Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.20 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 104 47929 152334 147207 2026-09-22T19:03:01Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152334 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină||{{asc|La Medeleni}}|53}}</noinclude>Storul cu resort nu țâșni cum avea obiceiu când îl zmunceà Dănuț; se urcă lin, însoțit de mâna doamnei Deleanu pânăla cerul copt de soare, între frunzele mărului domnesc dela geam. Dănuț își stăpâni un zâmbet de superioritate… Pleoapele lui pe care le privea cu ochii închiși, împodobeau haina de mătasă cenușie a somnului abia isprăvit, cu întortocheate crizanteme por­tocalii, scuturate din lumină… Somnul cași boala îl făceau pe Dănuț invulne­rabil, și răsfățat de părinți. Deaceia lui Dănuț îi plăceà să fie bolnav și să ție ochii închiși dupăce se deștepta. Doamna Deleanu se așeză oftând pe marginea patului… Prezența ei parfumă altfel căldura venită din livadă. „…Se uită la mine… Ha-ha!… Cu-cu aici-s”! țipă gândul lui Dănuț, țupăind, ascuns în trupul cald și fericit ca într’un pod în care atârnă lenea strugurilor copți. Genele lui Dănuț tremurau; începù să clipească… — Hai scoală, leneșulel… Hai, somnorosule! — îl îmbie doamna Deleanu, culegându-i buclele de pe frunte. Dănuț se întinse și căscà sincer, deschizând ochii deabinelea… — Deschide gura mare!… Ia repede să nu curgă! Lingurița plină adusă plutitor de-asupra paha­rului cu apă care o oglindeà, intră dulce în gura căscată, — și eși anevoe dintre buzele închise asupra-i, curată la față… Doamna Deleanu cu-<noinclude><references/></noinclude> 196t0f6w9c7nr34mff4gaekmdursii9 104 49323 152335 148337 2026-09-22T19:10:34Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152335 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|270|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>— Nu-i nimica, Herr Direktor! Iți mai fac o fricțiune. Azi îi ''o zi mare!'' — Pe capul meu! — Și pe altele, Herr Direktor, adăuga Olguța, frământând amarnic. {{*}} Eră o dărăpănare atât de străverzie că parcă nu erà, în văzduhul toamnei, — și o blândeță vastă în lumină, ca un trecut… Dănuț cobori treptele pridvorului cu mânile în buzunar și umerii plecați. Zărind mingea de foot-ball, uitată în ogradă, își aminti că se jucase cu Olguța, că se rănise la genunchi mai adineori, — și i se părù că treptele pe care le co­boară sunt altele decât acele pe care le suise, și că ograda-i alta, și că Dănuț e altul… Cașicum treptele suite ''atunci'' și coborîte ''acum'', ar fi fost ale vremii, nu ale pridvorului casei pă­rintești. Închise ochii… De multe ori, spre sfârșitul vacanțelor mai ales, Dănuț visa că i s’a întâmplat o nenorocire. Și ’ntotdeauna, deschizând ochii, nenorocirea se is­prăveà. Și Dănuț eră fericit, cu sufletul fragezit de zâmbete desprinse din spaima somnului. Astfel nenorocirile din somn îl deprinseră să socoată nenorocirea ca un prag peste care treci — des­chizând ușa cu o deschidere de pleoape — pentru a intrà în alba încăpere a luminii, cu oglinzi<noinclude><references/></noinclude> hvqv8a4h2a0b7321agjp57vgjr66mei 104 49324 152336 148338 2026-09-22T19:16:35Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152336 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|271}}</noinclude>numai pentru zâmbete și ferestre numai pentru soare… …Deschise ochii. Mingea de