Accident

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(lat. accidens, -tis ,,care se întîmplă")

  • 1. (FILOZ.) Termen din filozofia premarxistă desemnînd o însuşire trecătoare, secundară, neesentială pentru existenţa şi înjelegerea unui obiect.
  • 2. (GEOGR.) Neregularitate a reliefului (deal, vale, rîpă etc.), apărută ca rezultat al interacţiunii agenţilor interni (mişcări tectonice) şi externi (apă, curenţi de aer etc.).
  • 3.(TEHN. ) Eveniment întîmplător şi neprevăzut, produs în timpul funcţionării unui sistem tehnic (maşină, instalaţie etc.), care cauzează o avarie.
  • 4. (DR.) Accident de muncă, vătămarea sănătăţii sau moartea unui angajat, cooperator etc., provocate prin acţiunea, de obicei neprevăzută, a unei cauze exterioare victimei, în cadrul procesului de muncă sau în legătură cu el. În capitalism, a. de m. sunt extrem de numeroase, deoarece patronii nu au interes să facă investiţii pentru protecţia muncii, existenţa şomajului permiţând ca forţa de muncă să fie imediat înlocuită. În socialism, legislaţia privitoare la protecţia muncii şi contractele colective de muncă prevăd un complex de măsuri pentru prevenirea a. de m. În R.P.R., legea prevede că, în caz de boală sau de invaliditate datorate unui a. de m., angajaţii au dreptul la ajutoare materiale sau la pensie în condiţii mai avantajoase decât angajaţii care au suferit alte accidente. Totodată, legea dă o definiţie largă a. de m., cuprinzînd în această noţiune şi diferite categorii de accidente care nu se produc nemijlocit în procesul de muncă (ca, de pildă, accidentele survenite în timpul deplasării de la domiciliu la locul de muncă sau invers).
  • 5. (LINGV.) Accident fonetic, modificare fonetică fără caracter de lege, ca asimilaţia, epenteza, metateza etc.
  • 6. (MUZ.) V. alteraţie.

Acest articol conţine text din Dicţionarul Enciclopedic Român 1962, aflat acum în domeniul public.