Conferinţa de la Yalta

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Churchill, Roosevelt şi Stalin la Yalta în 1945.
Extinde
Churchill, Roosevelt şi Stalin la Yalta în 1945.

Conferinţa de la Yalta, numită şi Conferinţa din Crimeea a fost întâlnirea post-război din 4-11 februarie 1945 dintre liderii SUA, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. Delegaţiile au fost conduse de către Roosevelt, Winston Churchill, şi Stalin.

Cuprins

[modifică] Situaţia

“Cei 3 Mari”, Roosevelt, Stalin şi Churchill erau liderii naţiunilor aliate cheie, datorită puterii naţiunilor pe care le reprezentau şi a colaborării pe care o avuseseră pe parcursul celui de-al doilea război mondial. Aceşti 3 lideri s-au întâlnit doar de două ori pe durata celui de Al Doilea Război Mondial, dar când au făcut-o, deciziile lor au schimbat cursul istoriei.

După Conferinţa de la Teheran, cei 3 lideri au decis să se reîntâlnească, ceea ce a dus la Conferinţa de la Yalta din februarie 1945. Deşi Stalin şi-a exprimat îngrijorarea faţă de starea de sănătate a lui Roosevelt, această îngrijorare nu s-a transpus în acţiune. Liderul sovietic a refuzat să călătorească mai departe de zona Mării Negre în Peninsula Crimeea (pe atunci parte a Uniunii Sovietice) şi, încă o dată, Churchill şi Roosevelt au fost cei nevoiţi să facă deplasări lungi şi obositoare pentru a ajunge la întâlnirea de la Yalta.

Încăpere a palatului unde s-au întâlnit cei trei.
Extinde
Încăpere a palatului unde s-au întâlnit cei trei.

Fiecare dintre cele trei super-puteri avea propriile obiective. Marea Britanie voia să-şi menţină imperiul colonial, Uniunea Sovietică dorea să obţină mai mult teritoriu şi să-şi consolideze poziţia în teritoriile deja cucerite, iar America voia să se asigure că ruşii vor intra în războiul din Pacific şi să negocieze aranjamentele situaţiei de după război. Pe deasupra, Roosevelt spera să obţină din partea lui Stalin participarea în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Primul punct pe agenda ruşilor era Polonia, şi iată ce a avut de spus Stalin: „Pentru poporul rus, Polonia nu este doar o chestiune de orgoliu, ci şi una de securitate. De-a lungul istoriei, Polonia a fost coridorul prin care inamicul a atacat Rusia. Pentru noi, Polonia este o problemă de viaţă şi de moarte”. Stalin a subliniat faptul că unele dintre dorinţele sale în privinţa Poloniei nu sunt negociabile: Rusia va păstra teritoriul din partea de est a Poloniei, iar aceasta va fi compensată prin extinderea graniţei de vest şi mutarea forţată a milioane de germani. Şovăitor, Stalin a promis alegeri libere în Polonia, în ciuda guvernului-marionetă (comunist) recent instalat. Destul de curând însă s-a văzut că Stalin nu a avut niciodată de gând să-şi ţină promisiunea. Alegerile, care s-au desfăşurat în 1949 şi au dus la transformarea oficială a Poloniei într-un stat socialist, au fost contestate şi majoritatea analiştilor consideră că rezultatele au fost falsificate. De fapt, polonezii au avut parte de alegeri libere abia după 15 ani de la conferinţa de la Yalta.

După cum se spune mai sus, scopul principal al lui Roosevelt era să se asigure că Uniunea Sovietică se va implica în razboiul din Asia, împotriva Japoniei. În această privinţă Stalin era oricum nerăbdător să răzbune pentru înfrângerea din războiul Ruso-Japonez, în care sovieticii au pierdut influenţa in Manciuria. De fapt el îşi propunea câştigarea unei influenţe chiar mai mari de atâta în estul Asiei.

