Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.23 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 104 49030 152546 152511 2026-10-07T06:17:32Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152546 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 187 }}}}</noinclude>Răsună dinspre trestii orcăitul broaștelor, ca mii de saci cu nuci scuturați. Larma crescu patetică. Orăcăitul se dezlănțui mai pătimaș, întretăiat de bocete, de văicăreli și tânguiri – ca psalmodia unei sinagoge. Pe mal ședeau broaște cu gura blazată și ochi astronomici privind cerul fără stele… Hămăitul lui Ali le făcu să tresară, fără să le alunge din lenea lor și-a mâlului. — S’așteptăm, Herr Direktor. Ai s’o vezi acuși. — Tu o cunoști, Olguța? — Sigur. Nu pot s’o sufăr! Așa-i de obraznică! — Lasă, Olguța, că-i vin eu de hac. Monoclul lui Herr Direktor o aștepta pe Fița Elencu. Și pușca încărcată. Și praștia Olguței pe deasupra. De aproape broaștele erau soliste. Lătratul lor aquatic nu pornea vulcanic din craterul soarelui de-apus, sau din nostalgica paloare-a lunii, — ci din câte un trup bubos și moale ca de bătrâneță viermănoasă. — Olguța, poate că ese’n altă parte. — Nu, Herr Direktor, îți spun eu. Acela-i tronul ei. Mâna Olguței izbucni dușmănos, arătând cu degetul un ciot de salcie săltată deasupra apei, mult mai încolo de mal, ca dinadins. Incomat de lintiță, ciotul părea un trup de cal decapitat, oprit din salt, cu copitele în apă, și’ncremenit. Pânda începuse. Herr Direktor aprinse o țigară.<noinclude><references/></noinclude> p3g5rcg47mht9b0fnrm19p2sk55lixh 104 49031 152547 152512 2026-10-07T06:22:49Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152547 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 188| IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>Olguța își încerca praștia întinzând-o prelung cu un gest grațios. Monica asculta țânțarii al căror țiuit apropiat era ca freamătul tânguitor a mii de vioare, în cer parcă. Un broscoi încalecă o broască și împreunați se azvârliră hâzi în apa nupțială, urmați de un inel de-argint înfiorat. Alte broaște țâșniră din apă; cu salturi de gumă trecură prin mâl, rămânând în genunchi, nemișcate, cuprinse de un brusc extaz. Din vălurele răsăreau capete cu ochi holbați de înnecat și s’afundau la loc. Dănuț nu se simțea la îndemână. Prin apă îl pândeau mii de ochi… Și apa e adâncă!… Și apa e ciudată ca o neînsuflețită mână de mort, care deodată poate să te apuce și să te tragă ''dincolo''… Încet, încet, deandaratelea – ca cineva care se teme să nu fie prins pe la spate – soarele roșu, mare și rotund se ’ndrepta de iaz, privindu-l. Când vorbele amuțesc, gândurile încep să vorbească singure, iute, ciudat… Dănuț ar fi fost mulțumit să-l ''atace'' Olguța. Dar Olguța pândea luciul apei din preajma sălciei, ca pe-o ușă îndărătul căreia o mână apăsa clampa. — Sst. Nu vorbea nimeni. Herr Direktor aruncă țigara și trase trăgaciul. — Acuma să știți că ese, șopti Olguța, cu fruntea brăzdată. Monica își astupă urechile. În jurul sălciei, subt apă, zvâcneau noroadele mucegăite. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 2hva0ypz01zkbtm15ewy2v9j582ny0e 104 49033 152555 152513 2026-10-07T06:52:30Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152555 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 189 }}}}</noinclude>– Uite-o! Nu trage. Mai stai. Răposata Fița Elencu răsărise din apă… sau din salcie. Și toate broaștele, împrejmuind cu ochi și bube, salcia, începură a prohodi în cor. Burduhănoasă ca un idol chinezesc, leproasă, știrbă și gușată, Fița Elencu nu se clinti din fața puștei. Glonțul porni, — piatra porni. Și glonț și piatră în zădar. Prohodul broaștelor, din ce în ce mai urlător, gonea parcă și glonț și piatră. Cu mișcarea elegantă a vânătorilor – asemănătoare cu destinderea în salt a ogarilor – Herr Direktor sprijini pușca de umăr și trase din nou. Piatra după glonț. Galeș și sinistru, Fița Elencu îi privea. Și deodată, înghițită, Fița Elencu rămase numai în ochii vânătorilor. Salcia goală. Broaștele se risipiră. – Ce zici, Herr Direktor? – Știu eu!