Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.21 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 4 3565 152429 152332 2026-09-25T12:18:37Z MediaWiki message delivery 10303 /* Your feedback wanted: Remove (Language link added:) and similar edits from Special:RecentChanges */ secțiune nouă 152429 wikitext text/x-wiki {{titlu de proces | titlu = Scriptoriu | secțiune = | precedent = [[WS:I/C|Paginile comunității]] | următor = [[Wikisource:Scriptoriu/Arhivă|Arhivă]] | scurtătură = [[WS:S]] | note = Aceasta este pagina de discuție a comunității; simțiți-vă liber să adresați întrebări ori lăsa comentarii. Puteți participa la orice discuție curentă sau puteți '''[{{fullurl:Wikisource:Scriptoriu|action=edit&section=new deschide}} o discuție nouă]'''. Pentru discuții legate de întregul proiect (nu doar de secțiunea în limba română) sunteți rugat să vă adresați în cadrul [[oldwikisource:Wikisource:Scriptorium|proiectului multilingv]]. }} __NEWSECTIONLINK__ [[Categorie:Wikisource]] <!-- Adăugați mesajele noi după acest rând --> == <span lang="en" dir="ltr">Migration to Parsoid</span> == <div lang="en" dir="ltr"> <section begin="announcement-content" /> <em>[[m:Special:MyLanguage/Wikimedia Foundation/Product and Technology/Parsoid Read Views/Read View Announcement|Read this in another language]]</em> Hello everyone! I am glad to inform you that as the next step in the [[mw:Special:MyLanguage/Parsoid/Parser Unification|Parser Unification]] project, Parsoid will soon be turned on as the default article renderer on your wiki. We are gradually increasing the number of wikis using Parsoid, with the intention of making it the default wikitext parser for MediaWiki's next long-term support release. This will make our wikis more reliable and consistent for editors, readers, and tools to use, as well as making the development of future wikitext features easier. If this disrupts your workflow, don’t worry! You can still opt out through a user preference or turn Parsoid off on the current page using the Tools submenu, as described in the [[mw:Special:MyLanguage/Help:Extension:ParserMigration|Extension:ParserMigration]] documentation. There is [[mw:Special:MyLanguage/Parsoid/Parser Unification/Confidence Framework|more information about our roll-out strategy]] available, including the testing done before we turn on Parsoid for a new wiki. To report bugs and issues, please look at our [[mw:Special:MyLanguage/Parsoid/Parser Unification/Known Issues|known issues]] documentation and if you found a new bug please create a phab ticket and tag the [[phab:project/view/5846|Content Transform Team in Phabricator]]. <section end="announcement-content" /> </div> [[mw:User:MSantos (WMF)|Content Transform Team]] 3 august 2026 19:31 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:MSantos (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Distribution_list/Global_message_delivery/Wikisource&oldid=28221043 --> == Schimbare de server - Wiki-ul dvs. va fi în curând doar pentru citire pentru o perioadă scurtă de timp == <section begin="server-switch"/><div class="plainlinks"> [[:m:Special:MyLanguage/Tech/Server switch|Citiți acest mesaj în altă limbă]] • [https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Special:Translate&group=page-Tech%2FServer+switch&language=&action=page&filter= {{int:please-translate}}] Fundaţia [[foundation:|Wikimedia]] vai testa intre centrele sale de date primar şi secundar. Acest lucru va asigura că Wikipedia și alte wiki-uri ale Wikimediei pot rămâne online chiar și după un dezastru. Traficul va comuta la '''{{#time:j xg|2026-09-23|ro}}'''. Testul va începe la '''[https://zonestamp.toolforge.org/{{#time:U|2026-09-23T14:00|en}} {{#time:H:i e|2026-09-23T14:00}}]''' (17:00 CEST). Din păcate, din cauza unor limitări din [[mw:Special:MyLanguage/Manual:What is MediaWiki?|MediaWiki]], toate editările trebuie să se oprească în timp ce comutarea este efectuată. Ne cerem scuze pentru această perturbare și ne străduim să o reducem la minimum în viitor. Un banner va fi afișat pe toate wiki-urile cu 30 de minute înainte ca această operațiune să aibă loc. Acest banner va rămâne vizibil până la sfârșitul operațiunii. Puteți contribui la [https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Special%3ATranslate&group=Centralnotice-tgroup-read_only_banner&task=view&language=&filter=&action=translate traducerea sau corectura] a acestui text banner. '''Veți putea citi, dar nu edita, toate wiki-urile pentru o scurtă perioadă de timp.''' * Nu veți putea edita până la o oră {{#time:l j xg Y|2026-09-23|ro}}. * Dacă încercați să editați sau să salvați în aceste perioade, veți vedea un mesaj de eroare. Sperăm că nu se vor pierde modificări în aceste minute, dar nu putem garanta acest lucru. Dacă vedeți mesajul de eroare, vă rugăm să așteptați până când totul revine la normal. Apoi ar trebui să puteți salva editarea. Dar, vă recomandăm să faceți mai întâi o copie a modificărilor dvs., pentru orice eventualitate. „Alte efecte”: * Lucrările de fundal vor fi mai lente și unele pot fi abandonate. Este posibil ca linkurile roșii să nu fie actualizate la fel de repede ca în mod normal. Dacă creați un articol care este deja legat în altă parte, linkul va rămâne roșu mai mult decât de obicei. Unele scripturi de lungă durată vor trebui oprite. * Ne așteptăm ca implementările de cod să se întâmple ca în orice altă săptămână. Cu toate acestea, unele înghețări de cod în fiecare caz ar putea să se întâmple punctual dacă operațiunea le va necesita ulterior. * Serviciul [[mw:Special:MyLanguage/GitLab|GitLab]] nu va fii disponibil pentru vreo 90 de minute. Acest proiect poate fi amânat dacă este necesar. Puteți [[wikitech:Switch_Datacenter|citiți programul la wikitech.wikimedia.org]]. Orice modificare va fi anunțată în program. '''Vă rugăm să partajați aceste informații comunității dvs.'''</div><section end="server-switch"/> [[m:user:Trizek (WMF)|Trizek (WMF)]] 15 septembrie 2026 15:58 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Trizek (WMF)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=Distribution_list/Non-Technical_Village_Pumps_distribution_list&oldid=30513874 --> == Wikidata == A fost deschisă o discuția de [[:d:Wikidata:Cafenea#Ani_în_descrieri]], interesantă poate și pentru noi.--[[Utilizator:Mishuletz|Mishuletz]] ([[Discuție Utilizator:Mishuletz|discuție]]) 18 septembrie 2026 11:43 (EEST) == Transcludere sau includere == Am mai deschis o discuție relevanta pentru Wikisource: [[:w:ro:Wikipedia:Cafenea#Transcludere,_includere_sau_apelare]]. [[Utilizator:Strainu|Strainu]] ([[Discuție Utilizator:Strainu|discuție]]) 22 septembrie 2026 08:21 (EEST) == Your feedback wanted: Remove ''(Language link added:) and similar'' edits from Special:RecentChanges == ''(Apologies for posting in English. You can help by translating it)'' Hello, I’m Danny from [[:en:w:Wikimedia_Deutschland|Wikimedia Deutschland’s]] [[m:Wikidata_For_Wikimedia_Projects|Wikidata For Wikimedia Projects]] team.<br/> We have been investigating and examining how Wikidata’s use in the [[Special:RecentChanges]] and [[Special:Watchlist]] pages can be made to be more useful, or less ‘noisy’ (fewer edits that have little value to the reader). We are currently exploring to make a change in the volume and the type of Wikidata edits that appear in these pages, and '''we need your feedback''' to help us ensure this is a positive change for the Wikis and won’t disrupt your workflows.