Constantin Belimace
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Belimace ( 1848, Molovişte, Iugoslavia - 1928) este un autor de literatură cultă aromană.
- Studii primare în satul natal după care continuă la şcoala sârbă din Belgrad.
- In 1873 se mută la Bucureşti, unde deschide un birt, ce devine pentru o bună perioadă de timp, locul preferat de întrunire a intelectualilor aromani, printre care se pot menţiona: Andrei Bagav, Constantin Caireti, Apostol Mărgărit, Taşcu Iliescu, s.a.m.d..
- Dupa 1890 revine în locurile natale fiind pentru o buna perioadă intendent al Liceului internat din Bitolia, liceu cu predare in limba română.
- Colaboreaza la revistele şi ziarele aromâneşti ale vremii.
- In 1922 Tache Papahagi publică în a sa "Antologie Aromânească" o mare parte a poeziilor lui Belimace.
- Poezia Dimindarea părintească devine în foarte scurt timp atât de populară încât este considerată adevaratul "imn" al aromânilor.
DIMINDAREA PĂRINTEASCĂ
- Părinteasca dimîndare
- Nă sprigiură cu foc mare,
- Fraţ di mumă şi di-un tată,
- Noi, Armâni di eta toată.
- Di sum plocili di murminţî
- Strigă-a noşţî buni părinţî:
- "Blăstem mari s-aibă-n casă
- Cari di limba-a lui si-alasă.
- Care-şi lasă limba lui
- S'-lu-ardă pira focului,
- Si s-dirină viu pri loc,
- Si-l'i si frigă limba-n foc.
- El în vatra-l'i părintească
- Fumeal'ia s-nu-şi hărisească;
- Di fumel'i curuni s-nu başe,
- Nat în leagăn si nu-nfaşe.
- Care fudze de-a lui mumă
- Şi di părinteasca-l'i numă,
- Fugă-l'i doara Domnului
- Şi dulţeamea somnului!"