Franţa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

République française
Steagul Franţei Stema Franţei
în detaliu mai mare
Deviză naţională: Liberté, Egalité, Fraternité (Libertate, Egalitate, Fraternitate în franceză)
Limbă oficială Franceza1
Capitală
 
Paris
48°51'39"N,
02°20'43"E
Oraş principal Paris
Preşedinte Jacques Chirac
Prim-Ministru Dominique de Villepin
Sistem politic Republică
Suprafaţă
 - Total
 - % apă
Locul 42
674.843 km²
0,24%
Populaţie
 - Total
 - Densitate
Locul 20
62.662.842
92,86/km²
Independenţă
PIB
 - Total
 - PIB/cap de loc.
Locul 7
$1661 miliarde
$27,600
Monedă Euro (EUR)
Fus orar UTC+1
Imn naţional La Marseillaise
Domeniu Internet .fr
Prefix telefonic 33

1Limbi regionale includ: occitana, bretona, normanda, basca, corsicana, catalana şi alemanica

Franţa (limba franceză: France) sau Republica Franceză (limba franceză: République française) este o ţară situată în vestul Europei, dar care cuprinde şi teritorii de peste ocean şi teritorii aflate pe alte continente.

Franţa este o democraţie organizată ca un stat unitar şi ca o republică semi-prezidenţială. Este o naţiune dezvoltată având cea de-a cincea economie mondială în 2004.

Princinpalele sale valori sunt exprimate în Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.

Franţa este unul din membrii fondatori ai Uniunii Europene şi este ţara cu cea mai mare suprafaţă dintre toţi membrii UE. Ea este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite. Este unul din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de securitate ONU având drept de veto, şi una din cele şapte ţări deţinătoare în mod oficial ale bombei atomice.

Cuprins

[modifică] Geografie

Pentru detalii, vedeţi articolul geografia Franţeivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
Franţa
Extinde
Franţa

Deşi marea parte a teritoriului francez (Franţa metropolitană; în franceză: la Métropole, sau France métropolitaine) se află în vestul Europei, Franţa este constituită şi din teritorii aflate în America de Nord, Caraibe, America de Sud, vestul şi sudul Oceanului Indian, nordul şi sudul Oceanului Pacific, şi Antarctica (pretenţiile de suveranitate în Antarctica nu sunt recunoscute de către majoritatea statelor, a se vedea Tratatul Antarctic).

Franţa metropolitană se întinde de la Marea Mediterană până la Marea Nordului, şi de la Rin până la Oceanului Atlantic; se învecinează cu: Belgia, Luxemburg, Germania, Elveţia, Italia, Monaco, Andora şi Spania. Franţa are frontiere cu Brazilia, Surinam şi Olanda în teritoriile de peste ocean.

Franţa posedă o largă varietate de relief, de la câmpiile din nordul şi vestul ţării până la lanţurile muntoase din sud (Munţii Pirinei) şi sud-est (Munţii Alpi), aceştia din urmă având cel mai înalt punct din vestul Europei, Mont Blanc (4810 m).

Mai există regiuni muntoase cum ar fi Masivul Central sau Munţii Vosgi, precum şi largi bazine ale unor râuri cum ar fi Loara, Ronul, Garonne şi Sena.

Câmp de floarea-soarelui în Franţa
Extinde
Câmp de floarea-soarelui în Franţa
  • Vezi şi: Parcuri naţionale (Franţa)

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vedeţi articolul istoria Franţeivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Frontierele Franţei moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către celţii cunoscuţi sub numele de Gali. Galia a fost cucerită de către romani în secolul I î. Hr. iar galii au adoptat până la urmă cultura romană şi limba latină din care a evoluat în timp limba franceză. Creştinismul a prins de asemenea rădăcini în secolele al II-lea şi al III-lea d. Hr.

Un secol mai târziu, frontiera estică a Galiei, de-a lungul Rinului, a fost străpunsă de triburi germanice, în principal de către Franci, populaţie de la care a derivat vechiul nume de Francia. Denumirea modernă, Franţa, derivă din denumirea domeniului feudal al Capeţienilor din jurul Parisului.