<br/> Language links are also known as sitelinks or interlanguage links and describe when a Wikidata item is connected to a Wiki, adding it to the language dropdown tool for other connected Wikis. [[File:Types of Lang Link changes.png|x350px|frame|A variety of "Language Link" edits as seen in the Recent Changes feed]] The request for feedback is whether you support the removal of these language link edits from the Recent Changes and Watchlist feed, or would you oppose such a change and if so, why? Please share you thoughts on the dedicated '''[[m:Talk:Wikidata_For_Wikimedia_Projects/Clearer_Wikidata_Edit_Summaries/Hide_Language_Link_edits|metawiki Talk page]]'''. Further information about this change: [[m:Wikidata_For_Wikimedia_Projects/Clearer_Wikidata_Edit_Summaries/Hide_Language_Link_edits|m:Wikidata_For_Wikimedia_Projects/Hide_Language_Link_edits]] Thank you for any participation or feedback you give, -- [[m:User:Danny_Benjafield_(WMDE)|User:Danny Benjafield (WMDE)]] 25 septembrie 2026 15:18 (EEST) <!-- Mesaj trimis de Utilizator:Danny Benjafield (WMDE)@metawiki utilizând lista de la https://meta.wikimedia.org/w/index.php?title=User:Danny_Benjafield_(WMDE)/MassMessage_test_list&oldid=31080967 --> iyjt9xkwz849rc83j6lzyhg2dc01bw2 104 49052 152433 151520 2026-09-25T20:01:21Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152433 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" /></noinclude> PARTEA DOUA<noinclude><references/></noinclude> i69jdh37m1rlk5hyn9mh226asiiq49a 104 50845 152434 151618 2026-09-25T20:04:36Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152434 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină|370|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>— Bravo, Dănuț! Așà ași fi scris și eu. Olguța admirà retorica măestrie cu care Dănuț îmbinase spovedania jafului dulceților păstrate pentru iarnă, cu slăvirea lor și măgulirea păgubașului, — fără să-și dea seamă că acel „bună mai erá, mamă dragă!” departe de a fi un vicleșug, pentru Dănuț erà o naivă și deplină doină. {{***}} După împărtășanie, Moș Gheorghe privise lung aburii albăstrii ai fumului de tămâe, plutind înfloriți prin odae. Dela o vreme ațipise. Acum dormeà cu fața în sus. Brațele-i atârnau în lături, grele. Și trupul și chipul păstrau parcă întipărirea resemnată a unei răstigniri. Doamna Deleanu îl vegheà, așezată pe un scăunel alături de laviță, cu coatele sprijinite pe genunchi, și fruntea cufundată în palme. Vegheà și Oțeleanca. Neîndrăznind să steà jos, subt acelaș acoperământ cu doamna Deleanu, și fiind ostenită de lunga ședere în picioare, îngenunchiase în fața icoanelor. Doctorul, întins pe prispă la aer curat, ceteà un roman franțuzesc, făcând reflecții specific românești. {{dhr}} …Pe când erà de-o samă cu Olguța, doamna Deleanu căpătase dela Moș Gheorghe un dar nepieritor ca trandafirii Iericonului: zâmbetul copilăriei. Fără de Moș Gheorghe nu l-ar fi cunoscut. Nu doar că n’o iubeau părinții! Dar mama doamnei Deleanu, greu zdruncinată dela naștere,<noinclude><references/></noinclude> kuqhylvtapxkgc6yuvxad11404nbwta 104 50846 152435 151619 2026-09-25T20:07:04Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152435 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină||LA MEDELENI|371}}</noinclude>trăise mai mult prin străinătate. Venirile ei acasă — din ce în ce mai rare — nu aduceau decât o față mai istovită, un zâmbet mai chinuit, și o poruncă de ''liniște'' sfătuită de doctori și rostită de Fița Elencu în fața mormanelor de jucării proaspăt aduse. Conu’ Costache Dumșa, prins de viața politică, dezmierdà distrat, uneori numai — ș’atunci c’un oftat de mâhnire — capul fetiței timide cu care aveà să i se stingă numele. În schimb, străjeri neclintiți ai copilăriei ei în căminul părintesc, fuseseră ochii Fiței Elencu, verzi, ca un mucegai nimicitor al ori cărei frăgezimi. Mai târziu, dascăli și guvernante, tot subt diriguirea Fiței Elencu, o învățară să fie bătrână la minte, deșteaptă, posomorită și savantă, și în alte limbi decât cea românească. Moș Gheorghe-i ținuse loc de mamă și bunic. El alungase tot atâtea lacrimi pe cât deșteptase zâmbete și ’nviorări pe chipul palid al feței istovite de învățătură și singurătate. Și ea fusese odată „duduița moșului”. Acuma erà Olguța… Și moșul copilăriei lor se duceà… Degetele doamnei Deleanu mângâiară ușor părul alb al moșneagului. Alte amintiri, de mai târziu, înlocuiră pe-ale copilăriei; și acestea tot de Moș Gheorghe legate și de căsuța lui. …Fița Elencu prinsese la Iași — erà mult de-atunci — o scrisoare de dragoste dela tânărul Iorgu Deleanu, profesorul de filozofie al nepoatei sale. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 25srhq8aqep98inr2l32b91yfl4bulv 104 50847 152436 151620 2026-09-25T20:09:10Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152436 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină|372|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>— Ce-i asta, Alice? întrebase ea cu scrisoarea în mână și un zâmbet oțetit în ochi. Inima nepoatei simțise greutatea întregei planete. — Ia să vedem noi ce-a scris ''domnul profesor,'' începuse Fița Elencu așezându-se într’un fotoliu… „Draga mea Alice” Bre-bre!… Vrasăzică, scumpa mea nepoată, un slugoi, un Deleanu oarecare, are cutezanța să te tutuiască pe ''tine,'' odraslă de neam boeresc! Frumos! Tare frumos! Știi tu, fetițo, pentru ce-s făcute bicele?… Nu știi. Ei, să te’nvețe mătușă-ta, că-i mai bătrână. Bicele dragă nepoată, sunt făcute pentru tălpile groase ca să le facă mai subțiri… și mai simțitoare. „Și cum mai spune? „Dragă”! Un ''adiectiv'' foarte necuviincios!… Și ce mai spune? „Mea!” Cum se poate! Nu-ți pare ție, scumpa ''mea'' nepoată, că acest posesiv nesăbuit pornește dintr’o minte cu totul smintită? Că altfel nu-i cu putință să îndrăznească un fecior de robi sa fure un cuvânt așà de boeresc!… Mata, fetițo, încheiase Fița păturind scrisoarea ca pe un document de mare preț, — ai să mergi cu mine la țară, și acolo, am să-ți spun eu „Draga mea Alice” până ce ti-i săturà de dragoste, ca să nu mai simți nevoia să ți-o spună slugile. Fița se ținuse de cuvânt așà de vertiginos, încât tânărul Iorgu Deleanu găsise numai o ușă închisă în casa unde predà lecții de filozofie. Pe când nepoata Fiței învățà la Medeleni să-și stăpânească lacrimile subt atenta priveghere a<noinclude><references/></noinclude> 249j073wusdnludyanhgyzv7073tses 104 50848 152437 151621 2026-09-25T20:11:23Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152437 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină||LA MEDELENI|373}}</noinclude>ochilor verzi, tânărul Iorgu Deleanu le lăsà să curgă în voe, la Iași, căpătând bile din ce în ce mai roșii la examenele de Drept. Într’o bună zi, vine la curte mama Anica, nevasta lui Moș Gheorghe. — Sărut mâna, dudue, oftase ea ca să-și ascundă zâmbetul, — o căzut la pat moșneagul. Fără să mai aștepte încuviințarea Fiței, „duduița moșului” pornise într’un suflet. Moș Gheorghe o întâmpinase — mohorât de vesel ce erà — în tindă. În loc de boală, tânărul Iorgu Deleanu. Moș Gheorghe știà bine cine-i și ce poate Fița Elencu. Totuși nu pregetase. O după amiază întreagă, Moș Gheorghe și mama Anica pândiseră pe geam pentru fericirea dela spatele lor. O noapte întreagă dormiseră pe prispă, fiindcă în odăița lor dormeà somn fericit, somn