Biserici-de-casă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserică-de-casă e un termen neoficial care desemnează un grup de creştini care se întâlnesc în mod regulat sau spontan într-o locuinţă sau în alte spaţii care nu sunt normal văzute ca potrivite pentru "serviciile divine", şi nu într-o clădire dedicată acestui scop.
Respectivii se întâlnesc prin case pentru că preferă să se întrunească într-un cadru lejer şi neoficial, având convingerea că acesta e un mod eficient de a crea o comunitate şi de a se angaja în lucrarea de slujire, şi pentru că există credinţa că bisericile de tip familial au fost un model apostolic clar prescris în primul secol şi intenţionat create de Mesia.
(Unele biserici se întrunesc şi ele în case doar din cauză că încă nu deţin o clădire de biserică).
[modifică] Baza scripturală
Creştinii care se întâlnesc în case fac astfel de regulă din dorinţa de a se întoarce la simplitatea întâlnirilor caracteristice Bisericii din Noul Testament. Din punctul lor de vedere, în loc să aibă întruniri şi doctrine formalizate, Biserica primară a dat dovadă de o simplitate a comuniunii şi a practicii, simplitate descrisă în Noul Testament. În loc să considere credinţa şi practicile creştine drept o serie de întruniri într-o clădire de biserică, întoarcerea la Biserica Biblică pune accentul pe un mod de viaţă trăită în comuniune cu ceilalţi. Această idee e foarte bine exprimată de cele peste 50 de instanţe ale frazei "unii de alţii" regăsită în Noul Testament începând de la cuvintele lui Isus, "Să vă fie drag unii de alţii." (Ioan 13:34). Iată câteva pasaje din Biblie care indică atmosfera vieţii din Biserica Primară:
- Credinţa: "Întoarceţi-vă de la păcatele voastre la Dumnezeu, şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Christ pentru ca să vi se ierte păcatele; apoi veţi primi darul Spiritului Sfânt." (Faptele Apostolilor 2:38)
- Stilul de viaţă: "Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni." (Faptele Apostolilor 2:42)
- Întâlniri participative: "Atunci ce e de făcut, fraţilor? Cînd vă adunaţi împreună, dacă unul din voi are un cântec, altul o învăţătură, altul o revelaţie, altul o vorbă în altă limbă, altul o interpretare, toate să se facă spre edificarea sufletească." (1 Cor. 14:26, vezi şi Coloseni 3:16, Evrei 10:24-25)
- Întrunirile în case: "Aquila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul." (1 Cor. 16:19, vezi şi Fapte 20:20, Romani 16:5, Coloseni 4:15, Filimon 1:2).
[modifică] Structura şi organizarea
- Privire de ansamblu
Bisericile-de-casă nu trebuie confundate cu "bisericile celulare" (cell churches). În mod normal, o biserică-de-casă nu face parte dintr-o organizaţie mai mare care să o supervizeze, cu toate că grupul respectiv se poate asocia la modul neoficial cu alţi creştini şi cu alte biserici-de-casă în reţele care să reflecte egalitatea lor, nu o anumită ierarhie. Cei care se întâlnesc în biserici-de-casă se consideră că aparţin Bisericii universale (atenţie, nu catolice), dar sunt autonome şi independente, în general fără relaţii formale de supervizare cu "bisericile instituţionale" existente.
- Felul cum se văd pe sine
Parte dintre cei implicaţi în "mişcarea" bisericilor-de-casă consideră impropriu termenul "biserică-de-casă", deoarece pentru ei principalul factor nu e casa, ci mai degrabă tipul de întrunire care are loc; alte titluri folosite uneori pentru a descrie această mişcare într-un mod mai funcţional sunt cele de "biserică simplă", "biserică relaţională", "biserică primitivă", "bodylife", "biserică organică", şi alţi termeni similari.
