Wikisource
rowikisource
https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83
MediaWiki 1.47.0-wmf.19
first-letter
Media
Special
Discuție
Utilizator
Discuție Utilizator
Wikisource
Discuție Wikisource
Fișier
Discuție Fișier
MediaWiki
Discuție MediaWiki
Format
Discuție Format
Ajutor
Discuție Ajutor
Categorie
Discuție Categorie
Autor
Discuție Autor
Pagină
Discuție Pagină
Index
Discuție Index
TimedText
TimedText talk
Modul
Discuție Modul
Event
Event talk
Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/228
104
49276
152107
148279
2026-09-09T20:26:42Z
Mishuletz
445
/* Proofread */
152107
proofread-page
text/x-wiki
<noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|228|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>Domnul Deleanu întoarse capul spre fereastră, uitând țigara aprinsă pe fața de masă. Herr Direktor se surprinse oftând, și tuși.
— Ascultă, Grigore, începu doamna Deleanu ștergându-și ochii nu cu batista ci cu palmele, — Dănuț… Dănuț — glasu-i tremura ca și bărbia — Dănuț e un copil, șopti ea, izbucnind în plâns.
Fața de masă începuse să ardă negricios, ne băgată în seamă de nimeni. Domnul Deleanu se retrase lângă fereastră. Herr Direktor ridică din umeri.
— Da, Alice dragă, asta-i soarta noastră. Suntem copii… până când nu mai suntem… Suntem oameni… pe pământ… Facem și noi ce putem…
— Grigore, îl rugă doamna Deleanu, cu ochii acoperiți, — nici nu-i pregătit… N’are uniformă… Nici nu-i pregătit… Câte-i trebue… Dacă nu-i pregătit…
— Ia să lăsăm jalea laoparte! Parcă l-am prohodi Ce Dumnezeu! Doară nu-l trimetem la moarte! Vom face din el un om întreg, un bărbăt. Și vom fi fericiți cu toții.
— Grigore, se învioră deodată doamna Deleanu, — trebue să-l întrebăm și pe Dănuț dacă ''vrea''. El trebue să hotărască.
— Ai dreptate, Alice. Altfel decât crezi și decât dorești, dar ai dreptate. Să se învețe de mic să ''vrea''. Să-l chem.
— Eu mă duc, izbucni doamna Deleanu.
— Alice dragă, du-te mai întăiu și te răcorește. Uite: ai ochii roși. Nu trebue să te vadă așà… Noi v’așteptăm.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude>
dp631idry65x6fuu2n2qtlpwzqq58ws
Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/229
104
49277
152108
148280
2026-09-09T20:31:52Z
Mishuletz
445
/* Proofread */
152108
proofread-page
text/x-wiki
<noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" /> {{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|229}}</noinclude>Doamna Deleanu eși cu umerii plecați de povara ultimei speranțe.
— Ei, Iorgule, am rămas între bărbați… Trebue să convii că ce-am făcut e bine…
— Ai dreptate, dragă Grigore… Mediul moldovenesc e cam slab, zâmbi domnul Deleanu ștergându-și ochii umezi… Bietul Dănuț!
{{*}}
Mingea de ''foot-ball'', cu două pântece — piele pe dinafară și de gumă pe dinăuntru — înghițise mingile de oină ale copiilor, cum avea să înghită toate mingile de oină ale țării, dealungul anilor. Intăile ei victime în casa Deleanu erau ghetele: roase ca de lepră.
— Grigore, să nu uiți — când îi plecă — să iei tiparul picioarelor nepoților tăi. După fiecare partidă de foot-ball, îți dau o telegramă urgentă: „Trimite". Și tu ai să expediezi câte două perechi de ghete de cap. După trei telegrame te-ai
compromis. Tot Bucureștiul va ști că ai copii clandestini.
— Sau, mai exact, că am nepoți a căror mamă e denaturată, răspundea Herr Direktor încântat de succesul ''balonului''.
După ghete, victimele mingii nemțești erau Anica și Profira. Anica și Profira aveau picioare — Profira, trândave; Anica, agere. Dar mingea avea aripi și o frunte de berbec...
Și însfârșit veneau geamurile: niciodată mingea nu intra în casă pe ușă. La marginea satului, în<noinclude><references/></noinclude>
8b1q339pzyywssq8fi0clr7qfl85lfn
Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/230
104
49278
152109
148281
2026-09-09T20:35:50Z
Mishuletz
445
/* Proofread */
152109
proofread-page
text/x-wiki
<noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|230|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>fața cimitirului, se întindea un tapșan: loc mai potrivit decât ograda pentru jocurile cu mingea. Doamna Deleanu însă, socotea că-i mai cuminte s’o ''audă'' pe Olguța — chiar spărgând geamuri, decât să n’o audă deloc.
Herr Direktor proclamase legile jocului, cu demonstrații lămuritoare.
— Bine, Herr Direktor, da’ de ce n’ai voe să lovește cu mâna? Obiectase Olguța nevoind să accepte această ciungie sportivă.
— Fiindcă legea-i lege. Nu se discută.
— Atunci eu am să fac altă lege.
— Cum, Olguța? Nu ești tu în stare să faci ceiace fac sute de Nemțișori?
— Bine! Am să le-arăt eu lor!
Și ca să se răzbune pe Nemțișori, Olguța se jurase față de Monica, să bată acest ''cap de Neamț'', care nu merită să-l lovești cu mâna, numai cu piciorul.
{{*}}
Monica era arbitru.
Dănuț purtà mingea, lovind-o din fuga cu un picior, îndrumând-o cu celălalt. Olguța îl așteptà calmă, cu ochii ageri, cum așteptă un boxeur în ''ring'' atacul celuilalt. Goana dintr’un capăt al ogrăzii, depanând mingea cu picioarele, și apropierea treptată de Olguța, îl istovise pe Dănuț. Ii zvâcneau tâmplele.
— Haide odată!
Erau față in față la câțiva pași. Mingea ne-<noinclude><references/></noinclude>
14ux6y0z0puqf3hatfcw1atno1u11y8
Discuție Utilizator:Carmental
3
51096
152105
2026-09-09T16:41:54Z
New user message
6487
[[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]]
152105
wikitext
text/x-wiki
{{Template:Welcome|realName=|name=Carmental}}
-- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 9 septembrie 2026 19:41 (EEST)
6hec1xkenszenq9zl7vyuu8hcb8mweu
Discuție Utilizator:Emidima
3
51097
152106
2026-09-09T20:07:12Z
New user message
6487
[[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]]
152106
wikitext
text/x-wiki
{{Template:Welcome|realName=|name=Emidima}}
-- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 9 septembrie 2026 23:07 (EEST)
stz0oiido4irfo77gkkait7qq96nvxz