Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.24 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 102 35381 152722 150639 2026-10-18T08:59:49Z Mishuletz 445 152722 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = P }} ==Volume== * ''[[Casa amintirii]]'', 1906-1910 * ''[[Visări păgâne]]'', 1912 * ''[[Eternități de o clipă]]'', 1914 * ''[[Amăgiri]]'', 1914 * ''[[Grădina între ziduri]]'', 1919, Paris * ''[[Bătrânii (Pillat)|Bătrânii]]'', 1922 * ''[[Pe Argeș în sus]]'', 1923 (volumul cel mai cunoscut) * ''[[Satul meu]]'', 1925 * ''[[Biserica de altădată (1926)|Biserica de altădată]]'', 1926 * ''[[Florica]]'' (poezii, cu desene de Ștefan Popescu) 1926 * ''[[Cântece din popor]]'', 1928 * ''[[Întoarcere (Pillat)|Întoarcere]]'', 1928 * ''[[Limpezimi]]'', Craiova, 1928 * ''[[Caietul verde]]'', 1932, ediție definitivă, 1937 * ''[[Scutul Minervei]]'', București, 1934, resurse online: [http://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/15157 dspace BCU Iași] * ''[[Poeme într-un vers]]'', 1936 * ''[[Țărm pierdut]]'', 1937 * ''[[Din poezia germană]]'', antologie, 1937, resurse online: [http://digitool.bibmet.ro:8881/R/7KVSDSD8NE8MUINUG94EHVN59624V7JR1R3TGMUY9VLRSFSAUJ-00189 digibuc Biblioteca Digitală a Bucureștilor] * ''[[Umbra timpului]]'', 1939 * ''[[Balcic (Ion Pillat, 1940)|Balcic]]'', București, 1940 * ''[[Împlinire (Pillat)|Împlinire]]'' [[1942]] * ''[[Asfodela (Ion Pillat, 1943)|Asfodela]]'', București, 1943 * ''[[Poezii (Pillat)|Poezii]] (întreaga operă lirică, scrisă în perioada 1906 - 1941), 1944 * ''[[Antologia poeților de azi]]'' ==Din periodice== ===Poezii=== * [[Steaua (Ion Pillat)|Steaua]] * [[Poeme într-un vers]], publicate în Revista Fundațiilor Regale , anul III, nr.2, 1936 == Despre Ion Pillat == * [[Lui Ion Pillat, la apariția volumului său de „Poeme într'un vers”]] de [[Autor:Ion C. Pena|Ion C. Pena]] {{control de autoritate}} t2rofe1msk6v3j6fgnf226la5ygshoc 152723 152722 2026-10-18T09:01:58Z Mishuletz 445 /* Volume */ 152723 wikitext text/x-wiki {{AutorWikidata |index-alfabetic = P }} ==Volume== * ''[[Casa amintirii]]'', 1906-1910 * ''[[Visări păgâne]]'', 1912 * ''[[Eternități de o clipă]]'', 1914 * ''[[Amăgiri]]'', 1914 * ''[[Grădina între ziduri]]'', 1919, Paris * ''[[Bătrânii (Pillat)|Bătrânii]]'', 1922 * ''[[Pe Argeș în sus]]'', 1923 (volumul cel mai cunoscut) * ''[[Satul meu]]'', 1925 * ''[[Biserica de altădată (1926)|Biserica de altădată]]'', 1926 {{Digitizare externă|https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/71512}} * ''[[Florica]]'' (poezii, cu desene de Ștefan Popescu) 1926 * ''[[Cântece din popor]]'', 1928 * ''[[Întoarcere (Pillat)|Întoarcere]]'', 1928 * ''[[Limpezimi]]'', Craiova, 1928 * ''[[Caietul verde]]'', 1932, ediție definitivă, 1937 * ''[[Scutul Minervei]]'', București, 1934, resurse online: [http://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/15157 dspace BCU Iași] * ''[[Poeme într-un vers]]'', 1936 * ''[[Țărm pierdut]]'', 1937 * ''[[Din poezia germană]]'', antologie, 1937, resurse online: [http://digitool.bibmet.ro:8881/R/7KVSDSD8NE8MUINUG94EHVN59624V7JR1R3TGMUY9VLRSFSAUJ-00189 digibuc Biblioteca Digitală a Bucureștilor] * ''[[Umbra timpului]]'', 1939 * ''[[Balcic (Ion Pillat, 1940)|Balcic]]'', București, 1940 * ''[[Împlinire (Pillat)|Împlinire]]'' [[1942]] * ''[[Asfodela (Ion Pillat, 1943)|Asfodela]]'', București, 1943 * ''[[Poezii (Pillat)|Poezii]] (întreaga operă lirică, scrisă în perioada 1906 - 1941), 1944 * ''[[Antologia poeților de azi]]'' ==Din periodice== ===Poezii=== * [[Steaua (Ion Pillat)|Steaua]] * [[Poeme într-un vers]], publicate în Revista Fundațiilor Regale , anul III, nr.2, 1936 == Despre Ion Pillat == * [[Lui Ion Pillat, la apariția volumului său de „Poeme într'un vers”]] de [[Autor:Ion C. Pena|Ion C. Pena]] {{control de autoritate}} tpn97oyn1mwl796a8hsqx4qfm1i7l1q 0 41324 152724 133374 2026-10-18T09:10:18Z Mishuletz 445 Mishuletz a redenumit pagina [[Biserica de altădată]] în [[Biserica de altădată (1926)]] 133374 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} *[[Biserică veche]] * ''[[Drumul Magilor]]'' * ''[[Povestea Maicii Domnului]]'' * ''[[Chipuri pentru o evanghelie]]'' * ''[[Morții (Ion Pillat)|Morții]]'' *[[Biserica de altădată (Ion Pillat)|Biserica de altădată]] gsu11z5hy1pgrhw3dazgm4c6gmb3fk1 152727 152724 2026-10-18T09:19:10Z Mishuletz 445 152727 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} : [[Biserică veche]] * ''[[Drumul Magilor]]'' * ''[[Povestea Maicii Domnului]]'' * ''[[Chipuri pentru o evanghelie]]'' * ''[[Morții (Ion Pillat)|Morții]]'' : [[Biserica de altădată (Ion Pillat)|Biserica de altădată]] cqjf1bw3n8fkt4c1g6upb7kp6hpbizf 104 47072 152702 143579 2026-10-18T07:01:21Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152702 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" /></noinclude>{{c/s}} CAP. III. '''{{lsp|0.2em|FAZA