Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.19 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 10 43808 152163 136595 2026-09-13T17:34:00Z TiberiuFr25 11409 152163 wikitext text/x-wiki <includeonly><templatestyles src="Img float/styles.css" /><span class="{{yesno|{{{night-mode-invert|no}}}|yes=wst-img-float-night-mode-invert}} {{#switch:{{{align|right}}}<!-- -->|center =img-center<!-- -->|left =img-floatleft<!-- -->|right =img-floatright}}" <!-- -->style="text-align:{{#switch:{{{capalign|center}}}<!-- -->|center=center;<!-- -->|left =left;<!-- -->|justify =justify;<!-- -->|right =right; }}<!-- -->background-color:transparent;<!-- -->width:{{{width|150px}}}<!-- -->{{#if:{{{polygon|}}}|; -webkit-shape-outside: polygon({{{polygon}}}); -moz-shape-outside: polygon({{{polygon}}}); shape-outside: polygon({{{polygon}}}); -webkit-clip-path: polygon({{{polygon}}}); -moz-clip-path: polygon({{{polygon}}}); clip-path: polygon({{{polygon}}});<!-- -->}}; {{{style|}}}"><!-- text above picture -->{{#if:{{{above|}}}|{{{above}}}<br />}}<!-- Insert image -->{{#if:{{{file|}}}|[[File:{{{file}}}|{{{width|150px}}}|class={{{class|}}}|alt={{{alt|}}}]]|}}<!-- Caption cell (only if needed) -->{{#if:{{{cap|}}}|<br />{{{cap}}}}}<!-- Caption contents --></span></includeonly><noinclude> {{documentație}} </noinclude> gnkyyo53az144643hlwxatc6qr2oew2 152165 152163 2026-09-13T17:44:10Z TiberiuFr25 11409 152165 wikitext text/x-wiki <includeonly><templatestyles src="Img float/styles.css" /><span class="{{yesno|{{{night-mode-invert|no}}}|yes=wst-img-float-night-mode-invert}} {{#switch:{{{align|right}}}<!-- -->|center =img-center<!-- -->|left =img-floatleft<!-- -->|right =img-floatright}}" <!-- -->style="text-align:{{#switch:{{{capalign|center}}}<!-- -->|center=center;<!-- -->|left =left;<!-- -->|justify =justify;<!-- -->|right =right; }}<!-- -->background-color:transparent;color:inherit;<!-- -->width:{{{width|150px}}}<!-- -->{{#if:{{{polygon|}}}|; -webkit-shape-outside: polygon({{{polygon}}}); -moz-shape-outside: polygon({{{polygon}}}); shape-outside: polygon({{{polygon}}}); -webkit-clip-path: polygon({{{polygon}}}); -moz-clip-path: polygon({{{polygon}}}); clip-path: polygon({{{polygon}}});<!-- -->}}; {{{style|}}}"><!-- text above picture -->{{#if:{{{above|}}}|{{{above}}}<br />}}<!-- Insert image -->{{#if:{{{file|}}}|[[File:{{{file}}}|{{{width|150px}}}|class={{{class|}}}|alt={{{alt|}}}]]|}}<!-- Caption cell (only if needed) -->{{#if:{{{cap|}}}|<br />{{{cap}}}}}<!-- Caption contents --></span></includeonly><noinclude> {{documentație}} </noinclude> r1zq8mywcck5lm6wppnz6pw7ehvwfcd 10 43809 152162 136596 2026-09-13T17:33:27Z TiberiuFr25 11409 152162 sanitized-css text/css @media all and (max-width: 360px) { .img-center, .img-floatleft, .img-floatright { float: none !important; clear: none !important; margin: 0 auto !important; padding:0 !important; color: var(--color-base, #202122); } } .img-center { /* fake a centre with a floating span that takes all the width */ float: left; clear: both; width: 100% !important; margin: 1em auto; padding: 0; } .img-center img, .img-floatleft img, .img-floatright img { /* do not allow image to over-spill container (e.g. small screens) */ max-width: 100%; /* keep aspect ratio even when shrunk */ height: auto; } .img-floatleft { float: left; clear: left; margin: 0 1em 0 0; padding:0 0.5em; max-width: 100%; } .img-floatright { float: right; clear: right; margin: 0 0 0 1em; padding:0 0.5em; max-width: 100%; } .img-floatmissing { display: block; border: 1px solid grey; font-size: 83%; font-style: italic; } html.skin-theme-clientpref-night .wst-img-float-night-mode-invert { filter:invert(1) hue-rotate(180deg); } @media(prefers-color-scheme: dark) { html.skin-theme-clientpref-os .wst-img-float-night-mode-invert { filter:invert(1) hue-rotate(180deg); } } 4vk7ebzfcre5qi94djlcr5u9ykp3nk8 152164 152162 2026-09-13T17:39:45Z TiberiuFr25 11409 152164 sanitized-css text/css @media all and (max-width: 360px) { .img-center, .img-floatleft, .img-floatright { float: none !important; clear: none !important; margin: 0 auto !important; padding:0 !important; } } .img-center, .img-floatleft, .img-floatright { color: var(--color-base, #202122); } .img-center { /* fake a centre with a floating span that takes all the width */ float: left; clear: both; width: 100% !important; margin: 1em auto; padding: 0; } .img-center img, .img-floatleft img, .img-floatright img { /* do not allow image to over-spill container (e.g. small screens) */ max-width: 100%; /* keep aspect ratio even when shrunk */ height: auto; } .img-floatleft { float: left; clear: left; margin: 0 1em 0 0; padding:0 0.5em; max-width: 100%; } .img-floatright { float: right; clear: right; margin: 0 0 0 1em; padding:0 0.5em; max-width: 100%; } .img-floatmissing { display: block; border: 1px solid grey; font-size: 83%; font-style: italic; } html.skin-theme-clientpref-night .wst-img-float-night-mode-invert { filter:invert(1) hue-rotate(180deg); } @media(prefers-color-scheme: dark) { html.skin-theme-clientpref-os .wst-img-float-night-mode-invert { filter:invert(1) hue-rotate(180deg); } } mblwkw2lk3s1be8gbsm9aab344e7q85 104 49298 152169 148306 2026-09-14T07:46:00Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152169 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|246|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>pricepe!