Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.48.0-wmf.4 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 1 - Nuvele și schițe.djvu/313 104 34134 153169 127908 2026-11-12T14:12:40Z ~2026-59870-11 22925 Vdjzg 153169 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Tudor The Cuber" /></noinclude><nowiki /> — Coniță! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne mașina!... Astâmpără-te, că te arzi! — Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel! vin' la mama! — Sări, coniță! varsă spirtul! s-aprinde! — Ionel! strigă iar mama, și se scoală repede să meargă după el. Dar pe când vrea să iasă pe ușe, apare micul maior de roșiori cu sabia scoasă și-i oprește trecerea, luând o poză foarte marțială. Mama ia pe maiorul în brațe și-l sărută... — Nu ți-am spus să nu te mai apropii de mașină când face cafea, că dacă te-aprinzi, moare mama? Vrei să moară mama? — Dar — întrerup eu — pentru cine ați poruncit cafea, madam. Popescu? — Pentru dumneata. — Da de ce vă mai supărați? — Da ce supărare! Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maiorașul, îl scuipă, să nu-l deoache, și-l lasă jos. El a pus sabia în teacă, salută militărește și merge într-un colț al salonului unde, pe două mese, pe canapea, pe foteluri și pe jos, stau grămădite fel de fel deo trâmbiță și o tobă. Atârnă tobomandă și merge-n fruntea soldaților cu sabia scoasă. <ref></ref><noinclude> <references/></noinclude> 3bkge8pi0mi9k78k5hey63oik7dsq9k 153170 153169 2026-11-12T14:17:49Z 魔琴 22926 Reverted 1 edit by [[Special:Contributions/~2026-59870-11|~2026-59870-11]] ([[User talk:~2026-59870-11|talk]]) (TwinkleGlobal) 153170 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Tudor The Cuber" /></noinclude><nowiki /> — Coniță! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne mașina!... Astâmpără-te, că te arzi! — Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel! vin' la mama! — Sări, coniță! varsă spirtul! s-aprinde! — Ionel! strigă iar mama, și se scoală repede să meargă după el. Dar pe când vrea să iasă pe ușe, apare micul maior de roșiori cu sabia scoasă și-i oprește trecerea, luând o poză foarte marțială. Mama ia pe maiorul în brațe și-l sărută... — Nu ți-am spus să nu te mai apropii de mașină când face cafea, că dacă te-aprinzi, moare mama? Vrei să moară mama? — Dar — întrerup eu — pentru cine ați poruncit cafea, madam. Popescu? — Pentru dumneata. — Da de ce vă mai supărați? — Da ce supărare! Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maiorașul, îl scuipă, să nu-l deoache, și-l lasă jos. El a pus sabia în teacă, salută militărește și merge într-un colț al salonului unde, pe două mese, pe canapea, pe foteluri și pe jos, stau grămădite fel de fel de jucării. Dintre toate, maiorul alege o trâmbiță și o tobă. Atârnă toba de gât, suie pe un superb cal vânăt rotat, pune trâmbița la gură și, legănându-se călare, începe să bată toba cu o mână și să sufle-n trâmbiță. Madam Popescu îmi spune ceva; eu n-aud nimica. Îi răspund totuși că nu cred să mai ție mult gerul așa de aspru; ea nu aude