foot-ball, aceiași; cerul înalt și întins; începeà școala, se apropia plecarea; Dănuț mic și singur… Vrasăzică l-au dat afară din casă… Nu-i venea să plângă, nu. Oftă. Cum ar fi vrut Dănuț să se facă cerul mic-mic, și jos-jos, așà cum erà cuvertura măsuței pe care făcea uneori, iarna, doamna Deleanu pa­siențe, sau ceteà o carte. Și dedesubtul cerului micșorat și coborît așa cum ar fi vrut Dănuț, să fie un covor luminat de flăcările soabei și o pisică somnoroasă… Deasupra măsuței mai erà o lampă cu abatjour. Subt măsuță se vedeau picioarele mamei în pantofi subțiri, stând locului, sau strâmbându-se pe-o coastă de nedumerire, sau bătând tactul unei supărări, cu vârfurile. Dănuț, firește, ședeà subt măsuță. Olguța se jucă pe-afară, în omăt. Dar lui Dănuț nu-i trebuia altă joacă. Acolo, lumea se micșoră ca o căsuță de păpușe. Nimeni nu mai erà pe lume decât picioarele măsuței, Dănuț la mijloc, pantofii mamei și pisica. Dănuț știa ce face mama fiindcă vedea ce fac pantofii. Știa când zâmbește, când se încruntă, când se supără. Pisica dela o vreme torcea. Și erà o tăcere!… Căldura sobei ajungea acolo molatecă și somnoroasă… Acolo în­cepeau poveștile cu Satu-Palmă-Barbă-Cot, cu Prichindel… Acolo făurise Dănuț o lume măruntă, cu oameni mici ca literile, cu animale de statura<noinclude><references/></noinclude> jqqquxwie87iwg1fxu97asoqk6wmown 104 49325 152339 148339 2026-09-23T07:33:24Z Mishuletz 445 152339 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" />{{antetPagină|272|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>majusculelor, și căsuțe niciodată mai mari decât o carte de povești, să ’ncapă ’n ele numai basme. Dănuț numai, erà uriaș, dar ce uriaș cumsecade!… Erà bine acolo! Aceia erà patria lui Dănuț lu­minată de focul din sobă ca de un soare al covoarelor pe care dorm copii și visează pisici… L’au izgonit. Ce înalt erà cerul! Ce mare pământul! Porni încet spre livadă… Ce se întâmplase în Turbinca lui Ivan? Ce vânt veștejise, scuturase și alungase împărății, Feți-Frumoșii și poveștile? Turbinca lui Ivan erà goală? Dănuț mergea ''singur''. Nimeni nu-l mai însoțeà. Oștile care întotdeauna veneau în urma lui Dănuț sau îl așteptau înainte, — pieriseră. Pustiu înnainte, pustiu în urmă! Din casă-l izgoniseră, înainte-l aștepta școala… Turbinca lui Ivan erà goala și erà grea fiindcă în ea intrase durerea din viață în locul celei din basme, cu duioasa apăsare de moarte a toamnei pe păduri. In drum spre livadă îl ajunse Ali, gudurându-se pe lângă el. Numai Ali îl iubea pe Dănuț. Și după ce va plecà Dănuț, amândoi vor rămânea singuri: Dănuț la București, Ali la Medeleni. — Dănuț! Cu cozile fluturând pe spate, Monica alergà după el. — Dănuț, stai puțin, Dănuț. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> ornqgzgbhuxw1lzpojsztllhoq3cwub 152340 152339 2026-09-23T07:33:45Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152340 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|272|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>majusculelor, și căsuțe niciodată mai mari decât o carte de povești, să ’ncapă ’n ele numai basme. Dănuț numai, erà uriaș, dar ce uriaș cumsecade!