Alexandru Jar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Jar (n. 21 septembrie 1911, d. 10 noiembrie 1988), scriitor român, unul dintre campionii proletcultismului.
A fost voluntar în Spania, apoi luptător în maquis şi soţul celebrei militante Olga Bancic, decapitată de nazişti.
Alexandru Jar a scris două romane având ca subiect grevele muncitoreşti de la atelierele Griviţa: Sfârşitul jalbelor (1950) şi Marea pregătire (1952), respectând schema cunoscută a conflictului de clasă şi distorsionând adevărul istoric.
Iniţial, Alexandru Jar, vedeta culturală a epocii, dădea tonul discuţiilor, cerând confraţilor săi să depisteze inamicul strecurat cu perfidie în rândurile partidului. Ulterior, Jar avea să-şi schimbe poziţia, criticând stalinismul şi devenind la rândul său ţinta unor furibunde atacuri dirijate de Gheorghe Gheorghiu-Dej, de Iosif Chişinevschi şi de adevăratul ideolog-şef, Leonte Răutu.
În preajma Congresului Uniunii Scriitorilor din România, pe data de 12 aprilie 1956 organul de presă al acesteia, „Gazeta literară”, a publicat mai multe interviuri cu diverşi scriitori, printre care şi unul cu Alexandru Jar („Gazeta literară”, III, 1956, nr. 15 din 12 aprilie, p.1), în care acesta ia atitudine împotriva proletcultismului şi a ingerinţelor partidului în viaţa cea mai intimă a individului, opinii pe care le va dezvolta şi în cadrul unei şedinţe de partid de la începutul lunii mai 1956, a comitetului PMR al raionului „I.V. Stalin”. De faţă fiind şi Gh. Gheorghiu-Dej, Leonte Răutu şi Miron Constantinescu, vorbitorul a fost aspru admonestat pentru cutezanţă (cf. „Scânteia”, XXV, 1956, nr. 3602 din 23 mai, p.2). Pe 15 mai 1956, în cadrul şedinţei organizaţiei PCR din Uniunea Scriitorilor, Alexandru Jar este exclus din partid.
Iată o listă, incompletă, cu lucrări ale sale: Evadare (1949), Sfârşitul jalbelor (1950), Marea pregătire (1952), Undeva pe Dunăre (1952), O poveste simplă (1955), Legard cel însemnat (1966), Trădarea lunii (1968), Eu, Consula (1971), Naşul şi fericirea lumii (1976) ş.a.