nimica. — Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; spargi urechile dumnealui! Nu e frumos, când sunt musafiri! Iar eu, profitând de un moment când trâmbița și toba tac, adaog: — Și pe urmă, d-ta ești roșior, în cavalerie. — Maior! strigă mândrul militar. — Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e tobă; și maiorul nu cântă cu trâmbița; cu trâmbița cântă numai gradele inferioare; maiorul comandă și merge-n fruntea soldaților cu sabia scoasă.<noinclude> <references/></noinclude> 6oxd2empe28ui705ptbtjqle3dt3wda Discuție Utilizator:Vera tiu 3 51397 153171 2026-11-12T19:44:21Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 153171 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|name=Vera tiu}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 12 noiembrie 2026 21:44 (EET) 93lifvkssl86aus89hkgxoptkve4fh8 Iovan Iorgovan 0 51398 153172 2026-11-13T06:57:09Z Iurii.s 18221 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Iovan Iorgovan | niciunautor= | secțiune = | anterior = | următor = | note = Poezie populară culeasă de [[Gheorghe Dem Teodorescu]] de la lăutar [[w:Petrea „Crețul” Șolcan|Petrea „Crețul” Șolcan]], 1884 (Gheorghe Dem. Teodorescu. Poezii populare române – București: Tipografia Modernă, 1885. pp.415–419). }} <poem> Sus, pe Cerna-n sus, Mulți voinici s-au dus, Dar care s-au dus Cernei nu i-au spus Și toți s-au răp... 153172 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Iovan Iorgovan | niciunautor= | secțiune = | anterior = | următor = | note = Poezie populară culeasă de [[Gheorghe Dem Teodorescu]] de la lăutar [[w:Petrea „Crețul” Șolcan|Petrea „Crețul” Șolcan]], 1884 (Gheorghe Dem. Teodorescu. Poezii populare române – București: Tipografia Modernă, 1885. pp.415–419). }} <poem> Sus, pe Cerna-n sus, Mulți voinici s-au dus, Dar care s-au dus Cernei nu i-au spus Și toți s-au răpus. Foaie de lipan, Iovan Iorgovan, Fecior de mocan, Mândru căpitan, Joi de dimineață, Pe nor și pe ceață, El mi s-a sculat Și mi-a mânecat, Tot pentru vânat. Și el mi-a plecat, Călare Pe cale, Cu ogari pe vale, Cu Vija-nainte Ca să-i ia aminte. Și el s-a tot dus Tot pe Cerna-n sus, După vânătoare De păsări ușoare, După-nsurătoare De mândre fecioare. Dar ce-mi tot vâna Și ce-mi căuta? Fată sălbățică, Mândră și voinică. Foaie ș-o lalea, El mi se ducea Și el că-mi umbla Trei zile de vară, Trei de primăvară, Tot pe Cerna-n sus, Unde mulți s-au dus Și toți s-au răpus. După ce mergea, După ce umbla, După ce căta, Și vad nu găsea Să treacă Cerna, El mi se-oprea, Suma ca să-i ia, Și mi se gândea Că mare-i Cerna, Că neagră-i apa Și că s-o-neca Înot dac-o da, Dacă n-o-ntreba. Și dacă mai sta, De se mai gândea, Pe Cerna striga, Pe Cerna chema S-audă ruga. Cerna-l auzea, Cerna s-arăta. Iar el o-ntreba, Din gură-i zicea: — Cernă fugătoare, Apă curgătoare, Să nu mă răpui, Ci-adevăr să-mi spui Pe unde să trec, Drumul să-mi aleg. Încetează-ți valul, Să-ți cunosc vadul, Să trec cu calul, Că eu am pornit Și eu am venit, Cum am fost ursit, Să găsesc la tine Și să iau cu mine Fată sălbățică, Mândră și