Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.20 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 104 47024 152231 143524 2026-09-19T10:30:12Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152231 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" /></noinclude>{{C/s}} {{mai mare|'''BIBLIOTECA SOCIALISTĂ'''}} {{sep|culoare=var(--color-destructive, #bf3c2c)}} {{sep|culoare=var(--color-destructive, #bf3c2c)}} <span style="font-weight: bold">{{culoare|var(--color-destructive, #bf3c2c)|{{Xxxx-mai mare|CE VOR<br/> SOCIALIȘTII}}}}</span> '''EXPUNEREA SOCIALISMULUI ȘTIINȚIFIC''' {{fin|'''DE'''}} {{mai mare|'''C. DOBROGEANU-GHEREA'''}} {{fin|'''EDIȚIA III-a'''}} {{sep|culoare=var(--color-destructive, #bf3c2c)}} {{sep|culoare=var(--color-destructive, #bf3c2c)}} {{mai mic|EDITURA PARTIDULUI SOCIAL-DEMOCRAT}}<br/> {{lsp|0.3em|194|4}} {{C/e}}<noinclude><references/></noinclude> m8kht0jrp7i2hqnpz3uldl1gb7azy25 104 47026 152232 143526 2026-09-19T10:30:35Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152232 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" /></noinclude>{{C/s}} {{mai mare|'''BIBLIOTECA SOCIALISTĂ'''}} {{sep}}{{sep}} <span style="font-weight: bold">{{Xxxx-mai mare|CE VOR<br/> SOCIALIȘTII}}</span> '''EXPUNEREA SOCIALISMULUI ȘTIINȚIFIC''' {{fin|'''DE'''}} {{mai mare|'''C. DOBROGEANU-GHEREA'''}} {{fin|'''EDIȚIA III-a'''}} {{sep}}{{sep}} {{mai mic|EDITURA PARTIDULUI SOCIAL-DEMOCRAT<br/> STR. SĂRINDAR Nr. 7}} {{C/e}}<noinclude><references/></noinclude> fkjvcw84sfxculbckso4lxkkd2enkaw 104 47028 152233 143528 2026-09-19T10:31:44Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152233 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" /></noinclude>Reedităm pentru a treia oară această minunată broșură de popularizare a socialismului științific, a marxismului. Apăruta pentru prima dată în 1899 sub titlul „Ce vor socia­liștii români — Expunerea socialismului științific”, broșura a mai fost reeditată în 1918 sub titlul „Ce vor socialiștii” și acum sub acelaș titlu. Așa dar, broșura reapare tot de atâtea ori de câte ori a re­născut și mișcarea socialistă — ceea ce dovedește marea ei va­loare propagandistică. In adevăr, marele nostru dascăl, Gherea, se dovedește tot atât de iscusit popularizator pe cât de mare om de știință a fost. Nici în literatura socialistă străină nu găsim o expunere populară mai clară decât aceasta pe care o prezentăm pentru a treia oară tovarășilor noștri. Sfătuim pe oricine și mai cu seamă pe muncitori s’o citească cu luare aminte și s’o răspândească cât mai mult, pentru cât mai buna cunoaștere a socialismului. {{Dreapta|'''EDITURA'''}}<noinclude>{{dhr}}{{sep|6em}}</noinclude> csff0724q6rx5h0tyr6j2rwhzzk62fh 104 47928 152230 147656 2026-09-19T08:03:32Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152230 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină|52|{{asc|Ionel Teodoreanu}}|}}</noinclude>''— Mata'' ai insomnii? — Ce-i asta „insomnii”, mamă? — suspectă Olguța, cuvântul și politeța formulei și zâmbetul însoțitor. — ''Asta'' nu-i pentru tine. Mai bine spune drept de ce n’ai dormit? — Eu n’am insomnii! El are insomnii! aruncă Olguța noul cuvânt, în ușa lui Dănuț care dormea dus… Ușa se deschise blând, fără zgomot de clanță… Fiindcă umblau în vârfuri, ghetele scărțâiră, do­jenite de un „țț” bine cunoscut lui Dânuț. Doamna Deleanu, făcea „țț” (încrețind nasul și scuturând capul cu o mișcare vioae) când erà