… Erà bine acolo! Aceia erà patria lui Dănuț lu­minată de focul din sobă ca de un soare al covoarelor pe care dorm copii și visează pisici… L’au izgonit. Ce înalt erà cerul! Ce mare pământul! Porni încet spre livadă… Ce se întâmplase în Turbinca lui Ivan? Ce vânt veștejise, scuturase și alungase împărății, Feți-Frumoșii și poveștile? Turbinca lui Ivan erà goală? Dănuț mergea ''singur''. Nimeni nu-l mai însoțeà. Oștile care întotdeauna veneau în urma lui Dănuț sau îl așteptau înainte, — pieriseră. Pustiu înnainte, pustiu în urmă! Din casă-l izgoniseră, înainte-l aștepta școala… Turbinca lui Ivan erà goala și erà grea fiindcă în ea intrase durerea din viață în locul celei din basme, cu duioasa apăsare de moarte a toamnei pe păduri. In drum spre livadă îl ajunse Ali, gudurându-se pe lângă el. Numai Ali îl iubea pe Dănuț. Și după ce va plecà Dănuț, amândoi vor rămânea singuri: Dănuț la București, Ali la Medeleni. — Dănuț! Cu cozile fluturând pe spate, Monica alergà după el. — Dănuț, stai puțin, Dănuț. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> dwz0qrhrw8drr5bhb9thcx7a4volgmp 104 49326 152341 148340 2026-09-23T07:39:03Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152341 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|273}}</noinclude>Il ajunse în livadă. Gâfăiâ. — Dănuț… îmi pare-așà de rău că pleci! — se spovedi ea gata de plâns, luându-l de mănă și privindu-l cu ochii măriți. — Ce v’am făcut eu? Ce mai vreți cu mine? Dece nu-mi dați pace? Zmulgându-și mâna din mâna Monicăi porni înainte, înstrăinându-se de-ai lui în toamnă. — Ce i-am făcut eu? — murmură Monica acoperindu-și obrajii cu mănile… Saracu’ Dănuț! Și fiindcă numai Ali mergeà după Dănuț, deși gonită, Monica porni după Ali. {{*}} Arome dulci și amărui, mirodenii pipărate, mirezme stinse, suflări umile, abia simțite, deslușite totuși… Soarele umed — adierele vântului de pe miriști și grădini și arături — fructele și frunzele cren­gilor — trunchiurile pomilor — pământul — frun­zele și fructele căzute — și firele de iarbă ’ncovoiate, miroseau deavalma toate-toate. Pluteau suflete printre pomi și suflete se des­prindeau din iarbă și din vânt, — și căderea frunzelor dezmierda mâhniri fără de frunte și sfâșieri fără de mâni. Și pretutindeni începea o plecare, și nicăeri nu se vedea tristul cufăr al plecărilor, nici femeia care sta pe el înfrigurată, cu genunchii strânși și coatele împreunate, acoperindu-și ochii: să nu mai vadă și să nu mai plângă. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> futtrzh6vhcpmexmt7j9xp6bxlomgs8 104 49338 152342 148355 2026-09-23T08:53:08Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152342 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|277}}</noinclude>ascunzându-se pe după trunchiuri. Se opri, uitându-se; Dănuț nu se mișca. O luă la fugă din răsputeri ca să aducă mai degrabă pelerina lui Dănuț. …Când ești trist de tot, îți vine să dormi. Iți vine să-ți culci capul pe genunchii altcuiva care te iubește, sau dacă ești singur și n’ai pe nimeni, să ți-l culci pe palmele tale…Da. Iți vine să dormi când ești trist. Și să uiți… Dar când te deștepți? Iar ești trist și nu mai poți s’adormi din nou!… Dănuț ofta. …De ce cădeau frunzele?… Fiindcă venise toamna… Frunzele erau moarte?… Nu. Frunzele cădeau și mureau jos pe pământ fiindcă venise toamna… Toamna… Frunzele cădeau sau ''vroiau'' să cadă?… Dacă venise toamna!… Ce să mai facă ele pe crengi!… Când vine toamna, pasările pleacă și frunzele cad… Dacă Dănuț ar fi fost o frunză pe creanga nu­cului, și-ar fi venit toamna, — ce-ar fi făcut?