Augustin Pacha
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Augustin Pacha (n. 26 noiembrie 1870, Măureni, Caraş-Severin, d. 4 noiembrie 1954, Timişoara) a fost un preot român şi primul episcop al Diecezei de Timişoara.
Episcopul Dr. Augustin Pacha s-a născut în satul Măureni (Moritzfeld / Móricföld, jud. Timiş), într-o familie de şvabi bănăţeni, fiind unul dintre cei 13 copii ai acesteia. Majoritatea fraţilor săi vor părăsi această lume la vârste încă fragede, pe lângă viitorul episcop supravieţuind doar două surori şi un frate, Ştefan, devenit la rândul său preot şi abate titular de Timişoara-Fabric.
Tânărul Augustin Pacha va urma şcoala primară din satul natal Moritzfeld, pentru ca mai apoi, să studieze în gimnaziile din Kecskemét, Timişoara şi Szeged. Vocaţia de preot fiind prezentă încă la o vârstă timpurie, studiile sale, în deja amintitele oraşe, vor conţine în mod obligatoriu şi însuşirea unor temeinice cunoştinţe de limbă maghiară. Studiile teologice le va urma la Seminarul din Timişoara, obţinând titlul de Doctor în teologie şi fiind hirotonit preot la 12 august 1893.
Datorită priceperii şi seriozităţii sale el va deveni, pe rând, actuar al episcopului Dessewffy Sándor (1900), capelan la Mezökovácsháza, asesor al tribunalului diecezan, secretar episcopal, fiind numit deja la vârsta de 36 de ani canonic onorific şi decorat cu ordinul pontifical "Pro Ecclesia et Pontifice". Din anul 1911 primeşte titlul de "Canonicus a latere", ocupând totodată funcţia de cancelar episcopal.
În urma împărţirii Banatului şi implicit a teritoriului aproape milenarei Dieceze de Cenad, în anul 1918, între Ungaria, Regatul României, şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, s-a impus şi o reorganizare, cel puţin temporară, a administraţiei bisericeşti. Partea vechii Dieceze de Cenad de pe teritoriul României este organizată la 17 februarie 1923 într-o Administratură Apostolică, cu sediul la Timişoara. Astfel, în urma retragerii ultimului episcop de Cenad, Dr. Gyula Glattfelder de Mór la Szeged, a fost numit la 12 martie 1923 ca Administrator Apostolic al părţii revenite României din vechea Dieceză de Cenad, canonicul dr. Augustin Pacha.
La 3 aprilie 1927, Mons. Augustin Pacha este numit de către Sf. Scaun ca episcop titular de Lebedus şi administrator apostolic al Episcopiei de Timişoara. La 15/27 mai 1927, situaţia politică neschimbându-se, canonicul dr. Augustin Pacha este consacrat episcop titular de Lebedus în Domul din Timişoara de către arhiepiscopul Angelo Maria Dolci, nunţiul apostolic în România. În anul 1928, PS Augustin Pacha a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Münster (Germania).
În urma Concordatului dintre Regatul României şi Sfântul Scaun încheiat la 11 iulie 1929, la exact 900 de ani de la întemeierea vechii Dieceze de Cenad, la 5 iunie 1930, este înfiinţată într-o parte din vechile teritorii ale acesteia, respectiv cele revenite României, o nouă dieceză, Dieceza de Timişoara. La 16 octombrie, acelaşi an, episcopul Dr. Augustin Pacha este numit episcop diecezan de Timişoara, fiind primul episcop ce a purtat vreodată acest titlu. La 29 noiembrie 1930 a fost întronizat în Catedrala din Timişoara. În acelaşi an este decorat cu ordinul "Coroana României", din anul 1939 devenind senator de drept în Senatul României.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, activitatea de pastoraţie cunoaşte o revigorare, progrese deosebite înregistrându-se pe linia pastoralei tineretului, o dată cu venirea, în anul 1927, a surorilor benedictine Sfânta Lioba, sosite din Freiburg. Tot în această perioadă, pelerinajele la cele două sanctuare mariane din Dieceză - Maria-Radna şi Maria-Ciclova - cunosc o amploare deosebită.
Episcopul Augustin Pacha a participat la consacrarea ca episcop a PS Márton Áron -Episcop de Alba Iulia (12 februarie 1939).
În anul 1948, în Dieceza de Timişoara erau 360.000 de credincioşi în 164 de parohii şi 236 preoţi, din care 195 preoţi diecezani şi 43 preoţi călugări. În acel an, Dieceza de Timişoara este degradată la rangul unui decanat (protopopiat), activitatea ordinelor religioase calugăreşti şi a asociaţiilor catolice fiind total interzisă. Seminarul teologic, precum şi toate şcolile confesionale catolice sunt confiscate.
