Bătălia de la Marienburg (1410)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Războiul polono-lituaniano-teutonic |
---|
Bydgoszcz • Dąbrówno • Kurzętnik • Grunwald • Marienburg • Radzyń • Koronowo • Działdowo • Tuchola • Golub |
Bătălia de la Marienburg din anul 1410 a fost un asediu nereuşit asupra cartierului general al Ordinului Teutonic din castelul Marienburg, azi Malbork de lângă Gdansk / Danzig din Polonia, a forţelor combinate ale Uniunii polono-lituaniene sub conducerea regelui Władysław Jagiełło. Asediul a avut loc între 18 iulie 1410 şi 19 septembrie 1410.
Asediul cetăţii de scaun a Cavalerilor Teutoni a avut loc ca o urmare firească a înfrângerii suferită de aceştia în bătălia de la Tannenberg (cunoscută şi bătălia de la Grünwald) din acelaşi an 1410 şi a urmăririi lor de către forţele polono-lituaniene.
După terminarea bătăliei de la Grünwald / Tannenberg, cele două armate, atât învinşi cât şi învingătorii au respectat în mod tacit un armistiţiu de trei zile, pentru îngroparea morţilor, aşa cum o cerea codul de onoare al cavalerilor medievali. Există foarte multe variante speculative care încearcă să explice de ce regele Władysław Jagiełło a acordat trei zile de armistiţiu, timp considerat a fi prea lung de mulţi istorici, în loc să fii continuat urmărirea cavalerilor până în sediul lor şi zdrobirea acestora.
Din punct de vedere al morţilor din partea Cavalerilor, au fost aplicate următoarele protocoale de îngropare, corpurile ofiţerilor superiori au fost îngropate în morminte separate, în timp ce corpurile ofiţerilor inferiori, subofiţerilor şi ale soldaţilor au fost îngropate în gropi comune. Doar trupul neînsufleţit al liderului Teutonilor, Ulrich von Jungingen, învelit în însemne ale gradului său, a fost transportat în castelul Marienburg.
Mutarea forţelor polono-lituaniene pentru asedierea castelului Marienburg s-a efectuat la 18 iulie 1410, dar timpul de trei zile a fost suficient ca noul lider al Teutonilor, Heinrich von Plauen cel Bătrân, să poată organiza o apărare solidă după zidurile castelului, una cele mai mari şi rezistente clădiri din Europa ale secolului al 15-lea construite din cărămidă.
În săptămânile asediului, timp în care rezistenţa castelului s-a bazat pe structura sa excepţional de rezistentă la care s-au adăugat forţele teutonilor refugiaţi şi a voluntarilor din împrejurimi, conduşi de războinicii încercaţi ai cetăţii de scaun, combatanţi din ambele tabere au suferit nu doar pierderi umane şi materiale, dar au fost afectaţi şi de campania continuă de război, la care s-au adăugat boli specifice conflictelor îndelungate şi a condiţiilor sanitare precare ale epocii.
News of Teutonic reinforcements from the West and relief troops from Livonia prompted the Lithuanian Grand Duke Vytautas to withdraw from hostilities [1]. It became clear to the remaining Poles that the siege would not be effective as the nobility from Lesser Poland also wanted to end the war before the harvest, and the siege was eventually lifted on 19 September.
It was not until the Thirteen Years' War that the castle was captured by Poles - however by means of bribery rather than military operation.
The siege is re-enacted each year by tourists and local enthusiasts as part of a cultural fair. [2]
Cuprins |
[modifică] Localizare
Aceastä bätälie a avut loc in anul 1410 intre cavalerii cälugäri teutoni si regele Poloniei, in Marienburg azi Malbork in Polonia lingä Danzig. Cetatea Marienburg fiind cetatea de scaun al ordinului fiind una dintre cele mai mari clädiri din Europa din timpurile acelea clädite din cärämidä. Dupä infringerea suferitä de cavalerii teutoni la Tannenberg 1410 in fata trupelor unite poloneze si lituane, se retrag restul trupelor teutone la Marienburg.
[modifică] Efectivul trupelor
In timp ce trupele poloneze impreunä cu cele lituane insumau 20.000 de ostasi, Heinrich von Plauen i-si adunä restul trupelor rämase (3000) din infringerea de la Tannenberg in cetatea Marienburg. Toamna aceluiasi an stau trupele lituane si poloneze la portile cetätii, Heinrich avind circa 3000 de ostasi si in vest in afara cetätii circa 15.000 de soldati. Cu toate acestea era armata cälugärilor numai 18.000 intr-o inferioritate numericä clarä in comparatie cu oastea polonezo-lituanä. Au urmat o serie de lupte de härtuire in afara cetätii, sau asupra cetätii cu incercäri de incercuire a cetätii.
[modifică] Bätälia decisivä
Confruntatia decisivä urmeazä cu circa 15.000 de soldati care asediazä cetatea, pe cind cei asediati au avut pinä acum pierderi neinsemnate in compararie cu asediatorii care suferä pierderi prin iesirile neasteptate a armatei teutone. Bätälia a fost de duratä lungä, dupä unii dacä s-ar fi continuat pinä la sfirsit n-ar fi rämas nimeni in viatä. Insä dupä pierderi imense s-au retras asediatorii in directie esticä, asediatii spre vest in cetate.
[modifică] Pierderile
Cavaleri teutoni germani cäzuti in luptä ar fi fost 5.000 cu 2.000 de räniti. Din trupele poloneze si lituane ar fi avut pierderi de 10.000 de morti si 3.000 de räniti.
[modifică] Urmäri
Aceastä bätälie a fost o victorie cu pierderi insemnate pentru ordinul cavalerilor teutoni, infringerea de la Tannenberg a fost inceputul sfirsitului statului cavalerilor teutoni. La data de 1 februarie 1411 incheie Heinrich der Ältere von Plauen pace cu Polonia in Thorn. Ordinul cavalerilor trebuie sä renunte la citeva tinuturi, insä decisiv este pierderile financiare a ordinului prin räzboaiele purtate ce obligä pe marele magister sä ridice impozitele. In 1413 este schimbat din functie, acuzat de trädare si impreunä cu fratele säu arstat, fiind zece ani in inchisoare. Aceste greutäti financiare reuseste marele magister Ludwig von Erlichshausen sä le rezolve, numai prin vinderea cetätii Marienburg regelui Poloniei (1455) si se refugiazä la Königsberg