Cea mai mare parte din regiunile care formează Franţa actuală, au fost aduse sub un conducător unic de către Clovis în anul 507. Ulterior, regatul franc a cunoscut mai multe dezbinări sub dinastia Merovingiană.

[modifică] Dinastia Carolingiană

Cea de-a doua dinastie francă, a urmat primei în secolul al VIII-lea întărind considerabil regatul şi transformândul în timp într-un imperiu. După moartea lui Carol cel Mare imperiului Franc este divizat în 3 entităţi statale: Francia orientalis, Francia occidentalis şi între ele efemera Lotharingie. Partea orientală corespunde entităţii statale care a devenit mai târziu Germania, pe când cea occidentală corespunde Franţei. Din anul 842, prin Jurămintele de la Strasbourg, datează prima atestare a folosirii a două limbi diferite de o parte şi de alta a Rinului (germana şi romana lingua, protofranceza). Acest text este considerat a cuprinde actul fondator al Franţei şi al Germaniei.

Descendenţii lui Carol cel Mare, au condus Franţa până în anul 987, când Hugo Capet, Duce de Franţa şi Conte de Paris, a fost ales drept rege al Franţei şi a fondat o nouă dinastie.

[modifică] Monarhia Capeţienilor

Descendeţii celui din urmă, regii capeţieni, au consolidat în mod progresiv statul regal francez începând cu finele secolului X, fondând dinastiile Capet, Valois şi Bourbon. Capeţienii au condus Franţa până în 1792, când Revoluţia franceză a pus bazele unei republici, într-o perioadă de schimbări radicale începute pe 14 iulie 1789, o dată cu căderea Bastiliei. Prestigiul internaţional al Franţei a crescut spre sfârşitul secolului al XII-lea şi pe parcursul secolului al XIII-lea, antingând un apogeu în perioada cruciadelor, sub regele Ludovic cel Sfânt. Războiul de 100 de ani a umbrit imaginea Franţei pe plan internaţional, conflictul luând sfârşit la finele secolului al XV-lea cu victoria dinastiei Valois.

Abia cu venirea lui Henric al IV-lea şi Ludovic al XIII-lea cu ministrul său Richelieu, Franţa a reuţit să iasă din conul său de umbră (1648 et 1659). Perioada care a urmat a fost cea mai fastă din istoria acestei ţări. De la regele Ludovic al XIV-lea la Napoleon Bonaparte (1659-1815), Franţa a dominat scena internaţională pe plan militar, diplomatic şi cultural. Prin revoluţia din anul 1789, monarhia absolută a luat sfârşit fiind înlocuită de una parlamentară pe 3-14 septembrie 1789. Aceasta a luat sfârşit pe 10 august 1792.

[modifică] Prima Republică. Primul Imperiu

Prima Republică a luat fiinţă pe 21 septembrie 1792, prin edictarea Constituţiei anului I avînd la conducere un guvern revoluţionar. Pe 22 august 1795 Constituţia celui de al III-lea an a instaurat Directoratul, înlocuit prin Constituţia celui de al VIII-lea an, 13 decembrie 1799 de către Consulat. Pe 18 mai 1804, în cel de-al XII-lea an al republicii, a luat fiinţă primul Imperiu. Pe perioada acestuia , Franţa controla cea mai mare parte din Europa, puterea-i fiind însă consumată de războaiele purtate cu Marea Britanie, Prusia, Austria şi Rusia.


[modifică] Politică

[modifică] Economie

[modifică] Demografie

Pentru detalii, vedeţi articolul demografia Franţeivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Franţa are în anul 2006, o populaţie de aproximativ 63 de milioane locuitori. Dinamica pozitivă a populaţiei este una dintre cele mai importante între ţările europene, constând dintr-o natalitate superioră mediei europene şi un sold migrator pozitiv.

[modifică] Religie

[modifică] Cultură

[modifică] Diviziuni administrative

Cele 22 de regiuni şi 96 de departamente ale Franţei metropolitane.
Extinde
Cele 22 de regiuni şi 96 de departamente ale Franţei metropolitane.