voinică! Dacă-l asculta, Cerna ce-mi făcea? În loc se-oprea, [cu … vorbea], Și mi-l învăța, Din gură-i zicea: — Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Fecior de mocan, Călare pe cal, Pe mine-n sus Mulți voinici s-au dus, Dar care s-au dus Mie nu mi-au spus Și toți s-au răpus. Tu, mai înțelept Și mai priceput, Tu te-ai îndemnat De m-ai întrebat, Frumos m-ai rugat Să nu te răpui, Ci-adevăr să-ți spui Pe unde să treci, Drumul să-ți alegi, Pentru vânătoare, Pentru-nsurătoare, Să găsești la mine Și să iei cu tine Fată sălbățică, Mândră și voinică. Nu-mi opresc valul Să-mi cunoști vadul, Să treci cu calul, Dar te-oi învăța, Drum ți-oi arăta, Adevăr ți-oi da. Ia tu să-mi apuci Și să mi te duci Tot pe mine-n sus, Potrivă d-apus, Că eu sunt curgătoare Pe la deal la vale. Și dacă-i sui, Pân’ te-i osteni, Cal ți-o poticni. La trei Păltinei Tu seama să iei, C-o să te oprești Și-o să nemerești D-o stană de piatră, Cu mușchiul d-o șchioapă, În sus ridicată, Pustiia s-o bată. Acolo să stai Și ocol să-i dai, C-acolo e dusă Ș-acolo-i ascunsă Fata sălbățică, Mândră și voinică. Foaie ș-o lalea, Cerna cum zicea, Iorgovan făcea, Drumul apuca Și drumul urca, Fecior de mocan, Călare pe cal, Cu Vija-nainte, Ca să-i ia aminte. Și mi se ducea, Și mi se urca Tot pe Cerna-n sus, Unde mulți s-au dus De mi s-au răpus. Și dacă suia, Pân’ se ostenea, Calu-i poticnea. La trei Păltinei El mi se-oprea Și seama lua, Că el nemerea D-o stană de piatră, Cu mușchiul d-o șchioapă, În sus ridicată, Pustiia s-o bată, O stană cu muchie Mai pân’ la genuchie. Iovan Iorgovan Sta în [ … ] Și se uita, Cu ochii căta Și mi-o măsura. Vija, Cățeaua, Ea că-mi cunoștea Și că-mi mirosea, Mirosea urma, Și ea că-mi trecea Dincoace de Cerna, Tot din stâncă -n stâncă Și din piatră -n piatră, Până d-aia parte. Iar dacă-mi trecea, Vija mirosea, Tată că simțea Și se repezea, Și unde-mi lătra, Și tot ricia, Piatra dezgropa Și se repezea Să scoată fata. Dar, ca vai de ea, Pe Vija simțea, Pe Vija vedea Și se speria, Să plângă-ncepea, Din gură zicea: — Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Frate, frățicare, Cheamă-ți cățeaua, Ține-ți pe Vija, Că s-a-nfuriet Și mi-a zgâriat, Zgâriat fața Și rupt cosița. Ține-ți [ … ] Și cheamă-ți [ … ], Că ei, cu dulăii, Mi-au rupt obrăjeii. Iovan Iorgovan, Fecior de mocan, Călare pe cal, Dac-o auzea Și dac-o vedea, Bine că-i părea, Că-i înțelegea Glasul și vorba. Și el ce-mi făcea? Ogari asmuțea, Pe Vija-ndemna Să sape piatra, Să scoață fata, Fata sălbățică, Mândră și voinică. Apoi ce-mi făcea? Cal desoilica, Căpăstru-i scotea Și s-apropia, De mână o lua, De braț o prindea Și mi-o apuca, Afar’ o scotea. Fata că-mi țipa, Fata că-mi striga Și se văieta, Că el se silea Cu frâu d-o lega. Iar când o lega, Din gură-i zicea, Sărmana de ea: — Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Frate frățioare, Faci un păcat mare, Că știi au nu știi Că-mi ești mie frate Și eu ție sor’? Ceas când s-a-mplinit, Nouă ne-a murit Și taică, Și maică, Și dragi frățiori, Rude și surori, Iar noi am slujit Până ne-am mărit. Nu ții minte, Ivaie, Că făceam bucate, Iar tu le cărai La masă de crai, Vănar când erai? Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Cu a ta surioară [ … ], Că e păcat mare, Frate, frățioare! Foaie de lipan, Tânărul Iovan, Fecior de mocan, Unde mi-o vedea, Unde mi-o auzea, Ochii că-i lua, Mințile-i fura: Nimic n-auzea, Nimic nu gândea, Ci mi-o săruta Și mi-o apuca, Frumos c-o lega, Pe cal o punea Și cu ea pleca -n jos de Cerna, Cu ăi ogărei Și cu ăi dulăi, Cu Vija-nainte Să le ia aminte. Că Vija știa, Bine cunoștea Locul și urma, Și ea că-mi sărea Tot din stâncă -n stâncă Și din piatră -n piatră Pân’ d-alaltă parte. Foaie de ciolpan, Fir de leuștean, Iovan Iorgovan, Fecior de mocan, Călare pe cal, El, dacă pleca Călare cu ea, Nici că mai vorbea, Nici că mai gândea, Ci la ea privea. Nainte mergea, De Cerna-și uita, Drumul că greșea Și se rătăcea. Iar când se uita, În apă sărea, Calu-n not își da. Iovan ce-mi făcea? De pe cal sărea, La not se-ncerca Și mi se-neca, Că Domnul nu va Frate ca să ia, Frate pe sor’sa. Calul se zbătea, La mal că ieșea, Iar ea, sărmana, Ea că-mi înota Trei zile broștește Și trei voinicește, Notat ca de pește, Și se strecura, Și ea că-mi trecea Tot din stâncă -n stâncă Și din piatră -n piatră, Pân’ de ceea parte. La mal d-ajungea, Pe mal s-așeza. Lumea c-o vedea, În brațe-o lua Și-n sat o ducea. Fata sălbățică, Mândră și voinică, Vecini că-ntreba, Lumea cerceta, Rude de-și găsea, Și rude-mi venea De mi-o-mbrățișa. Acas-o lua, La curți o ducea, Frumos mi-o scălda, Frumos mi-o-mbăia, Cămașă că-i da, Bine c-o-mbrăca Cu haine de fir Și de ibrișin, Cu aur d-ăl bun. Apoi ce-mi făcea? Vreme nu pierdea, Ci mi-o logodea Și mi-o mărita Cu un fecior de crai, Tot de peste plai, Că Domnul nu vrea, Domnul nu ierta Fratele să ia, Frate pe sor’sa, Că-s grele păcate Să ia sor’ pe frate. </poem> [[Categorie:Balade populare]] 6epyau02d19mpq5smmb5wuzpvuajmbh 153173 153172 2026-11-13T07:59:42Z Iurii.s 18221 153173 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Iovan Iorgovan | niciunautor= | secțiune = | anterior = | următor = | note = Poezie populară culeasă de [[Gheorghe Dem Teodorescu]] de la lăutar [[w:Petrea „Crețul” Șolcan|Petrea „Crețul” Șolcan]], 1884 (Gheorghe Dem. Teodorescu. Poezii populare române – București: Tipografia Modernă, 1885. pp.415–419). }} <poem> Sus, pe Cerna-n sus, Mulți voinici s-au dus, Dar care s-au dus Cernei nu i-au spus Și toți s-au răpus. Foaie de lipan, Iovan Iorgovan, Fecior de mocan, Mândru căpitan, Joi de dimineață, Pe nor și pe ceață, El mi s-a sculat Și mi-a mânecat, Tot pentru vânat. Și el mi-a plecat, Călare Pe cale, Cu ogari pe vale, Cu Vija-nainte Ca să-i ia aminte. Și el s-a tot dus Tot pe Cerna-n sus, După vânătoare De păsări ușoare, După-nsurătoare De mândre fecioare. Dar ce-mi tot vâna Și ce-mi căuta? Fată sălbățică, Mândră și voinică. Foaie ș-o lalea, El mi se ducea Și el că-mi umbla Trei zile de vară, Trei de primăvară, Tot pe Cerna-n sus, Unde mulți s-au dus Și toți s-au răpus. După ce mergea, După ce umbla, După ce căta, Și vad nu găsea