Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.48.0-wmf.5 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk Aventura cu alde Marița 0 42863 153290 134225 2026-11-20T22:11:37Z ~2026-61264-44 22959 153290 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Aventura cu alde Marița | autor = George Ranetti | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Am întâlnit-o la marșandă, Își cumpăra o pălărie, Și i-am făcut o prepagandă Dă să făcuse stacojie. Marița o chema... Marița (Un nume să te lingi pă buze Mai dulce dă cât e alvița!) Și-ntâi voia să mă refuze. — Consimte, ah, Marițo neică — I-am zis, ciupind-o dă turnură —, Și hai să te tratez c-o fleică Și c-o juma' dă băutură! Mi-a arătat întâi fasoane, Da' p-ormă n-a avut ce face, Ca io-s teribel la cocoane Nici moarte nu le las în pace. Ș-am petrecut la nemurire; Era cea mai vivantă damă! Mi-a oferit a ei iubire, Eu — două chiluri și pastramă. Da' când a fost la pont, ca dracu', Mi-a zis să viu a doua seară... Săraca, o durea stomacu' Și-avea, pardon, ieșire-afară! </poem> o729gkandlehdrbuzsl8gh6set5986s 153291 153290 2026-11-20T22:15:56Z ~2026-61264-44 22959 153291 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Aventura cu alde Marița | autor = George Ranetti | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Am întâlnit-o la marșandă, Își cumpăra o pălărie, Și i-am făcut o prepagandă Dă să făcuse stacojie. Marița o chema... Marița (Un nume să te lingi pă buze Mai dulce dă cât e alvița!) Și-ntâi voia să mă refuze. — Consimte, ah, Marițo neică — I-am zis, ciupind-o dă turnură —, Și hai să te tratez c-o fleică Și c-o juma' dă băutură! Mi-a arătat întâi fasoane, Da' p-ormă n-a avut ce face, Ca io-s teribel la cocoane, Nici moarte nu le las în pace. Ș-am petrecut la nemurire; Era cea mai vivantă damă! Mi-a oferit a ei iubire, Eu — două chiluri și pastramă. Da' când a fost la pont, ca dracu', Mi-a zis să viu a doua seară... Săraca, o durea stomacu' Și-avea, pardon, ieșire-afară! </poem> 35gardmehbjsfljztyzr3blp1c63p5g 153292 153291 2026-11-20T22:21:23Z ~2026-61264-44 22959 153292 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Aventura cu alde Marița | autor = George Ranetti | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Am întâlnit-o la marșandă, Își cumpăra o pălărie, Și i-am făcut o prepagandă Dă să făcuse stacojie. Marița o chema... Marița (Un nume să te lingi pă buze Mai dulce dă cât e alvița!) Și-ntâi voia să mă refuze. — Consimte, ah, Marițo neică — I-am zis, ciupind-o dă turnură —, Și hai să te tratez c-o fleică Și c-o juma' dă băutură! Mi-a arătat întâi fasoane, Da' p-ormă n-a avut ce face, Că io-s teribel la cocoane, Nici moarte nu le las în pace. Ș-am petrecut la nemurire; Era cea mai vivantă damă! Mi-a oferit a ei iubire, Eu — două chiluri și pastramă. Da' când a fost la pont, ca dracu', Mi-a zis să viu a doua seară... Săraca, o durea stomacu' Și-avea, pardon, ieșire-afară! </poem> tp4buyr2vh0vek4jh9ywilwbezm8hqd 153293 153292 2026-11-20T22:22:28Z ~2026-61264-44 22959 153293 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Aventura cu alde Marița | autor = George Ranetti | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <poem> Am întâlnit-o la marșandă, Își cumpăra o pălărie, Și i-am făcut o prepagandă Dă să făcuse stacojie. Marița o chema... Marița (Un nume să te lingi pă buze, Mai dulce dă cât e alvița!) Și-ntâi voia să mă refuze. — Consimte, ah, Marițo neică — I-am zis, ciupind-o dă turnură —, Și hai să te tratez c-o fleică Și c-o juma' dă băutură! Mi-a arătat întâi fasoane, Da' p-ormă n-a avut ce face, Că io-s teribel la cocoane, Nici moarte nu le las în pace. Ș-am petrecut la nemurire; Era cea mai vivantă damă! Mi-a oferit a ei iubire, Eu — două chiluri și pastramă. Da' când a fost la pont, ca dracu', Mi-a zis să viu a doua seară... Săraca, o durea stomacu' Și-avea, pardon, ieșire-afară! </poem> kiehhmtl7ji19i37gy6mnav0ztue3ky Pagină:Jean Bart - În Deltă.djvu/8 104 51438 153287 2026-11-20T12:06:11Z Cdorobu 21916 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 153287 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Cdorobu" /></noinclude>5 tâmplare, fără ca mâna omului să se amestece în jocul bizar al naturii ? Boschete de sălcii bătrâne, scorburoase, cu pletele spălate în limpezimea apei, tufișuri verzi încărcate de ciorchini cu flori albăstrii și galbene, liane, crini albi de baltă pe fragede tije, cupe aurii de