… E greu să tragi în apă; te orbește lumina… Urâtă broască. — Urâtă broască, oftă Olguța. – Urâtă, șopti Monica strânsă de un fior în spate. — Hai să plecăm, Moșu’ Puiu, se grăbi Dănuț. – Nu, dragă. L'am scăpat pe decan. Să ne luăm măcar revanșa cu membrii baroului. Institui premiu un leu de broască. Eu țin contabilitatea. S’a făcut? — Bravo, Herr Direktor! Lasă că le-arăt eu! — Dănuț, începe tu… Nu te pripi, măi băete! {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> m2e86x460mjh4mjlpis4ph3kulam8oz 152556 152555 2026-10-07T06:52:56Z Mishuletz 445 152556 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 189 }}}}</noinclude>– Uite-o! Nu trage. Mai stai. Răposata Fița Elencu răsărise din apă… sau din salcie. Și toate broaștele, împrejmuind cu ochi și bube, salcia, începură a prohodi în cor. Burduhănoasă ca un idol chinezesc, leproasă, știrbă și gușată, Fița Elencu nu se clinti din fața puștei. Glonțul porni, — piatra porni. Și glonț și piatră în zădar. Prohodul broaștelor, din ce în ce mai urlător, gonea parcă și glonț și piatră. Cu mișcarea elegantă a vânătorilor – asemănătoare cu destinderea în salt a ogarilor – Herr Direktor sprijini pușca de umăr și trase din nou. Piatra după glonț. Galeș și sinistru, Fița Elencu îi privea. Și deodată, înghițită, Fița Elencu rămase numai în ochii vânătorilor. Salcia goală. Broaștele se risipiră. – Ce zici, Herr Direktor? – Știu eu!… E greu să tragi în apă; te orbește lumina… Urâtă broască. — Urâtă broască, oftă Olguța. – Urâtă, șopti Monica strânsă de un fior în spate. — Hai să plecăm, Moșu’ Puiu, se grăbi Dănuț. – Nu, dragă. L'am scăpat pe decan. Să ne luăm măcar revanșa cu membrii baroului. Institui premiu un leu de broască. Eu țin contabilitatea. S’a făcut? — Bravo, Herr Direktor! Lasă că le-arăt eu! — Dănuț, începe tu… Nu te pripi, măi băete!<noinclude><references/></noinclude> kls7uhf5bxo574dggft9kamtpattzwd 104 49038 152548 147733 2026-10-07T06:31:56Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152548 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 194| IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Sigur, Herr Direktor, îl încredința Olguța: ea e prietena mea. Treceau în dreptul stogurilor de fân rânduite pe câmpie, ca niște falnici cozonaci abia scoși din cuptorul verii. — Monica, așa-i c’ai obosit? — o întreba po­runcitor Olguța, încetinind pasul. — Puțin! — Da’ tu, Herr Direktor! — Ajungem îndată. — Dragă Herr Direktor, mai avem… și te-aș ruga ceva. — La dispoziție. — Da’ să-mi promiți că faci. — Depinde. — Spune că da, Herr Direktor. — Spune tu ce vrei. — Spun, dacă promiți. — Spune. — Vrasăzică mi-ai promis? — Să zicem! — Hai să ne odihnim, Herr Direktor. Uite: Monica nu mai poate. — Si mama ce-are să spue? — Are să ne-aștepte. — Cu biciușca! — Ba cu mâncare bună și caldă fiindcă noi am câștigat pariul. — Așa să-i spui! — Sigur. Eu am să-i spun. — Să ne așezăm… Da’ unde-i Dănuț?… Dănuț… Dănuț! Kami-Mura, stop! {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> t900b15uqkuzakcntregxx499lkgyu2 104 49039 152557 147734 2026-10-07T06:54:08Z Mishuletz 445 152557 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 195 }}}}</noinclude>LA MEDELENI 195 U-uuu... tra-raa... oo-ooop, hăuli ecoul desmățat. - Moșu’ Puiu, mă duc eu să-l aduc, se oferi Monica, spăimântată de singurătatea lui Dănuț. - N’are să-ți fie frică? - Nuu, mințiră buzele Monicăi, desmințite de obraji. Cu dinții și pumnii strânși, Monica o luă la goană orbită de întuneric. Pe măsură ce se în­ depărtă mai tare de cei rămași- pe loc, alergă mai iute. Și spaima, ca un greer negru și stri­ dent, țipa’n tăcerea ei: Dănuț, Dănuț, Dănuț... Inimile celor doi fugari, lovindu-se una de alta pe neașteptate, căzură’n jos, de fier, și zvâcniră in sus, istovitor de elastic. Cu picioarele cosite Monica se opri in drum, închise ochii și țipă, gâfâind: „Dănuț, ajutor"... Lui Dănuț, in sprinteneala fugii, îi căzuse pușca din mâni în dreptul