enervată din pricini mărunte ori din pricini mai grave și trebuia să se stăpânească… De pildă, fiindcă nu intra ața în urechile acului, sau fiindcă lampa filá demult, înainte de-a fi băgat de samă, sau când un musafir fără creștere mânca brânza cu cuțitul… — Doarme… Umblă încet! Profira pășeà desculță cași când ar fi avut cizme: podelele duduiau… Copiii, mai de mult, o porecliseră, „Sfânta lui Sfântul Ilie”. — Tic-tac; tic-tac; tic-tac… bang vorbi pen­dula din părete, nesocotind porunca de tăcere. Bătuse jumătatea lui cinci… — Să-l scol?… — șovăi doamna Deleanu, cumpănind primejduirea somnului de noapte cu binefacerile somnului de dupămasă. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> g20271gjv6njyn8p80ajafkcmq8gvx4 104 49303 152227 152195 2026-09-19T07:51:17Z Mishuletz 445 152227 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" /> {{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|251}}</noinclude>Domnul Deleanu crăpa ușa, privi și încetișor se îndreptă spre patul Olguței. — Dormi? — o întrebă el, dezmierdându-i ple­tele. — Nu, răspunse ea cu ochii închiși, cu pumnii închiși. — Te doare capul? — Nu. — Atunci de ce nu vrei să bei și tu un pahar de șampanie pentru Dănuț? — Nu vreau. — Ia uită-te la tata. De subt genele negre, privirile negre izbuc­niră. Olguța — ca și cum deschiderea ochilor ar fi implicat imperios schimbarea poziției, — se ridică, așezându-se pe pat. Privea fără să cli­pească. — Ei! Văd că ești supărată! Ia spune tatei ce s’a întâmplat? — Sunt supărată. — De ce? — Fiindcă am dreptate. — Asta-i bucurie, Olguta, nu supărare! — Nu. Fiindcă eu am dreptate și tu n’ai… și eu vreau ca tu să ai dreptate totdeauna. Domnul Deleanu abia își stăpâni un zâmbet: Olguța gesticula cu degetul: asta însemna că supărarea-i pe sfârșite. — Ia explică-mi cum vine asta. — Papa, începu Olguța vehement, cine-s eu?{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> lcds8jb70os7pqxngp47jnytjbzojod 104 49304 152226 152198 2026-09-19T07:50:57Z Mishuletz 445 152226 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|252|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>— Tuu? Fata mea. — Și mai cine sunt eu? — Fata mamei. — Și mai cine, papa? — …Și prietena lui Moș Gheorghe. — Ei, papa! Tu mă faci să râd și eu vreau să fiu serioasă! Spune, papa. — Am ajuns la fundul sacului! Mai spune și tu. — Papa, cine-i Dănut? — Aha! Fratele tău. — Vrasăzică el e fratele ''meu''? — Sigur. — Papa, vrasăzică Dănuț e ruda cu mine tot atât cât e și cu tine și mama? — Da, Olguța, zâmbi domnul Deleanu. — Ș’atuncea, dacă eu ași fi tot așa de mare ca și mama, ași fi mama lui Dănuț. — Așa-i. Ar aveà două mame. Vai de el! — Papa, zău că nu glumesc… Vrasăzică eu sunt sora lui numai fiindcă-s mică… — Nu, Olguța! Ești sora lui Dănuț fiindcă amândoi sunteți copiii noștri. — Sigur, papa. Eu ce spun!… Vrasăzică eu sunt ca și mama pentru Dănuț, numai că eu sunt mică și mama-i mare… Da și eu am să fiu’mare. — Te-ai supărat pe tata fiindcă-l trimete pe Dănuț la București? — … — Spune, Olguța. Tu știi că tata te ascultă cu plăcere.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> m1zjtkhzuiobs8fgli459vpj8j3bb9z 104 49305 152225 152199 2026-09-19T07:50:34Z Mishuletz 445 152225 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" /> {{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|253}}</noinclude>— Papa, dece nu ''m’ați'' întrebat și pe mine? — Tu îi iubești mult pe Dănuț? — Mă rog!