Roosevelt a acceptat condiţiile lui Stalin, sperând că va reuşi în viitor să tempereze pretenţiile Uniunii Sovietice prin intermediul O.N.U.. Unii consideră că Yalta a fost o trădare, din cauza faptului că (nehotărârea Americii şi a Marii Britanii) a încurajat extinderea sferei de influenţă sovietice în Japonia şi Asia, dar şi din cauză că Stalin a încălcat în cele din urmă termenii înţelegerii, prin formarea blocului sovietic. În plus, Uniunea Sovietică a fost de acord să se alăture O.N.U. doar cu condiţia (secretă) ca membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate să aibă drept de veto, dându-i astfel mai mult control pe glob. Unii observatori sugerează că starea de sănătate precară a lui Roosevelt a fost de vină pentru concesiile făcute (Yalta a fost ultima conferinţă majoră a lui înainte de a înceta din viaţă din cauza unui atac cerebral), dar de fapt acesta se temea de Uniunea Sovietică şi a încercat să prevină un conflict deschis; în acel moment Stalin controla mare parte din estul Europei şi avea o armată de trei ori mai mare decât cea a lui Eisenhower.

Întâlnirea celor trei lideri a avut loc la Palatul Grand Livadia.
Extinde
Întâlnirea celor trei lideri a avut loc la Palatul Grand Livadia.

Cei trei mari au ratificat înţelegerile anterioare legate de divizarea Germaniei: urma să fie formate patru zone de ocupaţie, una pentru fiecare din cele trei naţiuni dominante plus una pentru Franţa. Berlin urma de asemenea să fie împărţit,deşi era în zona sovietică, fiind de asemenea divizat în patru sectoare, în final oraşul devenind un simbol major al războiului rece datorită divizării oraşului prin ridicarea zidulului Berlinului, construit şi menţinut de guvernul Est-German sprijinit de sovietici.

Cei trei au decis ca toate guvernele originale să fie reinstaurate în ţările invadate şi toţi civilii repatriaţi. Democraţiile se dorea a fi reinstlate, toate teritoriile urmau să ţină alegeri libere, iar ordinea să fie redată Europei, după cum se declara în următoarea declaraţie oficială:

"Stabilirea păcii în Europa şi reconstruirea vieţii economice trebuie realizate prin procese care să permită oamenilor eliberaţi distrugerea ultimelor vestigii ale nazismului şi fascismului şi să creeze instituţii democratice de ei alese."

Ulterior Rusia va dobândi Insulele Sahalin şi Kurile şi partea nordică a provinciei germane Prusia de Est.

Majoritatatea populaţiei din Europa de Est au privit Conferinţa de la Yalta ca şi un act de trădare din partea Vestului. Acesta îşi are originea în credinţa că puterile aliate, deşi afirmau valorile democratice au încercat să îşi asigure o stabilitate sacrificând pentru următorii 40 de ani naţiunile din Europa de Est.

[modifică] Întâlnirea

Conferinta de la Yalta

Conferinţa s-a ţinut la Yalta, un oraş din peninsula Crimeea din Uniunea Sovietică (acum în Ucraina). Delegaţia americană a fost cazată în fostul palat al ţarului, iar preşedintele Roosevelt la Palatul Livadia, unde a avut loc întâlnirea. Delegaţia britanică a fost găzduită în castelul din Alupka al Prinţului Vorontsov. Principalii membrii ai delegaţiilor erau Edward Stettinius, Averell Harriman, Anthony Eden, Alexander Cadogan şi Vyacheslav Molotov. Conform observaţiilor lui Anthony Beevor, toate încăperile erau spionate de agenţii NKVD. Stalin a sosit cu trenul pe 4 februarie, iar întâlnirea a început cu un dineu oficial ţinut în aceeaşi seară.

