Academism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

  • Manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţională şi norme canonizate, golind realitatea de ceea ce este nou, de ceea ce se dezvoltă şi este mai viu în ea.
  • Manieră în pictură a aşa-numitelor „academii", care se bazează pe un desen şi un colorit similare exerciţiilor de şcoală de artă sau de atelier.
  • Curent în artă apărut în secolul XIX, cînd neoclasicismul pierde, prin trecerea burgheziei pe poziţii reacţionare, conţinutul lui revoluţionar şi se închistează. Imitînd în mod dogmatic şi pasiv formele exterioare ale creaţiilor artei antice şi a Renaşterii, academiştii manifestă indiferenţă pentru viaţa înconjurătoare, pentru contemporaneitate. Plecînd de la neoclasicism, academiştii ajung la un eclecticism în care accentul cade pe execuţia stereotipă, lipsită de vigoare, ruptă de conţinut.

Acest articol conţine text din Dicţionarul Enciclopedic Român 1962, aflat acum în domeniul public.