Abac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Din punct de vedere tehnic, abac (substantiv neutru, un abac, două abace) sau, învechit, abacă (substantiv feminin), reprezintă un ansamblu de diagrame elementare, fiecare reprezentând grafic variaţia unei mărimi scalare în funcţie de doi parametri variabili. Serveşte la determinarea unor mărimi scalare, când se cunoaşte dependenţa lor de alte mărimi scalare cu valori cunoscute.

abac (lat. abacus = tăbliţă): are mai multe sensuri:

1. în liturgie: credenţa;

2. în educaţie/pedagogie: un instrument de calculare (numit şi: răboj);

calcul mecanic – instrument folosit de greci şi de romani în antichitate pentru efectuarea calculelor.

Abacul era o tăblie cu spaţii predefinite pe care erau puse unele puk-uri marcând astfel unităţile, zecile, sutele.

Abacul a fost folosit de europeni până la finele sec. al XIII-lea, când a fost înlocuit de calculul scris introdus de arabi.

În prezent japonezii folosesc un fel de abac numit soroban.

3. în arhitectură: vezi: ordine arhitectonice;

4. Abac – sf.martir, împreună cu Marius, Marta şi Audifaciu.

Acest articol conţine text din Dicţionarul Enciclopedic Român 1962, aflat acum în domeniul public.

Dizionario enciclopedico universale, Torino 2005.