Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.20 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 1469 152253 105107 2026-09-19T15:21:01Z Mishuletz 445 152253 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Zâna zânelor | autor = Petre Ispirescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} A fost odată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost odată un împărat mare și puternic, și el avea trei feciori. Făcându-se mari, împăratul se gândi fel și chipuri cum să facă să-și însoare copiii ca să fie fericiți. Într-o noapte, nu știu ce visă împăratul, că a doua zi, de mânecate, își chemă copiii și se urcă cu dânșii în pălimarul unui turn ce avea în grădină. Porunci să-și ia fiecare arcul și câte o săgeată. &ndash; Trageți, copii, cu arcul, le zise împăratul, și unde va cădea săgeata fiecăruia, acolo îi va fi norocul. Copiii se supuseră fără a cârti câtuși de puțin, căci ei erau încredințați că tatăl lor știa ce spune. Traseră, deci, și săgeata celui mai mare din fii se înfipse în casa unui împărat vecin; a celui de al doilea se înfipse în casa unui boier mare d-ai împăratului; iară săgeata celui mai mic se urcă în naltul cerului. Li se strâmbaseră gâturile uitându-se după dânsa, și p-aci, p-aci, era să o piarză din ochi. Când, o văzură coborându-se și se înfipse într-un copaci nalt dintr-o pădure mare. Se duse fiul cel mare, își luă soție pe fata împăratului vecin, și se întoarse cu dânsa la tatăl său. Se duse și cel mijlociu și se întoarse și el cu o soțioară mândră și frumoasă. Se duse și cel mic. Cutreieră lumea până ce ajunse la pădurea cea mare unde se lăsase săgeata lui. Bâjbâi el și orbăcăi p-acolo prin bunget, până ce dete de copaciul în care se înfipsese și săgeata lui. Acest copaci era nalt și gros și bătrân, de când urzise Dumnezeu pământul. Se încovrigă el de dânsul, și se urcă până ce ajunse de se agăță de o ramură. Și din ramură în ramură, când atârnat cu mâinile, când cu picioarele încrucișate și încleștate, ajunse până în vârf. Acolo puse mâna și-și luă săgeata. Se dete jos cu sufletul plin de obidă și de mâhnire, socotind că este sec de noroc, căci, se gândea el, ca ce era să găsească în acel copaci? Nu-i fu destul că nu-și aflase acolo pe scrisa lui, nu-i fu destul că făcuse atâta cale în deșert, se mai pomeni, când vru să plece de lângă copaci, că se agață de spinarea lui o bufniță. Hâț în sus, hâț în jos, bufnița să se ducă din spinarea lui, ba. Îl înhățase, drăcoaica, cu ghiarele, ca o gaiță spurcată, și nu-l slăbea nici cât ai da în cremene. Mai se suci, mai se învârti să scape de pacoste, și nu fu nici un chip. Daca văzu și văzu, se hotărî și el a se duce acasă cu saxanaua în spinare și o luă la drum. În cale, băgă de seamă că alte șase bufnițe se țineau după dânsul. Merse el, biet, cu alaiul după dânsul, și potrivi ca să ajungă acasă noaptea, spre a nu se face de râsul dracilor de copii. Cum intră în cămara unde locuia dânsul în palaturile tătâne-său, cele șase bufnițe se așezară careși pe unde; iar cea d-a șaptea bufniță, care se încleștase de spinarea lui, se așeză în pat. Mai stătu, bietul flăcău, se mai socoti, se mai gândi, mai plănui, și în cele din urmă găsi cu cale să le lase în pace, să vază unde are să iasă această întâmplare. Mai cu seamă că acum se cotorosise de saxanaua din spinare. Și cum era și rupt de osteneală de atâta călătorie și de atâta tevatură ce avu pe drum, adormi, cum puse capul jos, de parcă l-ai fi lovit cu mechea în cap. A doua zi, ce să-i vază ochii? Lângă dânsul în pat, o zână așa de frumoasă, de amuțea și nu știu cine când o vedea; iară la capetele patului lor șase roabe, una mai frumoasă decât alta. Mai văzu, într-un colț al cămărei, șapte piei de bufnițe, aruncate una peste alta. Se miră tată-său, se miră mumă-sa de așa frumusețe și gingășie, ce nu mai văzuseră de când erau ei. Ziua de nuntă a fratelui celui mai mare viind, se duse și fiul ce mic la împăratul, însă singur, căci nu putea să ia și pe zână, măcar că era să-i fie logodnică. Când, se pomeni cu dânsa că se prinde în horă lângă dânsul. Nu mai putea de bucurie, când o văzu. Se fălea, nene, cât un lucru mare, căci alta ca dânsa nu se găsea în toată împărăția lor și a vecinilor. Toți nuntașii rămaseră cu ochii bleojdiți la dânsa. Iar ceilalți fii de împărați și domni cari erau poftiți la nuntă dedeau târcoale roabelor ce venise cu zâna, și care de care umbla să se prinză în horă lângă dânsele. Și astfel se veseliră până seara. La masă, zâna se așeză lângă fiul cel mic al împăratului. Mâncară și se chefuiră până la miezul nopții. Apoi se duseră fiecare la ale sale. Fiul cel mic al împăratului se duse în cămara lui. Zâna după dânsul. Se culcară și dormiră ca niște împărați ce erau ei. Când se sculă dimineața și văzu pieile de bufniță tot acolo, îl apucă un cutremur de scârbă, aducându-și aminte de cele ce pățise de la dânsele. Se făcu și nunta fiului de al doilea al împăratului. Fiul cel mic se duse la nuntă iarăși singur, și iară se pomeni cu zâna că vine, și nici una, nici alta, țop! se prinse lângă dânsul în horă. Creștea inima într-însul de bucurie și de fală, mai cu seamă când vedea pe ceilalți fii de împărați și de domni că le lăsa gura apă la toți după o așa bucățică. Ei, vorba ăluia, în pofida căpșunelor, mâncau foile. Își scoteau și ei focul jucând în horă cu roabele zânei. Seara iară se puseră la masă. Fiului celui mic al împăratului, ce-i dă lui dracul în gând, se scoală de la masă, se duce în cămara lui, ia pieile de bufniță și le aruncă în foc, apoi vine și se așează la masă din nou. O dată se făcu o tulburare între mese. Și iată de ce. Una din roabe strigă: &ndash; Stăpână, suntem în primejdie! Alta zise: &ndash; Stăpână, mie îmi miroase a pârlit! Este prăpădenie de noi. Iară ea răspunse: &ndash; Tacă-vă gura, tocmai acum la masă v-ați găsit și voi să voribiți secături? Nu trecu însă mult și mai zise și a treia: &ndash; Stăpână! nu e scăpare, suntem vândute mișelește. În aceeași vreme, și dânsa strâmbă nițel din nas. Pasămite îi venise și ei miros de pârleala pieilor. Și deodată sculându-se cu toatele de la masă, se făcură șapte porumbei. Apoi zâna zise fiului celui mic de împărat: &ndash; Ai fost nerecunoscător. Cu bine te-am găsit, cu bine să rămâi. Până nu vei izbuti să faci ce n-a făcut om pe lume, să nu dai cu mâna de mine. Se înălțară, deci, în slava cerului și îndată pieriră din ochii lui. În deșert mai rugară mesenii pe fiul împăratului să șează la masă, în deșert îl îndemnară părinții să nu-și mai facă inimă rea, căci el rămăsese cu ochii după porumbei și nu se mai puse la masă. A doua zi până în ziori plecă să-și găsească logodnica. El simțea bine acum că fără dânsa nu mai putea trăi. Își luă ziua bună de la părinți și de la frați și o porni în pribegie. Trecu dealuri, văi, colnice, străbătu păduri întunecate și de picior neumblate, dete prin smârcuri și lacoviște, și de urma porumbeilor săi nu putu da. Se frământa cu firea voinicul, cerceta, căuta, întreba; dară nici o ispravă nu-mi făcea. Cu inima înfrântă, cu sufletul zdrobit de mâhnire, și cu dogorul dragostei într-însul, umbla ca un zmeu și ca un leu paraleu, dară toate în deșert. Uneori îl bătea gândurile să-și facă seama singur, să se dea de râpă, ori să-și sfărame capul de colții de piatră de prin munți; dară parcă îi spunea inima că odată, odată, o să se sfârșească toate necazurile sale, și deodată își venea în sine, și se punea din nou pe drum, mai cu hărnicie și mai tare în credință că cine caută cu amăruntul și cu stăruință trebuie să găsească și gândul să și-l izbândească. Rupt de oboseală și de zdruncinare, se dete nițel la umbră într-o vâlcea, să se mai odihnească oleacă. Și stând el acolo, îl fură somnul. Deodată se deșteptă, auzind o gârâială de graiuri omenești, și sări drept în sus. Ce să vezi dumneata? Trei draci se certau de făceau clăbuc la gură. Se duse la dânșii cu pieptul înainte și le zise: &ndash; Cearta fără păruială, ca nunta fără lăutari. &ndash; Se lovi ca nuca în perete și vorba ta, iacă, răspunseră ei. Dară noi nu ne certăm, ci numai ne sfădim. &ndash; Și pentru ce vă sfădiți voi? îi întrebă el; căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva și tot îl deșteptați. &ndash; Uite, avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci, o căciulă și un bici, și nu ne învoim între noi, care ce să ia din ele. &ndash; Și la ce sunt bune bulendrele pe care vă sfădiți voi? &ndash; Când se încalță cineva cu opincile, trece marea ca pe uscat. Când pune căciula în cap, nu-l vede nici dracul, măcar de i-ar da cu degetul în ochi. Iară când va avea biciul în mână și va trosni asupra vrăjmașilor săi, îi împietrește. &ndash; Aveți dreptate să vă sfădiți voi, mă. Căci una fără alta, aceste bulendre nu fac nici două cepe degerate. Iacă ce-mi zice mie gândul, de veți voi să mă ascultați, să vă fac cu dreptate omenească. &ndash; Te ascultăm, te ascultăm, răspunseră dracii într-o glăsuire, spune-ne cum, și vom vedea. &ndash; Vedeți voi cei trei munți ce stau în fața noastră? Să vă duceți fiecare în câte unul, și cine va veni mai curând, după ce vă voi face eu semn, ale lui să fie toate astea. &ndash; Că bine zici d-ta! Așa vom face. Bravo! iacă ne-am găsit omul carele să ne facă dreptate. Și îndată o rupseră d-a fuga dracii, tulind-o înspre câte un munte. Până una, alta, voinicul puse opincile în picioare, căciula în cap și luă biciul în mână. Când ajunseră dracii în vârfurile munților și așteptară să le facă semnul, fiul cel mic al împăratului trăsni de trei ori cu biciul în fața fiecărui drac, și îi împietri acolo locului. Apoi o luă și el la drum în treaba lui, unde îl trăgea dorul. Abia mai făcu vro zece pași și văzu pe sus un stol de șapte porumbei. Îi urmări din ochi până ce îi văzu în ce parte de loc se lăsară. Într-acolo deci și dânsul își îndreptă cărările pentru care se ostenise atâta mare de vreme. Trecu mări, pâraie și ape mari ca pe uscat, mai cutreieră țări și pustiuri, până ce ajunse la un munte mare, mare, al cărui vârf da de nori. Aci văzuse el că se lăsase porumbeii. Se puse a se urca pe dânsul, și, din văgăună în văgăună, din stei de piatră în colți, din râpă în râpă, cățărându-se când pe muchi, când pe coame de munți, ajunse la o peșteră. Intrând acolo, rămase ca lovit de trăsnet când văzu niște palaturi ca de domn și așa de măiestrit lucrate, cum nu se văd pe pământul nostru. Acolo locuia logodnica lui, zâna zânelor. Cum o văzu primblându-se prin grădină cu roabele după dânsa, o și cunoscu. Un copilaș de drăguleț se ținea după zână, alerga, se zbenguia printre flori, și tot striga pe zâna ca să-i arate câte un fluturel. Pasămite zâna rămăsese grea când zburase de la masă. Și acesta era copilul lor. Nu mai putea de bucurie fiul cel mic al împăratului. Îi venea să dea fuga, ca un dezmetic, să ia copilașul să-l sărute. Dară își luă seama, nu care cumva să se sperie. Pe dânsul nu-l vedea nimeni, căci era cu căciula în cap. Începu a da înde seară, și el nu știa cum să se arate. În cele din urmă auzind că poftește la masă pe zâna, se duse și el și se așeză între dânsa și între copilașul lor. Aduseră bucate. El mânca ca un lup flămând, căci nu mai ținea minte de când nu mâncase el legumă fiartă. Zâna se mira cum de se sfârșește bucatele așa de iute. Porunci de mai aduse. Dară și acele se fituiră într-o clipă. Între acestea, el ridicându-și nițel căciula dinstre partea copilului, acesta îl zări și odată strigă: &ndash; Uite tata, mamă! &ndash; Tată-tău, dragul meu, nu va da peste noi până nu va săvârși o faptă năzdrăvană, răspunse mă-sa. El își trase iute, iute, căciula pe ochi și începu iarăși a mânca, de părea că se bat lupii la gura lui. După ce sfârși și aceste bucate, zâna, coprinsă de mirare, porunci să se mai aducă, ca să fie din destul. Fiul împăratului se mai arătă copilașului încă o dată, plin de bucurie că fiul său îl cunoscu. Copilul iarăși spuse mă-si; și aceasta iarăși îl ținu de rău, vezi că nu-i venea ei a crede să fi făcut bărbatu-său niscai fapte minunate, prin care să poată ajunge la dânsa. Ea știa că pe acolo nici pasăre măiastră nu calcă. Copilul tăcu, căci tată-său își trăsese căciula pe ochi numaidecât. Mai mâncă până ce se isprăvi și aceste bucate. Mânca, nene, și nu se mai sătura. Nemaiavând ce să mai aducă la masă, zâna începu a cârti că nu mai rămăsese și pentru roabe. Când iată copilul că strigă iarăși: &ndash; Mamă! zău că este tata. &ndash; Dară unde este, mă? ce tot aiurezi tu? &ndash; Ba nici aiureală, nici nimic. Uite-l, este colea lângă mine, uite-l, mă ia în brațe. Se sperie zâna când auzi. Dară el nu o lăsă până în cele din urmă fără să se arate, ca să nu-i vie ceva rău. Și luându-și căciula din cap, zise: &ndash; Iată-mă și eu. Tu n-ai vrut să crezi pe fiul nostru când ți-a spus că m-a văzut. Eu n-am știut ce să crez când am văzut scârboasele alea de piei, ci am socotit că fac bine, dându-le focului, ca să vă scap pe voi de ele. &ndash; Așa am fost noi ursiți să pătimim, răspunse