tineresc, „dragul duduiței”. {{dhr}} …Cresc uneori în fața caselor copilăriei, masivi și blânzi stejari, al căror zvon de frunze, al căror cor de cuiburi, cu zilele și anii tot mai scump îți este, fiindcă în frunză și în cuiburi trăesc și cântă amintiri, și fiindcă umbra lor e dulce ca o dragoste. Și dacă se întâmplă ca securea să-i abată, căderea lor e-o prăbușire de trecut și golul lipsei lor, vaer de jale. {{dhr}} În tăcerea odăiței nu s’auzeau decât suflarea hurducată și șuerătoare a lui Moș Gheorghe. Cu<noinclude><references/></noinclude> cs4z0d0n1f8kw5g00v7xvpsk2xi6csh 104 50849 152438 151622 2026-09-25T20:13:41Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152438 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină|374|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>hârșcăit de ferestrău, moartea doborà un blând stejar. Doamna Deleanu plângeà. Oțăleanca se închinà la icoane. {{***}} Când povesteà sau când pledà, domnul Deleanu erà stăpânit de un sbucium meridional care-l făceà să nu-și găsească astâmpăr. Odată, la Curtea cu Juri, înfierbântat de oratorie și de întreruperi, părăsise, încetul cu încetul, ''banca apărării;'' și începuse să înainteze… Ajunsese în mijlocul sălii, între acuzat și Jurați. Fără să-și deà seama, valsà mereu, înaintând spre masa Curței, până când Președintele sunase clopoțelul: — Domnule avocat, îmi permiteți să chem aprodul să mute masa Curței… ca să aveți loc! — Mă ertați, domnule Președinte, replicase domnul Deleanu, oprindu-se. Adevărul te poartă înainte, ca un asalt spre Dreptate. Mulțumesc Onoratei Curți că m’a trimes la timp îndărăt. De astădată, subiectul povestirei erà în cel mai desăvârșit acord cu temperamentul povestitorului. Isprăvile celor „Trei Mușchetari” nu erau numai povestite, ci și redate prin gest și atitudine. Spada neînvinsă a lui „d’Artagnan”, redusă la proporțiile pitice ale coupe-papierului de pe biurou, doborîse atâția guarzi de-ai cardinalului Richelieu, încât domnul Deleanu, când<noinclude><references/></noinclude> 7dmrpbe8st6fqr331kpg0qnl9xrmbj6 104 51165 152432 152392 2026-09-25T19:54:58Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152432 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" /></noinclude>{{Centrat|{{Xxxx-mai mare|MONITORUL OFICIAL}}}} {{Centrat|{{X-mai mare|AL}}}} {{Centrat|{{Xxx-mai mare|ROMÂNIEI}}}} {{Casetă datată | left = Anul I — Nr. 2 | center = {{Mai mare|'''COMUNICATE, DECRETE-LEGE, DECRETE,<br/>HOTĂRÎRI ALE GUVERNULUI ȘI ALTE ACTE'''}} | rstyle = | right = Luni, 25 decembrie 1989 | rbrace = | lbrace = | lbrace-size = }} {{Separator}} <section begin="Cuprins"/>{{Centrat|{{Subliniere|{{X-mai mare|SUMAR}}}}}} {{TOC begin|width=25em}} {{TOC row 2-1||{{Fin|{{Subliniere|Pagina}}}}}} {{TOC row c|3|COMUNICATE}} {{TOC row 2-1 |Comunicat al Consiliului Frontului Salvării Naționale|1—2}} {{TOC end}} <section end="Cuprins"/> <section begin="Continut"/>{{Centrat|{{Xx-mai mare|COMUNICATE}}}} {{Centrat|{{X-mai mare|COMUNICAT}}}} {{Centrat|{{Mai mare|al Consiliului Frontului Salvării Naționale}}}} Prăbușirea odioasei dictaturi a clanului Ceaușescu a adăugat o ultimă pagină cronicii sîngeroase a anilor de suferințe îndurate de poporul român. Elemente declasate și iresponsabile rămase fidele tiranului au încercat să continue practica teroristă a vechiului regim, dedîndu-se la provocări, atacuri asupra populației civile, ucigînd fără discriminare oameni neînarmați, atacînd instituții publice, întreprinderi industriale, obiective militare, unități comerciale, spitale și locuințe. Poporul român și-a afirmat încă o dată uriașa energie morală descătușată de voința sa eliberatoare. Armata și-a făcut datoria, ca și o mare parte din lucrătorii Ministerului de Interne. Revoluția a învins. În vederea restabilirii complete a situației și a asigurării liniștii necesare unei vieți normale în societatea noastră liberă, Consiliul Frontului Salvării Naționale hotărăște adoptarea unor măsuri excepționale, imperios necesare momentului actual: 1. O încetare completă și imediată a focului pe întreg teritoriul țării. Oricine va încălca această dispoziție se va face vinovat de crimă împotriva poporului român, fiind pasibil de cea mai promptă și necruțătoare pedeapsă. Să nu mai fie vărsată nici o picătură de sînge. Totodată, orice act de vandalism și distrugere, precum și răzbunările personale, se situează în afara legii, pătînd noblețea revoluției noastre. Vinovăția dictatorului și a foștilor săi lachei în fața istoriei și a legilor va fi stabilită de tribunale, care vor hotărî cu toată severitatea sancțiunile cuvenite pentru acțiunea de distrugere a țării. 2. Armata este singura deținătoare a armelor, brațul ferm al apărării intereselor poporului. Toți care au intrat în aceste zile în posesia armamentului și al munițiilor, indiferent de împrejurări, trebuie să-l predea de urgență, cel mai tîrziu pînă luni 25 decembrie ora 17. Cei care nu se vor supune acestor prevederi se vor face vinovați de încălcarea gravă a legalității, fiind pedepsiți cu cea mai mare severitate. 3. Unitățile Ministerului de Interne se vor integra Ministerului Apărării Naționale care preia comanda unică asupra tuturor trupelor și mijloacelor de luptă ale țării. Organele de miliție și pompierii își păstrează toate atribuțiile specifice, pe care trebuie să și le exercite cu toată fermitatea. 4. Conducerile și toți oamenii muncii sînt chemați să asigure protecția unităților economice, comerciale, sanitare, de învățămînt, știință și cultură. Societatea românească trebuie să funcționeze normal prin contribuția devotată a fiecăruia dintre noi. De asemenea, facem apel la toți concetățenii să sprijine organele de ordine în asigurarea integrității localurilor ambasadelor și imunitatea diplomaților. 5. Organele noilor structuri ale democrației trebuie să-și înceapă urgent activitatea de refacere a țării, constituindu-se ferm, intrînd imediat în subordinea consiliului și adoptînd, împreună cu acesta, măsurile de ordin politic, social, administrativ și economic, absolut necesare primelor etape ale reconstrucției. Fie ca primul Nou An liber să aducă în România o dată cu bucuria eliberării, liniștea și calmul care ne vor permite asumarea tuturor răspunderilor unui popor care-și afirmă demnitatea. <section end="Continut"/><noinclude><references/></noinclude> l2z353tjo37wemjt07juyxu44cbwwvq 104 51166 152431 152372 2026-09-25T19:54:43Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152431 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{Centrat|{{Float left|2}} {{Mai mare|MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 2}}}}</noinclude>Consensul național, conlucrarea forțelor creatoare ale țării, tuturor categoriilor sociale de orice naționalitate constituie condiția vitală și garanția înfăptuirii obiectivelor fundamentale ale procesului revoluționar în România. {{Centrat|*}} După ce Virgil Măgureanu a dat citire Comunicatului Consiliului Frontului Salvării Naționale, a luat cuvîntul Ion Iliescu, care a spus: Ținînd seama de fenomenele grave care se produc în societatea noastră – rezultat al vidului de putere care s-a creat prin răsturnarea dictaturii și a actelor teroriste care au continuat – deși, precum vedeți, sînt în slăbire – dar și al unor manifestări de oarecare anarhie – este absolut necesar să realizăm o unitate de acțiune a tuturor forțelor interesate în redresarea țării, să curmăm orice acțiuni care pot să împiedice însănătoșirea vieții noastre, desfășurarea activității normale în toate sectoarele de activitate, asigurarea securității individuale a tuturor cetățenilor, condiții normale pentru desfășurarea vieții pașnice a țării. Acesta este sensul tuturor măsurilor care sînt preconizate în acest comunicat, pentru care cerem sprijinul activ al tuturor celor interesați în realizarea pînă la capăt a obiectivelor transformărilor revoluționare, într-adevăr revoluționare, care au loc în țara noastră. {{Separator|15em}}<noinclude><references/> {{Separator}}{{Separator}} {{Centrat|'''EDITOR: CONSILIUL FRONTULUI SALVĂRII NAȚIONALE'''}} {{Separator|height=3px}} {{Multicol|width=auto}} Adresa pentru publicitate : Combinatul poligrafic București — Biroul de publicitate și difuzare pentru Monitorul Oficial, București, str. Blanduziei nr. 1, sectorul 2, telefon 11.77.02. Tiparul : Combinatul poligrafic București — Atelierul „Monitorul Oficial“, București, str. Jiulul nr. 163, telefon 68.55.58. {{Float right|'''Monitorul Oficial al României nr. 2/1989 conține 2 pagini.'''