Bastilia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bastilia, cu numele complet Bastille Saint-Antoine (48° 51’ 12’’ N, 2° 22’ 9’’ E) a fost o fortăreaţă construită în Paris, pe locul unde în prezent se află piaţa place de la Bastille. Destinaţia iniţială era cea de apărare a porţii Saint-Antoine. A fost construită în timpul domniei lui Carol V cel Înţelept (1364-1380), între 1370 şi 1383, de Hugues Aubriot, după modelul curent în epocă, cu patru turnuri. Ulterior i s-au mai adăugat alte patru turnuri. Avea lungime de 66 m, lăţimea de 34 m şi înălţimea de 24 m, la nivelul turnurilor. Era înconjurată de un şanţ adânc de 8 m. Cele 8 turnuri purtau nume distincte, şi anume: tours de Coin (de colţ), de la Chapelle (al capelei), du Trésor (al tezaurului), de la Comté, de la Bertaudière, de la Basinière, du Puits (al puţului) şi de la Liberté (al libertăţii).
Întrucât utilitatea militară s-a dovedit insuficientă, a fost construit alt fort pentru apărarea Parisului, iar Bastilia a fost utilizată iniţial pentru păstrarea tezaurului, apoi ca loc de primire pentru Francisc I (1515-1547), pentru ca apoi, cardinalul Richelieu să-l transforme în închisoare de stat pentru opozanţii regimului, devenind un simbol al monarhiei absolutiste, al opresării existente în Franţa sfârşitului de secol XVIII.
[modifică] Căderea Bastiliei
A reprezentat momentul de început pentru Revoluţia franceză când, pe 14 iulie 1789 a fost cucerită de revoluţionarii care căutau acolo praf de puşcă. O mulţime dezlănţuită, de peste 40.000 de oameni, a pătruns în fort şi a luat cele peste 30.000 de puşti şi 12 tunuri păstrate în interiorul fortului.
[modifică] Demolarea Bastiliei
Demolarea a început pe 16 iulie, la iniţiativa unui antreprenor privat, Palloy, care a vândut o parte din pietre ca suveniruri (după ce sculptase pe ele o miniatură a Bastiliei). Majoritatea pietrelor au fost folosite pentru a construi un pod peste Sena, le Pont de la Concorde.