Economie de scară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În economie economia de scară este un termen ce descrie ceea ce se întâmplă atunci când cantităţile de factori utilizaţi în producţie cresc.
Economiile de scară şi dezeconomiile de scară se referă la proprietatea economică a producţiei care afectează costurile, atunci când cantitatea tuturor factorilor de producţie creşte într-o anumită măsură. Dacă costurile cresc proporţional, nu apar economii de scară; dacă costurile cresc într-un procent mai mare, apar dezeconomii de scară; dacă costurile cresc într-o măsură mai mică, apar randamente pozitive. Atunci când sunt combinate, economiile de scară şi dezeconomiile de scală conduc la teoria mărimii ideale a firmei potrivit careia costul mediu (unitar sau pe bucată) al unui produs scade până la un anumit minimum apoi costul mediu creşte o dată cu creşterea mărimii firmei.
[modifică] Relaţia dintre costul mediu şi randament
Se vorbeşte despre randamente constante atunci când o creştere a factorilor de producţie x1,x2,.. cu un factor dat, are ca urmare creşterea în aceeaşi măsură a cantităţii produse (elasticitatea de scară este egală cu 1), dacă pentru funcţia de producţie f e valabil:
Un astfel de rezultat este aşteptat, de exemplu, dacă o anumită tehnică de producţie este aplicată într-o măsură mai mare. Cantitatea de produse finite creşte pe măsura creşterii cantităţilor factorilor de producţie.
Despre randamente pozitive se vorbeşte atunci când cantităţile produse cresc într-o măsură mai mare faţă de factorii de producţie (elasticitatea de scară este mai mare decât 1):
În practică cel mai interesant este cazul randamentelor pozitive, pentru care costurile marginale scad o dată cu cantitatea produsă: pentru cantităţi produse relativ scăzute, costurile medii (unitare sau pe bucată) şi costurile marginale sunt relativ mari şi scad atunci când cantitatea produsă creşte. Matematic sunt exprimate prin:
În acest caz, c' reprezintă costurile marginale şi q cantitatea produsă.
Randamentele pozitive şi prin urmare costurile marginale descrescătoare sunt explicaţia economică pentru producţia în masă.
Astfel de randamente apar practic şi la producerea de bunuri publice cum ar fi transportul în comun sau energia electrică. În branşele comerciale cu randamente crescătoare nelimitate, concurenţa perfectă (doar cea care se regăseşte în teorie) conduce la imposibilitatea întreprinderii de a-şi mai acoperi costurile de producţie (ceea ce matematic este demonstrabil). Din această cauză, în astfel de branşe domneşte (în mare parte) un monopol de stat.
Randamente negative (pentru care elasticitatea de scară este mai mică decât 1) apar de exemplu în producţia agricolă, atunci când folosirea sporită a factorilor de producţie, cum ar fi munca şi îngrăşămintele nu mai fac posibilă creşterea cu acelaşi factor a producţiei.