Avari

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Avarii sunt un popor migrator din Eurasia care şi-a stabilit un stat pe râul Volga în secolul VI.

În secolul V, Priskos Rhetor a fost primul care a scris despre tribul avarilor care locuia în vestul Siberiei. Aceasta susţine teoria conform căreia originea lor este din regiunea Balkaş, aşa cum sursele chinezeşti susţin înrudirea cu triburile Hua.

Conform lui Priscos, avarii şi hunii au fost forţaţi de sabiri să se mute spre vest până spre Volga, astfel că în 550, istoricul bisericii Zakharias Rhetor menţionează comunităţi avare în vest.

În anul 557, în Ucraina au apărut avarii, de origine turcă, care fiind învinşi în Asia Centrală de către alte triburi turce, au migrat în Europa. Avarii vor învinge triburile slave ale anţilor dintre Bug şi Nistru şi ajung în anul 562, sub conducerea hanului Baian, la Dunăre şi cer subsidii de la bizantini pe care împăratul Justin II (565-578) le refuză. Avarii vor părăsi stepele Ucrainei, chemaţi de longobarzi şi presaţi de turci, îi înfrâng pe gepizi şi se stabilesc temporar în fosta Dacie Romană. Apariţia lor în forţă în nordul Mării Negre a oprit atacurile anţilor, sclavinilor şi bulgarilor asupra provinciilor Bizanţului. În urma a trei campanii din anii 568, 570 şi 573 avarii, care îşi constituiseră centrul politic în Pannonia în locul longobarzilor, încheie pace cu bizantinii. În anul 579, sub Tiberiu II (578-582), o sută de mii de sclavini au năvălit în Illyria, au jefuit patru ani imperiul şi s-au aşezat peste tot. Împăratul a făcut apel la avari, care traversează Illyria, urmăresc armata slavă condusă de Dauritas şi o înving, probabil, în Oltenia. În anul 582, avarii cuceresc Sirmium, unde hanul lor Baian îşi va muta reşedinţa. În anul 584, sclavinii sub conducerea lui Ardagast pustiesc Tracia până la Adrianopol; în anii 585-588 aceiaşi sclavini ajung până la Salonic. La rândul lor, avarii atacă Moesia şi ajung până la Tomis. [1]