… Și la anul — după ce-i învăța tu bine, ca să nu-l faci de râs pe Moșu’ Puiu — facem amândoi o plimbare în străinătate. Când cu trenul, când cu vaporul!… Și când ti-i întoarce, vorbind atâtea limbi străine, rămâne Olguța, cu gura căs­cată, glumi Herr Direktor, făcând cu ochiul Olguței. „Vrasăzicâ, Dănuț, iaca ce-ți propune Moșu’ Puiu: ori rămâi la Iași — într’un liceu dărăpănat unde vin toți desculții și nespălații, într’un liceu cu uniforme urâte — ori vii la București cu Moșu’ Puiu, la un liceu ca cele din povești, în orașul în care stă regele, în orașul în care Duminicile, o ducem numai într'o petrecere, și de unde, când vine vacanța, hop în tren și tot înainte… „Acuma tu găndește-te și alege… Tu știi cum e bine și ce vrea Moșu’ Puiu. Hotărăște. — Hai, Monica. Noi n’avem ce căuta ''aici''. Ușa pocni… Herr Direktor aprinse o havană… Dănuț își roti privirea prin odae… Domnul Deleanu privia plafonul încruntat, ca și cum acolo sus ar fi fost zugrăvită vânzarea lui Isus. Privirea lui Dănuț întâlni capul tuns al lui Herr Direktor, cicatricea de Schläger; înfricoșată, se abătu în spre bufet… Bietul bufet! Când Dănuț erà mic se ascundea în bufet… Acum erà mare!… Și mama nu erà în sufragerie… Înghiți uscat; iar înghiți… Singur pe un scaun deasupra lumii… Și trebuia să răspundă ''da''. Ridică ochii înfrânți spre Herr Direktor. — Nu te grăbi, Dănuț, îl îmbărbătă, Herr Di­rektor. Gândește-te bine.<noinclude><references/></noinclude> 4zloxstj5q6jzx9qs4ovuqe84m37yjf 152170 152169 2026-09-14T07:46:42Z Mishuletz 445 152170 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|246|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>pricepe!… Și la anul — după ce-i învăța tu bine, ca să nu-l faci de râs pe Moșu’ Puiu — facem amândoi o plimbare în străinătate. Când cu trenul, când cu vaporul!… Și când ti-i întoarce, vorbind atâtea limbi străine, rămâne Olguța, cu gura căs­cată, glumi Herr Direktor, făcând cu ochiul Olguței. „Vrasăzicâ, Dănuț, iaca ce-ți propune Moșu’ Puiu: ori rămâi la Iași — într’un liceu dărăpănat unde vin toți desculții și nespălații, într’un liceu cu uniforme urâte — ori vii la București cu Moșu’ Puiu, la un liceu ca cele din povești, în orașul în care stă regele, în orașul în care Duminicile, o ducem numai într'o petrecere, și de unde, când vine vacanța, hop în tren și tot înainte… „Acuma tu găndește-te și alege… Tu știi cum e bine și ce vrea Moșu’ Puiu. Hotărăște. — Hai, Monica. Noi n’avem ce căuta ''aici''. Ușa pocni… Herr Direktor aprinse o havană… Dănuț își roti privirea prin odae… Domnul Deleanu privia plafonul încruntat, ca și cum acolo sus ar fi fost zugrăvită vânzarea lui Isus. Privirea lui Dănuț întâlni capul tuns al lui Herr Direktor, cicatricea de Schläger; înfricoșată, se abătu în spre bufet… Bietul bufet! Când Dănuț erà mic se ascundea în bufet… Acum erà mare!… Și mama nu erà în sufragerie… Înghiți uscat; iar înghiți… Singur pe un scaun deasupra lumii… Și trebuia să răspundă ''da''. Ridică ochii înfrânți spre Herr Direktor. — Nu te grăbi, Dănuț, îl îmbărbătă, Herr Di­rektor. Gândește-te bine.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 6pznjjyahihe1v8yu7thobevz0s5g5w 104 49299 152171 148307 2026-09-14T07:53:28Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152171 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" /> {{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|247}}</noinclude>Capul lui Dănuț zvâcnea gol. Mâna-i înțepenise pe cutia din buzunar… O viespe venită de-afară, îi bâzâi subt nas. Scutură capul, se apără cu mânile. Viespea se așeză pe struguri. Mâna lui Dănuț încleșta din nou cutia. „…A!… Vrasăzică de asta mama…” Și tata și Olguța! Toți știuseră, numai el nu!… Il alungau din casă… Toți îl părăseau… Nimă­nui nu-i pasă de el… și mama? Chiar mama!… Dănuț nu mai avea pe nimeni… Inchise ochii umeziți… Și deodată, Turbinca lui Ivan se întredeschise. Din ea năvăliră — ca niște umbre uriașe, într’o lume pustie: — Bar­bara Ubric, Genoveva de Brabant, Cenușăreasa, toate domnițele și împărătesele nefericite… și printre ele, cânele soldatului mort în războae, cânele Azor. „Vrasăzică așa! Vrasăzică așa!