Dan Romaşcanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol conţine afirmaţii care necesită suport bibliografic.
(Vezi Wikipedia:Verificabilitate)

Dan Romaşcanu este născut în Bucureşti, în 1943 şi a emigrat în Danemarca în 1988. În decembrie 1989, ca un ecou al revoluţiei din România, care a pus capăt dominaţiei sovietice, Dan Romaşcanu a întemeiat revista "Dorul", pentru românii din ţară şi din afara hotarelor, pentru a exprima năzuinţa de păstrare a tradiţiei şi totodată de soluţionare a importantelor probleme, invocând drepturile româneşti şi aspiraţiile către idealurilor europene actuale. Astfel, în cuprinsul revistei – care se prezintă în excelente condiţii grafice – sunt însumate constant secţiunile: Cronica Regală, Religia, Istoria, Literatura şi arta, precum şi Politică şi Reportaj. Publicând ca logo, pe coperta revistei, vechea stemă regală a României, găsim în fiecare număr "Agenda Casei Regale a României", cu mesaje ale regelui Mihai I şi a familiei sale.

Evocându-se identitatea poporului român şi înfăptuirile de-a lungul secolelor, în revista "Dorul" au apărut importante studii din domenul lingvisticii, onomasticii şi toponomasticii româneşti, apoi de istoriografie, istoria artei şi evoluţia mentaliţăţilor, scrise de Eugen Lozovan, profesor de romanistică a Universităţii din Copenhaga, aflat dintr-început ca "redactor onorific" a revistei, precum şi de Petre Ş. Năsturel, Alexandru Duţu, Paul Cernovodeanu şi mulţi alţii, toţi aceştia semnalând valoriile culturale şi răspunzând falsurile ştiinţifice. Ţările române au cunoscut o cultură creştină, cu o evoluţie proprie, din care mai târziu au apărut importante înfăptuiri. În secţiunea de Religie a revistei "Dorul" se sublinează că fără deosebire confesională catolicii şi ortodoxii sunt urmaşii acestei tradiţii.

În capitolul "Politică" sunt înserate ştiri de politică internă şi internaţionale, cât şi o rubrică specială pentru solidaritate cu românii din Basarabia, Transnistria, Bucovina. Aici se mai cuprind şi o seamă de comentarii politice semnate de-a lungul timpului de Constantin Mareş, Şerban Orescu, Aurel Sergiu Marinescu, Liviu Vălenaş şi alţii.

În anul 1990 Dan Romaşcanu înfiinţează editura "Dorul", prezentă cu deosebit prestigiu, la Târgurile Internaţionale de carte din Frankfurt (1997) şi Paris (2001), activitate meritorie pentru care revista a primit, în 1998, Medalia Jubiliară a Casei Regale a României şi scrisori de mulţumire din partea Casei Regale Daneze. În editura "Dorul" au apărut 120 de volume ale românilor din străinătate, dintre care Titus Bărbulescu, Mircea Axente Boldeanu, Pavel Chihaia, Cicerone Ioniţoiu, Eugen Lozovan, Constantin Mareş, Radu Negrescu-Suţu, Andrei Pandrea şi mulţi alţii.

Dan Romaşcanu a realizat una dintre cele mai reprezentative publicaţii ale românilor de peste hotare.

[modifică] Revista Dorul

Revista „Dorul”, editată de Dan Romaşcanu în Danemarca, se caracterizează prin ritmicitate, cuprindere şi bună execuţie tipografică. Din 1990, anul apariţiei ei, este livrată cu regularitate mensuala, la data de 15 a lunii, uneori chiar devansând-o. Cu toate că în Danemarca comunitatea românilor este relativ redusă, editorul a ştiut să surmonteze acest handicap printr-o largă antrenare publicistică a mai multor personalităţi ale exilului românesc, îndeosebi din ţări ca Germania, Franţa, S.U.A., Canada etc. Acesta i-a dat posibilitatea de a asigura continuitatea rubricilor alcătuitoare, să iniţieze altele noi, de-a lungul anilor de apariţie.

Cu toată apariţia mensuală, revista este prezentă în actualitatea politică a ţării, îndeosebi prin masivul grupaj de ştiri la zi, de la începutul fiecărui număr. Alte rubrici cuprind actualitatea cultural-editorială a românilor din ţară şi din străinătate, asigurându-şi astfel caracterul complet şi cuprinzător de revista politică şi social-culturală. Colaborările sunt urmărite şi încurajate, colaboratorii sunt întimpinaţi cu generozitate. Revista se distinge între alte publicaţii româneşti din străinătate prin prezentarea ei îngrijită, cu marcaje distincte de rubrici şi cu bune reproduceri în culori, totul formând un ansamblu atractiv care pune în evidenţă textele şi transmite cititorilor o exigenţă estetică ridicată.