zâna. Lasă acum cele trecute uitării, și spune-mi cum ai izbutit de ai ajuns până aici. Și după ce-și povesti toate întâmplările, și tot ce păți, se îmbrățișară, sărută copilul și rămase acolo cu toți. El stărui de dânsa să iasă la lume, și ea îl ascultă. Se întoarseră deci cu toții la împăratul, tatăl voinicului, și acolo făcu o nuntă de se duse vestea în lume. Împăratul acela îmbătrânind, toată boierimea și tot poporul aleseră pe fiul său cel mai mic de împărat, pentru că era român verde, întreg la minte și drept la judecată; și trăiră și împărățiră în fericire, de le rămase numele de pomenire în vecii vecilor. Iară eu încălecai p-o șea şi vă spusei povestea aşa. [[Categorie:Basme]] 7s1e8jm3aux19vhbeezlpbwn9c4kgyf 152254 152253 2026-09-19T15:26:21Z Mishuletz 445 152254 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Zâna zânelor | autor = Petre Ispirescu | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} A fost odată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost odată un împărat mare și puternic, și el avea trei feciori. Făcându-se mari, împăratul se gândi fel și chipuri cum să facă să-și însoare copiii ca să fie fericiți. Într-o noapte, nu știu ce visă împăratul, că a doua zi, de mânecate, își chemă copiii și se urcă cu dânșii în pălimarul unui turn ce avea în grădină. Porunci să-și ia fiecare arcul și câte o săgeată. &ndash; Trageți, copii, cu arcul, le zise împăratul, și unde va cădea săgeata fiecăruia, acolo îi va fi norocul. Copiii se supuseră fără a cârti câtuși de puțin, căci ei erau încredințați că tatăl lor știa ce spune. Traseră, deci, și săgeata celui mai mare din fii se înfipse în casa unui împărat vecin; a celui de al doilea se înfipse în casa unui boier mare d-ai împăratului; iară săgeata celui mai mic se urcă în naltul cerului. Li se strâmbaseră gâturile uitându-se după dânsa, și p-aci, p-aci, era să o piarză din ochi. Când, o văzură coborându-se și se înfipse într-un copaci nalt dintr-o pădure mare. Se duse fiul cel mare, își luă soție pe fata împăratului vecin, și se întoarse cu dânsa la tatăl său. Se duse și cel mijlociu și se întoarse și el cu o soțioară mândră și frumoasă. Se duse și cel mic. Cutreieră lumea până ce ajunse la pădurea cea mare unde se lăsase săgeata lui. Bâjbâi el și orbăcăi p-acolo prin bunget, până ce dete de copaciul în care se înfipsese și săgeata lui. Acest copaci era nalt și gros și bătrân, de când urzise Dumnezeu pământul. Se încovrigă el de dânsul, și se urcă până ce ajunse de se agăță de o ramură. Și din ramură în ramură, când atârnat cu mâinile, când cu picioarele încrucișate și încleștate, ajunse până în vârf. Acolo puse mâna și-și luă săgeata. Se dete jos cu sufletul plin de obidă și de mâhnire, socotind că este sec de noroc, căci, se gândea el, ca ce era să găsească în acel copaci? Nu-i fu destul că nu-și aflase acolo pe scrisa lui, nu-i fu destul că făcuse atâta cale în deșert, se mai pomeni, când vru să plece de lângă copaci, că se agață de spinarea lui o bufniță. Hâț în sus, hâț în jos, bufnița să se ducă din spinarea lui, ba. Îl înhățase, drăcoaica, cu ghiarele, ca o gaiță spurcată, și nu-l slăbea nici cât ai da în cremene. Mai se suci, mai se învârti să scape de pacoste, și nu fu nici un chip. Daca văzu și văzu, se hotărî și el a se duce acasă cu saxanaua în spinare și o luă la drum. În cale, băgă de seamă că alte șase bufnițe se țineau după dânsul. Merse el, biet, cu alaiul după dânsul, și potrivi ca să ajungă acasă noaptea, spre a nu se face de râsul dracilor de copii. Cum intră în cămara unde locuia dânsul în palaturile tătâne-său, cele șase bufnițe se așezară careși pe unde; iar cea d-a șaptea bufniță, care se încleștase de spinarea lui, se așeză în pat. Mai stătu, bietul flăcău, se mai socoti, se mai gândi, mai plănui, și în cele din urmă găsi cu cale să le lase în pace, să vază unde are să iasă această întâmplare. Mai cu seamă că acum se cotorosise de saxanaua din spinare. Și cum era și rupt de osteneală de atâta călătorie și de atâta tevatură ce avu pe drum, adormi, cum puse capul jos, de parcă l-ai fi lovit cu mechea în cap. A doua zi, ce să-i vază ochii? Lângă dânsul în pat, o zână așa de frumoasă, de amuțea și nu știu cine când o vedea; iară la capetele patului lor șase roabe, una mai frumoasă decât alta. Mai văzu, într-un colț al cămărei, șapte piei de bufnițe, aruncate una peste alta. Se miră tată-său, se miră mumă-sa de așa frumusețe și gingășie, ce nu mai văzuseră de când erau ei. Ziua de nuntă a fratelui celui mai mare viind, se duse și fiul ce mic la împăratul, însă singur, căci nu putea să ia și pe zână, măcar că era să-i fie logodnică. Când, se pomeni cu dânsa că se prinde în horă lângă dânsul. Nu mai putea de bucurie, când o văzu. Se fălea, nene, cât un lucru mare, căci alta ca dânsa nu se găsea în toată împărăția lor și a vecinilor. Toți nuntașii rămaseră cu ochii bleojdiți la dânsa. Iar ceilalți fii de împărați și domni cari erau poftiți la nuntă dedeau târcoale roabelor ce venise cu zâna, și care de care umbla să se prinză în horă lângă dânsele. Și astfel se veseliră până seara. La masă, zâna se așeză lângă fiul cel mic al împăratului. Mâncară și se chefuiră până la miezul nopții. Apoi se duseră fiecare la ale sale. Fiul cel mic al împăratului se duse în cămara lui. Zâna după dânsul. Se culcară și dormiră ca niște împărați ce erau ei. Când se sculă dimineața și văzu pieile de bufniță tot acolo, îl apucă un cutremur de scârbă, aducându-și aminte de cele ce pățise de la dânsele. Se făcu și nunta fiului de al doilea al împăratului. Fiul cel mic se duse la nuntă iarăși singur, și iară se pomeni cu zâna că vine, și nici una, nici alta, țop! se prinse lângă dânsul în horă. Creștea inima într-însul de bucurie și de fală, mai cu seamă când vedea pe ceilalți fii de împărați și de domni că le lăsa gura apă la toți după o așa bucățică. Ei, vorba ăluia, în pofida căpșunelor, mâncau foile. Își scoteau și ei focul jucând în horă cu roabele zânei. Seara iară se puseră la masă. Fiului celui mic al împăratului, ce-i dă lui dracul în gând, se scoală de la masă, se duce în cămara lui, ia pieile de bufniță și le aruncă în foc, apoi vine și se așează la masă din nou. O dată se făcu o tulburare între mese. Și iată de ce. Una din roabe strigă: &ndash; Stăpână, suntem în primejdie! Alta zise: &ndash; Stăpână, mie îmi miroase a pârlit! Este prăpădenie de noi. Iară ea răspunse: &ndash; Tacă-vă gura, tocmai acum la masă v-ați găsit și voi să voribiți secături? Nu trecu însă mult și mai zise și a treia: &ndash; Stăpână! nu e scăpare, suntem vândute mișelește. În aceeași vreme, și dânsa strâmbă nițel din nas. Pasămite îi venise și ei miros de pârleala pieilor. Și deodată sculându-se cu toatele de la masă, se făcură șapte porumbei. Apoi zâna zise fiului celui mic de împărat: &ndash; Ai fost nerecunoscător. Cu bine te-am găsit, cu bine să rămâi. Până nu vei izbuti să faci ce n-a făcut om pe lume, să nu dai cu mâna de mine. Se înălțară, deci, în slava cerului și îndată pieriră din ochii lui. În deșert mai rugară mesenii pe fiul împăratului să șează la masă, în deșert îl îndemnară părinții să nu-și mai facă inimă rea, căci el rămăsese cu ochii după porumbei și nu se mai puse la masă. A doua zi până în ziori plecă să-și găsească logodnica. El simțea bine acum că fără dânsa nu mai putea trăi. Își luă ziua bună de la părinți și de la frați și o porni în pribegie. Trecu dealuri, văi, colnice, străbătu păduri întunecate și de picior neumblate, dete prin smârcuri și lacoviște, și de urma porumbeilor săi nu putu da. Se frământa cu firea voinicul, cerceta, căuta, întreba; dară nici o ispravă nu-mi făcea. Cu inima înfrântă, cu sufletul zdrobit de mâhnire, și cu dogorul dragostei într-însul, umbla ca un zmeu și ca un leu paraleu, dară toate în deșert. Uneori îl bătea gândurile să-și facă seama singur, să se dea de râpă, ori să-și sfărame capul de colții de piatră de prin munți; dară parcă îi spunea inima că odată, odată, o să se sfârșească toate necazurile sale, și deodată își venea în sine, și se punea din nou pe drum, mai cu hărnicie și mai tare în credință că cine caută cu amăruntul și cu stăruință trebuie să găsească și gândul să și-l izbândească. Rupt de oboseală și de zdruncinare, se dete nițel la umbră într-o vâlcea, să se mai odihnească oleacă. Și stând el acolo, îl fură somnul. Deodată se deșteptă, auzind o gârâială de graiuri omenești, și sări drept în sus. Ce să vezi dumneata? Trei draci se certau de făceau clăbuc la gură. Se duse la dânșii cu pieptul înainte și le zise: &ndash; Cearta fără păruială, ca nunta fără lăutari. &ndash; Se lovi ca nuca în perete și vorba ta, iacă, răspunseră ei. Dară noi nu ne certăm, ci numai ne sfădim. &ndash; Și pentru ce vă sfădiți voi? îi întrebă el; căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva și tot îl deșteptați. &ndash; Uite, avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci, o căciulă și un bici, și nu ne învoim între noi, care ce să ia din ele. &ndash; Și la ce sunt bune bulendrele pe care vă sfădiți voi? &ndash; Când se încalță cineva cu opincile, trece marea ca pe uscat. Când pune căciula în cap, nu-l vede nici dracul, măcar de i-ar da cu degetul în ochi. Iară când va avea biciul în mână și va trosni asupra vrăjmașilor săi, îi împietrește. &ndash; Aveți dreptate să vă sfădiți voi, mă. Căci una fără alta, aceste bulendre nu fac nici două cepe degerate. Iacă ce-mi zice mie gândul, de veți voi să mă ascultați, să vă fac cu dreptate omenească. &ndash; Te ascultăm, te ascultăm, răspunseră dracii într-o glăsuire, spune-ne cum, și vom vedea. &ndash; Vedeți voi cei trei munți ce stau în fața noastră? Să vă duceți fiecare în câte unul, și cine va veni mai curând, după ce vă voi face eu semn, ale lui să fie toate astea. &ndash; Că bine zici d-ta! Așa vom face. Bravo! iacă ne-am găsit omul carele să ne facă dreptate. Și îndată o rupseră d-a fuga dracii, tulind-o înspre câte un munte. Până una, alta, voinicul puse opincile în picioare, căciula în cap și luă biciul în mână. Când ajunseră dracii în vârfurile munților și așteptară să le facă semnul, fiul cel mic al împăratului trăsni de trei ori cu biciul în fața fiecărui drac, și îi împietri acolo locului. Apoi o luă și el la drum în treaba lui, unde îl trăgea dorul. Abia mai făcu vro zece pași și văzu pe sus un stol de șapte porumbei. Îi urmări din ochi până ce îi văzu în ce parte de loc se lăsară. Într-acolo deci și dânsul își îndreptă cărările pentru care se ostenise atâta mare de vreme. Trecu mări, pâraie și ape mari ca pe uscat, mai cutreieră țări și pustiuri, până ce ajunse la un munte mare, mare, al cărui vârf da de nori. Aci văzuse el că se lăsase porumbeii. Se puse a se urca pe dânsul, și, din văgăună în văgăună, din stei de piatră în colți, din râpă în râpă, cățărându-se când pe muchi, când pe coame de munți, ajunse la o peșteră. Intrând acolo, rămase ca lovit de trăsnet când văzu niște palaturi ca de domn și așa de măiestrit lucrate, cum nu se văd pe pământul nostru. Acolo locuia logodnica lui, zâna zânelor. Cum o văzu primblându-se prin grădină cu roabele după dânsa, o și cunoscu. Un copilaș de drăguleț se ținea după zână, alerga, se zbenguia printre flori, și tot striga pe zâna ca să-i arate câte un fluturel. Pasămite zâna rămăsese grea când zburase de la masă. Și acesta era copilul lor. Nu mai putea de bucurie fiul cel mic al împăratului. Îi venea să dea fuga, ca un dezmetic, să ia copilașul să-l sărute. Dară își luă seama, nu care cumva să se sperie. Pe dânsul nu-l vedea nimeni, căci era cu căciula în cap. Începu a da înde seară, și el nu știa cum să se arate. În cele din urmă auzind că poftește la masă pe zâna, se duse și el și se așeză între dânsa și între copilașul lor. Aduseră bucate. El mânca ca un lup flămând, căci nu mai ținea minte de când nu mâncase el legumă fiartă. Zâna se mira cum de se sfârșește bucatele așa de iute. Porunci de mai aduse. Dară și acele se fituiră într-o clipă. Între acestea, el ridicându-și nițel căciula dinstre partea copilului, acesta îl zări și odată strigă: &ndash; Uite tata, mamă! &ndash; Tată-tău, dragul meu, nu va da peste noi până nu va săvârși o faptă năzdrăvană, răspunse mă-sa. El își trase iute, iute, căciula pe ochi și începu iarăși a mânca, de părea că se bat lupii la gura lui. După ce sfârși și aceste bucate, zâna, coprinsă de mirare, porunci să se mai aducă, ca să fie din destul. Fiul împăratului se mai arătă copilașului încă o dată, plin de bucurie că fiul său îl cunoscu. Copilul iarăși spuse mă-si; și aceasta iarăși îl ținu de rău, vezi că nu-i venea ei a crede să fi făcut bărbatu-său niscai fapte minunate, prin care să poată ajunge la dânsa. Ea știa că pe acolo nici pasăre măiastră nu calcă. Copilul tăcu, căci tată-său își trăsese căciula pe ochi numaidecât. Mai mâncă până ce se isprăvi și aceste bucate. Mânca, nene, și nu se mai sătura. Nemaiavând ce să mai aducă la masă, zâna începu a cârti că nu mai rămăsese și pentru roabe. Când iată copilul că