Categorie:Mănăstiri şi schituri ortodoxe din Ţara Românească

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mănăstirile reprezintă cea mai importantă categorie a monumentelor ce au suprevieţuit intemperiilor vremurilor, multe dintre ele fiind adevărate oglinzi ale epocilor trecute. În jurul mănăstirilor s-a dezvoltat atât viaţa religioasă a comunităţii cât şi cultura naţiunii. Ele mai pot ilustra şi o dimensiune militară, multe dintre ele fiind adevărate cetăţi şi jucând un rol activ în sistemul defensiv al ţării având în vedere restricţiile impuse de dominaţia otomană mai ales după mijlocul secolului al XVI-lea.

Mănăstirile şi schiturile construite şi întreţinute de voievozi şi boieri, înzestrate cu un bogat patrimoniu şi importante privilegii, sunt depozitare ale unui bogat tezaur de cultură şi civilizaţie românească, o parte dintre acestea conservându-l de-a lungul veacurilor. Mesajul istoric transpare din picturile murale, din pomelnicele străvechi păstrate, obiectele de cult, cărţile tipărite, monumentele funerare şi şi inscripţiile în piatră conservate dar şi din glorificarea victoriilor voievozilor care le-au clădit, o parte a acestor monumente reprezentând un gest de mulţumire adus lui Dumnezeu pentru ajutorul în lupte.

Cunoaşterea şi valorificarea acestui important patrimoniu naţional este necesară oricărui cercetător al istoriei şi culturii acestei ţări.