Grigore IV Ghica
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grigore al IV-lea Ghica, (Grigore Dimitrie Ghica), a fost domnitor al Ţării Româneşti: 30 iunie 1822 - 29 aprilie 1828.
Era nepot de frate al lui Grigore III Ghica. A fost cerut la tron de o parte dintre boieri şi a fost primul domnitor pământean în Ţara Românească după epoca fanariotă. A avut de luptat cu ambiţia boierilor care voiau să conducă singuri ţara. O mare parte dintre ei, refugiaţi după suprimarea revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, nu s-au întors în ţară decât după Convenţia de la Akkerman (Cetatea Albă - 1826), şi în tot acest timp au uneltit împotriva noilor domnitori. Odată cu izbucnirea războiului ruso-turc (1828 -1829), precedat de ocuparea Principatelor Române, Ghica a fugit la Braşov. În timpul domniei a luat şi măsuri bune. A sechestrat o parte din averile călugărilor greci, ele rămânând sub controlul domnitorului şi după ce aceştia la-au recâştigat. A deschis şcoala de la Sfântul Sava. Tot sub el s-a înfiinţat Societatea Filarmonică.
Predecesor: Ocupaţie turcă |
Domnitor al Ţării Româneşti 1822 - 1828 |
Succesor: Ocupaţie rusă |