- Conducerea
Unele biserici-de-casă au o structură de conducere convenţională, iar altele nu sunt strucurate. Un crez comun al "mişcării" contemporane de biserici-de-casă e acela că Reforma Protestantă nu a mers suficient de departe în a demonstra un crez nou-testamental autentic în ce priveşte "preoţia tuturor credincioşilor" şi în ce priveşte faptul că numai Isus Christ e Conducătorul Bisericii, iar credincioşii formează trupul Lui. Absenţa structurilor ierarhice de conducere din multe biserici-de-casă, văzută de bisericile protestante per ansamblu ca un semn de anarhism şi de răzvrătire faţă de autorităţile bisericeşti, e considerată de majoritatea celor din mişcarea de biserici-de-casă ca fiind cea mai viabilă modalitate de a se pune sub adevărata autoritate spirituală a dragostei şi a relaţiilor frăţeşti, şi sub autoritatea vizibilă a lui Isus Christ ca şi Cap al Miresei Lui (aceasta fiind biserica).
- Formatul întâlnirilor
Ca regulă de bază, întâlnirile în bisericile-de-casă sunt libere, lipsite de formalităţi, şi uneori includ şi luatul mesei împreună. Participanţii speră că toţi cei prezenţi vor simţi libertatea de a contribui cu ceva la întrunire după cum sunt îndrumaţi de Spiritul Sfânt. Structurile de conducere merg de la lipsa unor lideri oficiali, până la o pluritate de lideri maturi spiritual (seniorii); oricum, în majoritatea bisericilor-de-casă există intenţia deliberată de a minimiza şansele ca o singură persoană să ajungă să conducă biserica respectivă, şi de aceea a avea un singur pastor sau senior conducător (deci clerici) e un lucru evitat, favorizându-se o responsibilitate a actului de conducere împărţită pe umerii mai multor persoane, sau pe umerii tuturor membrilor per ansamblu.
- Networking
Mişcarea bisericilor-de-casă din zilele noastre datorează o mare parte a stabilirii de relaţii şi schimbului de informaţii utilizării Internetului; acronimul HC e de regulă utilizat ca abreviere pentru "House Church", iar IC e folosit pentru a desemna sintagma "Institutional Church", care e termenul atribuit structurilor mai tradiţionale de biserică, inclusiv cele cu o clădire de biserică şi/sau cu servicii divine axate pe predici ţinute de un pastor sau un alt slujitor creştin.
[modifică] Origini şi istoric
Originile trendului nord-american al bisericilor-de-casă sunt diverse. Unii o consideră o variantă a mişcării Plymouth Brethren, alţii îi recunosc relaţia cu Anabaptiştii, cu Quakerii, Amish, cu Hutteriţii, Mennoniţii, Moravienii, Methodiştii, şi cu mult mai vechile mişcări ale Waldenzilor şi Priscillienilor. Un alt punct de vedere e cel care consideră mişcarea bisericilor-de-casă ca o reapariţie în forţă a mişcării iniţiate de Spiritul Sfânt în perioada Jesus Movement a anilor '70 din SUA ( http://www.one-way.org ) sau cu reînnoirea spirituală adusă prin mişcarea charismatică de la sfârşitul anilor '60 şi '70. Alţii o văd ca pe o întoarcere la paradigma bisericii nou-testamentale ( http://ntrf.org ), o restaurare a ţelurilor eterne ale lui Dumnezeu şi la expresia lui Christ pe pământ ( http://ptmin.org), chemând creştinii să se întoarcă de la ierarhii şi ranguri la practicile descrise şi încurajate în Scriptură ( http://century-one.co.uk ). În ultimii ani a fost susţinută de iniţiativele plantării de biserici şi de cărţile publicate de scriitori precum Robert Fitts, Frank Viola, Wolfgang Simson şi Gene Edwards. În SUA, unele dintre cele mai cunoscute mişcări de biserici-de-casă sunt Eternal Grace, care îşi are originile în Hollywood fiind fondată de Richard Rossi, Dove Fellowship din Lancaster, PA., şi Big Fish Chapels, cu originile în Phoenix, Arizona. Şi Internetul a contribuit la creşterea exponenţială a fenomenului în ultimul deceniu, punând în legătură mulţi credincioşi. Mişcarea bisericilor-de-casă e înrudită cu mişcarea Biserica emergentă. Nu există un factor unic care să poată pretinde că e singur responsabil de reapariţia acestei ecleziologii străvechi şi de viitor, dar confluenţa tuturor firelor indicate mai sus a contribuit la creşterea numărului de biserici-de-casă în Occident.
