Argentina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

REPÚBLICA ARGENTINA
Steagul Argentinei Stema Argentinei
în detaliu mai mare
Deviză naţională: En Unión y Libertad
În unitate şi libertate
Limbă oficială limba spaniolă castiliană
Capitală
 
Buenos Aires
34°20′ S 58°30′ W
Oraş principal Buenos Aires
Preşedinte Néstor Kirchner
{{{Şef-de-guvern-tip}}} {{{Şef-de-guvern-nume}}}
Sistem politic Republică federală
Suprafaţă
 - Total
 - % apă
locul 8
2.791.810 km²
1,1%
Populaţie
 - Total
 - Densitate
locul 31
39.538.000
13/km²
Independenţă 9 iulie 1816
PIB
 - Total
 - PIB/cap de loc.
locul 22
537.200.000.000 $
14.087 $
Monedă Peso argentinian
Fus orar UTC - 3
Imn naţional Himno Nacional Argentino
Domeniu Internet .ar
Prefix telefonic +54
Argentina pe Glob
Extinde
Argentina pe Glob

Cuprins

[modifică] Generalităţi

Argentina este o republică federală. Se învecinează la nord cu Bolivia şi Paraguay; la est cu Brazilia, Uruaguay şi Oceanul Atlantic; la sud cu Oceanul Atlantic şi Chile; la vest cu Chile. Ţara ocupă cea mai mare parte în sudul Americii de Sud şi are forma unui triunghi cu baza la nord şi vârful la Punta Dungeness, extremitatea sudică a continentului. Lungimea teritoriului, de la nord la sud, este de aproximativ 3330 km iar lăţimea maximă este de aproximativ 1384 km. Argentina include şi Ţara de Foc, care cuprinde jumătatea estică a Insulei Mari a Ţării de Foc şi numeroase insule vecine (ca de exemplu Isla de los Estados. Suprafaţa ţării este de 2 780 400 km2; este ca mărime a doua ţară sud-americană (după Brazilia). Împreună cu Insulele Falkland şi celelalte insule din sudul Atlanticului are o suprafaţă totală de 2 808 602 400 km2. Coastele argentiniene au o lungime de 4990 km. Capitala este la Buenos Aires, cel mai mare oraş argentinian.


[modifică] Date geografice

Harta Argentinei
Extinde
Harta Argentinei

[modifică] Relieful

Argentina cuprinde o diversitate de forme de relief: munţi, podişuri şi câmpii. Graniţa de vest traversează Anzii, cel mai mare lanţ muntos din America de Sud. Anzii patagonieni care formează graniţa naturală dintre Argentina şi Chile, au înălţimi până la 3600 m. În partea de nord, la graniţa cu Bolivia, Anzii Cordilieri au numeroase vârfuri cu înălţimi de până la 6400 m. Cel mai înalt vârf este Aconcagua (6960 m). În centrul Argentinei se găseşte lanţul muntos Sierra de Córdoba cu cel mai înalt vârf Champaqui (2880m). La est de lanţul Anzilor se găsesc suprafeţe aproape plane ale căror înălţimi variază treptat de la 600 m până la nivelul mării. În nord se întinde câmpia denumită Gran Chaco. Pampasul, câmpia lipsită de copaci, este cea mai productivă zonă agricolă a ţării, întinzându-se pe aproximativ 1600 km în sudul lui Gran Chaco. În Patagonia, în sudul Pampasului, terenul este arid, de tip stepă.

[modifică] Hidrografia

Cel mai mare râu al Argentinei este Parana, care o traversează din nord spre porţiunea centrală a ţării. Alte râuri sunt: Uruguayul, care formează pe o porţiune graniţa cu statul Uruguay, Paraguayul, cel mai mare afluent al Paranei, Rio Colorado, Rio Salado şi Rio Negro. Rio de la Plata este cel mai estuar format la confluenţa dintre râurile Parana şi Uruguayul. Pe râul Iguaco, afluent al Paranei, se află cascada Iguaco o atracţie turisitică. În Anzii Patagonieni se găsesc numeroase lacuri de munte, cel mai renumit fiind lacul alpin Bariloche, în apropierea căruia s-a construit staţiunea turistică San Carlos de Bariloche.