Augustin Pacha a încercat de la bun început să găsească un modus vivendi acceptabil pentru toate nationalităţile care aparţineau Bisericii catolice în regiunea tradiţional multietnică a Banatului. Ca fost elev şi student al şcolilor din vechea Ungarie, el ştia mai bine limba maghiară decât limba sa maternă, germana. Astfel se explică şi faptul că toate declaraţiile date în timpul anchetei şi al procesului ce a urmat au fost consemnate în limba maghiară, fiind traduse de către un translator autorizat.
Activitatea deosebit de roditoare a episcopului Pacha este însă umbrită, la sfârşitul anilor treizeci şi în anii patruzeci, de puternicul avânt al naţional-socialiştilor. Deşi nu a fost simpatizantul acestei mişcări, el va fi adesea acuzat după august 1944 de colaborare cu naziştii. Atât în timpul anchetei, cât şi la proces, Pacha a explicat limpede că scopul acestei audienţe a fost o încercare de a-l convinge pe Hitler să intervină împotriva agitaţiilor anticatolice ale naziştilor bănăţeni.
„Eu, în calitatea mea de episcop catolic al credincioşilor din Banat, a căror majoritate sunt de origine germană şi din care o bună parte s-au încadrat în organizaţia fascistă Grupul Etnic German, nu am putut să ramân pasiv şi să nu particip la manifestaţiile lor, deoarece atunci credincioşii m-ar fi desconsiderat. Astfel am participat la mai multe manifestaţii organizate de organizaţia fascistă Grupul Etnic German”. Dând dovadă de o oarecare ambivalenţă pastorală, Pacha a sperat, într-adevar, că va gasi un modus vivendi cu grupurile naziste şi va reuşi să salveze cel puţin învăţământul religios din şcolile confesionale germane. În anul 1942, el a fost nevoit să cedeze aceste şcoli Grupului Etnic German din România.
În anul 1948 este demis din postul de episcop printr-un comunicat dat de către prezidiul Marii Adunări Naţionale. La 4 iunie 1950, Episcopul Pacha Augustin a dat o circulară în limba maghiară către preoţii romano-catolici, unde le arăta în mod foarte subtil şi diversionist preoţilor că statul român duce o luptă aprigă împotriva Bisericii romano-catolice şi-i îndeamnă să nu adere la adunarea de la Tg. Mureş, unde reprezentanţi ai Bisericii romano-catolice din RPR, au aderat la Congresul pentru pace de la Stockholm. Îndeamnă pe credincioşi ca preotul care aderă la adunarea de la Tg. Mureş să fie părăsit chiar dacă rămâne fără serviciu divin.
Fiind de etnie şvabă, Episcopul Augustin Pacha nu era prea popular printre catolicii maghiari din Banat. Speculând această stare de spirit, o audienţă la Hitler, în februarie 1934, cât şi concesiile reale făcute organizaţiei fasciste "Grupul Etnic German", din Banat, Securitatea l-a împovărat cu scenariul complicităţii cu regimul nazist, cu Vaticanul, cu SUA şi ţările occidentale, transformându-l pe venerabilul episcop în "pionul principal al unor conexiuni oculte" şi acuzându-l de trădare de patrie, uneltire împotriva securităţii interne şi externe a Republicii Populare România - spionaj în favoarea unor puteri capitaliste -, instigare la trădare de patrie, deţinere ilegală de aur şi valută străină etc.
Punctul culminant al persecuţiei declanşate împotriva episcopului şi Bisericii Catolice din Banat, o dată cu instaurarea regimului totalitar comunist, l-a reprezentat arestarea la 18 iulie 1950, în casa parohială din Caraşova, a bătrânului episcop diecezan. A urmat arestarea în noaptea de 9 spre 10 martie 1951 a canonicilor, arhidiaconilor şi decanilor.
În timpul anchetelor dure şi al procesului, Episcopul Pacha a recunoscut acuzaţiile absurde care i s-au adus. „Recunosc, aşa cum am arătat în declaraţiile de la dosar, activitatea mea de spionaj în dauna statului român şi în folosul Vaticanului. Activitatea mea de spionaj a început la 1923, când Vaticanul m-a numit episcop romano-catolic la Timişoara. Activitatea mea de spionaj se baza pe dreptul canonic. În calitatea mea de episcop catolic, trebuia să dau din când în când rapoarte către Vatican despre cele ce se petrec în Eparhia mea.”
