Emil Brunner
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Brunner (*1899 - †1966) a fost un teolog elveţian extrem de influent, asociat, alături de Karl Barth, mişcării neo-ortodoxismului sau teologiei dialectice.
Brunner a respins portretizarea liberală a lui Isus Cristos ca un om deosebit de respectabil. În schimb, Brunner a susţinut că Isus a fost Dumnezeu întrupat şi central mântuirii. Brunner a încercat de asemenea să găsească o poziţie de mijloc în disputa dintre arminieni şi calvinişti, afirmând că Cristos stă între suveranitatea lui Dumnezeu faţă de omenire şi acceptarea liberă de către om a darului mântuirii făcut de Dumnezeu. Deşi Brunner a reaccentuat centralitatea lui Cristos, teologii conservatori au fost deseori ezitanţi în a accepta celelalte învăţături ale sale, cum ar fi respingerea anumitor elemente "miraculoase" din Scriptură sau punerea sub semnul întrebării a utilităţii despre inspiraţia Scripturilor.