Fizica stării solide
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fizica stării solide este o ramură a fizicii care se ocupă de studiul substanţelor solide, folosind mai ales metodele mecanicii cuantice şi ale fizicii statistice. S-a dezvoltat incepând din anii 1930 şi a influenţat în mare măsură dezvoltarea technicii, de exemplu prin fizica semiconductorilor.
Stările de agregare ale substanţei depind de energia internă a sistemului, când parametrii externi sunt menţinuţi constanţi în timp. În funcţie de valoarea energiei interne stările posibile de agregare sunt: plasmă (energie foarte mare), gazoasă, lichidă şi solidă. Corpurile solide pot avea o structură cristalină sau pot fi şi amorfe.
Stările de agregare lichide şi solide se numesc stări condensate.
În cadrul fizicii stării solide se sistematizează proprietăţile corpurilor, interdependenţele lor şi dependenţa de parametrii externi, reacţiile lor la radiaţie şi câmp fizic de diverse naturi. Se analizează structura cristalină şi comportarea atomilor şi mai ales a electronilor în cadrul acestei structuri.
Teme din fizica stării solide:
- Reţele cristaline
- Supraconductibilitate
- Efectul Hall