SALARIATULU|I}}''' {{c/e}} Să ne oprim acuma la faza burgheză și să ne întrebăm: este oare această fază veșnică, cum susțin burghezii de azi, uitând că tot așa credeau feudalii în vremea lor despre întocmirea de pe atunci, — ori trecătoare? Să vedem întâi bazele materiale ale societăței burgheze. Colectivizarea muncei, începută încă din epoca feudală, a ajuns în cea burgheză la culme; alături cu dânsa s’a desvoltat tot așa de tare cooperațiunea, împărțirea muncei și, ca urmare a acestui progres economic, o creștere colosală de bogății. Cu cât s’a desvoltat producțiunea și împărțirea muncei, s’a desvoltat numai decât și schimbul<ref>In vârsta de mijloc se lucra pentru consumarea locală; în perioada burgheză se lucrează numai pentru schimb. </ref>. Producătorii, lucrătorii, în societatea burgheză au ajuns salariați ori, cu alte cuvinte, producțiunea se întemeiază pe salariat, după cum se sprijinea în vârsta de mijloc pe servaj și corporațiuni (bresle). Acuma aflăm salariați și în producțiunea agricolă<ref>In Englitera, țara cea mai înaintată în desvoltarea economică și burgheză, toți producătorii sunt în adevar salariați; în Franța, în Germania, etc. sunt încă și proprietari mici cari muncesc singuri pământul și formează o parte însemnată din numărul producătorilor; dar progresul economic din ce în ce îi expropriază prefăcându-i în salariați proletari după modelul englez.</ref> și în cea industrială. Dacă în privința politică producătorii salariați sunt într’o poziție mult mai bună decât servii din veacul de mijloc, în privința economică, cel puțin în fond, starea lor este mai tot aceeași. Cu alte cuvinte împărțirea bogățiilor în societatea burgheză seamănă cu cea din toate epocele ce s’au trecut dela înființarea<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}}</noinclude> a7ow90az0rap4vx92vtlhjln42twynd 104 47073 152703 143602 2026-10-18T07:04:42Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152703 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{rh||24|}} {{sep|6em}}</noinclude>claselor sociale încoace. Clasa domnitoare trăește tot din spinarea clasei producătoare. Acest lucru limpede de tot în faza robiei și a servajului, este mai acoperit în faza burgheză prin pretinsa libertate de care s’ar fi bucurând lucrătorul, de a primi ori ba condițiile puse de stăpânii burgheji. Din producțiunea muncitorilor o parte în formă de '''salar''' le intră în pungă, iar alta, '''plus-valoarea''', intră în punga clasei domnitoare burgheze. Altă temelie de frunte a societăței burgheze este '''concurența'''. Prin concurență se hotărăște câte mărfuri trebue să fie produse; prin concurență, prin legea ofertei și a cererei, se hotărăște ce mărfuri anume trebue produse; tot prin concurență se hotărăște prețul mărfurilor, mărimea salariilor, mărimea folosului (profitului). Libertatea politică înlocuește opririle din veacul de mijloc. Libertatea individuală, organizarea politică, juridică, a societăței s’au croit după cea economică, după cerințele organizației economice burgheze. Dacă își vor închipui cititorii organizația societății feudale și în mijlocul ei atelierul nostru perfecționat luat de exemplu, ori dacă își vor închipui o fabrică modernă în societatea feudală și își vor face întrebarea ce anume schimbări ar trebui făcute în societatea feudală, pentru a face cu putință să lucreze și să dureze o fabrică modernă, vor vedea că mai toate schimbările sociale și politice îndeplinite (nu vorbim de acele schimbări ce au fost cerute de burghezi în aprinderea revoluționară, ci de cele realizate în adevăr), au fost croite după progresul economic, care în exemplul nostru este înlocuit prin atelierul perfecționat. Pe temeliile economico-sociale descrise mai sus, se mișcă fără încetare burghezimea și în mișcarea ei a schimbat fața lumei. Nu putem descrie aceste schimbări adânci produse de burghezime în omenire, decât citând o bucată din vestitul [[Manifestul Partidului Comunist|Manifest Comunist]] al lui [[Autor:Karl Marx|K. Marx]] și [[Autor:Friedrich Engels|Fr. Engels.]] Această bucată, cu toate că a fost scrisă la 1848 (acum 96 de ani) nu numai că și-a păstrat toată puterea, ci chiar acest aproape un veac îi dă și mai mare sprijin și arată cât de adânc au înțeles Marx și Engels încotro merge era burgheză. Acum să văd mai bine apucăturile burghezimei decât la 1848. „Burghezimea a jucat, ziceau K. Marx și Fr. Engels, în istoria desvoltărei omenirei un mare rol revoluționar. Pretutin-<noinclude><references/></noinclude> 726orxh74ls0tbq0a3du07kwiefw2yj 104 47074 152704 143581 2026-10-18T07:07:09Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152704 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{rh||25|}} {{sep|6em}}</noinclude>deni unde a ajuns stăpânitoare, a sfărâmat relațiile patriarhale idilice, a