}} {{Multicol-break|4em}} {{Centrat|Prețul 1,50 lei}} {{Multicol-break}} {{Float right|{{Bordură|40.816}}}} {{Multicol-end}}</noinclude> cpz1i8pw6lxglwh52iwxbu2ra5uyjeo 3 51179 152430 2026-09-25T12:59:50Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 152430 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|name=Panduri136D}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 25 septembrie 2026 15:59 (EEST) 5x17im3xytuz9l6hi9iu3nipof6ohbp 0 51180 152439 2026-09-26T05:34:41Z Adrianpodar 22756 Articol Repertoriulu nostru teatralu, Mihai Eminescu, Revista „Familia”. Ianuarie 1870 152439 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Repertoriul nostru teatral | autor = Mihai Eminescu | secțiune = [[Din periodice - 1870]] | anterior = [[O scriere critică]] | următor = [[Să facem un congres]] | note = Publicat în ''Familia'', 18/30 ianuarie 1870, [http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/familia/1870/BCUCLUJ_FP_279290_1870_006_3.pdf Nr. 3.] }} Fiindcă ideea creării unui teatru național dincoace de Carpați prinde din ce în ce mai mult aripi și dimensiune, fiindcă capacități tinere însemnate s-au simțit îndemnate de a spune și ele câte-o vorbă în astă privință, cred că-mi va fi permis și mie să mă întind la vorbă asupra acestei cestiuni tot atât frumoase, pre cât și de folositoare. Frumoasă, da…, dar folositoare? la ce? … mi va replica poate o minte mai rigoroasă întru dejudecarea aparinței acestei instituțiuni omenești care-n partea ei cea mai mare e așa de decăzută și de cuprinsă de gangrenă. Și 'ntr-adevăr cumcă omul nostru, judecând după cele mai multe zidiri ce pretind a fi teatre, va avea dreptate să întrebe cum pot fi folositoare locale și societăți cari propagă fără conștiință libertinajul în idei, în simțiri și-n fapte? Pentru ca să feresc pe onorabilii cetitori ai acestor șire de confundarea teatrului — arte și teatrului — meserie, mi-am luat libertatea de-a uza de coloanele ziarului d-voastre, d-le redactor, se 'nțelege că fără pretensiunea cumcă vorbele mele vor avea tăria aceea care învinge și convinge. Care dincotro, cum am mai spus, a dat espresiunea părerilor sale în privința aceasta. Un domn colaboratoriu al „Familiei“ a spus d.e. cumcă lucrul ce ni trebuie înaintea tuturora este un loc din care să ni șoptească geniul național. Să ni șoptească geniul național ! Bine ! … Dar ce? Pentru ca să șoptească trebuie înainte de toate să aibă ce șopti. — O ! mi va răspunde unul încrezut în literatura noastră dramatică, nu cumva noi n-avem repertoriu? — Ba repertoriu avem, cine zice că nu? Numai ce fel de repertoriu? Uzez de paciința publicului pentru a-i înșira aice o listă a averii noastre dramatice. 1°. Comediele d-lui V. Alesandri — pline de spirit, însă pline, partea cea mai mare, și de imoralitate, cele mai multe apoi prea local scrise, amestecate cu grecește, cu armenește, cu ovreiește, cu nemțește, cu rusește, în fine adeseori un galimatias peste putință de a fi înțeles de românii de dincoace de Carpați. Cu asta să nu creadă cineva cumcă d-l Alesandri n-a avut talentul de a scrie. O, talentul l-a avut și încă într-o măsură foarte mare, însă modelele și țintele pe cari pare a le fi urmărit sunt foarte turburi. Cumcă talent care putea să se manifeste în curățenie și frumusețe a fost în d-l Alesandri dovedesc piese ca: Cinel-cinel, Crai-nou, Arvinte și Pepelea; ba chiar „Satul lui Cremene“ al d-sale, cu tot „Trifonius Petrinzelus“, e mai curată și mai frumoasă, în fine mai oglindă a poporului românesc decât „Lipitorile“, în care ovreiul vorbește ovreiește, grecul grecește — astfel încât te miri de ce sârbul nu vorbește sârbește ? 2°. Comediele cele mari și pline de spiritul cel mai fresc ale d-lui M. Millo, cari însă în frivolitate întrec încă și pe ale d-lui Alesandri. 3°. Comediele fără de spirit și mai cu samă fără de legătură ale d-lui Pantazi Ghica, pline de frazeologie franceză, la vederea cărora te 'ndoiești de vezi caractere ori numai păpuși, căci vorba în comediele d-sale nu e mediu prin care se esprimă cugetări, ci un caos de fraze cari, pentru profunditatea înțelesului din ele, merită a fi puse alături cu vorbele țiganului pentr-o lulea de tutun. 4°. În fine piesele cele sporadice, dar escelente ale d-lui Urechia, a căror păcat mare e acela că nu sunt mai multe, că nu sunt cât de multe. Afară de astea e „Răzvan-Vodă“ a d-lui Hașdeu, dramă în cele mai multe privințe bună; apoi mai sunt vro două - trei încercări ofticoase ale unui domn Dimitrescu, cari totuși se pot juca din cauza unor merite adeseori foarte îndoioase. La urma urmelor se 'nțelege că vom trece la piesele ce nu merită a fi jucate — și cari sunt: 5°. Încercările dramatice — mizerabile și seci ale d-lui A. Lăzărescu. Acest domn Lăzărescu a scris 2 volume de poezii și apoi drame ca: „Sanuto“, „Massim pittorele“, comedie ca: „Un amor românesc“, „Boierii și țăranii“ — și-n toate aceste volume de poezie și proză nici o idee, o limbă ce numai românească nu e, în fine o secăciune cumplită, care dacă a scăpat de flagelul criticei, asta a fost numai din cauza obscurității autorului lor, obscuritate care l-ar fi cruțat și de șirurile acestea dacă n-aș fi cetit cumcă a avut cutezarea de a pune în repetițiune unul din mizerabilele sale producte: „Boierii și țăranii“. Ca în treacăt, și alături cu d-nul Lăzărescu, cităm dramaturgi ca: Halepliu, Mavrodolu, Șt. Mihăileanu, Carada etc. etc. in infinitum și din ce în ce mai ad absurdum. De piese originale tot de categoria asta foiește apoi provincia. Acolo-și duc strălucita lor existență, coronate cu hârtie aurită, umbrele trecutului: Mihaii Viteji, Ștefanii cei Mari, Bogdanii cei Chiori, apoi un repertoriu comic minunat, d.e.: Lumea ca nelumea sau Domnia asupra stelelor, Balamucul sau înțelepții și nebunii, Contrabanda de la Giurgiu (respective Galați, Brăila, Turnu), apoi drame ca Tudor cu caucul de doi coți, Manole sârbul etc. etc. 6°. Venim cu părere de rău la creaturele dramatice ale d-lui Bolintineanu. O repetăm: cu părere de rău, căci națiunea așteaptă mult mai mult de la poetul cel mare și iubit, de la copilul ei cel dezmierdat, decât acele drame fără caractere, fără scop, fără legătură, imposibile prin nimicnicia lor, astfel încât autorul lor se pare a fi uitat cumcă e compunătoriul plin de geniu și inima a „Cântecelor și a plângerilor“, a „baladelor“ — sânte oglinzi de aur ale trecutului românesc. Dacă am fi să alegem între comediele lui Alesandri și dramele lui Bolintineanu, sigur c-am trebui să alegem comediele, cari, cu toată frivolitatea lor, respiră pe fiece pagina o mulțime de spirit, de caracteristică și de viață palpitantă; pe când dramele d-lui Bolintineanu nu au nici un fond de viață, ba încă adesea respiră un fel de imoralitate crasă și grețoasă. (Vezi d.e. ''Ștefan-Vodă cel Berbant''). Cauza căderii celei adânci a d-lui Bolintineanu în aceste creature pare a fi împregiurarea cumcă a aruncat ochii pe geniala acuilă a Nordului: pe Shakespeare. Într-adevăr, când iei în mână operele sale, cari se par așa de rupte, așa de fără legătură între sine, ți se pare că nu e nimica mai ușor decât a scrie ca el, ba poate a-l și întrece chiar prin regularitate. Însă poate că n-a esistat autor tragic care să fie domnit cu mai multă singuritate asupra materiei sale, care să fie țesut cu mai multă conștiință toate firele operei sale ca tocmai Shakespeare; căci ruptura sa e numai părută și unui ochi mai clar i se arată îndată unitatea cea plină de simbolism și de profunditate care domnește în toate creațiunile acestui geniu puternic. Goethe — un geniu — a declarat cumcă un dramaturg care cetește pe an mai mult de una piesă a lui Shakespeare e un dramaturg ruinat pentru eternitate. Shakespeare nu trebuie cetit, ci studiat, și încă astfel ca să poți cunoaște ceea ce-ți permit puterile ca să imiți după el, căci, după părerea mea, terenul shakesperian pe care d-l Bolintineanu ar fi putut să-l calce mai cu succes ar fi fost acela al abstracțiunii absolute, cum sunt d.e. Visul unei nopți de vară, Basmul de iarnă, Ceea ce vreți etc., iar nu terenul cel grav și teribil, cu materia lui cea esactă, istorică, și cu pretensiunea cea mare de a fi înainte de toate adevărat. Sub 7° voi cita piese cari merită într-adevăr să se reprezinte, pentru că au poezie, sunt lucrate cu conștiința multă și cu talent mult, deși adevărul nu e tocmai păzit pretutindenea. Acestea-s: drama „Rienzi“ a lui Bodnărescu, dramatizare destul de nimerită a romanului lui Bulwer cu aceeași numire, și drama ''Grigore-Vodă'' a lui Depărățeanu — o genială aruncătură pe hârtie, ruptă în țesătura ei, neadevărată și neverisimile pe alocurea; însă, în orice caz, mai bună decât multe traduceri din franceză cari au avut onoare de a batjocuri scena română. Va să zică, de vom face o socoteală conștiințioasă a averii noastre proprie dramatice, vom vedea că-s puține piesele acelea cari prin esistința lor nu prostituă teatrul național și adeseori într-un mod pe cât de corupt pe atât și de barbar și de necult. (Vezi comedii originale ale d-lui I. Caragialy.) De aceea eu găsesc cea mai bună idee de a începe cu teatrul național e aceea ce a pus-o pe tapet d-nul Lăpedatu: Un almanac pe fiecare an, care să conțină numai lucrări dramatice, se înțelege că bune. D-nul Lăpedatu și junimea română din Paris în genere au ocaziunea de a vedea jucând artiștii cei mai mari ai Europei și jucându-se piesele cele mai bune, cari, astăzi cel puțin, dau tact și ton întregei Europe dramatice. Théatre français, Odéon, Gymnase — iată nume a căror zgomot trece departe afară din marginile Franței, însoțit de prejudițiul frumos a unei valori atât estetice cât și etice. Subsemnatul nu are înaintea ochilor săi decât teatrul de curte al Vienii, care și el, de când cu demisiunea lui Laube, e într-o decadență vădită, și cu toate astea aerul cel curat, poetic, plin de minte și inimă care-l respiri într-o instituțiune clasică ți-insuflă dezgustul cel mai mare pentru tot libertinagiul de spirit și de inimă care înflorește într-o urâciune crasă și nespovedită pe toate celelalte teatre. Se înțelege că înjghebând repertoriul cât îl avem, culegând actori de categoria celora cari i-am văzut râzând, și la lumina zilei, de tot ce e frumos și bun; se înțelege că astfeli am putea să deschidem un teatru chiar de azi, fără ca națiunea să contribuie ca atare un ban măcar, pentru că masa poporului aleargă, cu banul din urmă chiar, pentru a vedea reprezentându-se naintea sa necuviințe pe cari eu, să am o putere, le-aș pune sub privegherea tribunalului corecțional …, dar oare, dacă națiunea ca atare se simte dispusă ca să contribuie pentru înființarea unui teatru național, ea să cadă în aceleași greșeli în care a căzut lumea toată? Oare noi să nu învățăm din greșelile altora? Să nu ne folosim de împregiurarea cea în sine favorabilă cumcă simțul poporului nostru e încă vergin și necorupt de veninul farselor și a operelor franceze și nemțești? — Din contra … să ne folosim de împregiurarea asta așa de favorabilă, într-un timp în care atmosfera Europei întregi e infectată de corupțiune și de frivolitate, ca tocmai într-un asemenea timp noi să dedăm publicul nostru, folosindu-ne de neesperiința lui, cu creațiunile geniilor puternice, cu simțăminte mari, nobile, frumoase, cu idei sănătoase și morale. Dar mi va replica cineva cumcă publicul nu va înțelege acele creațiuni ale geniilor puternice. Într-o privință va avea dreptate; pentru că, drept vorbind, direcțiunea asta nobilă a scenei inaugurate în România cu succes de d-nul Pascaly prin piese de Scribe și Sardou, această direcțiune pentru românii din Austria va rămânea timp mai îndelungat poate neînțeleasă. Cauza e foarte simplă. Întâi, piesele acelea sunt espunerea unor obiceiuri și a unei vieți publice foarte dezvoltate, pe cari la românii din Austria în genere mai nu le găsești, a doua e cumcă autorii reprezintați, înainte de toate, nu sunt naționali. Prin asta nu voi să zic cumcă naționali românești, ci naționali în genere, autori adecă de aceia cari, înțelegând spiritul națiunii lor, să ridice prin și cu acest spirit pe public la înălțimea nivelului lor propriu. În orice caz autorul trebuie să scrie pentru publicul ce-l are; deși nu zic, și încă cu tot dinadinsul nu voi să zic, că el să se coboare până la publicul lui… Această manoperă minunată de a ridica pe public la sine și de a fi cu toate astea înțeles în toate de el a priceput-o într-adevăr prea puțini — ci germanii și francezii n-au înțeles-o defel. Modele în astă privință sunt dramaturgii spanioli, Shakespeare, și un autor norvegian, românilor poate prea puțin cunoscut, dramaturgul Björnstjerne Björnson. Dar ''un'' dramaturg e care, întrunind mărime și frumsețe, curățenie și pietate adevărat creștină, se ridică cu totul din cercurile cele esclusive numai ale unor clase ale societății până la abstracțiunea cea mare și puternică a poporului. Pe popor în luptele sale, în simțirea sa, în acțiunea sa, pe popor în puterea sa demonică și uriașă, în înțelepciunea sa, în sufletul său cel profund știe a-l pune pe scenă Victor Hugo și numai el. Adoratoriu al poporului și a libertății, el le reflectă pe amândouă în conture mari, gigantice, pe cari adeseori puterile numai omenești a unui actor nici că le pot urmări cu espresiunea. Pe acest bard al libertății-l recomandăm cu multă seriozitate junimii ce va vrea să se încerce în drame naționale române. Dar se prea poate cumcă junimea noastră să se scuze cu lipsa și sărăcia. Cine vrea să se scuze cu lipsa și cu sărăcia, acela în mine cel puțin nu și-a dat peste omul său, dacă cunoaște limba germană, se înțelege. Operele d.e., fiecare în parte costă 10 cr. (Philipp Reclam jun. Universal-Bibliothek), cine însă va vrea să studieze piese teatrale clasice în coeziunea