Echilibrul pieţei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Echilibrul pieţei
Extinde
Echilibrul pieţei

Echilibrul pieţei este denumită în economie situaţia de pe o piaţă, în care preţul unui bun economic conduce la o egalitate între cantitatea cerută şi cantitatea oferită. Preţul este denumit preţ de echilibru, iar cantitatea este denumită cantitate de echilibru.

Cu cât există mai mulţi ofertanţi cu atât preţul este mai mare şi cu cât există mai puţini ofertanţi, cu atât preţul este mai mic. Astfel piaţa se regularizează şi se formează echilibrul.

Crearea echilibrului este un element central al teoriei neoclasice şi al teoriei echilibrului general.

Explicaţii:
P=Preţ
p*=Preţ de echilibru
Q=Cantitate
q*=Cantitate de echilibru
RC=Renta consumatorului
RP=Renta producătorului
D=Cerere
S=Ofertă

Cuprins

[modifică] Supoziţii

Teoria echilibrului general porneşte de la mai multe supoziţii care trebuie îndeplinite pentru crearea unui preţ de echilibru. Aceste supoziţii nu se pot îndeplini strict, deoarece rar există preţ de echilibru în realitate. Într-o piaţă perfectă, însemnând o piaţă cu mulţi ofertanţi mici, raţionali, dar şi cu consumatori, preţul pieţei neputând să-i influenţeze pe nici unul, se formează un preţ de echilibru. Această supoziţie este fundamentală teoriei preţului de echilibru, aşa cum ea se predă în cursurile introductive de economie. În multe pieţe reale această supoziţie nu poate fi aplicată, deoarece anumiţi cumpărători sau vânzători au suficient de multă putere pe piaţă, pentru a modifica preţul după bunul plac. În astfel de situaţii modelul simplu al preţului de echilibru este insuficient şi necesită alte cercetări. În continuare se presupune că nu există costuri de tranzacţie, situaţie care în realitate este rar întâlnită. Costurile de tranzacţie desemnează acele costuri care apar pe lângă preţul actual de cumpărare, costuri pentru transport de exemplu. În multe cazuri acest model este utilizabil ca şi o primă aproximare a dezvoltării pieţei.

Economia generală dedică multă atenţie în cazul funcţionării deficitare a pieţei, în cazul în care resursele limitate nu sunt distribuite optimal. De exemplu dacă un monopolist cere permanent preţuri excesive, aceasta va duce la micşorarea cantităţii oferite. În astfel de cazuri economiştii încearcă să găsească reguli care ar trebui să ducă la evitarea sau cel puţin la atenuarea funcţionării deficitare a pieţei şi la pierderea bunăstării societăţii. Statul ar putea să se implice direct prin măsuri legale sau indirect prin regularizarea pieţei, de exemplu în forma preţurilor maximale sau a taxelor.

[modifică] Cererea

Cererea reprezintă cantitatea de bunuri si servicii pe care consumatorii doresc să le cumpere la un anumit preţ.

[modifică] Oferta

Oferta reprezintă cantitatea de bunuri si servicii pe care ofertanţii sunt pregatiţi să le producă sau să le ofere în condiţiile date de loc şi de timp. Cu cât preţul unui produs este mai mare, cu atât este mai mare, de regulă, oferta totală a ofertanţilor.

[modifică] Linkuri

Economie

Listă de articole economice | Listă de întreprinzători renumiţi | Colecţie de formule economice | Listă de economişti

În alte limbi