… Eu sunt sora lui. Dece nu m’ați întrebat? — …Știu eu!… Așa-s părinții, Olguța: n’au încredere în copii. Și poate că n’au dreptate… întotdeauna. — Te-ai supărat, papa? — Nu. M’am posomorit poate fără să vreau. — Papa, eu nu vreau să te supăr. Eu vreau să ai tu dreptate… Dece-a plâns mama? Mâna domnului Deleanu îi răspunse dezmierdându-i mâna. — Și ție-ți pare rău, papa. Sunt sigură. — Cum îți pare rău și ție, Olguța! Așa-s părinții! — glumi el melancolic. — Vezi, papa! Pe mine nu m’ați întrebat! — Olguța, tu știi că Dănuț ''vrea'' să plece? El a hotărît, nesilit de nimeni… Insfârșit! — Știu eu. El face cum vrea Herr Director. — Și Moșu’ Puiu îl iubește pe Dănuț ca și noi. El îi vrea binele… altfel decât noi… și cred că are dreptate. — Spui drept, papa? — Da-da. — La noi acasă nu-i bine? — Ii bine, Olguța… Dar pentru un băiat e mai bine să crească între băeți… strunit cum trebue. — Mai bine eram eu băiat. — Dece, Olguța? — Așa!… N’ar fi plâns mama.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> c13f37z4f0749cwq31vjuxc7hcnc0xg 104 49306 152224 152200 2026-09-19T07:50:08Z Mishuletz 445 152224 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|254|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>— Ba da, Olguța. Mama vă iubește deopotrivă pe amândoi. — Știu, papa, nu zic!… Da’ eu nu vreau să plângă mama. — Și-l lăsai pe tata singur, dacă erai băiat? — Tu ești bărbat, papa! — Și? — …Nu te-ași fi lăsat, papa izbucni ea mâ­nioasă, — fiindcă-s fată. Domnul Deleanu o sărută. — Ți-a trecut supărarea? — Dacă ai tu dreptate, sigur. — Am, Olguța. Avocații au totdeauna dreptate! — Și părinții, papa! — Ei, bravo! Așa te vreau: veselă. Haidem în sofragerie. — Papa, Herr Direktor e mai sever decât tine: așa-i? — Decât mine — mi se pare — nu-i greu să fii mai sever? Ce zici? — Adevărat! Tu nu ești deloc!… Nici nu-i nevoe să fii! — Da! Spui tu! — Ba da, papa. Daca ai fi tu sever, eu… — Tu?… Olguța îl privi cu o vicleană seriozitate. — Eu m’ași arunca de pe acoperiș… cum erai să faci și tu când erai mic, — și ți-ar părea rău! — Oare! — Da’ tu nu ești sever. Tu nici nu poți să te superi, papa.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> a9rfu2ivbge2ix9e7swk39t3grjrfyv 104 49307 152219 148317 2026-09-19T07:39:55Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152219 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|255}}</noinclude>— Ei?! — Da. Iți spun eu! Tie-ți vine să râzi când te superi, ș’atunci ''vrei'' să te superi și măi tare… Domnul Deleanu râdea. — Tu sameni cu mine, papa. — Da, Olguța. Ar trebui să-l pui la colț pe tata, fiindcă nu știe să fie tată serios. — Ei, papa! Eu te-ascult pe tine. Știi, eu te-am supărat odată, și fiindcă tu nu mi-ai spus nimica, eu singură m’am pus la colț… Vezi! Nu mi-i rușine! Eu îți spun… Da’ vreau să știu dacă Herr Direktor e sever? — Cât trebue, Olguța. Grigore vă iubește. — Știu papa… Lasă, am să vorbesc eu cu Herr Direktor… Ce cauți aici? Dece nu bați la ușă, Anica? — Întreabă conița dece nu mai veniți? — Hai să mergem, papa… Imi pare bine că mi-ai făcut o vizită. Am să învăț să fac cafea. Când mi-i mai face tu o vizită am să te tratez cu cafea neagră. — Mă omoară Alice, măi drăcușorule! — Și dulceață-ți dau, papa. — Ai tu dulceață ? — Sigur. Uite, papa… Da’ să nu mă spui! Ochii domnului Deleanu sclipiră de râsul amin­tirilor, privind gavanoasele din sobă. — Acolo-i bufetul tău! — Da, papa, acolo am să ascund cafeaua și ibricul.