Aparat dentomaxilar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins

[modifică] Aparatul dento-maxilar

( sinonime : sistem stomatognat, sistem stomatognatic, sistem oro-facial, sistem masticator)

Definiţie : Aparatul dento-maxilar reprezintă un ansamblu de ţesuturi şi organe, diferite din punct de vedere anatomic, dar care sunt armonizate morfologic în scopul îndeplinirii funcţiilor de masticaţie, deglutiţie, fonaţie şi fizionomie. Elementele constitutive ale aparatului dento-maxilar (A.D.M.) sunt : oasele maxilare; articulaţiile temporo-mandibulare (A.T.M): stângă şi dreaptă; musculatura aparatului dento-maxilar, din care fac parte muşchii mobilizatori ai mandibulei, muşchii oro-faciali (muşchii mimicii) şi musculatura limbii; dinţii; glandele salivare, care se clasifică în glande majore şi glande salivare minore; mucoasa cavităţii bucale, mucoasa bucală.

[modifică] Oasele maxilare

Oasele maxilare sunt reprezentate de maxilar, amplasat superior, şi de mandibula, situată inferior.

[modifică] Maxilarul

Maxilarul (maxilla) este un os fix, situat în centrul masivului facial, participând la formarea a două etaje ale feţei: etajul mijlociu şi etajul inferior. În fapt, maxilarul este format dintr-o pereche de oase care se dezvoltă independent din mezoderm în cursul ontogenezei, dar care se sudează pe linia mediană între ele , precum şi cu osul incisiv ( numit şi osul intermaxilar), formând osul maxilar propriu-zis. Din punct de vedere anatomic, fiecare jumătate a osului maxilar este formată dintr-un corp ( care face trecerea spre masivul facil) şi patru apofize: apofiza frontală, apofiza malară ( sau zigomatică), apofiza alveolară şi apofiza palatinală. Fiecare dintre aceste apofize are articulaţie fixă cu osul său omonim, excepţie facând apofiza alveolară care nu este sudată la vreun alt os şi în care sunt implantaţi dinţii.

[modifică] Mandibula

Mandibula sau maxilarul inferior este un os nepereche, amplasat pe linia mediană şi este singurul os mobil al viscerocraniului. I se descriu un corp ( corpul mandibulei), amplasat orizontal si câte un ram vertical sau ascendent ( ram mandibular), stâng şi drept. În regiunea superioară a fiecarei ramuri, mandibula prezintă două prelungiri osoase : cea plasată anterior este reprezentată de apofiza coronoidă, iar posterior este condilul mandibular.

[modifică] Articulaţia temporo-mandibulară

Articulaţia temporo-mandibulară leagă mandibula la neurocraniu. Din punct de vedere anatomic, componentele fiecărei ATM sunt: osul temporal, condilul mandibular, meniscul articular (plasat între cele două componente osoase) şi capsula articulară.

[modifică] Musculatura aparatului dento-maxilar

[modifică] Musculatura masticatorie

[modifică] Musculatura mimicii

[modifică] Musculatura limbii

[modifică] Dinţii

La omul adult, ei sunt in mod normal in numar de 32, cate 16 pe fiecare arcada (superior, pe maxilar si inferior, pe mandibula).

[modifică] Glandele salivare

[modifică] Mucoasa bucală

[modifică] Bibliografie

Iulia Chira, Morfopatologia functionala a aparatului dento-maxilar, Ed. Didactica si Padagogica, Bucuresti, 1981