strigă iarăși: &ndash; Mamă! zău că este tata. &ndash; Dară unde este, mă? ce tot aiurezi tu? &ndash; Ba nici aiureală, nici nimic. Uite-l, este colea lângă mine, uite-l, mă ia în brațe. Se sperie zâna când auzi. Dară el nu o lăsă până în cele din urmă fără să se arate, ca să nu-i vie ceva rău. Și luându-și căciula din cap, zise: &ndash; Iată-mă și eu. Tu n-ai vrut să crezi pe fiul nostru când ți-a spus că m-a văzut. Eu n-am știut ce să crez când am văzut scârboasele alea de piei, ci am socotit că fac bine, dându-le focului, ca să vă scap pe voi de ele. &ndash; Așa am fost noi ursiți să pătimim, răspunse zâna. Lasă acum cele trecute uitării, și spune-mi cum ai izbutit de ai ajuns până aici. Și după ce-și povesti toate întâmplările, și tot ce păți, se îmbrățișară, sărută copilul și rămase acolo cu toți. El stărui de dânsa să iasă la lume, și ea îl ascultă. Se întoarseră deci cu toții la împăratul, tatăl voinicului, și acolo făcu o nuntă de se duse vestea în lume. Împăratul acela îmbătrânind, toată boierimea și tot poporul aleseră pe fiul său cel mai mic de împărat, pentru că era român verde, întreg la minte și drept la judecată; și trăiră și împărățiră în fericire, de le rămase numele de pomenire în vecii vecilor. Iară eu încălecai p-o șea şi vă spusei povestea aşa. [[Categorie:Basme]] jqq4ekj7vhas5py37xpyz6egrbi5buz 0 36217 152250 141617 2026-09-19T14:55:58Z Mishuletz 445 152250 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Romeo și Julieta la Mizil<br>Comedie în două acte | autor = George Ranetti | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} ==Actul I== (La Mizil. În zorii unei dimineți de vară. O uliță. În fundul scenei, două case despărțite numai prin niște uluci scunde. Câte o laviță la portița fiecăreia și câte un felinar pe trotuar. Doar cel din dreptul caselor primarului este aprins. La ridicarea cortinei, gardistul, învelit cu mantaua, tolănit pe banca de la portița lui Dom' Ghiță, doarme sforăind. Mișu iese, tiptil, din casa lui conu' Nae, se uită cercetător în toate părțile, apoi sare peste ulucele despărțitoare în curtea vecină și dispare în fund, în dosul caselor. Gardistul continuă să tragă aghioase. Mică pauză. Leonida, lampagiul, intră prin stânga, căscând, proptește o scară de felinarul aprins, se urcă, suflă și stinge lampa, pe urmă cu o cârpă scoate sticla și mașina, și toarnă gazul care a mai rămas în lampă într-un clondir din buzunarul pantalonilor. Gardistul trage în vremea aceasta o sforăitură mai puternică. Lampagiul se fâstâcește și scapă sticla care se sparge-n țăndări. Ioniță, gardistul, se deșteaptă brusc, cască, se freacă la ochi și se uită curios la operația pe care o făcea Leonida) Gardistul: Ce dracu faci acolo, chir Leonido? Leonida: Duc nițel gaz acasă, mei! Gardistul: (îngăduitor, râzând) Așa?… credeam că-l bei! Leonida: Ce vrei să fac Ioniță? Acum sunt la putere… (semnul de bani cu degetele) Ciupesc și io acolo un ban pe zi… Măi vere, Să nu s-auză vorbă… Că nu mă știi cum lupt… Am șeapte guri acasă!… M-au supt mă rog, m-au supt! Hăinuț' asta-i întoarsă pe dos a doua oară… Pa' zecișipa' pe lună… Ce faci cu-așa lefșoară? Pa' zecișpa' Ioniță, -și știi că fac sirvici Nu într-un loc, nu-n două, -ci-n trei! întâi, aici… Gardistul: (nu te plânge) He, asta nu-i o slujbă tocmai așa de grea! Sunt patru felinare în tot Mizilu'… Leonida: Da… Aprinz și sting doar p'alea d'aici dă la premaru', Dă la zapciu, și doftor… Ș' am orden felenaru' D'alături unde șade… (în șoaptă) Gardistul: (cunoscător) La conu' Nae, hai? Leonida: Să nu-l aprinz, Ioniță, nici chiar la 10 mai! (radical) Gardistul: (admirativ) Al naibii'l cumbate dom' Ghiță pe ciocoiu! Leonida: (coborând scara) Și mai ales acuma, când sântără în toiu Alegerilor. (oftând, scârbit) Doamne! Tot p'ăștia să-i alegi! Gardistul: Mie puțin îmi pasă, fiincă, mă'țelegi, Ori cine-o fi gubernu' care-o veni în țară, Pă mine niciodată n'o să mă dea afară. Leonida: (cu pizmă) Ești tare mă loniță! Nu știu ce dregi, ce faci, Da' și cu-ăi albi ș'ăi roșii io văz că tu te'mpaci. (râzând, insinuant) N'oi fi măi verișcane vr'o rudă dă menistru? Gardistul: (confidențial) Nu's Leonido; însă, io's d'ăia… junimistru! Le'nvârtesc io bine, ce-i drept, da' să nu crezi Că'i mare pricopseală! Nu-i tocma moft să șezi (se laudă) În nopțile de iarnă aci de caraulă, Drept pat – lavița asta, drept pernă – o căciulă! Leonida: (râzând) Hei, lasă, că mai stai tu și pă saltea dă puf! Relaxa, vezi tu bine! Gardistul: Iluzie la Frosa adicătelea?… ufff!!!… Da'bine, măi cumetre, vieață este asta S'ai trei pe cap? Leonida: Trei, vere? Gardistul: Păi, trei: întâi nevasta; Pă urmă, când dom' Ghiță este premar, ca azi, Cu slujnica lui trebuie la dragoste să cazi. Leonida: Cu Frosa? Gardistul: Da. Pă urmă, când vine conu' Nae, Consirvatori – adică, nu’mi-aș aprinde paie Pă cap dă nu m-aș ține cu slujnica’mnealui. Leonida: (filosofic) Devine greu, Ioniță! Gardistul: (scărpinându-se în cap, atotcompătimitor) Greu nene, cui i-o spui! Leonida: Noroc că sunt frumoase ca două dude coapte! ==> (încetișor, plescăind) Gardistul: Vezi, d-aia sunt io, neicâ, mereu serjent dă noapte Subt orișice gubernuri, pen'că l’așa ceva Nu poate să slujească oricare mangafa!… Leonida: (râzând) Văz Doamne, faci sirviciu ca Pașa din Rusciuk!… Da' s'auzim dă bine, Ioniță, că mă duc… Gardistul: Noroc!… da'cât să fie acușa ceasu, frate, Dă stinseși lampa? Leonida: (se uită în sus, pauză două secunde) Șease… ori șease și jumate. Gardistul: Atuncea pân la șeapte mai trag un puișor Dă somn! (scoate un pește mic cu undița din curte) Leonida: (râzând, insinuant) Vezi dă Frusina! Gardistul: Nu-mi mai vorbi că mor! Să te fereascâ sfântu' să dai peste-o muere Cu-ambițuri, fin'că cică acușa-i la putere! Leonida: (care se depărtase, se întoarce îngrijorat, speriat) Or să mai stea Ioniță? Că ăilanții dă vin Mă mătură tâlharii!… Gardistul: Păi de, dă ești creștin Cinstit, consirvatorii în slujb'or să te ție. Leonida: Ce-i cinstea azi, Ioniță? Să ieși din pușcărie, Ș'așa dân cer să-ți pice 5000 dă poli venit, Chiar procuroru-ar zice: – Ce negustor cinstit! Gardistul: (căscând) Taci măi că liberalii tot or s'apuce anu'. Leonida: (întorcând pe dos tăblița de pe felinar) Un an!… și bulivardu' lu' domnu' Brătianu Când o fi conu' Naie premar, atunci sanchiu Îi schimbă sicritatea: Lascăr Catargiu! Și io, care-ori ce-ai zice's cevașilea'n Mizil, (gardistul adoarme în timpul discuției) Iar o să umblu iarna în pantaloni dă dril! (ascultă sforăiturile gardistului care în vremea asta a ațipit) A adormit… atuncea dă ce n'aș lua ș'o lambă? Și, dacă domnu' Ghiță o să mă dea în stambă, I-oi spune c'a furat-o… oi ști io cum s-o dreg… Of! Of! Dă la putere cu-atâta doar m-aleg! (se urcă din nou pe felinar, bagă lampa în buzunar, și apoi luând scara iese cu precauțiune prin dreapta. Mică pauză. Din dosul caselor primarului apar în grădiniță: Mișu și Veta la braț, în urma lor Guvernanta) Mișu: (liric) E ora când surâde rozalba dimineață… Guvernanta: (plictisită, căscând) O! Jesus… morghen… uite, ridic oploane'n piață! Mișu: (și mai liric) Cad lacrămi de adio din stele țe se sting Si-n picături de rouă pe ierburi se preling! Veta: Vorbești așa de dulce! Guvernanta: (aparte, într-o parte încet spre spectatori) Ba, bați vasăr în piuă! Mișu: Aș vrea ca nițiodată să nu mai fie ziuă! O noapte de delițiu d'a pururi să trăim, O noapte lungă, lungă, luungă… Veta: Ah, sublim!… La polul Nord o noapte întreg semestru ține, – Hai să fugim acolo! Guvernanta: (aparte, spre public, semn la cap) Săraca… nu-i e bine! Abăr, d'ar ține-o noapte-atâta, ar fi trist Pentru mata, domn Mișu, că ești telegrafist. Nu te plinjeai adesea că noaptea-i greu serviciul? Mișu: (transportat) Dar care-i madam Snițel, oh, care-i sacrifițiul De care nu-s capabil pentru al meu amor? Ofițiant sunt astăzi. Ei bine! Chiar factor Rural m'as fațe dac'ar țere Zulietta! Veta: (protestând mofturoasă, dar vădit măgulită) O cer! Eu, Julietta?! Uitași că-mi zice Veta… Mișu: Da, Zulietta, scumpo, iar tu Romeo zi-mi Cu glasul tău țe'ntrețe un cor de heruvimi. Romeo zi-mi, nu Mișu! Vai, soarta noastră, oare, Nu-i tot atât de neagră si neîndurătoare Ca tradzica ursită a țelor doi eroi? Veta: (melancolică) Așa e… nu se-ndură părinții nici de noi! Mișu: De zețe ani își poartă o ură… seculară. Li's casele veține, un gard doar îi separă; Dar între a lor inimi durat-au zid înalt… Veta: (oftând) Papa e Capoletto, Montague-i celălalt… Mișu: Politica! Infama politică-i desbină! Din zori, când beau cafeaua cu lapte în grădină, Si până când i-nhață în brațele-i Morfeu, O duc doar într-o țeartă haină… Veta: (același joc) Tu și eu, (minunată) Vai, ne iubim în taină! Mișu: Îngrozitor martir! Veta: Amor fără nădejde! Mișu: Țeva a la SEXPIR! Când sunt la sluzbă, Veto, si bat vreo depesă, Adesea mi se-ntâmplă să bat în loc d'adresă Al tău pronume dulțe si nume drăgăstos. Ascultă, o, ascultă cât sună de frumos! (bate-n masă cu degetul: /...– / . / – / .– /) Veta: Ce-ai zis acuma? Mișu: Veta! Trei puncte, liniuță, un punct o liniuță… Îți fac o rugățiune ff urdzent, drăguță: Nu-nveți si tu ca mine așa să țiocănești? Veta: Să-nvăț telegrafia? Mișu: Zău dacă mă iubești! Să pot să-ți spun amoru'mi doar prin telegrafie!… Veta: Poemă fară vorbe!… să-ți fac hatârul. Fie! Mișu: Ascultă Zulietto, ascult'acum țe zic! (ciocănește în masă: / – /. / .. /..– / –... / . /... /–.–. /) Guvernanta: (spre public) Când bați la el depeșă, ești oare tot peltic? Veta: Ce-ai spus? Mișu: Am spus, copilă, cuvintele ațelea Țe fac întotd'auna să îmi furnițe pelea, Si mii de volți prin suflet să zoațe-un danț drățesc; Am spus – nu ghițesti oare? -am spus că te iubesc! Veta: Cuvintele acestea rostite d'a ta gură (pătrunsă) Sunt dulci, Romeo, par'că mănânc o prăjitură. Mai spune-le odată! Ah… spune-le mereu! Mișu: Le-as spune, Zulietto; da' vezi că e cam greu. N-am aparatu'aițea si dacă bat în masă Mă doare-al naibii mâna. Veta: Așa? Atuncea lasă, – Le voi citi în ochii-ți Mișu: Țiteste, te conzur! Iar eu țitesc în ochi-ți albaștri de azur! Guvernanta: (care începuse de mult să dea semne de nerăbdare și moțâia bătând toba cu degetele) Tomn Mișu… tomnișoară… ist morgăn… ziuă mare… Ih bitte… este timpul să mergem la culcare… Mișu: O clipă, madam Snițel, mai lasă-ne' mpreună! Guvernanta: De știi burgmaistăr asta, îmi tai leafa p'o lună! Veta: Are dreptate… haidem… de ne-ar vedea aici La ora asta… Guvernanta: (făcând semnul crucii) Jesus așa nici glumi să zici! Mișu: (disperat) Să viu si mâine noapte? Veta: Să vii, să vii, iubite! Guvernanta: Dar… abăr… Mișu: Madam Znițel, zi da! Guvernanta: Abăr…-ich-bite… Mișu: Zi da… o guvemantă fidelă! Veta: Tu ce-mi ții loc de mamă… Guvernanta: (înduioșată) Iș… muter?… bine!… ia! Mișu: Iș tanke, madam Znițel, amabilă amică! Si'ncă țeva, izbite: o sărutare mică! Veta: Zi da! Mișu: Zi da! Guvernanta: Ah… Jesus!… ei bine, La mine astup ochi, spre-a nu auzi! (cei doi îndrăgostiți se sărută zgomotos de mai multe ori) (Mișu încalecă pe uluci, stând călare un moment ciocănește semnale telegrafice în zăbrele cu o mână, pe când cu cealaltă face bezele Vetei, care îi răspunde, mergând da'ndărătelea, până ce aceasta dispare în casă) Mișu: Adio Zulietto! Veta: Să vii, Romeo! Mișu: Viu! (Mișu când sare, pune piciorul pe lavița de la poartă, unde doarme gardistul. Acesta sare speriat și începe să dea țignale) (șoptind) Tați bre că nu vin turții! Nu mă cunosti? Gardistul: (salutând militărește, smerit) Dom' Mișu? Mișu: (băgând mâna în buzunar și dându-i câțiva gologani) Na! Bea un spriț! Gardistul: Săr'mâna! E bun alișverișu' Dă dimineață… însă… pardon… și mă ertați… Dom' Mișule… știti, cere sirviciu… ce cătați Peste uluci la domnu premar?… Mișu: (râzând) Țe, Ioniță, Văzutu-m'ai pe mine? Visezi sau ești cam criță? Gardistul: (uitându-se la monedă) De.. dom'le Mișulică, văz leul, nu zic ba… Da… te văzui io par'că, pardon, și pe 'Mneata! Mișu: Hei, zi c-am rupt o floare… nu e nimic.. n-ai teamă… Zi țe-oi pofti; dar fă-te că n-ai băgat de seamă! Gardistul: (uitându-se la banii pe care îi ținea în palmă) Să-mi dea pentru o floare un leu bacșiș? Ei aș! Sunt deșcă veche, însă mai rar așa cevași! Pen'ce să-mi fac'adică c'un leu tratație? (stă pe gânduri o clipă. Lovindu-se cu palma peste obraz) Uliuuuuu! N-o fi la mjloc vr'o cospirație? Dom Ghiță opozantu' e tatăl lu dom' Mișu Și pe premar cumbate… n'o fi făcut mișmișu? (semn cu degetele) Să puie în grădină o… d-aia… o ghiulea? Să icsplozioneze Mizilu'ntreg cu ea?… Da'pă cât știu dom' Mișu politică nu face… Atunci? Două băncuțe pen'ce îmi dete?… Drace! (luminat) Da'dacă flăcăjneața o fi sărit pârleazu’ Pentru Frusina? Dacă devine mă rog, cazu' Dă mă traduce?