lor cea organică, acela va face mai bine să cumpere broșurile din Classische Theater-Bibliothek aller Nationen (Stuttgart, Expedition der Freya). Adevărat cumcă aceste broșure costă câte 18 cr., însă prezintă folosul acela cumcă fiecare din piese e precesă de o introducere în genere bine scrisă, care espune clar coeziunea internă și valoarea estetică și etică a piesei. În genere noi nu suntem pentru traduceri, ci pentru compuneri originale; numai aceea voim ca piesele, de nu vor avea valoare estetică mare, cea etică însă să fie absolută. Ni place nouă și gluma mai bruscă, numai ea să fie morală, să nu fie croită pe spetele a ce e bun. Ni place nouă și caracterul vulgar, numai corupt să nu fie; onest, drept și bun ca litera evangheliei, iată cum voim noi să fie caracterul vulgar din drame naționale. Dacă cineva se simte anume dispus să trateze materie tragice ori comice din poporul țăran i recomandăm de model pentru cea întâi sublima dramă a lui Frederic Hebbel: „Maria Magdalena“, pentru cea de a doua, comediele cele poporale ale poetului danez Holberg. Nu să le imiteze, nu să le traducă, ci numai să le aibă de măsurariu pentru ce va scrie în acest gen. Sunt bineveniți autorii aceia cari, chiar cu talent mai neînsemnat, își dau o silință onestă de a scrie solid și sănătos fără jignirea moralei și-a cuviinței, adeseori încă autori de aceștia sunt mai de preferat decât de aceia cari strălucesc prin luxul cel bogat al fantaziei, prin verva cea plină și strălucită a spiritului; tot așa precum adeseori e mai de preferat apa cea vie, curată, proaspătă, care constituie o condițiune neapărată a vieței, înaintea chiar a parfumatelor vinuri ale Orientului. Repet dar cumcă studiul cel serios al dramaturgilor ''naționali,'' acela numai poate să ne aducă ca să compunem un repertoriu național român care nu numai să ''placă,'' ci să și ''folosească,'' ba încă înainte de toate să folosească. Al doilea moment în crearea teatrului național sunt actorii. Dacă repertoriul e sufletul unui teatru, actorii sunt corpul lui, sunt materia în care se întrupează repertoriul. Dacă națiunea română se va simți dispusă de a contribui într-adevăr și din toată inima pentru un teatru care să-i facă onoare, ea va crea stipendie pentru actori și actrițe. Cumcă în alegerea acestor stipendiști procedura urmează, din însăși natura artei, ca să fie alta decât la conferirea stipendiilor pentru specialități, asta se înțelege de sine și nu cred cumcă aș avea nevoia s-o dovedesc. Care însă e acea procedură, îmi rezerv, cu bunăvoința d-voastre, de a o dezvolta altă dată în columnele stimatului domniei-voastre ziariu. Ca un postscript voi adăuga un consiliu ''esențial,'' acela adecă de a nu imita autori din limbe oculte, cari n-au făcut calea în giurul lumei, d.e. ruși, maghiari, sârbi, din cauza simplă cumcă aceștia în adevăr au câte ceva original, care place, însă elementul etic din ei e infectat. Astfel de autori plini de spirit și originalitate, care cu toate astea sunt răi, avem și noi în sfera literaturei dramatice. Să mai cităm încă o dată pe domnii Alesandri și Millo? O declarăm cumcă, după cele ce am spus, nu trebuie nimeni să-și facă o idee ''mică'' despre acești literatori români; căci o idee ''rea'' (care-i a noastră) nu e încă o idee mică. Din contra, cine vrea să studieze caracteristica, fizionomia psihologică, originalitatea poporului românesc, pe acela-l consiliem cu tot dinadinsul ca să studieze comediele domnului Alesandri. tcjmeoz8ugweg5b30knca2xkxni4hfg 152440 152439 2026-09-26T05:37:56Z Adrianpodar 22756 Articolul „Repertoriulu nostru teatralu”, semnat de Mihai Eminescu. Revista „Familia”. Ianuarie 1870 152440 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Repertoriulu nostru teatralu | autor = Mihai Eminescu | an = 1870 | note = Ediția după tiparul original: ''Familia'', anul VI, nr. 3, Pesta, 18/30 ianuarie 1870, pp. 25–28. Scan: [https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/2264 Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, cota 279290] ([https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/2264/3/BCUCLUJ_FP_279290_1870_006_3.pdf PDF]). Ortografia și punctuația originalului sunt păstrate; cuvintele despărțite doar la capăt de rând sunt reunite. Marcajele paginilor din cod sunt editoriale. Pentru o transcriere cu ortografie modernizată, vezi [[Repertoriul nostru teatral]]. }} <!-- p. 25 --> Repertoriulu nostru teatralu. Fiindu câ ide'a creârii unui teatru natiunalu dincóce de Carpati prinde din ce in ce mai multu aripi si dimensiune, fiindu câ capacitâti tinere insemnate s'au simtitu indemnate de a spune si ele câte-o vorba in asta privintia, credu câ-mi va fi permisu si mie sê me intindu la vorba a supra acestei cestiuni totu atâtu frumóse, pre câtu si de folositórie. Frumósa, da... dar folositória? la ce?.... mi-va replicá póte o minte mai rigorósa intru dejudecarea aparintiei acestei institutiuni omenesci, care 'n partea ei cea mai mare e asié de decadiuta si de cuprinsa de gangrena. Si 'ntr'adeveru cumca omulu nostru, judecandu dupa cele mai multe zidiri, ce pretindu a fi teatre, va avé dreptate sê intrebe cum potu fi folositórie locale si societâti, cari propaga fara consciintia libertinagiulu in idei, in simtiri si 'n fapte? — Pentru ca sê ferescu pe onorabilii cetitori ai acestoru sîre de confundarea teatrului-arte si teatrului-meseria, mi-am luatu libertatea de-a usá de colónele diuariului dvóstre dle redactoru, se 'ntielege, câ fara pretensiunea, cumcâ vorbile mele voru avé tarí'a aceea, care invinge si convinge. Care din cotro cum am mai spusu, a datu espresiunea pareriloru sale in privinti'a acést'a. Unu domnu colaboratoriu alu „Familiei" a spusu d. e. cumca lucrulu, ce ni trebuie inaintea toturora, este unu locu, din care sê ni sioptésca geniulu natiunalu. Sê ni sioptésca geniulu natiunalu! Bine!... Dar ce? Pentru ca sê sioptésca trebuie inainte de tóte sê aiba ce siopti. — O! mi-va respunde unulu incrediutu in literatur'a nóstra dramatica, nu cumva noi n'avemu repertoriu? — Ba repertoriu avemu. cine dîce câ nu? numai ce felu de repertoriu? Usezu de paciinti'a publicului pentru de a-i insírá aice o lista a averii nóstre dramatice. 1-o Comediele dluï V. Alesandri — pline de spiritu, inse pline partea cea mai mare si de immoralitate, cele mai multe apoi pré localu scrise, amestecate cu grecesce, cu armenesce, cu ovreesce, cu nemtiesce, cu rusesce, in fine adeseori unu galimatiasu peste potintia de a fi intielesu de Romanii de dincóce de Carpati. — Cu ast'a sê nu crédá cine-va, cumca dlu Alesandri n'a avutu talentulu de a scrie. O, talentulu l'a avutu si inca intr'o mesura fórte mare, inse modelele si tîntele, pe cari pare a le fi urmaritu, sunt fórte turburi. Cumca talentu, care potea sê se manifeste in curatienia si frumsetie, a fostu in dlu Alesandri, dovedescu piese ca: Cinelu-cinelu, Craiu-nou, Arninte si Pepeleu; ba chiar „Satulu lui Cremene" alu dsale cu totu „Trifonius Petrinzelus", e mai curata si mai frumósa, <!-- p. 26 --> in fine mai oglinda a poporului romanescu, de câtu „Lipitorile" in care ovreiulu vorbesce ovreiesce, Greculu grecesce — astu-felu incâtu te miri de ce Serbulu nu vorbesce serbesce? 2-o Comediele cele mari si pline de spiritulu celu mai frescu ale dlui M. Millo, cari inse in frivolitate intrecu inca si pe ale dlui A'lesandri. 