Genul epic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Genul epic cuprinde totalitatea creaţiilor epice, acele opere literare în care autorul îşi exprimă indirect sentimentele prin relatarea unor fapte, a unor întâmplări sau prin relatarea acestora de către anumite personaje.

Cuprins

[modifică] Particularităţi ale genului epic

  • Genul epic cuprinde totalitate operelor epice populare sau culte.
  • Orice operă epică are 3 elemente definitorii: narator, acţiune, personaje.
  • Modul de expunere predominant al acestor opere este naraţiunea.
  • Naratorul este cel care povesteşte (narează, relatează) întâmplările:
  1. Naratorul poate fi chiar autorul sau unul dintre personajele sale
  2. Relatarea se poate face la persoana a III-a sau la persoana I (foarte rar la persoana a II-a)
  3. Povestitorul se detataşează de faptele relatate şi este obiectiv.
  • Acţiunea este constituită din totalitatea faptelor relatate:
  1. Are o mare mobilitate în timp şi în spaţiu.
  2. Se caracterizează, în general, prin unitate compoziţională, întâmplările povestite constituindu-se în momente ale subiectului literar.
  • Personajele sunt atât agenţi ai acţiunii, cât şi purtătoare ale mesajului autorului:
  1. Ele prezintă o mare diversitate, în funcţie de numeroase criterii de clasificare
  2. Diferă şi ca număr, în funcţie de amploarea şi complexitatea acţiunii

Precizare: Toate aceste caracteristici se întâlnesc atât la operele populare, cât şi la cele culte.

[modifică] Subspecii ale genului epic

Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare:

[modifică] În versuri

  • Baladă (creaţie populară iniţial, intrată apoi în setul de specii al literaturii culte)
  • Legendă, vezi precizarea de mai sus
  • Epopee sau Cântec epic)
  • Fabulă
  • Oraţiile riturilor de trecere

[modifică] În proză