… pen'că am mai văzut io d'ăi Ce sunt râioși foc ziua, iar noaptea p'în odăi De slujnici își fac veacu'!. Olio, olio, Frusino, (nervos rău, amenințător) (gradat) Dacă te-a'mpins păcatu’, atât'ți-oiu zice: „Vino La nen'tu!”, și chiar dacă în cremenal mă duc, De coc, de beregată, cu mâna te apuc! Ș'atunci să știi, Frusino, că ai văzut pe dracu: Îți toc ca pă' chioftele bojocii cu tesacu'! (zărind-o pe Frusina) A, uite-o, taman iese din casă. Să mă țiu! Să aflu'ntâi sicretu'! Mă duc la un rachiu! Să prinz coraj, și-n urmă i-oiu spune lu' domn Naie Premaru daravela, chiar d-aș mânca bătaie. (Pe când vrea să se depărteze, Frusina, cu un lighean în mână, îl zărește, și-l strigă cu „psst!". Gardistul se întoarce.) Frusina: (reproș) Da' unde-ai fost azi noapte, măi nene Iionițâ? Par'că știeai alt'dată să sări peste portiță? Te-am așteptat cu lamba aprinsă. Pă grătar Ți-oprisem o fleicuță turbată. Gardistul (rece, implacabil, făcându-i o bezea ironico-amărâtă) Alivoar! Frusina: Da'ce te-a lovit strechea? Nu vrei să stai de vorbă Când sângele în vine îmi fierbe ca o ciorbâ? Doar când în colțul străzei zăresc al tău chipiu Și când 'ți-aud țignalu încep să tremur? Ce te-a găsit, musiu? Gardistul: (emotionat, dar energic) Azi, madamo,' ți-am pus cruce, Nu te fasoli-n zadar, N-am habar dacă te-i duce Alivoar! O mustață să îmi rază Dă' ți-oiu mai da io bonsoar Când ne-om întâlni pe stradă… Alivoar! (iese furios) Frusina: Ori ești nebun, Ioniță, ori vrei ca să mă-ncerci!… La urma urmei, dragă, na! (îi dă o tiflă) Pagubă-n ciuperci! (se-nvârtește o clipă prin curte și apoi aruncă conținutul ligheanului în curtea vecină, stropind pe slujnica avocatului care tocmai atunci ieșise și ea cu un lighean în mână. Marița scoate un țipăt.) Marița: Da de ce arunci, fă, în curte la noi mereu ligheanu? Să vază conu' Naie, te ia cu toroipanu'! Frusina: Pă mine? Să poftească, dă are gust să-i stric Jubenu cu vătraiu!… stăpân'tu e-un calic! Marița: Ș-al tău ce poamă bună-i! Că are cai și droșcă? Un mitocan ce face negoț dă piei de cloșcă? Frusina: Păi să nu mori? Dom Nae-i boier! Dă Fefelei!? D-un cot îi iese limba pentru a ciupi 2 lei La un proces! Marița: Stăpân'tu căra ieri cu zimbilu Și azi la premărie face de râs Mizilu'! Frusina: Al tău e-un coate-rupte! Marița: Al tău e un bocciu! Frusina: Clănțău fără parale! Marița: Mojic! Frusina: Palavragiu! Marița: N-o să mai pupe tontul la anul premăria! I-arată conu' Nae! Frusina: Nu v-ați plătit chiriea… Și tot râioși? Dom' Nae, ciocoiu, e-un pârlit, Stă-n casa coanii Moașii pă gratis, miluit! Marița: (bătând în pumni, îi dâ un „sâc") (Cu sâc, în ciudă) Da-i nobel, fa, e nobel, și crapă negustoru'! Frusina: O să vă bată toba la poartă pricictoru'! Marița: Să nu mă scoți din pepeni! Frusina: Să nu mai zici nici pâs, Că mor dă gât cu tine! Marița: Cu mine, fă? Ce-ai ziis? (îi aruncă un săpun) Na, pațachino, poate dă mult n-ai făcut baie, Lua-te-ar Aghiuță, la braț cu con'tu Naie! (îi pune ligheanul plin cu lături în cap; pe lighean scrie lături. Frusina pune șiea ligheanul în capul adversarei. Amândouă încep să-și care la pumni, care răsună ca două tobe de pe tinichea, cu acompaniamentul țipetelor beligerantelor. Atrași de zgomot, stăpânii lor ies în curte, doar pe jumătate îmbrăcați.) Conu Naîe: Ches că se că sa? Frusina: Marița! Dom Ghiță: Ce-i zarva asta, bre? Marița: (explică) Frusina! Frusina: Tu! Marița: Tu! Dom Ghiță: Fleoanca! Conu Naie: (aruncând lui dom' Ghiță o privire disprețuitoare și așezându-se la masă) (Rârâit): Tel metrî tel valé! Dom' Ghiță: (aparte) Să-ți arz una cu metru, ce mai valeu ai zice, Ciocoi mofluz! Conu' Naie: (imperativ, sbârnâit) Marițo, să-mi aduci aice Jurnalul, șocolata… depeche-toi! Plus vite! Frusina: (dând cu „sâc" Mariței, care vrea să intre în casă) Sâc! sâc! îți zice vită! Dom' Ghiță: (răstit câtre Frusina) Hei! Te-ai ciorovăit Destul! Adu-mi cafeaua! Mai cu caimac și groasă! Frusina: (intrând în casă, aruncă o ultimă privire spre ușa pe unde iese Marița și-i strigă înnăbușit) Ți-arăt eu matracucă! Marița: (același Joc) Te-nvăț eu, janghinoasă! (amândoi stăpânii bat, impacientați, cu piciorul în pământ și cele două slujnici dispar repede) Dom' Ghiță: (strigând) Fă, adu-mi și „Voința" de azi! Conu' Naie: (idem) „La Roumanie"! (pauza câteva secunde. Dom' Ghiță își răsucește și-i aprinde o țigară. Conu 'Naie fredonează „Embrasse moi Ninette", și își examinează unghiile. Înciudat, dom' Ghiță fredonează și el „Chiriac n-are parale") ==ACTUL II== Dom' Ghiță: (după ce a tușit) Pă cum vezi dom'le în casă io nu mai pot trăi, Fin'c'absolut vezi bine Marița dumitale Face-absolut tapajuri! Conu' Naie: Voyons! Istericale Să nu prea ai cu mine, sunt ferm și rezolut Să nu mai rabd! Dom'Ghiță: Vezi bine nici eu, dar absolut! Conu' Naie: Destul suport rușinea că urbea mea natală Să fie guvernată de șleahta liberală! Dom'Ghiță (bombănind nervos) Strigoi! Reacțiune! Vampiri! Ciocoi! Conu' Naie: Plait-il? Dom'Ghiță: Zic dom'le c-am luat oful reacții'n Mizil! Conu'Naie: Îți dau rendez–vous mâine! Dom'Ghiță: Alegerea? Poftească Reacția! Puiu pompa cu apă s'o stropească! Da, absolut, voi face ceva nemaivăzut! Conu' Naie: Voyons! Amenințare? Dom 'Ghiță: Vezi bine, absolut! Conu' Naie: Senseramente, în cazul când Constituțiunea Va fi iar violată… Dom' Ghiță: Vezi bine! Conu' Naie: Națiunea… Dom 'Ghiță: Să nu vorbești de dânsa! Ciocoii nu au drept! D'abia-i trecu, săraca, nădufu dă pă piept! Noi – absolut! – ai noștri, stimabile, vezi bine I-am dat Independența! Conu' Naie: Vraiment, nu vă-i rușine? Atunci nu vreați războiul! Dar Statul era copt Pentru endepandansă! Dom 'Ghiță: Vezi bine, copt! Pașopt… Divanu-ad-hoc…plus Tudor…plus Cuzea… Ei sireacii Au pusără la cale poporul!… Vârcolacii, Vampirii dumitale au suptără cu zor Tot sângele dintr-însul. Conu' Naie: (cu dispreț suveran) Popor!? Dis donc! Popor!? Vrei poate să zici plebea, la sale canaille de uliți? Les sans – culottes, peut-etre? Mojici să-i vâri în suliți? C'est ca poporul vostru, stimabile! Dom' Ghiță: Rahat! Conu' Naie: Dar, francamente, țara, poporu-adevărat, A fost, va fi și este conservator! Căci, popa Și'nvățătoru'n sate la noi ca și-n Europa, Conservă… Dom' Ghiță: (necăjit peste măsură) Ce conservă? Nix! Absolut! Nix! Nix! Vezi bine că'n Rusia Reacția dă chics! Mizilul, dom'le, este, zic, absolut, cetatea În care zic, se cade să fie libertatea Mai absolut, vezi bine, ca-n orișice oraș! Altminteri ce ne facem? Mai e progres? Ei, aș! Conu' Naie: (ironic) Progresul dumitale! Îți spun senseramente C'așa progres anarhic mai mult un faliment e! Aș vrea să-ți văd progresul și – ma parole! – mă'nchin! Dom' Ghiță: A! Te'ncontrezi? Păi bine, icspresul dă Berlin Cin'la oprit neicuță și la Mizil în gară, D' a statără cu gura căscată toți în țară? Noi, absolut! Conu'Naie: (batjocoritor) Hei! Mare ispravă ați făcut! Un tren ce stă în gara Mizil doar un minut Încât' și-azvârle omul valiza pe fereastră, N-ai timp nici a descinde! Dom' Ghiță: Mă rog, dar dumneavoastră Ce ați făcut, stimate, c'ați fostără premar? Conu' Naie: (indignat, repezindu-se afară și luând în brațe felinarul din fața casei). Dar cine-i autorul acestui felinar Pe care cârmuirea de azi l-abandonează Și-l lasă în tenebre, iar ea își eclerează A giorno locuința? Cin' l-a făcut? Voyons! Dom' Ghiță: Vezi bine, dumneatale! Însă s'avem pardon, Cât oi sta io ș'ai noștri la premărie N'o să-l aprind, stimate! Io fac economie, Nu luxuri ca ciocoii! Conu' Naie: În schimb, la dumneata L-aprinzi cu grabă 'ndatâ ce'ncepe-a se'nsera. La belle affaire! Dom' Ghiță: Vezi bine, io sunt otoritate! Conu' Naie: Dau rendez-vous la toamnă, mon cher! Dom' Ghiță: (facându-i o bezea, zeflemist) Să-mi scrii, stimate! (Intră Marița cu gazeta și șocolata; Conu' Nae începe să citească și să soarbă din ceașcă) Conu' Naie: (slujnicei) Să chemi pe coconașu pân' aici. Gardistul: (intră ca o bombă, se apropie de dom'Ghiță și-i spune la ureche) Caz dă flagrant, dom'Ghiță! Azi noapte... Dom' Ghiță: Cum? Ce zici?! Gardistul: (care contmuă să-i șoptească) Pă ochii mei, dom'Ghiță! îi știu și signalmentu! Dom' Ghiță: Dă când din urbea noastră mutară reghimentu, Bre, n'a mai fost flagranuri nici unu pân Mizil! Gardistul: Nu-i meletar, dom'Ghiță! Dom' Ghiță: Dar? Gardistul: E de secs țivil! Am prins pă domnu Mișu în curte dumitale! Dom'Ghiță: (sărind de pe scaun) Nu! Absolut! Ești sigur? Gardistul: Mi-a dat chiar și parale Pen'ca să tac din gură. Dar nu pot dom' premar, (semn) Că uite'mi-arde trupu par'c'ar fi plin de jar… Nu pot să tac! Ambițu la dumneata m'aduce, Spre-a'ți spune că Frusina… (cu glas sugrumat, trântindu-și palma în partea stângă unde se presupunen că chiar gardiștii au o inimă:) Frusina mă traduce! Dom' Ghiță: (răsuflând ușurat, apoi radios) Frusina, măi? Frusina? Ești sigur? Ai văzut? Ai luat, zici, signalmentu' lu' Mișu? Absolut? A! Dacă-i așa treaba, păi o să fie lată! Lată dă tot, Ioniță!… reacția-i lucrată! Gardistul: Nu prea pricep, dom'Ghiță, Frusina însă… Dom' Ghiță: (cațavencian) Hei! O să-i zdrobesc, Ioniță! învăț io pă mișei! A! Careva să zică băiatu' lu' dom' Naie, Care-mi cobește'ntr'una ca și o cucuvae Trateaz' amor cu slujnici?! E, absolut, scandal! Așa cevași nu face partidul liberal! Am să lipesc pe uliți cât un cearșaf afișu, Să afle cetățenii afrontu’ lu chir Mișu, Și-apoi să mai poftească Reacția la urnă După ce-am prins ciocoii c-o dandana nocturnă! Gardistul: (implorând) (sacrificat) Da' io ce fac dom' Ghiță? Păcat d-așa amor! Dom' Ghiță: Vezi bine! Hai să-i facem un intirogator, Procest verbal și-n urmă s-o punem pe Frusina Să tragă jos cu deștul mărturisindu-și vina (ies amândoi) Conu' Naie: (ridicându-și ochii de pe gazetă și uitându-se la ei) N-am auzit o vorbă! Dommage! Ce i-o fi spus? Desigur că primarul la cale iar a pus O nouă infamie cu sbiru'n uniformă Campania s-anunță, par consequence enormă. Primarul cu gardistul conspiră în secret. Spre a face, certamente cu fonduri din buget, Vr'o bandă avinată, ca să terorizeze, Pe opozanții noștri, și să paralizeze O luptă ce-ncepe sub exelant augur… Dar vom veghea, dom' Ghiță! Te anfonsez! Mișu: (intrând) Bonjour! Când m-a chemat Marița, tocmai eram pe cale Să viu, spre-a-ți cere, tată… Conu' Naie: (tăindu-i vorba scurt) Monșer, nu am parale. Mișu: (cu lirism exagerai) Nu-i vorba de parale! Un suflet de poet, Cum e ațel pe care îl port eu sub jachet, Țe cu aripi de vulturi spre țeruri se repede, Disprețuieste banul! Meschinele monede De nichel sau d'aramă, de aur sau d'ardzint, De-al căror drag atâția înseală, fură, mint, S-ajung cu nebunia ades'chiar pân’la crimă. Le-as da, papa, pe toate, pentr-o sonoră rimă, Pentru o stea, un flutur, o roză, pentr-un vis, Pentr-un apus de soare le-as da, papa!… am zis. Conu' Naie: Ș-ai zis cam prost băiete… voyons, mais francamente Cu ce trăiesc poeții, monșer? Drept alimente Mănâncă dânșii oare speranțe și iluzii? Mișu: Mâncarea-i bagatelă pentru copiii muzii! Conu' Naie: C'est ca! Doar băutura-i lucru prensipal! Mișu: (înflăcărat) Papa, te rog nu-ți bate zoc de văpaia sfântă Țe-n inima mea arde, când cânt… Conu' Naie: (aparte, arătând la cap, spre public) Săracu-i cântă! Mișu: (extatic) Când cânt cu păsărica din tainic luminiș De codru; cu isvorul săgalnic… Conu' Naie: (energic) Je man fiș! Mișu: Când cânt în vraza serei, luțeafărul de foc, Papa, mă contemplează, zâmbindu-mi… Conu' Naie: Je man moc!… Spuneai că vii a'mi cere… calmează-ți deci avântul! Nu mă-mbăta cu mofturi!… vorbește, ai cuvântul. (se așează amândoi) Mișu: Papa, povestea-i simplă: m-adoră, o ador, Ne adorăm… si gata! Dă-mi voie să mă'nsor! Conu' Naie: Și cine-i… parte-adversă? Voyons! Mișu: (transportat) E Zulietta. Conu' Naie: Nu o cunosc. De unde-i? Mișu: (reculegându-se) Pardon, vream să zic: Veta! Conu' Naie: (sărind de pe scaun) Fata lui Ghiță Pleașcă, primarul?! Mișu: (ridicându-se și el, intimidat) Dânsa e! Conu' Naie: (îndârjit) Rivalul meu politic? Jamais! Mișu: (rugător) Papa! Conu' Naie: (trântind un pumn viguros în masă) Jamais! Colectivistul ăla? Ia-ți ori și ce speranță Că o s-aprob vreodată așa mes alianță! Comment? Cum e posibil ca fiul meu unic Să se scoboare pân' la o fată de mojic, Ce-n prăvălie vinde madipolon cu cotul? Dis donc, uiți tu străbunii? Mă uiți pe mine? Totul? Uiți tu, voyons, că-n timpul domniei lui Știrbey Strămoșul meu Tănase avea la Fefelei 5 robi țigani și 10 pogoane de moșie? Uiți tu că făceam parte din aristocrație? Fantoma lui Tănase, sdrobită de durere, Vrei tu să te blasfeme?