… Toate frunzele din jurul lui ar fi căzut, și el ar fi rămas din ce în ce mai singur — așa cum erà acum… Da. Și el s’ar fi ''aruncat'' de pe creangă… și l-ar fi luat vântul și l-ar fi ames­tecat cu celelalte frunze, și cine știe unde l-ar fi azvârlit… și nimeni-nimeni n'ar mai fi știut de el… …Când ești trist de tot îți vine să dormi și să uiți…<noinclude><references/></noinclude> hehxgd8j1dlckzhbnk029qckly1naj5 152343 152342 2026-09-23T11:20:34Z Mishuletz 445 152343 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|277}}</noinclude>ascunzându-se pe după trunchiuri. Se opri, uitându-se; Dănuț nu se mișca. O luă la fugă din răsputeri ca să aducă mai degrabă pelerina lui Dănuț. …Când ești trist de tot, îți vine să dormi. Iți vine să-ți culci capul pe genunchii altcuiva care te iubește, sau dacă ești singur și n’ai pe nimeni, să ți-l culci pe palmele tale…Da. Iți vine să dormi când ești trist. Și să uiți… Dar când te deștepți? Iar ești trist și nu mai poți s’adormi din nou!… Dănuț ofta. …De ce cădeau frunzele?… Fiindcă venise toamna… Frunzele erau moarte?… Nu. Frunzele cădeau și mureau jos pe pământ fiindcă venise toamna… Toamna… Frunzele cădeau sau ''vroiau'' să cadă?… Dacă venise toamna!… Ce să mai facă ele pe crengi!… Când vine toamna, pasările pleacă și frunzele cad… Dacă Dănuț ar fi fost o frunză pe creanga nu­cului, și-ar fi venit toamna, — ce-ar fi făcut?… Toate frunzele din jurul lui ar fi căzut, și el ar fi rămas din ce în ce mai singur — așa cum erà acum… Da. Și el s’ar fi ''aruncat'' de pe creangă… și l-ar fi luat vântul și l-ar fi ames­tecat cu celelalte frunze, și cine știe unde l-ar fi azvârlit… și nimeni-nimeni n'ar mai fi știut de el… …Când ești trist de tot îți vine să dormi și să uiți… {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 8ntnvg5ewdmqkbxfv48f8z4er83vmsl 104 49339 152344 148356 2026-09-23T11:25:33Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152344 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{antetPagină|278|{{asc|IONEL TEODOREANU}}|}}</noinclude>Un gând ciudat se apropià de Dănuț, de dina­fară parcă, — așà de ciudat că ochii lui Danuț se deschiseră mari și orbi, ca în întuneric, când se apropie spaima care-ți apucă inima și ți-o gâtue… In fundul livezii era o râpă înaltă — tot atât de înaltă pentru Dănuț cât eră pentru o frunză creanga de pe care se svârleà în jos. …Frunzele plutesc, alunecă și se așează lin… Nucile cad și se sfarmă!… Nucile n’au sânge. Dac’ar avea, le-ar curge sângele pe coajă… ca unui om… ca unui om cu capul sfărmat… ca unui biet om trist… „Dănuț! Dănuț! Unde ești, Dănuț? Unde-i Dănuț?”… Și l-ar fi găsit boarul, jos, lângă râpa, cu capul sfărmat, cu șiroae de sânge pe obraz… Mort Dănuț?… ''El, Dănuț, mort?''… — Eu? „Nu se poate”! — murmură un gând înde­părtat și învăluitor ca orizontul răsăritului. …Toți sunt în doliu. Merg în urma sicriului lui Dănuț. Plâng… Și lui Dănuț îi vine să plângă fiindcă și el merge în urma sicriului. — Mort? Singur în sicriu? Singur în groapă? In pământ negru?