Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.19 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 104 48978 152112 147646 2026-09-10T18:39:02Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 152112 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 164 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>îl exalta așa de tare, încât nu-i mai era poftă de nimic și mâncă în silă, dar mult, ca să nu se căiască mai târziu… Monica știa să organizeze geamandanul cu lucrușoarele ei și zestrea păpușelor. Dar ce-are-a face o biată odăiță cu un palat! — Tante Alice, parcă-i o vitrină! — Bravo, Monica. Ai auzit, Grigore? Asta-i portretul ordinei tale: fanfaronadă! — Invidia traducând elogiul sincerității! Și asta-i un portret: nu? Să trăești, Monica… Încep cu moșnegii. Poftim, Alice: o pereche de ochelari pentru cochetele venerabile. — Ești în stare!… A! Face-à-main! Merci, Grigore. N'ai uitat comisionul. — Cum îi lada asa-i și capul: ce intră nu mai iesă… decât atunci când trebue. – Napoleon! — Al lăzilor, da… Poftim și notele. — Bach? — Habar n'am. Am luat ce-ai scris. Bach sau ciorapi, mi-i tot una, — cu o ușoară preferință pentru ciorapi!… Uf! Bine c'am scăpat! Muzica asta îmi dădea migrene. — Cred că alte muzici… mai ușoare… mai berlineze! — Acelea te lecuesc de migrene. — Migrenele capului tău!! - Iorgule, tu ce spui? — Eu, dragă, regret migrenele burlacilor… Mie mi-au rămas celelalte… și piramidonul. — Frumos!<noinclude><references/></noinclude> md1woejxvuo68uaqt8pphi7lhlz2oa2 104 48981 152113 147653 2026-09-10T18:42:53Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 152113 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 165 }}}}</noinclude>– Și Minerva, dragă Alice. – Cine-i Minerva, papa? — O cucoană, Olguța. — Ce nume! — Așa-s cucoanele! — Sigur, papa. Unul câte unul, pachetele pe jumătate desfăcute de doamna Deleanu, erau rânduite de Monica pe divanul cel mai apropiat. Aceiași însuflețire copilărească, creștea în toți deopotrivă, ca subt streșinele tuturor caselor când se întorc păsările, primăvara. Numai Dănuț, cu mânile înfundate în buzunarele pantalonilor, ședea ursuz, ca zgribulit de frig. – Iorgule, ți-aduci aminte când se întorcea tata de prin județe, dela sesiunile Curților cu Juri? – Bietul tata! Parcă-l văd. Inainte de-a se desbrăca, ne chema în biuroul lui: „Ați fost cuminți, copii?" „Cuminți" răspundeam noi în locul mamei. Erau singurele ocazii când treceam și eu drept copil cuminte… Două pistoale de tinichea cu petițe… — …peștișori de mintă… — …balonașe anume făcute pentru urechile mamei… Grigore, ți-aduci aminte de cele două capete de leu de pe speteaza fotoliului? — Cum nu! Tata ne speria că mușcă, și tu le-ai pus în gură câte-o bucățică de carne crudă ca să-i îmblânzești. Ții minte? Acolo a rămas carnea.<noinclude><references/></noinclude> di48quungz8qqbr43gkb3gwyotwrqm3 104 48982 152114 147654 2026-09-10T18:48:23Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 152114 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 166 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Bietul tata!… „Măi băeți, de unde vine așa miros urît?