Să treacă Cerna, El mi se-oprea, Suma ca să-i ia, Și mi se gândea Că mare-i Cerna, Că neagră-i apa Și că s-o-neca Înot dac-o da, Dacă n-o-ntreba. Și dacă mai sta, De se mai gândea, Pe Cerna striga, Pe Cerna chema S-audă ruga. Cerna-l auzea, Cerna s-arăta. Iar el o-ntreba, Din gură-i zicea: — Cernă fugătoare, Apă curgătoare, Să nu mă răpui, Ci-adevăr să-mi spui Pe unde să trec, Drumul să-mi aleg. Încetează-ți valul, Să-ți cunosc vadul, Să trec cu calul, Că eu am pornit Și eu am venit, Cum am fost ursit, Să găsesc la tine Și să iau cu mine Fată sălbățică, Mândră și voinică! Dacă-l asculta, Cerna ce-mi făcea? În loc se-oprea, Cu Iovan vorbea, Și mi-l învăța, Din gură-i zicea: — Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Fecior de mocan, Călare pe cal, Pe mine-n sus Mulți voinici s-au dus, Dar care s-au dus Mie nu mi-au spus Și toți s-au răpus. Tu, mai înțelept Și mai priceput, Tu te-ai îndemnat De m-ai întrebat, Frumos m-ai rugat Să nu te răpui, Ci-adevăr să-ți spui Pe unde să treci, Drumul să-ți alegi, Pentru vânătoare, Pentru-nsurătoare, Să găsești la mine Și să iei cu tine Fată sălbățică, Mândră și voinică. Nu-mi opresc valul Să-mi cunoști vadul, Să treci cu calul, Dar te-oi învăța, Drum ți-oi arăta, Adevăr ți-oi da. Ia tu să-mi apuci Și să mi te duci Tot pe mine-n sus, Potrivă d-apus, Că sunt curgătoare Pe la deal la vale. Și dacă-i sui, Pân’ te-i osteni, Cal ți-o poticni. La trei Păltinei Tu seama să iei, C-o să te oprești Și-o să nemerești D-o stană de piatră, Cu mușchiul d-o șchioapă, În sus ridicată, Pustiia s-o bată. Acolo să stai Și ocol să-i dai, C-acolo e dusă Ș-acolo-i ascunsă Fata sălbățică, Mândră și voinică. Foaie ș-o lalea, Cerna cum zicea, Iorgovan făcea, Drumul apuca Și drumul urca, Fecior de mocan, Călare pe cal, Cu Vija-nainte, Ca să-i ia aminte. Și mi se ducea, Și mi se urca Tot pe Cerna-n sus, Unde mulți s-au dus De mi s-au răpus. Și dacă suia, Pân’ se ostenea, Calu-i poticnea. La trei Păltinei El mi se-oprea Și seama lua, Că el nemerea D-o stană de piatră, Cu mușchiul d-o șchioapă, În sus ridicată, Pustiia s-o bată, O stană cu muchie Mai pân’ la genuchie. Iovan Iorgovan Sta Și se uita, Cu ochii căta Și mi-o măsura. Vija, Cățeaua, Ea că-mi cunoștea Și că-mi mirosea, Mirosea urma, Și ea că-mi trecea Dincoa de Cerna, Tot din stâncă -n stâncă Și din piatră -n piatră, Până d-aia parte. Iar dacă-mi trecea, Vija mirosea, Fată că simțea Și se repezea, Și unde-mi lătra, Și tot râcâia, Piatra dezgropa Și se repezea Să scoată fata. Dar ea, vai de ea, Pe Vija simțea, Pe Vija vedea Și se speria, Să plângă-ncepea, Din gură zicea: — Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Frate, frățioare, Cheamă-ți cățeaua, Ține-ți pe Vija, Că s-a-nfuriat Și mi-a zgâriat, Zgâriat fața Și rupt cosița. Ține-ți ogăreii Și cheamă-ți șoimeii, Că ei, cu dulăii, Mi-au rupt obrăjeii. Iovan Iorgovan, Fecior de mocan, Călare pe cal, Dac-o auzea Și dac-o vedea, Bine că-i părea, Că-i înțelegea Glasul și vorba. Și el ce-mi făcea? Ogari asmuțea, Pe Vija-ndemna Să sape piatra, Să scoață fata, Fata