Domiţian
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Titus Flavius Domitianus (24 octombrie 51 – 18 septembrie 96), cunoscut ca Domiţian, a fost împărat roman al dinastiei Flaviilor din 81 până în 96.
Proclamat împărat la 13 septembrie 81, fiul lui Vespasian şi al Domitillei şi fratele lui Titus, inaugurează o politică sensibil deosebită de cea a primilor Flavi. Sprijinindu-se pe armată, pe garda pretoriană, urmează o linie autocratică. Personalitate orgolioasă, violentă, revendicând titlul de dominus et deus se proclamă în 85 censor perpetuus (cenzor pe viaţă) şi intră în conflict cu aristocraţia senatorială.
Victorios în campania întreprinsă în 83 la Rin împotriva tribului germanic al chatilor, Domiţian adoptă titlul de Germanicus. O invazie a dacilor şi a aliaţilor lor în Moesia, soldată cu moartea guvernatorului, îl obligă în 86 să intervină personal pe frontul de la Dunăre. Moesia este împărţită acum în două provincii : Moesia Inferior (în a cărui componenţă intră şi Dobrogea) şi Moesia Superior. Campania iniţiată în 87 la nordul Dunării împotriva lui Decebal se încheie cu o înfrângere; în 88, ofensiva romană marchează o victorie la Tapae şi duce la încheierea unei păci de compromis între Roma şi Dacia (89). La 18 septembrie 96, Domiţian, ultimul dintre Flavi, cade victimă unei conjuraţii de palat, organizată de comandantul gărzii palatului şi de soţia sa, Domitia Longina.
[modifică] Legături externe
Predecesor: Titus |
Împărat Roman 81 - 96 |
Succesor: Nerva |