“ Cum să-și închipue bietul bătrân că leii de lemn deveniseră carnivori! — Se stricase carnea, papa? întrebă Olguța cu ochii scânteetori de mândrie, năvălind în trecutul poznelor părintești. — Da, Olguța, zâmbi domnul Deleanu. Parc’o văd pe mama cu ochelarii pe nas, inspectând pe subt dulap, pe subt biurouri, pe subt covor… S’a uitat la tălpi: nimic! — Și tu tăceai, papa? — Tăceam, ce era să fac! — Și Moșu’ Puiu nu te-a spus? — Se poate! Frați și trădători? — Și ce s’a întâmplat? — Tot mama a descoperit isprava! Avea un nas! Când începusem să fumez — eram printr’a patra de liceu — mâncam câte o lămâe întreagă și fugeam pe-afară cu gura deschisă ca să nu mă simtă, — și tot mă descoperea. — Papa, te-a bătut pentru ''conserve''? — Nu m’a putut prinde. M’am suit pe acoperiș, amenințând că mă zvârl de-acolo dacă nu mă iartă… — Iorgule! — îl mustră doamna Deleanu. — Așa-i Semănam cu Olguța când eram mic! — Ș’acuma, papa. — Olguța! — Acuma ’mi sameni tu mie, oftă domnul Deleanu. — Herr Direktor, mai spune ce făcea papa?<noinclude><references/></noinclude> dj3qmfzijtdr542c5jadm4hz3w8pmp1 104 48983 152115 147658 2026-09-10T18:51:15Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 152115 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 167 }}}}</noinclude>— Ce faci și tu: supăra pe mama… Bietul tata! Când te gândești că din lefușoara lui de magistrat cinstit izbutea să pue deoparte pentru cadouri… și pentru studii la Berlin… Monoclul căzuse din ochiul lui Herr Direktor, lăsând în loc privirea amintirilor. Olguța se așeză pe marginea divanului, îngândurată: „Săracu’ Moș Gheorghe!" – Dănuț, adă-mi un foarfece din trusă. – Ce ai acolo? întrebă doamna Deleanu. Herr Direktor își puse monoclul. — O surpriză! — Spune ce-i? – Foarfecele are cuvântul cu precădere. – Ștofe? – Tț! – Bomboane? – Ba. — Cărți? — De joc? – Eu întreb. Răspunde. – Degeaba. N’ai să ghicești. În jurul tainicului pachet se adunară toți, privindu-l încruntați. Herr Direktor dezmierdă hârtia mută. — Pot să vă spun că vine de peste nouă mări și nouă țări; că e de gen neutru: honny soit qui mal y pense; că e cenușiu pe dinafară și roșu pe dinăuntru; că-i dulce la pipăit; că-i plin de pasări gingașe care au calitatea că tac; că cei dela care vin sunt ga… sunt palizi; și că va fi la modă.<noinclude><references/></noinclude> g4t4fwzu9jz7ulh5o9clsm80h9sddwt 104 48984 152116 147659 2026-09-10T18:54:31Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 152116 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 168 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Ei! – Poftim. Mai poetic nici că se poate! Ghiciți — Precizează. — Ce să vă mai spun?… Că ’n țara de unde vine se bea mult ceai. — Rusia? — Acolo se bea votcă. — Anglia. — Te-ai depărtat. — Uf! Nesuferit ești cu… — …cadourile tale, complectă Herr Direktor. — Cu enigmele tale. — Draga mea, cadoul fără enigmă e ca o cucoană cinstită: nu interesează! — Grigore! — Tu ești interesantă din alt punct de vedere! — Poftim, moșu’ Puiu. — Dănuț dragă, tu mi-ai adus cleștele de unghii! Eu ți-am cerut foarfecele. — Grigore, nu te mai strâmba. Isprăvește cu subtilitățile. – Bine, o să-mi plătiți cleștele. – Ți-l plătesc. Tacticos, Herr Direktor tăie sfoara, o strânse ghem, desfăcu învelitoarea descoperind o alta de hârtie de mătase, le pături… — Asta-i farsă! — Mă rog… — Eu cred, Herr Direktor. – A ta va fi împărăția cerurilor. Uitați-vă în sus. Un-doi-trei…<noinclude><references/></noinclude> fmu36ke0nbu74dfwfy1k3y6t0g7ohpf 