Iancu Jianu, Olt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comuna Iancu Jianu
[[Imagine:|100px|Stemă]] [[Imagine:|180px|Amplasare]]
Judeţ Olt
Atestare
Primar Stănilă Constantin, PD, din [[|]]
Suprafaţă  km²
Populaţie ([[|]]) 4700 aprox
Densitate  loc./km²
Amplasare
Sate Iancu Jianu, Dobriceni, Preoteşti, Rudari
Cod poştal {{{cod-poştal}}}
Sit web ro [ ]
{{{note}}}

Iancu Jianu este o localitate în judeţul Olt, Oltenia, România. Comuna Iancu Jianu din judeţul Olt are o vechime foarte mare, fiind o localitate înfiinţată pe tiparul preistoric, pe malul apei, Olteţ, cât şi prin atestări documentare şi arheologice, cum ar fi mormântul unui soldat trac. Comuna a fost mai intâi denumită Cepturoaia, de la numeroasele cepturi- fântâni existente aici. Apoi a fost denumită Barbu Ştirbei, deoarece aici îşi avea prinţul moşii întinse şi un frumos palat pe dealul unde acum este liceul. Palatul a fost dărâmat de comunişti, însă a mai rămas din toata averea prinţului o cramă domneasca încă folosită. Moşia prinţului a fost îngrijită de administratorul Ionescu, despre care şi azi bătrânii satului îşi amintesc cu respect şi nostalgie. În comuna există Biserica "Cuvioasa Paraschiva", atestată în 1529 şi ulterior. Această biserică, de o vechime impresionantă, are o istorie legată de Fraţii Buzeşti şi de Mihai Viteazul. Se crede ca exista pe vremea lui Mihai Viteazul un tunel subteran între biserică şi mănăstirea Călui, la câţiva kilometri distanţă, în care oamenii şi-ar fi ascuns avuţiile şi grânele de pericolul reprezentat de turci. Cealaltă biserică a satului este datată mai recent, din 1900 şi poartă hramul Sfântului Dumitru. Comuna principală este împărţită în două: vatra satului şi Ciumegeana. Se pare că denumirea de Ciumegeana vine de la o întâmplare tot de prin jurul anului 1600: turcii au năvălit peste vatra satului, pe atunci înconjurată de păduri, şi cei de la deal aflând de atacul turcilor, au venit în ajutorul consătenilor, ciomegindu-i pe turci, şi astfel le-a ramas numele de ciumegeni. Aceasta întâmplare se pare că a mai dat nume şi unei păduri care există şi astăzi. După ce i-au învins pe turci, oamenii i-au dus să moară într-o zonă a pădurii bântuită de lupi. Aceasta zonă se numeşte şi azi Zăcătoarea - locul unde au fost duşi turcii să zacă. Satul are o bogată moştenire folclorică, de la olărit până la căluşarii si lăutarii vestiţi, şi până la săptămânalul târg ce are loc in fiecare dumincă, sau bâlciul de Sfântă Mărie pe 15 august.


Satul Dobriceni din comuna Iancu Jianu - Olt a fost atestat documentar cu peste patru sute de ani în urmă, mai exact la 29 mai 1589, în timpul domniei lui Mihnea Turcitu. Dacă atestarea satului este clară, nimeni nu ştie însă de unde vine numele acestuia. Unii cred că ar fi un atroponim de la numele unui om, alţii cred că denumirea se trage din slavonescul dobrii care înseamnă om bun. Ambele variante au fost adoptate de ţărani pentru că oameni buni sunt în sat, mai puţini Dobrini.

Imagine:cuviosa paraschiva.jpg Imagine:Sfantul dumitru.jpg

[modifică] Obiective turisitice

[modifică] Muzeul din Dobriceni

În incinta Şcolii cu clasele I-IV din Dobriceni se află un muzeu care este motiv de mare fală pentru locuitorii comunei. Nu numai că muzeul are mai multe secţiuni cu exponate valoroase, dar obiectele au fost studiate şi evaluate de cercetători avizaţi. De la oasele de mamut descoperite în comună, pâna la costumele populare purtate de strămoşii actualilor săteni, toate exponatele sunt crâmpeie de istorie şi tradiţie care îi fac pe locuitorii din Dobriceni să fie mândri de originile şi de comuna lor. Muzeul din Dobriceni a fost deschis în anul 1970. Sala nu prea încăpătoare este plină de obiecte care duc gândul la vremurile de mult apuse. Doar într-o vitrină, câteva bancnote scoase din circulaţie acum câţiva ani şi două-trei obiecte rămase de la Revoluţia din 1989 readuc vizitatorul în timpurile noastre. Periplul în sala exponatelor ar trebui început cu vitrina plină de oase de mamut şi unelte din piatră descoperite pe teritoriul comunei. „Au existat supoziţii potrivit cărora denumirea de Dobriceni ar veni de la slavonul <>, care înseamna om bun, dar noi datăm de mult mai mult timp. Dovada este şi mormântul de trac descoperit de preotul Bălaşa, un mare pasionat de arheologie, tatăl pictorului Sabin Bălaşa, a spus cu mândrie Mihai Petrescu, învăţator, cel care are frumoasa misiune de a îngriji muzeul.

Câte exponate, atâtea poveşti Fiecare exponat are povestea lui. Unul dintre costumele locale a aparţinut Anei Bezna, cea mai longevivă locuitoare a satului, care a trăit 110 ani; un ceas de buzunar a salvat viaţa unui soldat care, ţintit de un lunetist, a scapat numai datorită faptului ca glonţul s-a oprit în ceasul aşezat în buzunarul din dreptul inimii; clopotul primei biserici a satului a fost recuperat abia acum doi ani, când a fost cumparat cu 500.000 de lei de la un satean care işi presa cu el acoperişul de pe coteţul porcilor..., si câte si mai câte. Muzeul este impărţit pe secţiuni. Printre acestea, a fost refăcut cadrul unei străvechi odăi ţărăneşti, iar într-un colţ, băncile vechi, tabliţele de ardezie şi abecedarele de pe vremea când propoziţiile începeau cu literă mică te duc cu gândul la vremea când cei mici mergeau la şcoală cu cărţile legate cu sfoară, muscând din bucata de pâine aburindă abia scoasa din ţăst.

Dezvelire de basorelief pe data de 27 octombrie 2001 Si ca orice muzeu care se respectă, cel din Dobriceni are si o „Carte de Aur“, in care persoanele de vază, fie ele săteni care fac cinste comunei sau vizitatori de seamă, şi-au insemnat trecerea prin câteva rânduri. În fiecare zi de 27 octombrie, de Sfântul Dumitru, care este patronul spiritual al Şcolii din Dobriceni, sătenii sărbătoresc evenimentul printr-o petrecere la care participă cu mic, cu mare. In acest an, sărbătoarea va fi cu atât mai speciala cu cit in ziua respectiva va avea loc ceremonia de dezvelire a basoreliefului realizat şi donat de artistul plastic Eugen Ilina, originar şi el din comuna Inacu Jianu,care îl reprezintă pe ctitorul şcolii, preotul Dumitru Popescu, ocazie cu care va fi schimbată şi denumirea şcolii după numele celui care a infiinţat-o.Artistul a mai realizat şi un bust al prinţului ce se afla in curtea liceului din Iancu Jianu. Parţiale extrase din "Gazeta de Sud", 19 octombrie 2001