Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.19 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 104 49272 152101 148274 2026-09-08T20:50:21Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152101 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|224|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>„Cât despre Germania!… Voi credeți că vreau să-mi trimit toate neamurile în Germania, fiindcă acolo mi-am făcut eu studiile? Eroare, dragii mei… Mai întâiu, Germania n’a fost pentru mine o ''vocațiune'' cum e, de pildă, Parisul, pentru atâtea secături. Ferească Dumnezeu! M’am dus în Germania să învăț în condiții practice ca nicăeri aiurea — după cât știu eu — specialitatea mea: ingineria. Asta nu înseamnă că socot Ger­mania indispensabilă unei bune educații! Ger­mania e o țară cu multe calități sociale și cu multe cusururi vădite pentru sugacii ''Lupoaicei''. Mie mi-a folosit, fără ca să mă robească. Dar asta-i altceva!… Sunt în măsura să prețuesc și alte educații decât cea germană. Dealtfel, pentru un om întreg, e bună orișice civilizație ''adevărată''. Contactul cu mai multe chiar, nu-i strică. Dim­potrivă, deschide câteva ferestre adevărate în încăperea cu ferestre pictate care e mintea noastră de cele mai de multe ori. De asta om vorbi mai târziu. Deocamdată-i vorba să-l formăm pe Kami-Mura. — Și? — Simplu. Îndepărtarea de etacul moldovenesc al excelentei sale mame. — Grigore, vorbești serios? — întrebă domnul Deleanu. — Dragă Iorgule, tu te uiți prea mult la mo­noclu meu. Uite: îl scot. — Grigore, dreptate ai, nu zic ba. Dar îți mărturisesc franc: dorința mea e să-mi văd copiii<noinclude><references/></noinclude> e5pf1dcao9t2u2fe9swu441ppg8jlp3 104 49273 152102 148275 2026-09-08T20:57:51Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152102 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|225}}</noinclude>crescând la un loc, subt ochii mei, așa cum am crescut și noi subt ochii părinților noștri… De rest… vom vedea… — Sau mai exact, — nu te supară, Iorgule — cât despre rest, cum o vrea Dumnezeu! Dumne­zeu… și lotul cel mare la loteria statului. — In definitiv eu nu m’amestec! Am spus numai care-i dorința mea… Să hotărască Alice… Piedică pentru viitorul copiilor mei nu vreau să fiu… chiar dacă mi-ași călca pe inimă. Rămasă singură pe câmpul de luptă, doamna Deleanu își mușcă buzele strângându-și batista in mână. —…? o privi Herr Direktor prin monoclul din nou pus. — Grigore, vorbește precis, fără ocol. Ce propui? — Slavă Domnului!… Pe Dănuț mi-l dați mie… Stați, nu vă alarmați! Pe Dănuț îl dați pe mână mea. — Precis; nu așa. — Precis: îl dau intern la o școală din Bucu­rești, — la care, vom vedea. Vorbesc principial… Școala Luterană, depildă. Asta la început, provizor. L-ași da acolo numai din pricina sporturi­lor. La Nemți sportul e obligator. Și mediul e destul de românesc… Unde mai pui că în contact cu nemțișorii, Dănuț va deveni patriot din clanul românilor de-acolo: tot teatrul social în mic, — plus sporturile. Ce ai de zis? — Vorbim în principiu. Mai departe? {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> tqyjcag72elcxefrp8jr16mze6uso0f 104 49274 152103 148276 2026-09-08T21:05:28Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152103 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|226|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>— Bun… Vacanțele le petrece la București sau aiurea — în tovărășia mea. In tot cazul nu acasă. — Cum?? — Stai, Alice. Nu-s atât de negru! Vorbesc de vacanța de Paști și de Crăciun, cea Mare, evi­dent, o petrece cu voi, la Medeleni, — ca să facă odată pe an, inhalații de moldovenism în familie. — Grigore, e inuman! — Dragă Alice, șprițurile sunt bune și-și au rostul lor numai în pahar… In astfel de ocazii, ori vin, ori apă. Il vrei bărbat? Dă-mi răgaz să ți-l fac. Dă-mi-l mie cât îl dai și învățăturii; un an școlar, cu vacanțele cele mici… și nu vei regretà! — Grigore dragă, să nu-l văd un an întreg? — N’ai decât să vii când nu mai poți, împreună cu Iorgu — el are destule procese la Casație — și să-l vezi… în vorbitor însă. — Si cine are să se îngrijească de el? Cine-are să-l îmbrace? să-l cârpească? — Eee! Asta-i!… Cine are să-i șteargă nasul! Cine-are să-i potrivească pălăria! Dece nu-l în­sori, Alice?… Nu-nu, n’ai nici-o grijă! Ingri­jesc eu de el, ''cât trebue și cum trebue''. — …Grigore, și casa noastră ?… Rămâne goală… — Da’ Olguța? Face cât cinci! Da’ Monica? Un copil delicios; tocmai ce-ți trebue ție: delicată, cuminte, frumoasă… Și vei avea mândria să-ți iei, cu Olguța și cu Monica, o îndoită revanșă — regională și femeiască — asupra bărbaților de felul meu, și asupra Muntenilor. Doamna Deleanu privea în gol...{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> pcphh4hfnz2y1xe3tegfiabl7z26fcu 104 49275 152104 148277 2026-09-08T22:01:41Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152104 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" /> {{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|227}}</noinclude>— Și mai am o ultimă pretenție, necesară, adăugă repede Herr Direktor: vacanța următoare să mi-l lăsați mie pe Dănuț. Vom face împreună o plimbare prin străinătate: Italia, Germania, Franța, Anglia… Vreau să-i dau un aperitiv interna­țional… Și să n’ai grijă, Alice! Evident, n’o să-i fiu mamă. In schimb va avea în mine un ca­marad atent și experimentat. Se va deprinde să stea singur într’o odae de hotel — de mâna întăia, se înțelege, alături de odaia mea. Va învăță să-și facă singur geamandanul — de piele, cu trusă, și înzestrat de un burlac competent în geamandane. Va trebui să se descurce în limbi necunoscute, cu chelnerul, cu portarul… Va ascultà muzica bună — vezi, Alice, de ce sacrificii sunt în stare! — ca să învețe cum să-și stăpânească somnul în public… Și peste doi ani, îți trimit un alt Dănuț — ceva mai dezghețat și mai neatârnat — care va aduce, cum se cuvine sa facă cinevà care vine din străinătate, cadouri alese de el, din banii lui, pentru surori și părinți… Ș’ai să ai vreme atunci — trei luni de zile, mari și late — să-l înzestrezi cu delicateța și eleganța sufleteasca — atât de necesare — și care sunt darurile neprețuite ale mamelor de calitatea ta… Din ochii închiși ai doamnei Deleanu, lacrimi repezi curgeau pe obraji căzând pe fața de masă. Uneori, palmele i se ridicau — răzvrătite sau rugătoare — și iar cădeau, învinse de lacrimi. In sofrageria fără de copii și, cu toamnă, pluteà tăcerea și apăsă viața.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> iyn9ptfxhlgd0kk9fp5b4ji039ebvhi