104 48985 152117 147660 2026-09-10T18:58:08Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 152117 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 169 }}}}</noinclude>Zvârlite 'n sus kimonourile japoneze se desfăcură și căzură iluminate de auriu și roșu ca fășii desprinse din cerul legendelor nipone. De-o vrâstă cu Olguța și Monica, doamna Deleanu îngenunchie pe covor, asupra minunilor. — Iorgule, am scăpat de femei. Acuma e rândul tău. Copiii vin la urmă. Fuu! Da’ cald mai e! — Scoate-ți surtucul, măi omule. – Simandicoasă doamnă, se poate? — După așa surpriză ești suveran. — Uite, Iorgule, adevărate țigarete orientale. Excelente. Fiindcă-s fără carton ți-am adus o țigaretă. Galbenă și plină, ca tăiată într'un miez de ananas, țigareta de chilimbar deșteptă zâmbetul pomului de Crăciun pe chipul domnului Deleanu. – Her Direktor, ași vrea să-ți spun ceva. – La dispoziție. — Nu. La ureche. – Poftim urechea. – Herr Direktor — nu te supăra — eu ași vrea să-i dau Monicăi kimonoul meu. Știi, mie-mi place foarte mult, dar mi se pare că Monicăi îi place și mai mult. — Vino să te pup, gură de aur. — Și eu, Herr Direktor. — Olguța să nu crezi că te-am uitat! Acuma vine rândul vostru. Kimonourile erau pentru cucoane. - Herr Direktor, șopti Olguța, te rog dă-i-l tu. Știi, mie nu-mi vine.<noinclude><references/></noinclude> 2w3jntuu5dwssq3c3sxvrpcuj6ad33c 104 48986 152118 147661 2026-09-10T19:01:27Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 152118 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 170 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Dragii mei, să isprăvim cu buclucurile, începu Herr Direktor acoperind cu mânile saltarul de jos… Olguța, tu ești cucoană? – Nuu, Herr Direktor! — Bravo ție. Tu ești în partida mea… Așa dar kimonourile sunt ale cucoanelor… Monica nu te superi? Ia să vedem cum îți vine. Unu-i mai mic, acela-i al tău… Hocus-pocus-filipus!… Cu o surprinzătoare debăcie, Herr Direktor o metamorfoză pe Monica într’o clipă. — Ia să vedem… măi da’ frumoase-s Japonezele! Mă mut în Japonia. — Monica, scoate-ți cozile afară… Așa. Vino să te sărut. — Tante Alice, da’ Olguța?… Nu vreau așa, șopti ea în brațele doamnei Deleanu. — Lasă, nu te îngriji, Monica. Olguța are destule. — Merci, moșu’ Puiu. — Hopa! Luând-o în brațe, Herr Direktor o așeză pe divan și se dădu îndărăt măsurând-o prin monoclu. — Alice, schimbă-i pieptănătura. S'o facem Japoneză deabinelea… Merită Japonia! — Vrei, Monica? — Da, tante Alice, răspunse Monica prin visul kimonoului. — Alice, să fii la înălțimea kimonoului… și-a europencei. — Cu-așa păr nu-i greu.<noinclude><references/></noinclude> d7i3oqfk1h6it6u0u7nz23uiqslqghl 104 48987 152119 147662 2026-09-10T19:04:57Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 152119 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 171 }}}}</noinclude>— Ș'acum deschid bazarul de jucării. Jos moșnegii… începem după vrâstă. Dănuț e cel mai mare. Poftim o pușcă, Dănuț. E cu doi ani mai mică decât tine: calibrul nouă. Uite și-o cutie cu cartușe. Uite și cartușiera. Pușcă adevărată! Adevărată! La așa bucurie nu s'aștepta. Inima lui Dănuț, ca un toboșar napoleonian bătu imnuri de glorie… Ținând pușca în mână, aruncă o ''altfel'' de privire Olguței. Olguța îl privea mai dinainte, așteptându-l. Întâlnindu-i ochii, Dănuț își răsuci privirea spre geam, ocoli plafonul, și strânse mai tare pușca. Ochii Olguței parcă erau de un calibru mai mare decât al puștii. – Dacă vrei, uită-te și tu, Olguța. Mută, Olguța luă pușca din mâna diplomatică în mâna ei războinică. Pușca devenise internațională. – Dănuț. Dănuț. Tot Dănuț! Iar Dănuț! Încă Dănuț!