Discuţie:Ştiinţă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

ma mir cum de n-a existat pana acum articolul asta atat de important pentr o enciclopedie --Arado 13 noiembrie 2005 10:27 (UTC)

[modifică] Fragment temporar mutat de la categoria Ştiinţă

Am tăiat din pagina categoriei Ştiinţe fragmentul de mai jos, eventual pentru a-l încorpora în articolulu Ştiinţă:

Ştiinţa este procesul de dezvoltare a unui volum de cunoştinţe care pot explica cât mai bine, şi prezice precis şi consistent comportamentul lumii fizice (în contrast cu lumea metafizică). Observaţia, experimentarea şi raţionamentul joacă roluri cruciale în avansarea cunoaşterii ştiinţifice. O disciplină este numită ştiinţifică dacă şi numai dacă practicanţii săi aplică aşa-numita "metodă ştiinţifică" propusă de Karl Popper. Aplicarea acestei metode ştiinţifice implică elaborarea unei ipoteze falsifibiale urmată de încercări permanente de a o dovedi falsă prin raţionament critic, experimente şi observaţii. Principiul falsibialităţii e utilizat pentru a discerne între o teorie ştiinţifică şi una neştiinţifică (şi care aparţine altor domenii, cum ar fi religia, metafizica sau fantezia). O ipoteză testată riguros într-o mare varietate de condiţii fără să poată fi dovedită falsă este propusă a fi acceptată ca fiind o aproximaţie utilă a adevărului, dar continuă să fie privită ca o "teorie", dat fiind că observaţii viitoare ar putea să o invalideze totuşi. Acolo unde există un număr de ipoteze necontrazise este preferată cea cu putere explicativă mai ridicată. O teorie bazată numai pe observaţii empirice nu poate fi acceptată ca "lege" universală.

Deşi principiul falsifibialităţii propus de Popper este util pentru a deosebi discipline ştiinţifice autentice de pseudo-ştiinţe (cum sunt astrologia, homeopatia, etc.), în mod practic falsificarea ipotezelor ştiinţifice nu e prezentă în arsenalul de zi cu zi al ştiinţelor. Mai degrabă, cunoaşterea ştiinţifică avansează datorită acumulărilor cantitative de fapte experimentale şi formulări teoretice, care sunt în general consistente cu teoriile general acceptate la un moment dat. Pe măsură ce tot mai multe noi fapte experimentale sunt descoperite, şi pe măsură ce tehnologia permite măsurători din ce în ce mai precise, unele din aceste date experimentale vin în contradicţie (falsifică) teoriile general acceptate. De cele mai multe ori aceste descoperiri/falsificări nu sunt intenţionate şi au loc în cursul proceselor ştiinţifice obişnuite. Un exemplu în acest sens îl constituie descoperirea faptului că viteza luminii este constantă (şi nu depinde de direcţia de propagare) într-un experiment desfăşurat de către Michelson şi Morley în 1887. Obiectivul acestui experiment era de fapt măsurarea vitezei luminii faţă de Eter, însă rezultatele experimentului, fiind în contradicţie cu teoriile fizicii din acea vreme, au dus la abandonarea concepţiei Eterului şi la formularea teoriei relativităţii speciale de către Albert Einstein în 1905. Această viziune a evoluţiei ştiinţei în etape constituite din acumulări cantitative urmate de revoluţii în care "paradigma" ştiinţei se schimbă în mod fundamental, a fost formulată de către Thomas Kuhn în "Structura revoluţiilor ştiinţifice" (1962).

Ştiinţele fizice, cum sunt fizica, chimia şi astronomia, studiază universul fizic. Ştiinţele naturale, cum e biologia, studiază organismele vii. Ştiinţele sociale, cum sunt economia, psihologia, antropologia studiază comportamentul uman.