Aerarea solului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aerarea solului este un proces prin care se realizează, schimbul permanent de gaze dintre sol şi atmosferă. În interiorul solului aerul pătrunde în porii neocupaţi de apă. Compozitia aerului din sol diferă de cea a aerului atmosferic prin conţinutul mai crescut în CO, (cca 0,3-0,5 %). Aerul din sol are o deosebită importanţă pentru dinamica solului şi viaţa plantelor. În cazul unei aerisiri insuficiente a solului, sunt afectae microorganismele aerobe din sol; de asemenea, o aerisire diminuată împiedică creşterea rădăcinilor în lungime, iar substanţele nutritive din sol nu mai sunt accesibile plantelor, astfel: nitratii suferă procesul de denitrificare, iar o parte din azot se pierde sub formă gazoasă. Aerarea artificiala a solului se realizează prin lucrări agrotehnice de mărunţire şi afânare (arat, grăpat etc.).