Ilie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ilie (în ebraică אֵלִיָּהוּ, Elijah, în trad. "Al cărui Dumnezeu este Jah(ve)", în greacă şi latină Hλίας respectiv Elias, în arabă إِلْيَاس, Iliās) (sec. al X-lea a. Chr.) a fost un proroc evreu, menţionat în cap. 17-20 din Prima carte a regilor din Vechiul Testament. Ilie îl anunţă pe regele Ahab de secetă împotriva poporului Israel din cauza nerespectării legilor date evreilor. Mai apare şi între capitolele 1 si 2 ale cărţii II Regi, în care Ilie este dus la cer într-un car de foc.
În Noul Testament Isus face referire la el spunînd despre Ioan Botezătorul că este Ilie care trebuia sa vină (Matei capitolul 11 versetul 14). Despre Ilie în Noul Testament găsim scris şi în Matei XVII:1, Marcu IX:2 şi Luca IX:28.
Numele Ilie (alternativ Elie) în limba română provine de la numele ebraic Eliyah (Eliiah), ceea ce înseamnă 'Al cărui Dumnezeu (El) este YHWH'.
În sinaxare şi martirologii e pomenit pe 20 iulie, cu apoziţia «ο θεσβαίος» (ho thesbaíos), redat în limba română prin «Tesviteanul», «Tesbiteanul», «Tişbitul», adică locuitor din Tesba.
Este considerat profet în toate cele trei religii monoteiste.