Bazilica Sfântul Petru din Roma
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bazilica Sfântul Petru (în italiană: "Basilica di San Pietro in Vaticano") din Roma se găseşte în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Imensul edificiu - lung de 186 metri, înălţimea cupolei de 119 metri, cu o suprafaţă totală de peste 15.000 m2 - este ca mărime al doilea lăcaş sacru al creştinătăţii (după biserica "Notre-Dame de la Paix" din Yamoussouko în statul Coasta de Fildeş din Africa, cu o suprafaţă de ca. 30.000 m2). Bazilica "Sfântul Petru" nu este o catedrală, pentru că sediul episcopului Romei - tot în persoana Papei - este bazilica "San Giovanni in Laterano".
Cuprins |
[modifică] Istoric
Bazilica este rezultatul unor lucrări dealungul mai multor secole. La început a fost doar un monument comemorativ în locul unde Sfântul Apostol Petru - primul Papă al creştinătăţii - ar fi fost martirizat şi înmormântat, în apropierea circului lui Nerone. Începând din anul 324, împăratul Constantin construi o mare bazilică. În secolul al XV-lea, clădirea era în stare de ruină şi Papa Iuliu al II-lea hotărăşte construirea unei noi bazilici de mare amploare. Construirea edificiului actual, începută la 18 aprilie 1506, se sfârşeşte în anul 1612 în timpul Papei Paul al V-lea. Bazilica este sfinţită la 18 noiembrie 1626, de către Papa Urban al VIII-lea.
Numeroşi arhitecţi şi artişti de prestigiu au contribuit la realizarea acestei opere: arhitectul Bramante iniţiază primele lucrări, Michelangelo execută proiectul cupolei, Rafael Sanzio modifică planul originar dintr-o cruce grecească într-una latină, Carlo Maderno completează faţada, Bernini desenează planul pieţei cu faimoasele colonade.
[modifică] Arhitectura
[modifică] Faţada
Faţada în stil baroc este dominată de statuile Mântuitorului, a Sfântului Ioan Botezătorul şi a 11 Apostoli (cea a sfântului Apostol Petru se găseşte în interior). În mijloc se află loggia binecuvântării papilor, de unde Papa împarte binecuvântarea festivă "urbi et orbi". Deasupra intrării principale se poate admira mozaicul "Navicella" de Giotto. Poarta centrală de bronz este o operă a lui Filarete, care a fost concepută în 1445 pentru vechia bazilică. Poarta din dreapta se deschide numai cu ocazia "anilor sfinţi".
[modifică] Interiorul
Planul bazilicei este în forma unei cruci latine cu trei "nave".
Între stâlpii navei centrale, de la transept la absidă, se găsesc 39 de nişe, fiecare cu statuia unui sfânt întemeietor al unui ordin religios. În interior se poate admira un mare număr de statui în marmură, travertin sau bronz, printre care monumente funebre de Bernini (mormântul Papei Alexandru al II-lea), Antonio del Pollaiolo (mormântul Papei Inocenţiu al VIII-lea), Arnolfo di Cambio şi de Antonio Canova.
De o neasemuită frumuseţe este grupul sculptural "Pietà" al lui Michelangelo, realizat în tinereţe.
În mijloc, sub cupolă, se află altarul principal al papilor, dominat de un baldachin înalt de 29 metri, realizat în bronz de Bernini. În absidă se găseşte Scaunul episcopal al Sfântului Petru, susţinut de statuile a patru sfinţi învăţători ai Bisericii: Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Atanasie şi Sf. Ioan Gură de Aur.
Din apropierea coloanelor de susţinere a cupolei se coboară în grota Vaticanului, care reprezintă cripta bazilicei, unde sunt resturile clădirei iniţiale şi ale unui vechiu cimitir, unde ar fi fost mormântul Apostolului Petru. Aici se găsesc numeroase morminte ale unor papi, cardinali şi prinţi laici.
Din punct de vedere artistic, bazilica "Sfântul Petru" reprezintă triumful barocului roman, într-un moment al istoriei europene, în care Biserica Catolică căuta să se impună ca prestigiu faţă de creşterea puterii statelor naţionale, Franţa şi Spania.
[modifică] Importanţă religioasă
Bazilica "Sfântul Petru" este sediul principalelor manifestări ale cultului catolic şi are o funcţie solemnă cu ocazia celebrării sărbătorilor "Naşterii Domnului", "Paştelui", ritualilor din "Săptămâna Sfântă", proclămării noilor papi şi funerarilor celor defuncţi.
În "nava" laterală dreaptă au avut loc în anul 1870 şedinţele Conciliului Vaticanului.
[modifică] Atracţie turistică
Bazilica "Sfântul Petru" reprezintă una din principalele obiective turistice pentru orice vizitator al Romei. Venind de la podul "Sant'Angelo", după ce parcurge îngusta stradă "del Borgo", vizitatorului i se deschide dintr-odată, dinspre "Via della Conciliazione", un spaţiu vast şi solemn, care-l umple de înmărmurire: vederea faţadei strălucitoare, recent restaurată a bazilicei.
Fie pe scări, fie cu un ascensor, se poate ajunge pe terasa acoperişului, după alte 537 de trepte pe "Loggia Panoramica", de unde privitorul are o vedere magnifică asupra oraşului.
[modifică] Bibliografie
- Kleiner Führer durch Rom, Heiliges Jahr 2000
- Guide des musées et de la Cité du Vatican, 1986
(Edit.: J.-N. P.)