… Pe obrajii lui Dănuț și peste lumea jalnicelor umbre, alunecară două lacrămi… șterse cu mânie de mâna lui Dănuț… Căci din Turbinca lui Ivan — cu plete negre’n vânt, cu ochi scânteetori, cu paloșul într’o mână și buzduganul în cealaltă — eșise Făt-Frumos din Lacrimă. Mâna lui Dănuț zmuci cutia cu șocolată, iz­gonind-o pe masă. „Nu-mi trebue! Dacă-i așa, bine!… Lasă că v’arăt eu!…” Cu glas ridicat, neobișnuit de tare și de hotărît, Dănuț rosti marile vorbe: — Da, Moșu' Puiu, merg cu mata la București. Așa vreau eu.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 6nikozcs4kd18f6vccdto4kipk3e58u 104 49300 152172 148308 2026-09-14T07:58:53Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152172 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|248|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>— Bravo, Dănuț, bravo! Așa băiat mai înțeleg și eu! Vino să te sărut. — Dănuț, strigă doamna Deleanu, scoțând ca­pul prin ușa întredeschisă, fără să intre, ca în așteptarea rezultatului unei operații. „Ce-am făcut?…” Ca rouă dimineții, Făt-Frumos se risipi în ploae de lacrămi pe obrajii sărutați ai lui Dănuț. — Alice! Hai, Alice! S’a făcut! Să ne trăiască Dănuț! O sticlă de Cotnar. — Lasă-lasă, dragul mamei, are să fie bine, îl alina doamna Deleanu strângându-l în brațe așà cum l-ar fi strâns pe peronul unei gări lu­gubre, subt țipătul locomotivei care l-ar fi dus la măcel. {{*}} In câteva clipe sofrageria își schimbă înfăți­șarea. Profira iuțită de-o poruncă scurtă, strânse fața de masă cu scrum și fărmături, mătură pe jos, aruncând priviri crunte sprintenei și zâmbi­toarei Anica, ale cărei mâni purtau farfurii și zăngănitoare tacâmuri, ca pe niște castaniete. O altă față de masă, albă, împodobită cu broderii simple, acoperi masa, dându-i un aer duminical. Herr Direktor ajută pe doamna Deleanu, potri­vind cu un fel de galanterie, faldurile și căderea feței de masă. Domnul Deleanu se duse în beci. Dănuț, ne­mișcat pe scaun, aveà privirea gravă și distrată a figuranților pentru schimbarea decorului piesei în care și ei sunt decor.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 2jkmq5srvvba6tyqhlcylhlpwlic10j 104 51109 152154 2026-09-13T14:30:07Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 152154 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||14|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>Acestea’s amintirile pe carĭ Tătariĭ le-aŭ lăsat la 1241—1242 împrejurul locurilor bucurescene. {{c|{{mai mare|{{A+|'''V'''}}}}}} {{letrină|B|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial B - page 14.png|imgsize=40px|night-mode-invert=da}}ucuresciĭ și Negru-Vodă! Cestiune nedeslegată pênĕ în luna luĭ Marte 1898, când genialul cercetător al trecutuluĭ nostru, d. B. P. Hasdeŭ, în opera sa ''Negru-Vodă, un secol și jumĕtate din începuturile statuluĭ Țĕreĭ-Românescĭ'' (1230—1380), a sfășiat vĕlurile carĭ acoperiaŭ, nepĕtrunse, străvechiul trecut al poporuluĭ românesc. Cu documente luate din patru părțĭ de lume, din Persia și din Belgia, din Italia și din Rusia, d. Hasdeŭ a arĕtat, la lumina criticeĭ istorice, cum se continuă firul neîntrerupt al viețeĭ române pênĕ la Mircea-cel-Bĕtrân. Unul din neamurile cele maĭ glorióse din istoria Europeĭ orientale, neamul ''Bassarabilor'', cu tóte ramurile și vlăstarele séle, datoresce învĕțatuluĭ Român bassarabén aceiașĭ recunoscință, pe care ĭ-o datoresce și istoria cea vechiă a Românieĭ. Astăḑĭ, mulțămită munceĭ geniale a d-luĭ Hasdeŭ, scim ce-am fost de la Traian pênĕ la Mircea, cum scim ce-am fost de la Mircea și pênĕ în ḑilele nóstre. Bucuresciĭ și trecutul lor aŭ profitat de descoperirile hasdeiane, cum aŭ profitat de ele tóte cele-l-alte părțĭ de viéță ale neamuluĭ românesc. Acum, mulțămită documentelor scóse la iviélă în monumentala operă ''Negru-Vodă,'' vedem Bucuresciĭ din epoca Cumanilor ca un ''conac'' iubit fórte de predecesoriĭ și de sucesoriĭ Regeluĭ Ionas, din causa colinelor, măgurilor și gorganelor séle; și vedem pe locurile bucurescene evoluând oștile cumane, comandate de capĭ românĭ, — ''Cumani ducibus usi Blachis,'' cum ḑice Ana Comnena. Castelele clădite la Lotru și la Argeșĭ, la Făgărașĭ și în Valea-Hațeguluĭ, unele de străiniĭ carĭ voiaŭ sĕ remână pentru totdéuna în mărețele văĭ ale Carpaților, altele de aceĭ vitejĭ Bassarabĭ aĭ Vîlceĭ, aĭ Doljuluĭ și aĭ Romanaților, din miḑlocul cărora se ridică, măreț și impunĕtor, adevĕratul întemeiător al Statuluĭ românesc, ''marele Bassarabă,'' adică Alexandru-Vodă Bassarabă, —<noinclude><references/></noinclude> i8mk7fti4n42gxfl15jmm9kegwx9lwr 104 51110 152155 2026-09-13T15:50:16Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 152155 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||15|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>castelele, ''cetățuicele'' și ''tărimile'' pe care Șincaĭ de-abia le bănuia la 1370 și pe carĭ Hasdeŭ ni le arétă în tótă dîrja și feudala lor putere âncă de la 1231, ne fac sĕ credem că vorbele luĭ Luccari: „la Bucurescĭ, Negru-Vodă ''tirò alcune cortine di mattoni,'' adică: făcu câte-va întăriturĭ de cărămidă”, — sunt curatul adevĕr. De altmintrelĭ, în Ilfov, nu sunt puține amintirile despre Negru-Vodă séŭ Radu-Negru. La Radovanu era uă turlă și, lângă ea, zidăriă vechiă multă; pe ambele poporul le credea făcute de un Domn anume Negru-Vodă. La Mierlarĭ, pe lângă Jilava, un sghiab de pĭétră, lung de ḑece stânjenĭ, era făcut, spuneaŭ bĕtrâniĭ în 1874, tot de Radu-Negru séŭ Negru-Vodă<ref>''Academia:'' Mss. cu n-rul 227.</ref>. Alexandru-Bassarabă cuprinse la 1315, ḑice d. Hasdeŭ în ''Negru-Vodă,'' tot restul teritoriuluĭ cumanic, adică Dâmbovița, Ilfovul, Prahova, Buzĕul și întréga Ialomiță. Tot într’acésta epocă intemeiéză séŭ intăresce Târgoviștea, ''Bucuresciĭ'', Buzĕul și maĭ ales Cetatea-de-Flocĭ, din tătăresce ''Iflok.'' De la 1315, Bucuresciĭ devin cetate a Bassarabilor, ca și Câmpulungul, Curtea-de-Argeșĭ, Pitescĭ și Târgoviștea. Ca și Italia care, inainte de a fi a Italianilor, fusese ostrogotă, longobardă, imperială, angevină, papală, spaniolă, etc. etc., — tot astfel Bucuresciĭ fuseseră aĭ Goților, aĭ Slavilor, aĭ Cumanilor, aĭ Tătarilor. La 1315 eĭ cad în mânile Bassarabilor Oltenĭ, flórea Românismului medieval, și rĕmân românĭ și românescĭ fără nicĭ cea maĭ mică soluțiune de continuitate pênĕ în vremurile nóstre. Prin ''Negru-Vodă'' al d-luĭ Hasdeŭ, spusele luĭ Gebhardi, Filtisch, Luccari se confirmă; da, un Negru-Vodă a fundat românesce Bucuresciĭ, intărind póte cu ''străjearĭ și baliste anglicescĭ''<ref>Șincaĭ: ''Cronica,'' anul 1370.</ref> fostul conac al Cumanilor, și maĭ dându-ĭ drept apărare și uă parte dintr’acea numerósă și vitéză călărime a Bassarabilor, care băgase în rĕcorile spaimeĭ pe Sêrbĭ, pe Bulgarĭ, pe Ungurĭ și pe Tătarĭ. Tot mulțămită luĭ ''Negru-Vodă'' al d-luĭ Hasdeŭ, aḑĭ tradițiunea că Vladislav-Bassarabă înalță biserică la Bucurescĭ, în miḑlocul pădurilor mărețe ale Sărindaruluĭ, nu ni se pare de cât fórte posibilă. Tatăl, Alexandru-Bassarabă, întărise cetatea la 1315; fiul Vladislav-Bassarabă, care domnesce între aniĭ 1364—1373, face casă de rugăciune, uă biserică numită atuncĭ séŭ maĭ târḑiŭ a ''Coconilor'' și’n urmă a ''Sărindaruluĭ.'' {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}}</noinclude> llqizjd5nst7fxosa38ofkpgo313t6s 152156 152155 2026-09-13T15:50:47Z TiberiuFr25 11409 152156 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||15|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>castelele, ''cetățuicele'' și ''tărimile'' pe care Șincaĭ de-abia le bănuia la 1370 și pe carĭ Hasdeŭ ni le arétă în tótă dîrja și feudala lor putere âncă de la 1231, ne fac sĕ credem că vorbele luĭ Luccari: „la Bucurescĭ, Negru-Vodă ''{{lang|it|tirò alcune cortine di mattoni}},'' adică: făcu câte-va întăriturĭ de cărămidă”, — sunt curatul adevĕr. De altmintrelĭ, în Ilfov, nu sunt puține amintirile despre Negru-Vodă séŭ Radu-Negru. La Radovanu era uă turlă și, lângă ea, zidăriă vechiă multă; pe ambele poporul le credea făcute de un Domn anume Negru-Vodă. La Mierlarĭ, pe lângă Jilava, un sghiab de pĭétră, lung de ḑece stânjenĭ, era făcut, spuneaŭ bĕtrâniĭ în 1874, tot de Radu-Negru séŭ Negru-Vodă<ref>''Academia:'' Mss. cu n-rul 227.</ref>. Alexandru-Bassarabă cuprinse la 1315, ḑice d. Hasdeŭ în ''Negru-Vodă,'' tot restul teritoriuluĭ cumanic, adică Dâmbovița, Ilfovul, Prahova, Buzĕul și întréga Ialomiță. Tot într’acésta epocă intemeiéză séŭ intăresce Târgoviștea, ''Bucuresciĭ'', Buzĕul și maĭ ales Cetatea-de-Flocĭ, din tătăresce ''Iflok.'' De la 1315, Bucuresciĭ devin cetate a Bassarabilor, ca și Câmpulungul, Curtea-de-Argeșĭ, Pitescĭ și Târgoviștea. Ca și Italia care, inainte de a fi a Italianilor, fusese ostrogotă, longobardă, imperială, angevină, papală, spaniolă, etc. etc., — tot astfel Bucuresciĭ fuseseră aĭ Goților, aĭ Slavilor, aĭ Cumanilor, aĭ Tătarilor. La 1315 eĭ cad în mânile Bassarabilor Oltenĭ, flórea Românismului medieval, și rĕmân românĭ și românescĭ fără nicĭ cea maĭ mică soluțiune de continuitate pênĕ în vremurile nóstre. Prin ''Negru-Vodă'' al d-luĭ Hasdeŭ, spusele luĭ Gebhardi, Filtisch, Luccari se confirmă; da, un Negru-Vodă a fundat românesce Bucuresciĭ, intărind póte cu ''străjearĭ și baliste anglicescĭ''<ref>Șincaĭ: ''Cronica,'' anul 1370.