… Și noaptea cu strigoii? Singur! „Nu. Mai bine la școală”. Dănuț oftă adânc. …Toamna mor nucile sfarmate și frunzele că­zute. Dănuț pleacă la școală. Monica răsări îndărătul băncii ca o icoană lu-<noinclude><references/></noinclude> c39b0fjkwk466jt8d3pelogl2ke9wbf 104 49340 152345 148357 2026-09-23T11:35:06Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152345 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" /> {{antetPagină||{{asc|LA MEDELENI}}|279}}</noinclude>minata de candelile apusului. Fără să spue o vorbă, așeză pelerina pe umerii lui Dănuț… și fără să vrea și fără să știe dece, brațele ei subțiri îi încolăciră grumajii, și buzele închise îi sărutară buclele… Văzând că brațele nu sunt ale mamei lui, Dănuț sări în picioare scuturându-și buclele. —- Cine ți-a dat voe să mă săruți? — … — Dece mi-ai adus pelerina? — Ca sa nu răcești, Dănuț, îngână Monica, înghițind. — Mai bine-ași răci. Ce te-amesteci? — Dacă mi-i milă de tine! — Cine ți-a dat voe să-ți fie milă? N’am nevoe! Aaa! Nu se isprăvise vacanța! Are să le-arate el! Întâlnind cozile Monicăi, apucă și trase. Ca­pul Monicăi zvâcni îndărăt, docil. O amintire trecù pe dinaintea ochilor lui Dănuț: la începutul vacanței, pe vremea caiselor, în livadă, o trăsese pe Monica de cozi… Și parcă se temuse de Mo­nica… și-i păruse rău. Ce repede trecuse vacanța! Începea școala! Plecà. Erà frig, toamnă! — Te-ai supărat, Monica? — o întrebă el dulce, lăsând să-i cadă cozile din mâni. — … Nu-i vedea fața: numai cozile blânde și grele. — Îmi pare rău, Monica. Pardon… Nu ți-e frig? Capul Monicăi făcu semn că nu. — Da’ vrei să fugim împreună? Capul Monicăi făcù semn că da. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> dt0fyy8eq3ba7o93qxnly2olypbvdck 104 49864 152337 151519 2026-09-22T19:22:00Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152337 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină|284|{{asc|Ionel Teodoreanu}}|}}</noinclude>Ploaia se întețea răscolită de vânt. De subt coviltir un glas aspru bodogăni răstit. Ghicitoarea își luă banii și porni spre căruță. Anica intră în ogradă cu capul plecat în jos. Trecând pe subt stejarul dela poarta, zări urma slabă a unui pneu de automobil. Privirile-i alunecară spre zarea afumată… Oftă. Toate drumurile erau șterse de cenușiul des. Se scutură înfrigurată și alergă spre casă. Cânii strânși pe subt streșini abia o priviră. În priveliștea moartă, căruța cu Țigani se îndepărta ducând subt coviltir cele din urma focuri și culori ale toamnei, lăsând în urma ei văzduhul sur ca o bolnavă lumină de lună… Nu s'auzea nici un lătrat. Ploia vorbea singură ca o cerșetoare nebună. {{*}} Prin ferestruicele de mansardă ale podului — zăbrelite de ploae pe dinafară, zbârcite de paianjeni pe dinăuntru — lumina intra ca un val de dantelă de mult aruncată acolo printre celelalte vechituri. Și câte nu erau! Pe măsură ce porniseră bătrânii din casă luând drumul cimitirului, podul se umpluse cu tot ce le îndestulase mai curând tabieturile și ciudățeniile lor cât și ale vremii lor, decât trebuințele. Odaia Fiței Elencu fusese surghiunită în pod, în întregime, ca osemintele unui ciumat. Incăpătoarele fotolii și canapele cu picioare arcuite și<noinclude><references/></noinclude> imlx99dql22kv3q96ofdpa7b98kfv8n 3 51162 152333 2026-09-22T17:32:17Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 152333 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Florina132}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 22 septembrie 2026 20:32 (EEST) jz48bxzrqhaqho1nyk3myih21mg713g 3 51163 152338 2026-09-22T19:56:43Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 152338 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Cont romana}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 22 septembrie 2026 22:56 (EEST) p0kf5bwqcgxgi41tzeluls5aucmsss4