Eugen Barbu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
![]() |
||
Acest articol face parte din seria Literatură |
||
Istoria literaturii | ||
Antichitate - Evul Mediu |
||
Specii literare | ||
BD - Basm - Literatură pentru copii |
||
Genuri literare | ||
Genul epic - Genul liric |
||
Vezi şi | ||
Literatură română | ||
Scriitori - Cărţi |
||
Literatură străină | ||
americană - arabă |
||
Meta | ||
Proiectul literatură |
||
editează |
Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924 - d. 1993) a fost un academician, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist român, laureat al premiului Herder.
Cuprins |
[modifică] Scurtă prezentare
Important prozator român contemporan, pamfletar, jurnalist, scenarist, publicist, membru corespondent al Academiei Române, contestat vehement de anumiţi critici pentru plagiatul dovedit din romanul Incognito.
A fost de asemenea contestat, mai ales după decembrie 1989 şi pentru campaniile de factură antisemită, din revista Săptămâna pe care a creat-o şi condus-o şi, respectiv din revista România Mare, înfiinţată şi condusă de Corneliu Vadim Tudor.[necesită citare]
A înfiinţat, alături de cel care este considerat discipolul său, Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrină naţionalista, România Mare, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996.
A debutat cu un volum de nuvele. A scris apoi romanele Groapa, Şoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Principele (volum ce a fost însoţit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de şantier al creaţiei), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder.
A lăsat şi un interesant Jurnal.
Eugen Barbu a fost unul dintre foarte puţinii oameni din cei ce au fost "mari" în România dintre 1965 şi 1989, care nu a făcut nici cea mai vagă încercare de a se justifica sau de a-şi "croi" o haină de dizident inexistent, aşa cum au făcut foarte mulţi dintre cei care au devenit, peste noapte, mari iubitori ai democraţiei post-decembriste. Rămâne în amintirea celor ce au trăit acele timpuri denumirea servilă dată Elenei Ceauşescu: "Înalta Doamnă a Ţării"(!).
A fost căsătorit cu actriţa Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic.
[modifică] Opere publicate
- Groapa
- Şoseaua nordului
- Princepele
- Caietele principelui
- Incognito
- Săptămâna nebunilor
- Ianus
- Unspezece
[modifică] Pamfletarul Eugen Barbu
[modifică] Eugen Barbu director de reviste
[modifică] Gazetarul Eugen Barbu
[modifică] Eugen Barbu, critic de artă
[modifică] Eugen Barbu despre Sabin Bălaşa
- Articolul Teatrul National, în ziarul România Liberă, 1 octombrie 1970
- Articolul Un premiu, în ziarul România Liberă, 22 aprilie 1971
- Articolul Culturale, în ziarul România Liberă, 3 februarie 1972
- Articolul Tot ce picteaza inseamna Mit, în ziarul Scânteia tineretului, 28 noiembrie 1982
[modifică] Romancierul Eugen Barbu
[modifică] Eugen Barbu despre ...
- " ... odată terminată o carte, ea devine un glonţ scapat din puşcă, nu-l mai poţi întoarce."
[modifică] Legături externe
Categorii: Articole cu suport bibliografic incomplet | Naşteri în 1924 | Decese în 1993 | Academicieni români | Directori de reviste români | Jurnalişti români | Laureaţi ai premiului Herder | Pamfletari români | Politicieni români | Prozatori români | Publicişti români | Romancieri români | Scenarişti români