Între 10 şi 17 septembrie 1951 s-a desfăşurat la Bucureşti unul din cele mai sinistre procese politice staliniste din istoria României. Cei zece inculpaţi – episcopul Diecezei de Timişoara, Augustin Pacha (arestat pe data de 18 iulie 1950), episcopul clandestin Josef Schubert din Bucureşti (17 februarie 1951), preotul de la biserica italiană din Bucureşti, Pietro Ernesto Clement Gatti (8 martie 1951), rectorul Seminarului Teologic din Timişoara şi episcop clandestin, Adalbert Boroş (10 martie 1951), secretarul Diecezei de Timişoara, preotul Ioan Heber (10 martie 1951), şeful cancelariei episcopale din Timişora, prelatul, Iosif Waltner (13 martie 1951), "funcţionarul interpret al Legaţiei Italiei din Bucureşti“, Eraldo Pintori (27 aprilie 1951), fostul inspector şcolar, ex-deputat în Marea Adunare Naţională şi vicepreşedinte al unei organizaţii ilegale, Partidul Socialist-Creştin, Lazăr Ştefănescu (4 mai 1951), preşedintele aceluiaşi partid, fostul inspector şcolar, Gheorghe Săndulescu (13 mai 1951) şi medicul bucureştean, Petre Ţopa (14 mai 1951) - implicaţi în aşa-zisul proces al "spionilor Vaticanului“ – fuseseră condamnaţi în septembrie 1951 de către un Tribunal Militar la pedepse deosebit de grele.[2]
În procesele obişnuite înscenate şi pregătite de Moscova, Episcopul Pacha, atunci în vârstă de 80 de ani, a fost condamnat la 18 ani de carceră, 10 ani pierderea drepturilor cetăţeneşti, precum şi obligat la plata unor amenzi considerabile. Pe tot timpul desfăşurării procesului, ca dealtfel şi după aceea, nu s-a luat în considerare nici o clipă, vârsta înaintată a episcopului de Timişoara. La acea dată, episcopul Dr. Augustin Pacha avea deja înaintata vârstă de 81 de ani. Ar fi urmat să poată fi eliberat la vârsta de 100 de ani.
Cei trei ani de carceră pe care bătrânul episcop de Timişoara a fost nevoit să-i îndure, au fost petrecuţi la Sighet, alături de toţi ceilalţi episcopi martiri ai Bisericii Catolice din România. În anul 1954, la data de 1 iunie, episcopul Dr. Augustin Pacha, grav bolnav de cancer şi aproape orb, este graţiat, întorcându-se la Timişoara pe data de 12 iulie a aceluiaşi an. Dar se ştia deja, că zilele lui sunt numărate. Nu s-a dorit însă, ca înaltul ierarh să moară în închisoare. Reîntors în oraşul său episcopal a mai vizitat de căteva ori Catedrala locuind la parohia din Timişoara-Iozefin împreună cu preoţii de acolo şi cu sora sa Ana.
Starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit încă înainte de ziua Tuturor Sfinţilor aşa încât trebuia să fie transportat la spital, unde în ziua de 3 noiembrie la orele 11 a fost operat. Din narcoză nu şi-a mai revenit, fiind transportat în această stare la casa parohială din Iozefin, unde în seara zilei de 4 noiembrie 1954, la orele 18.30 s-a stins din viaţă. Participarea din toate parohiile la acest eveniment a fost foarte mare. Un număr impresionant de mare de credincioşi au luat parte la funeraliile în ziua de 8 noiembrie 1954.
[modifică] Note
- ↑ Die Apostolische Nachfolge: Fotografia episcopului Augustin Pacha
- ↑ Episcopul, Hitler şi Securitatea
[modifică] Legături externe
- Evenimentul Zilei - Augustin Pacha, episcopul martir
- de PACHA, Augustin, deutscher Bischof im Banat und Kirchenpolitiker
Mitropoliţi şi episcopi anticomunişti în România | ||
---|---|---|
BRU | Vasile Aftenie | Ioan Bălan | Tit Liviu Chinezu | Ioan Dragomir | Ioan Duma | Valeriu Traian Frenţiu | Iuliu Hirtea | Iuliu Hossu | Ioan Ploscaru | Alexandru Rusu | Ioan Suciu | Alexandru Todea | | |
BRC | Szilárd Bogdánffy | Adalbert Boroş | Alexandru Cisar | Anton Durcovici | Imre Erös | Áron Márton | Augustin Pacha | Johannes Scheffler | Joseph Schubert | |
BOR | Grigorie Leu | Nicodim Munteanu | Visarion Puiu |