<noinclude><references/></noinclude> rrr1d0tec7v2a0vt5y7ukisyt9locot 152223 152219 2026-09-19T07:49:44Z Mishuletz 445 152223 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|255}}</noinclude>— Ei?! — Da. Iți spun eu! Tie-ți vine să râzi când te superi, ș’atunci ''vrei'' să te superi și măi tare… Domnul Deleanu râdea. — Tu sameni cu mine, papa. — Da, Olguța. Ar trebui să-l pui la colț pe tata, fiindcă nu știe să fie tată serios. — Ei, papa! Eu te-ascult pe tine. Știi, eu te-am supărat odată, și fiindcă tu nu mi-ai spus nimica, eu singură m’am pus la colț… Vezi! Nu mi-i rușine! Eu îți spun… Da’ vreau să știu dacă Herr Direktor e sever? — Cât trebue, Olguța. Grigore vă iubește. — Știu papa… Lasă, am să vorbesc eu cu Herr Direktor… Ce cauți aici? Dece nu bați la ușă, Anica? — Întreabă conița dece nu mai veniți? — Hai să mergem, papa… Imi pare bine că mi-ai făcut o vizită. Am să învăț să fac cafea. Când mi-i mai face tu o vizită am să te tratez cu cafea neagră. — Mă omoară Alice, măi drăcușorule! — Și dulceață-ți dau, papa. — Ai tu dulceață ? — Sigur. Uite, papa… Da’ să nu mă spui! Ochii domnului Deleanu sclipiră de râsul amin­tirilor, privind gavanoasele din sobă. — Acolo-i bufetul tău! — Da, papa, acolo am să ascund cafeaua și ibricul.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> fdtfxynxxhmxe207nar5nxo6aige1f4 104 49308 152220 148318 2026-09-19T07:43:57Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152220 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|256|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>— Și de unde ai să ai tu cafea și ibric? — Îmi cumperi tu, papa… ca să-mi pot primi musafirii. — Și dacă ne prinde mama? — Are să guste și ea din cafea, sa vadă dacă-s bună gospodină! — Și dacă se supără? — Ne pune la colț pe-amândoi! — V’ați împotmolit? — îi întâmpină doamna Deleanu scuturăndu-și gândurile. — Tăcere! — cuvântă Herr Direktor. Dau cu­vântul lui Mumm. Aviz urechilor delicate! — Grigore, să nu spargi oglinda. — N’ai grijă, Alice! Dopurile de șampanie au predilecție pentru urechile tale! De rest n’ai grijă, că are dopul! Intr’o pornire, doamna Deleanu și Monica își astupară urechile. Totuși, pocnetul festiv le făcu să tresară. Dopul zbură ca o vrabie dintr’un exu­berant zarzar înflorit în sticlă, scuturat în cupe. — Impecabil! — se autocomplimenta Herr Di­rektor, umplând cupele… Serviți-vă. Cea mai plină pentru Kami-Mura. — Umple-o bine, Herr Direktor, nu mă per­secuta! îl luă în primire Olguța arătând cu de­getul, adevăratul nivel al șampaniei subt cel de­corativ al spumei. — Alice, ce ai de spus? Fiică-ta vrea abatajuri alcoolice! — Dă-i Grigore. In norocul lui Dănuț.<noinclude><references/></noinclude> m6gthvcliorzjdd804gcuphto04spx9 152222 152220 2026-09-19T07:49:22Z Mishuletz 445 152222 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|256|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>— Și de unde ai să ai tu cafea și ibric? — Îmi cumperi tu, papa… ca să-mi pot primi musafirii. — Și dacă ne prinde mama? — Are să guste și ea din cafea, sa vadă dacă-s bună gospodină! — Și dacă se supără? — Ne pune la colț pe-amândoi! — V’ați împotmolit? — îi întâmpină doamna Deleanu scuturăndu-și gândurile. — Tăcere! — cuvântă Herr Direktor. Dau cu­vântul lui Mumm. Aviz urechilor delicate! — Grigore, să nu spargi oglinda. — N’ai grijă, Alice! Dopurile de șampanie au predilecție pentru urechile tale! De