Elemente problematice ale limbii române

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol tratează cîteva din cele mai frecvente greşeli de exprimare în limba română. Corectitudinea este considerată aici din punctul de vedere al lucrărilor româneşti de specialitate, care reflectă în general modul de exprimare îngrijită al oamenilor culţi.

[modifică] Cuvinte scrise sau pronunţate greşit

Greşit Corect Observaţii
*preşedenţie preşedinţie Probabil o influenţă de la prezidenţial.
*fregvent frecvent Sub influenţa consoanei sonore /v/ se modifică, greşit, şi consoana surdă /k/.
*cunoştiinţă cunoştinţă Unii vorbitori fac diferenţa dintre cunoştinţă cu sensul de persoană cunoscută şi *cunoştiinţă cu sensul de informaţie cunoscută, însă forma *cunoştiinţă nu există.
două *ridichii
culoarea *ridichiei
două ridichi
culoarea ridichii
Conform Dicţionarului ortografic al limbii române din 2002 (şi altor lucrări) pluralul nearticulat al substantivului ridiche este ridichi, iar forma articulată de genitiv-dativ este ridichii.
*noştrii noştri Grupul de consoane str din nostru face ca în forma de plural i-ul final să fie o vocală propriu-zisă, nu doar o palatalizare nesilabică a consoanei anterioare, aşa cum se întîmplă cel mai frecvent (de exemplu ban - bani, alb - albi). Acest fenomen este interpretat greşit de unii vorbitori ca o necesitate de a scrie cuvîntul noştri cu doi i la urmă.
mi-ar *place mi-ar plăcea Tranziţie considerată greşită a verbului a plăcea de la conjugarea a II-a la a III-a în forma *a place şi flexionarea lui după modelul verbelor a face, a duce. În aceeaşi categorie intră şi verbe precum a tăcea, a părea etc. În caz de dubiu, pentru a determina conjugarea corectă există metoda de a construi infinitivul lung şi de a observa poziţia accentului, pe terminaţie (conjugarea a II-a: plăcere, tăcere, părere) sau pe rădăcină (conjugarea a III-a: facere, ducere).
*genuchi genunchi
*delicvent delincvent Forma delicvent figurează în cîteva dicţionare ca variantă a lui delincvent.
*repercursiune repercusiune
*creem
*crează
creăm
creează
Verbul a crea se conjugă exact la fel ca a lucra, cu terminaţiile adăugate la rădăcina cre- în loc de lucr-. Faptul că rădăcina se termină într-o vocală creează succesiuni de sunete relativ rare (de exemplu hiatul e-ă în creăm) şi induce în eroare mulţi vorbitori.

[modifică] Acordul gramatical

Dezacordul în număr la persoana a III-a dintre subiectul şi predicatul unei propoziţii (ca în exemplul Ce vrea ei?) este singurul care se întîlneşte într-o proporţie considerabilă şi la vorbitorii nativi de limba română, în general în mediile sociale defavorizate.

[modifică] Vezi şi