sălbățică, Mândră și voinică. Apoi ce-mi făcea? Cal descălica, Căpăstru-i scotea Și s-apropia, De mân-o lua, De braț o prindea Și mi-o apuca, Afar’ o scotea. Fata că-mi țipa, Fata că-mi striga Și se văieta, Că el se silea Cu frâu d-o lega. Iar când o lega, Din gură-i zicea, Sărmana de ea: — Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Frate frățioare, Faci un păcat mare, Că știi au nu știi Că-mi ești mie frate Și eu ție sor’? Ceas când s-a-mplinit, Nouă ne-a murit Și taică, Și maică, Și dragi frățiori, Rude și surori, Iar noi am slujit Până ne-am mărit. Nu ții minte, frate, Că făceam bucate, Iar tu le cărai La masă de crai, Tânăr când erai? Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Cu a lui surioară Cin' se mai însoară, Că e păcat mare, Frate, frățioare! Foaie de lipan, Tânărul Iovan, Fecior de mocan, Unde mi-o vedea, Und' mi-o auzea, Ochii că-i lua, Mințile-i fura: Nimic n-auzea, Nimic nu gândea, Ci mi-o săruta Și mi-o apuca, Frumos c-o lega, Pe cal o punea Și cu ea pleca -n jos de Cerna, Cu ăi ogărei Și cu ăi dulăi, Cu Vija-nainte Să le ia aminte. Că Vija știa, Bine cunoștea Locul și urma, Și ea că-mi sărea Tot din stâncă -n stâncă Și din piatră -n piatră Pân’ d-alaltă parte. Foaie de ciolpan, Fir de leuștean, Iovan Iorgovan, Fecior de mocan, Călare pe cal, El, dacă pleca Călare cu ea, Nici că mai vorbea, Nici că mai gândea, Ci la ea privea. Nainte mergea, De Cerna-și uita, Drumul că greșea Și se rătăcea. Iar când se uita, În apă sărea, Calu-n not își da. Iovan ce-mi făcea? De pe cal sărea, La not se-ncerca Și mi se-neca, Că Domnul nu va Frate ca să ia, Frate pe sor’sa. Calul se zbătea, La mal că ieșea, Iar ea, sărmana, Ea că-mi înota Trei zile broștește Și trei voinicește, Notat ca de pește, Și se strecura, Și ea că-mi trecea Tot din stâncă -n stâncă Și din piatră -n piatră, Pân’ de ceea parte. La mal d-ajungea, Pe mal s-așeza. Lume c-o vedea, În brațe-o lua Și-n sat o ducea. Fata sălbățică, Mândră și voinică, Vecini că-ntreba, Lumea cerceta, Rude de-și găsea, Și rude-mi venea De mi-o-mbrățișa. Acas-o lua, La curți o ducea, Frumos mi-o scălda, Frumos mi-o-mbăia, Cămașă că-i da, Bine c-o-mbrăca Cu haine de fir Și de ibrișin, Cu aur d-ăl bun. Apoi ce-mi făcea? Vreme nu pierdea, Ci mi-o logodea Și mi-o mărita C-un fecior de crai, Tot de peste plai, Că Domnul nu vrea, Domnul nu ierta Fratele să ia, Frate pe sor’sa, Că-s grele păcate Să ia sor’ pe frate. </poem> [[Categorie:Balade populare]] byb9vy5ijvgkvbij54jc4zkd39v450u 153174 153173 2026-11-13T08:04:18Z Iurii.s 18221 153174 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Iovan Iorgovan | niciunautor= | secțiune = | anterior = | următor = | note = Poezie populară culeasă de [[Gheorghe Dem Teodorescu]] de la lăutar [[w:Petrea „Crețul” Șolcan|Petrea „Crețul” Șolcan]], 1884 (Gheorghe Dem. Teodorescu. Poezii populare române – București: Tipografia Modernă, 1885. pp.415–419). }} <poem> Sus, pe Cerna-n sus, Mulți voinici s-au dus, Dar care s-au dus Cernei nu i-au spus Și toți s-au răpus. Foaie de lipan, Iovan Iorgovan, Fecior de mocan, Mândru