Homo erectus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Om |
|||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
![]() Craniul unui Homo erectus
|
|||||||||||||||||
Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
Homo erectus |
|||||||||||||||||
|
Homo erectus ("omul ridicat") este specie umanoidă preistorică, posibil precursor al oamenilor moderni. Acest palier al antropogenezei reprezintă, la rândul său, un moment crucial. Chiar dacă, strict anatomic, există unele trăsături care pot fi considerate “primitive”, în ansamblu evoluţia lui H. erectus se înscrie pe direcţia acumulărilor, atât anatomice, cât mai ales culturale.
Cuprins |
[modifică] Descriere
Are o talie de peste 1,50 m şi un volum cranian de 1000 cm3 în medie; craniul este alungit şi aplatizat, fruntea relativ teşită şi torus supraorbital, retracţie post-orbitală, cutia craniană are pereţi masivi şi (cel puţin la unele exemplare) creastă sagittală, bărbie redusă. Dar dentiţia şi membrele (în special mâinile) sunt asemănătoare celor lui H. sapiens. Poate cea mai importantă achiziţie la nivel anatomic este creşterea cutiei craniene, astfel că s-a şi formulat ipoteza unui “Rubicon cerebral”, a unui nivel de creştere a masei cerebrale (undeva peste 750-800 cm3) la care schimbările sunt mai degrabă calitative decât pur şi simplu cantitative - cum ar fi creşterea numărului de conexiuni neuronale şi dezvoltarea sistemului de circumvoluţiuni, precizare ariilor corticale. Sunt, însă, câteva elemente care trebuiesc a fi luate în considerare. În primul rând, variabilitatea deosebită a speciei şi potenţialul evolutiv deosebit. Acoperind o perioadă foarte lungă de timp, diferenţele dintre primele exemplare şi ultimele cunoscute sunt destul de mari. Mai mult, există şi diferenţe regionale. Apoi, este de presupus că achiziţiile culturale au acum un rol mult mai mare în adaptare şi supravieţuirea indivizilor. Fenomenul principal este expansiunea speciei umane în afara Africii. Chiar dacă există şi ipoteza policentrică (din păcate prea politizată în ultima vreme), direcţiile de expansiune par să indice, totuşi, o origine africană pentru populaţia umană de pe glob. Ţinând cont de faptul că cele mai timpurii exemplare de H. erectus din afara Africii se află în zone care şi astăzi sunt tropicale sau sub-tropicale, este mai uşor de susţinut o răspândire a speciei pe nişe ecologice (deci o răspândire în zonele mai apropiate de habitatul originar). În ceea ce priveşte răspândirea omului în zonele temperate, aceasta a fost posibilă după apariţia focului.
[modifică] Trăsături
Focul reprezintă o achiziţie culturală şi biologică în acelaşi timp. Prepararea cărnii a însemnat o reducţie a aparatului masticator, ceea ce a înlesnit înălţarea feţei şi a calotei craniene (deci o creştere a volumului cranian), dar şi o modificare a obiceiurilor alimentare. Influenţa la nivelul comportamentelor este mai dificil de sesizat; ea poate fi doar intuită. Nu este chiar imposibil de susţinut faptul că tipul de interacţiune dintre membrii grupului s-a schimbat. În primul rând, se accentuează diferenţa faţă de restul primatelor - spre deosebire de acestea, care îşi schimbă locul de tabără în fiecare seară, taberele şi aşezările umane, chiar şi în cazul grupelor umane cu un grad ridicat de mobilitate, au o persistenţă mai lungă în timp. Apoi, durata de activitate în fiecare zi este mult crescută, la fel ca şi capacitatea omului de a ocupa noi spaţii geografice şi de a utiliza, pentru prima dată, peşterile. Dar schimbarea cea mai importantă o reprezintă modificarea comportamentului în interiorul grupului ; în majoritatea aşezărilor există o singură vatră, ceea ce ne trimite cu gândul la faptul că rezultatul vânătorii şi sau al culesului era consumat în comun sau, cel puţin, public. Foarte probabil aceasta a crescut importanţa mecanismelor de într-ajutorare dintre membrii grupului (vezi cap. referitoare la economie). În sfârşit, amenajarea spaţiului interior. De la acest nivel, în aşezările umane par să existe două spaţii, unul ”privat” (dedicat somnului) şi unul ”public” (dedicat activităţilor cotidiene).
