Ana Pauker
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ana Pauker (n. 1893 – d. 3 iunie 1960), a fost o activistă comunistă evreică, agent al Moscovei şi o fruntaşă a Partidului Comunist Român. "Sunt femeie, evreica, intelectuala..." declara Ana Pauker în 1944. Pe numele ei real Hannah Rabinsohn, s-a născut la Codăeşti, judeţul Vaslui, într-o familie de evrei ortodocşi săraci. Bunicul ei a fost rabin. De tânără a învăţat limba ebraică. În timp ce fratele ei mai mic, Zalman, a devenit sionist, din 1915 ea s-a orientat spre socialism. Referitor la cine controla politica partidului, Pleşiţă a spus că: "Ana Pauker cu gruparea ei trimisa de la Moscova luau decizii.", iar "Bodnăraş nu putea decât să se comporte ca atare". În anul 1922 a fost arestată împreună cu soţul său, Marcel Pauker, pentru activităţi politice, şi după ce au fost eliberaţi, au plecat în exil în Elveţia. De acolo a plecat în Franţa, unde a devenit instructor al Comintern şi s-a implicat în mişcarea comunistă din Balcani.
După întoarcerea în România, a fost arestată în 1935 şi judecată împreună cu alţi conducători ai Partidului Comunist, între care şi Alexandru Moghioroş şi Alexandru Drăghici, fiind condamnată la 10 ani de închisoare. În luna mai 1941 a fost trimisă în exil în Uniunea Sovietică, în schimbul unui român deţinut de autorităţile sovietice în urma ocupării Basarabiei.
La Moscova a devenit şefa grupului de comunişti români exilaţi, cunoscut ulterior sub denumirea de "facţiunea moscovită". Ana Pauker s-a reîntors în România în 1944 îmbracată în uniforma sovietică, după ce Armata Roşie a "eliberat" ţara. În URSS alături de ea a activat şi Walter Roman care s-a reîntors pe un tanc sovietic [necesită citare], ca şef de stat major al unei brigazi de voluntari.
În 1947 a fost numită ministru de externe. În acestă calitate a semnat actul prin care României i se lua Insula Şerpilor de către Uniunea Sovietică. A jucat un rol tenebros in istoria României, aducându-i statului român numai prejudicii [necesită citare]. Deoarece a condus ţara cu mână fermă a fost numită o "Stalin în fustă" a acelor vremuri [necesită citare].
A fost acuzată de "cosmopolitism". În februarie 1952 a fost supusă unui şir de interogatorii, cu scopul de a fi judecată, dar după moartea lui Stalin, în 1953, a fost eliberată şi i s-a impus arest la domiciliu.
În ultimii ani de viaţă, a lucrat ca traducător de limba franceză şi limba germană pentru Editura Politică.
Marcel şi Ana Pauker au avut trei copii:
[modifică] Legături externe
- Jurnalul Naţional_Ana Pauker
- Ana_Pauker_recunoaşte:_"Am stăruit_asupra_numărului"
- File_de_istorie:_Antonescu_a_eliberat-o_pe_Ana_Pauker_din_închisoare
Predecesor: Gheorghe Tătărăscu |
Ministrul României al Afacerilor Externe 30 decembrie 1947 – 9 iulie 1952 |
Succesor: Simion Bughici |