flori de nufăr sămănate printre foi late, care plutesc pe oglinda apei ca niște imense palete de smarald. Așa de clară era apa în zilele de vară, că uneori priveam c'un fel de spaimă în adâncuri, ca într'o oglindă fermecată, la desele păduri de erburi, fantastic încâlcite, ce cresc misterioase pe fundul bălții fără să poată râzbate vreodată la lumină. Botul ascutit al lotcei noastre alunga, inspăimântate, popoarele de pești, ridicând din păpurișul tânăr miriadele de gâze care pluteau în nourași argintii scânteind în lumina soarelui. Intâlneam felurite neamuri de păsări de baltă, ce-și aveau cuiburile ascunse prin luncile de trestii, prin locuri nepătrunse unde cloceau în voe. Urmăream pe cer lungi cârduri de paseri călatoare, care-și făceau popasul pe malul mării până porneau în caravane plutitoare spre țările de miazazi. Ne strecuram adesea, alunecând ușor, printre insule plutitoare, pline de verdeață; printre pământuri înșelătoare de plaur, format din rădăcinele plantelor putrezite, întrețesute cu vremea ca o pâslă umedă și moale, pe care crește stuful tânăr și felurite agăță-<noinclude><references/></noinclude> mg4w2a1ekw79wd5nw2m12xxn0y9bnnc Pagină:Jean Bart - În Deltă.djvu/9 104 51439 153288 2026-11-20T12:14:47Z Cdorobu 21916 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 153288 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Cdorobu" /></noinclude>7 toare erburi de apă. Cu cât rătăciam mai mult prin labirintul lagunelor, spre inima deltei, ne simțeam tot mai înfiorați de tăcerea gravă a pustiului, ca și de tainica șoptire a trestiilor; părea că ne afundăm într'o altă lume de vise, în misterioasa împărăție a necunoscutului. Uneori doctorul rămânea în contemplare. — Balta, spunea el, mișcat, mă farmecă. Munții rigizi și reci, pădurile triste și monotone mă apasă. Marea, veșnic schimbătoare, în oglinda căreia se reflectează cerul cu alte nuanțe la fiecare ceas, îmi încântă ochii; dar numai balta îmi farmecă simțirea și-mi ațâță mintea. Peisagiile de baltă, viața bogată și misterioasă care se zbate în umezeala asta, îmi evoacă vrâsta primelor epoci, începuturile vieții pe pământ, enigma nepătrunsă a creațiunii. Când pentru întăia oară m'am găsit singur în pustietatea bălții, în mijlocul acestei naturi solemne și primitive, în care nu se simte nici o suflare omenească, mi se părea că intru deodată într'o lume aparte, rămasă printr'o vrajă în starea zămislirii; un colț de pământ peste care plutește încă tainicul parfum biblic din vechea povestire a facerii lumii în cele șase zile. *** De-o săptămână hoinăream prin deltă. Noaptea, de groaza țânțarilor, dormeam afară subt poloage, lângă<noinclude><references/></noinclude> how8cmtb5qpwqztv7x8r63q48mbplyb Pagină:Jean Bart - În Deltă.djvu/10 104 51440 153289 2026-11-20T15:55:23Z Cdorobu 21916 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 153289 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Cdorobu" /></noinclude>8 chirhanalele pescăriilor. Plecând din brațul Sulina, ne strecurasem prin toate gârlele, străbătusem nenumărate ghioluri, răzbind până în brațul Kiliei. La intors luasem alt drum; tăind de-a curmezișul pădurea Letei, eșirăm în regiunea dunelor de nisip pe malul marii. După câteva ceasuri de alergătură pe urmele urechilor unui șoldan, care-mi scâpase prin tufișurile pădurii, găsii pe doctorul meu la rădăcina unui stejar umbros, adâncit în studierea unor frunze culese pe drum. Și cum mă minunam nedumerit de rostul acestui petic răzleț de pădure bătrână în mijlocul pustei nisipoase, doctorul cu lupa în mână, începu obișnuitele explicatii: — Flora asta e caucaziană. Vânturile marine au adus aci semințe din cealaltă parte a Marii Negre din munții Caucazului care sunt în fața deltei noastre. Semințele au căzut pe dune și au încolțit; cu timpul nisipurile s-au fixat. Iată o minune a naturii... o dovadă de adaptare la mediu e plantei: rădăcinile copacilor în loc să meargă în jos ca de obiceiu, în adâncimea pământului, aci se prelungesc departe la suprafața solului ca niște șerpi uriași încolăciți, care caută să-și sugă hrana în intindere. Numai după amiază eșirăm din pădure. Deodată ne apăru înaintea ochilor, vastă și goală, zona dunelor, întinsă până la orizont, ca o mare de valuri de nisip, undulată în nunanțe de aur mat, subt lumina soarelui de vară. Nici un punct, nici o pată de umbră, pe care<noinclude><references/></noinclude> 9eo45pktzawz16znde2r3l623vkxnhy