Coniină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Coniina, cu formula chimică C8H17N, este primul alcaloid care a fost sintetizat.

Prima sinteză a coniinei a fost făcută de Landenburg în 1886. Acesta a încălzit iodură de metil-piridină la 300°C pentru a obţine 2-metil piridina. La tratare cu acetaldehidă cu o bază Lewis, 2-propenil-piridina a fost obţinută şi apoi redusă la (±)-coniină prin reducere cu sodiu în alcool. Separarea enantiomerilor s-a făcut prin cristalizarea fracţionată a disastereoizomerilor sării obţinute cu acidul (+)-tartric.

O altă sinteză a fost făcută în 1932 de Bergmann şi colaboratorii. Ca materie primă a folosit 2-metil-piridină şi a fost convertită la compusul corespunzător alchil-litiu folosind litiu-fenil. Substituţia nucleofilă folosind brom-etan urmată de reducere cu sodiu în etanol la fel ca la sinteza Landenburg.

Se mai poate sintetiza pornind de la α – Picolină, iar prin hidrogenare blândă cu acetat de argint se transformă în conirină. Prin oxidarea acesteia din urmă se obţine acidul α – picolinic.

Coniina se găseşte în cucută (Conium maculatum L.)si este un compus care face ca planta să fie otrăvitoare; cunoscutul Socrate murind otrăvit cu extract de cucută.