Monicăi. Țipătul Monicăi îl opri. Se întoarse îndărăt, ridică pușca și în­cruntat se porni asupra Monicăi. — Dece m’ai strigat? Ținea pușca de țeava, cu patul proptit in pă­mânt, - calm. In schimb vorbele-i erau anemiate ca aripele fluturilor strânse în degete brutale. Monica, muta, îl apucă de mână, sorbind adânc răcoarea serii. — Lasă-mă. Nu vezi că țin pușca? — Tu ești, Dănuț? — Eu, sigur, se făli glasul învârtoșat. Nu vezi! Ce cauți aici? {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 78rs7uszi2se6izxavgtg64xe16a9o2 152558 152557 2026-10-07T06:56:33Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152558 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 195 }}}}</noinclude>U-uuu… tra-raa… oo-ooop, hăuli ecoul desmățat. — Moșu’ Puiu, mă duc eu să-l aduc, se oferi Monica, spăimântată de singurătatea lui Dănuț. — N’are să-ți fie frică? — Nuu, mințiră buzele Monicăi, desmințite de obraji. Cu dinții și pumnii strânși, Monica o luă la goană orbită de întuneric. Pe măsură ce se în­ depărtă mai tare de cei rămași- pe loc, alergă mai iute. Și spaima, ca un greer negru și stri­ dent, țipa’n tăcerea ei: Dănuț, Dănuț, Dănuț… Inimile celor doi fugari, lovindu-se una de alta pe neașteptate, căzură’n jos, de fier, și zvâcniră in sus, istovitor de elastic. Cu picioarele cosite Monica se opri în drum, închise ochii și țipă, gâfâind: „Dănuț, ajutor”… Lui Dănuț, în sprinteneala fugii, îi căzuse pușca din mâni în dreptul Monicăi. Țipătul Monicăi îl opri. Se întoarse îndărăt, ridică pușca și în­cruntat se porni asupra Monicăi. — Dece m’ai strigat? Ținea pușca de țeava, cu patul proptit in pă­mânt, - calm. In schimb vorbele-i erau anemiate ca aripele fluturilor strânse în degete brutale. Monica, muta, îl apucă de mână, sorbind adânc răcoarea serii. — Lasă-mă. Nu vezi că țin pușca? — Tu ești, Dănuț? — Eu, sigur, se făli glasul învârtoșat. Nu vezi! Ce cauți aici? {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> mdgo8pyqyn5mt71j65hta8gi7f7109i 152559 152558 2026-10-07T07:01:07Z Mishuletz 445 152559 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 195 }}}}</noinclude>U-uuu… tra-raa… oo-ooop, hăuli ecoul desmățat. — Moșu’ Puiu, mă duc eu să-l aduc, se oferi Monica, spăimântată de singurătatea lui Dănuț. — N’are să-ți fie frică? — Nuu, mințiră buzele Monicăi, desmințite de obraji. Cu dinții și pumnii strânși, Monica o luă la goană orbită de întuneric. Pe măsură ce se în­depărta mai tare de cei rămași pe loc, alerga mai iute. Și spaima, ca un greer negru și stri­dent, țipa’n tăcerea ei: Dănuț, Dănuț, Dănuț… {{dhr}} Inimile celor doi fugari, lovindu-se una de alta pe neașteptate, căzură’n jos, de fier, și zvâcniră in sus, istovitor de elastic. Cu picioarele cosite Monica se opri în drum, închise ochii și țipă, gâfâind: „Dănuț, ajutor”… Lui Dănuț, în sprinteneala fugii, îi căzuse pușca din mâni în dreptul Monicăi. Țipătul Monicăi îl opri. Se întoarse îndărăt, ridică pușca și în­cruntat se porni asupra Monicăi. — Dece m’ai strigat? Ținea pușca de țeavă, cu patul proptit în pă­mânt, — calm. In schimb vorbele-i erau anemiate ca aripele fluturilor strânse în degete brutale. Monica, mută, îl apucă de mână, sorbind adânc răcoarea serii. — Lasă-mă. Nu vezi că țin pușca? — Tu ești, Dănuț? — Eu, sigur, se făli glasul învârtoșat. Nu vezi! Ce cauți aici? {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> acsz4gvi8cnznaxrfij3155v570cp1b 104 49040 152549 147735 2026-10-07T06:37:14Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152549 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 196| IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— M’a trimes Moșu’ Puiu să te chem înapoi. — Și dece fugeai? — Mi-era frică, Dănuț. — Aha! — Te rog să nu mă spui Olguței. Ea se supără. — Și eu mă supăr! — Nu te supără, Dănuț. Eu îs fricoasă. — Știam eu! — Cu tine nu mi-i frică. — Hee! Cred! — Tu ești băiat; ești curajos. — Și ce vrei? — Să mergem înapoi. — Și dacă nu vreau? — Atunci mergem acasă. Da’ parcă și tu ve­neai înapoi? — Mă plimbam. — Eu merg cu tine, Dănuț, unde vrei. — Știi tu ce-i acolo? — o întrebă Dănuț, ară­tând cu țeava puștii. — Satul. — Nu. Ci-mi-ti-rul, vorbi tare Dănuț, estom­pând treptat silabele fioroase. — Vai, Dănuț! — Ți-i frică? — Cu tine, nu. Dănuț își stăpâni un oftat de ușurare. — …Bine. Hai ''cu mine'' înapoi. — Lasă-mă să te țin de mână, Dănuț… Două mâni se încleștară, încuiate în apropierea cimitirului. Porniră. Pașii lui Dănuț creșteau. Din nou goana clocotea în el. