Ahaggar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ahaggar
Extinde
Ahaggar

Ahaggar este un lanţ muntos parţial vulcanic, parţial format din şisturi cristaline, situat în centrul Saharei, pe teritoriul Algeriei. Masivul ocupă o sprafaţă de 480.000 de kilometri pătraţi.
Munţii Ahaggar sunt cei mai înalţi munţi din Sahara algeriană. Arabii când se referă la masiv, folosesc denumirea de Hoggar. Cel mai înalt vârf al Munţilor Ahaggar este Tahat, care măsoară 2.918 metri înălţime. De Ahaggar se leagă numeroase legende şi mituri, povestite de stăpânii de necontestat ai regiunii, tuaregii. Munţii Ahaggar, neobişnuiţi, aspri şi fascinanţi, alcătuiesc unul dintre cele mai captivante peisaje ale Saharei.
Ahaggar farmecă prin stâncile negre de origine vulcanică şi prin blocuri uriaşe de bazalt, care se ridică drept din mijlocul dunelor de nisip ale Saharei. "Catedralele de bazalt", cum sunt supranumite aceste formaţiuni de piatră, sunt de fapt vârfurile craterelor vulcanilor, cândva activi, din regiune. Urmele erupţiilor din trecut sunt vizibile în zona de munte din întreg sudul Algeriei. Uneori acestea iau forme ciudate de columne şi de conuri, formate prin răcirea lavei vulcanice.

Cuprins

[modifică] Geologie

Orogeneza masivului Ahaggar a avut loc în câteva etape succesive, determinate de mişcările scoarţei terestre. Ultimul proces de acest tip a avut loc în acelaşi timp cu formarea Alpilor. Formaţiunile neobişnuite de piatră, care pot fi admirate în prezent în Ahaggar, provin din această perioadă, încheiată acum câteva milioane de ani. Formaţiunile alcătuiesc în prezent un veritabil muzeu vulcanic.

[modifică] Climă

Clima este tropicală foarte aridă, cu mari variaţii de temperatură, cantităţi mici de precipitaţii (până la 50 mm pe an). Iarna sunt posibile îngheţurile în timpul nopţii şi căderile de zăpadă. Temperaturile medii anuale: +4°C în ianuarie şi +35°C în iulie.

Acacia
Extinde
Acacia

[modifică] Vegetaţie

Urmele de vegetaţie sunt rare. Numai în văile "wadi" cresc din loc în loc ierburi uscate şi câte un copac izolat, în principal acacia, care este rezistent la condiţiile vitrege din deşert. Ploile se pot lăsa aşteptate chiar şi câţiva ani la rând. Ariditatea care domneşte în Munţii Ahaggar exclude posibilitatea exploatării agricole. Numai în oazele puţin numeroase, care au acces la apă, se cultivă cereale, legume şi fructe, mai ales curmale.

[modifică] Fauna

Fauna este alcătuită din: vulpi de deşert, hiene, gazele, dromaderi, reptile.

[modifică] Economia

Îndeletnicirea dominantă este păstoritul, cu care se ocupă stăpânii adevăraţi ai deşerului, tuaregii. Agricultura: creşterea ovinelor, a caprinelor şi a cămilelor; culturi în oaze.

[modifică] Populaţie

Regiunea este populată de nomazi. Oraşele In-Amguel, Tazrouk, Tahifet şi Ideles numără numai 10.000 de locuitori. Oamenii care trăiesc în zonele deşertice folosesc rezervoare specifice de apă: adâncituri naturale în rocă, în care apa de ploaie se păstrează un timp mai îndelungat, în aşteptarea călătorului însetat.

[modifică] Turism

Călătoria prin Munţii Ahaggar începe din oraşul Tamanghasset (fostul Tamanrasset). Numai maşinile de teren sunt capabile să îi poarte pe călători la destinaţie fără probleme. Iar destinaţia acestora este de regulă Assekrem, de unde se pot admira panorama Saharei şi stâncile risipite pe suprafaţa nisipurilor sale. Călătorul în Munţii Ahaggar, imediat înainte de apusul soarelui, pate admira fenomene optice unice în felul lor. lumina apusului reliefează mai puternic contururile stâncilor, iar unele columne de bazalt amintesc de statui ridicate în deşert de mâinile iscusite ale unor artişti excentrici. La marginea masivului, peisajul nu mai este atât de neobişnuit. În apropiere de localităţile Tamanghasset şi Tazrouk, stâncile de granit îşi pierd farmecul. De aici începe universul sărăcăcios al florei şi apar primele aşezări umane.