Fabian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sf. Fabian (n. ? - d. 250, Roma) a fost Papă al Romei, martir, Sfânt.

[modifică] Viaţa

A fost ales în anul 236 Episcop al Bisericii din Roma, urmându-i Sf. Anterus. Eusebiu de Cezareea (Hist. Eccl., VI, 29) istoriseşte împrejurările extraordinare ale alegerii lui ca Papă: în timpul alegerilor, când în discuţie erau nume ale unor personalităţi importante, pe capul lui Fabian s-a oprit un porumbel. Cei adunaţi şi-au amintit de scena din Evanghelie în care, după Botezul în Iordan, asupra lui Christos a coborât Duhul Sfânt în chip de porumbel (cf. Mt 3, 16) şi l-au ales, în unanimitate, pe Fabian pe tronul lui Petru.

A trebuit ca, într-o perioadă de tulburări, să facă ordine în Biserica Romei şi să o întărească. A împărţit Roma în şapte circumscripţii pastorale, încredinţate unor diaconi. S-a îngrijit de cimitire pentru înmormântarea creştinilor.

În vremea lui, Biserica Romei a început să ţină evidenţe foarte exacte despre martiri. Papa Fabian ar fi instituit subdiaconii, care, împreună cu nişte notari, să strângă mărturii şi documente de la procesele martirilor.

A consacrat, mai mulţi episcopi trimişi misionari în Galia, printre care şi Sfântul Dionisie al Parisului (fr. St. Denys).

Martirizat în timpul persecuţiei lui Decius şi înmormântat în catacomba Sf. Callistus. Trupul i-a fost mutat la Sf. Sebastian, unde i s-a găsit mormântul în 1915.

Sărbătorit în Biserica Catolică la 20 ianuarie.

[modifică] Bibliografie