Carol cel Mare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina". |


Carol cel Mare (în germană: Karl der Große, în latină: Carolus Magnus), Rege al Francilor, Împărat al Occidentului şi fondator al Imperiului Carolingian. S-a născut în jurul anului 742 şi a murit la începutul lui 814 d.Hr.
La moartea tatălui său, Pepin cel Scurt, Carol cel Mare şi-a asumat tronul francilor împreună cu fratele său, Carloman. În 771, Carloman a murit, iar Carol cel Mare a rămas domn singur pe Regatul Franc.
În politica externă, a înteprins o serie de campanii militare destinate extinderii frontierelor. Astfel i-a atacat pe longobarzii din Lombardia, făcându-i să dispară din istorie (772). În Spania a încercat să ducă un război contra arabilor, dar a trebuit să se mulţumescă cu crearea Mărcii hispanice în zonele din apropierea Barcelonei de astăzi (viitoarea Catalonie). În Germania i-a învins pe saxoni, şi a dus războiul până în Ungaria, unde i-a distrus pe avari.
În anul 800, Papa l-a încoronat pe Carol cel Mare ca împărat al Occidentului, ceea ce a dus la răcirea relaţiile sale cu Imperiul Bizantin, guvernat pe atunci de o femeie, împărăteasa Irina.
În interior, Carol cel Mare a folosit comitatul ca unitate administrativă de bază a imperiului, condus de un comite, şi a creat diverse mărci, fiecare fiind condusă de un marcgraf. În acelaşi timp a creat un corp de dregători însărcinaţi cu suprevegherea, missi dominici, a căror menire era ţinerea în observaţie a nobililor şi autorităţilor locale.
Carol cel Mare a fost un om pasionat de cultură. A fondat Şcoala Palatină în Aachen. Când a murit a fost înmormântat în propria sa catedrală.
Sistemul imperiului a funcţionat bine pe durata vieţii sale, datorită mâinii sale de fier, dar succesorul său, Ludovic Piosul, a fost incapabil să oprească dezintegrarea Imperiului, care s-a divizat definitiv prin Tratatul de la Verdun, în 843.