Farsă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Farsa este, la origine, un scurt interludiu comic, introdus în misterele medievale, sau în sens larg în piese cu subiecte grave. Ele şi-au conservat acest nume, (împrumutat de la verbul din limba franceză veche "farcir", a umple, a îndopa un curcan) chiar în momentul când au început să fie reprezentate separat. În franceză cuvântul a intrat din limba latină unde "farcire" avea acelaşi sens.
Farsele conţin elemente specifice teatrului popular. Farsele au legătură cu umorul burlesc, intenţia ei este să smulgă hohote de râs, e o comedie joasă, din registrul clovneriei, comicului bazat pe gag-uri fizice, pălmuieli etc.
Farsa se caracterizează prin acţiuni fizice exagerate şi repetate, exagerare a caracterelor sau situaţiei comice, situaţii absurde sau surprinzătoare. Personaje şi dialogurile au, din aceste motive, un rol mai curând secundar în economia farselor.
În literatura clasică urmele unor farse pot fi descoperite la Plaut şi Aristofan. E foarte greu să descoperi farse autentice, ele au intrat în componeţa altor specii, cum ar fi comediile de moravuri sau intrigă. Primele piese care pot fi caracterizate drept farse autentice au apărut în Franţa Evului mediu. Ele se înrudesc cu alte specii, mai exact cu fabliau şi cu sotie. În Franţa cele mai cunoscute farse medievale sunt:
- Farsa Maestrului Pathelin (aproximativ 1465)
- Farsa lui Cuvier
Farsele se răspândesc mai apoi în teatrul european, trecând prin piesele lui Cristophore Marlowe sau William Shakespeare ca să ajungă la dramaturgi moderni cum ar fi Anton Pavlovici Cehov sau Jean Anouilh.
[modifică] Bibligrafie
- Definiţia farsei in J.A. Cuddon Dictionary of Literary Terms and Literary Theory, Penguin Books, 1991