Domeniul Soissons

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În perioada de tranziţie dintre antichitate şi evul mediu, două state din nord-vestul Franţei de astăzi au purtat numele de Domeniul Soissons. Aceast stat este uneori numit Regatul Soissons sau Regatul lui Syagrius. În realitate, nu a fost niciodată condus de un rege, nici nu a fost considerat de locuitorii săi ca altceva decât o provincie separată a Imperiului Roman de Apus. Denumirea de "domeniu" este preferată de istorici.

[modifică] Soissonsul Roman (c.457–486)

A apărut în timpul împăratului roman de apus Iulius Valerius Maiorianus (457461). Aceasta l-a numit pe Aegidius ca magister militum al provinciilor galice. Singurul teritoriu roman din Galia la acea vreme se afla la nord-vest, o mică fâşie de pământ legând-o de restul Italiei. În timpul domniei lui Maiorianus, acest coridor a fost anexat de triburile germanice din Galia, separându-l pe Aegidius şi pe cetăţenii săi de restul imperiului.

Aegidius s-a aliat cu Childeric I, rege al francilor salieni, şi l-a ajutat în victoria sa asupra vizigoţilor la Orleans în 463. Romano-britanicii, după retragerea romană din Britania, i-au cerut ajutor lui Aegidius (vezi gemitus Britannorum). Oricum, aşezările romano-britanicilor din Armorica se aflau la graniţa de vest a Soissonsului, existând relaţii comerciale între ele, mai ales că erau ultimele avanposturi ale civilizaţiei romane din acea parte a lumii.

Aegidius a continuat să conducă până la moartea sa în 464, posibil prin asasinat de către un agent al unui inamic al lui Childeric. În acel moment a ajuns la putere fiul său, Syagrius, care a condus folosind titlul de dux (un comandant militar provincial), însă triburile germanice din apropiere se referau la el ca "Rege al Romanilor"; de aici, numele enclavei sale. Chiar şi după căderea Imperiului Roman de Apus în 476, Syagrius a continuat să susţină că doar guverna o provincie romană.

Childeric murise, iar fiul său, Clovis I, era acum regele francilor. Clovis a purtat un război prelungit cu Syagrius, iar în 486, a terminat cucerirea teritoriilor romane care îi aparţinuseră acestuia. Syagrius s-a refugiat al regele vizigor Alaric al II-lea, însă a fost trădat, capturat şi trimis lui Clovis, care l-a executat în 487.

[modifică] Soissonsul francilor (511-613)

Clovis I i-a condus pe franci până la moartea sa în 511. Când a murit, Imperiul francilor a fost împărţit în patru regate, pentru cei patru fii ai săi. Clotaire I a primit teritoriul care îi aparţinuse lui Syagrius (Clotaire însuşi se născuse la Soissons la un deceniu după moartea lui Syagrius). Printr-o combinaţie de diplomaţie abilă, şi uciderea rudelor sale, Clotaire a devenit rege al întregii Galii în 555.

La moartea lui Clotaire în 561, ţinutul francilor a fost împărţit în trei regate, câte unul pentru fiecare fiu. Regatul occideental al Neustriei a fost în contiuare condus de la Soissons până ce toţi francii au fost din nou unificaţi sub regele Neustriei, Clotaire al II-lea în 613. Cu excepţia perioadei 639-673, când Neustria şi Austrasia au fost divizate, francii au rămas unificaţi până la Tratatul de la Verdun din 843.

În alte limbi