Cele şapte laude

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cele şapte laude, în liturgica creştină, reprezintă un ciclu liturgic de o zi, în decursul căreia se citesc sau se cântă mai multe slujbe de peste zi.

Originea celor şapte laude vine de la psalmul 119 (118), versetul 164:

De şapte ori pe zi te laud, din pricina legilor tale celor drepte.

În general, numărul de şapte a fost menţinut, în schimb succesiunea acestor slujbe a variat de la o epocă la alta, de la un rit la altul. În ritul latin, din ceasurile mici (III, VI şi IX), doar unul e suficient, care va purta atunci numele de ceasul mijlociu sau "ora mediană".

Cuprins

[modifică] În ritul bizantin

[modifică] În ritul latin

[modifică] În ritul armean

[modifică] În ritul anglican