3-o Comediele fara de spiritu si mai cu séma fara de legatura ale dlui Pantazi Ghica, pline de fraseologia franceasa, la vederea carora te 'ndoiesci, de vedi caractere ori numai papusi, — câ-ci vorb'a in comediele dsale nu e mediu, prin care sê esprima cugetâri, ci unu caosu de frase, cari pentru profunditatea intielesului din ele, meritâ a fi puse alaturi cu vorbele tîganului pentr'o lulea de tutunu. 4-o In fine pîesele cele sporadice, dar escelente ale dlui Urechia, a caroru pecatu mare e acela câ nu sunt mai multe, câ nu sunt câtu de multe. Afara de astea e „Resvanu-Voda" a dluï Hasdeu — drama in cele mai multe privintie buna; — apoi mai sunt vr'o dóue-trei incercâri ofticóse unui domnu Dimitrescu, cari totusi se potu jocá din caus'a unoru merite adese ori fórte indoióse. La urm'a urmeloru se 'ntielege câ vomu trece la pîesele, ce nu meritâ a fi jocate — si cari sunt: 5-o Incercârile dramatice — miserabile si seci ale dlui A. Lazarescu. Acestu domnu Lazarescu a scrisu 2 volume de poesii si apoi drame ca: Sanuto, Massim pittorele, comedie ca: „Unu amoru romanescu", „Boierii si tieranii" — si 'n tóte aceste volume de poesie si prosa nici o idea, o limb'a ce numai romanésca nu e, in fine o secaciune cumplita, care déca a scapatu de flagelulu criticei, asta a fostu numai din caus'a obscuritâtii autorului loru, — obscuritate, care l'ar fi crutiatu si de sîrurile acestea, déca n'asiu fi cetitu cumca a avutu cutediarea de a pune in repetitiune unu'u din miserabilele sale producte: „Boierii si tieranii." — Ca in trécatu si alaturi cu dnulu Lazarescu citâmu dramaturgica: Halepliu, Mavrodolu, St. Mihaileanu, Carada etc. etc. in infinitum si din ce in ce mai a'l absurdum. — De piese originale totu de categori'a aste foiesce apoi provinci'a. Acolo si-ducu stralucit'a loru esistintia coronate cu hartia aurita umbrele trecutului: Mihaï Viteji, Stefanii-cei-mari, Bogdanii-cei-chiori — apoi unu repertoriu comicu miunatu d. e. Lumea ca nelumea séu Domni'a a supra steleloru, Balamuculu séu intielegptii si nebunii, Contrabanda de la Giurgiu (respectively Galati, Braila, Turnu) — apoi drame ca Tudoruca cauculu de doi coti, Manole serbulu etc etc. 6-o Venimu cu parere de reu la creaturele dramatice ale dlui Bolintineanu. O repetâmu: cu parere de reu, câ-ci natiunea ascépta multu mai multu de la poetulu celu mare si iubitu de la copilulu ei celu desmierlatu, decâtu acele drame fara caractere, fara scopu, fara legatura, impossibile prin nimicuici'a loru, astu-felu incâtu autorulu loru se pare a fi uitatu cumca e compunetoriulu plinu de geniu si anima a „Canteceloru si a plangeriloru" — a „baladeloru", — sante oglindi de auru ale trecutului romanescu. Déca aun fi sê alegemu intre comediele lui Alesandri si dramele lui Bolintinianu — siguru c'am trebui sê alegemu comediele, cari cu tóta frivolitatea loru, respira pe fia ce pagina o multime de spiritu, de caracteristica si de viétia palpitanta; pe candu dramele dluï Bolintinianu nu au nici unu fondu de viétia, ba inca adesea respira unu felu de immoralitate crasa si gretiósa. (Vedi d. e. Stefanu Voda celu Berbantu.) Caus'a caderii celei adanci a dluï Bolintinianu in aceste creature, pare a fi impregiurarea: cumca a aruncatu ochii pe geniul'a acuila a Nordului: pe Shakespeare. Intr'adeveru, candu iei in mana operele sale, cari se paru asié de rupte, asié de fara legatura intre sine, ti-se pare câ nu e nimica mai usioru, decâtu a scrie ca elu, ba pôte a-lu si intrece chiar prin regularitate. Inse pôte câ n'a esistatu autoru tragicu, care sê fia domnitu cu mai multa siguritate a supra materiei sale, care sê fia tiesutu cu mai multa consciintia tóte firele operei sale ca tocmai Shakespeare; câ-ci ruptur'a sa e numai parut'a, si unui ochiu mai claru i se aréta indata unitatea cea plina de symbolismu si de profunditate, care domnesce in tóte creatiunile acestui geniu poternicu. Göthe — unu geniu — a declaratu cumca unu dramaturgu, care cetesce pe anu mai multu de un'a pîesa a lui Shakespeare e unu dramaturgu ruinatu pentru eternitate. Shakespeare nu trebuie cetitu, ci studiatu, si inca astu-felu, ca sê poti cunósce, ceea ce-ti permitu poterile ca sê imiti dupa elu, — câ-ci dupa parerea mea, terenulu shakespearianu pe care dlu Bolintinianu ar fi pututu sê-lu calce mai cu sucesu, ar fi fostu acel'a alu abstractiunii absolute, cum sunt d. e. Visulu unei nopti de vêra, Basmulu de êrna. Ceea ce vreti etc. — ér nu terenulu celu gravu si teribilu cu materi'a lui cea esacta, istorica si cu pretensiunea cea mare de a fi inainte de tóte adeveratu. Sub 6-o voiu citá piese, cari merita intr'adeveru sê se represinte, pentru câ au poesie, sunt <!-- p. 27 --> lucrate cu consciintia multa si cu talentu multu, de si adeverulu nu e tocmai pazitu pretutindenea. Acestea-su: dram'a „Rienzi" a lui Bodnarescu, dramatisare destulu de nimerita a romanului lui Bulwer cu aceea-si numire, si dram'a: „Grigore Voda" a lui Deparatianu, — o geniala aruncatura pe hartie, rupta in tiesetur'a ei, neadeverata si neverisimile pe alocurea; inse in ori ce casu mai buna, decâtu multe traduceri din franceasa, cari au avutu onóre de a batjocuri scen'a romana. Va sê dîca de vomu face o socotéla consciintiósa a averii nóstre proprie dramatice, vomu vedé câ su putîne piesele acelea, cari prin esistinti'a loru nu prostitua teatrulu natiunalu — si adeseori intr'unu modu, pe câtu de coruptu pe atâtu si de barbaru si de necultu. (Vedi Comedii originale ale dlui I. Caragialy.) De aceea eu gasescu, ca cea mai buna idea de a incepe cu teatrulu natiunalu, e aceea ce a pusu o pe tapetu dnulu Lapedatu: Unu almanacu pe fia-care anu, care sê contiena numai lucrâri dramatice, se intielege câ bune. — Dnulu Lapedatu si junimea romana din Paris in genere, au ocasiunea de a vedé jocandu artistii cei mai mari ai Europei si jocandu-se piesele cele mai bune, cari asadi celu putínu dau tactu si tonu intregei Europe dramatice. Théatre francais, Odeon, Gymnase — éta nume a caroru sgomotu trece departe afara din marginele Franciei, insocitu de prejudiciulu frumósu a unei valori atâtu estetice câtu si etice. Subsemnatulu nu are inaintea ochiloru sei decâtu teatrulu de curte alu Vienii, care si elu, de candu cu demisiunea lui Laube e intr'o decadentia vedita, si cu tóte astea aerulu celu curatu, poeticu, plinu de minte si anima care-lu respiri intr'o institutiune clasica, ti-insufla desgustulu celu mai mare pentru totu libertinagiulu de spiritu si de anima, care infloresce intr'o urâtune crasa si nespovedita pe tóte celelalte teatre. Se intielege câ ingebandu repertoriulu câtu lu avemu, culegându actori de categori'a celora, cari i-am vediutu ridiendu si la lumin'a dilei de totu ce-i frumosu si bunu; se intielege câ astu-feliu amu pôté sê deschidemu unu teatru chiar de adi, fara ca natiunea sê contribuie ca atare unu banu macaru, pentru câ mas'a poporului alérga cu banulu din urma chiar, pentru a vedé represintandu-se naintea sa necuvinti'a, pe cari eu, sê am o potere, le-asiu pune sub priveghiarea tribunalului corectiunalu... dar óre, déca natiunea ca atare se simte dispusa ca sê contribuie pentru infiintiarea unui teatru natiunalu, ea sê cada in acelea-si gresieli, in care a cadiutu lumea tóta? Óre noi sê nu invetiâmu din gresielele altora? Sê nu ne folosimu de impregiurarea cea in sine favorabila, cumca simtitulu poporului nostru e inca verginu si necoruptu de veninulu farseloru si a opereloru francese si nemtiesci? — Din contra... sê ne folosimu de impregiurarea ast'a asié de