rupt fără milă legăturile între servi și stăpâni și nu a lăsat între oameni altă legătură decât interesul și câștigul necunoscător de milă. Burghezimea a înecat în calculul egoist, patimile, visările religioase și entuziasmul orășenilor. Burghezimea a prefăcut în valoare de schimb demnitatea omului și în locul tuturor libertăților a pus una singură, lipsită de orice idealism, libertatea comerțului. Intr’un cuvânt, ea a înlocuit despoiarea mascată de înșelăciuni religioase și politice, prin despoiarea fățișă, goală, nerușinată. „Burghezia a desbrăcat multe ramuri de muncă de aureola poetică. Doctorul, juristul, preotul, poetul, învățătorul au ajuns salariații ei. Burghezia a rupt de pe relațiile de familie vălul gingaș al sentimentului și le-a schimbat într’o chestie de interes bănesc. „Burghezia a zguduit trândăvia caracteristică a vârstei de mijloc, așa de dragă și până astăzi reacționarilor; a arătat ce roade poate aduce munca neodihnită. Minunile artei burgheze se deosibesc în totul de piramidele din Egipt, de apeductele romane și de templele gotice! Intreprinderile burgheze sunt mai colosale decât emigrarea popoarelor și decât cruciadele. „Burghezia nu poate trăi fără să pricinuiască neîncetat prefaceri în mijloacele de producțiune și în organizația acesteia, prin urmare și în toate relațiile sociale. Păstrarea mijloacelor vechi de producțiune a fost dimpotrivă întâia condiție de existență pentru clasele domnitoare de mai înainte. Reformele ce se fac mereu în producțiune, zdruncinarea neîncetată a relațiilor omenești, mișcarea și nesiguranța veșnică, deosebesc această societate de cele vechi. Toate relațiile statornice, împietrite după ideile și convingerile vechi se sfarmă, cele noui se par vechi înainte de a se așeza bine. Tot ce este lucru de casă, stătător pe loc, ce e sfânt se pângărește și oamenii, în sfârșit, înțeleg că trebue să privească lucrurile în față, să înțeleagă relațiile lor reciproce și felul adevărat al vieței. „Pentru a-și vinde productele din ce în ce mai multe, burghezimea cutreeră lumea întreagă. Trebue să intre, să prindă rădăcini și să fie pretutindeni. „Prin exploatarea pieței universale burghezia a schimbat producțiunea și consumațiunea tuturor țărilor, făcându-le cosmo-<noinclude><references/></noinclude> obhbwk19puonvblsqjdktgn0hccim88 104 47075 152705 143582 2026-10-18T07:10:16Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152705 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{rh||26|}} {{sep|6em}}</noinclude>polite. Pentru marea mâhnire a reacționarilor, burghezia a făcut ca industria să nu mai fie națională. Ramurile vechi de producțiune națională s’au sfărâmat ori se sfărâmă pe fiecare zi și se înlocuiesc prin industrii noui, a căror introducere e chestie de viață ori de moarte pentru toate națiile civilizate, se înlocuesc prin industrii cari lucrează nu numai materii locale, ci chiar aduse din țări foarte depărtate. La rândul lor, productele fabricate se consumă nu numai în țara aceea, ci în toate țările din lume. Trebuințele vechi, cari se îndestulau cu productele locale, s’au schimbat și cer productele țărilor celor mai îndepărtate și ale climatelor celor mai deosebite. Vechea izolare națională, mulțumirea de sine, sunt înlocuite prin schimbul cel mai felurit și mai întins și prin atârnarea popoarelor unele de altele. Acest schimb se întinde și asupra productelor muncei intelectuale. Fructele muncei intelectuale ale unei nații ajung avere comună. Izolarea națională se face din ce în ce mai cu neputință și din mai multe literaturi naționale, locale, se alcătuește o literatură universală. „Prin îmbunătățirea repede a mijloacelor de producțiune, cu ajutorul mijloacelor de comunicație perfecționate, burghezia împinge pe calea civilizației toate popoarele, chiar pe cele mai barbare. Eftinătatea mărfurilor este ca o artilerie grozavă în mâinile ei; cu dânsa sfarmă zidurile chinezești și ura cea mai înfricoșată a barbarilor împotriva străinilor. Burghezimea silește pe toate națiile să întrebuințeze mijloacele '''burgheze''' de producțiune, altfel sunt amenințate cu pieirea; ea le silește să primească așa zisa civilizație, adică să se burghezească. Intr’un cuvânt, ea crează o lume nouă după tipul și asemănarea ei. „Burghezia a pus satele sub domnia orașului, a dat viață orașelor celor mari, a mărit populația orașelor aducând mulțime de săteni într’însele, desvățându-i de viața plictisitoare dela țară. Tot odată cu supunerea satelor, burghezia a pus și popoarele barbare și pe jumătate barbare în atârnare de cele civilizate; pe țărani i-a făcut supuși burghezilor, — pe Răsărit, Apusului. „Burghezia tot mai mult și mai mult făcu să înceteze îmbucătățirea proprietăței, poporului și mijloacelor de producțiune, îndesi populația, centraliză mijloacele de producțiune și concentră proprietatea în puține