[modifică] Clima

Clima este de tip temperat în cea mai mare parte a ţării exceptând o zonă mică în partea de nord unde este de tip tropical şi în Gran Chaco unde este de tip subtropical. În zonele muntoase temperaturile sunt mai scăzute. Precipitaţiile variază datorită regiunilor diferite. În nord ploile sunt abundente în timp ce în sud climatul este arid. Vegetaţia şi fauna diferă de la o regiune la alta. În zona de nord fauna şi flora sunt de tip tropical: maimuţe, jaguari, pume, tapiri, papagali, flamingo, palmieri, liane, jacaranda etc. În Pampas se pot întâlni în special ierburi sau arbori rezistenţi la secetă ca eucaliptul, sicamorul, acacia şi animale ca vulpi, pisici sălbatice, căprioare, antilope, vulturi etc. În Patagonia vegetaţia constă în special din tufişuri, ierburi, muşchi. În zonele muntoase din Anzi se găsesc conifere ca de exemplu pinul, chiparosul, cedrul şi animale ca lama, alpacaua, condorii. În zonele aride cresc cactuşi. În lacuri şi râuri se găsesc cantităţi mari de peşte.

[modifică] Date demografice şi organizare politico-administrativă

[modifică] Populaţia

Provinciile Argentinei
Extinde
Provinciile Argentinei
Biserica franciscană din Cordoba
Extinde
Biserica franciscană din Cordoba
Imagine:Cordoba - Cordoba1.jpg
Palatul Justiţiei (Palacio de Justicia) din Cordoba

Populaţia Argentinei era în 2001 de aproximativ 37.384.816 persoane cu o densitate medie de 13 persoane/km2. Aproximativ 85% din populaţie este de origine europeană. O mică parte a populaţiei este metisă. Datorită imigrării masive, între anii 1850-1940 au sosit în Argentina aproximativ 6.608.000 de imigranţi spanioli, italieni dar şi francezi, englezi, germani sau ruşi. 89% din populaţie trăieşte în zone urbane. Limba oficială este spaniola. Deasemenea se vorbesc italiana şi engleza. 90% din populaţie este de religie catolică. Prin lege, preşedintele şi vicepreşedintele trebuie să fie de religie catolică. Moneda naţională este peso (1 peso=100 centavos).

[modifică] Organizarea administrativă şi politică

Argentina este formată din 23 de provincii, un district federal care cuprinde zona oraşului Buenos Aires şi câteva suburbii, un sector argentinian în Antartica şi căteva insule în Oceanul Atlantic. Cel mai mare oraş este capitala Buenos Aires cu o populaţie de aproximativ de 12.000.000 locuitori. Alte oraşe importante sunt Cordoba, La Plata, Mar de Plata, oraşul-port Rosario şi Mendoza, un important centru agricol. Conform Constituţiei din 1853, Argentina este o republică federală condusă de un preşedinte asistat de un consiliu de miniştri. Puterea legislativă este formată de un congres naţional constituit din Senat şi Camera Deputaţilor.


Provincie Capitală Suprafaţă (km²) Populaţie (2001)
Ciudad Autónoma de Buenos Aires|- 200 2.776.138
Buenos Aires La Plata 307.571 13.827.203
Catamarca San Fernando del Valle de Catamarca 102.602 334.568
Chaco Resistencia 99.633 984.446
Chubut Rawson 224.686 413.237
Córdoba Córdoba 165.321 3.066.801
Corrientes Corrientes 88.199 930.991
Entre Ríos Paraná 78.781 1.158.147
Formosa Formosa 72.066 486.559
Jujuy San Salvador de Jujuy 53.219 611.888
La Pampa Santa Rosa 143.440 299.294
La Rioja La Rioja 89.680 289.983
Mendoza Mendoza 148.827 1.579.651
Misiones Posadas 29.801 965.522
Neuquén Neuquén 94.078 474.155
Río Negro Viedma 203.013 552.822
Salta Salta 155.488 1.079.051
San Juan San Juan 89.651 620.023
San Luis San Luis 76.748 367.933
Santa Cruz Río Gallegos 243.943 196.958
Santa Fe Santa Fe 133.007 3.000.701
Santiago del Estero Santiago del Estero 136.351 804.457
Ţara de Foc, Antarctica şi Insulele din Atlanticul de Sud Ushuaia 21.263 101.079
Tucumán San Miguel de Tucumán 22.524 1.338.523

