Cocora, Ialomiţa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comuna Cocora
[[Imagine:|100px|Stemă]] [[Imagine:|180px|Amplasare]]
Judeţ Ialomiţa
Atestare
Primar , , din [[|]]
Suprafaţă  km²
Populaţie ([[|]])
Densitate  loc./km²
Amplasare
Sate
Cod poştal {{{cod-poştal}}}
Sit web ro [ ]
{{{note}}}
Harta Cocorei
Extinde
Harta Cocorei

Cocora este o comună în judeţul Ialomiţa, România. Are o populaţie de 2.386 de locuitori (2002) şi o formă rectangulară, cu o suprafaţă de 220 ha. Majoritatea locuitorilor sunt fără ocupaţie sau casnici. Sursa principală de venit a locuitorilor satului o reprezintă agricultura şi zootehnia. După 1895, în Cocora s-au mutat şi locuitorii din fostul sat Cranţoş, care a fost atunci desfiinţat.

Cuprins

[modifică] Infrastructură

În Cocora există două clădiri acordate îngrijirii medicale, una a dispensarului, iar cealaltă a spitalului mare. Dispensarul se găseşte pe şoseaua principală, iar spitalul este situat în apropierea acestuia, pe o ramificaţie a şoselei. În comparaţie cu comunele din jur, Cocora are un serviciu medical destul de dezvoltat, deşi se cere un serviciu de ambulanţă disponibil 24 de ore din 24, care sa poată deservi întreaga zonă (Cocora, Colilia, Reviga).

În scopul dezvoltării asistenţei medicale în Cocora se duc demersuri pentru înfiinţarea unui spital serios, dotat cu aparatură modernă, pentru intervenţii nu prea complicate, în special de către doamna doctor Ion Lidia-Doina (Asociaţia Realité Roumaine), care, cu sprijinul unei Asociaţii Franceze, a reuşit să acorde medicamente gratuite cetăţenilor comunei, dar şi din alte sate învecinate.

Oficiul poştal este dotat în ultimul timp cu o centrală telefonică modernă digitală, ceea ce înleşneste comunicaţiile cu exteriorul. Biblioteca Comunală Cocora cuprinde volume dedicate marelui public, de unde fiecare este liber să împrumute cărţi şi să le restituie, bineînţeles, ceea ce contribuie la dezvoltarea culturii în rândul consătenilor. Clădirea acesteia face corp comun cu dispensarul.

Primăria se găseşte într-o clădire curată, unde se dezbat cu cetăţenii problemele ce-i interesează cel mai mult. Funcţionarii de aici sunt amabili şi alături de sufletul omului. Printre atracţiile pe care le prezintă zona centrală este şi terenul de fotbal, care nu este prea bine întreţinut, unde joacă echipa satului, Voinţa Cocora.

Căminul Cultural şi-a pierdut din scopul iniţial (pe vremuri se dădeau matineuri, filme pe care toţi tinerii şi copiii le vedeau, sau se făceau serbări de toată frumuseţea), dar a devenit locul unde se dă discoteca în câteva nopţi pe săptămână şi unde, ca pe vremuri, cei tineri se grăbesc să se distreze. Acolo se fac şi se desfac prietenii, se trag bătăi între cei mai certăreţi (Tinereţea-i scurtă şi tre' trăită la maxim!).

În satul Cocora există o biserică, cu hramul Sfântului Mare Ierarh Nicolae, construită în 1883, care devine neîncăpătoare mai ales de sărbători, frumos pictată cu scene din viaţa sfinţilor apostoli şi cu portretele acestora.

Şcoala din Cocora este generală, cu clasele I-VIII, iar orele se ţin într-o clădire spaţioasă, cu două etaje, având laboratoare de biologie, geografie, istorie, limba română şi chimie – fizică. Numărul elevilor şi al cadrelor didactice calificate este în continuă scădere, ceea ce constituie un lucru îngrijorător pentru continuitatea învăţământului în sat.

[modifică] Economie

Fiecare gospodărie are propria sa minifermă, constutuită din: una sau două vaci cu lapte, câteva oi (3-10), unul sau mai mulţi cai, porci şi câteva zeci de păsări (gâini, raţe, gâşte, curci). Vara se cultivă zarzavaturi (roşii, varză, castraveţi, vinete, ardei gras, gosgoşari, cartofi, ceapă, usturoi etc.), aşa încât să ajungă întregii familii pentru un an. Grădinile sunt udate din fântânile proprii, pentru a preîntâmpina efectele devastatoare ale secetei din lunile iunie-august.

Industria este reprezentată în Cocora prin latura sa alimentară, în special cu desfacere locală: morărit, panificaţie, sau externă: brânzeturi, prin colectarea laptelui de la producători, sau mezeluri, prin achiziţionarea animalelor de pe o rază ce depăşeşte nivelul local. Sacrificarea are loc în abatorul Sönmez.

Agricultura beneficiază de 8937 ha teren arabil, din care: 8180 ha extravilan (vii – 136 ha, livezi – 2 ha), 219 ha intravilan şi 538 ha rezerva primăriei (3 ha teren arabil şi 535 ha izlaz comunal).

Creşterea animalelor se bazează în special pe următoarele specii: bovine (870 din care 820 în gospodării idividuale), porcine (1700 capete din care 1700 în gospodării), ovine (6251 capete din care în gospodării 5901) şi păsări (găini, curci, raţe, gâşte, bibilici etc.), 17000 capete.

Doar o parte redusă a oamenilor sunt angajaţi, unii ca tractorişti, alţii ca salariaţi în cadrul instituţiilor publice, ca vânzători în buticuri, sau în abatorul ce încă funcţionează în sat. Fiecare familie se descurcă cum poate, iar dacă mai are şi vreunul sau doi copii în şcoli, lucrurile se complică enorm. Mulţi tineri au plecat la oraş, de aceea populaţia satului şi a comunei a îmbătrânit şi scade continuu.

În prezent, se are în vedere realizarea următoarelor programe de dezvoltare economică:

  • pietruirea şi asfaltarea drumurilor comunale - sursa MLPAT şi venituri locale,
  • realimentarea cu apă potabilă, din venituri locale (proiect aflat acum în lucru),
  • alimentarea cu gaze naturale, din venituri locale,
  • reparaţii la şcoli şi sediul primăriei, din venituri locale.

Economia Cocorei se află în declin datorită faptului că provine din activitatea agricolă, de bază în comună şi care aduce venituri minime. Comerţul este, de asemenea, pe o curbă descendentă datorită scăderii de la an la an a puterii de cumpărare.

[modifică] Demografice

[modifică] Evoluţie demografică

Anul 1912 1930 1941 1948 1956 1966 1977 1992 2002
Locuitori 1957 2517 2893 3041 3390 3586 3092 2446 2386