Slavonic fonts: */ BukyVede, 'Kliment Std', 'RomanCyrillic Std', /* Unicode 6.x Slavonic fonts: */ 'Monomachus', 'Old Standard', 'Old Standard TT', /* Unicode 5.1 Slavonic fonts: */ Dilyana, Menaion, 'Menaion Medieval', Lazov, Code2000, /* Unicode fallback: */ 'DejaVu Sans', 'DejaVu Serif', Code2001, 'FreeSerif', 'TITUS Cyberbit Basic', 'Charis SIL', 'Doulos SIL', 'Chrysanthi Unicode', 'Bitstream Cyberbit', 'Bitstream CyberBase', Thryomanes, 'Lucida Grande', 'FreeSans', 'Arial Unicode MS', 'Microsoft Sans Serif', 'Lucida Sans Unicode';
}</text>
      <sha1>bqsfphbn08tyaavuzg6c278o3nbwlp9</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152047</id>
      <parentid>152041</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T10:03:44Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152047</origin>
      <model>sanitized-css</model>
      <format>text/css</format>
      <text bytes="846" sha1="sdhgoose2ijvtdvvdnsigfi6s7kwsph" xml:space="preserve">.wst-cyrs {
	font-family: /* Unicode 9.0 Slavonic fonts: */ Monomakh, 'Monomakh Unicode', 'Monomakh Unicode TT', Menaion, 'Menaion Unicode', 'Menaion Unicode TT', Ponomar, 'Ponomar Unicode', 'Ponomar Unicode TT', Triodion, 'Triodion Unicode', 'Fedorovsk Unicode', 'Fedorovsk Unicode TT', /* Unicode 8.0 Slavonic fonts: */ BukyVede, 'Kliment Std', 'RomanCyrillic Std', /* Unicode 6.x Slavonic fonts: */ 'Monomachus', 'Old Standard', 'Old Standard TT', /* Unicode 5.1 Slavonic fonts: */ Dilyana, Menaion, 'Menaion Medieval', Lazov, Code2000, /* Unicode fallback: */ 'DejaVu Sans', 'DejaVu Serif', Code2001, 'FreeSerif', 'TITUS Cyberbit Basic', 'Charis SIL', 'Doulos SIL', 'Chrysanthi Unicode', 'Bitstream Cyberbit', 'Bitstream CyberBase', Thryomanes, 'Lucida Grande', 'FreeSans', 'Arial Unicode MS', 'Microsoft Sans Serif', 'Lucida Sans Unicode';
}</text>
      <sha1>sdhgoose2ijvtdvvdnsigfi6s7kwsph</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Chirilic/doc</title>
    <ns>10</ns>
    <id>51080</id>
    <revision>
      <id>152042</id>
      <timestamp>2026-09-06T09:58:58Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: {{templatestyles|Format:Chirilic/styles.css}} {{#switch:{{ROOTPAGENAME}}|Chirilic bloc={{Format tip div}}|#default={{Format tip span}}}}  Format folosit pentru a marca un text în limba română, redactat în original în alfabetul chirilic sau de tranziție, și a-i oferi un font specific.  Acesta este un format {{#switch:{{ROOTPAGENAME}}|Chirilic bloc=tip div (bloc). Pentru formatul inline, vezi {{f|Chirilic}}.|#default=tip span (inline). Pentru formatul tip div, vezi {{f|C...</comment>
      <origin>152042</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1504" sha1="isxslev4devmsz0z8ixppkbzved5mml" xml:space="preserve">{{templatestyles|Format:Chirilic/styles.css}}
{{#switch:{{ROOTPAGENAME}}|Chirilic bloc={{Format tip div}}|#default={{Format tip span}}}}

Format folosit pentru a marca un text în limba română, redactat în original în alfabetul chirilic sau de tranziție, și a-i oferi un font specific.

Acesta este un format {{#switch:{{ROOTPAGENAME}}|Chirilic bloc=tip div (bloc). Pentru formatul inline, vezi {{f|Chirilic}}.|#default=tip span (inline). Pentru formatul tip div, vezi {{f|Chirilic bloc}} și formatele împărțite {{f|Chirilic bloc/s}} și {{f|Chirilic bloc/e}}.}}

Acest format este exclusiv pentru textul în limba română. Pentru text în limba slavonă, folosește {{f|slavonă}}. Pentru text în alte limbi redactat în alfabetul chirilic, poți folosi formatul {{f|lang}} împreună cu fișierul TemplateStyles al acestui format.