</ref> fostul conac al Cumanilor, și maĭ dându-ĭ drept apărare și uă parte dintr’acea numerósă și vitéză călărime a Bassarabilor, care băgase în rĕcorile spaimeĭ pe Sêrbĭ, pe Bulgarĭ, pe Ungurĭ și pe Tătarĭ. Tot mulțămită luĭ ''Negru-Vodă'' al d-luĭ Hasdeŭ, aḑĭ tradițiunea că Vladislav-Bassarabă înalță biserică la Bucurescĭ, în miḑlocul pădurilor mărețe ale Sărindaruluĭ, nu ni se pare de cât fórte posibilă. Tatăl, Alexandru-Bassarabă, întărise cetatea la 1315; fiul Vladislav-Bassarabă, care domnesce între aniĭ 1364—1373, face casă de rugăciune, uă biserică numită atuncĭ séŭ maĭ târḑiŭ a ''Coconilor'' și’n urmă a ''Sărindaruluĭ.'' {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}}</noinclude> mbnq3v9ranvieqcvi76mnuuuwz1wnrr 152157 152156 2026-09-13T15:51:41Z TiberiuFr25 11409 152157 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||15|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>castelele, ''cetățuicele'' și ''tărimile'' pe care Șincaĭ de-abia le bănuia la 1370 și pe carĭ Hasdeŭ ni le arétă în tótă dîrja și feudala lor putere âncă de la 1231, ne fac sĕ credem că vorbele luĭ Luccari: „la Bucurescĭ, Negru-Vodă ''{{lang|it|tirò alcune cortine di mattoni}},'' adică: făcu câte-va întăriturĭ de cărămidă”, — sunt curatul adevĕr. De altmintrelĭ, în Ilfov, nu sunt puține amintirile despre Negru-Vodă séŭ Radu-Negru. La Radovanu era uă turlă și, lângă ea, zidăriă vechiă multă; pe ambele poporul le credea făcute de un Domn anume Negru-Vodă. La Mierlarĭ, pe lângă Jilava, un sghiab de pĭétră, lung de ḑece stânjenĭ, era făcut, spuneaŭ bĕtrâniĭ în 1874, tot de Radu-Negru séŭ Negru-Vodă<ref>''Academia:'' Mss. cu n-rul 227.</ref>. Alexandru-Bassarabă cuprinse la 1315, ḑice d. Hasdeŭ în ''Negru-Vodă,'' tot restul teritoriuluĭ cumanic, adică Dâmbovița, Ilfovul, Prahova, Buzĕul și întréga Ialomiță. Tot într’acéstă epocă intemeiéză séŭ intăresce Târgoviștea, ''Bucuresciĭ'', Buzĕul și maĭ ales Cetatea-de-Flocĭ, din tătăresce ''Iflok.'' De la 1315, Bucuresciĭ devin cetate a Bassarabilor, ca și Câmpulungul, Curtea-de-Argeșĭ, Pitescĭ și Târgoviștea. Ca și Italia care, inainte de a fi a Italianilor, fusese ostrogotă, longobardă, imperială, angevină, papală, spaniolă, etc. etc., — tot astfel Bucuresciĭ fuseseră aĭ Goților, aĭ Slavilor, aĭ Cumanilor, aĭ Tătarilor. La 1315 eĭ cad în mânile Bassarabilor Oltenĭ, flórea Românismului medieval, și rĕmân românĭ și românescĭ fără nicĭ cea maĭ mică soluțiune de continuitate pênĕ în vremurile nóstre. Prin ''Negru-Vodă'' al d-luĭ Hasdeŭ, spusele luĭ Gebhardi, Filtisch, Luccari se confirmă; da, un Negru-Vodă a fundat românesce Bucuresciĭ, intărind póte cu ''străjearĭ și baliste anglicescĭ''<ref>Șincaĭ: ''Cronica,'' anul 1370.</ref> fostul conac al Cumanilor, și maĭ dându-ĭ drept apărare și uă parte dintr’acea numerósă și vitéză călărime a Bassarabilor, care băgase în rĕcorile spaimeĭ pe Sêrbĭ, pe Bulgarĭ, pe Ungurĭ și pe Tătarĭ. Tot mulțămită luĭ ''Negru-Vodă'' al d-luĭ Hasdeŭ, aḑĭ tradițiunea că Vladislav-Bassarabă înalță biserică la Bucurescĭ, în miḑlocul pădurilor mărețe ale Sărindaruluĭ, nu ni se pare de cât fórte posibilă. Tatăl, Alexandru-Bassarabă, întărise cetatea la 1315; fiul Vladislav-Bassarabă, care domnesce între aniĭ 1364—1373, face casă de rugăciune, uă biserică numită atuncĭ séŭ maĭ târḑiŭ a ''Coconilor'' și’n urmă a ''Sărindaruluĭ.'' {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}}</noinclude> nukid3rb0o6vvl73m4d5uwc3bye82hx 104 51111 152158 2026-09-13T16:02:00Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 152158 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||16|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>La 1370, în Dâmbovița și în Ialomița se petrece lupta cea gloriósă a luĭ Dragomir, „kinez dintre Bassarabĭ”<ref>Hasdeu: ''Negru-Vodă,'' pag. 228.</ref>, pe care autoriĭ citațĭ de Șincaĭ și de d. Hasdeŭ îl numesc: ''Dragmer Olachus, Castellanus de Domboycha,'' cu oștile luĭ Nicolae Gara, Voevodul Ardéluluĭ. D. Tocilescu ḑice: „Cea maĭ vechiă fântână istorică, care amintesce Bucuresciĭ sub numele de ''Cetatea Dâmbovițeĭ'' este Ión, secretarul tainic ''(suorum secretorum notarius)'' al regeluĭ unguresc Ludovic, și tot într’uă vreme archidiacon de Kikelew (Küküllö) în Transilvania. Opera luĭ ni s’a păstrat de către cronicarul maghiar Ión de Turocz, care o reproduce ca a treia parte a Croniceĭ séle. Voevodatul Țĕriĭ-Românescĭ era întemeiat de aprópe un secol; Alexandru Bassarabă sfărîmase cumplit în maĭ multe bătăliĭ oștile ungurescĭ ale luĭ Carol-Robert și silise pe îngâmfatul craiŭ se fugă cu rușine, perḑêndu-șĭ pênĕ și pecetia regatuluĭ. Acum, adică prin tómna anuluĭ 1368 séŭ în prima jumătate a anuluĭ următor, venia succesorul séŭ, cel maĭ puternic și cel maĭ temut rege din Europa în timpul acela, venia Ludovic cel mare, ca se’șĭ mĕsóre forțele cu Vladislav-Bassarabă, fiul și urmașul la tron al lui Alexandru. „Din douĕ părțĭ de odată hotărî el se ’l lovéscă. Uă oștire numerósă pe care o comanda regele în persónă, avea se trécă Dunărea despre Vidin; uă