Discuţie Utilizator:Oana Crisan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Pierre Restany Hundertwasser
Arta a fost întotdeauna un martor şi în acelaşi timp un exponent al vremurilor în care trăim. Secolul în care trăim a fost frământat de două războaie mondiale şi a asistat la colapsul a doua ideologii totalitare, care au mers mână în mână cu cultura de tip global, urmând acelaşi paralelism analogic al economiei şi al informaţiei din ziua de azi. Epoca noastră a fost în special marcată de funcţionalismul globalizator, având amprenta câtorva personalităţi, care şi-au asumat în totalitate viziunea lor asupra sinelui şi asupra societăţii, într-un moment de tranziţie de la modernism la post-modernism şi de la industrial la post-industrial. Aceste personalităţi atipice, alergice la conformismul înconjurător, au reuşit printr-o constelaţie de proiecte utopice sa traseze profilul unei „altfel de arte”.
Pierre Restany Hundertwasser face parte din acea categorie de artişti a căror lucrări, aparent paradoxale, deţin nişte explicaţii neaşteptate dar care se potrivesc cu viziunea lor umanistă, cu logica lor interioară, cu generozitatea lor ingenuoasă şi cu instinctul lor practic. Acest pictor îndrăgostit de frumuseţe îşi petrece o mare parte din timp lucrând ca arhitect, predicând ecologia şi detestând liniile drepte la fel de mult pe cât detesta Uniunea Europeană.
Hundertwasser s-a născut la Viena în data de 15 decembrie 1928. Astăzi el e cu siguranţă cel mai cunoscut şi cel mai controversat artist din Austria. Reputaţia sa internaţională a fost stabilită cu fermitate după o carieră haotică începută printr-o şedere lungă la Paris, urmată de un lung şir de expoziţii şi happenning-uri. Faima sa a fost consolidată pentru totdeauna printr-un tur expoziţional la scară mondială, în muzeele celor cinci continente, între 1975 şi 1983. Prietenia sa cu Joram Harel, care era totodată şi impresarul acestuia, l-a scutit pe acesta de la vreo grijă materială şi i-a oferit posibilitatea să trăiască conform dorinţelor şi principilor sale. Moartea mamei sale, în 1972, faţă de care el era foarte ataşat, a fost un alt moment de turnură din cariera sa. Arta sa a devenit treptat din ce în ce mai identificabilă cu viziunea sa despre lume. În 1968 Hundertwasser a devenit proprietarul unei ambarcaţiuni de lemn pe care a renumit-o „ Regentag”(„zi ploioasă”). Între 1968 şi 1972, barca a devenit unul din atelierele artistului, care nu numai că lucra în această barcă dar o folosea şi pentru a face lungi croaziere pe coasta mării Adriatice. Într-una din aceste plimbări pe mare, Hundertwasser a fost însoţit de regizorul Peter Schamoni şi împreună, cei doi au realizat un film purtând acelaşi nume cu ambarcaţiunea „Regentag”, film ce a fost prezentat chiar la Festivalul de la Cannes în 1972.
Tot în 1972 Hundertwasser a publicat manifestul său :” Your Window Right – Your Tree Duty” şi a avut deasemenea o apariţie spectaculară la un post de televiziune, unde a pledat pentru un habitat de o calitate superioară: acoperişuri acoperite cu vegetaţie şi pentru faţade cu un design indivdual. După manifestul: „Mould Manifesto Against Rationalism in Architecture” din 1958, în care şi-a prezentat atitudinea sa fundamentală asupra sociologiei habitatului, care a culminat cu discursul său „Naked Speech”şi cu manifestul „Los von Loos”( Departe de Loos), Hundertwasser îşi completează sistemul filosofiei sale moralizatoare După ce a restabilit ciclul materiei vii şi a specificat procesul armoniei cu natura în punctele cheie ale planului său ideologic în artă, arhitectură şi mediu înconjurător, Hundertwasser a declarat război poluării in toate formele ei: aer contaminat, pericolul nuclear, distrugerea naturii, distrugerea moştenirii planetei. În 1973 Hundertwasser a descoperit Noua Zeelandă şi Australia printr-un maraton de expoziţii ale operelor sale. Tot în acest an artistul îşi inaugurează primul său album de litografe japoneze, „Nana hyaku mizu”, şi devine primul european a cărui opere au fost gravate de maeştrii japonezi. În 1976 se îmbarcă din nou într-o călătorie pe Regentag cu destinaţia Noua Zeelandă care devine cea de a doua sa casă. În 1977 Hundertwasser părăseşte Noua Zeelandă şi pleacă pe Amazon până pe Rio Negro, ca peste un an să se întoarcă în Veneţia unde concepe „Steagul pentru pace in Orientul Mijlociu”, după care pleacă din nou, de data aceasta în Senegal, la invitaţia preşedintelui senegalez Senghor, unde realizează o serie de timbre pentru Serviciul Poştal din Senegal. Pe lângă toate aceste angajamente, el nu încetează să lucreze la o serie de noi picturi pentru o altă expoziţie internaţională având ca punct de plecare New York-ul.(expoziţia se intitula „Hundertwasser pictează”). Primarul capitalei americane, Marion Barry Jr. Proclamă, în 1980, data de 18 noiembrie „Ziua Hundertwasser”, ca urmare a unei acţiuni ecologice în care artistul însuşi a plantat primii doisprezece copaci din Judiciary Square. Tot în Washington, Hundertwasser ţine o serie de discursuri în favoarea ecologiei ca scut împotriva pericolului nuclear şi pentru o arhitectură în concordanţă cu natura şi cu specia umană. Mai presus de toate, anul 1980 a fost un an cu totul special în cariera lui Hundertwasser, consiliul orăşenesc al Vienei fiind de acord cu construirea unei case proiectată de artist. În acest timp expoziţiile sale itinerante continuau să cutreiere lumea întreagă, prezentând nu doar tablouri şi gravuri ci şi machete arhitecturale. Proiectele sale se succed unul după celălalt , discursuri după discursuri şi campanii, toate acestea ducând la creşterea vertginoasă a faimei artistului, ale cărui proiecte încep sa fie puse în practică tot mai des. De la pictarea primei spirale în 1953, în studioul prietenului său Renè Brô, Hundertwasser îşi pecetluieşte realitatea exterioară cu viziunea sa asupra lumii. Această relaţie era una de osmoză, care porneşte de la nivele succesive ale conştientului, şi înaintând concentric în inconştientul său. Simbolul pictorial ilustra o metaforă biologică. Pentru Hundertwasser omul are trei straturi de piele: epiderma, hainele şi casa în care locuieşte. În 1967 şi 1968 artistul işi prezintă manifestul intitulat „Naked” prin care proclama dreptul omului la cel de-al treilea strat al pielii. După 1972, Hundertwasser îşi da seama de existenţa unui cel de-al patrulea strat, şi anume societatea înconjurătoare, iar mai târziu îşi face apariţia şi cel de-al cincelea strat, stratul planetar.