{{exemplu doc|
&lt;pre&gt;{{chirlic|Регꙋламентꙋл органік}}&lt;/pre&gt;
{{chirilic|Регꙋламентꙋл органік}}
}}

=== TemplateStyles ===
&lt;templatedata&gt;
{
	&quot;params&quot;: {
		&quot;1&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;text&quot;,
			&quot;description&quot;: &quot;Text redactat în alfabetul chirilic&quot;,
			&quot;example&quot;: &quot;Регꙋламентꙋл органік&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;required&quot;: true
		}
	},
	&quot;description&quot;: &quot;Marchează un text în română, redactat în original în alfabetul chirilic.&quot;
}
&lt;/templatedata&gt;

=== Vezi și ===
* {{#switch:{{ROOTPAGENAME}}|Chirilic bloc=[[Format:Chirilic]]|#default=[[Format:Chirilic bloc]]}}
* [[Format:Slavonă]]
* [[Format:Lang]]</text>
      <sha1>isxslev4devmsz0z8ixppkbzved5mml</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152048</id>
      <parentid>152042</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T10:06:39Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152048</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1740" sha1="oxf0bse8c0a0juyyl6gkjqlxcyw07ah" xml:space="preserve">{{templatestyles|Format:Chirilic/styles.css}}
{{#switch:{{ROOTPAGENAME}}|Chirilic bloc={{Format tip div}}|#default={{Format tip span}}}}

Format folosit pentru a marca un text în limba română, redactat în original în alfabetul chirilic sau de tranziție, și a-i oferi un font specific.

Acesta este un format {{#switch:{{ROOTPAGENAME}}|Chirilic bloc=tip div (bloc). Pentru formatul inline, vezi {{f|chirilic}}.|#default=tip span (inline). Pentru formatul tip div, vezi {{f|chirilic bloc}} și formatele împărțite {{f|chirilic bloc/s}} și {{f|chirilic bloc/e}}.}}

Acest format este exclusiv pentru textul în limba română. Pentru text în limba slavonă, folosește {{f|slavonă}}. Pentru text în alte limbi redactat în alfabetul chirilic, poți folosi formatul {{f|lang}} împreună cu fișierul TemplateStyles al acestui format.

{{#switch:{{ROOTPAGENAME}}
|Chirilic bloc = {{exemplu doc|
&lt;pre&gt;{{chirlic bloc|
&lt;p&gt;Регꙋламентꙋл&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Органік&lt;/p&gt;
}}&lt;/pre&gt;
{{chirlic bloc|
&lt;p&gt;Регꙋламентꙋл&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Органік&lt;/p&gt;
}}}}
|#default = {{exemplu doc|
&lt;pre&gt;{{chirlic|Регꙋламентꙋл органік}}&lt;/pre&gt;
{{chirilic|Регꙋламентꙋл органік}}
}}}}

=== TemplateStyles ===
&lt;templatedata&gt;
{
	&quot;params&quot;: {
		&quot;1&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;text&quot;,
			&quot;description&quot;: &quot;Text redactat în alfabetul chirilic&quot;,
			&quot;example&quot;: &quot;Регꙋламентꙋл органік&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;required&quot;: true
		}
	},
	&quot;description&quot;: &quot;Marchează un text în română, redactat în original în alfabetul chirilic.&quot;
}
&lt;/templatedata&gt;

=== Vezi și ===
* {{#switch:{{ROOTPAGENAME}}|Chirilic bloc=[[Format:Chirilic]]|#default=[[Format:Chirilic bloc]]}}
* [[Format:Slavonă]]
* [[Format:Lang]]</text>
      <sha1>oxf0bse8c0a0juyyl6gkjqlxcyw07ah</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>152049</id>
      <parentid>152048</parentid>
      <timestamp>2026-09-06T10:07:10Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>152049</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1742" sha1="nwqgkcunjps7qqs08u3oi2pqulkg4w5" xml:space="preserve">{{templatestyles|Format:Chirilic/styles.css}}
{{#switch:{{ROOTPAGENAME}}|Chirilic bloc={{Format tip div}}|#default={{Format tip span}}}}

Format folosit pentru a marca un text în limba română, redactat în original în alfabetul chirilic sau de tranziție, și a-i oferi un font specific.

Acesta este un format {{#switch:{{ROOTPAGENAME}}|Chirilic bloc=tip div (bloc). Pentru formatul inline, vezi {{f|chirilic}}.|#default=tip span (inline). Pentru formatul tip div, vezi {{f|chirilic bloc}} și formatele împărțite {{f|chirilic bloc/s}} și {{f|chirilic bloc/e}}.}}

Acest format este exclusiv pentru textul în limba română. Pentru text în limba slavonă, folosește {{f|slavonă}}. Pentru text în alte limbi redactat în alfabetul chirilic, poți folosi formatul {{f|lang}} împreună cu fișierul TemplateStyles al acestui format.