O achiziţie care a stârnit discuţii îndelungate este cea legată de posibila apariţie a comportamentelor simbolice (practic, a fenomenelor legate de lumea abstractă). Deşi capacitatea de gândire abstractă este, în general, legată de Homo sapiens (prin apariţia artei şi a înmormântărilor), credem că este cazul să coborâm nivelul cronologic la care are loc această îmbogăţire a bagajului cultural uman. Câteva sunt argumentele în favoarea acestei aserţiuni. În primul rând, faptul că prelucrarea uneltelor este, deja, foarte elaborată ; apariţia uneltelor bifaciale lucrate pe cea mai mare parte a suprafeţei rocii (nucleului) din care au fost prelucrate şi care atestă schimbarea unghiului de lovire de mai multe ori pentru a se conforma cât mai mult unei forme eficiente indică, în opinia noastră, capacitate de abstractizare (în sensul că H. erectus este capabil să stabilească un lanţ operator complex, care să-l ducă de la materia primă la o formă prestabilită). Cel de-al doilea argument este ceva mai solid. De la acest nivel (Ngandong în Indonezia şi Chou-Kou-Tien în China, dar şi Cauna del Arago în Franţa) avem atestat consumul de carne umană. Este de discutat dacă avem de-a face cu un canibalism alimentar sau cu unul ritualic ; dacă la Chou-Kou-Tien ne este foarte greu să ajungem la o concluzie (fragmentele de oase calcinate de om au fost aruncate în acelaşi loc cu cele de animale vânate), la Ngandong în Indonezia situaţia este mai limpede. Acolo, au fost identificate craniile a 11 indivizi care au suferit o moarte violentă. O parte din aceste cranii au faţa smulsă, iar o altă parte au orificiul occipital (foramen magnum) deformat (lărgit). Aceasta presupune că, probabil, consumul de materie cerebrală era un consum ritualic - un astfel de stigmat putea fi realizat doar în urma unei operaţii complicate (desprinderea craniului de pe trunchi, eliminarea primei vertebre şi a tendoanelor extrem de rezistente de la baza craniului, lărgirea orificiului occipital cu un băţ) efectuată doar cu ajutorul uneltelor de piatră şi în momentul decesului victimei (calităţile plastice ale oaselor umane se pierd relativ repede după deces). Oricum, comportamentul acesta implică şi existenţa unui univers de idei abstracte, legate de transferul de abilităţi de la victimă la cel ce consumă carnea acestuia - cu astfel de fenomene ne întâlnim până în epocă istorică. Un ultim element legat de viaţa spirituală a H. erectus o reprezintă posibila utilizare a coloranţilor (anume ocrul).
[modifică] Localizare
Lista exemplarelor identificate nu este exhaustivă; ea dă doar un ordin de mărime al distribuţiei speciei umane pe glob. Remarcabilă este şi îndelunga supravieţuire în timp a acestei « specii» ; spre sfârşitul existenţei sale, el pare să fie contemporan cu H. sapiens fossilis şi H. sapiens sapiens.
[modifică] Africa
Koobi-Foora (craniul KNM-ER 3733), zona Turkana, Etiopia (1,8 -1,5 mil. ani): aprox. 850 cm3, bolta craniană joasă, pereţi groşi, torus occipital şi supraorbital, retracţie postorbitală, depresiune supraorbitală, prognatism lejer, dinţi anteriori mari şi molari mici, afinităţi cu exemplarele din NE Chinei; Olduvai (Bed II/aria FLK II, craniul OH 9), Tanzania (1,1 mil. ani): aprox. 1000 cm3, bolta craniană lungă şi joasă, torus occipital accentuat, frunte foarte fugindă (teşită), torus supraorbital foarte gros, depresiune supraorbitală, asociat cu utilaj acheulean tipic (numeroase bifaciale); Ternifine, Algeria (0,7 mil. ani): iniţial denumit Atlantropus mauritanicus, are mandibule masive, cu dimorfism sexual pronunţat, asemănări cu Sinanthropus; Salé, Maroc (0,35 mil. ani): cu un volum cranian de aprox. 950 cm3; Rabat, Maroc (aprox. 0,12 mil. ani): prezintă asemănări cu Sinanthropus; Broken Hill, Zambia (0,15 mil. ani): singurul craniu paleolitic cu carii, asociat cu utilaj; Hopefield, Zambia (0,15 mil. ani): asemanator cu Broken Hill, acheulean Bodo, Etiopia (0,125 mil. ani): craniul prezintă un torus supraorbital, pereţi foarte groşi, asemănător cu exemplarul de la Broken Hill, utilaj pe aşchii Levallois; Laetoli (strat Ngaloba), Tanzania (0,120 mil. ani): are un volum cranian de 1200-1300 cm3, poate fi considerat un H. erectus recent, asemănător cu Broken Hill şi Elandsfontein
[modifică] Asia