alta, nu maĭ puțin tare, comandată de Nicolae, voevodul Transilvanieĭ, cu nobilĭ mulțĭ și Secuĭ, avea din Țéra Secuimeĭ se scobóre munțiĭ. Vladislav îșĭ împărți și el óstea ’n douĕ: un corp îl lăsă sub conducerea lui ''Jupân Dragomir, pârcalabul Cetățeĭ Dâmbovițeĭ;'' — „comes Dragmer, Olachus, castellanus de Domboycha” — ca se înfrunte ostirea ardelénă; el însușĭ cu restul armateĭ se întări la Calafat. Unguriĭ trecură Dunărea pe plute séŭ pe șăĭcĭ cu mare greutate, după ce goniră corăbiele române ce apăraŭ malul, și înfruntară plóia de săgețĭ ce curgea asupră-le. Vladislav se retrase în regulă la munțĭ, așteptând minutul priincĭos se dea bătălia, iér armata regéscă ocupă orașul Severin pe care ’l întări. „Cât despre isprăvile voevoduluĭ Nicolae sĕ ascultăm pe însușĭ cronicarul maghiar: „Voevodul acesta Nicolae, după ce a trecut cu óstea rîul<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{Referințe mici}}</noinclude> 3wm6iv4bygrrranx4ehc7xq311ilplm 104 51112 152159 2026-09-13T16:57:15Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 152159 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||17|}} {{sep|5em}} {{sep|2em}}</noinclude>''Ilumța,'' unde făcuseră Româniĭ multe cetățuicĭ și tărimĭ, și a bătut unele dintr’ênsele, s’a întâlnit cu marea óste a voevoduluĭ Laic, al căreia căpitan era comitele Dragmer, de neam român, castelan de Domboycha și, bătêndu-se fórte tare, a ’nvins Nicolae și, omorînd pe mulțĭ, pe căpitan l’aŭ fugărit: ci, după aceia, fără de băgare de sémă mergênd mai încolo, s’a închis în locurĭ strîmte, lutóse și neumblate, și înconjurat fiind de mulțimea Românilor din pădurĭ și din munțĭ, acolo s’a omorît cu sârguitorul bărbat Petru, vice-voevodul sĕŭ, așijderea și cu Dĕșĕŭ (Dionisiŭ) Vaș și cu Petru Ruf, castelanul din cetatea de Balta și cu Petru și Ladislav, Secuiĭ ceĭ vitejĭ, și cu maĭ mulțĭ ostașĭ și cu nemeșiĭ ceĭ maĭ de frunte. Trupul Voevoduluĭ Nicolae cu mare bătae l’aŭ luat din mânile Românilor, și l’aŭ adus în Ungaria sĕ-l îngrópe în biserica Pré-Curateĭ Fecióreĭ Marieĭ. „Resultă dintr’acest pasagiŭ că Nicolae, Voevodul Ardéluluĭ, venise cu óstea în Țéra-Românéscă, din spre Secuime, adică trecuse munțiĭ prin pasul practicat deja în epoca romană, prin pasul Buzĕuluĭ și valea Teléjenuluĭ, și se îndreptase către Bucurescĭ. După ce a trecut fluviul Jalomița ''(fluvium Ilumcza-Iloncha)'' și a coprins câte-va din întăriturile și șănțuirile ridicate acolo de către Români, ĭ-a eșit înainte comitele Dragomir Românul, pârcălabul de Dâmbovița; a urmat cu lupta, în care Dragomir se vĕḑu silit a se retrage; dér, când Nicolae Voevod merse maĭ departe, fu apucat la uă strîmtóre încongiurată de pădurĭ, fu bătut și ucis împreună cu vice-voevodul Petru și cu mulțĭ nobilĭ și cavalerĭ. Câți scăpară din bătăliă fură ucișĭ prin mlaștine și pădurĭ; abia décă un neînsemnat numĕr putu scăpa peste graniță. „Nu încape îndoiélă că acel conte séŭ jupân Dragomir, „castellanus de Domboyka” este pârcalabul cetățeĭ Dâmbovița. Acestă cetate nu póte fi alta de cât Bucuresciĭ, și catastrofa întêmplată oștireĭ ardelene a trebuit se aibă loc nu departe de Bucurescĭ, prin bungetul acela de pădurĭ marĭ și seculare, cu locurĭ ânguste, mlăștinóse și neumblate din prejmă-ĭ”<ref>''Tinerimea Română,'' I, pag. 6—9. Studiul d-luĭ Tocilescu: ''Cetatea Bucurescĭ.''</ref>. Cetatea Dâmbovițeĭ va fi, peste câțĭ-va anĭ maĭ târḑiŭ, în cronicariĭ moldovenĭ și polonĭ, Bucuresciĭ; urméză decĭ ca Dragomir, castelanul de Dâmbovița, sĕ fi fost apărător și cârmuitor al Bucurescilor la 1370<ref>Hasdeŭ: ''Negru-Vodă,'' pag. 228.</ref>. {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{referințe mici}}</noinclude> 8hvmi77wgjcp7cp8hu4zyvv0r5p0fnb 104 51113 152160 2026-09-13T17:15:09Z TiberiuFr25 11409 /* Neverificat */ Pagină nouă: După vechĭ scrierĭ trebue sĕ se fi păstrat tradițiunea, pe care-aŭ admis-o ca fapt probat Fotino, Bolliac, Kogălnicénu și atâțĭ alțĭ scriitorĭ și istoricĭ carĭ aŭ pomenit de Bucurescĭ în operele lor, — că, adică, Mircea-cel-Bĕtrân, fiul luĭ Radu II Basarab Negru, s’a pus, după uă mare victoriă asupra luĭ Baiazid, Sultanul Turcilor, de a zidit de ''bucuriă'' cetatea Bucurescilor. {{Img float|file=Istoria Bucurescilor (1899) - illustration -... 