Ducele de Alba

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dezambiguizare
Acest articol se referă la Ducele de Alba, om de stat spaniol din secolul al 16-lea. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Alb (dezambiguizare).
Fernando Álvarez de Toledo
Extinde
Fernando Álvarez de Toledo

Fernando Alvarez de Toledo, duce de Alba (1507 - 1582) a fost un general şi om politic spaniol şi duce de Alba. Guvernator al Ţărilor de Jos (1567–1573) în timpul revoluţiei izbucnite aici în 1566, a aplicat un regim de teroare sălbatică, cu ajutorul tribunalului extraordinar, supranumit "Tribunalul sângelui".
În 1580, trupele ducelui de Alba au ocupat Portugalia.
A trăit în timpul domniei lui Carol Quintul, împăratul Sfântului Imperiu Roman şi, mai târziu, al fiului acestuia, Filip al II-lea al Spaniei.

[modifică] Biografia

El provine din familia ducilor de Alba fiind fiul lui Garcia Alvarez de Toledo şi Beatrice de Piementel.Ducele era poreclit şi "ducele de fier" deja in tinereţe a luat parte la bătălia de la Pavia unde a fost decorat pentru meritele lui. Fiind chemat la curtea impăratului Carol Quintul i-a parte la asediul din Tunis (1535). Sub domnia lui Carol Quintul a invins "uniunea şmalkadilor" şi invinge armata protestantă (evanghelică) condusă de Johann Friedrich I (Sachsen) in bătălia de la Mühlberg. In 1552 este insărcinat cu conducerea campaniei militare de ocupare a Franţei, care eşuează după un asediu fără succes a oraşului Metz. In urma unor succese franceze în Piemont este denumit "comandant general a armatei imperiale din Italia" cu puteri nelimitate. Primele atacuri ale lui rămân fără succes, fiind nevoit să se retragă in tabăra de iarnă. Carol Quintul renunţă la tron in favoarea fiului sau Filip II, noul monarh îl menţine mai departe ca comandant al trupelor sale. Ducele reuşeşte să ocupe provincia Campania şi sä ajungă la porţile Romei unde este obligat de Filip al II-lea să oprească ofensiva şi să ducă tratative de pace în (1559) fiind trimis la Paris ca sol imperial unde cu Elisabeta de Valois fiica regelui francez Henric II va încheia Pacea de la Chateau-Cambresis. Intre anii 1567 şi 1573 a fost guvernatorul Ţărilor de jos (Belgia, Olanda de azi) unde a condus un corp de armată cunoscut ca un regiment de groazä prin cruzimea cu care a inăbuşit revolta, căutând să extermine ereticii protestanţi, fiind un catolic inverşunat (sunt 6000 de răsculaţi executaţi), soldaţii pârjolesc localităţi jefuind omorând locuitorii ca de exemplu în: (Brüxel, Antverpen, Meheln) O altă mäsură de oprimare a protestanţilor a fost încercarea de a menţine controlul asupra tiparului (tipăritul cărţilor) executând la moarte pe cei ce cäutau sä tipărească sau sä vândă cărţi interzise de papă Index librorum prohibitorum. Datorită acestor atrocităţi a ducelui de Alba, refugiaţii din toate cele 17 provincii ale Ţărilor de Jos, cer retragerea trupelor spaniole şi tolerarea religiei protestante "Genter Pazifikation" (Pacea de la Geneva) (1567) astfel este numit ca guvernator al Ţărilor de Jos Ioan de Austria fratele vitreg al monarhului. Ducele de Alba fiind însărcinat de Filip II, de a conduce mai departe războiul impotriva Franţei, obligând papa Paul IV-lea să renunţe din pretenţiile sale, ulterior in Portugalia 1580 reuşeşte un război scurt cu o strategie deosebit de iscusită.

În alte limbi