Trinil, Indonezia: este una din cele mai vechi descoperiri (făcută la sfârşitul secolului XIX de doctorul belgian Eugene Dubois, care i-a dat numele de Pithecanthropus erectus), are un volum cranian de 900 cm3, bolta craniană puternic aplatizată, frunte teşită, torus supraorbital foarte accentuat, retracţie postorbitală foarte puternică; Sangiran (craniul 31) (1,1 mil. ani): denumit iniţial Pithecanthropus robustus, are peste 900 cm3, torus occipital foarte puternic, a fost găsit cu o mandibulă de 1,8 mil. ani (asemănătoare cu cea de Australopithecus robustus şi denumită Meganthropus paleojavanicus); Sangiran (craniul Pithecanthropus VIII), (0,25 mil. ani): are un volum cranian de 1100 cm3, o faţă înaltă şi largă, orificiu nazal şi orbite mari, dentiţie mare, dar cu un aspect modern; Modjokerto: tot o descoperire relativ timpurie, denumit inţial Pithecanthropus modjokertensis, are un volum cranian de 700 cm3 (este un copil la vârsta infans, 6-7 ani, dar la maturitate putea atinge aprox. 1000 cm3); Sanbungmachan: volumul cranian de 1100 cm3, este un individ cu aspect arhaic (se apropie de exemplarele de la Ngandong); Ngandong (11 indivizi): media volumelor craniene de1100 - 1300 cm3, craniile sunt foarte aplatizat, iar torus-urile foarte groase, pare să repezinte legătura dintre H. erectus şi H. sapiens, posibile urme de canibalism (orificiu occipital distrus largit), fără foc şi structuri de habitat, în zonă de preerie, dar cu utilaj asemănător celui de la Quina (sit european);
[modifică] China
Eyuan (1,7 mil. ani) Lantian (0,5 mil. ani): denumit şi H.e. Lantian, are un volum cranian de 770 cm3, pare mai arhaic decât Sinanthropus, prezintă retracţie supraorbitală şi postorbitală, o calotă craniană foarte groasă, iar mandibula este asemănătoare celei de Sinanthropus; Chou-Kou-Tien: are mai multe denumiri (H.e.Pekinensis, Sinanthropus Pekinensis), (0,5 - 0,25 mil. ani): mai mulţi indivizi, cu unvolum cranian de 850 -1300 cm3 şi o înălţime de aprox. 1,56 m, latime maximă a craniului este la baza acestuia şi nu sus, torus supraorbital gros şi continuu (deci nu este mai redus deasupra fosei nazale), dinţi largi cu relief mult mai complicat decât la alte exemplare de H. erectus, asociat cu un inventar compus din 2000 unelte, urme clare de utilizare a focului, posibile urme de canibalism, o problemă o reprezintă faptul că aceste cranii au fost pierdute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, astfel că astăzi orice comparaţie se bazează pe o serie de mulaje realizate în perioada interbelică; Dali (Shanxi), (0,2 - 0,15 mil. ani): volum cranian de aprox. 1120 cm3, torus foarte gros;
[modifică] Europa
Mauer (0,65 mil. ani): mandibulă Tautavel (Cauna de l’Arago), Franţa, individul Arago XXI: volum cranian de 1150 cm3, orbite joase, largi şi adânci, torus supraorbital puternic, curbură joasă a calotei, frunte teşită; Vertesszöllös, (sfarsit Mindel): 1100-1200 ccm, utilizarea focului, asociat cu utilaj bazat pe piese foliacee; Swanscombe, (interglaciarul Mindel-Riss = aprox. 0,28 mil. ani): volum cranian de aprox. 1300 cm3; Steinheim, (interglaciarul Mindel-Riss = aprox. 0,25 mil. ani): torus supraorbital, bolta craniană joasă, dentiţie asemănătoare celei moderne; Petralona, (0,2 mil. ani): volum cranian de aprox. 1200 cm3; Biache St. Vaast (0,12 mil. ani): volum cranian de aprox. 1200 cm3, asociat cu utilaj de tip acheulean; Ehringsdorf (90.000 mii ani): volum cranian de aprox. 1400 cm3, torus supraorbital masiv, convexitate accentuată a frunţii (boltă lungă, torus occipital), practic ultimul exemplar de H. erectus din Europa; Alte situri relevante: Montmaurin, Orgnac, Fontechevade, Soleihac, Grotte du Prince, Vallonet, Chillac, Lazaret, La Chaise, Terra Amata, Bilzingsleben, Stromska-Skala, Cueva Negra, Bañolas, Atapuerca, Azich.
[modifică] Subspecii
Evoluţia umană |
Sahelanthropus tchadensis - Orrorin tugenensis |
Ardipithecus: Ardipithecus ramidus - Ardipithecus kadabba |
Australopitecine |
Australopitecus : A. afarensis - A. africanus - A. anamensis - A. bahrelghazali - A. garhi |
Paranthropus: P. boisei - P. robustus - P. aethiopicus |
Proto-umană |
Kenyanthropus platyops |
Homo: H. habilis - H. rudolfensis - H. ergaster - H. erectus - H. floresiensis - H. antecessor - H. heidelbergensis - H. neanderthalensis - H. sapiens idaltu - H. rhodesiensis - H. cepranensis - H. georgicus - H. sapiens |