152160 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||18|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>După vechĭ scrierĭ trebue sĕ se fi păstrat tradițiunea, pe care-aŭ admis-o ca fapt probat Fotino, Bolliac, Kogălnicénu și atâțĭ alțĭ scriitorĭ și istoricĭ carĭ aŭ pomenit de Bucurescĭ în operele lor, — că, adică, Mircea-cel-Bĕtrân, fiul luĭ Radu II Basarab Negru, s’a pus, după uă mare victoriă asupra luĭ Baiazid, Sultanul Turcilor, de a zidit de ''bucuriă'' cetatea Bucurescilor. {{Img float|file=Istoria Bucurescilor (1899) - illustration - page 18.png|align=left|cap=Mircea-cel-Bĕtrân}} Bucuresciĭ, cetatea Dâmbovițeĭ, ființaŭ de mult; Alexandru Bassarabă îĭ supusese, îĭ întărise și pusese castelanĭ de pază cetățeĭ. Maĭ mult de cât bunicul sĕŭ Alexandru Bassarabă, maĭ mult de cât unchiĭ sĕĭ Nicolae și Vladislav și decât tatăl se Radu II Bassarab Negru, Mircea are in de aprópe băgare de sémă Bucurescit, de unde dă și un hrisov la 1401, după cum vom arĕta mat la vale. Mircea-cel-Betran face cetatea Giurgiului, din care dă un hri- sov) la 11 Maiŭ 1399 și pe care o vede la 1445 Valeran de Wawrin ); cum n’ar fil întărit și păzit și Bucuresciĭ carĭ eraŭ de la Giurgiu în drumul spre Târgoviște? De aci, afirmațiunile luĭ Kogălnicénu, luf Fotino, luĭ Bolliac si ale atâtor alți scrii- tori în privința palatuluĭ domnesc, biseri- cilor, cetăței și reședințeĭ de iérnă, tóte făcute la Bucuresciĭ de Mircea-cel-Betrân, gloriosul nepot al gloriosulut Alexandru Bas- sarabă 3). {{c|{{mai mare|{{A+|'''VI'''}}}}}} {{letrină|U|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial U - page 18.png|imgsize=55px|night-mode-invert=da}}n ''Bucur'' a fundat satul ''Bucuresciĭ'' din județul Tecuciŭ. Familia luĭ, fórte vechiă, s’a continuat la Tecuciŭ pênĕ la 1821, când s’a stins, pare-se, în persóna luĭ Vasile Bucur, vornic de pórtă<ref></ref>. {{nop}} Hasdeň: Arh. Istor. a Româniel, I, pag. 97. 2) Vedi cap. Istoria Militară a Bucurescilor. 3) César Bolliac: Mém. pour servir à l’hist. de la Roum. (Paris, 1859), Pag. 21. Ko- gălnicénu: Hist. de la Dacie. Fotino: Istor. Daciel, II, pag. 21. 4) Dict. Geografic al jud. Tecucit.<noinclude><references/></noinclude> 2xo03rr75u7dmvjvo8b7aff0cyi9uj3 152161 152160 2026-09-13T17:30:15Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 152161 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||18|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>După vechĭ scrierĭ trebue sĕ se fi păstrat tradițiunea, pe care-aŭ admis-o ca fapt probat Fotino, Bolliac, Kogălnicénu și atâțĭ alțĭ scriitorĭ și istoricĭ carĭ aŭ pomenit de Bucurescĭ în operele lor, — că, adică, Mircea-cel-Bĕtrân, fiul luĭ Radu II Basarab Negru, s’a pus, după uă mare victoriă asupra luĭ Baiazid, Sultanul Turcilor, de a zidit de ''bucuriă'' cetatea Bucurescilor. {{Img float|file=Istoria Bucurescilor (1899) - illustration - page 18.png|align=left|cap=Mircea-cel-Bĕtrân}} Bucuresciĭ, cetatea Dâmbovițeĭ, ființaŭ de mult; Alexandru Bassarabă îĭ supusese, îĭ întărise și pusese castelanĭ de pază cetățeĭ. Maĭ mult de cât bunicul sĕŭ Alexandru Bassarabă, maĭ mult de cât unchiĭ sĕĭ Nicolae și Vladislav și decât tatăl sĕŭ Radu II Bassarab Negru, Mircea are în de aprópe băgare de sémă Bucuresciĭ, de unde dă și un hrisov la 1401, după cum vom arĕta maĭ la vale. Mircea-cel-Bĕtrân face cetatea Giurgiuluĭ, din care dă un hrisov<ref>Hasdeŭ: ''Arh. Istor. a Românieĭ,'' I, pag. 97.</ref> la 11 Maiŭ 1399 și pe care o vede la 1445 Valeran de Wawrin<ref>Veḑĭ cap. [[Istoria Bucurescilor/Capitolul 19|Istoria Militară a Bucurescilor]].</ref>; cum n’ar fi întărit și păzit și Bucuresciĭ carĭ eraŭ de la Giurgiŭ în drumul spre Târgoviște? De aci, afirmațiunile luĭ Kogălnicénu, luĭ Fotino, luĭ Bolliac și ale atâtor alțĭ scriitorĭ în privința palatuluĭ domnesc, bisericilor, cetățeĭ și reședințeĭ de iérnă, tóte făcute la Bucurescĭ de Mircea-cel-Bĕtrân, gloriosul nepot al gloriosuluĭ Alexandru Bassarabă<ref>[[Autor:Cezar Bolliac|César Bolliac]]: ''Mém. pour servir à l’hist. de la Roum.'' (Paris, 1859), pag. 21. — [[Autor:Mihail Kogălniceanu|Kogălnicénu]]: ''Hist. de la Dacie.'' — Fotino: ''Istor. Dacieĭ,'' II, pag. 21.</ref>. {{c|{{mai mare|{{A+|'''VI'''}}}}}} {{letrină|U|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial U - page 18.png|imgsize=55px|night-mode-invert=da}}n ''Bucur'' a fundat satul ''Bucuresciĭ'' din județul Tecuciŭ. Familia luĭ, fórte vechiă, s’a continuat la Tecuciŭ pênĕ la 1821, când s’a stins, pare-se, în persóna luĭ Vasile Bucur, vornic de pórtă<ref>''Dicț. Geografic al jud. Tecuciŭ.''</ref>. {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{referințe mici}}</noinclude> j8ima28izv0jbenyf8l75rmumgfi5qm 152166 152161 2026-09-13T17:45:00Z TiberiuFr25 11409 152166 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||18|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>După vechĭ scrierĭ trebue sĕ se fi păstrat tradițiunea, pe care-aŭ admis-o ca fapt probat Fotino, Bolliac, Kogălnicénu și atâțĭ alțĭ scriitorĭ și istoricĭ carĭ aŭ pomenit de Bucurescĭ în operele lor, — că, adică, Mircea-cel-Bĕtrân, fiul luĭ Radu II Basarab Negru, s’a pus, după uă mare victoriă asupra luĭ Baiazid, Sultanul Turcilor, de a zidit de ''bucuriă'' cetatea Bucurescilor. {{Img float|file=Istoria Bucurescilor (1899) - illustration - page 18.png|align=left|cap={{mai mic|Mircea-cel-Bĕtrân}}}} Bucuresciĭ, cetatea Dâmbovițeĭ, ființaŭ de mult; Alexandru Bassarabă îĭ supusese, îĭ întărise și pusese castelanĭ de pază cetățeĭ. Maĭ mult de cât bunicul sĕŭ Alexandru Bassarabă, maĭ mult de cât unchiĭ sĕĭ Nicolae și Vladislav și decât tatăl sĕŭ Radu II Bassarab Negru, Mircea are în de aprópe băgare de sémă Bucuresciĭ, de unde dă și un hrisov la 1401, după cum vom arĕta maĭ la vale. Mircea-cel-Bĕtrân face cetatea Giurgiuluĭ, din care dă un hrisov<ref>Hasdeŭ: ''Arh. Istor. a Românieĭ,'' I, pag. 97.