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> ayjksplj98esc3ymvlvfbdbsi7r2zod 104 49041 152560 147736 2026-10-07T07:02:14Z Mishuletz 445 152560 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 197 }}}}</noinclude>- Dănuț, nu vrei să mergem mai încet? - N’ai decăt să rămâi singură. - Nu, Dănuț... eu cu tine vreau... da’ nu mai pot. Hai mai încet, Dănuț... - Dacă-ți place! Eu mă grăbesc. - Dece, Dănuț? Moșu’ Puiu ne așteaptă. - Aii! Am spus odată! ...In drum, o vrăjitoare aținuse calea împăra­tului. Cu manile fiindcă isprăvise gloanțele imparatul se luase la trântă cu ea. In ajutorul vrăjitoarei săriseră din cimitir toate duhurile rele. Dar mânele împăratului erau de fier, ca și curajul său. Pușca intr’o mână, mâna vrăjitoarei în cea­ laltă, - și la drum. împăratul se ducea să înece vrăjitoarea in sângele balaurului răpus... Halal de-așa împărat!... Din marele belșug ceresc, cădeau steluțe, stele și luceferi prin noapte și prin veacuri. — Ce stai? Dănuț întoarse capul îndărăt. Monica privea cerul cu ochii măriți ca și cum ar fi văzut zborul unui înger. Apoi, cu aceiași ochi, îl privi pe Dănuț. - Vai, Dănuț, ce frumos e! Așa se desvălui sufletului Monicăi, întâia noapte lirică a lunii... - Unde-s - se răsti Dănuț dând drumul mânii de prisos de acum înainte. - Crede-mă c’aici i-am lăsat! - se apără Monica, indoindu-și degetele înțepenite de strânsoarea viteazului împărat. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> avp9yqy5p954homr7vgtu3ec0g3h3uj 104 49042 152550 147737 2026-10-07T06:42:43Z Mishuletz 445 /* Proofread */ 152550 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Mishuletz" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 198| IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>In locul vânătorilor de broaște — ca într'o vrajă — un moș decorativ cocea păpușoi la un foc aromat de vreascuri și coceni. La auzul vorbelor, moșul se aplecă și întoarse un păpușoi rumenit: pe stogurile de fân și pe câmpie, și poate și pe cer, — o umbră mitologică răsuci gâtul unui balaur cu limbele vâlvoi. — Moșule. — … — N’auzi, moșule? — … Autoritar, Dănuț bătu cu patul puștii în pământ. — Hei! Moșule! Eu îs dela curte!… N’auzi? Moșul se întoarse clipind. Cu ochii micșorați și troeniți de sprincenele albe, îl privi pe Dănuț cum privești o rândunică pierdută în cer, sau o gâză prizărită printre ierburi. — Ha? — Poate că n’aude, săracu’! — interveni Monica. Vorbește mai tare, Dănut — Tu să taci! Mo-șu-le, urla Dănut, roșu la fată, n’auzi odată? — Aud? — N’ai văzut un domn și-o domnișoară? — răcni Dănuț ca pentru cineva din lună. Moșul trase cu ochiul la carul cu boi oprit în drum, trase cu ochiul și la fața lui Dănuț, posomorită cu toată veselia flăcărilor, — și-și căută de treabă mai departe. Un alt păpușoi fu tolănit pe cealaltă coastă de-o mână deprinsă cu focul. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> d0n4v5gduybe2wc4frwr9ton88by9kw 104 49043 152561 147738 2026-10-07T07:03:21Z Mishuletz 445 152561 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 199 }}}}</noinclude>Ei comedia dracului! oftă din greu Dănuț. Dacă și surâsul ar fi să aibă umbră, al moșnea­gului ar fi acoperit câteva fălci, de mare și bun ce eră. - Moșule-moșule, n’auzi? - N’am văzut ni’că! Ei! — Ești sigur? - ... — Ți-ai bătut joc de mine! - se întoarse Dănuț către Monica. - Crede-mă că nu, Dănuț! Aici erau... - Da’ nu-s! — bătu el din picior. — Poate că-s mai încolo. - Du-te și-i caută. - Parcă ți-ar fi nevastă, boerule!... Așa-i ghini!... Mai stați oleacă la foc. Ia luați câte-un pă­pușoi. — Eu mă