… regret că n-am avere, Fiu decăzut, ca'ndată să te dezmoștenesc! (conu' Nae, c-o mișcare clasică de „pere noble" de melodramă, își strânge tâmplele între palme, oftând și gemând adânc) Mișu: (căzând în genunchi) Uțide-mă! Dar dă-mi-o, papa, căți o iubesc! Conu'Naie: (tragic) O, da! Să piei mai bine de propria mea mână Îți spun senseramente, decât ca să rămână, O pată rușinoasă pe păru-mi alb! Mișu: (sculându-se, spre public) E chel! Cum să-i pătez eu părul, când n-are-un firițel? Conu' Naie: De-aș ști peste cadavrul meu propriu că voi trece, Voi ști să te împiedec! Voi fi ca piatra rece, Și voi uza de dreptu-mi de veto! Mișu: Ah, papa! Te rog să nu mai ziți Veto, că pierd pă Veta mea! Conu' Naie: Din ambalarea-ți, oare nu te-a trezit nimică? Nici ce-o să zică șefu-mi? Partidul ce-o să zică? Aflând că desandantul unei familii vechi, Conservatoare toată din tălpi până-n urechi, Ia-n mariaj o fată de liberal? Ce tristă E rătăcirea-ți oarbă! Mișu: Dar nu-i colectivistă, Papa, săraca Veta! E menazeră!.. eu, Doar nu mă-nsor cu tat'su! Conu' Naie: Pre viul Dumnezeu! Căsătoria asta jamais nu se va face! Mișu: Papa, te rog, ai milă! Conu' Naie: (implacabil dar zdrobit) Va-t-en! Lasă-mă-n pace! Mișu: (cu speranță) E ultima ta vorbă? Conu' Naie: Fără apel! Mișu: (dramatic) Atunți, În ale morții brațe, tu singur mă arunți! Conu' Naie: Des blagues, jeune homme! Mișu: (rătăcit) Nu-i blagă, papa, nu-i niți o blagă; Dacă nu iau pe Veta, o pui pe ea să-mi tragă Un revolver în tâmplă si-i trag apoi și ei Un glonț!… Mormântul nostru săpați-l sub un tei, Cum zițe-n Eminescu, ca vântul când adie Să scuture flori triste pe groapa țea pustie!… Conu' Naie: (îngrijorat) Le fou este capabil, parole d'honeur!… Mișu: (ca în aiurare) Nebun? La trup ca si la minte, papa's sănătos tun, Dar inima mea este ca pasărea rănită Care-si târăste-n țărână o aripă obosită. Plângând azurul liber în care a plutit… Papa! Papa! Adio! Cu Mișu s-a sfârșit! (începe să scâncească a plâns. Conu' Nae scoate o batistă și-și șterge cu un colț o lacrimă ce-i umezește geana) Conu' Naie: (înduioșat spre public) Voyons! În fond, prensipuri politice, noblețe… Nu pot să etufeze paterna mea tandrețe! (tare) Vraiment, vrei Mișulică să te suisidezi? Mișu: Cosțiugul va fi patul meu nuptial! Nu crezi? Când voi fi mut si rețe… Conu' Naie: Assez! Voyon! Ajunge! Langaju-ți al meu suflet ca fierul îl străpunge!… J'approuve căsătoria! Mișu: (azvârlindu-i-se în brațe) O, țerule! Țe-a zis! Realitate-i oare sau e numai un vis? Vei fi a mea, Vetuțo? Vetico? Vetițico? Conu’Naie: (solemn) Consimt ca pân'la tine să o ridici! Ridic-o… La rangul de soție a ta, vlăstar unic Din vechea mea tulpină Mișu: O, da, o s-o ridic, O s-o ridic pe-o culme de ferițiri țeleste. Conu' Naie: (punându-și degetul la frunte) Ah! Mais voyons!… ești sigur tu, Mișule, că este Destul să-ți dau acuma al meu consimțământ Ca nunta să se facă? Nu crezi că prea luași vânt? Să știi, că Ghiță Pleașcă, colectivist la toartă, Nu o să dea pe fi-sa, d'ar ști c-o vede moartă, Dup' odrasla unui conservator! Să-l tai! Mișu: Țe crudă desteptare! Așa e, vai, așa-i! În clipa de beție a ferițirei mele Nu mă gândisem! Conu' Naie: (pe gânduri) Drace!!! Mișu: Presentimente rele Îmi spun că a mea soartă atârnă de un fir S-o s-o pățesc cu Veta ca-n pesa lui SEXPIR Conu' Naie: (vorbind cu sine însuși) Permis e ca un tată să fie crud cu fi-su? Și nu-i incumbă oare să facă sacrifisu' Chiar el?… la urma urmei e și cam ambetant Pentru un boier ca mine rolu-ăsta d'opozant!… Zău, francamente'mi vine să… (tare) Mișule, n-ai teamă Voi face pentru tine o jertfă sans pareille Și vei putea, în fine, pe Veta să o iei! Mișu: Țe bun ești! Pentru mine, papa, ai fost o mamă! Dar e posibil oare? Conu' Naie: (la masă, scriind) Voi da o telegramă, Și vei vedea îndată că Ghiță, chiar și el, Dintr-un feroce tigru devine-un mielușel! (îndoiește hârtia și-o bagă-n buzunar. Strigă) Marițo! (servitoarea intră) Dă-mi jobenul! (i-l aduce) (către Mișu) Și-acum, la telegraf! (Tocmai când ies ei, intră Frusina și gardistul) Frusina: Vezi, nene Ioniță? Degeaba te faci praf! Auzi, auzi, să-ți treacă prin cap așa drăcie Că fac cu domnu Mișu hamur?… o sărăcie! Un sgârie-hârtie! Un… ăla! Un.. țivil! Gardistul: (aparte, orgolios) Sireaca iniforma! Nu-i slujnică-n Mizil Să nu să igzalteze când ispictez io piața Și când ca tirbișonu îmi răsucesc mustața! (tare) S-avem pardon dă scuză, Frusino, pă nedrept Te-am bănuit. Frusina: (întinzându-i mâna) Dă laba aicea, și te-aștept La noapte, priparată c-un clondiraș și-o fleică. Gardistul: Ia, dă-mi de-acu'!… Frusina: Ce, nene? Gardistul: (pupând-o) Arvuna Froso neică! Da' apropont, făi Froso, tu văz nu mă traduci, Pen' cine-atunci dom' Mișu sărea peste uluci? Frusina: Sssssttt! Taci că oite vine dom' Ghiță! Șterge-o'n grabă! (servitoarea iese. Dom' Ghiță apare, crunt, după el vine nemțoaica congestionată, dând din mâini și bombănind) Gardistul: (ieșind din grădiniță și începând să se plimbe de colo până colo pe uliță) Dom' Ghiță'și varsă focu'acuși pe biata babă. Dom' Ghiță: (necăjit) Vezi bine, madam Frailăn, da, absolut, da, da! Guvernanta: (ridicând mâinile la cer) O, Jesus! Gum posibel să crezi așa ceva? Dom' Ghiță: Crez absolut, vezi bine!… La cine-atunci să vie Descreieratul ăla?… Rușine, bre, să-ți fie La vârsta dumitale! Guvernanta: Dar, tomn brimar, gum ești Capabel ca la mine așa se'nchipuiești? Din cel mai bune case eu am certificate. Dom' Ghiță: Da, absolut, vezi bine, un pol și jumătate Eu îți plătesc pă lună, să-nveți pă fata mea Cevașilea mai fain, și… Guvernanta: Vas? Dom' Ghiță: …Și dumneata Te-apuci de aventuri. Ptiu! Absolut! Rușine! Guvernanta: (spre public) Se spui pe tomnișoară? Să taci? Ce faci la mine? Veta: (care intrase, se oprise pe prag și auzise o parte din cele de mai sus) Tăticule! Rușinea – de-i vreo rușine-aici, – e-a mea! Guvernanta: (frângându-și mâmile) Mei Gott, ce zice? Veta: (hotărâtă) Ce-aveam de zis. Dom'Ghiță: (sărind în sus) Ce zici? Veta: Că Mișu pentru mine sărea pârleazu'n taină! Dom' Ghiță: (căutându-se prin buzunar) Uliuuu! Unde-i briceagu?… E'n ailaltă haină!… Pen'tine sărea, Veto? Pen'tine ma gazelle? Veta: (rezolută) Iubesc pe Mișu, tată! Guvernanta: (arătând-o) Și tumnealui pe el! Dom' Ghiță: (către guvernantă) Pe dumneata, madamo, te rog să taci din gură! (către Veta) Păi d-aia'mi-am pus, Veto, io carnea'n saramură Ca să înveți pianu cinci ani la pansion? Noroc că biata mă-ta e moartă…absolut! C'ar fi băut chibrituri dacă te-ar fi văzut! Veta: Dar, tată, Mișu are o slujbă foarte bună: Telegrafist! Guvernanta: Ain hundert und svanțig franc pe lună! Dom' Ghiță: Vezi bine-o să-l trimeață guvernul la spațir, Că astăzi tiligrafu devine fără fir De când cu Macaroni… Guvernanta: Marconi! Dom' Ghiță: (enervat) Nu-i totuna? Nu-i talian madamo? Guvernanta: (aparte) Mi se-mplinește luna Se-mi dai salar, căci abăr un grose macaron Înghiți tu de la mine, ghemaine person! Veta: Compune ș'achrostișuri!… Dom' Ghiță: Ca să te bage-n cofă! Veta: Este poet… Guvernanta: Ca Heine! Veta: Și are-ntr-însul stofă. Dom' Ghiță: (neîndurător) Ce-mi tot cântați de haine, de stofă?…Filfison! Din stofa lui n-aș face un crac de pantalon! Veta: (scâncind) De nu consimți, tătică… Guvernanta: (rugătoare) Meinher… Veta: (idem) …La-a mea iubire… Dom' Ghiță: (îndărătnic) Nu, absolut, vezi bine! Veta: (izbucnind în plâns) Mă duc la mănăstire! Guvernanta: (emoționată) Și eu cu domnișoara mă fac chelugheriț! Dom' Ghiță: (induioșându-se) Nu plânge, Veto!… Veto… îți trece… un capriț! Guvernanta: Das ist nicht var, seraca, mein herr, se veștejește Ca floarea chind la dânsa cu vasăr nu stropește! Dom' Ghiță: (către fiica sa) Cum? Să mă lași tu singur? Guvernanta: (aparte) Se crape de urât! Veta: (scâncind, râsfățată) N-o să-ți mai leg eu funda matale de la gât? Guvernanta: Nici eu nu faci cocoașe și ștrudele cu mere! Dom' Ghiță: (aparte) Să-mi compromiț io grantu taman că-s la putere? Nu, absolut, vezi bine! (tare) Dar, Veto, tată, știi… Că'n caz la o adică, afară dă copii, Mai sântără părinții… Veta: A! Știu ce vrei să spui: Că nu ești din partidul din care-i tatăl lui? Să suferim, prin urmare, și eu și Mișu pentru Politica matale? (plânge cu hohote) Dom' Ghiță: (aparte… ideea salvatoare) Dacă'aș trânti la centru O tiligramă? (tare) Veto! Nu plânge, că-mi rupi Ficații, dragăVeto! (o sărută) Veta: (prefăcută) Da, tată, să mă pupi, Că-i cea din urmă oară când suntem împreună Dom' Ghiță: Nu plânge, Veto! Veta: Tată, pardon, sunt o nebună: Nu intru-n mănăstire Dom' Ghiță: (înseninat) Nu? Absolut? Parol? Veta: (sumbră) Da-mi torn pă gât… Guvernanta: Oh… Jezus! Veta: Un chil de vitriol! Dom' Ghiță: (disperat) Să nu faci una ca asta!… Să nu faci vr-o prostie! Veta: (exaltată) Ce-i viața fără Mișu? Dom' Ghiță: (prăpădit) Ei bine, Veto… fie!… Voi face una lată!… Sunt bun de balamuc!… Da' fin'că țiu la tine, da, absolut… mă duc… (iese repede) Veta: (frângându-și mâinile) Oh, dragă madam Șnițel! Guvernanta: (același joc, și ducându-se repede să se uite pe gaura ușei) Oh… Jezus, Oh Maria! Vez cum tumnealui scrie… el a trimis hîrtia Cu serfitor Fruzina… Veta: Scrisoare de comerț, Desigur… o! Cât sufer! Guvernanta: (sprijinind-o și mângâind-o pe frunte) Nu plinj, nu plinj main herț! Veta: Dar nu vezi, madam Șnițel, că inima-mi zdrobește? Conu' Naie: (ieșind împreună cu fiul său din casă, deschide portița care dă în stradă și se îndreaptă spre casa primarului) Haidem la el! Mișu: Dar dacă, papa, nu ne primește? Conu' Naie: Voyons donc, pas possible! Mișu: Să merdzem, dacă vrei… Conu' Naie: Nepot al lui Tănase, boier de Fefelei Ai confiansă-n tine, … Uite fata Și guvernanta! Veta: (zărindu-i) Doamne, ei caută pe tata! Ce-or fi vroind? Guvernanta: O, Jesus! Conu' Naie: (salutând cu o galanterie afectată) Pardon, mesdames, pardon… Est-ce que dom'ghiță pleașcă est-il a la maison? Veta: Da, domnule, e-acasă. Conu' Naie: Anunță-l de ești bună. Vrem să tranșăm o mică afacere-mpreună. Veta: (face semn guvernantei care pleacă să cheme pe primar.) Luați loc, vă rog. Tăticu îndată va veni. Conu' Naie: (salutând din nou ca mai sus) Merci… (încet către fi-su) Elle est charmante! (tare) Merci. (încet) Du chic! (tare) Merci! (se așează) Mișu: (șoptind Vetei) Niți aparatul Morse nu țăcăne mai tare Ca inima mea, Veto; si ard de nerăbdare S'aud țe-o să-i răspunză. Veta: De ce-a venit? Mișu: Papa la domnu Ghiță vine să-i țeară mâna ta! Veta: (surprinsă) S'o ceară el? Mișu: Adică s-o țeară pentru mine… Curaz, curaz, iubito! Veta: A, uite tata, vine… (Dom 'Ghiță intră în grădiniță, urmat de guvernantă. Când zărește pe adversarul său, se oprește brusc, face un ....PAGINA LIPSĂ) [46–47] Mișu: (rugător) Papa… Conu' Naie: (reașezându-se) Voyons, uitasem… Veta: (rugătoare) Tăticule! Dom' Ghiță: (muindu-se și așezându-se) Așa e! Conu' Naie: (dulceag) Monșer voisin, venisem… Dom' Ghiță: (idem) Pen'ce, cucoane Naie? Conu' Naie: Declar senseramente și francamente că Aș vrea ca să ne spunem, vecine, tu și mă! Voyons, e oare bine Mizilul a-l divide? Prin lupte intestine… Dom' Ghiță: Și-n plus și fraticide! Conu' Naie: Zic, bref, că este timpul că acest război civil Să-l suspandăm. Dom' Ghiță: Suspandă-l! Conu' Naie: (concluzionând) Voyons, ești în Mizil Primar, ești la putere, ești donc mai în măsură Drapoul alb al păcei să-ntinzi p'a nostră ură! Guvernanta: (cu admirație) Ca'n „Ilustrirter Zeitung" forpești! Dom' Ghiță: Da, absolut! Conu' Naie: Par consequence, eu primul ruptura am făcut Cerându-ți mâna… Dom' Ghiță: (întinzându-i mâna) Uite-o! Conu' Naie: (dându-i încet pese mână) P'a madmoazelei Veta, Nu pe'a dumitale, pentru unicu-mi fiu! Veta: Ah, tremur! Mișu: (susținând-o) Țin-te, Veto! Conu' Naie: Ei se iubesc! Dom' Ghiță: Hmmm, știu… Conu' Naie: Consimți? Băiatul are post exelant la poștă. Dom' Ghiță: (fără entuziasm) Consimț! Veta și Mișu: O, cer, consimte! Dom' Ghiță: (aparte) Doar eu știu cât mă costâ! Conu' Naie: Și, spre a nu pune piedici la mariajul său, Am dat chiar adineaori depeșă la Buzău Și m-am retras din Clubul Conservator… amice, Acuma sunt d-ai voștri! Dom' Ghiță: (sărind în sus, năucit) Cum? Ce? Ce-ai zis? Ce zice? Conu’Naie: D-un sfert de ceas sunt membru'n partidul Liberal! Dom' Ghiță: (desperat) Dar bine, coane Nae, acușa, momental, Am dat și io depeșă pă cum ca să se știe La țentru că de astăzi mă las de premărie (triumfător) Pe'n că mărit pe Veta!! Conu' Naie: Vraiment? Dom' Ghiță: Parol! Să mor! Și – ce mai turavura – acu's conservator! Conu' Naie: Ce-ai făcut, Dom' Ghiță? Dom' Ghiță: (necăjiT) M-ai băgat mesa nene! Vezi bine acușica poți să te umfli'n pene, Mneata ești la putere și io sunt opozant, Mneata iei primăria, și io… (făcând gestul c-a rămas mofluz) Conu' Naie: C'est epatant! Donc, iarăși facem parte din tabere adverse! Dom' Ghiță: Hmmmm! Astfel merse treaba? Cam prost, stimate, merse! Veta: Tăticule, ce cior'le, hai vă-mpăcați! Mișu: Papa! Zău, te conzur… Guvernanta: O, Jesus? Dom' Ghiță: Nu, absolut! Conu' Naie: Peux pas! Mișu: (funebru) Durerea mea doar glonțul s-aline e-n stare! Veta: (idem) Oțetul cu chibrituri e singura-mi scăpare! Conu' Naie: (înduplecat) Dom' Ghiță! Dom' Ghiță: (idem) Coane Naie! Conu' Naie: Voyons, să fim amici! Dom' Ghiță: (emoționat) Păi… absolut… vezi bine… hai bate lab'aici! (se îmbrățișează…. de asemenea Mișu și Veta. Guvernanta, cu brațele întinse și ea, se duce de la o pereche la alta, dar e dată la o parte) Gardistul: (din stradă, privindu-i) Adică Conu' Nae de mâine e premarul? Să-i spui lui Leonida s-aprinză felenaru' la dumnealui… Veta: Romeoo! Mișu: Ah, Zulietta mea! Gardistul: (mutându-se pe lavița de la poarta caselor Conului Naie) Să-mi schimb și domițilu'… (zărind pe