</ref> la 11 Maiŭ 1399 și pe care o vede la 1445 Valeran de Wawrin<ref>Veḑĭ cap. [[Istoria Bucurescilor/Capitolul 19|Istoria Militară a Bucurescilor]].</ref>; cum n’ar fi întărit și păzit și Bucuresciĭ carĭ eraŭ de la Giurgiŭ în drumul spre Târgoviște? De aci, afirmațiunile luĭ Kogălnicénu, luĭ Fotino, luĭ Bolliac și ale atâtor alțĭ scriitorĭ în privința palatuluĭ domnesc, bisericilor, cetățeĭ și reședințeĭ de iérnă, tóte făcute la Bucurescĭ de Mircea-cel-Bĕtrân, gloriosul nepot al gloriosuluĭ Alexandru Bassarabă<ref>[[Autor:Cezar Bolliac|César Bolliac]]: ''Mém. pour servir à l’hist. de la Roum.'' (Paris, 1859), pag. 21. — [[Autor:Mihail Kogălniceanu|Kogălnicénu]]: ''Hist. de la Dacie.'' — Fotino: ''Istor. Dacieĭ,'' II, pag. 21.</ref>. {{c|{{mai mare|{{A+|'''VI'''}}}}}} {{letrină|U|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial U - page 18.png|imgsize=55px|night-mode-invert=da}}n ''Bucur'' a fundat satul ''Bucuresciĭ'' din județul Tecuciŭ. Familia luĭ, fórte vechiă, s’a continuat la Tecuciŭ pênĕ la 1821, când s’a stins, pare-se, în persóna luĭ Vasile Bucur, vornic de pórtă<ref>''Dicț. Geografic al jud. Tecuciŭ.''</ref>. {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{referințe mici}}</noinclude> o7ms0zevkg0h8fa0fbardxiaqllnkty 104 51114 152167 2026-09-13T17:55:05Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 152167 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||19|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>Un ''Bucur'' a dat numele sĕŭ satuluĭ din județul Vâlcea, numit ''Bucuresciĭ'' și de care pomenesce un hrisov de la 1392 al mănăstireĭ Cozia<ref>''Arhive:'' Condica M-tireĭ Cozia, pag. 7.</ref>. Un ''Bucur'' a dat numele sĕŭ satuluĭ ''Bucuresciĭ'' de pe apa Vedeĭ, în județul Teleorman, sat despre care ne vorbesce un hrisov din secolul XVII al Mitropolieĭ, ca fiind moșia vel-comisuluĭ Bunea Grădișténu<ref>''Arhive:'' Condica Mitropolieĭ, No. 5, jud. ''Teleorman.''</ref>. Un ''Bucur'' a numit satele: ''Bucuresciĭ'' din plasa Gradiștea, județul Rîmnicul-Sărat; ''Bucuresciĭ'' din plasa Balta, județul Brăila; ''Bucuresciĭ'' din plasa Podolenĭ, județul Fălciŭ<ref>''Dicț. Geografice'' ale județelor în parte: Rîmnicul-Sărat, Brăila, Fălciŭ.</ref>. In județul Putna, avem ''Comóra luĭ Bucur, Săcătura luĭ Bucur'' și muntele ''Reghiul luĭ Bucur''<ref>''Dicț. Geografic al jud. Putna.''</ref>. In vechile documente, cărțĭ și hrisóve ale Domnilor și boierilor găsim uă mulțime de sate, moșiĭ, locurĭ, numite ''Bucuresciĭ,'' după numele proprietarilor lor. Étă âncă un singur act din 12 Marte 1580: Calotă Postelnicul și jupânésa sa Caplea daŭ luĭ Dragomir Vornicul satele Clejaniĭ, Vâlcănesciĭ, ''Bucuresciĭ,'' Ciumesciĭ și Salcia<ref>''Arhive:'' Condica Mitropolieĭ, jud. ''Ilfov.''</ref>. Prin urmare, în vremurĭ bĕtrâne, un ''Bucur,'' boier puternic séŭ umil păstor, a avut intinse séŭ restrînse proprietățĭ pe malurile Dâmbovițeĭ séŭ pe colinele din apropiere, lângă ''Cetatea Dâmbovițeĭ,'' séŭ împrejurul ''Cetățeĭ Dâmbovițeĭ,'' séu, póte că, ''Cetatea Dâmbovițeĭ'' a fost făcută după ce ''nova plantatio'' a Bucurescilor fusese deja urḑită. După numele acestuĭ boer orĭ păstor ''Bucur'' s’aŭ numit ''Bucuresciĭ,'' după cum un mare boer ''Botăș'' a numit ''Botoșaniĭ;'' un ''Mogoș,'' satul ''Mogoșescĭ;'' un ''Crețul,'' satul ''Crețulescĭ;'' un ''Baldovin,'' satul ''Baldovinescĭ;'' un ''Cândea,'' satul ''Cândescĭ;'' un ''Filip,'' satul ''Filipescĭ'' și un ''Cristea,'' satul ''Cristescĭ.'' Că acest ''Bucur,'' fundator al Bucurescilor, a fost un Duce al Dacieĭ Australe, care Duce se numia ''Hilarius'' pe latinesce și ''Bucur'' pe slavonesce<ref>A. Treb. Laurian: ''Coup d’œil sur l’hist. des Roumains.'' 1846.</ref>; că ''Bucuresciĭ'' vin de la verbul ''mĕ bucur''<ref>Kogălnicénu: ''Hist. de la Dacie.''</ref>; {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}}</noinclude> 5m0sa6nhdavqw2bin0i3th1sldqll1l 3 51115 152168 2026-09-13T21:12:00Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 152168 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Peepdamash}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 14 septembrie 2026 00:12 (EEST) qi7etdguwf4k4jk827u8uopyty00x6n