Carl Spitteler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol face parte din
seria Literatură
Istoria literaturii

Antichitate - Evul Mediu
s. XVI - s. XVII
s. XVIII - s. XIX
s. XX - s. XXI

Specii literare

BD - Basm - Literatură pentru copii
Nuvelă - Teatru
Poezie - Roman

Genuri literare

Genul epic - Genul liric
Genul dramatic
Biografie - Fantastic
Roman negru
Roman poliţist
Science-fiction

Vezi şi

Curente literare
Premii literare

Literatură română

Scriitori - Cărţi

Literatură străină

americană - arabă
engleză - în esperanto
franceză - finlandeză
germană - greacă
maghiară - indiană
irlandeză - italiană
japoneză - latină
poloneză - rusă
spaniolă - suedeză

Meta

Proiectul literatură
Portal Literatură
Toate articolele din serie

editează

Carl Spitteler(n. 24 aprilie, 1845, Liestal - d. 29 decembrie 1924) poet, nuvelist, romancier, dramaturg, critic şi eseist elveţian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1919, considerat "cel mai cunoscut scriitor elveţian de la începutul secolului".

Cuprins

[modifică] Motivaţia Juriului Nobel

"drept apreciere deosebită pentru epopeea sa, "Primăvara olimpică". "

[modifică] Date biografice

Carl Spitteler s-a născut la Liestal, Elveţia, pe 24 aprilie 1845. După studiul dreptului la Basel, predă un timp teologia la Zürich şi Heidelberg - catedră pe care o părăseşte datorită convingerilor sale ateiste. Este un timp profesor particular, apoi de liceu (la o şcoală de fete din Bern), în cele din urmă redactor la Neue Züricher Zeitung. Din 1892 trăieşte ca scriitor liber profesionist.În anul 1905 îşi ia doctoratul în filosofie la Zürich. La începutul primului război mondial pledează pentru neutralitatea patriei sale, fiind de aceea atacat de cercurile naţionaliste din Germania. Opera sa pledează în exclusivitate pentru umanism, încearcă modernizarea unor simboluri antice şi a unor idei mitice, "cosmice", e influenţată de gândirea filosofică a lui Schopenhauer, Nietzsche, Jacob Burckhardt, ar putea chiar fi învinuită de exagerat estetism şi elitarism.

[modifică] Bibliografie

  • Prometheus und Epimetheus (Prometeu şi Epimeteu) - (1881)
  • Extramundana (1883)
  • Ei Ole (1887)
  • Samojeden (1887)
  • Hund und Katze (1887)
  • Olaf (1887)
  • Bacillus (1888)
  • Das Bombardement von Åbo (1889)
  • Schmetterlinge (Fluturi) - (1889)
  • Der Parlamentär (1889)
  • Das Wettfasten von Heimligen (1890)
  • Friedli der Kolderi (1891)
  • Gustav (1891)
  • Literarische Gleichnisse (Ecuaţii literare) - (1892)
  • Der Ehrgeizige (1892)
  • Jumala. Ein finnisches Märchen (1893)
  • Balladen (Balade) - (1896)
  • Der Gotthard (1897)
  • Conrad, der Leutnant (locotenentul Conrad) - (1898)
  • Lachende Wahrheiten (1898)
  • Die Auffahrt (1900)
  • Hera die Braut (1901)
  • Die hohe Zeit (1903)
  • Ende und Wende (1904)
  • Olympischer Frühling (Primăvara olimpică) (epopee) - vol. I (1900); vol. II (1910)
  • Imago (1906)
  • Glockenlieder (Cântece de clopote) - (1906)
  • Die Mädchenfeinde (1907)
  • Meine Beziehunger zu Nietzsche (Relaţiile mele cu Nietzsche) - (1908)
  • Meine frühesten Erlebnisse (1920)
  • Prometheus der Dulder (Prometeu răbdătorul) - (1924)


[modifică] Legături externe


Predecesor:
Karl Gjellerup, Henrik Pontoppidan
Premiul Nobel pentru literatură
1919
Succesor:
Knut Hamsun