[modifică] Principalele puncte discutate

Principalele puncte ale discuţiei au fost:

  • S-a stabilit drept principală prioritate predarea necondiţionată a Germaniei naziste. După război, ţara urma a fi împărţită în patru zone ocupate. Totodată urma să aibă loc şi o ocupare în patru zone a Berlinului.
  • Stalin a fost de acord să acorde Franţei cea de-a patre zonă de ocupaţie în Germania şi Austria, pe lângă cea britanică şi americană. Franţei i se acorda şi un loc în Consiliul Aliat de Control.
  • Germania urma să fie supusă unei operaţiuni de demilitarizare şi denazificare.
  • Crearea unui consiliu aliat de reconstrucţie cu sediul la Moscova.
  • A fost discutat statutul Poloniei, chestiune complicată de faptul că la acel moment Polonia era ocupată de armata roşie. S-a stabilit reorganizarea Guvernului Provizoriu Polonez care fusese instalat de armata roşie prin includerea diversor grupuri politice, prin organizarea de alegeri democratice. Acest lucru a îndepărtat practic guvernul legitim aflat în exil în vest din 1939.
  • Graniţa estică poloneză urma să respecte Linia Curzon, iar Polonia urma să primească compensaţii teritoriale substanţiale din vest de la Germania.
  • Cetăţenii Uniunii Sovietice şi a Iugoslaviei urmau să fie trimişi în ţările lor, indiferent de consimţământul lor.
  • Roosevelt a obţinut de la Stalin acordul de a participa în Naţiunile Unite după ce s-a agreat ca fiecare din cei cinci membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate să aibă drept de veto.
  • Stalin a fost de acord să participe la războiul împotriva Japoniei în 90 de zile de la înfrângerea Germaniei. Uniunea Sovietică urma să primească partea sudică a Insulelor Sakhalin şi Kurile, după înfrângerea Japoniei.
  • Milioane de ruşi din Europa au fost forţaţi să se reîntoarcă în Rusia comunistă

[modifică] Urmările Yaltei

Yalta a fost ultima mare conferinţă dinainte de sfârşitul războiului şi ultima călătorie a lui Roosevelt peste graniţă. Observatorii l-au descris cu această ocazie ca fiind bolnav şi foarte slăbit. Se crede că principalul obiectiv a fost acela de a asigura participarea Uniunii Sovietice la Naţiunile Unite, lucru pe care l-a realizat, de altfel, însă cu preţul acordării dreptului de veto fiecărui membru permanent al Consiliului de Securitate, ceea ce a slăbit semnificativ Naţiunile Unite. Un alt obiectiv al său a fost de a aduce Uniunea Sovietică în lupta împotriva Japoniei. Armata Roşie deja învinsese forţele naziste din cea mai mare parte a Europei de Est, Stalin obţinând astfel tot ce îşi dorea: o sferă importantă de influenţă drept zonă tampon. În acest proces, libertatea micilor naţiuni a fost sacrificată de dragul stabilităţii, ceea ce a însemnat că ţările baltice countries Letonia, Lituania şi Estonia au rămas membre cu forţa ale URSS.

[modifică] Bibliografie

  • Beevor A: The Fall of Berlin 1945. Viking Penguin, New York, NY, 2002.
  • Best, Geoffrey. Churchill: A Study in Greatness. London: Hambledon and London, 2001.
  • Clemens, Diane S. "Yalta Conference." World Book. 2006 ed. vol. 21. 2006, 549.
  • CNN. 1998. 26 Mar. 2006: "Cold War: Teheran Declaration.".
  • Meacham, John. Franklin and Winston: An Intimate Portrait of an Epic Friendship. New York: Random House Inc., 2003.
  • O’Neil, William L. World War II: a Student Companion. New York: Oxford UP, 1999.
  • Perisco, Joseph E. Roosevelt’s Secret War. New York: Random House, 2001.
  • “Portraits of Presidents: Franklin D. Roosevelt.” School Arts Magazine Feb. 1999: 37. Student Research Center. EBSCO Host. Philadelphia. 2 Apr. 2006. Keyword: FDR.
  • Snyder, Louis L. World War II. New York: Grolier Company, 1981.
  • Sulzberger, C L. American Heritage New History of World War II. Ed. Stephen E. Ambrose. New York: Viking Penguin, 1998.
  • “Yalta Conference.” Funk and Wagnells New Encyclopedia. World Almanac Education Group, 2003. SIRS DISCOVER. Philadelphia. 2 Apr. 2006. Keyword: Yalta Conference.

[modifică] Legături externe