mâini. Urmarea firească a fost și centralizarea politică. Provinciile neatârnate, abia legate între ele, cu<noinclude><references/></noinclude> kib826ilgkvnine12j6ecndx2xrlo0s 104 47076 152706 143583 2026-10-18T07:12:43Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152706 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{rh||27|}} {{sep|6em}}</noinclude>interese, legi, ocârmuiri, vămi deosebite, s’au contopit într’o nație și o țară, cu guvern, cu legiuiri omogene, cu interes național de clasă domnitoare și cu o singură linie de vamă. „In mai puțin de o sută de ani ai domniei sale, burghezia a creat niște puteri producătoare mult mai mari, mult mai mărețe decât toate cele născocite de generațiile trecute luate la un loc. Supunerea puterilor naturei, mașinile, întrebuințarea chimiei la agricultură și industrie, vapoarele, drumurile de fier, telegrafele electrice, exploatarea unor țări întinse ale globului, întrebuințarea apelor pentru plutire, populații întregi eșite ca din pământ… In care din veacurile trecute ar fi putut cineva presupune că asemenea puteri productive se ascund înlăuntrul muncei sociale? „Să prescurtăm cele zise. Mijloacele de producțiune și comunicație cari au fost temelia domniei burgheze, au avut începutul încă în societatea feudală. La un grad oarecare de desvoltare a mijloacelor de producțiune și comunicație, condițiunile de producție și de schimb ale societăței feudale, adică organizația feudală a agriculturei și industriei, într’un cuvânt relațiile economice feudale, ajunseră necorespunzătoare cu puterile productive născocite. Aceste relații împiedecau producțiunea în loc de a o ușura; îi erau lanțuri. Trebuia să piară și au fost răsturnate. „Locul lor l’a luat concurența liberă și întocmirea politică și economică corespunzătoare ei, domnia politică și economică a burgheziei”<ref>[[Manifestul Partidului Comunist|''Manifestul Comunist'']] al lui [[Autor:Karl Marx|K. Marx]] și [[Autor:Friedrich Engels|Fr. Engels.]]</ref>. E cu neputință să caracterizezi mai tare și mai drept toate acele colosale schimbări ce a făcut burghezia în omenire. Mișcându-se pe temeliile burgheze, societatea a produs puteri cari din ce în ce se fac mai nepotrivite cu organizația de astăzi. In sânul societăței burgheze s’a desvoltat acel prunc al viitorului care va naște din societatea de acuma… Despre societatea burgheză modernă se poate zice, cu mii de perifraze, aceleași lucruri ca și cele zise de genialii reprezentanți ai socialismului științific despre societatea feudală, adică: „După ce ajung la o desvoltare oare care, mijloacele de producție, de comunicație și de schimb, condițiunile în cari se fac producțiunea și schimbul în<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}}</noinclude> 32z0krpnquy645qcgxuqba7k2j2op4d 104 48955 152707 152056 2026-10-18T07:17:23Z Mishuletz 445 152707 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 144 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>afară cu șervetul la gât, urmat de doamna Deleanu și Profira. — Sunt sigură, papa. De ce nu mă crezi tu pe mine? — Ba te cred, Olguța! — zâmbi domnul Deleanu, scuturându-și șervetul. Tu ai ureche muzicală, ca și mama. — Râzi de mine, papa? — Nu, Olguța! Da’ ia spune-mi tu de unde știi să deosebești sunetul unei trombe, de mugetul vitelor? Că doar automobilele dela noi le poți numără pe degete! — Fiindcă mi-s antipatice, papa. — Taci!? — Da, papa, eu țin cu caii adevărați. — Și cu Grigore nu? Fiindcă-i automobilist? — Ba da. Cu Herr Direktor!… — Olguța, cine-i Herr Direktor? — Un alt papa al vostru, îi răspunse zâmbind domnul Deleanu din pragul ușii. — Monica, ai auzit ce-a spus papa? Să-l iubești pe Herr Direktor. — Nici nu-l cunosc, Olguța! — Ce-are-aface! Îl cunosc eu. Tu ești prietena mea. — Olguța, de ce-i spui tu Herr Direktor? E Neamț? — Tâ-țâ-țâ!… E fratele tatei!… Eu glumesc da’ lui îi place să-i spui așa. Și tu să-i spui Herr Direktor. — E director de școală? {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> tl5tp4u7fgkh86dolxcgopyasawaj4n 104 48956 152708 152057 2026-10-18T07:18:02Z Mishuletz 445 152708 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 145 }}}}</noinclude>– Cum poți să spui așa ceva!… Nu l-ași putea suferi!… Zărind inima harbuzoaicei neisprăvită de Dănuț, Olguța începu să împlânte în ea scobitori. — …E directorul unei societăți foarte mari… nu știu ce fel… ceva cu electricitate și cu Nemți. — Și seamănă cu moșu’ lorgu? — Nu. Nu știu cu cine seamănă! Cu papa nu seamănă de loc… Ai să-l vezi. Eu îl iubesc. — Și eu, consimți diplomatic, Monica… Ce ai tu, Olguța, cu harbuzul lui Dănuț? - M'a insultat! Mă răzbun. Ca cele șapte săgeți din inima biblică a ''Mariei'', simbolicele scobitori îndurerau miezul harbuzului locțiitor al lui Dănuț. - Păcat de harbuz! — cercă Monica s'o înduplece. Altă scobitoare pătrunse mai adânc. — Să nu se supere tante Alice! Alta urmă, temerară. — Olguța, haidem afară, să văd și eu automobilul. - Lasă că-l vezi. Mai e vreme. Noi avem ecou la Medeleni: de asta am auzit eu trompa… Monica mi se pare că ești șireată!