căpitan, Joi de dimineață, Pe nor și pe ceață, El mi s-a sculat Și mi-a mânecat, Tot pentru vânat. Și el mi-a plecat, Călare Pe cale, Cu ogari pe vale, Cu Vija-nainte Ca să-i ia aminte. Și el s-a tot dus Tot pe Cerna-n sus, După vânătoare De păsări ușoare, După-nsurătoare De mândre fecioare. Dar ce-mi tot vâna Și ce-mi căuta? Fată sălbățică, Mândră și voinică. Foaie ș-o lalea, El mi se ducea Și el că-mi umbla Trei zile de vară, Trei de primăvară, Tot pe Cerna-n sus, Unde mulți s-au dus Și toți s-au răpus. După ce mergea, După ce umbla, După ce căta, Și vad nu găsea Să treacă Cerna, El mi se-oprea, Suma ca să-i ia, Și mi se gândea Că mare-i Cerna, Că neagră-i apa Și că s-o-neca Înot dac-o da, Dacă n-o-ntreba. Și dacă mai sta, De se mai gândea, Pe Cerna striga, Pe Cerna chema S-audă ruga. Cerna-l auzea, Cerna s-arăta. Iar el o-ntreba, Din gură-i zicea: — Cernă fugătoare, Apă curgătoare, Să nu mă răpui, Ci-adevăr să-mi spui Pe unde să trec, Drumul să-mi aleg. Încetează-ți valul, Să-ți cunosc vadul, Să trec cu calul, Că eu am pornit Și eu am venit, Cum am fost ursit, Să găsesc la tine Și să iau cu mine Fată sălbățică, Mândră și voinică! Dacă-l asculta, Cerna ce-mi făcea? În loc se-oprea, Cu Iovan vorbea, Și mi-l învăța, Din gură-i zicea: — Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Fecior de mocan, Călare pe cal, Pe mine-n sus Mulți voinici s-au dus, Dar care s-au dus Mie nu mi-au spus Și toți s-au răpus. Tu, mai înțelept Și mai priceput, Tu te-ai îndemnat De m-ai întrebat, Frumos m-ai rugat Să nu te răpui, Ci-adevăr să-ți spui Pe unde să treci, Drumul să-ți alegi, Pentru vânătoare, Pentru-nsurătoare, Să găsești la mine Și să iei cu tine Fată sălbățică, Mândră și voinică. Nu-mi opresc valul Să-mi cunoști vadul, Să treci cu calul, Dar te-oi învăța, Drum ți-oi arăta, Adevăr ți-oi da. Ia tu să-mi apuci Și să mi te duci Tot pe mine-n sus, Potrivă d-apus, Că sunt curgătoare Pe la deal la vale. Și dacă-i sui, Pân’ te-i osteni, Cal ți-o poticni. La trei Păltinei Tu seama să iei, C-o să te oprești Și-o să nemerești D-o stană de piatră, Cu mușchiul d-o șchioapă, În sus ridicată, Pustiia s-o bată. Acolo să stai Și ocol să-i dai, C-acolo e dusă Ș-acolo-i ascunsă Fata sălbățică, Mândră și voinică. Foaie ș-o lalea, Cerna cum zicea, Iorgovan făcea, Drumul apuca Și drumul urca, Fecior de mocan, Călare pe cal, Cu Vija-nainte, Ca să-i ia aminte. Și mi se ducea, Și mi se urca Tot pe Cerna-n sus, Unde mulți s-au dus De mi s-au răpus. Și dacă suia, Pân’ se ostenea, Calu-i poticnea. La trei Păltinei El mi se-oprea Și seama lua, Că el nemerea D-o stană de piatră, Cu mușchiul d-o șchioapă, În sus ridicată, Pustiia s-o bată, O stană cu muchie Mai pân’ la genuchie. Iovan Iorgovan Sta Și se uita, Cu ochii căta Și mi-o măsura. Vija, Cățeaua, Ea că-mi cunoștea Și că-mi mirosea, Mirosea urma, Și ea că-mi trecea Dincoa de Cerna, Tot din stâncă 'n stâncă Și din piatră 'n piatră, Până d-aia parte. Iar dacă-mi trecea, Vija mirosea, Fată că simțea Și se repezea, Și unde-mi lătra, Și tot râcâia, Piatra dezgropa Și se repezea