Histamină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Amină biologic activă, cu acţiune la distanţă de locul biosintezei (autacoid)
Extinde
Amină biologic activă, cu acţiune la distanţă de locul biosintezei (autacoid)

Histamina(imidazoletilamină) este o amină biogenă. Se găseşte în ţesuturile animalelor, în plante, ţesuturi animale, plante, bacterii, veninuri.

La om histamina există la nivelul plămânilor, pielii, mucoasei gastrointestinală.

Cuprins

[modifică] Biosinteză şi metabolizare

[modifică] Biosinteză

Decarboxilarea histidinel la histamină are loc sub acţiunea histidin-decarboxialazei, enzimă dependentă de pridoxal fosfat
Extinde
Decarboxilarea histidinel la histamină are loc sub acţiunea histidin-decarboxialazei, enzimă dependentă de pridoxal fosfat

Histamina este rezultatul decarboxilării histidinei, sub acţiunea unei enzime 1histidin-decarboxilază(1-HDC).

[modifică] Metabolizare

Cam 2-3 % din histamina endogenă este excretată neschimbată în urină, restul metabolizată la N-metilhistamina şi metabolitul 3 metil imidazol acetat, produs final
Extinde
Cam 2-3 % din histamina endogenă este excretată neschimbată în urină, restul metabolizată la N-metilhistamina şi metabolitul 3 metil imidazol acetat, produs final

Există 2 căi de metabolizare a histaminei:

  • O primă transformare are loc în citoplasma celulară, la periferie, unde sub acţiunea histaminazei (diaminoxidază), are loc o dezaminare oxidativă cu formarea imidazol acetat.
  • A 2 cale are loc la nivel cerebral, unde histamina suferă acţiunea a altor 2 enzime: histaminmetiltransferază şi monoaminoxidaza B (MAO B); rezultă un compus intermediar 3metilhistamina, pentru ca produsul final să fie 3-metil imidazol acetat.

[modifică] Efecte

[modifică] Aparat digestiv

  • Histamina acţionează ca stimulator al secreţiei gastrice, factor de reglare a microcirculaţiei.În general se foloseşte pentru determinarea capacităţii secretorii acide a stomacului.

[modifică] Nivel cutanat

Se pare că agresiunile fizice sau chimice pot determina eliberarea de histamină., fiind pricipalul mediator a alergiilor de tip I.Manifestările clinice ale acestui tip de alergie sunt : urticaria, edem,rinită deroasă, şoc anafilactic.Administrată intradermic determină o reacţie vasculară de tip "tripla reacţie":la locul injectării apare o pată roşie datorită dilataţiei arteriolelor , care este rapid înlocuită de o papulă cu o areolă rosie neregulată.

[modifică] Sistem circulator

La nivel circulator, este un mediator important, efectele sale fiind proporţionale cu doza dar şi cu calea de administrare: administrată intravenos are efect congestiv mai ales la nivelul capului şi trunchiului.În doze mari scade presiunea arterială prin vasodilataţie şi hipovolemie, determinînd o stare de şoc.La nicel arteriolar determină dilataţia marcată a arterioleleor terminale şi venulelor postcapilare.

[modifică] Aparat respirator

Ea se mai poate elibera şi din mastocite ca urmare a interacţiei antigen- anticorp, avînd astfel un rol important în alergii şi răspunsurile alergice.Ea provoacă bronhoconstricţie slabă, astmaticii fiind extrem der sensibili la această acţiune.


[modifică] Receptori

Efectele histaminei sunt mediate de 3 subtipuri de receptori histaminici: H 1, H 2, H 3 .

Receptorul Acţiune Antagonişti
H 1 Bronhoconstricţie, vasodilataţie, creşterea permeabilităţii capilare, prurit Difenhidramina, Clorfeniramina, Prometazina, Terfenadina, Astemizol, Loratadină, Cetirizina , Cloropiramina
H 2 Secreţie acidă gastrică, deprimant cardiac, contracţie esofagiană, inhibarea eliminării de histamină din bazofile Ranitidina, Famotidina, Nizatidina
H 3 Inhibirea neurotransmisiei sinaptice, Down-reglarea sintezei de histamină Tioperamidă.

A se vedea şi :

Cod_ATC_A02

Antihistaminice_de_uz_sistemic


[modifică] Bibliografie

Farmacologie, Valentin Stroescu, Ed ALL 1999