{{#switch:{{ROOTPAGENAME}}
|Chirilic bloc = {{exemplu doc|
&lt;pre&gt;{{chirilic bloc|
&lt;p&gt;Регꙋламентꙋл&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Органік&lt;/p&gt;
}}&lt;/pre&gt;
{{chirilic bloc|
&lt;p&gt;Регꙋламентꙋл&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Органік&lt;/p&gt;
}}}}
|#default = {{exemplu doc|
&lt;pre&gt;{{chirlic|Регꙋламентꙋл органік}}&lt;/pre&gt;
{{chirilic|Регꙋламентꙋл органік}}
}}}}

=== TemplateStyles ===
&lt;templatedata&gt;
{
	&quot;params&quot;: {
		&quot;1&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;text&quot;,
			&quot;description&quot;: &quot;Text redactat în alfabetul chirilic&quot;,
			&quot;example&quot;: &quot;Регꙋламентꙋл органік&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;required&quot;: true
		}
	},
	&quot;description&quot;: &quot;Marchează un text în română, redactat în original în alfabetul chirilic.&quot;
}
&lt;/templatedata&gt;

=== Vezi și ===
* {{#switch:{{ROOTPAGENAME}}|Chirilic bloc=[[Format:Chirilic]]|#default=[[Format:Chirilic bloc]]}}
* [[Format:Slavonă]]
* [[Format:Lang]]</text>
      <sha1>nwqgkcunjps7qqs08u3oi2pqulkg4w5</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Chirilic bloc</title>
    <ns>10</ns>
    <id>51081</id>
    <revision>
      <id>152043</id>
      <timestamp>2026-09-06T10:00:14Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: &lt;includeonly&gt;{{chirilic bloc/s}} {{{1}}} {{chirilic bloc/e}}&lt;/includeonly&gt;&lt;noinclude&gt;{{documentație|Format:Chirilic/doc}}&lt;/noinclude&gt;</comment>
      <origin>152043</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="134" sha1="52g577u8gyi8so6pmh460q03eevryi3" xml:space="preserve">&lt;includeonly&gt;{{chirilic bloc/s}}
{{{1}}}
{{chirilic bloc/e}}&lt;/includeonly&gt;&lt;noinclude&gt;{{documentație|Format:Chirilic/doc}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>52g577u8gyi8so6pmh460q03eevryi3</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Chirilic bloc/s</title>
    <ns>10</ns>
    <id>51082</id>
    <revision>
      <id>152044</id>
      <timestamp>2026-09-06T10:01:16Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: &lt;includeonly&gt;&lt;templatestyles src=&quot;Format:Chirilic/styles.css&quot; /&gt;&lt;div class=&quot;wst-cyrs&quot;&gt;&lt;/includeonly&gt;&lt;noinclude&gt;{{documentație|Format:Chirilic/doc}}&lt;/noinclude&gt;</comment>
      <origin>152044</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="160" sha1="1yh0kkn3bp8f5eaitudrsnsl99pzg3w" xml:space="preserve">&lt;includeonly&gt;&lt;templatestyles src=&quot;Format:Chirilic/styles.css&quot; /&gt;&lt;div class=&quot;wst-cyrs&quot;&gt;&lt;/includeonly&gt;&lt;noinclude&gt;{{documentație|Format:Chirilic/doc}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>1yh0kkn3bp8f5eaitudrsnsl99pzg3w</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Chirilic bloc/e</title>
    <ns>10</ns>
    <id>51083</id>
    <redirect title="Format:Div end" />
    <revision>
      <id>152045</id>
      <timestamp>2026-09-06T10:01:35Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Redirecționat înspre [[Format:Div end]]</comment>
      <origin>152045</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="27" sha1="e3gn1zixdnycbw36c2ik4srlya3ymbg" xml:space="preserve">#REDIRECT[[Format:Div end]]</text>
      <sha1>e3gn1zixdnycbw36c2ik4srlya3ymbg</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Modul:Wikt/doc</title>
    <ns>828</ns>
    <id>51084</id>
    <revision>
      <id>152051</id>
      <timestamp>2026-09-06T10:13:35Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>Pagină nouă: {{lua|Modul:Arguments|Modul:Yesno}}</comment>
      <origin>152051</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="35" sha1="qmrwv19slm5lv033s9w4maut1mmg5co" xml:space="preserve">{{lua|Modul:Arguments|Modul:Yesno}}</text>
      <sha1>qmrwv19slm5lv033s9w4maut1mmg5co</sha1>
    </revision>
  </page>
</mediawiki>