Dumitru Mociorniţă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Mociorniţă (5 august 1895, Ţintea, Prahova – 1953) a fost un mare întreprinzător român din perioada interbelică, în domeniul încălţămintei şi pielăriei.
S-a născut într-o familie săracă de ţărani din Prahova. Se spune că învăţătorul din clasele primare l-a aşezat în spatele clasei, pentru că nu avea papuci în picioare. A studiat la Liceul "Sfinţii Petru şi Pavel" din Ploieşti şi Liceul Economic Kretzulescu din Bucureşti. Este remarcat de Ion I. C. Brătianu la examenul de bacalaureat, iar acesta îi oferă o bursă la Şcoala Superioară de Comerţ din Bucureşti, iar mai apoi la Şcoala Superioară de Industrie din Paris.
După absolvire, lucrează ca reprezentant al unei firme din Hamburg. Refuză să se mute în Statele Unite şi se întoarce în România, unde începe să lucreze pentru industriaşul Grigore Alexandrescu. Se căsătoreşte cu fiica acestuia.
În 1923 înfiinţează fabrica de încălţăminte Mociorniţă, pe un teren viran la marginea Bucureştiului, pe baza unui împrumut de 30 milioane lei, şi cu utilaje aduse în leasing din Germania şi Marea Britanie. Fabrica avea să devină în scurt timp cel mai important producător de încălţăminte din România interbelică.
A făcut parte din Partidul Naţional Liberal, pe care l-a reprezentat în Parlament ca deputat şi mai apoi senator de Ilfov.
După instaurarea regimului comunist, refuză să emigreze. Este arestat şi condamnat la închisoare; aceeaşi soartă o va avea şi fiul său Ion. Moare în închisoare în 1953.