rest n’ai grijă, că are dopul! Intr’o pornire, doamna Deleanu și Monica își astupară urechile. Totuși, pocnetul festiv le făcu să tresară. Dopul zbură ca o vrabie dintr’un exu­berant zarzar înflorit în sticlă, scuturat în cupe. — Impecabil! — se autocomplimenta Herr Di­rektor, umplând cupele… Serviți-vă. Cea mai plină pentru Kami-Mura. — Umple-o bine, Herr Direktor, nu mă per­secuta! îl luă în primire Olguța arătând cu de­getul, adevăratul nivel al șampaniei subt cel de­corativ al spumei. — Alice, ce ai de spus? Fiică-ta vrea abatajuri alcoolice! — Dă-i Grigore. In norocul lui Dănuț.{{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 1nml3sboubaw4mjsly5ds91t814b9ln 104 49309 152221 148319 2026-09-19T07:48:58Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152221 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" /> {{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|257}}</noinclude>— Stai, Olguța, nu începe… N’ai grijă: te-amețești îndată. — Ai să ții un discurs, Herr Direktor? — în­trebă Olguța cu buzele pufoase de spumă. — Nu mă interpelă! Tu ești veșnic în opo­ziție… Dragii mei, începu Herr Direktor ridi­când cupa, — de azi înainte am pierdut un nepot, dar am căpătat un băiat în aceleași condiții ca și Fecioara Maria. Beau mai întâi, în cinstea noului tată — vrednic tată! — care-și botează fiul în șampanie nu în apă ortodoxă… Și în ce șampanie! — adăuga el muind-și buzele în blonda roire. Gaudeamus igitur. Ciocnite, cupele cântară pura ariettă a cris­talelor subțiri. — Hai, Alice, nu fii mamă vitregă! Ciocnește cu tatăl copilului vostru! — Umple-o, Grigore. — Cum? Ai și băut-o! Tu, Alice! — Eu. Herr Direktor turnă veselie acolo unde erà nevoe de multă. C’un foșnet, spuma crescù. In mișcarea ei, cupa se înălța parcă, palpitând, asemeni unei balerine ’n vârfuri, furată de zborul voalurilor desfășurate. — Ș’acum, dragii mei, urmă Herr Direktor ciocnind cu doamna Deleanu, — să bem în să­nătatea ''fiului îndrumat''. Dorința mea cea mai fierbinte e ca peste vre-o zece ani, adunați în jurul acestei simpatice mese, să ciocnim din nou toți cei de-acum. Ș’atuncea, Dănuț, să mă pri-<noinclude><references/></noinclude> cte79adqli7r32pb8jax9u687tyb8z1 104 49310 152228 148320 2026-09-19T07:56:18Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152228 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|258|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>vești tu prin monoclu — cum te privesc eu acuma — și să zici: „Acest ramolit care in viața lui n’a știut să aibă un copil… a izbutit să facă un om”. In așteptarea acelei zile, s’o cinstim pe aceasta cum se cuvine să cinstim pe mame. — Ești bine dispus, Herr Direktor! — îl apos­trofă Olguța c’un bișcot în mâna. — Mi se pare că suntem amândoi. Bună-i șampania. Ce zici, Olguța? — Ii bună, Herr Direktor! Te pișcă de limbă! — Atunci ține și tu un toast. — Crezi că mi-i frică? — Ia să te vedem! — o provocă Herr Direk­tor, răsturnându-se pe speteaza scaunului. Olguța se ridică în picioare. — Mamă, dă-mi voe să mă sui pe scaun. — Ce vrei să faci? — Vreau să țin un discurs… pentru Herr Di­rektor. — Sue-te. Vezi numai să nu cazi! — Parcă ești o statue! — exclamă Herr Di­rektor privind-o cu gâtul strâmb. — Nu mă ''interpelà'', Herr Direktor! Domnul Deleanu nu-și găsea locul pe scaun. Cunoștea tractul debuturilor oratorice, și, deși glu­mă, debutul Olguței îl emoționa. Olguța își trecù palma peste frunte, umplându-se