Dumitru Drăghicescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Drăghicescu -- (* 4 mai 1875, comuna Zăvoieni, judetul Vâlcea - 14 septembrie 1945), diplomat, filozof, politician, sociolog român. Membru al grupului de recunoaştere a drepturilor românilor de a avea un stat naţional în graniţele lor etnice la "Congresul naţionalitãtilor", ţinut la Roma, între 9 – 12 aprilie 1918.
Cuprins |
[modifică] Biografie
[modifică] Anii de liceu
Dupã absolvirea şcolii primare în satul său, Dumitru Drăghicescu s-a înscris la Liceul Carol din Craiova, unde a avut privilegiul de a avea o pleiadă remarcabile de profesori, printre care se impunea cel de matematici, Constantinescu (Daoa), şi care nu era nimeni altul decât tatăl viitorului savant Gogu Constantinescu. Acest "mare pedagog," – aşa cum scria în anul 1940 sociologul de mai târziu, Dumitru Drăghicescu – a exercitat o influenţă decisivă în stimularea interesului său pentru ştiinţele socio-umane ale viitorului mare sociolog şi i-a format spiritul realist în cercetarea fenomenelor sociale şi a relaţiilor omeneşti.
După ce şi-a susţinut examenul de bacalaureat, s-a înscris ca audient la Facultatea de Drept din Bucureşti, dar a frecventat simultan şi cursurile de la Filosofie, de care a rămas apoi ataşat până la sfârşit.
[modifică] Doctoratul la Paris
În ianuarie 1901, după trecerea examenului de licenţă cu subiectul Influenţa lui Kant asupra lui August Compte, a plecat la Sorbona, în vederea obţinerii doctoratului în sociologie. Atât la "École des Hautes Études Morales et Sociales", cât şi la "Collége de France" a avut privilegiul sã audieze cursurile unor profesori de incontestabilã valoare ştiintificã, precum Emile Durkheim, Gabriel de Tarde, Henry Bergson, Theodule Armand Ribot.
În 1904, la 17 mai, îsi susţine teza de doctorat sub conducerea lui Durkheim, fiind primul român titrat la Paris în sociologie.
[modifică] Activitate didactică în ţară
Întors în tarã, a suplinit sporadic în învăţământul secundar, funcţionând la diferite catedre de limbă franceză, pentru ca în aprilie 1905 să fie numit conferenţiar la catedra de sociologie a Universităţii din Bucuresti, unde a funcţionat până în anul 1910.
[modifică] Sfârşitul primului război mondial
Între 1916 – 1918 s-a aflat la Paris, pentru a promova interesele României în occident şi pentru a convinge străinătatea de dreptul inalienabil al poporului român la unitate naţională deplină.
[modifică] "Congresul nationalităţilor" de la Roma
La "Congresul nationalităţilor", care s-a ţinut la Roma, între 9 – 12 aprilie 1918, Dumitru Drăghicescu, împreunã cu dr. Lupu şi Simion Mândrescu, a desfăşurat – pe tot parcursul dezbaterilor – o activitate prodigioasã, obţinând din partea tuturor natiunilor participante acordul ferm de a se recunoaşte românilor dreptul la unitatea în graniţele lor etnice şi de a fi în continuare consideraţi ca parteneri ai coaliţiei beligerante.
[modifică] Diplomat român
În anii 1934 – 1936 a fost ministru în Mexic.
[modifică] Moartea sa
La 14 septembrie 1945 se stinge din viaţă Dumitru Drăghicescu (s-a sinucis), lăsând în urmă o valoroasă operă scrisă, dar şi manuscrisul unei trilogii, din care au apărut primele două volume în limba francezã şi care, de fapt, sunt necunoscute publicului românesc.
[modifică] Bibliografie
- Din Psihologia Poporului Român