George Topîrceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol face parte din
seria Literatură
Istoria literaturii

Antichitate - Evul Mediu
s. XVI - s. XVII
s. XVIII - s. XIX
s. XX - s. XXI

Specii literare

BD - Basm - Literatură pentru copii
Nuvelă - Teatru
Poezie - Roman

Genuri literare

Genul epic - Genul liric
Genul dramatic
Biografie - Fantastic
Roman negru
Roman poliţist
Science-fiction

Vezi şi

Curente literare
Premii literare

Literatură română

Scriitori - Cărţi

Literatură străină

americană - arabă
engleză - în esperanto
franceză - finlandeză
germană - greacă
maghiară - indiană
irlandeză - italiană
japoneză - latină
poloneză - rusă
spaniolă - suedeză

Meta

Proiectul literatură
Portal Literatură
Toate articolele din serie

editează

George Topîrceanu (n. 21 martie 1886, Bucureşti - d.7 mai 1937, Iaşi) a fost poet, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.

George Topîrceanu
Extinde
George Topîrceanu

[modifică] Date biografice

George Topîrceanu s-a născut pe 21 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu şi al Paraschivei, ţesătoare de covoare la azilul "Elena Doamna", amândoi din parţile Sibiului.

Urmează şcoala primară la Bucureşti (1893 - 1895) şi la Suici, judeţul Argeş, unde părinţii se stabilesc o vreme, apoi liceul la Bucureşti (Liceul Matei Basarab şi la Sf. Sava)(1898 - 1906).

Debutează în revista umoristică Belgia Orientului (1904), colaborând şi la alte reviste: Duminica,"revista Spiruharetul", Revista noastră, Revista ilustrată. Înscris la Facultatea de drept (1906), o părăseşte pentru Litere, fără a termina studiile. Ocupă diverse funcţii mărunte, colaborează la Semănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, apoi se apropie de cercul Vieţii româneşti, unde-şi începe colaborarea în 1909 cu parodia Răspunsul micilor funcţionari (replică la Calidoscopul lui A. Mirea).

Apropiat de Garabet Ibrăileanu (cu care întreţine o interesantă corespondenţă), se stabileşte la Iaşi (1911), intrând în redacţia Vieţii româneşti. Împreună cu M. Sevastos scoate revista Teatrul (1912 - 1913).

Mobilizat, participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916) şi rămâne în captivitate până în 1918. Experienţa celor două campanii şi a prizonieratului va fi evocată în proza sa.

Debutează editorial cu două volume: Balade vesele şi Parodii originale (1916). Întors la Iaşi , redactează împreună cu Mihail Sadoveanu revista Însemnări literare, până la reapariţia Vieţii româneşti (1920), al cărei prim-redactor va fi. Volumele sale (Balade vesele şi triste, Migdale amare, Scrisori fără adersă, Pirin - Planina) se bucură de un enorm succes de public şi de presă, în special poezia, pentru care obţine şi Premiul Naţional (1926).

În anul 1934 începe în Revista fundaţiilor regale, publicarea romanului satiric Minunile sf. Sisoe (neterminat). Este ales Membru corespondent al Academiei (1936). Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o poezie impregnată de un umor parodic, autoironie şi uşoară melancolie, Topîrceanu este o voce distinctă în poezia românească. Ironizând contrafacerea, poncifele poetice, moda "modernistă", el cultivă cu fantezie tradiţii mai vechi ale lirismului românesc, situânde - se în prelungirea unor filoane din George Coşbuc, Duliu Zamfirescu, Dimitrie Anghel stăpân pe o tehnică rafinată a versificaţiei.

[modifică] Bibliografie

  • Balade vesele, Bucureşti (1916)
  • Amintiri din luptele de la Turtucaia, Bucureşti (1918)
  • Strofe alese. Balade vesele şi triste, Iaşi (1920)
  • În gheara lor... Amintiri din Bulgaria şi schiţe uşoare, Iaşi (1920)
  • Migdale amare, Bucureşti (1928)
  • Scrisori fără adresă, proză umoristică şi pesimistă, Bucureşti (1930)
  • Pirin-Planina, epizoduri tragice şi comice din captivitate, Bucureşti (1936)

[modifică] Legături externe

Wikisource
La Wikisursă există texte originale legate de George Topîrceanu
Wikicitat
La Wikicitat găsiţi citate legate de George Topîrceanu.
În alte limbi