[modifică] Economia

argentiniană se bazează în primul rând pe agricultură, dar în ultimele decenii s-a dezvoltat mult industria extractivă (datorită zăcămintelor de cărbune şi petrol) şi industria manufacturieră (prelucrarea produselor petroliere, textilă, chimică, alimentară). Exportul Argentinei se bazează pe produsele agricole (carne, cereale, lână). Importurile constau în echipamente tehnologice, chimicale, metale, lubrifianţi.

[modifică] Istoria

Argentina a fost puţin populată înainte de sosirea exploratorilor spanioli. Existau puţine triburi nomade care se ocupau în special cu agricultura.
În februarie 1516, navigatorul spaniol Juan Diaz de Solis, căutând un traseu spre Indiile de est a acostat în estuarul Rio de la Plata şi a revendicat noile teritorii în numele Spaniei. În 1526, un navigator italian, Sebastian Cabot, a oprit în estuar în căutare de provizii şi apoi a urcat în sus pe râul Parana până aproape de actualul oraş Rosario. Aici au construit un fort şi apoi au continuat drumul pe râu până în Paraguayul actual. Cabot a rămas patru ani şi a găsit importante cantităţi de argint. Sistemul hidrografic a fost denumit River de la Plata (râul argintului).
Colonizarea regiunii a fost începută în 1535 de soldatul spaniol Pedro de Mendoza. În februarie 1536, Mendoza, care fusese numit guvernator militar al întregului ţinut de la sudul lui Rio de la Plata, a pus piatra de temelie a oraşului Buenos Aires. El a încercat să cucerescă noi teritorii dar nu a reuşit din cauza lipsei alimentelor şi a împotrivirii triburilor băştinaşe. Cinci mai târziu a fost nevoit să părăsească Buenos Aires.
În 1537, Domingo Martinez de Irala, unul dintre locotenenţii lui Mendoza, a fondat Asuncion (capitala actuală a Paraguayului) care a fost prima aşezare permanentă din regiunea La Plata. De la această bază, spaniolii au cucerit treptat teritoriile dintre râurile Parana şi Paraguay. Santiago del Estero, prima aşezare permanentă din argentina, a fost construită în 1553 de spaniolii veniţi din Peru. Santa Fe a fost fondată în 1573 iar în 1580 se reia construcţia oraşului Buenos Aires.



José de San Martin (1778-1850)
Extinde
José de San Martin (1778-1850)

În 1620, întreaga regiune La Plata a fost subordonată viceregelui din Peru pentru administrare. Din cauza politicii comerciale restrictive colonizarea regiunii La Plata a fost încetinită în următorii o sută de ani.

În 1776 teritoriile ocupate în prezent de Argentina, Bolivia, Paraguay şi Uruguay s-au separat de Peru şi s-a constituit Viceregatul Rio de la Plata. În iunie 1806, Buenos Aires a fost atacat de flota britanică sub comanda amiralului Riggs Popham. Viceregele nu s-a impotrivit acestui atac neautorizat de guvernul englez şi oraşul a fost ocupat de britanici. Ei au fost însă alungaţi de cetăţenii oraşului în luna august. În 1807 englezii au atacat din nou Buenos Aires-ul dar au fost respinşi de locuitori. Acest lucru a avut o importanţă deosebită deoarece coloniştii spanioli au căpătat încredere în forţele lor şi s-au implicat în luptele pentru cucerirea independenţei. Mişcarea revoluţionară în La Plata a căpătat amploare în perioada detronării regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei de către Napoleon. Locuitorii din Buenos Aires au refuzat să-l recunoască pe Joseph Bonaparte, care fusese instalat pe tronul Spaniei. Pe 25 mai 1810, ei au alungat guvernul viceregal şi au instalat un consiliu guvernamental provizoriu în numele lui Ferdinand al VII-lea. În scurt timp relaţiile cu reprezentanţii regelui au fost rupte şi s-a început campania de cucerire a independenţei. Partea eliberată de sub armatele regale a fost împărţită în 14 provincii în 1813. În 1814, conducătorul militar Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului şi mai târziu a dat lovituri decisive legilor spaniole în Chile şi Peru.