Marița care iese din casă) Ia vin'la nen'tu'ncoa! (CORTINA) kqqbg55gczrkfs7vr5ym9b9wfjr7zkv 0 39709 152251 123382 2026-09-19T15:05:35Z Mishuletz 445 152251 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Răzbunarea Zeiței | autor = Liviu Rebreanu | secțiune = | anterior = | următor = | note = publicat în nr.1 al revistei [[Brașovul literar]], 8 iunie 1931 }} Mulți francezi subțiri mărturisesc, unii se și laudă, că n’au văzut Muzeul Louvre decât pe dinafară. De altfel se zice că Louvrul e o distracție duminicală gratuită pentru poporul parisian, locul de învățătură ieftină și intuitivă pentru străinii naivi, ca germanii, sau ignoranți, ca americanii, și în sfârșit, pentru lumea buna, depozitul de obiecte învechite și nevândute al marelui magazin cu același nume de peste drum. Cu riscul de a-mi atrage ironiile românilor subțiri și chiar pe ale celor nesubțiri care, luând de-a bune butadele parisienilor, în loc să viziteze muzeul Louvre, se înfundă mai bucuroși în toate „boatele”, parându-li-se că acolo ar fi Parisul — am să mărturisesc că în visurile mele despre Orașul Luminii cel mai ademenitor a fost Muzeul Louvre cu minunile-i de artă și că, râvnind sa merg la Paris, râvneam mai ales să merg la Luvru, precum râvneam să văd Londra ca să merg la British-Musem, sau Spania pentru Prado în Madrid. Și m-am dus de multe ori, și cu cât mă duceam cu atât simțeam nevoia să mă mai duc. E o comoară atât de bogata că luni, poate ani întregi nu ți-ar ajunge ca s’o explorezi până’n amănunțime. Cum alții se îndreaptă spre faimoasa Gioconda, eu am căutat mai întâi pe Venus de Milo. Cunoșteam din sute de reproduceri pe zeița superbă fără brațe și totuși deabia așteptam s’o vad. Consultasem de-acasă catalogul și planul. Prima vizită se cuvine celei mai frumoase. Din vestibulul Denon am pornit, fără să mă opresc nicăieri, nici în galerie, nici în Sala Prizonierilor Barbari, nici în Rotonda lui Marte. În Sala Greacă am făcut un mic popas, s’o caut, nu să privesc altceva, ca și când n’aș fi vrut să-mi pîngăresc privirea înainte de a o fi văzut pe Ea. Departe, în fund, mi s’a părut ca îi zăresc silueta albă. Am iuțit pașii prin Sala lui Pan, a Medeei, a Hermafroditei, a lui Adonis, a Psychei… — Însfîrșit iată-o! E singură. Pe soclul înalt stă neclintită, mândră, cu privirea spre celelalte săli unde oameni diverși forftesc de ici-colo și se amesteca printre statui, sarcofage, capete, basoreliefuri, fragmente de marmoră… Privirea ei însă alunecă peste toți și toate, departe, nepăsătoare, rece, cu o satisfacție, parcă s’ar complace în singurătate. Sala pătrata nu e mare. Pereții roșii foarte închiși sânt înalți. Intrarea e păzită de perdele grele de catifea roșie închisă, dată laoparte ca sa se deschidă zarea zeiței. Stau în fața ei, descoperit, mișcat, ca înaintea unei regine care nici n’ar vrea să ia cunoștință de prezența mea. Și îmi zic într’una în neștire: — Va să zică asta e … asta e … Privirea ei trece peste mine. Alături, într’un colț, pe un soclu modest acoperit cu catifea, subt o vitrina, zac fragmente de marmora, găsite mai târziu, care ar fi din brațele ei sfărâmate. Sunt la spatele zeiței, ca și când ea nici n’ar vrea să le vază, ca și când ar spune că ei nu-i lipsește nimic, că e așa cum e, perfectă. Murmurând și privind-o îmi dau seama că întâlnirea aceasta cu zeița mi-a pricinuit totuși o decepție. Mi-am închipuit-o parcă altfel. Nu știu cum, dar altfel. Poate mai caldă, poate mai ispititoare, poate mai apropiată … Și, după ce mi-am dat seama, am început să-i caut defecte. Am ocolit soclul de câteva ori și am găsit ba că linia spatelui e prea modulată, ba că șoldul drept e prea pronunțat, ba că … Atunci au intrat peste mine doi domni, înalți, asemănători, probabil tatăl cu fiul. Tânărul avea ochelari groși, cel bătrân o carte roșie în mână. Au înconjurat repede statuia și s’au oprit în pervazul intrării, examinând ansamblul. Erau americani. Am auzit pe bătrân, șoptind, drept explicație, cu o pronunțare strâmba: — Venus de Milo! Tînărul a răspuns îngâmfat nemulțumit: — Well! Și au plecat, fără a mai întoarce capul. În clipa aceea m’am uitat la fața zeiței și am surprins o umbră de dispreț în surâsul ei mândru. Am plecat și eu, rușinat ca am îndrăznit să caut defecte. Și n’am cutezat să mă uit înapoi de teamă să nu întâlnesc disprețul cu care a răspuns zeița adineauri celor doi străini nepricepuți și ireverențioși. Rătăcind pe urmă prin alte săli, gândurile mele se întorceau neîncetat la zeița fără brațe, cu remușcări și regrete parca m’aș fi simțit vinovat de o mare greșeală. A doua zi, revenind să continui vizitele unde trebuise să întrerup, m’am abătut întâi tot la ea, sa o văd mai bine, sa mă conving. Acum am recunoscut-o de departe. Și, apropriindu-mă, i-am întâlnit privirea albă care nu se mira. Numai surâsul ei ciudat parcă zicea: — Ai revenit. Am știut ca vei reveni. Am intrat ca un pocăit. Liniștea din sala ei era plina de mistere. Marmora avea acum luciri calde și liniile corpului divin tremurau de seva vieții nemuritoare … Pe urma, a sosit ziua plecării. Gata de drum, bagajele făcute, biletul de tren în buzunar. Dar ceva îmi lipsea. Zeița. De patru zile nu mai intrasem în Luvru. Am crezut mereu ca voi mai putea merge. Cum să plec acum fără a-mi lua rămas bun de la ea ?… Am lăsat toate balta și am alergat. Era iar singură. M’a văzut venind și mi-a zîmbit mai cald ca totdeauna. Am stat vreme lungă la picioarele ei care se conturau vii subt faldurile hainei alunecate în jos pe șolduri. În sfârșit depărtându-mă, m’am uitat mereu înapoi, murmurând ca o scuza și ca un îndemn mie însumi: — Voi reveni… Zeița m’a urmărit, până am dispărut, cu ochii ei tainici și mi-a dăruit, merinde pentru drum lung, surâsul ei în care se întrevăd toate bucuriile pământului. fjlv45f3lpesxoa3uxkn9v05jryk257 104 47023 152249 143578 2026-09-19T14:17:08Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152249 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" /></noinclude>{{C|'''{{uc|{{lsp|0.4em|Cuprinsu|l:}}}}'''}} {{TOC început}} {{TOC rând 2punct-1|[[Ce vor socialiștii/Introducere|Introducere]]|5}} {{TOC rând c|3|{{uc|Socialismul științific}}}} {{TOC rând s|3|[[Ce vor socialiștii/Capitolul 1|Cap. I.]]}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Era robiei|11}} {{TOC rând s|3|[[Ce vor socialiștii/Capitolul 2|Cap. II.]]}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Era sevrajului|15}} {{TOC rând s|3|[[Ce vor socialiștii/Capitolul 3|Cap. III.]]}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Faza salariatului|23}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Crizele de supra-producție|28}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Concentrarea bogățiilor|30}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Pauperismul (sărăcia)|33}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Contrazicerea între bogăția crescândă și putința de-a cumpăra|36}} {{TOC rând s|3|[[Ce vor socialiștii/Capitolul 4|Cap. IV.]]}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Societatea viitoare|41}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Apropierea colectivă|43}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Dispariția contrazicerilor capitaliste|47}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Societatea capitalistă concepe pe cea socialistă|53}} {{TOC rând s|3|[[Ce vor socialiștii/Capitolul 5|Cap. V.]]}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Statul|57}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Familia|60}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Realizarea|62}} {{TOC rând s|3|[[Ce vor socialiștii/Supliment|Supliment]]}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Impărțirea muncii|65}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Salariul|67}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Plus-valoarea|68}} {{TOC rând 1-punct-1|{{interval}}|Revoluția|69}} {{TOC sfârșit}}<noinclude><references/></noinclude> ioa7hro2akiwor3p6z50kpl8zn9gzte 104 47033 152242 143537 2026-09-19T13:53:13Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152242 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" /></noinclude>{{C|'''{{lsp||INTRODUCER|E}}'''}} Potrivnicii noștri vorbesc despre comunitate la femei, despre falanstere și despre alte bazaconii arătând că au auzit și ei câte ceva despre socialismul metafizic și utopic, dar că habar n’au de socialismul științific. Aceste două feluri de socialism se deosibesc însă ca cerul de pământ unul de altul. Socialiștii utopiști, jigniți de nedreptățile societăței în care trăiau se închideau în odaie și alcătuiau un plan cât se poate de desăvârșit, găseau niște forme sociale cari să înlăture toate nedreptățile și să aducă pe lume ceea ce li se părea lor dreptate complectă. Societatea o luau drept un fel de ceară, care ar putea fi topită și căreia niște meșteri dibaci i-ar putea da formele dorite: formele sociale rele le asemănau cu clădiri vechi cari trebue risipite și apoi făcute din nou după un plan mai bun, ca să fie folositoare, trainice, etc. Altă grijă n’aveau decât să alcătuiască un plan perfect; iar perfecția planului atârna dela desvoltarea intelectuală și morală a meșterului arhitect-reformator. Negreșit, fiecare meșter (având aplicările, patimile, vederile, ideile sale), făceau alt plan și nu era potrivire între reformatori; trebue deci de ales cel mai bun. Se înțelege că nu se ținea nici o seamă de caracterul inșilor ce alcătuesc un popor, nici de istoria societăței; lucrul ar fi fost de prisos de vreme ce își închipuiau societatea ca o ceară moale, ori ca lemn de clădit. Socialismul științific n’are nici un amestec nici cu metoda socialismului utopic, nici cu chipul cum își plăzmuește acela societatea. Socialismul științific se întemeiază pe cea mai mare generalizare la care a ajuns știința, pe '''evoluție'''. Socialismul științific știe că după cum omul își datorește individualitatea la o mulțime de schimbări, începând prin ale protoplasmei, formată odinioară<noinclude><references/></noinclude> hd12pga7gqka8o6mvj321i7rl40i7lu 104 47034 152243 143538 2026-09-19T13:55:58Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152243 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{rh||6|}} {{sep|6em}}</noinclude>în oceanul primitiv, trecând prin un șir lung de strămoși până la momiță și dela aceasta prin lungul șir de strămoși sălbateci, barbari și civilizați, până la omul sub forma de azi; — tot astfel societatea de azi este eșită dintr’o lungă evoluție al cărei început se pierde în întunericul timpului, și a trecut prin mulțime de forme până ce a ajuns așa cum este. Socialismul științific știe că formele sociale sub cari trăim sunt pricinuite de istoria trecută a omenirei, de caracterul inșilor din cari e alcătuită și că o evoluție foarte lungă a format chiar și acest caracter; el știe că trecerea dela o formă socială la alta nu-i o întâmplare atârnătoare de planul vre-unui geniu și că societatea ar fi schimbat forma veche chiar dacă nu se năștea acel geniu; știe că schimbarea formelor sociale este lucru tot așa de neînlăturat ca și schimbarea formelor copilărești în formă de om în vârstă, ori ca schimbarea omidei în fluture. Dar dacă schimbarea formelor sociale de viață este ceva firesc, dacă urmează din legile evoluției, este vădit că formele sociale de azi sunt tot așa de puțin veșnice cât și mulțimea de forme prin cari a trecut societatea până acum și cari tot veșnice se păreau oamenilor de pe atunci. Când socialismul zice că omenirea va trece din formele sociale de astăzi, în altele, socialismul are de partea sa toată știința omenirei și numai utopie nu-i. Tot atât de științifică este și metoda prin care socialismul modern ajunge a afla cari anume vor fi formele sociale viitoare. Socialismul științific nu zice: „Iată un plan minunat de organizare sociale, primiți-l și viața pe pământ va ajunge raiu”, ci privind mișcarea omenirei, o analizează, îi caută legile, și din analiza trecutului deduce formele viitorului. Metoda socialismului științific este deci metoda tuturor științelor pozitive, care din analiza cunoscutului află necunoscutul. Metoda este tot așa de exactă ca și cea întrebuințată în aritmetică pentru deslegarea unei regule de trei. Matematicul are de aflat valoarea unui necunoscut, x, și i se dau mai mulți cunoscuți din cari i se cere să afle cât de mare este x. Prin lucruri cunoscute, ținând seamă de legile ce leagă schimburile de mărime ale cunoscutelor cu x, matematicul desleagă problema. Socialismul științific are și el un necunoscut, un x de aflat, anume formele viitoare ale societăței, și are cunoscută istoria formelor trecute și actuale ale<noinclude><references/></noinclude> bv6iogoys7bubamwp7ivtcttia3acvj 104 47035 152244 143539 2026-09-19T14:10:28Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152244 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{rh||7|}} {{sep|6em}}</noinclude>societăței. Prin analiza acestor forme cunoscute, formele viitoare sociale se pot deduce. Se înțelege că deslegarea problemei socialiste este nespus mai grea decât a regulei de trei, se înțelege că socialiștii pot greși în cercetările lor cum pot de altmintrelea să greșească și matematicii; dar atunci rămâne de arătat că analiza nu-i făcută bine, ori că s’a greșit cutare sau cutare deducere din fapte. Așa, este o polemică științifică între socialiști și între potrivnici lor; dar numai acela căruia îi lipsește știința și bunul simț ori amândouă, poate privi socialismul ca utopie, ca fantezie. Analiza istoriei a adus pe socialiști la înțelegerea bazei materialiste a istoriei. N’am putea să explicăm mai bine această concepție decât prin vorbele lui [[Autor:Friedrich Engels|Fr. Engels]], care, după [[Autor:Karl Marx|Karl Marx]], este cel mai de frunte reprezentant al socialismului științific: „Concepțiunea materialistă a istoriei se întemeiază pe faptul că producțiunea și schimbul productelor sunt baza întocmirilor sociale: că în fiecare societate '''istorică''', împărțirea roadelor muncei și cu dânsa formarea claselor atârnă dela cum și ce se produce în numita societate și dela cum se schimbă acele producte. De aci urmează că pricinile schimbărilor sociale și politice trebue căutate nu în capetele oamenilor, nu în priceperea mai mare ori mai mică a veșnicului adevăr și a justiției, ci în schimbarea mijloacelor de producțiune și de schimb, adică trebue de căutat nu în filosofia ci în economia unei epoce”<ref>Vezi „Originile Socialismului științific” de [[Autor:Friedrich Engels|Fr. Engels]].