Frans Eemil Sillanpää

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol face parte din
seria Literatură
Istoria literaturii

Antichitate - Evul Mediu
s. XVI - s. XVII
s. XVIII - s. XIX
s. XX - s. XXI

Specii literare

BD - Basm - Literatură pentru copii
Nuvelă - Teatru
Poezie - Roman

Genuri literare

Genul epic - Genul liric
Genul dramatic
Biografie - Fantastic
Roman negru
Roman poliţist
Science-fiction

Vezi şi

Curente literare
Premii literare

Literatură română

Scriitori - Cărţi

Literatură străină

americană - arabă
engleză - în esperanto
franceză - finlandeză
germană - greacă
maghiară - indiană
irlandeză - italiană
japoneză - latină
poloneză - rusă
spaniolă - suedeză

Meta

Proiectul literatură
Portal Literatură
Toate articolele din serie

editează

Frans Eemil Sillanpää (n.16 septembrie 1888, Hämeenkyrö - d.3 iunie 1964) a fost cel mai mare scriitor finlandez din secolul XX, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1939.

Cuprins

[modifică] Motivaţia Juriului Nobel

" pentru adânca înţelegere şi subtila artă stilistică cu care a zugrăvit pe ţăran şi natura patriei sale, în contextul relaţiilor lor mutuale."

[modifică] Date biografice

Frans Eemil Sillanpää s-a născut în Hämeenkyrö (la vest de Tampere). Ca şi alt scriitor finlandez Joel Lehtonen (1881 - 1934), micul Frans Eemil a fost ajutat de către concetăţenii săi să-şi termine studiile secundare. În anul 1908 îşi ia bacalaureatul şi se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Naturale din Helsinki.În perioada studiilor universitare are prilejul să cunoască şi să frecventeze casa familiei Järnefelt, un adevărat focar de cultură şi de patriotism. Generalul ţarist de origine finlandeză Järnefelt, ca prefect al departamentului Kuopio, impune finlandeza ca limbă a documentelor oficiale. Ulterior, ca membfu al Senatului finlandez, împreună cu soţia sa şi fiului său, scriitorul Arvid Järnefelt (1861 - 1893, contribuie din plin la culturalizarea şi emanciparea societătii din Helsinki în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

În 1936 Frans Eemil Sillanpää devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din Helsinki iar în 1939 primeşte Premiul Nobel pentru literatură. Opera sa literară, care se desfăşoară de-a lungul a patruzeci de ani, se dezvoltă sub semnul a trei imbolduri; în primul rând, un anumit misticism biologic potrivit căruia omul este stăpânit de către forţele vieţii şi ale naturii. Ca să trăieşti fericit, trebuie să te încredinţezi şi să te supui acestor forţe.În al doilea rând, caracteristic pentru Sillanpää este sentimentul de milă profundă pentru săraci şi năpăstuiţi; aceasta nu-l împiedică însă nici să-i judece critic pe protejaţii săi. A treia caracteristică a vieţii şi operei lui Sillanpää este o căutare dureroasă a propriei sale identităţi, simţindu-se rupt de mediul său social de origine şi neputând să se simtă perfect integrat nici în mediul său social de origine şi neputând să se simtă perfect integrat nici în mediul social pe care îl frecventează. Din aceste zbuciumări şi preocupări au luat naştere nişte cărţi în care viaţa omului simplu se împleteşte cu mediul său de viaţă, în general viaţa la ţară, cărţi cu un adânc conţinut moral, reconfortant pentru mulţi oameni necăjiţi.

Primul său roman , Elämä ja aurinko (Viaţa şi soarele), (1916), insistă, într-un lirism cam stufos, asupra comuniunii dintre om şi natură. Al doilea roman, Hurskas kurjuus (Pioasa mizerie), (1919), tratează despre viaţa mizeră a unui ţăran fără pământ care moare împuşcat în timpul războiului civil. Între 1917 - 1930 publică mai multe culegeri de nuvele.

Romanul Nuorena nukkunut (Ca stinsă din viaţă de tânără)(1931) descrie viaţa scurtă a unei fete de la ţară, Silja, care se păstrează curată într-un mediu brutal şi murdar.Romanul se bucură imediat de un mare succes şi se traduce în scurt timp în principalele limbi europene, precum şi în ivrit, japoneză şi orya (India).

[modifică] Bibliografie

[modifică] Romane

  • Elämä ja aurinko (Viaţa şi soarele) (1916)
  • Hurskas kurjuus (Pioasa mizerie) (1919)
  • Nuorena nukkunut (Ca stinsă din viaţă de tânără) (1931)

[modifică] Nuvele

  • Ihmislapsia elämänsaatossa (Copii oamenilor în decursul vieţii lor)
  • Enkelten isänmaani (Protejaţii îngerilor)

[modifică] Legături externe


Predecesor:
Pearl S. Buck
Premiul Nobel pentru literatură
1939
Succesor:
Johannes Vilhelm Jensen