Monumentul Naţional al Steagului (Monumento Nacional a la Bandera) din Rosario
Extinde
Monumentul Naţional al Steagului (Monumento Nacional a la Bandera) din Rosario

În martie 1816 reprezentanţii diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman. Pe 9 iulie ei au proclamat independenţa faţă de Spania şi au declarat formarea Provinciilor Unite din America de Sud.

Unii dintre delegaţi susţineau ideea creării unei monarhii constituţionale alţii a unui sistem federal guvernamental. Neînţelegerile dintre cele două facţiuni au culminat cu războiul civil din 1819. Pacea s-a instalat în 1820 dar problema a rămas nerezolvată.
În 1829 generalul Juan Manuel de Rosas a fost ales guvernator al provinciei Buenos Aires. Susţinător al federalismului, generalul şi-a extins autoritatea şi în celelalte Provincii Unite care se vor denumi apoi Confederaţia argentiniană. Regimul dictatorial al lui Rosas a fost răsturnat în 1852 de un grup revoluţionar condus de genralul Justo Urquiza. În 1853 a fost adoptată constituţia federală şi Urquiza a devenit primul preşedinte al Republicii Argentina. Provincia Buenos Aires a refuzat să adopte noua constituţie şi şi-a proclamat independenţa în 1854. S-a declanşat un război între cele două state în 1859, dar Republica Argentina a învins şi în octombrie 1859 Buenos Aires a aderat la federaţie. În mai 1862, Buenos Aires-ul a fost desemnat capitala republicii. Între 1865 şi 1902 Argentina a participat la numeroase războaie cu vecinii săi (Paraguay, Chile, Brazilia) pentru stabilirea graniţelor.
În primul deceniu al secolului XX, Argentina a devenit una dintre marile puteri din America de Sud, făcând progrese economice şi sociale remarcabile. În primul război mondial a rămas neutră dar a avut un rol important ăn aprovizionarea cu alimente a aliaţilor. Criza economică din 1929 a avut repercusiuni serioase în Argentina. După 1936 mişcările cu caracter fascist capătă amploare. În ianuarie 1942, la Conferinţa Pan-Americană pentru apărare de la Rio de Janeiro, Argentina şi Chile au fost singurele ţări care au refuzat să rupă relaţii cu puterile Axei. Relaţiile cu Japonia şi Germania au fost rupte de abia în ianuarie 1944. În perspectiva războiului iminent cu Germania, o huntă militară autointitulată „Colonei” îl destituie pe preşedintele Pedro Ramirez în 24 februarie 1944. Conducătorul huntei era colonelul Juan Domingo Peron. În ciuda manifestărilor de simpatie cu aliaţii, guvernul continuă să ofere adăpost agenţilor germani. În iulie 1944 SUA acuză Argentina că ajută puterile axei. De abia pe 27 martie 1945, ţara declară război Germaniei şi Japoniei. Argentina devine, în lunile următoare, membră a Naţiunilor Unite cu ajutorul SUA. După 1946 în Argentina au avut loc numeroase frământări sociale din cauza dictaturilor militare care s-au succedat la conducerea ţării şi care au încercat să oprime mişcările democratice din ţară.


Ţări în America de Sud
Argentina · Bolivia · Brazilia · Chile · Columbia · Ecuador · Guyana · Panama · Paraguay · Peru · Surinam · Uruguay · Venezuela

Teritorii dependente: Guiana Franceză · Insulele Falkland (UK) · Georgia de Sud şi Insulele Sandwich de Sud (UK)