… Nu cumva te-am protejat? Pachetele zburau unul după altul pe al treilea divan. — A venit rândul Olguței. Poftim cizme de călărie și pantaloni de amazoană. Bluza să-ți facă maică-ta. Cal să-ți dea tată-tău. – Măi-măi! De antilopă! — se minună doamna Deleanu pieptătând-o pe Monica. — Ce vrei. Pentru-așă gazelă! — Herr Direktor… — Olguța!… Ajutor, oameni buni! Tigroică, nu gazelă! gemea Herr Direktor năucit de sărutările Olguței.<noinclude><references/></noinclude> qhsnntk23dsdv2dbloqu54yae3jn8io 104 48988 152120 147663 2026-09-10T19:38:50Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 152120 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 172 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Uite, Herr Direktor. Luând cizmele în brațe, Olguța le sărută cu evlavie, pe fiecare în parte, cum sărutau străvechii luptători armele de luptă. — Stai, că n'am isprăvit. Uite două ''diabolouri''; o minge de foot-ball; și uite,-uite… Alte pachete zburară, despuiate cu înfrigurare de Olguța și Dănuț. — Ce ziceți? — îi întrebă doamna Deleanu dându-se laoparte cu o încetineală savantă din fața Monicăi. — Aferim! aplaudă Herr Direktor. Monica, roșie ca suflată cu vaporoș mărgean, ședea turcește pe divan, cu genele și umerii plecați și mânile – în mânicile largi — încrucișate pe genunchi. Sfiala și kimonoul îi insuflase gesturile înguste ale Japonezelor. Părul ei de aur tumultos, înflorise în coc nipon, prins cu pieptenii doamnei Deleanu… În rumen revărsat de zori, un pui de piersic înflorit, c’un paradis de aur pe creanga cea din vârf, învelit de zeul livezilor cu kimonoul unei fetițe, ca să nu-i fie frig peste noapte: visul unui poet japonez îndrăgostit de piersici. Așa era Monica: o vignettă la începutul unei legende. — Stați, copii, uitasem. Deschideți gura și întindeți mânile. Herr Direktor desfăcu repede o lădiță de carton își suflecă mânicile ca un hirurg, își cufundă mânile în cutie. — Va banque!<noinclude><references/></noinclude> cf16zo9mgjv4is8am0ghp3h1x78r08s 104 48989 152121 147664 2026-09-10T19:42:15Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 152121 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 173 }}}}</noinclude>Prune, cireșe, caise, renclode, piersici, pere, mere, pere, ridichi, alune, morcovi, cepe, castane, migdale… de ''marțipan'', cădeau, săreau, se rostogoleau ca o grindină umoristică de fructe și legume, făcute din pastă de migdale. – Prinde-o, papa! – Pe el. Olguța! — Au, Herr Director! Duhul anarhic al neorânduielii, paradoxal răsărit din cufărul ordinei, intrase în odaia turcească. Trântiți pe jos deavalma, mari și mici, culegeau bunătățile, de teamă să nu le calce. Olguța c'un morcov în dinți, ca un nas de clown, Dănuț, cu obrajii umflați de piersica din gură; doamna Deleanu, mușcând – minune! — dintr’oceapă inofensivă; Monica, împiedicându-se în kimono, făcând mereu mătănii grațioase fructelor ca unor drăgălașe