</ref>. Mulți se vor mira de această concepție, că bazele economice sunt factorul de căpetenie care explică mișcarea omenirei; să nu uite însă, că sub fraza „cum produc, ce produc și cum se schimbă productele”, Engels înțelege desvoltarea producțiunei, mijloacele de producțiune, împărțirea muncei, cooperația, desvoltarea instrumentelor de muncă, etc. In general e greu de priceput acest adevăr, fiindcă istoria oficială predată în școli, este încă de tot metafizică și explică toate schimbările prin faptele unor oameni mari: Alexandru Macedon, Napoleon, etc. De altmintrelea socialismul științific, găsind că pricinile schimbărilor istorice au fost mai ales faptele economice, nu neagă alți factori și chiar, cum vom vedea<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}}</noinclude> 0vq5v2lk5xulamsi9besrshdt2ppuz5 104 47036 152245 143540 2026-09-19T14:13:00Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152245 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{rh||8|}} {{sep|6em}}</noinclude>mai jos, socialismul prevede o vreme când mintea omenească va fi călăuza istoriei, omul va conduce istoria în loc de a fi dus de dânsa, și atunci toate schimbările sociale vor avea pricina în filozofie și morală, nu în economia unei epoci. Analizând feluritele epoci mai însemnate, prin cari a trecut omenirea, analizându-le din punctul de vedere al intereselor economice, socialismul arată pricinile de frunte ale celor mai însemnate prefaceri sociale perindate de omenire, arată trecerea dela '''robie''' (temelia societăței antice) la '''servaj''' (temelia societăței din vârsta de mijloc) și dela servaj la '''salariat''' (baza societăței burghezo-capitaliste de azi). Cercetând temeliile materiale din epoca capitalistă, epocă în care trăim, socialismul științific găsește o mulțime de factori cari o descompun și o mulțime cari, chiar în sânul societăței de azi, desvoltă embrionul societăței viitoare, tot așa cum cea din vârsta de mijloc a trecut în forma de azi. Analiza critică a istoriei omenirei și a prefacerilor sociale e, de bună seamă, cea mai strașnică chestie ce a turburat vreodată lumea, și deslegarea ei, într’un fel ori în altul, este de interes practic fără de seamă; e vorba de viață ori de moarte pentru omenire, mai ales în vremurile noastre cele pline de pesimism, de descurajare, de nemulțumire, în timpurile noastre când fiecare om simte, dacă nu înțelege, că aerul chiar e încărcat cu materii explosibile, că mâine, poimâine, o explozie îngrozitoare va sili să se hotărască formele sociale într’un chip ori în altul. Și când vor veni acele timpuri, trebue ca fie-cine să fie la locul său, trebue să știe ce are de făcut și vai de cei pe cari ceasul acela îi va găsi nepregătiți, de cei cari din lipsa de înțelegere a faptelor ce se petrec zilnic, nu vor ști ce să facă și cum să se poarte! Convingerea și înțelegerea nu se capătă decât prin studii. Paginile ce urmează sunt o sistematizare a ideilor științifice socialiste. Se înțelege, că nu avem pretenția de a arăta în câteva file socialismul pe de-a ’ntregul și pe larg; mai de grabă am zice că facem o schițare. Dar această expunere a noastră va folosi, aducând luarea aminte a dușmanilor și a prietenilor asupra punctelor celor de mai mare însemnătate, va grămădi desbaterile asupra socialismului adevărat și nu asupra unor năzăriri, botezate fără nici un drept cu numele de socialism; va pune partidul<noinclude><references/></noinclude> 3ve3uoh0g7yrjzmr60mrf70vljcw8vg 104 47037 152246 143541 2026-09-19T14:13:50Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152246 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{rh||9|}} {{sep|6em}}</noinclude>nostru la adăpost de fel de fel de născociri, ce i se pun în socoteală. Expunerea aceasta fiind crezul nostru, se înțelege că nu ne socotim răspunzători decât pentru cele scrise aici. Dar are și relele ei această expunere explicată pe scurt: multe chestii însemnate vor fi nedesvoltate îndeajuns ci numai atinse, și se poate să nu le înțeleagă unii, ori, și mai urît, să le înțeleagă greșit; se poate iar ca unii să scoată din principiile noastre încheeri greșite; pe urmă arătarea pe scurt a unor chestii grele, cere nu numai cetirea cu mare băgare de seamă, dar chiar studiarea acestei scrieri.<noinclude>{{dhr}}{{sep|6em}}</noinclude> 8sc8s9wwdd6hqnrvr9eplfmox2voc79 104 47044 152247 143548 2026-09-19T14:14:14Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152247 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" /></noinclude>{{dreapta|<u>{{lsp||PREȚUL L|EI 150}}</u>}}<noinclude><references/></noinclude> atmw6mb9ivysi450uatbdo8gckd1dl7 104 47098 152248 143611 2026-09-19T14:16:15Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152248 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" /></noinclude>{{casetă centrată/s|style=width: max-content}} {{c| EDITURA PARTIDULUI SOCIAL-DEMOCRAT<br/> Str. Sărindar Nr. 7—9—11 }} {{sep}}{{sep}} '''''A APĂRUT:''''' [[Manifestul Partidului Comunist|Manifestul Comunist]]<br/> {{interval|10em}}'''de [[Autor:Karl Marx|KARL MARX]] și [[Autor:Friedrich Engels|FR. ENGELS]]'''<br/> {{interval|18em}}'''Lei 100''' [[Din ideile fundamentale ale socialismului științific]]<br/> {{interval|10em}}'''de [[Autor:Constantin Dobrogeanu-Gherea|C. DOBROGEANU-GHEREA]]'''<br/> {{interval|18em}}'''Lei 60''' Lupta de clasă și transformarea socială<br/> {{interval|10em}}'''de [[:w:Ilie Moscovici|ILIE MOSCOVICI]]'''<br/> {{interval|18em}}'''Lei 60''' Marxism și darwinism<br/> {{interval|10em}}'''de [[:en:Author:Antonie Pannekoek|A. PANEKOEK]]'''<br/> {{interval|18em}}'''Lei 85''' Karl Marx, schiță biografică<br/> {{interval|10em}}'''de [[:w:Ottoi Călin|DR. OTTOI-CĂLIN]]'''<br/> {{interval|18em}}'''Lei 55''' Lupta de clasă<br/> {{interval|10em}}'''de Dr. [[:w:en:Tatiana Grigorovici|TATIANA GRIGOROVICI]]'''<br/> {{interval|18em}}'''Lei 50''' Teoria lui K. Marx asupra valoarei și plus-valoarei<br/> {{interval|18em}}'''Lei 40''' Originile socialismului științific<br/> {{interval|10em}}'''de FRIEDRICH ENGELS''' '''''IN CURS DE APARIȚIE:''''' Salarii, Preț, Profit<br/> {{interval|10em}}'''de KARL MARX''' Friedrich Engels<br/> {{interval|10em}}'''de [[:en:Author:Karl Kautsky|KARL KAUTSKY]]''' {{bordură|padding=0.5em 1em 0 1em|style=max-width: 26.5em; text-align: justify| Cărțile de mai sus se pot procura prin mijlocirea orga&shy;nizațiilor muncitorești și librăriilor din țară. Comenzile se vor înainta, trimițându-se valoarea cărți&shy;lor înainte, ''Secretariatului Partidului Social-Democrat'', str. Sărindar Nr. 7, București. La comenzile mai mari se acordă un rabat de 25%. }} {{casetă centrată/e}}<noinclude><references/></noinclude> 94e35g539uwer4j0ribaog3scjp9ahf 8 47425 152255 144943 2026-09-20T09:44:28Z NguoiDungKhongDinhDanh 18514 Remove deprecated option. See [[:phab:T298199|T298199]] for more information. ([[:m:GS|global sysop]] action) 152255 wikitext text/x-wiki == editing-tools == * charinsert[default]|charinsert.js * charinsert-core[hidden|dependencies=jquery.textSelection,user,mediawiki.storage]|charinsert-core.js|charinsert-core.css * WikiEditorTools|WikiEditor-Tools-loader.js <!-- Loaded by WikiEditorTools only when needed --> * WikiEditor-CssTools[hidden]|WikiEditor-CssTools.js * WikiEditor-ModuleTools[hidden]|WikiEditor-ModuleTools.js * edittop[dependencies=mediawiki.util]|edittop.js * HotCat[rights=edit]|HotCat.js * popups[type=general]|popups.js|navpop.css * RegexMenuFramework[dependencies=mediawiki.util]|RegexMenuFramework.js * refToolbar[dependencies=user.options]|refToolbar.js * TemplatePreloader[actions=edit]|TemplatePreloader.js * contrast-reducer[type=styles|actions=edit]|contrast-reducer.css * addYearToHeader[dependencies=mediawiki.api,mediawiki.util]|addYearToHeader.js == editing-tools-for-Page-namespace == * nsPage[default|hidden|namespaces=104|type=styles]|Page_namespace.css * notext[default|namespaces=104|actions=edit|dependencies=ext.proofreadpage.page.edit]|notext.js * Easy_LST[default]|Easy_LST.js * NopInserter[dependencies=mediawiki.util]|NopInserter.js * pilcrowMarkers|pilcrowMarkers.css * Preload_Page_Images[namespaces=104]|Preload_Page_Images.js * RunningHeader[dependencies=mediawiki.util,mediawiki.api]|RunningHeader.js * ImageUploader[dependencies=mediawiki.util]|ImageUploader.js == editing-tools-for-Index-namespace == * nsIndex[default|hidden|namespaces=106|type=styles]|Index_namespace.css * Fill_Index[default]|Fill_Index.js * IndexFormTools[default|dependencies=oojs-ui-core]|IndexFormTools.js * ImportPagelist[dependencies=mediawiki.util]|ImportPagelist.js * transclusion-check[default|dependencies=mediawiki.util,mediawiki.api|actions=view|namespaces=106]|transclusion-check.js|transclusion-check.css * mark-proofread[type=styles|namespaces=106|actions=view]|mark-proofread.css == interface == * Site[default|dependencies=mediawiki.util|peers=Site-styles]|SiteMessages.js|DisplayFooter.js|ToolbarFixes.js * Modernizare[default]|Modernizare.js|Modernizare.css * Site-styles[hidden|type=styles]|Site.css|DisplayFooter.css * prefill-template-preview[hidden|default|actions=edit|namespaces=10,828]|prefill-template-preview.js * PageNumbers[default]|PageNumbers.js * PageNumbers-core[hidden|dependencies=mediawiki.util,user,mediawiki.cookie]|PageNumbers-core.js|PageNumbers-core.css * MobileSite[default|skins=minerva|namespaces=0,114]|MobileDownloadLink.js * MoreMenu-local[default|dependencies=mediawiki.api,mediawiki.util,user.options|peers=MoreMenu-local-pagestyles]|MoreMenu-local.js * MoreMenu-local-pagestyles[hidden]|MoreMenu-local-pagestyles.css * addsection-plus|addsection-plus.js * userMessages|UserMessages.js * PurgeTab[dependencies=mediawiki.util,mediawiki.api|default]|PurgeTab.js * UTCLiveClock[dependencies=mediawiki.util,mediawiki.api,user|peers=UTCLiveClock-pagestyles]|UTCLiveClock.js|UTCLiveClock.css * UTCLiveClock-pagestyles[hidden|skins=vector,vector-2022,monobook]|UTCLiveClock-pagestyles.css * WhatLeavesHere[dependencies=mediawiki.util]|WhatLeavesHere.js * ShowMessageNames[dependencies=mediawiki.util]|ShowMessageNames.js * DebugMode[dependencies=mediawiki.util]|DebugMode.js * CurIDLink[dependencies=mediawiki.util]|CurIDLink.js * BugStatusUpdate|BugStatusUpdate.js * Visibility[dependencies=mediawiki.cookie]|Visibility.js * interwiki-transclusion[default|dependencies=mediawiki.util,mediawiki.api]|interwiki-transclusion.js == watchlist == * watchlist-notice[default|rights=viewmywatchlist]|watchlist-notice.js * watchlist-notice-core[dependencies=mediawiki.storage|hidden]|watchlist-notice-core.js == development == * ResultListSort|ResultListSort.js * WE-framework WS|WE-framework WS.js * WikidataInfo [dependencies=mediawiki.jqueryMsg] | WikidataInfo.js|WikidataInfo.css * sandbox[dependencies=mediawiki.util]|sandbox.js|sandbox.css * legacyToolbar|legacyToolbar.js * extra-toolbar-buttons[default]|extra-toolbar-buttons.js * extra-toolbar-buttons-core[hidden]|extra-toolbar-buttons-core.js * pr_test_layout|pr_test_layout.js|pr_test_layout.css == maintenance-tools== * markblocked|markblocked.js == admin-tools == * CleanDeleteReasons[rights=delete|actions=delete]|CleanDeleteReasons.js * massdelete[rights=delete]|massdelete.js == hidden == * utils-difference[hidden]|utils-difference.js * a11y-page-status[hidden|default|namespaces=104|actions=edit]|a11y-page-status.js 5zl3m46bm1vwau9dckor2355kmojpgy 3 51134 152236 2026-09-19T12:18:19Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 152236 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Maria Georgeta Popescu}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 19 septembrie 2026 15:18 (EEST) ai93leg9f8e8sevmina8iy8yrnuleap 104 51135 152237 2026-09-19T12:24:50Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 152237 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||36|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>puterĭ totdéuna nouĕ spre uă maĭ departe propășire. Sĕ ne mulțămim cu ce avem, și sĕ studiem mult-puținul ce avem cu aceiașĭ iubire cu care alțĭ studiéză bogăția trecutuluĭ lor”. Ast-fel vom face și noĭ pentru istoria generală a Bucurescilor de la 1500 și pênĕ la 1600. {{C|{{mai mare|{{A+|'''II'''}}}}}} {{letrină|L|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial L - page 36.png|imgsize=50px|night-mode-invert=da}}a 1500 se tăiaseră din pădurĭ ca sĕ se clădéscă case; se desecaseră din bălțile Dâmbovițeĭ, se construise, — de mult âncă, — ''Curtea Domnéscă''<ref>V. cap. ''Curtea Domnéscă.''