duc să-i caut, suspină Monica. A!... Dănuț îi întoarse spatele. Olguța răsărise din car, pe jumătate în bătaia flăcărilor, făcând semn. Monicăi să tacă și să vie. Inălțată de brațele lui Herr Direktor, Monica se trezi în fân gâdilitor și parfumat ca un îndemn la râs, — cu stelele deasupra și șoaptele Olguței la ureche. - Olguța, să-l chem și pe Dănuț. — Lasă-l să ''te aștepte''! — Să stea singur? — Sigur. Așa a vrut! {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> phw8xapjlvgx8p1mfv6gn5wtjx069yh 104 49044 152551 147739 2026-10-07T06:44:49Z Mishuletz 445 152551 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 200| IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>Olguța înjumătăți păpușoiul adus de Monica, suflând în palme. Se înfruptară toți trei. — Herr Direktor, ai băgat de seamă? Când mănânci păpușoi parcă paști! - Merci! — Să-ți mai dau? — Reste! îmi stric poafta de mâncare. Culcat pe spate, Herr Direktor privea cerul prin monoclu. Calea laptelui adia până’n zare, ca vântul într’un lan astral de rochița rândunelii. „Un taraf de lăutari... și celelalte" dori tainic Herr Direktor, oftând. — Olguța, trebue să pornim spre casă. — Iaca pornesc. — Cheamă-l pe moșneag. — Parcă eu nu știu să mân! Hăis, boală!- îndemnă ea boii cu glas prefăcut. — Iacă mă chiamă nepotu-meu. Stai, măi copchile măi! Nu porni. Moșneagul se porni de lângă foc, păturind in pănuși păpușoi copți. — Apoi te las cu bine, boerule. — Moșule, mă lași aici? — Păi cum? — Moșule. - ... - Moșule, n’auzi? Vin și eu. — Așteaptă-ți copchilița, boerule. N'o lăsa, c’o mănâncă lupchii. — Hăis. Scârțț-scârț, scârț-scârț... {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 0a39efqgoe3wniclz4gabukr0yjt7vs 104 49045 152562 147740 2026-10-07T07:04:09Z Mishuletz 445 152562 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 201 }}}}</noinclude>— Lupii? - murmură Dănuț îngândurat, strângându-se lângă foc. Scârț-scârț, scârț-scârț... Parcă-i făcea in ciudă! Cu pas împărătesc, legănându-și coarnele prin stele, boii trăgeau; carul scârțâia. Moșneagul lângă boi. Și numai Dănuț lângă foc. - Monica! Unde ești, Monica? — Aici-s, Dănuț. — Kami-Mura! — Buftea, hoo! — Uf! ...Din car, Dănuț dădu un bine-meritat congediu bravului împărat. - Uite luna! - Luna-i? - Luna. Samănă cu tine, Buftea, când ai ''oreillous''! Răsărise colorată ca un abțibild, fără gură și sprincene lineare, luna care-o văd copii mici prin somn, strâmbându-se elastic: serioasă, veselă sau trista. Olguța o vedea ilară și-i venea să-i scoată limba. - Nu seamănă cu Dănuț, Olguța! - protestă Monica după o scrupuloasă examinare. - Da’ cu cine seamănă? Cu tine? - C’un nătărău de bostan!- glumi Herr Direktor. - Buftea spune și tu cu ce seamănă. C’un glob de aur? {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> purmtofisjb7b1ft6yc5ap0f52in2pd 104 49046 152552 147741 2026-10-07T06:45:31Z Mishuletz 445 152552 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 202| IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Lasă-mă ’n pace. — Fii politicos! Ai noroc că-s bine dispusă. Dănuț nu se gândea la lună. Constatase din auzite prezența ei, și o găsise in Turbinca lui Ivan, fără s’o privească pe cer. Lui Dănuț îi eră foame. Luna din Turbinca lui Ivon cu fața ei de lipovan gras, eră stăpâna unei băcănii mai mare decât a lui Ermacov dela Iași. Dănuț o vedea punând în vastul coș de hârtie, cutii cu sardele; tăind patace roșcate de salam; deschizând cutii cu măsline marinate; întinzând, spre gustare, cu vârful cuțitului, o așchie grasă de cașcaval de Penteleu; desfăcând un hârzob de păstrăvi afumați... — Herr Direktor, mie mi-i antipatică luna. — De ce? — Dela Slănic, Herr Direktor. — Ce ți-a făcut la Slănic? — Trebuia să ne plimbăm ''pe lună''. Pe atuncea eram eu mică. — Și-acum ești mare? — Nu. Da’ atunci eram mai mică... Eu mergeam de mână cu Buftea, înainte. Și’n urma noastră veneau niște domnișoare care se sărutau cu domnii... — I’auzi! — Da, Herr Direktor. Eu vedeam umbrele lor... De ce se sărutau, Herr