I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

I
i
I
i
Alfabetul latin
A B C D E F
G H I J K L
M N O P Q R
S T U V W X
Y Z
Caractere derivate
Ă Â Î Ş Ţ

I este a noua literă din alfabetul latin şi a unsprezecea din alfabetul limbii române. În limba română această literă notează o vocală închisă anterioară nerotunjită notată fonetic cu simbolul [i] (ca în cuvântul pian), o consoană sonantă palatală cu simbolul fonetic [j] (ca în cuvântul fiară) sau un i final nesilabic (ca la sfâşitul cuvântului peşti).

I reprezintă, în sistemul cifrelor romane, numărul 1.