Cod civil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Una dintre cele mai importante realizari alr Revolutiei franceze a fost Codul civil.Juristii au inceput opera de codificare in 1792;activitatea lor s-a finalizat in 1804 prin aparitia codului cunoscut sub numele de Codul lui Napoleon.Imparatul insusi a participat la discutiile juristilor.Desi nu vorbea despre libertati si drepturi politice, Codul civil impunea principiul egalitatii si tolerantei religioase si confirma abolirea privilegiilor feudale.El reglementa relatiile de proprietate , cele de familie etc.,legiferand suprematia patronilor asupra muncitorilor, a barbatilor asupra femeilor, a tatilor asupra familiei. Divizat in cinci parti si 2.251 de articole, Codul a fost introdus de Napoleon in aproape toate statele ocupate. Exceptie au facut Spania si Portugalia cuprinse de miscari populare . Au fost si state care l-au introdus de buna voie:Regatul Neapoelui, Marele Ducat al Varsoviei,Westphalia.De o larga audienta s-a bucurat in posesiunile franceze din America de Nord si in cele spaniole si portugheze din America de Sud;si-a facut simtita prezenta chiar in Africa si Asia.Codul i-a supravietuit lui Napoleon , el regasindu-se in legislatia Italiei unificate sau in Belgia de dupa separarea de Olanda. Codul napoleonian a contribuit si la modernizarea legislatiei romanesti , inspirand in Moldova Codul CALIMAH (1817), iar in Tara Romaneasca Legiuirea lui Caragea(1818).El a fost principalul izor al codului civil intrat in vigoare in timpul lui Cuza.