Direktor? — Se jucau, Olguța. — Asta-i joacă! - Joacă de oameni mari! {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 5eyzdwofv45fexjqkg60ugbdbx5ain1 104 49047 152563 147742 2026-10-07T07:04:54Z Mishuletz 445 152563 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 203 }}}}</noinclude>- Mai rău decât copiii, Herr Direktor! Eu n’am să mă joc așa, niciodată. Herr Direktor, spune-rni drept dacă ți-ar veni ție să te săruți pe gură cu o cucoană care nu ți-i rudă? - Aaa! Mai ales! Sigur că nu, oftă Herr Di­rektor. - Sigur. Asta-i grețos. Uite: Monica-i prie­tena mea. Spune tu, Monica, mă spăl eu pe dinți cu periuța ta? - Nu. Tu ai periuța ta. - Vezi, Herr Direktor! Ei, îți spun pe onoarea mea, că domnișoarele celea se sărutau pe gură cu domnii de-acolo! - Vai de mine! - Crede-mă, Herr Direktor. De asta, eu nu le lăsam să mă sărute pe obraz... Și eu am băgat de seamă că ziua nu făceau așă. Numai când eră lună. — Vrasăzică nu ești bine cu luna? - Nu, Herr Direktor. Când o văd îmi vine ciudă. - Vin să te pup, Olguța. - Pupă-mă. - Nu te superi? - Nu. Tu ești rudă cu mine... Și tu nu faci ca domnișoarele dela Slănic. - Ferească Dumnezeu! La intrarea în sat, un tunel gălbui, găuri noaptea. - Ne-am fript, copiii Au trimes după noi, zâmbi Herr Direktor recunoscând farul dela auto­mobil și presimțind ce adăpostea. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> le261p39hn69megveyn3m88j9l7ocfr 104 49048 152553 147743 2026-10-07T06:47:31Z Mishuletz 445 152553 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 204| IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Iar Anica! se supără Olguța… Moșule, ia vin să ''grăim'' oleacă. — Să grăim! Moșul rămase în urma boilor, ștergându-și musteața. — Moșule, să spui că nu ne-ai văzut. Are să te ’ntrebe o țigancă — glasul Olguței scăzu - care umblă cu un Neamț: știi, Neamțu cu ''căruța dracului''. — Lasă că le-arăt eu! Neam spurcat! - mormăi moșul trecând lângă boi. Herr Kulek se apropia, cu brațul încolăcit pe mijlocul Anicăi. Ținea farul in mână ridicată, ca pe o halbă. — N’ai văzut pe boeri, moșule? - întrebă distrat, Anica. — Hm! Ai să te-afurisești, fa! Chei din fața mea! Hii, boală! Hohote de surdă veselie porniră din fânul ca­rului, acoperite de râsul greerilor și-al cosașilor. Spiritual, Herr Kulek lumină luna cu farul și trecu mai departe, vorbind Anicăi ca unei surdo­mute de acelaș neam. {{***}} — Borșul, Profiro, strigă domnul Deleanu din cerdac, svârlind țigara. — Borșul, Profiro! —- intona corul din car, prin zarva cânilor din curte și din sat. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> hiieykv2an7ix2zyr4r7olgu0arvrfn 104 49049 152564 147745 2026-10-07T07:06:29Z Mishuletz 445 152564 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 205 }}}}</noinclude>Cu lampa într’o mână și cu lingura de salată în cealaltă, doamna Deleanu îi aștepta pe scări, severă, ca o alegorie a Justiției casnice pentru acei care întârzie la mese. — Poftim! Car cu boi vă mai lipsea! Dom­nule automobilist, acum se vine la masă, și așa? — Păziți, c’o arunc pe Fița. — Aii! Doamna Deleanu se ghemui, ferindu-se. Mă­nușile lui Herr Direktor, purtaseră o clipă, groaznică poreclă. După mănuși sări din car Ali, gudurându-se frenetic. - Am câștigat pariul, întreabă-i, — țipă Olguța avăntându-se din car pe-a doua treaptă in brațele domnului Deleanu. - Adevărat? - Veșnica ei pomenire!— intonă Herr Direktor. — Uf! Slava ție Doamne!