David Hume
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
David Hume (n. 26 aprilie 1711 - d.25 august 1776) a fost un filozof, istoric şi economist scoţian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai Iluminismului scoţian. A fost un critic neobosit al dogmatismului metafizic şi religios, devenind celebru pentru modul curajos în care a abordat, de pe poziţii sceptice, o serie de subiecte filozofice cum ar fi cauzalitatea, identitatea personală sau originea virtuţii. Contemporan cu Immanuel Kant, a respins şi a ridiculizat valoarea ideilor abstracte, a ideilor ce nu vin din realitate, din experienţă.
[modifică] Date Biografice
S-a născut la Edinburgh ca al doilea fiu al unei familii aparţinând micii nobilimi scoţiene. Hume a agonisit o avere modestă din vânzarea diverselor sale publicaţii, la care s-au adăugat renumeraţiile primite în câteva scurte perioade când a îndeplinit funcţii publice bine retribuite. Ultimii ani de viaţă şi i-a petrecut tot la Edinburgh, unde a murit ca o personalitate înconjurată de multă dragoste. A apucat să afle, înainte de a muri, veştile despre Revoluţia americană, pe care o anticipase demult şi pe care a întâmpinat-o cu aprobare.
La British Library, Hume e catalogat drept istoric. History of England (Istoria Angliei) deţine în scrisul său cea mai mare pondere, atât ca volum cât şi în privinţa circulaţiei. Fiind o piatră de hotar în evoluţia istoriografiei, recunoscută până la Macaulay drept opera-standard în domeniu, ea a fost un best-seller timp de aproape o sută de ani.Hume vede în History a sa, ca şi în tot restul operei sale, o contribuţie la ştiinţele umane: toate aceste "subiecte morale", cum li se spunea pe atunci, au constituit domeniul său predilect. Scrierile lui economice au fost şi ele o piatră de hotar, fiind recunoscute ca atare de mult mai tânarul său prieten Adam Smith. Hume citea pe patul său de moarte Avuţia naţiunilor a lui Smish, apreciind-o numaidecât ca pe o mare reuşită intelectuală.Eseurile politice ale lui Hume s-au numărat, alături de cele ale lui Montesquieu (cu care coresponda) şi Locke, printre scrierile ce i-au înrâurit cel mai mult pe Părinţii întemeietori ai constituţiei SUA.
[modifică] Opere
- A Treatise of Human Nature (Tratat asupra naturii umane) (1739)
- Eseuri morale şi politice (1741)
- An Inquiry concerning Human Understanding (Cercetare asupra intelectului omenesc) (1748)
- An Inquiry concerning the Principles of Morals (Cercetare asupra principiilor moralei) (1751)
- History of England (Istoria Angliei) (1754)
- Istoria naturală a religiei (1757)
- Dialogues concerning Natural Religion (Dialoguri asupra religiei naturale) (postume, 1779)