Alexandru Vlahuţă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă



Acest articol face parte din
seria Literatură
Istoria literaturii

Antichitate - Evul Mediu
s. XVI - s. XVII
s. XVIII - s. XIX
s. XX - s. XXI

Specii literare

BD - Basm - Literatură pentru copii
Nuvelă - Teatru
Poezie - Roman

Genuri literare

Genul epic - Genul liric
Genul dramatic
Biografie - Fantastic
Roman negru
Roman poliţist
Science-fiction

Vezi şi

Curente literare
Premii literare

Literatură română

Scriitori - Cărţi

Literatură străină

americană - arabă
engleză - în esperanto
franceză - finlandeză
germană - greacă
maghiară - indiană
irlandeză - italiană
japoneză - latină
poloneză - rusă
spaniolă - suedeză

Meta

Proiectul literatură
Portal Literatură
Toate articolele din serie

editează

[modifică] Biografie

Alexandru Vlahuţă s-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleşeşti (azi Alexandru Vlahuţă), în judeţul Vaslui, ca fiu al unui mic proprietar de pământ.

A urmat şcoala primară şi liceul la Bârlad, între 1867 şi 1878, susţinând examenul de bacalaureat la Bucureşti, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, pe care le-a părăsit din cauza situaţiei materiale precare, devenind institutor şi apoi profesor la Târgovişte. Din 1884 până în 1893 a funcţionat ca profesor la diverse instituţii de învăţământ bucureştene (Şcoala Normală a „Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român“, Azilul „Elena Doamna“, Liceul „Sfântul Gheorghe“). În 1888 a fost revizor şcolar pentru judeţele Prahova şi Buzău. Editează revista Vieaţa (1893 - 1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coşbuc. Din 1901 a funcţionat ca referendar la Casa Şcoalelor. În 1905 se căsătoreşte pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, Râmnicu Sărat. În timpul primului război mondial a locuit la Iaşi, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceştia a fost V. Voiculescu.

Vlahuţă a murit la Bucureşti la 19 noiembrie 1919. Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial Alexandru Vlahuţă.

[modifică] Opera

A fost confrate de condei cu Mihai Eminescu, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Ion Luca Caragiale, ultimii doi venind adesea la Dragosloveni. Pe Eminescu îl ştia pe din afară şi-l diviniza. A stat un timp în umbra "Luceafărului", apoi şi-a croit o cale lirică proprie. În 1887, volumul Poezii a constituit un eveniment literar. Tema socială e prioritară în volumele de nuvele: Din goana vieţii, În vâltoare, Clipe de linişte, La gura sobei, File rupte, Dreptate. Îndemnat de ministrul Spiru Haret, realizează o descriere poetică a ţării in România pitorească. E un jurnal de călătorie încărcat de dragoste faţă de istoria neamului.

Wikisource
La Wikisursă există texte originale legate de Alexandru Vlahuţă

[modifică] Legături externe

În alte limbi