Discuţie:Inocenţiu Micu-Klein
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] "întemeietorul gândirii politice româneşti moderne"
Imi pare rau, dar ceea ce ai scris acolo e sau prea vag, sau POV. O sa te rog sa fii ceva mai clar. Dpotop 15 decembrie 2005 16:55 (EET)
[modifică] Nume, gândire politică şi moştenire
Cred ca numele complet e "Ioan Inochentie Micu-Klein", si asta daca ma iau dupa situl bisericii greco-catolice. [1]. Am vazut si biografia oficiala [2], dar daca o citesti intr-adevar e Inochentie.
Pe de alta parte, care e grafia corecta: Klein, sau Clain? Nu in germana, ci in scripte. :) Dpotop 15 decembrie 2005 17:21 (EET)
- În Cluj la Arhivele Statului se găsesc mai multe manuscrise autografe ale episcopului Micu. Acestea sunt semnate fie Innozenz Freiherr von Klein, fie Innocentius Klein. Numele său de botez a fost Ioan Micu. Rostul pentru care şi-a luat, în plină epocă a barocului, un nume cu rezonanţă latină, a fost acela de a fi în rând cu timpul, în rând cu lumea şi, desigur, în rând cu papa de la Roma şi cu împărăteasa de la Viena. De aceea şi-a zis Inocenţiu. Pot să spun cu siguranţă că nu s-a recomandat ca "Inochentie", această formă fiind lansată după moartea sa, de unii care nu suportau atâta latinitate la români. Cam aceeaşi oameni, care dădeau circulare ca nu cumva ţăranii (ortodocşi) din Ardeal să-şi boteze copiii cu nume latineşti. În Ardealul de Nord, românii greco-catolici se obişnuiseră deja cu numele "papistăşeşti": Iuliu, Corneliu, Liviu, Tit-Liviu, Marius, Aurel etc. Referitor la site-ul www.bru.ro, mă surprind oarecum pocitaniile acelea de litere, care nici latine nu sunt, nici slave, ci un fel de struţo-cămile (literele pe care eram obişnuit să le văd prin calendarele ortodoxe române, un fel de pseudochirilice). În orice caz, nostalgia aceasta slavofilă merge mână-n mână cu pocirea numelui de Inocenţiu. Am văzut forme şi mai caraghioase, precum Leontie pentru Leon, Vichentie pentru Vincenţiu, încât mă întreb dacă nu cumva şi numele actualului papă ar trebui pocit în vreun fel anume, eventual Venedictie al XVI-lea. În concluzie îl asigur pe Dpotop, care oricum excelează în tot felul de autarhii, că m-am gândit la ceva când am iniţiat articolul despre Inocenţiu Micu-Klein. Îmi pare puţin rău că trece neobservat faptul că gândirea memorandistică al marelui episcop a fost preluată în Supplex, dusă mai departe în Memorandum şi adoptată de Iuliu Maniu (memoriile adresate lui Ion Antonescu şi mai apoi regimului Groza), încât Maniu a fost numit "monahul de la Bădăcin". --Mihai Andrei 15 decembrie 2005 19:30 (EET)
- Bine, dar cine ii spune "Inocenţiu Micu-Klein"? De fapt asta e intrebarea mea. El isi spunea in scris "Innocentius/Innozenz Klein".
- Intr-o alta ordine de idei, cred ca ar trebui sa listezi toate ortografiile cu care subiectul articolului e in mod comun identificat. :)
- In ce priveste numele latine, eu am invatat ca erau date pentru ca erau mai greu de maghiarizat, nu pentru a marca apartenenta catolica. Asta o stiu inclusiv din familie (o parte a venit din Ardeal in Moldova si si-a schimbat la loc numele).Dpotop 15 decembrie 2005 20:58 (EET)
Păi gândeşte-te puţin: de ce ar fi fost românii greco-catolici mai porniţi împotriva maghiarizării decât cei ortodocşi? Dar poate mai important: cine a spus că numele latine n-ar putea fi maghiarizate? Iuliu > Gyula, Valentin > Bálint, Corneliu > Kórnél etc. Răspândirea numelor latine s-a făcut pe filieră catolică. Figuri însemnate ale Bisericii Române Unite cu Roma au purtat nume specifice: Aloisie Tăutu, Silvestru Augustin Prunduş etc. Ca să descreţesc puţin frunţile îl enumăr şi pe Marius Chicoş Rostogan. :) --Mihai Andrei 15 decembrie 2005 21:17 (EET)
- Interesant, o sa mai studiez.128.59.19.249 15 decembrie 2005 23:29 (EET)
- Mi-au mai venit două nume în minte: Clemente Plăianu şi Leon Man. --Mihai Andrei 16 decembrie 2005 11:24 (EET)