de fărâmături fiindcă avea în mână un ciot de biscot. — Dragă Herr Direktor, vorbi ea fără șovăire, privindu-l — noi doi și până azi am fost rude<noinclude><references/></noinclude> tk2jwputj68kmv934av6bl7s9s0nvjz 104 49311 152229 148321 2026-09-19T08:00:45Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152229 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" /> {{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|259}}</noinclude>fiindcă tu ești moșul meu. Și nu-mi pare rău! — Nici mie, Olguța. — Atunci avem noroc la rude, amândoi! — Bravo, Olguța, aplaudă domnul Deleanu. — Mare noroc. Olguța! Să știi dela mine. — Știu, Herr Direktor, decând am fost rudă cu Fița Elencu… Da’ de azi înainte suntem ''mai rude''. — Chiar foarte rude! — superlativa Herr Di­rektor comparativul Olguței. — Ba nu! Foarte rudă sunt numai cu tata, cu mama și cu ''cineva''… — Cine-i misteriosul cineva? — Ai să vezi, Herr Direktor. — N’o intrerupe, Grigore, o apără domnul Deleanu. — Lasă, papa, eu îi răspund… De azi înainte Herr Direktor, tu ești tatăl fratelui meu. De asta suntem noi mai rude: fiindcă doi e mai mare decât unu, și fiindcă tu, de azi înainte, ești de două ori rudă cu mine. — Și-ți pare bine, Olguța? — Sigur că-mi pare bine! — Atunci hai să ciocnim. — Stai că n’am sfârșit!… Și eu doresc, Herr Direktor, să aibă și fratele meu noroc la rude cum avem și noi doi. — A bon entendeur, salut! — exclamă Herr Direktor luând-o în brațe. — Bravo, Olguța! Nota zece la discurs! — Dragii mei, vociferă Herr Direktor, așe-<noinclude><references/></noinclude> bw4sjhd1dbnpc6aug2wip5foy0d9z1i 104 51132 152234 2026-09-19T10:56:20Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 152234 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||34|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>minune de energiă omenéscă, d’abia a putut sĕ se păstreze pe ea insășĭ, dér-mi-te sĕ maĭ fi păstrat și documentele unor timpurĭ carĭ nu reamintiaŭ de cât cumplite nenorocirĭ și insângerate priveliștĭ. Orașele române, de scăpaŭ — și ’n ce stare! — de Turcĭ, eraŭ jăfuite de Tătarĭ; după ce le lăsaŭ aceștia, năvăliaŭ asupră-le Unguriĭ, când nu le prădaŭ Poloniĭ. Și ceia-ce nu sfărșiră ’n secolele XVI și XVII Turciĭ, Tătariĭ, Unguriĭ și Poloniĭ, se vor insărcina Rușiĭ și Nemțiĭ în secolele XVIII și XIX sĕ desĕvĕrséscă, spulberând adese-orĭ tot, pênĕ și cenușa din vétra orășanuluĭ. Sunt în Europa orașe și capitale carĭ, din secolul XVI și pênĕ în ḑilele nóstre, nu aŭ vĕḑut nicĭ măcar uă dată sub zidurile și pe stradele lor oștirile dușmanilor. Pentru Bucurescĭ ântâiŭ, și apoi pentru Iașĭ și Târgoviște, afirmațiunea se schimbă. Nu a fost deceniŭ în ceĭ treĭ sute de anĭ, de la 1500 la 1800, în care, la Bucurescĭ, séŭ la Iași, séŭ la Târgoviște, sĕ nu fi jăfuit, ars, derîmat și făcut una cu pămêntul părțĭ séu întreg orașul, vr’uă óste a Turcilor, orĭ a Tătarilor, orĭ a Polonilor, orĭ a Nemților, orĭ a Rușilor, séŭ a maĭ multora de odată. Intr’asemenea furtunĭ ingrozitóre s’aŭ perdut documentele Domnilor, adică actele statuluĭ; s’aŭ prăpădit, orĭ arse, când ardea orașul, orĭ inecate la trecerea rîurilor în fuga de vrăjmașĭ, orĭ perdute prin gropile și ascunḑĕtorile munților, orĭ stricate și muceḑite în cine scie ce tainițe de felul acesta, s’aŭ prăpădit, ḑic, actele cu ajutorul cărora s’ar fi putut urmări fasele viețeĭ orașuluĭ. Când cineva cunósce grozăvia timpurilor trecute, și ’șĭ maĭ aduce aminte și