Gheorghi Evghenievici Lvov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cneazul (Prinţul) Gheorghi Eevgenievici Lvov, (în limba rusă: Георгий Евгеньевич Львов) (2 noiembrie 1861 – 7 martie 1925) a fost un om de stat rus şi cel dintâi prim-ministru al Rusiei post-imperiale din 23 martie până la 21 iulie 1917.
Prinţul Lvov a obţinut o diplomă în ştiinţe juridice la absolvirea Universităţii din Moscova după care a lucrat în admninistraţia de stat până în 1893. În 1905 a devenit membru al Partidului Constituţional Democratic (de orientare liberală) şi un an mai târziu a câştigat alegerile pentru prima Dumă. A devenit preşedintele al Uniunii Zemstvelor din Toată Rusia în 1914.
După Revoluţia din Februarie, Lvov a devenit primul şef al Guvernului Provizoriu, dar a demisonat în curând datorită anarhiei crescânde din ţară. După ce bolşevicii au cucerit puterea, a fost arestat, dar a reuşit să scape şi să fugă la Paris, unde şi-a petrecut restul vieţii.
Predecesor: Nicolai Goliţîn |
Premierii Rusiei 23 martie 1917—21 iulie 1917 |
Succesor: Alexandr Kerenski |
Predecesor: Marele Duce Mihail al Rusiei (ca ţar) |
Preşedinte al Guvernului Provizoriu 21 iulie 1917 — 8 noiembrie 1917 |
Succesor: Alexandr Kerenski |