… Sigur ca și mine. Isprăvindu-și vindicta, Olguța o întregi cu un pocnet de prună, jubiliar. — Olguța, îmi dai voe să scot scobitorile? — Cum vrei! Eu am isprăvit. Monica plivi miezul străpuns, adunând scobitorile în farfuria ei. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> kx8ldt2mtgmu1pegyunahlsiygs7qdw 104 48958 152709 152062 2026-10-18T07:18:49Z Mishuletz 445 152709 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 147 }}}}</noinclude>metrilor se opri războinic în fața scărilor. Cânii lătrau și schelălăiau ca la urs. Toți servitorii eșiseră din casă. – Bine-ai venit, Grigore. – Guten Tag, Herr Direktor. – Moșu’ Puiu, moșu’ Puiu, vocifera Dănuț cu șervetul în mână, ca o jalbă. Herr Direktor, îmbrăcat din cap până’n picioare în armura automobiliștilor – ochelari rotunzi de scafandru cu rame de cauciuc cărămiziu; cască de doc; halat de doc, închis ermetic la gât și la încheetura mânilor – se coborî flegmatic pe portița dela spatele automobilului, ridicând bancheta articulată. Tropăi ca să-și desmorțească picioarele; se întinse; cască; își descoperi fața lăsând ochelarii să-i atârne de gât; își puse monoclul în ochi, încruntându-se; își frecă mânele neatinse de colb și de soare… și se înclină zâmbind în fața scărilor, cu aerul unui amiral englez aclamat într’un mic port dunărean. - Bine v’am găsit. Căzuseră și ochelarii negri de pe fața șofeurului, – din pricina Anicăi. Mecanicul berlinez, expediat în țară odată cu automobilul, îl întregea. Era și el confecționat în fabrica de blonzi cu ochi albaștri și obrajii de Gretchen, ai Germaniei. Anica plecă ochii rușinată. Herr Direktor se însuflețise, ținându-l pe Dănuț în brațe. Părea că toastează cu o cupă de șampanie. — Kulek, dieser ist mein Sohn. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 6zpcp26eujmh63w3bb2h5lxbid93l97 104 48959 152710 152063 2026-10-18T07:19:10Z Mishuletz 445 152710 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 148 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>— Und ich bin sein Vater! - adăogă modest domnul Deleanu, coborînd scările. — Das ist guuut! Cuprins de giganticul hohot de râs al băutorilor de bere, Herr Kulek se bătea cu palmele peste genunchi, tresăltând delaolaltă cu trepidațiile mașinii. — Măi Grigore, tu ai să mă compromiți, glumi domnul Deleanu, sărutându-l. — Ba mă compromiteți voi pe mine, protestă doamna Deleanu. — Dănuț, ești sau nu feciorul meu? — Tu ești burlac, Herr Direktor — îl apostrofă Olguța din pridvor. — Tot drac ai rămas! — Nici nu mi-ai spus bună-ziua, Herr Direktor! — Scuzele mele domnișoară! Urcând treptele se aplecă în fața Olguței și-i sărută mâna. — Poți să mă săruți și pe obraz, Herr Direktor. Nu mă supăr! — Uf! Da’ grea te-ai mai făcut! – oftă el, ridicând-o. — Am mușchi. — Zău! – Da. Buftea-i gras; eu is voinică. – Domnișoara ? — Monica, o numi doamna Deleanu, punându-i manile pe umeri. – Monica? Doamna Deleanu îi făcu semn din ochi. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> rwypxlmh7y59okbrryvw1v0a35h7r07 104 48960 152711 152064 2026-10-18T07:20:13Z Mishuletz 445 152711 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 149 }}}}</noinclude>– Monica e fetița noastră… așa cum e Dănuț băiatul tău, tată de carton ce ești! – Atunci mai am o nepoată? – Te poți mândri! – M’am curățit! Mă pregătisem numai pentru doi nepoți… Da’ frumoasă nepoată mai am! Monica: nu? – Monica, șopti Monica intimidată, apucând mâna Olguței. – Îi dai voe lui moșu’ Puiu să te sărute? – Sigur, ca și pe mine, aprobă Olguța. – Măi omule, ai mâncat? – Aș! – Haidem în sofragerie. Puteai să te anunți: te-am fi așteptat. – Imposibil! Dați-mi apă. – Hai la masă. – Apă de spălat, cucoană! – Așa-i! Îți uitasem tabieturile! Un ceas îți ajunge să te speli? – Cuconiță, unde-l culcăm pe domnul Neamț? — se interesă Anica. – Domnul Neamț-domnul Neamț! — începu să cânte Olguța. — Moș’ Puiu, eu îți torn apă de spălat, stărui Dănuț, aducând geamandanul. – Daa! N’ai nici-o grijă! Iți ''dă voe'' Anica! – răspunse Olguța. – N’am vorbit cu tine. – Tu ești servitor: duci geamandanul, torni apă, perii hainele… Eu îți vorbesc. Tu taci și-asculți. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> i8b7ra59aqv0vzqw2vly52tqpjv2bi0 104 48961 152712 152066 2026-10-18T07:20:42Z Mishuletz 445 152712 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 150 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>Dănuț, congestionat, șchiopăta purtând geamandanul greu. — Vrei să te-ajut, Dănuț? — ceru voe Monica, ajungăndu-l în antret. — Ce te-amesteci! Du-te cu Olguța. Nici nu-i trecea prin minte Monicăi cât de temerară-i era propunerea! Dănuț numai, avea dreptul să ducă geamandanul greu, să toarne apă de spălat pe buretele mare și zburlit ca un cap de Hotentot blond, și colonie în pumnii lui moșu’ Puiu. Tot el îi peria hainele, așezând pantalonii pe dungă. Asta eră o demnitate bărbătească, nu slujbă de slugă cum spunea Olguța: „din invidie” gândea Dănuț, ofensat totuși. — Te-ai supărat, Dănuț? Dănuț se întorcea cu mânele goale pătruns de o gravă mândrie, ca după un fapt de arme. Trecu înainte, fără să răspundă Monicăi, urmat de supunerea ei întristată. — Sărut mâna, cuconașule. Bine-ai venit… Niște sărmăluțe de piept de gâscă! – susură galeș bucătăreasa răsărind în urma lui Dănuț și a Monicăi, roșie la față. — Să trăești, babo! Mi-ai eșit cu plin! Unu, doi, trei, începu să numere Herr Direktor pe cei din pridvor, socotindu-l și pe Kulek. Babo, ai la mine un bacșiș: ai făcut abatajul cel mare! ''Nouă'', Iorgule, strigă el cu ochii de vizionar ai jucătorilor de chemin-de-fer. S’a spart ghina! — Cuconașule, v’am pregătit de spălat. — Ai-ia-ia! Profiro, m'ai nenorocit! S'a făcut bac… Măi Iorgule, ce neam de ghinioniști suntem! {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 9gote8t7uvguvzs4cwyz3z4rh20f9bv 104 48963 152713 152070 2026-10-18T07:21:22Z Mishuletz 445 152713 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| 152 | IONEL TEODOREANU | }}}}</noinclude>noclul pe care-l arăt ostentativ; și succesele… care se știu! — Ta-ta-ta! Lasă părul să crească. Atunci să te vedem! — Prefer să fiu calomniat! Pentru Herr Direktor, dela trei centimetri în sus, începeau pletele: poetice, deci nefaste; necivilizate, deci neigienice, inestetice și incomode pe deasupra. Nici sub formă de musteți nu îngăduia părul: „această pacoste pentru bărbați, chiar, sau mai ales, când îl poartă femeile". — Herr Direktor, când ti-i mărita ai să-ți tunzi nevasta? — îl întrebă Olguța. — Olguța, de câte ori nu ți-am spus că numai femeile se mărită! - intervenea doamna Deleanu. — De ce, mamă? Vreau eu să mă ''însor''. Cine nu-mi dă voe? — Eu. — Da’eu nu vreau să mă însor. Eu nu-s femee… Spune, Herr Direktor, ai să-ți tunzi nevasta? — Nu. — De ce? — Fiindcă n'am să mă mărit, — cum spui tu. - Nici n'ai să te 'nsori, — cum spune mama? — Nici… Umberufen! - adăogă el, bătând cu degetul în lemn toaca superstițioșilor. — Nici eu, aderâ Dănuț. — Atunci tunde-te, încheia logic și violent Olguța. Dănuț amuțea. Ca să nu-l tundă ar fi fost în stare să se însoare chiar. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 81nwc90vxnebyoce01nqw4tdm5yv7bo 104 48964 152714 152071 2026-10-18T07:21:48Z Mishuletz 445 152714 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />{{Mai_mic|{{AntetPagină| | LA MEDELENI | 153 }}}}</noinclude>— Cine-i? - Eu, sărut mâna, se recomandă Profira pe nevăzute în afara ușii odăii de bae. Îîntreabă conița daca v’ați botezat… Simțind c’o pufnește râsul, Profira se bătu cu palma peste gura nelegiuită. - … că de nu, să chemăm părintele din sat: așa a spus conița. — Spune amfitrioanei că nu-mi ajunge un popă; să-mi trimită un ''caré de popi''. Așa să spui. Rând pe rând, Dănuț turnase de băut buretelui, din cana cea mare; suflecase la loc o mânecă nesupusă; întinsese prosopul… Acum venise rândul coloniei. Dănuț desfăcu șurubul dopului metalic. — Cine-i? – Careul de popi sau ''carul de popi'', cum spune Profira. Pot să intru, Herr Direktor? – Nu se poate, răspunse dârz Dănuț, cu sticla de colonie în mână. — Nu te-am întrebat pe tine, Buftea! — tună Olguța. – Intră, Olguța. Dănuț, tot în război sunteți? Dănuț se bosumflă. Dintr’o aruncătură de ochi Olguța văzu tot, – și uită însărcinarea cu care pornise din sufragerie. – Herr Direktor, hai să-ți arăt eu cum faci tu când pui colonie. – Ia să văd. – Toarnă, porunci ea umilitului paharnic. – Toarnă-ți singură. – Ba tu să-mi torni. Așa ți-a poruncit Herr Direktor. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> c74prps86cpllk0kxqvbaup3bn6bp0m 104 50834 152715 151602 2026-10-18T07:25:21Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152715 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină||LA MEDELENI|363}}</noinclude>— Bună și bătrâneața la ceva! — clipi doctorul. Și întorcându-se către Olguța. — A la vôtre, mademoiselle. Olguța îl privi cu ochi de miop și-și vărî din nou nasul în carte, obraz în obraz cu Monica. — Monica, ai băgat de seamă? Clientul se rade pe frunte! — șopti ea, prefăcându-se că cetește. Profira eși cu tablaua, aruncând doctorului o privire scârbită: mâncase toate aperitivele. — Și cu ce se delectează, mă rog, domnișoarele? — dacă nu-s indiscret? — le întrebă doctorul așezându-se pe divan alături de ele. — Les malheurs de Sophie, recită repede Monica, titlul cărții, strângându-se în Olguța. — Les malheurs? A! Nu! Cu-așa cetitoare trebue să schimbăm titlul. Eu propun: Les bonheurs de Sophie. Spiritual, aspiră aer pe nas. Olguța se încruntă. — Și vrasăzică, Sofia dumneavoastră e nenorocită? Ia puneți-mă și pe mine la curent cu nenorocirile ei. — Cum nu, se oferi Olguța, privindu-l drept în ochi. — Vous avez la parole. — Sofia noastră — începù Olguța descoperindu-și fruntea, combativ, — erà o fetiță ca și noi… — Frumoasă, cuminte și amatoare de povești, îi luă doctorul vorba din gură. — Și bine crescută, adăugă scurt Olguța. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> mbisfs56dab8p9rxiuikxkc03rwgqq3 104 50839 152716 151610 2026-10-18T07:27:06Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152716 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină|364|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>— Bucuria părinților, închee doctorul. — De unde știi mata? — Aa! Ce nu știu eu! Îmi spune degetul cel mic. — Daa? Te rog să spui mata degetului cel mic, — care? dela mâna stângă, dela mâna dreaptă… sau dela picior? — Iacătă-l. Olguța îl privi cu deosebită și lungă atenție. — Te rog să-i spui mata că spune minciuni și drept pedeapsă să-i tai unghia. Unghiile doctorului erau tăiate — sau, mai exact mâncate — scurt. Numai degetul cel mic al mânii drepte erà privilegiat cu prisosință, datorită pesemne unei concepții estetice. — Ha-ha! Și de ce spune minciuni, domnișoară? — Fiindcă Sofia noastră nu erà bucuria părinților. — Nu-mi vine a crede! — Ascultă mata și ai să vezi. — {{lang|fr|Je suis tout oreilles.}} — Odată, vine un domn în vizită la părinții Sofiei… Domnul Deleanu, subit, se așeză pe divan, la picioarele Olguței. — Sofia tocmai cântà la pian. Ce să facă? Se scoală și ea să-l primească pe musafir fiindcă erà o fetiță bine crescută. Dar musafirul n’o lăsà în pace. În loc să steà de vorbă cu părinții Sofiei — cum stau oamenii mari — el vorbeà cu Sofia… {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 7w73um1ixt1aokph1c2z6zy4p0qqctw 104 50840 152717 151612 2026-10-18T07:29:09Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152717 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină||LA MEDELENI|365}}</noinclude>— Olguța, eu ași propune să ne așezăm la masă, se amestecă domnul Deleanu. — N’o așteptăm pe mama?… Ș’atunci — urmă Olguța îndârjită — Sofia nu s’a mai putut ține și i-a spus în față: „Domnule musafir, nu pot să te sufăr: fiindcă te razi pe frunte, fiindcă miroși ca o farmacie, și fiindcă nu-mi dai pace”. Tăcere gâtuită. Ușa se deschise. Doamna Deleanu intră cu o prefăcută însuflețire. — O veste bună: o scrisoare dela Dănuț. — Ia să văd, sări Olguța. — Haidem la masă… Ei, cum vă ’mpăcați? — întrebă doamna Deleanu pe doctor. — Admirabil! Ne tachinăm deja. Știți: „{{lang|fr|Qui s’aime se taquine}}”. Domnul Deleanu își mușcă musteața, strănutând. {{***}} Din plicul deschis se revărsă pe farfuria doamnei Deleanu un teanc de fotografii. — Dănuț! Uite Dănuț! — se bucură doamna Deleanu. — Ia să vedem, mamă. — Tuns! — se ’ntristă doamna Deleanu, privind cu deamănuntul fotografia proaspătului licean. Singur doctorul își mâncà omleta cu brânză și verdețuri. — Mamă, uite: scrie ceva pe dos. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> 5uxjwcw8vdgw1i05h17isrwjjjetgk9 104 50841 152718 151613 2026-10-18T07:31:30Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152718 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină|366|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>„Pentru Monica dela Dănuț” cetì doamna Deleanu slova caligrafică… Poftim, Monica. Zugrumată de emoție, Monica-și luă fotografia fără s’o privească, o așeză pe genunchi pipăind-o cu degetele, înghiți, și-și trecù șervetul peste obrajii aprinși. — „Pentru papa dela Dănuț”. — Hei! Ca o ridiche! Căpățînosul tatei! — Asta-i pentru mine. „Pentru Olguța dela Dănuț”. — Mamă, da’ aceia pentru cine-i? — „Pentru Moș Gheorghe…” ceti repede, oprindu-se prea târziu, doamna Deleanu. — Bravo, Dănuț! — jubilă Olguța. Eu i-o duc lui Moș Gheorghe. Toți se posomorîră. Numai doctorul zâmbi, clipind cu înțeles cătră doamna Deleanu. — Stați, mă rog, interveni el mestecând. Dați-mi și mie o fotografie. Nu-s eu prietenul juneții? — Poftim omletă, ripostă crunt Olguța îndesand farfuria în spre el. — Chiar așa. Hai să mâncăm, se scutură doamna Deleanu. — Ce scrie, mamă? Cetește scrisoarea. — „Dragă mamă, mi-e foarte dor de voi toți, de Moș Gheorghe și de Ali… O pauză lungă. — Lasă Alice. Cetește fiecare după masă. Dacă n’ar fi fost doctorul la dejun, omleta s’ar fi întors așà cum venise, fără ca bucătăreasa să se mire. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> neaczy8d3lfoc5it2umf51d7es40hv0 104 50842 152719 151614 2026-10-18T07:32:59Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152719 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină||LA MEDELENI|367}}</noinclude>— Mamă, eu mă duc la Moș Gheorghe să-i duc fotografia, anunță Olguța urmărind cu o privire cruntă pe doctorul care intrà în salon. — … — Lasă mai târziu, Olguța. Moș Gheorghe-i dus la pădure. Mergi cu tata când s’o întoarce. — Mergi și tu, papa? — Nu ți-am promis? Îi facem noi doi o ''vizită!'' — Și ne dăm în scrânciob? — Vai! — Și pe client îl lăsăm acasă: nu? — Nici vorbă! — Bravo, papa, respiră Olguța. Nu pot să-l sufăr. Ai văzut cum mănâncă? Doamna Deleanu întinse Olguței scrisoarea lui Dănuț. — Cetește-o cu Monica. E vorba de niște gavanoase! — cercă ea să zâmbească. Auzind cuvântul gavanoase rostit de doamna Deleanu, Olguța tresări. Luând-o pe Monica de mână se grăbi spre odaia ei în care nu se făcuse încă foc fiindcă Olguța pretindeà că-i preà cald. — … Doamna Deleanu începù să plângă. — Biata Olguța! — dădù din cap domnul Deleanu. {{dhr}} Olguța ceteà cu glas tare scrisoarea lui Dănuț; lângă ea, Monica urmăreà cu privirea șirurile neregulate pe care ar fi vrut să le alinte și să le sărute. „…Băeții de aici mă râd fiindcă vorbesc mol-<noinclude><references/></noinclude> cwxssodlqauddj4rlbu8re42vvf2f81 104 50843 152720 151615 2026-10-18T07:35:34Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152720 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină|368|IONEL TEODOREANU|}}</noinclude>dovenește. Chiar m’au poreclit „Șoldoveanu” și „domnul Măi”. Mie nu-mi pasă. Numai mi-i ciudă că spun minciuni! Spune și tu, mamă dragă, dacă-i adevărat că eu spun: „și mai fași” în loc să spun „ce mai faci?” — Nu-s eu acolo că v’ași arătà eu ''și mai fac!'' — se stropși Olguța la nevăzuții Munteni, prigonitori ai lui Dănuț. — Da’ nu-i adevărat, Olguța. Dănuț nu spune-așà! — sări și Monica, aprinsă de mânie. — Sigur că nu spune! Da-s proști Muntenii! Știi, ei îs cam surzi! explică Olguța, compătimitoare. Când vorbești cu un Muntean trebue să țipi, altfel nu te ’nțelege. N’ai auzit? Ei nu spun ''măi'' ca ''noi.'' Ei țipă: ''băăă.'' …„Da nici eu nu m’am lăsat”, urmă Dănuț, îndărătnic. — Bravo ție! aprobă Olguța pe neștiute. Monica primì omagiul. …„Eri, când intram în clasă, un băiat spuneà arătând pe niște băeți din altă clasă: „Mă, ei are liber, al dracului!” Atunci eu am sărit și i-am spus că nu știe să vorbească românește fiindcă în românește subiectul se acordă cu predicatul, ș’atunci trebuià să spue: ei ''au'' liber. Toți băieții râdeau și spuneau că el are dreptate, fiindcă eu sunt Șoldovean căpățînos. Eu n’am spus nimica”… — Foarte rău! dezaprobă Olguța. — Ce erà să facă săracu Dănuț? îl apără Monica. — Să-i insulte și să-i bată. {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> orqizq3zm5l6bftmhr827wzi7tn44sa 104 50844 152721 151616 2026-10-18T07:38:03Z Mishuletz 445 /* Validated */ 152721 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="Mishuletz" />{{antetPagină||LA MEDELENI|369}}</noinclude>„…da în ora de Română, l-am întrebat pe domnul Ilie Popescu cum se spune. El mi-a dat dreptate. Da eu nu mai pricep nimic! Chiar el spune tot așa: „Ei ''are”!'' Spune tu, mamă dragă, și-a bătut joc de mine sau nici el nu știe românește?” — Ilie Popescu, ești un prost! Se cunoște și după nume că-i prost: nu-i așà, Monica? — De ce, Olguța? El i-a dat dreptate lui Dănuț. — Nu trebuie să ții cu proștii, Monica. Ei ''n’are'' dreptate niciodată. „De când m’am tuns mi-i foarte frig. Și nu știu de ce, da mi-i rușine cu capul gol! Ce-ar mai râde Olguța să mă vadă așà!” — Săracu Bufteà! zâmbi Olguța privind fotografia din mânile Monicăi. Parcă-i dat cu var pe cap! Olguța reîncepu lectura. Monica nu-și mai luà ochii de pe fotografie. Ascultà și priveà. Dănuț în uniformă cu pantaloni lungi aveà o poziție foarte fotografică: un picior înainte ca la comanda militărească „pe loc paus!”; o mână voivodal înfiptă în șold; cealaltă, purtătoarea chipiului, atârnând țapănă dealungul coapsei; capul strâmbat în sus. Surâdeà serafic mânei nevăzute a fotografului. Roși, obrajii Monicăi își însușiră zâmbetul. Scrisoarea se isprăveà cu următorul post-scriptum: „…Și eu am mâncat dulceață din gavanoasele dela Olguța. Bună mai erà, mamă dragă. Numai la noi acasă se face așà bună dulceață!” {{nop}}<noinclude><references/></noinclude> dtpnlkjbfh19cf86t45njkmirdmw7rn 0 51277 152725 2026-10-18T09:10:18Z Mishuletz 445 Mishuletz a redenumit pagina [[Biserica de altădată]] în [[Biserica de altădată (1926)]] 152725 wikitext text/x-wiki #REDIRECTEAZA [[Biserica de altădată (1926)]] p66wr15ylocyx16axhqzmf4sxq5m210 152726 152725 2026-10-18T09:14:08Z Mishuletz 445 Redirecționarea spre [[Biserica de altădată (1926)]] a fost ștearsă 152726 wikitext text/x-wiki {{Dezambiguizare}} * [[Biserica de altădată (1926)|Biserica de altădată]], volum de poezii de [[Autor:Ion Pillat|Ion Pillat]] * [[Biserica de altădată (Ion Pillat)|Biserica de altădată]], ultima poezie din acest volum 8bylfhvv4nmwslfq9d5o3jsd8jzxch6