Aristotel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Filozofi greci
Filozofia antică
Portretul lui Aristotel, sculptură de Lysippos, Muzeul Luvru
Portretul lui Aristotel, sculptură de Lysippos, Muzeul Luvru
Nume: Αριστοτέλης, Aristotelēs
Naştere: 384 î.Hr. Stagira
Deces: 7 martie 322 î.Hr.
Şcoală/tradiţie: Materialism şi Empirism
Interese principale
Politica
Idei importante
episteme, categorii
Influenţe A influenţat
Platon

Alexandru cel Mare, Toma de Aquino, Creştinism

Aristotel (Greacă: Αριστοτέλης) (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost un filosof din Grecia Antică, clasic al filosofiei universale, spirit de formaţie enciclopedică, fondator al şcolii peripatetice şi al logicii formale ca ştiinţă.

Cuprins

[modifică] Date biografice

Născut la Stagira (de aici numele de Stagiritul), tatăl său, Nicomah, a fost medic la curtea regelui Macedoniei, Filip al II-lea. La 17 ani intră în Academia lui Platon, unde rămâne 20 de ani, întâi elev apoi profesor; după moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. În 343 î.Hr., a fost chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desăvârşi educaţia tânărului Alexandru (cel care avea să rămână în istorie ca Alexandru cel Mare). În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăţilor greceşti i-a dat prilejul să revina la Atena, unde a înfiinţat propria lui şcoală – Liceul (Lykeion sau şcoala peripatetică), şcoală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani şi îşi va continua neobosit cercetările. În 323 î. Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea duşmănie faţă de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La conducerea şcolii îi succede Teofrast, cel mai important discipol al său.

[modifică] Opera

Vastul sistem filosofic şi ştiinţific conceput de Aristotel, uimitor prin diversitate (logică, teologie, politică, estetică, fizică, astronomie, zoologie etc.) şi profunzime, a stat la baza gândirii medievale creştine şi islamice şi a fost axul culturii Occidentului până la sfârşitul secolului al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite (Diogenes Laertios menţiona 145), s-au păstrat 47.

Opera sa cuprinde:

[modifică] Discursuri cu caracter retoric

  • Elogiul lui Platon
  • Elogiu către Alexandru
  • Elegia pentru Eudemos

[modifică] Dialoguri în genul celor platonice

  • Despre filosofie
  • Despre justiţie
  • Despre poeţi - păstrate fragmentar

[modifică] Tratate de erudiţie

  • Constituţia atenienilor
  • Istoria animalelor (Historia Animalium)
  • Despre cer (De caelo)

[modifică] Scrieri care fundamentează gândirea originală aristotelică

  • Organon – scrierile de logică
    • Categorii (Categoriae)
    • Despre interpretare (De Interpretatione)
    • Analitica Primă (Analytica Priora)
    • Analitica Secundă (Analytica Posteriora)
    • Topica (Topica)
    • Respingerile Sofistice (De Sophisticis Elenchis)
  • Etica Nicomahică (Ethica Nicomachea)
  • Fizica (Physica)
  • Metafizica (Metaphysica)
  • Politica (Politica)
  • Retorica (Ars Rhetorica)
  • Poetica (Ars Poetica)
  • Despre suflet (De anima)
  • Etica eudemică (Ethica Eudemia)

Cópii după manuscrise au fost păstrate în bibliotecile arabe; gânditorii arabi l-au readus pe Aristotel în Europa în sec. XII – XIII.

[modifică] Concepte

Filosofia = ştiinţă a cauzelor prime, o cercetare a fiinţei ca fiinţă
Substanţă = Fiinţa în sine, imuabilă (identică cu sine)
Materia = fiinţa în potenţă, în stare nedeterminată (virtualitate)
Forma = fiinţa în act, determină materia (energie)
Primul Motor = cauza mişcării din lume; este mişcătorul nemişcat, Act pur, imaterial, gândire pură (divinitatea supremă)
Omul = este corp (materie) şi suflet (formă)
= fiinţă morală, capabilă să deosebească binele de rău
= fiinţă socială "zoon politikon" (animal social), tinde în mod natural să trăiască în stat
= caută frumosul, arta fiind o imitaţie a realităţii cu rol de Katharsis (purificare a sufletului prin disciplinarea pasiunilor)
Statul = anterior familiei şi individului, este un organism natural; ideal este statul sclavagist având clase sociale bine determinate
Statul = scopul său este fericirea; condus de omul cel mai virtuos = formele – monarhia (poate degenera în tiranie) aristocraţia ( poate degenera în oligarhie) republica ( poate degenera în demagogie – guvernarea celor inculţi)
Ştiinţele = sunt:
  • Teoretice ( matematică, fizică, metafizică)
  • Practice ( etică, politică, economie)
  • Poetice ( arte tehnice, retorica, poetica)
Adevărul = corespondenţa ideilor cu realitatea
Logica = introducere şi pregătire a tuturor ştiinţelor, analiză a legilor gândirii (care sunt şi legi ale realităţii)
Categoriile = modalităţile de exprimare a esenţei lucrului: Substanţa, Cantitatea, Calitatea, Relaţia, Locul, Timpul, Poziţia, Averea, Pasiunea, Acţiunea
Silogismul = procedeul dialectic de gândire care ne duce necesar la adevăr
Platon şi Aristotel de Raphael
Extinde
Platon şi Aristotel de Raphael

[modifică] Vezi şi

[modifică] Referinţe

  • Constantin Noica, Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel, ed.Academiei. Bucureşti, 1968
  • Anton Dumitriu, Logica lui Aristotel, în Istoria logicii, ed.Tehnică, Bucureşti, 1993
  • Sorin Vieru, Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai "Categoriilor" , ed.Academiei, Bucureşti, 1972
  • Mircea Florian, Cosmologia elenă în "Revista de filozofie", nr.1,2,3/1929
  • Elena Anghel, Substanţă şi devenire la Aristotel, în "Revista de filozofie", nr.2/1995
  • Gheorghe Vlăduţescu, Experienţă şi inducţie la Aristotel, ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975
  • W.Windelband, Istoria filozofiei greceşti, ed. Moldova, Iaşi, 1995
  • Martin Heidegger, Despre esenţa şi conceptul lui ΦYΣΙΣ, în "Repere pe drumul gândirii", ed.Politică, Bucureşti, 1988

[modifică] Legături externe

Wikisource
La Wikisursă există texte originale legate de Aristotel
Wikicitat
La Wikicitat găsiţi citate legate de Aristotel.
Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Aristotel


Filozofi antici
Peripateticieni

Aristotel | Aristoksenos | Theofrastos | Straton | Lykon | Demetrios Faleronlainen | Herakleides | Satyros | Eudemos Rhodoslainen | Andronicus din Rhodos | Aristokles Messeneläinen | Aleksanteri Afrodisiaslainen