Antonie cel Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sf. Antonie cel Mare (Sf. Anton, abate) (n. cca 250, Egipt, d. 356), a fost călugăr, întemeietor al monahismului, Sfânt.

[modifică] Viaţa

Vestitul părinte al monahismului s-a născut în Egipt în jurul anului 250. După moartea părinţilor săi, şi-a împărţit averea la săraci, s-a retras în singurătate şi acolo a început să ducă viaţă de pocăinţă. A avut mulţi ucenici; a lucrat pentru Biserică, susţinându-i pe mărturisitorii credinţei în timpul prigoanei lui Diocleţian şi ajutându-l pe sfântul Atanasie împotriva arienilor. A murit în anul 356.

[modifică] Bibliografie


Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".