zeități; domnul Deleanu, punând piedici Olguței și Herr Direktor, contemplându-i ca un boscar încântat. – Apă! M’am topit! – Un duș ne-ar trebui. Am înebunit cu toții! – Cine-i acolo? Intră. Profira intră, clipi prostește și rămase cu gura căscată… subt obștescul hohot de râs al celor de jos. — Prohiro, uite ceapă dela Nemți. Pune-o în gură, porunci Olguța bombardând-o cu cepe. — Mănâncă, Profiro, să vezi și tu cum îs cepele de pe-acolo, stărui doamna Deleanu. Cepele erau învălite într'o foiță de mătasă.<noinclude><references/></noinclude> 2kvtjj1fwlvg5ssoqslnt775ho3tqw5 104 48990 152122 147665 2026-09-10T19:56:24Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 152122 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 174 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>dogorită care imită foița lor. Profira luă ceapa, o suci, o întoarse, tot trăgând cu ochiul la zâmbetul neliniștitor al copiilor. — Fă-ți cruce și mănâncă, o sfătui Olguța văzând-o că se codește. — Hai Profiro, zi: Doamne-ajută. - S’o curăț, coniță… Nu-i lucru curat. - Ia nu te mai strâmba. Parcă n'ai mai văzut ceapă de când ești! Profira făcu o cruce cu limba în gură și mușcă din ceapă, fără s’o mai curățe, cu nările înfiorate de teamă. — Ptiu! scuipă ea în pestelcă, scărpinându-și limba cu dosul palmei. — Te-ai otrăvit. - Doamne păzește! Asta-i doftorie, coniță! - Ceapă nemțească, Profiro! — S’o mănânce sănătoși. Mă lipsesc. — Fugi și adă apă de băut. Un morcov aruncat de Olguța o expulză pe Profira. Ridicându-se în picioare, doamna Deleanu redeveni severă gospodină. — Vai-vai-vai! Ce-am făcut aici! Parcă-i un bazar din Stambul. - Herr Direktor, lasă-mă să-ți fac un turban, îl rugă Olguța născocind un mijloc de-a prelungi dezordinea. — De unde turban? - Fac eu c’un prosop. - Se aprobă. Atunci dați-mi și un șal. — Știți ce? — se amestecă doamna Deleanu<noinclude><references/></noinclude> tw3lcip8ki1mvjqy75jwimbpxausxfd 104 49279 152123 148282 2026-09-10T21:46:30Z Mishuletz 445 152123 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" /> {{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|231}}</noinclude>mișcată aștepta lovitura care-i va deslănțui sal­turile. Pierzându-și cumpătul, Dănuț întrebuința un vicleșug naiv: se prefăcu numai că lovește min­gea spre dreapta cu piciorul drept, — cel stâng ataca, hotărît. Dar Olguța sărise spre stânga și primise mingea între picioare încleștând-o. Dănuț se repezi orbește… în gol. Odihnită, Olguța mâna mingea, fără grabă, magnetizând-o cu poruncile îndesite ale picioarelor. Dănuț gâfăià, alergând după Olguța cu desnădejdea ghinioniștilor… Olguța întoarse capul… se feri vertiginos — Dănuț căzu — iar mingea lovită puternic, săltă lung și intră în ''bar''. Genunchiul lui Dănuț erà însângerat ca o rodie coaptă. Monica alergà cu batista în mână. — Te doare, Dănuț? — Dă-mi pace. — Ce i-ai făcut, Olguța? — întrebă doamna Deleanu coborînd scările în goană. — L-am ''bătut''! — țipă Olguța aducând mingea în brațe. — Cum l-ai bătut? — Ne-am jucat, mamă. M’am împiedicat și-am pierdut partida. — Olguța, să știi c’am să arunc în fântână mingea ''asta''. Să te liniștești odată. — De ce ești supărată, mamă dragă? — întrebă Olguța blând, privind-o cu băgare de samă. — Nu-s supărată!… Da’ nu-mi plac jocurile violente!