Afacerea Riutin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Afacerea Riutin a fost unul dintre cele mai importante doveziale existenţei opoziţiei organizate împotriva politicii staliniste. În 1932, Martemian Riutin, (în limba rusă Мартемьян Никитич Рютин), un comunist de dreapta care ajunsese la apogeul puterii la începutul anilor ’40 ai secolului al XX-lea, a scris un document prin care cerea încetarea colectivizării forţate, reabilitarea opozanţilor învinşi, (printre aceştia aflându-se Troţki), precum şi destituirea lui Stalin. Documentul lui Riutin, semnat şi de alţi câţiva lideri de frunte ai comuniştilor ruşi, îl acuza pe Stalin de distrugerea revoluţiei comuniste. În septembrie, Riutin, Kamenev, Zinoviev şi alţi 14 alţi opozanţi ai lui Stalin au fost judecaţi în cadrul unui proces spectacol, (vezi Primul proces de la Moscova), au fost găsiţi vinovaţi şi au fost excluşi din Comitetul Central. Stalin a dorit ca Riutin să fie executat, dar cerea lui a fost refuzată de Politburo, ceea ce ne arată că dictatorul sovietic nu ajunsese încă pe culmile puterii sale. Acest incident a fost un pas spre Marea Epurare, care avea să-l pună la adăpost pe Stalin de orice alt atac.

În alte limbi