Hieronymus Bosch
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hieronymus Bosch (sau Jeroen Bosch sau Hieronymus van Aken), născut probabil în anul 1453, decedat la 9 septembrie 1516, a fost un pictor flamand, a cărui operă fantastică şi grotescă ilustrează în principal păcatul şi decăderea umană. Acest artist născut în secolul al XV-lea, considerat eretic, alchimist şi chiar alienat mintal, este reprezentantul exponenţial al sfârşitului de Ev Mediu, care a turnat în formă artistică temerile şi credinţele epocii sale.
[modifică] Note biografice şi Opera
Numele său adevărat a fost Hieronymus (sau Jeroen) van Aken, dar a semnat tablourile cu numele Bosch, nume derivat din toponimul 's-Hertogenbosch, locul naşterii sale şi unde a trăit până la sfârşitul vieţii. În limba spaniolă i se mai spune El Bosco. Aflat în sudul Olandei de astăzi, 's-Hertogenbosch a fost unul din cele mai mari oraşe ale ducatului Brabant, care aparţinea din 1430 ducilor de Burgundia.
Nu se cunosc detalii din viaţa sa. Fiu şi nepot de pictori, proveniţi probabil din Aachen (în flamandă: Aken), Hieronymus Bosch continuă tradiţia familială. Când a murit tatăl său, în anul 1478, trebuie să fi avut în jur de 25 de ani. În anul 1481, Bosch este pentru prima dată pomenit în arhive ca bărbat însurat. În 1480 sau chiar puţin mai devreme, el se însoară cu Aleyt Goyaert van den Meervenne, fiica unui înstărit cetăţean al oraşului. Din câte se ştie, nu au avut copii. Hieronymus Bosch devine membru al breslei Notre Dame în 1486 sau 1487, în care tatăl său îndeplinise rolul de consilier artistic. În secolul al XV-lea, confreria Notre Dame ("Lieve-Vrouwe Broederschap") este bogată şi influentă. Comunitatea angajează muzicanţi pentru ceremoniile religioase şi apelează la sprijinul artiştilor pentru decorarea capelei din oraş.
La cererea breslei, Bosch pictează prin anul 1490 voleurile exterioare ale unui retabulum (fundal al altarului). Mai târziu va executa şi alte lucrări de dimensiuni mai mici. Arta lui Bosch este recunoscută curând şi dincolo de graniţele oraşului. Astfel, Filip I cel Frumos, suveranul Olandei, îi comandă în 1504 un tablou de altar reprezentând "Judecata de Apoi", iar Margareta de Austria îi cumpără Tripticul intitulată "Ispitele Sfântului Anton".
Hieronymus Bosch moare în 1516 şi este înmormântat la 's-Hertogenbosch. Conform datelor din arhiva confreriei Notre Dame, slujba de înmormântare a pictorului a avut loc pe data de 9 septembrie. În afara acestor fapte, nu ştim nimic sigur despre viaţa particulară a lui Bosch. Mai multe întrebări, rămase încă fără răspuns, se ridică în legătură cu acest artist flamand. După opinia unor comentatori, simbolica operei lui Hieronymus Bosch ar putea fi legată de faptul că ar fi fost membru al sectei "Homines Intelligentiae", care - năzuind la atingerea inocenţei cereşti - asocia libertinajul cu emanciparea mistică.
Este cunoscută şi ipoteza privind preocupările alchimiste ale lui Bosch, fiindcă în unele opere ale pictorului se regăsesc elemente cu caracter ezoteric. Dovezi nu există, însă, nici în acest sens. Câţiva critici pun sub semnul îndoielii integritatea mintală a artistului, văzând în el un predicator dăunător din punct de vedere moral. De fapt, imaginaţia exuberantă a lui Bosch se hrăneşte din folclorul flamand şi din lumea fantastică a Evului Mediu, populată de numeroase figuri legendare şi groteşti. Hieronymus Bosch pictează satire, lucrările sale moralizatoare amestecă mereu profanul cu sacrul, obişnuitul cu supranaturalul, în consens cu regulile greu de descifrat ale poeziei, care este o prezenţă puternică în arta sa.
În Tripticul "Judecata de Apoi" (ca. 1500-1510), năzuinţa sa moralizatoare nu este numai expresia credinţei totale, ci şi a terorii infernului, ceea ce se leagă strâns cu tradiţiile vremii. Se pare că imaginaţia lui Bosch nu cunoaşte limite.
Creaturile sale din infern sunt nişte monştri stranii, balauri, broaşte râioase, şerpi şi alte jivine hidoase, dar moderaţia le face credibile. Inventivitatea metodică, temeinică sporeşte senzaţia de grotesc.
"Grădina plăcerilor" (numită şi "Împărăţia milenară", 1503-1504) este considerată, adesea, drept cea mai importantă operă a lui Bosch, constituie ilustrarea excesului plăcerilor senzuale, interpretată şi ca argument în favoarea teoriei apartenenţei pictorului la unele secte eretice. Ipoteza este puţin credibilă, ţinând seama şi de faptul că Tripticul a aparţinut regelui Filip al II-lea al Spaniei, rege catolic, profund religios, care nu ar fi tolerat în palatul său picturi ce ar fi fost suspectate de erezie.
În opera tardivă "Purtarea crucii" (1515-1516), Bosch renunţă la abordarea narativă caracteristică primelor sale compoziţii religioase.
El invită credincioşii să resimtă din plin violenţa, spiritul demonic ce sălăşuieşte în indivizii din mulţime le schimonoseşte chipurile, în contrast cu durerea imobilă de pe chipul lui Iisus. Scena este compusă într-un fundal fără cer şi peisaj, astfel încât chipurile deformate de grimase bolnave ies şi mai mult în evidenţă.
Hieronymus Bosch s-a născut după epoca pictorilor flamanzi primitivi, dominată de personalitatea lui Jan van Eyck, şi moare în momentul în care începe epoca de aur a picturii din Ţările de Jos. Contemporan cu Memling şi Dürer, Bosch a lucrat exclusiv pe pământul său natal, în Brabant, creând o pictură originală şi fermecătoare, nemaiîntâlnită în arta europeană de până atunci.