<noinclude><references/></noinclude> dkq4ygdmh7wvylsxmr70k2h59c9pd1g 152124 152123 2026-09-10T21:46:55Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152124 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" /> {{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|231}}</noinclude>mișcată aștepta lovitura care-i va deslănțui sal­turile. Pierzându-și cumpătul, Dănuț întrebuința un vicleșug naiv: se prefăcu numai că lovește min­gea spre dreapta cu piciorul drept, — cel stâng ataca, hotărît. Dar Olguța sărise spre stânga și primise mingea între picioare încleștând-o. Dănuț se repezi orbește… în gol. Odihnită, Olguța mâna mingea, fără grabă, magnetizând-o cu poruncile îndesite ale picioarelor. Dănuț gâfăià, alergând după Olguța cu desnădejdea ghinioniștilor… Olguța întoarse capul… se feri vertiginos — Dănuț căzu — iar mingea lovită puternic, săltă lung și intră în ''bar''. Genunchiul lui Dănuț erà însângerat ca o rodie coaptă. Monica alergà cu batista în mână. — Te doare, Dănuț? — Dă-mi pace. — Ce i-ai făcut, Olguța? — întrebă doamna Deleanu coborînd scările în goană. — L-am ''bătut''! — țipă Olguța aducând mingea în brațe. — Cum l-ai bătut? — Ne-am jucat, mamă. M’am împiedicat și-am pierdut partida. — Olguța, să știi c’am să arunc în fântână mingea ''asta''. Să te liniștești odată. — De ce ești supărată, mamă dragă? — întrebă Olguța blând, privind-o cu băgare de samă. — Nu-s supărată!… Da’ nu-mi plac jocurile violente!{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> qssxoqf4vm868uvvi9gsiqv8v34iz3b 104 49280 152125 148283 2026-09-10T21:51:14Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152125 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|232|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>— De ce-ai plâns, mamă? — Lasă-mă, Olguța!… Dănuț dragă, hai cu mama în casă. — Mamă, azi nu mai dormim? — Lasă… Mai joacă-te cu Monica. Șchiopătând, cu batista Monicăi în jurul ge­nunchiului și măna doamnei Deleanu, dezmierdătoare, pe creștetul capului, Dănuț păși spre viitor… — Monica, să știi că s’a ’ntâmplat ceva! Haidem în casă… Stai: numai odată s’o mai arunc. Picioarele Olguței se desfăcură în unghiu drept, mingea zvâcni sus-sus-sus… până ce derapà în jos din cerul îngerilor. — Ai văzut lovitură! Acuma hai. {{*}} Scrumelnițele erau pline de mucuri; față de masă cărunțită pe-alocurea, de scrum. Herr Direktor fuma. Domnul Deleanu fuma. Amândoi tăceau’ urmărind dansul oriental, în­văluit în voaluri, al fumului aromat. Olguța-și luă la masă locul obișnuit. Monica se strânse lângă Olguța. — Herr Direktor, de ce nu mă ’ntrebi de ce am venit? — A! tu ești Olguța! Iaca te ’ntreb: de ce-ai venit? — Așa! — Bine. — Papa, da’ tu nu mă ’ntrebi?<noinclude><references/></noinclude> mxc9yxmiffhjzzl4dffakozgfcdzp4t 104 49281 152126 148284 2026-09-10T21:55:40Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152126 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|233}}</noinclude>— Ce să te ’ntreb? — Ce vrei tu. —… Ce-ai făcut până acuma? — M’am jucat afară. — Bine. — Tot ce fac eu azi îi ''bine'': de ce papa? — Ce-ai spus? — Nimica. Am glumit. — Bine. Olguța o privi pe Monica, răsfrângându-și buza de jos. Monica mătură fărâmiturile de pe fața de masă. — Herr Direktor, ai migrenă? — Nu. — Atunci tu ai migrenă, papa? — De ce, Olguța? N’am. — Atunci eu am migrenă. Și tăcu încruntată. — Te doare capul, Olguța? — o întrebă domnul Deleanu privind-o însfârșit cu luare-aminte. — Știu eu! — Spune tatei, Olguța. Te văd cam înfier­bântată. — Nu mă doare capul… Eu nu spun minciuni. — Ești supărată? — De ce să fiu supărată? — Atunci ce ai? — Da tu ce ai, papa? — ?