Dumitru Brătianu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru (Dimitrie) C. Brătianu -- (* 1817, Piteşti - † 8 iunie 1892, Bucureşti), a fost un diplomat şi om politic român. A fost fiul stolnicului Constantin Brătianu şi fratele liberalului Ion C. Brătianu.
Cuprins |
[modifică] Studii
În 1835 susţine examenul de bacalaureat la Paris şi urmează, timp de un an, cursurile Facultăţii de Medicină. Se înscrie apoi la Facultatea de Drept unde îşi obţine licenţa în 1841.
[modifică] Activitatea politică
Simpatizant al Partidului Republican Francez (liberal radical), Dumitru Brătianu colaborează (între 1836 şi 1848), sub pseudonimul "Regnault", la publicaţiile "Le National" şi "La Revue independante". Participă activ, alături de fratele său, Ion C. Brătianu, la insurecţia pariziană din februarie 1848. În ţară este cooptat în societatea "Frăţia" şi este unul dintre membri fondatori (mai 1848) ai Comitetului Revoluţionar din Ţara Românească. La 11 iunie 1848 este acreditat ca agent diplomatic pe lângă guvernele Austriei şi Ungariei, iar din 12 septembrie 1848, pe lângă multe alte "guverne prietene". Începând cu noiembrie 1848 desfăşoară o puternică activitate diplomatică în sprijinul cauzei naţionale. Alături de alţi revoluţionari români fondează "Comitetul Revoluţionar Român" (iunie 1849) şi "Asociaţia Română pentru Condurecea Emigraţiei" (decembrie 1849). Din 1857 revine în ţară şi conduce, alături de fratele său şi C. A. Rosetti, gruparea radicală a Partidul Naţional Liberal. În septembrie 1857 este ales deputat de Piteşti în Adunarea Ad-hoc. În iunie-august 1858 desfăşoară o misiune diplomatică în Occident, iar din ianuarie 1859 este ales deputat de Piteşti şi secretar al Adunării Elective care îl proclamă pe colonelul Alexandru Ioan Cuza ca domnitor şi în Ţara Românească.
[modifică] Portofolii ministeriale
- Ministru de Externe (25 ianuarie - 27 martie 1859)
- Ministru de Interne (28 mai - 13 iulie 1860)
- Ministru al Cultelor şi Intrucţiunii (1 martie -4 august 1867)
- ad-interim la Agricultură, Comerţ şi Lucrări publice (1 martie -4 august 1867)
- Preşedinte al Consiliului de miniştrii (10 aprilie - 8 iunie 1881)
- Ministru al Afacerilor Străine (10 aprilie - 8 iunie 1881)
[modifică] Activitate culturală
Este membru fondator al "Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român" (1839), al "Asociaţiei Literare a României" (1845), participant la acţiunile "Societăţii Studenţilor Români din Paris" (1845) şi co-fondator al "Societăţii în vederea înfiinţării de şcoale în Principate" ("Însocierea Lazariană") (1847). De asemenea, devine membru al lojilor masonice: "L'Athenee des Etrangers" şi "La Rose du Parfait Silance".
Predecesor: Ion Brătianu |
Prim-ministrul României 19 aprilie – 21 iunie 1881 |
Succesor: Ion Brătianu |
Predecesor: Vasile Boerescu |
Ministrul României al Afacerilor Externe 10 aprilie – 8 iunie 1881 |
Succesor: Eugeniu Stătescu |