În zilele noastre, bisericile-de-casă sunt cel mai răspândite în China, Vietnam, India, Cuba, Brazilia şi naţiunile africane, dar se întâlnesc în număr mai mic, dar în creştere, în Filipine, Europa şi în America de Nord. Bisericile-de-casă din Arabia Saudită au avut parte de raiduri ale poliţiei religioase, şi deseori liderii adunării au fost arestaţi.
[modifică] Relaţia cu bisericile şi cu grupările misionare existente
Istoria demonstrează clar că nu de puţine ori au existat tensiuni între mişcările de biserici-de-casă (împreună cu alte mişcări de restaurare şi de trezire spirituală) pe de o parte, şi bisericile mai tradiţionale pe de alta. Iată de ce multe biserici-de-casă nu au legături oficiale cu organizaţiile creştine mai mari, şi preferă să opereze astfel din principiu. Cu toate acestea, în perioada mai recentă, o parte dintre denominaţiile şi organizaţiile misionare existente încep să sprijine în mod oficial eforturile de dezvoltare a unor reţele de biserici-de-casă chiar şi în ţările occidentale, unde libertatea religioasă e protejată. Aici putem include Biserica Metodistă Liberă a Canadei, The Foursquare Gospel Church of Canada, The Navigators of Canada, The Evangelical Fellowship of Canada, Biserica Presbiteriană a Canadei, The Canadian Evangelical Christian Churches, Partners in Harvest, The Southern Baptist Convention (SUA), Dove Christian Fellowship International, DAWN Ministries (Discipling a Whole Nation), YWAM (Youth With a Mission), ş.a.
[modifică] Christian Heritage Center (CHC) a declarat luna martie 2006 Luna bisericilor-de-casă
Pentru a marca importanţa bisericilor-de-casă — care au fost parte a creştinismului de la bun început, imediat după ziua cincizecimii — Christian Heritage Center (CHC) a proclamat luna martie Luna bisericilor-de-casă. Centrul CHC e o bibliotecă şi un centru de cercetare creştin non-denominaţional.
Cu toate că mulţi consideră mişcarea bisericilor-de-casă ca fiind un fenomen modern, în realitate ea datează de pe vremea lui Peter, Paul, şi Ioan.
“Biserica-de-casă a fost unul dintre principalele locuri de întâlnire folosite de Biserică în primele câteva secole,” afirmă Greg Humphries, fondatorul CHC. “Acestea au fost prezente de la bun început, şi sunt prezente şi în zilele noastre. Credem că e important să le onorăm contribuţia adusă la răspândirea Mesajului de-a lungul celor două mii de anii.”
Humphries afirmă că Noul Testament stă mărturie despre existenţa bisericilor-de-casă încă de la începuturile Bisericii.
“Există patru versete care menţionează explicit că biserica se întâlnea în locuinţa cuiva,” ne indică Humphries. “Portalul lui Solomon, sinagogile, şi piaţa publică erau toate folosuite pentru evanghelism, dar locul deîntâlnire al credincioşilor era la ei acasă. De fapt, chiar şi prima întrunire a bisericii a avut loc într-o locuinţă, în camera de la etaj, aşa cum se spune în primul capitol din Faptele Apostolilor.” Biblia ne arată că apostolul Paul i-a rugat pe credincioşii din Roma să transmită salutările sale “bisericii din casa lui Aquila şi Priscilla” (Romani 16:3-5).
Unul dintre părinţii Bisericii din primele secole, Clement din Alexandria, vorbeşte în scrierile sale despre o locuinţă folosită ca loc de adunare a credincioşilor. Tot astfel putem menţiona locuinţa excavată în anii 1930 în Dura-Europos (aproape de Bagdad), care s-a constatat că a fost utilizată ca loc de întâlnire a creştinilor în secolul 2, având şi o cameră mai mică ce servea ca baptisteriu.
Referinţele istorice cu privire la existenţa bisericilor-de-casă de-a lungul următoarelor şaisprezece secole şi jumătate nu sunt frecvente, deoarece mişcările care se întâlneau în case erau deobicei scoase în afara legii. Se ştie însă că waldenzii — o grupare de creştini crunt persecutată în secolul 12 şi 13 — se întâlneau în case peste tot în toată Europa. Tot astfel, parte dinte anabaptişti se întâlneau în casa lui Felix Manz, care a fost martirizat înainte să ajungă la vârsta de 30 de ani de către adepţi reformatorului elveţian Ulrich Zwingli. În deceniile care au urmat, mişscarea s-a extins în zeci de mii de locuinţe peste tot în Europa Centrală. La categoria "mişcări similare" putem include priscillienii, quakerii, moravienii, methodiştii şi mişcarea Brethren (Frăţia).