… Nimic. Fumez. Mă gândesc… — La ce te gândești, papa? — La tine… la Dănuț… la voi.<noinclude><references/></noinclude> 9fi9f42uk3arawisnhqi7mtyw7w70vb 104 49282 152127 148285 2026-09-10T21:59:41Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152127 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|234|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>— Bine, papa. Se auzi un zgomot la ușă. Toți întoarseră ca­petele într’acolo. Profira intră mestecând. Veneà din bucătărie să-și ia desertul în sofragerie. — Conașule, pot să strâng masa? întrebă ea potolindu-și un căscat, cu ochii la strugurii ră­mași. — După ce-i isprăvi de mâncat, îi răspunse crunt Olguța. — Am isprăvit. — Du-te și te uită ’n oglindă. — …? — Hai du-te, Profiro; ai să strângi masa mai târziu, interveni zâmbind domnul Deleanu. Profira eși. Un voluminos sughiț crăinici mersul pașilor ei masivi. — Papa, de ce stăm noi aici? — O așteptăm pe mama. — Și tu o aștepți, Herr Direktor? — Eu îl aștept pe Dănuț. — Să aștept și eu? — Dacă vrei… — Tu ce zici, papa? — Cum vrei tu, Olguța! — Eu fac așa cum vrei tu. — Stai și tu… de ce nu! Olguța ciuguli câteva boabe dintr’un ciorchine, rostogolindu-le pe masă. — Papa, numărul treisprezece poartă ghinion? — Tu știi ce-i ''ghinion'', Olguța? o cercetă prin monoclu Herr Direktor.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 71ee6m824eyfkbcahf0ophzwyhcywpb 104 49283 152128 149496 2026-09-10T22:01:50Z Mishuletz 445 152128 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" /> {{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|235}}</noinclude>— Sigur, dac’am spus!… Ginion e când ai tu bac la cărți… și când am eu crampe. — Bravo! Și cine te-a ’nvățat? — Tu, Herr Direktor. — Unde-i Alice să te-audă! Ași căpăta o papară! — Spune, papa, numărul treisprezece poartă ghinion? — Știu eu, Olguța! Așa cred unii. — Da’ tu ce crezi? — Dă!… Da și nu. — Mai mult da sau mai mult nu? — Parcă mai mult da. — Ca și mine, papa… Her Direktor, nu cumva azi îi treisprezece? — De ce? Azi ai ghinion? — Mă rog!… Spune tu și spun și eu! — Nu-i treisprezece. Acuma spune. — Eu n’am… da poate că au alții! — Iaca n’ai nimerit: ''alții'' au noroc azi. — Știu, Herr Director, îl iscodi Olguța. — De unde știi? Ai ascultat la ușă? — Eu n’ascult la ușă! — Atunci ce știi? — Intrebă-l pe papa. — Ce știe, dragă? — Știu eu! — Mare drac mai ești, Olguța! — …Herr Direktor, ce faci tu când ți-i ciudă? — Depinde! Uneori înghit… alteori… — Alteori?{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 61sxpdsig6vs5v8bdrn8r7acnw5eb6t 104 49284 152129 148287 2026-09-10T22:05:31Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152129 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|236|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>— Alteori fumezi — Eu înghit. — Înghiți! Ce înghiți? — Poamă, Herr Direktor, răspunse calm Olguța, strivind în dinți ca pe-o alună, un fraged bob de busuioacă. {{*}} In etacul doamnei Deleanu, prin