Să scoată fata. Dar ea, vai de ea, Pe Vija simțea, Pe Vija vedea Și se speria, Să plângă-ncepea, Din gură zicea: — Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Frate, frățioare, Cheamă-ți cățeaua, Ține-ți pe Vija, Că s-a-nfuriat Și mi-a zgâriat, Zgâriat fața Și rupt cosița. Ține-ți ogăreii Și cheamă-ți șoimeii, Că ei, cu dulăii, Mi-au rupt obrăjeii. Iovan Iorgovan, Fecior de mocan, Călare pe cal, Dac-o auzea Și dac-o vedea, Bine că-i părea, Că-i înțelegea Glasul și vorba. Și el ce-mi făcea? Ogari asmuțea, Pe Vija-ndemna Să sape piatra, Să scoață fata, Fata sălbățică, Mândră și voinică. Apoi ce-mi făcea? Cal descălica, Căpăstru-i scotea Și s-apropia, De mân-o lua, De braț o prindea Și mi-o apuca, Afar’ o scotea. Fata că-mi țipa, Fata că-mi striga Și se văieta, Că el se silea Cu frâu d-o lega. Iar când o lega, Din gură-i zicea, Sărmana de ea: — Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Frate frățioare, Faci un păcat mare, Că știi au nu știi Că-mi ești mie frate Și eu ție sor’? Ceas când s-a-mplinit, Nouă ne-a murit Și taică, Și maică, Și dragi frățiori, Rude și surori, Iar noi am slujit Până ne-am mărit. Nu ții minte, frate, Că făceam bucate, Iar tu le cărai La masă de crai, Tânăr când erai? Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, Cu a lui surioară Cin' se mai însoară, Că e păcat mare, Frate, frățioare! Foaie de lipan, Tânărul Iovan, Fecior de mocan, Unde mi-o vedea, Und' mi-o auzea, Ochii că-i lua, Mințile-i fura: Nimic n-auzea, Nimic nu gândea, Ci mi-o săruta Și mi-o apuca, Frumos c-o lega, Pe cal o punea Și cu ea pleca 'n jos de Cerna, Cu ăi ogărei Și cu ăi dulăi, Cu Vija-nainte Să le ia aminte. Că Vija știa, Bine cunoștea Locul și urma, Și ea că-mi sărea Tot din stâncă 'n stâncă Și din piatră 'n piatră Pân’ d-alaltă parte. Foaie de ciolpan, Fir de leuștean, Iovan Iorgovan, Fecior de mocan, Călare pe cal, El, dacă pleca Călare cu ea, Nici că mai vorbea, Nici că mai gândea, Ci la ea privea. Nainte mergea, De Cerna-și uita, Drumul că greșea Și se rătăcea. Iar când se uita, În apă sărea, Calu-n not își da. Iovan ce-mi făcea? De pe cal sărea, La not se-ncerca Și mi se-neca, Că Domnul nu va Frate ca să ia, Frate pe sor’sa. Calul se zbătea, La mal că ieșea, Iar ea, sărmana, Ea că-mi înota Trei zile broștește Și trei voinicește, Notat ca de pește, Și se strecura, Și ea că-mi trecea Tot din stâncă 'n stâncă Și din piatră 'n piatră, Pân’ de ceea parte. La mal d-ajungea, Pe mal s-așeza. Lume c-o vedea, În brațe-o lua Și-n sat o ducea. Fata sălbățică, Mândră și voinică, Vecini că-ntreba, Lumea cerceta, Rude de-și găsea, Și rude-mi venea De mi-o-mbrățișa. Acas-o lua, La curți o ducea, Frumos mi-o scălda, Frumos mi-o-mbăia, Cămașă că-i da, Bine c-o-mbrăca Cu haine de fir Și de ibrișin, Cu aur d-ăl bun. Apoi ce-mi făcea? Vreme nu pierdea, Ci mi-o logodea Și mi-o mărita C-un fecior de crai, Tot de peste plai, Că Domnul nu vrea, Domnul nu ierta Fratele să ia, Frate pe sor’sa, Că-s grele păcate Să ia sor’ pe frate. </poem> [[Categorie:Balade populare]] j3ml34dl1k6msm0n80mv7bo9ez04rzw