- răsuflă doamna Deleanu. Parcă am avut o presimțire: cataifu-i gata. — Ura pentru cataif! - Dar n’am să vi-l dau fiindcă vă faceți de cap. — Patapum, bum... Dă-ni-l de sufletul lui Patapum, mamă dragă se jelui Olguța arătând moartea declamatorie a bassetului. — Ce-avem la masă? — năvăli Dănuț scuturându-se ca un cățelandru scos din apă. — Buna-sara, tante Alice... Olguța a împușcat broasca. - Daa? Buna-sara, Monica. Hopa. Ți-i foame? {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> e2l6njg87exdgjsqda1ixzthkx1orb6 104 49051 152554 147747 2026-10-07T06:48:22Z Mishuletz 445 152554 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="1" user="Cdorobu" />{{Mai mic|{{AntetPagină| 206| IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Grozav, tante Alice. — Bravo! Cu fân zburlit în părul blond și cu obrajii rumeniți, Monica clipea, luminoasă in lumina lămpii. — Da’ unde-i Anica? N’ați întâlnit-o? - Caută luna! — mormăi Olguța, mestecând un colț de pâne. — De miere! adăugă Herr Direktor, scuturându-se de fân. — Grigore! Nu-ți dau cataif. — Are Kulek și pentru mine! Pașii Profirii duduiră. Aducea castronul cu borș. — Poftă mare, boerilor, le dori moșul, plecându-se. — Asemenea, moșule. — Hii, boală... Nie, potae! Boii porniră visători prin ocara cânilor. Aburii borșului pictară nostalgii pe fețele înfometaților. In tăcerea deplină, vorbiră numai lingurile, greerii și ochii cânilor.<noinclude><references/></noinclude> nsh7c5pfe1xgzqgoaceb1xurl7j0m8q 104 49101 152545 147804 2026-10-07T06:08:11Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152545 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină|384|{{asc|Ionel Teodoreanu}}|}}</noinclude>Trenul intră în stație cu o întârziere de un ceas. Se suiră repede. Pe coridorul neluminat un glas bărbătesc întrebà căscând: — Ce gară mai e și asta, domnule? Când dracu o să mai ajungem cu-atâta stat pe loc? Olguța strânse pumnii. Gornița sună scurt. Trenul porni din anonima gară a vacanțelor spre orașele cu nume atât de cunoscute. {{dhr}} {{C|{{mai mare|FINE}}}}<noinclude>{{dhr|3em}} {{sep|6em}} {{dhr|10em}} {{sep}}{{sep}} {{C|{{mai mare|URMEAZĂ VOLUMUL II. „[[Drumuri|DRUMURI]]”}}}}</noinclude> c6lrkiz80luvl9d29nx4txsx05v5j7w 104 49102 152544 147805 2026-10-07T06:06:55Z Mishuletz 445 /* Validated */ cit = stofă 152544 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină||{{asc|La Medeleni}}|383}}</noinclude>eu parte s’o văd mireasă, măcar de-atâta bucurie să am parte că mult am iubit-o”… Intre timp, doamna Deleanu intrase în biurou căutând-o pe Olguța. Vorbele testamentului se îmbinau în mintea ei cu dialoguri din alți ani, lămurindu-le. — Cit, Moș Gheorghe, că-i bun și eftin. — Ba mătasă, sărut mâna, că-i scumpă și frumoasă. — Și pentru ce, Moș Gheorghe? Că doar fată de măritat n’ai? — Sî hie! Știe el moșu! „Și mi-i iertat mie ca slugă veche a neamului dumneavoastră și ca om bătrân, să ridic ochii la stăpâna me, duduia Olguța, și să zic: „Duduița moșului, să nu-ți hie rușine să primești zăstre dela o slugă, că munca și dragostea îs sfințite chiar de Domnul nostru Dumnezeu…” Numai doamna Deleanu știà — din întâmplare — că Olguța îmbrăcase într’ascuns rochița de doliu a Monicăi pentru înmormântarea slugei care-și închinase munca anilor din urmă unei albe rochii de mireasă. {{***}} Noaptea de toamnă erà umedă și amară ca izgonită din fundul unui ocean. Pe peronul gării, doamna Deleanu, domnul Deleanu și fetițele, strânși în jurul geamandanelor, ședeau tăcuți ca o familie de emigranți. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> gxuq8j15b7u09c2q6ha2bc7rw5yk54s 104 50855 152541 151629 2026-10-07T05:54:09Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152541 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină|380|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>Dar toți plecară capetele. Și icoanele din părete, tăceau sever. {{***}} O amiază rece, cu cerul îmbătrânit de nouri suri. Deasupra satului sunà clopotul, amintind cerului depărtat intrarea în pământ a unui om. Pe ulița cea mare și prin fața ogrăzilor nu se vedeà țipenie de om în vârstă; numai copii de cei mărunți care vorbesc cu gâzele, se sfădesc cu vrăbiile, și se supără pe copaci. Satul pareà al copiilor. La cimitir, sătenii cu capetele plecate îndărătul familiei Deleanu, ascultau clopotul jalnic. Când începuse slujba la mormânt, Olguța se descoperise. Pletele ei negre fluturaseră în vântul aspru laolaltă cu pletele flăcărilor și-ale moșnegilor. Preotul erà bătrân. Cimitirul, blând. Vorbele slujbei semănau cu-acele amuțite în bucoavnele căsuței deșarte. „Moș Gheorghe, unde ești?” — Fie-i țărâna ușoară. Și deasupra mormântului, țăranii adânciră crucea de stejar. Dacă ar fi văzut Moș Gheorghe ochii duduiței lui, încercănați ca niciodată și pironiți fără de lacrimi asupra mormântului — „Aici-s, duduița moșului” — privirea lor l-ar fi împovărat mai greu decât țărâna umedă care-l pecetluise între morți. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 3wl19h94o69m7x4fx88tm0ah8qa9gey 104 50856 152542 151630 2026-10-07T05:57:15Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152542 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină||LA MEDELENI|381}}</noinclude>Îndărătul caselor boerești începuse praznicul de pomenire pregătit de doamna Deleanu după datini. Cu mâna ei, Olguța vărsà din cană în ulciorul fiecăruia. Doamna Deleanu și Monica împărțeau paharele cu rachiu de pe tablaua purtată de Oțăleanca. Anica, Profira, și Safta — bucătăreasa oamenilor de pe moșie — aduceau felurile de bucate. Sfiala posomorîtă adusă dela cimitir, nu ținù mult. Mai întâiu vorbiră amintirile bătrânilor. Pe urmă izbucniră glumele tinerilor: la început în șoaptă, la ureche, apoi fățiș. Rachiul, supa fierbinte și priveliștea bunătăților calde, întețiră voioșia. Olguța se încruntă. O vorbă aprigă îi aprinse ochii… dar porni spre casă, strângându-și buzele uscate. În fața scărilor se opri, ca alungată de cineva. Se îndreptă spre grajd. Acolo nimeni nu râdeà… …Acolo, pe capra trăsurii neclintite, fără de cui, fără de hățuri, un copil plangeà cu mânile pe ochi. Și Dumnezeul minunatelor povești nici nu trimese îngeri să se ’nhame, zburători; nici nu cuprinse dela spate pumnii uzi, dându-le hățuri; nici nu șopti c’un zâmbet blând: — Mână mata, duduiță. {{***}} — Stai jos, părinte. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> j9s7s07ea37346jsjeacqx21gctad5o 104 50857 152543 151631 2026-10-07T06:00:31Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152543 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină|382|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>Vârând mâna subt rasă, preotul scoase la iveală un plic. — Cucoane Iorgule, acum doi ani, Moș Gheorghe — Dumnezeu să-l ierte — mi-o încredințat o hârtie pentru domnia-ta. Iacăt-o. Domnul Deleanu luă plicul de pânză cu peceți roșii. Pe-o față de coală, mâna lui Moș Gheorghe așternuse tremurătoare chirilice. După o scurtă aruncătură de ochi, domnul Deleanu se uită la preot. — Părinte, eu am cam uitat slova asta. Fii bun și cetește. Preotul își puse ochelarii și dădù glas voințelor din urmă ale celui dus. Începeà Moș Gheorghe, luându-și rămas bun dela stăpânii săi și mulțumindu-le pentru pânea care o mâncase la casa lor și pentru bunătatea cu care-l învredniciseră. Apoi arătà întrebuințarea ce roagă să se deà banilor pe care i-a agonisit. Apoi: …„Eu Gheorghe Iernilă, las cu limbă de moarte casa și gospodăria me copiilor lui Cuconu Iorgu Deleanu, adicătelea, duduii Olguța și lui cuconașu Dănuț. Si li hie casa și pământul mieu loc de gioacă după moartea me precum le-o fost și cât am trăit. Iară sipetul brășovenesc ce am dar dela răposatu Cuconu Costache Dumșa, îl las cu tot ce-i în el, duduii Olguța. Am adunat în sipet oleacă de zestre, din munca me, pentru duduia Olguța. Și vă roagă moșu cu plecăciune și supunere, să faceți duduii Olguța haină de mireasă din mătasurile adunate în sipet. Că dacă n’am avut<noinclude><references/></noinclude> 3cn1clfguf0n3mjbc39qb7bhn6hcmf6 0 51208 152565 2026-10-07T07:18:33Z Mishuletz 445 Redirecționat înspre [[Autor:Giovanni Papini]] 152565 wikitext text/x-wiki #redirect[[Autor:Giovanni Papini]] a9pfj13u1wer9tudv7drtybjy9ey7dq 102 51209 152566 2026-10-07T07:21:08Z Mishuletz 445 n 152566 wikitext text/x-wiki {{Copyvio|2027}} {{AutorWikidata |index-alfabetic = }} ==Volume== * [[Giovanni Papini]], ''Viața lui Isus'', Editura „Cartea Românească”, 1928, Ediția a II-a a apărut la Editura „Ago-Temporis” din Chișinău în 1991; (Titlul original: ''Storia di Cristo'', 1921), traducere de [[Autor:Alexandru Marcu|Alexandru Marcu]] 50ar0zlh2q1nv3zlqwqfpgxv5rkxa9z