stolurile lăsate in jos, lumina amiezii de toamnă pătrundea os­tenită și odihnitoare. Cu o mână, Dănuț se rezemă de umărul mamei lui îngenunchiată lângă el. Piciorul cu pricina și-l ținea întins. Genunchiul zdrelit fusese spălat și badijonat cu iod… Acum venise rândul ban­dajului antiseptic. Un pronunțat miros farmaceutic măgulea nările lui Dănuț. Ochii nu i se mai desprindeau de pe învelitoarea bandajului, însemnată cu o cruce roșie. „…Rănit în războae soldatul căzuse. Și’n puține zile chinuit muri. Departe de-o mamă care îl crescuse și care-l iubi…” Neștiind că Dănuț mureà „departe de-o mamă care îl crescuse și care-l iubi”, doamna Deleanu erà îngrijorată de gravitatea obrajilor lui. — Te strânge pansamentul, Dănuț? — Da, pansamentul… Nu. Nu mă strânge pan­samentul! — Spune mamei, Dănuț. Dacă te strânge să ți-l fac din nou.<noinclude><references/></noinclude> 5z5yzm0hi01b5cwg0qa10ffa1suk481 104 49285 152130 148288 2026-09-10T22:09:48Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152130 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|237}}</noinclude>— Nu, mamă. Așa e foarte frumos. Merci. Pornind de deasupra genunchiului, pansamentul ajungea până la mijlocul pulpei dând piciorului un vestmânt de rană pentru decorații. „Il pressent quelque chose!…” Mai demult, doamna Deleanu vorbeà franțuzește cu domnul Deleanu mai ales atunci când vroià să n’o înțeleagă urechile copiilor. Deprinderea de prisos în vorbe — acum când copiii știau fran­țuzește — se refugiase înăuntru, pentru gândurile tainice. — Ești trist, Dănuț? îl întrebă ea desmerdându-i fruntea. — … Întrebarea se prefăcuse în îndemn: Dănuț de­veni trist. „Pauvre petit! Quel sourire navrant!…” Pătruns de vanitatea tristețelor poetice, Dănuț primi desmierdări pe frunte, pe obraji, — cum ar fi primit aplauze. — Vrei tu să-ți dau ceva? Hai! Cere ceva mamei… — Mamă azi nu mai trebue să dorm? — în­trebă Dănuț cu glas din ce în ce mai nesigur. — Ești obosit, Dănuț? Ți-i somn! — Nuu! — Atunci de ce să te culci! Nu-i bine-aici, cu mama? — Ba da. — Hai să te pieptene mama. „Poate că m’am îmbolnăvit” nădăjdui Dănuț, simțindu-se ''la putere''.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> kvoea22hpv3nkq0u8y08mg6c2zd0mny 3 51098 152110 2026-09-10T15:27:03Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 152110 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Iliev tatiana}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 10 septembrie 2026 18:27 (EEST) 6bbbjnjbnu6p52qndo5o83h8gry4p70 3 51099 152111 2026-09-10T16:34:02Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 152111 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Ramo882355}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 10 septembrie 2026 19:34 (EEST) h6t5vuo4krs7kf94yr62sbrly7xe4ag 14 51100 152131 2026-09-10T22:17:12Z Mishuletz 445 Pagină nouă: [[Categorie:Autori ruși]] {{DEFAULTSORT:Korolenko, Vladimir}} 152131 wikitext text/x-wiki [[Categorie:Autori ruși]] {{DEFAULTSORT:Korolenko, Vladimir}} 6gkemcrxbf3vilnpilb2em33lmt1gm6 3 51101 152132 2026-09-10T22:44:21Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 152132 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Emiliag811}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 11 septembrie 2026 01:44 (EEST) jhe6gaiiioz1d0i2ptz250r6s491toe