Economia României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Economia României este o economie de piaţă, conform Constituţiei din 1991. Conform acesteia, statul este obligat să asigure libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale. În economia României acţionează aşadar legea cererii şi a ofertei. La baza acesteia se află proprietatea privată care trebuie protejată şi garantată.

Economia României
Monedă Leul românesc (RON)
An fiscal An calendaristic
Organizaţii comerciale Organizaţia Mondială a Comerţului
Statistici
PIB poziţia 45 (2004 est.) [1]
PIB $187.7 miliarde (2005 est.)
creşterea PIB 6.5% (2005 est.)
PIB pe cap de locuitor $8,700 (2005 est.)
PIB pe sectoare agricultură (13.1%), industrie (33.7%), servicii (53.2%) (2004 est.)
Inflaţie 7% (2005 est.)
Sub nivelul de subzistenţă 28.9% (2002)
Forţa de muncă 9.66 milioane (2004 est.)
Forţa de muncă după ocupaţie agricultură (31.6%), industrie (30.7%), servicii (37.7%) (2004)
Şomaj 5.5% (mai 2005)
Industriile principale textile şi încălţăminte, maşini uşoare şi ansamblare de maşini, minieră, prelucrarea lemnului, a materialelor de construcţii, metalurgică, chimică, alimentară, rafinatoare de petrol
Parteneri comerciali
Exporturi $30.41 miliarde f.o.b. (2005 est.)
Parteneri principali Italia 23.5%, Germania 15.5%, Franţa 7.3%, Regatul Unit 6.2%, Austria 4.4%, Turcia 4.3%, SUA 4.1% (2003)
Importuri $34.23 miliarde f.o.b. (2005 est.)
Parteneri principali Italia 19.8%, Germania 17.5%, Franţa 7.5%, Rusia 7.1%, Austria 5.2% (2003)
Finanţele publice
Datoria publică $40.47 miliarde (23.6% din PIB) (2004 est.)
Datoria externă $24.59 miliarde (2004 est.)
Venituri € 31 miliarde (2006 est.)
Cheltuieli € 32 miliarde (2006 est.)
Ajutor economic NA
editează

Cuprins

[modifică] Privire istorică

[modifică] Comerţul în România în perioada 1937-1939

Ramurile cele mai importante ale industriei erau industria petroliferă şi cea a gazelor naturale. Principalele resurse de petrol se găseau la poalele Carpaţilor lângă Ploieşti, la intrarea înspre Pasul Predeal. Producţia de păcură era controlată în mod rigid de către guvernul român, deşi anumite companii străine aveau interese mare faţă de aceasta. Producţia totală de păcură era de 6,240,000 tone în anul 1939. Exporturile totale de produse petrolifere erau de 9,313,000,000 lei, un leu având valoarea de $.006.

Sarea şi tutunul erau monopoluri de stat. Tutunul ce provenea în cea mai mare parte din Câmpia Dunării, era de proastă calitate, însă era sursa principală de venit a localnicilor. În comparaţie cu tutunul balcanic, tutunul românesc avea o frunză slabă şi era netratat.

Industria extracţiei şi prelucrării cărbunelui era limitată la regiunea Anina din Banat, însă cărbunele extras era de foarte bună calitate. La Anina se produceau 300,000 tone de cărbune anual. Cărbunele extras de la Sacul, Doman şi Ocna de Fier era livrat unor oţelării importante. Se spunea în acea vreme că în regiunea Hunedoara, la sudul localităţii Deva ar exista resurse nedescoperite.

Lignitul era extras în mari cantităţi din regiunea Hunedoara şi din regiunea dintre Vârciorova şi Bacău, însă cele mai importante zăcămite se aflau în Muntenia şi Moldova. Producţia totală de lignit în 1937 era de 2,183,508 tone.

Antracitul era extras din districtul Gori de la Schela şi din Moldova şi Muntenia, însă cantitatea totală nu depăşea 201,000 tone.

Gazele naturale erau exploatate pe scară largă în regiunile Sărmăşel, Sarmgud, Zaul de Câmpie, Saroşul-Ungure, Basna şi Copşa Mică din Transilvania. Era exploatată o suprafaţă de 114 km pătraţi; în general 140,000,000 metri cubi de gaz metan puteau fi extraşi de pe un kilometru pătrat.

Industria oţelului se afla în Banat, fiind în legătură cu minele de cărbune de acolo, având o producţie anuală de 129,060 tone în 1937.