Sursa: *http://www.assistnews.net/Stories/s06020076.htm
[modifică] Analize statistice despre Mişcarea bisericilor-de-casă
(Surse: Rad Zdero (2004), The Global House Church Movement, şi Dawn Friday Fax, www.jesus.org.uk/dawn)
- Cambodgia: 1.000 de noi biserici-de-casă în 10 ani (din 1990 până în 2000)
- Canada: 200 de biserici-de-casă (în 2001)
- China: 80-100 miloane de credincioşi integraţi în biserici-de-casă
- Cuba: 6,000-10,000 bdc din 1992 până astăzi
- Etiopia: o creştere de la 5.000 la 50.000 de credincioşi în biserici-de-casă în anii '80
- India: aproximativ 40-60 de mii de bdc (în 2004)
- Sri Lanka: Biserica Kithu Sevena a iniţiat 131 de noi biserici-de-casă în 7 luni
- Vietnam: o echipă de plantare de biserici a iniţiat 550 de noi bdc în 2 ani (din 1997 până în 1999)
- S.U.A.: 1600 de biserici-de-casă înregistrate numai pe internet (până în 2003) fiind posibil să existe 30.000 bdc (conform datelor furnizate de statisticianul american George Barna)
[modifică] Cărţi recomandate
- Steve Atkerson (ed.), Ekklesia: To the Roots of Biblical Church Life.
- Robert & Julia Banks, The Church Comes Home, Hendrickson Pub.
- George Barna, Revolution.
- Gilbert Bilezikian, Community 101, Zondervan Pub.
- E.H. Broadbent, The Pilgrim Church.
- Albert James Dager, The House Assembly. Sword Publishers
- Neil Cole, Organic Church.
- Robert Fitts, The Church in the House.
- David Garrison, Church Planting Movements.
- Roger Gehring, House Church and Mission (de departe cea mai cuprinzătoare lucrare ştiinţifică despre bisericile-de-casă)
- Wayne Jacobsen, The Naked Church.
- Wayne Jacobsen, Authentic Relationships.
- Clifford James, The Blueprint (poate fi citită online la adresa http://www.theearlychurch.com)
- Larry Kreider, House Church Networks.
- Wolfgang Simson, Houses that Change the World.
- Frank Viola, Rethinking the Wineskin.
- Frank Viola, Pagan Christianity.
- Frank Viola, So You Want to Start a House Church?
- Rad Zdero, The Global House Church Movement.
[modifică] Consultaţi şi următoarele subiecte
- Church planting
- Church in a pub
- Chinese house church - a se nota că bisericile-de-casă din China au de regulă o structură de conducere (inclusiv un pastor) care seamănă mai degrabă cu "bisericile clandestine cu structuri tradiţionale " (sau cu "bisericile celulare"), contrastând cu ceea ce e considerat în mod general ca fiind o "biserică-de-casă" în ţările cu libertate şi toleranţă religioasă.
[modifică] Link-uri externe
[modifică] General
- 153 House Churches Network - International network of partnering believers and house churches
- Free House Church Resources for a Vibrant Home Church
Free resources to help your house church be successful. Study the Bible with our free printable Bible studies, gain fresh insights for your house church, and more! - Present Testimony Ministry - Home Church Resources
- Dove Christian Fellowship International
- HouseChurchPortal
- House 2 House Magazine
- Sites Unseen House Church Directory
- Photos, comments and stories
- All things House Church. Worldwide Registry which can alert users of new local entries. Web Forums.
- Home church information and HCDL homepage, also contains home church directory of churches worldwide
- A Network of Home Churches in Cincinnati, Ohio
- Healing Communities
- A network to encourage house church planting in Canada
- The New Testament Restoration Foundation
- Unleashing the Church
- A Giant resource dedicated to the House Church and Sound Doctrine
- Phoenix Area House Churches