de colosalele furturĭ de documente, ce comiseră Egumeniĭ grecĭ de la inceputul secoluluĭ nostru și pênĕ după 1864, atât timp cât se agită faimósa cestiune a mănăstirilor inchinate, când cine-va scie tóte acestea, nu se póte opri de a nu resimți uă adâncă mirare vĕḑênd âncă la Arhivele Statuluĭ, în colecțiunile Academieĭ Române și într’alte colecțiunĭ un numĕr atât de mare de documente. Din nenorocire, puține dintr’ênsele vorbesc de istoria oraselor românescĭ. Nu mănăstirile, nicĭ Domnia, și cu atât maĭ puțin particulariĭ păstraŭ documentele orășenescĭ. Județiĭ și pârgariĭ, preoțiĭ bisericilor și maĭ târḑiŭ boieriĭ ispravnicĭ aĭ orașelor, carĭ judecaŭ la casa lor, aveaŭ aceste documente, și acestea tóte aŭ<noinclude><references/></noinclude> 5u07uv3ewtljhs6cxok5dld20f4ct3m 104 51133 152235 2026-09-19T11:03:29Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 152235 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||35|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>dispărut, maĭ rémânênd, rĕslețe prin condicĭ și colecțiunĭ de acte ale bisericilor și mănăstirilor, fórte puține dintr’ênsele. Sĕ nu uităm, pe lângă ruinele ce lăsaŭ dușmaniĭ în urmă-le, incendiele al căror numĕr, în secolele trecute, se lua la ’ntrecere cu numĕrul incendielor din Constantinopole și dintr’alte orașe ale Sultanilor. Focurile aŭ schimbat fisionomia Bucurescilor numaĭ în secolul XVIII de vro șése orĭ. Intr’alte țĕrĭ sunt orașe, și într’aceste orașe sunt ulițĭ, și într’aceste ulițĭ sunt case, înaintea cărora te oprescĭ, căcĭ istoria orașuluĭ îțĭ spune, bunióră ca la Nüremberg, ca la Regensburg, ca la Colonia: acéstă casă a fost locuită de Carol-Quintul, séu e clădită la 1230, séŭ, ca la Regensburg, gangul acesteĭ case este făcut pe sub uă ''porta praetoria'' din timpul Romanilor. Unde se maĭ află în Bucurescĭ, din causa óspeților dușmanĭ maĭ sus citațĭ și din causa focurilor, cutremurilor și vijeliilor, uă casă care să fi fost clădită la 1750? Se dĕrîmă la Paris câte uă casă din vechiele mahalale, cum e bunióră, mahalaua Saint-Jacques, la vale, spre Sena. Comuna și lumea intrégă scie a doua-ḑi că acea casă fusese clădită la 1300 séŭ la 1400, pe teritoriul cutăreĭ mănăstiri și că, de atuncĭ și pênĕ acuma, istoria ei se póte urmări în fiă-care secol cu istoria ulițeĭ și cu istoria orașuluĭ. Nu maĭ vorbesc de canalul de scurgere, de faimósa ''Cloaca Maxima'' a luĭ Tarciniŭ Priscul, care se află și astă-ḑĭ la Roma, după ''douĕ miĭ de anĭ'' de la clădirea eĭ. Bucuresciĭ, în tóte secolele, de voiă, de nevoiă, — și mult maĭ mult de nevoiă! — s’aŭ prenoit mereŭ, perdênd maĭ totdéuna, impreună cu documentele lor, și memoria felurilor și chipurilor sub carĭ se infăcișaŭ maĭ ’nainte de silita orĭ de voita lor prenoire. Étă de ce, lăsând la uă parte istoria ''Curțeĭ Domnescĭ,'' istoria ''Bisericelor'' și istoria ''Mahalalelor'' din Bucurescĭ, istoria generală a orașului lui Bucur se presintă cititoruluĭ cu uă sgârceniă de amĕnunte, de date și de evenimente bucurescene, de care sgârceniă și el, cititorul, și cel ce scrie aceste rândurĭ fórte mult ar fi dorit sĕ nu aibă parte. La acéstă dorință a lumeĭ de astă-ḑĭ, Geniul tutelar al ''Cetățeĭ de la Dâmboviță,'' póte rĕspunde cu deosebită dreptate următórele: „Nu’s multe orașele Europeĭ care sĕ fi trecut, ca Bucuresciĭ, prin atătea vâltorĭ ale trecutuluĭ și sĕ fi rĕmas în picióre, cu<noinclude><references/></noinclude> chcgkdjueqcqcwxq4supcxuwr6073mv