</ref> și cetatea era âncă în picióre, gata a maĭ înfrunta și alte atacurĭ și alte bătăliĭ sub zidurile séle. La 1506, documentele numesc ''Bucuresciĭ'' cu elogiosul nume de ''Minunatul Scaun al Bucurescilor.'' Intr’adevĕr, la 15 August ''1506,'' Radu-Vodă, fiul luĭ Vlad-Vodă, dă luĭ Dragomir Spătarul hrisov de proprietate pentru satul Bucșa din ''minunatul scaun al Bucurescilor''<ref>''Arhive:'' Condica M-tirei Radu-Vodă, pag. 642.</ref>. Maĭ ’nainte de acest hrisov, un altul din 27 Iuniŭ 1506 este dat tot din Bucurescĭ de Radu-Vodă megiașilor din Hareș pentru ocinele lor<ref>''Academiă.''</ref>. Capitală a doua a Țĕreĭ âncă de la 1462, de la ’nceputul domnieĭ luĭ Radu IV cel-Frumos, Bucuresciĭ continuă și după mórtea luĭ Radu V cel-Mare (1507) a fi a doua, — décă nu, sub maĭ mulțĭ Dănescĭ și Drăculescĭ, — singura capitală a Țĕreĭ-Românescĭ. Și sĕ nu uităm că suntem la ’nceputul secoluluĭ XVI. După Radu-cel-Mare, urméză Mihnea-cel-Rĕŭ, frate cu Radu-cel-Mare. Acest Domn, de cruntă memoriă, este unul din proprietariĭ ceĭ marĭ aĭ moșielor dimpregiurul Bucurescilor. El stăpânesce moșia ''Mânesciĭ,'' numită astăḑĭ ''Buftea,'' moșiă pe care nepotul sĕŭ, Alexandru II, fiul luĭ Mircea-Vodă Ciobanul, o va da, prin hrisovul sĕŭ de la 15 Mai 1577, mănăstireĭ Sfta Troiță<ref>Xenopolu: ''Istoria Românilor,'' vol. II. — Și hrisovul lui Alexandru II din colecția d-lui Gr. N. Manu.</ref>. Mihnea-cel-Rĕŭ locuesce în Bucurescĭ, cel puțin în ''1508,'' de<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}}</noinclude> q490ek6qgumbo1jlum4nnnj7j6k7gdv 152238 152237 2026-09-19T12:25:56Z TiberiuFr25 11409 152238 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||36|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>puterĭ totdéuna nouĕ spre uă maĭ departe propășire. Sĕ ne mulțămim cu ce avem, și sĕ studiem mult-puținul ce avem cu aceiașĭ iubire cu care alțĭ studiéză bogăția trecutuluĭ lor”. Ast-fel vom face și noĭ pentru istoria generală a Bucurescilor de la 1500 și pênĕ la 1600. {{C|{{mai mare|{{A+|'''II'''}}}}}} {{letrină|L|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial L - page 36.png|imgsize=50px|night-mode-invert=da}}a 1500 se tăiaseră din pădurĭ ca sĕ se clădéscă case; se desecaseră din bălțile Dâmbovițeĭ, se construise, — de mult âncă, — ''Curtea Domnéscă''<ref>V. cap. ''[[Istoria Bucurescilor/Capitolul 5|Curtea Domnéscă]].''</ref> și cetatea era âncă în picióre, gata a maĭ înfrunta și alte atacurĭ și alte bătăliĭ sub zidurile séle. La 1506, documentele numesc ''Bucuresciĭ'' cu elogiosul nume de ''Minunatul Scaun al Bucurescilor.'' Intr’adevĕr, la 15 August ''1506,'' Radu-Vodă, fiul luĭ Vlad-Vodă, dă luĭ Dragomir Spătarul hrisov de proprietate pentru satul Bucșa din ''minunatul scaun al Bucurescilor''<ref>''Arhive:'' Condica M-tirei Radu-Vodă, pag. 642.</ref>. Maĭ ’nainte de acest hrisov, un altul din 27 Iuniŭ 1506 este dat tot din Bucurescĭ de Radu-Vodă megiașilor din Hareș pentru ocinele lor<ref>''Academiă.''</ref>. Capitală a doua a Țĕreĭ âncă de la 1462, de la ’nceputul domnieĭ luĭ Radu IV cel-Frumos, Bucuresciĭ continuă și după mórtea luĭ Radu V cel-Mare (1507) a fi a doua, — décă nu, sub maĭ mulțĭ Dănescĭ și Drăculescĭ, — singura capitală a Țĕreĭ-Românescĭ. Și sĕ nu uităm că suntem la ’nceputul secoluluĭ XVI. După Radu-cel-Mare, urméză Mihnea-cel-Rĕŭ, frate cu Radu-cel-Mare. Acest Domn, de cruntă memoriă, este unul din proprietariĭ ceĭ marĭ aĭ moșielor dimpregiurul Bucurescilor. El stăpânesce moșia ''Mânesciĭ,'' numită astăḑĭ ''Buftea,'' moșiă pe care nepotul sĕŭ, Alexandru II, fiul luĭ Mircea-Vodă Ciobanul, o va da, prin hrisovul sĕŭ de la 15 Mai 1577, mănăstireĭ Sfta Troiță<ref>Xenopolu: ''Istoria Românilor,'' vol. II. — Și hrisovul lui Alexandru II din colecția d-lui Gr. N. Manu.</ref>. Mihnea-cel-Rĕŭ locuesce în Bucurescĭ, cel puțin în ''1508,'' de<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}}</noinclude> d8oc5f6tj1y2joqpdio5b4z0wx12e3s 152239 152238 2026-09-19T12:26:33Z TiberiuFr25 11409 152239 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||36|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>puterĭ totdéuna nouĕ spre uă maĭ departe propășire. Sĕ ne mulțămim cu ce avem, și sĕ studiem mult-puținul ce avem cu aceiașĭ iubire cu care alțĭ studiéză bogăția trecutuluĭ lor”. Ast-fel vom face și noĭ pentru istoria generală a Bucurescilor de la 1500 și pênĕ la 1600. {{C|{{mai mare|{{A+|'''II'''}}}}}} {{letrină|L|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial L - page 36.png|imgsize=50px|night-mode-invert=da}}a 1500 se tăiaseră din pădurĭ ca sĕ se clădéscă case; se desecaseră din bălțile Dâmbovițeĭ, se construise, — de mult âncă, — ''Curtea Domnéscă''<ref>V. cap. ''[[Istoria Bucurescilor/Capitolul 5|Curtea Domnéscă]].''</ref> și cetatea era âncă în picióre, gata a maĭ înfrunta și alte atacurĭ și alte bătăliĭ sub zidurile séle. La 1506, documentele numesc ''Bucuresciĭ'' cu elogiosul nume de ''Minunatul Scaun al Bucurescilor.'' Intr’adevĕr, la 15 August ''1506,'' Radu-Vodă, fiul luĭ Vlad-Vodă, dă luĭ Dragomir Spătarul hrisov de proprietate pentru satul Bucșa din ''minunatul scaun al Bucurescilor''<ref>''Arhive:'' Condica M-tirei Radu-Vodă, pag. 642.</ref>. Maĭ ’nainte de acest hrisov, un altul din 27 Iuniŭ 1506 este dat tot din Bucurescĭ de Radu-Vodă megiașilor din Hareș pentru ocinele lor<ref>''Academiă.''</ref>. Capitală a doua a Țĕreĭ âncă de la 1462, de la ’nceputul domnieĭ luĭ Radu IV cel-Frumos, Bucuresciĭ continuă și după mórtea luĭ Radu V cel-Mare (1507) a fi a doua, — décă nu, sub maĭ mulțĭ Dănescĭ și Drăculescĭ, — singura capitală a Țĕreĭ-Românescĭ. Și sĕ nu uităm că suntem la ’nceputul secoluluĭ XVI. După Radu-cel-Mare, urméză Mihnea-cel-Rĕŭ, frate cu Radu-cel-Mare. Acest Domn, de cruntă memoriă, este unul din proprietariĭ ceĭ marĭ aĭ moșielor dimpregiurul Bucurescilor. El stăpânesce moșia ''Mânesciĭ,'' numită astăḑĭ ''Buftea,'' moșiă pe care nepotul sĕŭ, Alexandru II, fiul luĭ Mircea-Vodă Ciobanul, o va da, prin hrisovul sĕŭ de la 15 Mai 1577, mănăstireĭ Sfta Troiță<ref>[[Autor:Alexandru Dimitrie Xenopol|Xenopolu]]: ''Istoria Românilor,'' vol. II. — Și hrisovul lui Alexandru II din colecția d-lui Gr. N. Manu.</ref>. Mihnea-cel-Rĕŭ locuesce în Bucurescĭ, cel puțin în ''1508,'' de<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}}</noinclude> 3fdjo21g9smh3a0oewkln867tv67kv1 152240 152239 2026-09-19T12:31:20Z TiberiuFr25 11409 152240 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />{{antetPagină||36|}} {{sep|5em}}{{sep|2em}}</noinclude>puterĭ totdéuna nouĕ spre uă maĭ departe propășire. Sĕ ne mulțămim cu ce avem, și sĕ studiem mult-puținul ce avem cu aceiașĭ iubire cu care alțiĭ studiéză bogăția trecutuluĭ lor”. Ast-fel vom face și noĭ pentru istoria generală a Bucurescilor de la 1500 și pênĕ la 1600. {{C|{{mai mare|{{A+|'''II'''}}}}}} {{letrină|L|2rem|imagine=Istoria Bucurescilor (1899) - initial L - page 36.png|imgsize=50px|night-mode-invert=da}}a 1500 se tăiaseră din pădurĭ ca sĕ se clădéscă case; se desecaseră din bălțile Dâmbovițeĭ, se construise, — de mult âncă, — ''Curtea Domnéscă''<ref>V. cap. ''[[Istoria Bucurescilor/Capitolul 5|Curtea Domnéscă]].''</ref> și cetatea era âncă în picióre, gata a maĭ înfrunta și alte atacurĭ și alte bătăliĭ sub zidurile séle. La 1506, documentele numesc ''Bucuresciĭ'' cu elogiosul nume de ''Minunatul Scaun al Bucurescilor.'' Intr’adevĕr, la 15 August ''1506,'' Radu-Vodă, fiul luĭ Vlad-Vodă, dă luĭ Dragomir Spătarul hrisov de proprietate pentru satul Bucșa din ''minunatul scaun al Bucurescilor''<ref>''Arhive:'' Condica M-tirei Radu-Vodă, pag. 642.</ref>. Maĭ ’nainte de acest hrisov, un altul din 27 Iuniŭ 1506 este dat tot din Bucurescĭ de Radu-Vodă megiașilor din Hareș pentru ocinele lor<ref>''Academiă.''</ref>. Capitală a doua a Țĕreĭ âncă de la 1462, de la ’nceputul domnieĭ luĭ Radu IV cel-Frumos, Bucuresciĭ continuă și după mórtea luĭ Radu V cel-Mare (1507) a fi a doua, — décă nu, sub maĭ mulțĭ Dănescĭ și Drăculescĭ, — singura capitală a Țĕreĭ-Românescĭ. Și sĕ nu uităm că suntem la ’nceputul secoluluĭ XVI. După Radu-cel-Mare, urméză Mihnea-cel-Rĕŭ, frate cu Radu-cel-Mare. Acest Domn, de cruntă memoriă, este unul din proprietariĭ ceĭ marĭ aĭ moșielor dimpregiurul Bucurescilor. El stăpânesce moșia ''Mânesciĭ,'' numită astăḑĭ ''Buftea,'' moșiă pe care nepotul sĕŭ, Alexandru II, fiul luĭ Mircea-Vodă Ciobanul, o va da, prin hrisovul sĕŭ de la 15 Mai 1577, mănăstireĭ Sfta Troiță<ref>[[Autor:Alexandru Dimitrie Xenopol|Xenopolu]]: ''Istoria Românilor,'' vol. II. — Și hrisovul lui Alexandru II din colecția d-lui Gr. N. Manu.</ref>. Mihnea-cel-Rĕŭ locuesce în Bucurescĭ, cel puțin în ''1508,'' de<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}}</noinclude> 4dl7ct5u20ha1iejtv9lnyc8g4mhv71 104 51136 152241 2026-09-19T12:48:53Z ~2026-50608-64 22725 /* Neverificat */ Pagină nouă: ENEIliA (iti se râdică, parcă, în fața mea, deslușindu-se în lumina îmbel șugată ce revărsa luna plină prin răsuflătorile făcute în zidchipurile sfinte ale zeilor și penații frigieni, pe cari îi scăpasem, din mijlocul flăcărilor, ce mistuiau orașul Troiei și-i luasem cu mine. Îmi grăiră astfel, ușurându-mi grijile cu vorbele lor; — Ceeace ți-ar fi spus Apolon, când vei fi ajuns la Ortigia, ți-o împărtășește aicea și, iață, pentru ac... 152241 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="37.142.159.131" /></noinclude>ENEIliA (iti se râdică, parcă, în fața mea, deslușindu-se în lumina îmbel șugată ce revărsa luna plină prin răsuflătorile făcute în zidchipurile sfinte ale zeilor și penații frigieni, pe cari îi scăpasem, din mijlocul flăcărilor, ce mistuiau orașul Troiei și-i luasem cu mine. Îmi grăiră astfel, ușurându-mi grijile cu vorbele lor; — Ceeace ți-ar fi spus Apolon, când vei fi ajuns la Ortigia, ți-o împărtășește aicea și, iață, pentru aceea el singur ne-a trimis la ușa ta. După arderea Troiei, noi am mers împreună cu tine și cu oștile tale ; pe corăbiile tale și călăuziți de tine am străbătut marea cea înfuriată și tot noi vom înălța până la stele numele viitorilor tăi nepoți și vom dărui cetăței lor împărăția lumii. Unor oameni așa de mari să le pregătești și un oraș mare ; nu încheia dar aici lungile osteneli ale pribegiei. Trebue să-ți schimbi așezarea. Nu pe aceste țărmuri, nu în Creta ți-a po­ runcit Apolon din Delos să te așezi. E un ținut, căruia Grecii ii mai zic și Hesperia, o țară străveche, puternică ’n oști șî cu pământuri roditoare, locuită odinioară de Enotrieni; țara aceasta se zice că au botezat-o urmașii Italia, după numele șefului lor. Acofo sunt adevăratele noastre locuințî; de-acolo au venit Dardanus și lasius, cel mai vechiu strămoș al nostru, din care ni se trage neamul. Scoală-te dar și aleargă vesel de spune bătrânului tău tată aceste vorbe, asupra cărora nu ’ncape îndpeală. Căutați Coritul i) și ținuturile ausoniene ; lupiter nu te îngăduie în câmpiile Cretei. încremenit de această arătare și de glasul zeilor — căci nu era un vis : le cunoșteam chipul, pletele încununate cu bentițe, figura lor aievea — o sudoare rece îmi scăldă tot trupul; sar din așternut, îmi înalț spre cer glasul și palmele întoarse în sus și vărs pe altar vin curat, pentru libațiune. Sfârșind jertfa, mă duc vesel la Anchise și-i dau de știre, povestindu-i lucrurile cu deamănuntul. El recunoscu că obârșia noastră îndoielnică cu cele două rânduri de strămoși l-au înșelat, făcându-1 să săvârșiască această proaspătă greșală în căutarea vechei noastre patrii. 1) Oraș in Etruria (Italia). z<noinclude><references/></noinclude> n2onv77iksro5ru3pts9tpv0qiwmd1p 3 51137 152256 2026-09-20T10:03:28Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 152256 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Daria Chistol}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 20 septembrie 2026 13:03 (EEST) lsqh7dodff4tdsckmf21qykervwptff