Pescăriile din regiunea Dunării erau de o importantă valoare comercială şi după pescăriile de pe Volga, pescăriile din josul Dunarii, de lângă Giurgiu şi Olteniţa, Călăraşi, Cernavodă şi Hârşova şi cele de lângă Ostrov, erau cele mai extinse si mai bogate din Europa. Pescuitul din lacuri era neînsemnat, însă producţia anuală a Deltei Dunarii era de aproximativ 9,000,000 kilograme.

România era una dintre cele mai bogate ţări din sud-estul Europei în ceea ce priveşte grânele. Muntenia şi Basarabia produceau de două ori mai mult decât cantitatea produsă în Transilvania. Producţia totală era doar puţin mai scazută decât cea a Germaniei şi reprezenta o cincime din cea a Canadei. Grâul era de calitate foarte bună şi era recoltat în mare măsură mecanizat, iar fermele româneşti erau bine dotate.

Exportul de grâu a scăzut în mod considerabil din 1914, deşi în 1911 reprezenta 70% din valoarea totală a exporturilor. De atunci locul a fost luat de exportul de gaze naturale. Principalii clienţi pentru exporturile de grâu erau ţări ca Belgia, Olanda, Germania şi Marea Britanie.

Industria de prelucrare a lemnului exporta în 1938 produse în valoare de 2,465,000 lei.

[modifică] Puterea economică a României

[modifică] Sectoarele economiei

[modifică] Industrie

[modifică] Energie

[modifică] Agricultura

[modifică] Turismul

Turismul reprezintă sectorul economic care dispune de un potenţial valoros de dezvoltare ce poate deveni o sursă de atracţie atât a investitorilor cât şi a turiştilor străini, însă concurenţa puternică din partea ţărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croaţia) şi amploarea problemelor legate de competitivitatea turismului românesc îngreunează situaţia.

[modifică] Variaţia regională

Rangul Localitatea PIB pe cap de locuitor
în dolari americani
1 Bucureşti 20 068
2 Timişoara 14 104
3 Cluj-Napoca 14 077
4 Braşov 12 325
5 Constanţa 12 052

[modifică] Indicatori statistici

[modifică] Bugetul naţional

[modifică] A se vedea şi

[modifică] Burse

[modifică] Indici bursieri

[modifică] Europa



Logoul WTO Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO)
Albania | Angola | Antigua and Barbuda | Argentina | Armenia | Australia | Kingdom of Bahrain | Bangladesh | Barbados | Belize | Benin | Bolivia | Botswana | Brazilia | Brunei Darussalam | Bulgaria | Burkina Faso | Burundi | Cambodgia | Camerun | Canada | Republica Centrafricană | Ciad | Chile | Republica Populară Chineză | Colombia | Congo | Costa Rica | Coasta de Azur | Croatia | Cuba | Republica Democrată Congo | Djibouti | Dominica | Republica Dominicană | Ecuador | Egipt | El Salvador | Uniunea Europeană | Fiji | Macedonia | Gabon | Gambia | Georgia | Ghana | Grenada | Guatemala | Guineea | Guineea Bissau | Guyana | Haiti | Honduras | Hong Kong, China | Iceland | India | Indonezia | Israel | Jamaica | Japonia | Iordania | Kenia | Coreea de Sud | Kuweit | Kârgâzstan | Lesotho | Liechtenstein | Macao, China | Madagascar | Malawi | Malaezia | Maldives | Mali | Mauritania | Mauritius | Mexic | Moldova | Mongolia | Maroc | Mozambic | Myanmar | Namibia | Nepal | Noua Zeelandă | Nicaragua | Niger | Nigeria | Norvegia | Oman | Pakistan | Panama | Papua Noua Guinee | Paraguay | Peru | Filipine | Qatar | România | Ruanda | Sfântul Kitts şi Nevis | Sfânta Lucia | Sfântul Vincent şi Grenadine | Senegal | Sierra Leone | Singapore | Insulele Solomon | Africa de Sud | Sri Lanka | Suriname | Swaziland | Elveţia | Teritoriile vamale separate ale Taiwanului, Penghu, Kinmen, şi Matsu | Tanzania | Tailanda | Togo | Trinidad-Tobago | Tunisiei | Turcia | Uganda | Emiratele Arabe Unite | Statele Unite ale Americii | Uruguay | Venezuela | Zambia | Zimbabwe