Franţa este divizată din punct de vedere adminisatrativ în 26 de regiuni: 22 se găsesc în cadrul Franţei metropolitane, iar patru sunt regiuni de peste mare. Aceste 26 de regiuni se subdivid în 100 de departamente. Numărul departamentului are funcţia, spre exemplu, de cod poştal.

Departamentele se subdivid şi ele în 342 de arondismente alcătuite din 4.035 de cantoane şi 36.682 de comune.

Regiunile, departamentele, şi comunele sunt cunoscute drept "colectivităţi teritoriale" (collectivités territoriales), deţinînd ca atare consiliu şi executiv propriu, în timp ce arondisementele şi cantoanele sunt doar diviziuni administrative.

Departamentele de peste mare, în număr de 4, impreună cu regiunile de peste mare sunt parte integrantă ale teritoriului Franţei şi ale UE).

Pe lângă cele 26 de regiuni şi 100 de departamente, Republica Franceză este alcătuită şi din alte patru colectivitaţi de peste mare, din Noua Caledonie şi un teritoriu de peste mare.

Colectivităţile şi teritoriile de peste mare sunt părţi ale Republicii Franceze, dar nu fac parte din UE. Teritoriile din Pacific continuă să folosească francul CFP, al cărui valoare este raportată la euro. În contrast, cele patru regiuni şi departamente de peste mare, foloseau francul francez, iar acum folosesc moneda euro.

Franţa mai are sub control un număr de insule nelocuite în Oceanul Indian şi în Oceanul Pacific: Bassas da India, Clipperton, Europa, Glorioso, Juan de Nova, Tromelin.

Drapelul Franţei Departamentele Franţei Drapelul Franţei

01 Ain | 02 Aisne | 03 Allier | 04 Alpes-de-Haute-Provence | 05 Hautes-Alpes | 06 Alpes-Maritimes | 07 Ardèche | 08 Ardennes | 09 Ariège | 10 Aube | 11 Aude | 12 Aveyron | 13 Bouches-du-Rhône | 14 Calvados | 15 Cantal | 16 Charente | 17 Charente-Maritime | 18 Cher | 19 Corrèze | 2A Corse-du-Sud | 2B Haute-Corse | 21 Côte-d'Or | 22 Côtes-d'Armor | 23 Creuse | 24 Dordogne | 25 Doubs | 26 Drôme | 27 Eure | 28 Eure-et-Loir | 29 Finistère | 30 Gard | 31 Haute-Garonne | 32 Gers | 33 Gironde | 34 Hérault | 35 Ille-et-Vilaine | 36 Indre | 37 Indre-et-Loire | 38 Isère | 39 Jura | 40 Landes | 41 Loir-et-Cher | 42 Loire | 43 Haute-Loire | 44 Loire-Atlantique | 45 Loiret | 46 Lot | 47 Lot-et-Garonne | 48 Lozère | 49 Maine-et-Loire | 50 Manche | 51 Marne | 52 Haute-Marne | 53 Mayenne | 54 Meurthe-et-Moselle | 55 Meuse | 56 Morbihan | 57 Moselle | 58 Nièvre | 59 Nord | 60 Oise | 61 Orne | 62 Pas-de-Calais | 63 Puy-de-Dôme | 64 Pyrénées-Atlantiques | 65 Hautes-Pyrénées | 66 Pyrénées-Orientales | 67 Bas-Rhin | 68 Haut-Rhin | 69 Rhône | 70 Haute-Saône | 71 Saône-et-Loire | 72 Sarthe | 73 Savoie | 74 Haute-Savoie | 75 Paris | 76 Seine-Maritime | 77 Seine-et-Marne | 78 Yvelines | 79 Deux-Sèvres | 80 Somme | 81 Tarn | 82 Tarn-et-Garonne | 83 Var | 84 Vaucluse | 85 Vendée | 86 Vienne | 87 Haute-Vienne | 88 Vosges | 89 Yonne | 90 Territoire de Belfort | 91 Essonne | 92 Hauts-de-Seine | 93 Seine-Saint-Denis | 94 Val-de-Marne | 95 Val-d'Oise 
971 Guadelupa | 972 Martinica | 973 Guiana Franceză | 974 Réunion


[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Franţa
În alte limbi