Arta şi cultura în Bali

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Templu în Bali
Extinde
Templu în Bali

Arta balineză se deosebeşte cu mult de arta celorlalte insule din Indonezia,datorită influenţelor culturii hinduse. În special, arhitectura şi sculptura în piatră din Bali, sunt cu influenţă hindusă, adusă de indieni cu sute de ani, pe timpul regelui Airlangga, în 1019-1042.

Cuprins

[modifică] Arhitectura

Wishnu
Extinde
Wishnu
Gardian al templului
Extinde
Gardian al templului

Casele sunt construite simplu, dar arhitectura de artă se regăseşte în viaţa religioasă balineză. Defapt, cele mai impunătoare opere arhitectonice, în Bali, sunt templele. Nici castelele regilor din istoria balineză nu pot concura complexităţii şi importanţei lor. Sunt contruite după principii şi reguli, iar sculpturile în piatră au rol de îmbogăţire a aspectului templelor.


[modifică] Sculptura în piatră

Sculpturile în piatră care se găsesc în arhitectura templelor sunt mai mult sau mai puţin importante. În unele cazuri, pot să şi lipsească. În timp ce în nordul insulei, templele sunt aproape în totalitate făcute din sculpturi. De exemplu, porţile de la intrarea în temple, sunt sculptate fiecare centimetru, cu demoni şi idoli, iar de o parte şi de alta sunt statui din piatră, care "păzesc" intrarea în templu. Protectorii templelor sunt figuri legendare, eroi, ca de exemplu Arjuna, şi care sunt amplasaţi pe scările de la intrare, pentru a păzi templul. Deasupra intrărilor sunt amplasate "gărzi", sculpturi din piatră cu chip de monstru, din care ies numeroase braţe cu rol de a proteja cât mai bine templul de demoni. Se pot întâlni sculpturi ale svasticii, care este semnul prosperităţii şi a norocului bun. Panourile sculptate de pe pereţii templelor redau viaţa de zi cu zi. În faţa templelor morţilor - "pura dalem"- de multe ori sunt puse statuete ale vrăjitoarelor -rangda- iar pe panourile sculptate sunt scene din iad, care arată ce se va întampla cu cei păcătoşi în viaţa de după moarte.

[modifică] Sculptura în lemn

În trecut, sculptura ca şi pictura, au fost îndeledniciri din viaţa de zi cu zi. Se sculptau porţi ale templelor, sau statui reprezentând idoli, sau pur şi simplu se sculpta, acest lucru făcâd parte din ocupaţia de fiecare zi a oamenilor, fără a avea însă vreo valoare materială, sau artistică. După ce Bali a devenit centru turistic, vesticii i-au influenţat pe localnici să îşi pună în valoare munca, astfel, azi, în Bali se sculptează mai mult pentru comerţ sau pentru artă, fiind evaluate. Chiar şi stilurile de sculpturi s-au schimbat în timp datorită influenţelor europene. Sculpturile tradiţionale erau pictate în culori vii şi naturale, acest lucru dădea o originalitate aparte. Azi se sculptează, dar rareori se mai pictează sculptura, datorită succesului pe care îl au sculpturile lăsate în culoarea naturală. Unii sculptează animale uneori în forma reală, dar de cele mai multe ori se întâlnesc sculpturi mitice, cu creaturi ciudate. Alţii sculptează trunchiuri de copac, dând forme şi chipuri distorsionate, monstruoase.

[modifică] Pictura

Pictura se practica nu ca o artă sau o meserie aparte. Se pictau doar templele. După cel de-al doilea război mondial, influenţele europene au făcut din aceasta îndeletnicire, un comerţ. Astfel, picturile nu au o originalitate aparte, ci au o influenţa vestică puternică. Se mai pot găsi unele picturi din perioada încă neschimbată a artei balineze, la muzeele Puri Lukisan, şi Neka din Ubud.

[modifică] Pictura tradiţională

Pictura balineză era strict împărţită în trei tipuri de bază: langse, (sunt un fel de console folosite la decorarea templelor sau a palatelor), iders-iders,(coloane) şi calendarele. Majoritatea picturilor aveau un caracter narativ cu teme mitologice, poveşti hinduse, sau din literatură. Picturile sunt bidimensionale, imitând teatrele wayang kulit, care au ca actori, păpusi din piele bidimensionale, şi piesele sunt jucate în spatele unui paravan de pânză, astfel că numai umbra păpuşilor wayang, poate fi văzută. Culorile erau preparate natural din plante specifice, şi care limitează gama la doar câteva nuanţe de maro, roşu, albastru, şi galben. Personajele sunt de obicei aceleaşi, doar că sunt în alte episoade. Peisajul este de obicei natură cu munţi, flăcări sau doar motive tradiţionale. Personajele se pot deosebi prin veşmintele pe care le poartă şi prin bijuteriile, postura şi gesturile, care le arată titlurile de regi, prinţi, sau eroi. Personajele negative au forme exagerate, sau unele părţi ale corpului mărite, canini măriţi, dândule o imagine respingatoare şi malefică.

[modifică] Muzica şi dansul

Gamelan din Bali
Extinde
Gamelan din Bali

Muzica în Bali este deosebită datorită gamelanului. Cu toate că în Indonezia este popular acest instrument, în Bali este diferit de gamelanul din celelalte insule deoarece are cu mult mai multe componente. Dansul este acompaniat de gamelan, şi are aproape intotdeauna un rol de scenetă. Cele mai multe dansuri balineze sunt defapt scenete din epopeea Mahabharata şi Ramayana, sau legende tradiţionale.

Dansul se deosebeşte de alte dansuri vestice, prin mişcările precise, acompaniate de ritmul accentuat şi schimbările bruşte de tempo ale gamelanului. Mâinile, degetele, capul si ochii sunt elemente foarte importante,la fel şi expresia fetei, în cazul scenetelor. Sunt câteva dansuri tradiţionale, car nu şi-au schimbat forma în timp, dar astăzi, în Bali se dansează foarte mult în scopul comerţului. Înainte, dansurile făceau parte din programul pentru sărbatorile religioase, festivaluri iar fetele tinere şi frumoase dansau la curţile regale. Muzica şi dansul balinez nu mai este o artă statică. În urmă cu 100 de ani, dansurile aveau specific anume, fiecare dans era dansat doar într-un anume fel. De exemplu Oleg Trambulilingan, era un dans din anii 1950, dar care s-a modificat în timp, iar azi se dansează forma modernă. Se mai păstreaza unele dansuri tradiţionale care nu au suferit nici o modificare, şi care au melodia specifică fiecărei reprezentaţii. Dansurile specifice balineze şi care şi-au păstrat coregrafia, sunt în cea mai mare parte, scenete din literatura indiană, mai ales din epica Mahabharata şi Ramayana. Dansul Topeng, a ramas neschimbat, ca şi Sanghyang, Barong si Rangda, Lagong, Baris, cu toate că în unele spectacole se improvizează, dar nu se modofică în structura tradiţionalul dans. Kekac, este cel mai cunoscut dans în Bali, dar după anii 1930, a avut succes modernul Kecak, la fel şi Janger, Pendet, Kebiar (un Kecak mai modern).


[modifică] Galeria foto:

[modifică] Vezi şi..