favorabila intr'unu timpu, in care atmosfer'a Europei intregi e infectata de coruptiune si de frivolitate, ca tocmai intr'unu asemenea timpu noi sê dedâmu publiculu nostru, folosindu-ne de neesperinti'a lui, cu creatiunile geniiloru poterice, cu simtieminte mari, nobile, frumóse, cu idei sanetóse si morale. Dar mi-va replicá cine-va, cumca publiculu nu va intiélege acele creatiuni ale geniiloru poterice. Intr'o privintia va avé dreptate; pentru câ dreptu vorbindu, directiunea asta nobila a scenei inaugurate in Romani'a cu succesu de dnulu Pascaly prin piese de Scribe si Sardou, acésta directiune pentru Romanii din Austri'a va remané timpu mai indelungatu pôte neintiélésa. Caus'a e fórte simple. Antâiu, piesele acelea sunt espuncrea unoru obiceiuri si a unei vieti publice fórte desvoltate, pe cari la Romanii din Austria in genere mai nu le gasesci, a dóu'a e: cumca autorii represintati, inainte de tóte nu sunt natiunali. Prin ast'a nu voiu sê dîcu, cumca natiunali romanesci, ci natiunali in genere, autori adeca de aceia cari intiélegendu spiritulu natiunii loru, sê ridice prin si cu acestu spiritu pe publicu la inaltîmea nivelului loru propriu. In ori ce casu autorulu trebuie sê scrie pentru publicul, ce-lu are; — de si nu dîcu, si inca cu totu din a dinsulu nu voiu sê dîcu. câ elu sê se cobóre pana la publiculu lui. Acésta manopera miunata de a ridicá pe publicu la sine si de a fi cu tóte astea intielesu in tóte de elu a priceputu-o intr'adeveru pré putíni — ci germanii si francesii n'au intielesu-o de felu. Modele in asta privintia sunt dramaturgii spanioli. Shakespeare, si unu autoru norvegianu, Romaniloru pôte pré pucinu cunoscutu dramaturgulu Björnstjerne Björnson. Dar unu dramaturgu e, care intrunindu marime si frumsetie, curatienia si pietate adeveratu crescina, se ridica cu totulu din cercurile cele esclusive numai ale unoru clase ale societâtii pana la abstractinnea cea mare si poterica a poporului. Pe poporu in luptele sale, in simtirea sa, in actiunea sa, pe poporu in poterea sa demonica si uriasia, in intiéleptiunea sa, in sufletulu seu celu profundu scie a-lu pune pe scena Victor Hugo si numai elu. Adoratoriu alu poporului si a libertâtii elu le reflecta pe amendóue in conture mari, gigantice, pe cari adese- <!-- p. 28 --> ori poterile numai omenesci a unui actoru nici câ le potu urmari cu espresiunea. Pe acestu bardu alu libertâtii lu-recomendâmu cu multa seriositate junimii ce va vré sê se incerce in drame natiunale-romane. Dar se pré pôte, cumca junimea nóstra sê se scuse cu lips'a si saraci'a. Cine vré sê se scuze cu lips'a si cu saraci'a acela in mine celu pucinu nu si a datu peste omulu seu, déca cunósce limb'a germana se intielege. Operele d. e. fia-care in parte cósta 10 cr. (Philipp Reclam. pun. Universal-Bibliothek) cine inse va vré sê studieze piese teatrale clasice in cohesiunea loru cea organica, acela va face mai bine sê cumpere brosiurele din: Classische Theater-Bibliothek aller Nationen. (Stuttgart, Expedition der Freya.) Adeveratu cumca aceste brosiure costa câte 18 cr., inse presenta folosulu acel'a, cumca fia-care din piese e precesa de o introducere in genere bine scrísa, care espune claru cohesiunea interna si valórea estetica si etica a piesei. In genere noi nu suntemu pentru traduceri, ci pentru compuneri originale; numai aceea voimu, ca piesele de nu voru avé valóre estetica mare, cea etica inse sê fia absoluta. Ni place nóue si glum'a mai brusca, numai ca sê fia morala, sê nu fia croita pe spetele a ce e bunu. Ni place nóue si caracterulu vulgaru, numai coruptu sê nu fia; onestu, dreptu si bunu ca liter'a evangelhéi, éta cum voimu noi sê fia caracterulu vulgaru din drame natiunale. Déca cine-va se simte a nume dispusu sê trateze materie tragice, ori comice din poporulu tieranu, i recomandâmu de modelu pentru cea antâiu sublim'a drama a lui Fredericu Hebbel: „Maria Magdalena", pentru cea de a dóu'a comediele cele poporale ale poetului danesu Holberg. Nu sê le imiteze, nu sê le traduca, ci numai sê le aiba de mesurariu pentru ce va scrie in acestu genu. Sunt bineveniti autori aceia, cari chiar cu talentu mai neinsemnatu si-dau o silintia onesta de a scrie solidu si sanetosu fara jignirea moralei si-a cuviintiei — adese ori inca autori de acestia sunt mai de preferatu de câtu de aceia, cari stralucescu prin lucsulu celu bogatu alu fantasíei, prin verv'a cea plina si stralucita a spiritului; totu asié precum adeseori e mai de preferatu ap'a cea via, curata, próspeta, care constitue o conditione neaperata a vietiei, inaintea chiar a parfumateloru vinuri ale orientului. Repetu dar cumca studiulu celu seriosu alu dramaturgiloru natiunali, acela numai pôte sê ne aduca, ca sê compunemu unu repertoriu natiunalu romanu, care nu numai sê placa, ci sê si folosésca, ba inca inainte de tóte sê folosésca. Alu doilea momentu in crearea teatrului natiunalu sunt actorii. Déca repertoriulu e sufletulu unui teatru, actorii sunt corpulu lui, sunt materi'a in care se intrupéza repertoriulu. Déca natiunea romana se va simtî dispusa de a contribui intr'adeveru si din tóta anim'a pentru unu teatru, care sê-i faca onóre, ea va creá stipendie pentru actorii si actritie. Cumca in alegerea acestoru stipendisti procedur'a urméza din insa-si natur'a artei, ca sê fia alt'a decâtu la conferirea stipendiiloru pentru specialitâti, asta se intielege de sine, si nu credu cumca asiu avé nevoia s'o dovedescu. Care inse e acea procedura mi-reservu, cu bunavointi'a dvóstre, de a o desvoltá alta-data in columnele stimatului Domniei vóstre diuariu. (Vomu primi cu bucuria. Red.) Ca unu postscriptu voiu adaugé unu consiliu esentialu, acel'a adeca de a nu imitá autori din limbe occulte, cari n'au facutu calea in giurulu lumei, d. e. rusi, magiari, serbi — din caus'a simpla cumca acestia in adeveru au câte ceva originalu, care place; inse elementulu eticu din ei e infectatu. Astu-felu de autori plini de spiritu si originalitate, cari cu tóte astea sunt rei, avemu si noi in sfer'a literaturei dramatice. Sê mai citâmu inca odata pe domnii Alesandri si Millo? O declarâmu, cumca dupa cele ce amu spusu nu trebuie nimeni sê-si faca o idea mica despre acesti literatori romani; câ-ci o idea rea (care-i a nóstra) nu e inca o idea mica. Din contra, cine vré sê studieze caracteristic'a, fisionomi'a psichologica, originalitatea poporului romanescu, pe acela lu-consiliâmu cu totu din a dinsulu ca sê studieze comediele domnului Alesandri. M. Eminescu. == Note asupra transcrierii == Textul redă pp. 25–28 ale revistei după exemplarul digitalizat de BCU Cluj. Articolul este semnat „M. Eminescu.” la sfârșitul p. 28; rubrica următoare, „Femei'a.”, nu face parte din articol. Grafia de tranziție, elizările și punctuația au fost păstrate, iar despărțirile tipografice de la capătul rândului au fost reunite. Au fost păstrate și inconsecvențele din tipar, între care „Bolintineanu”/„Bolintinianu”, „succesu”/„sucesu” și cuvântul englezesc „respectively”. Colofonul numărului îl numește pe Iosif Vulcan proprietar, redactor responsabil și editor, iar pe Alesandru Kocsi tipograf la Pesta. dvavf0d79zc33nllamfjdt6jsnvujk1 3 51181 152441 2026-09-26T07:49:04Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 152441 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|name=Andreea9700}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 26 septembrie 2026 10:49 (EEST) icilf62qs7gzibuy1y726jh0l8sfpg9