Hera

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Imagine:Hera.jpg
Statuia Herei

Hera, fiica lui Cronos şi a Rheei, a fost şi ea înghiţită, imediat după naştere, împreună cu ceilalţi fraţi ai ei, de către Cronos.

În timpul luptei dintre Zeus şi Cronos, Hera a fost încredinţată zeiţei Tethys şi lui Oceanus, care au crescut-o. Mai târziu, ea s-a căsătorit cu fratele ei Zeus, devenind "soţia legitimă" a stăpânului lumii. În această calitate ea era considerată drept protectoarea căminului, a căsătoriei şi, în general, a femeilor măritate. Cu Zeus, Hera a avut patru copii: pe Ares, Hebe, Hefaistos şi Ilithyia. Împărţind tronul, dar nu şi puterea marelui ei stăpân, Hera e adesea înfăţişată ca o soţie geloasă şi nesăbuit de violentă, care uşor se simte jignită şi nu pregetă să se răzbune crunt pentru toate infidelităţile săvârşite de soţul ei. Adeseori mânia ei se vădeşte capricioasă şi nejustificată. Jignirea adusă de judecata lui Paris frumuseţii ei, de pildă, a contribuit în cea mai mare măsură la declanşarea războiului troian, iar pe Tiresias l-a lipsit de vedere pentru simplul fapt că a îndrăznit să-şi exprime o părere care nu a fost pe placul ei.

Hera urmăreşte în egală măsură atât pe muritoarele iubite de părintele zeilor, ca de pildă Io, pe Semele sau pe Callisto, cât şi pe copiii acestora: Heracles, Dionis etc. Rareori îi sprijină pe muritori, ca, de pildă, pe Ahile, Menelaus, argonauţi etc. În mitologia romană Hera era identificată cu Iunona.

[modifică] Vezi şi