Discuţie:Etnogeneza românească/GMSecu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acesta este un articol neenciclopedic al D-Nei Gabriela Marieta Secu. Puteţi extrage informaţii despre părerile unor autori despre acest subiect din acest articol pentru articolul oficial Etnogeneza românească.


[modifică] Miraculosul tezaur al limbii române!

[modifică] Comoara de sub cifru

Dincolo de linia melodică a cuvintelor româneşti, mai este ceva ce mă fascinează în limba română, inteligenţa unor cuvinte ce parcă la noi, aici, în această GURĂ de RAI, grăiesc prin GRAI, şi unde gura vorbeşte de RA zeu al soarelui, si unde cuvântul se spune cum se naşte cu ajutorul aerului… Şi mai ales cuvântul DAC citit în oglinda CAD, spunând şi acesta despre o anumită cădere. Şi dacă aceste cuvinte ştiu povestea lor, şi dacă ne tot spun această poveste şi noi n-o înţelegem? Interesant, doar în limba română cuvântul APĂ pare a şti chimie… Ar putea fi o coincidenţă, dar dacă nu este? Formula chimică a apei este H2O, desfăşurat se scrie H-O-H, în mai toate alfabetele litera A ocupa poziţia 1, Hidrogenul în sistemul periodic al elementelor ocupă aceeaşi poziţie. Litera P ocupă poziţia 16, ce este numărul de masa al Oxigenului… Corelarea numerică a elementelor chimice cu literele luate din numerologie (un alfabet oarecum iniţiatic) scoate la iveală faptul ca în limba română, dintre toate limbile de factură romanică, apa - cuvântul apă - ştie despre sine cine este, îşi cunoaşte formula chimică… De parcă aici ne-ar fi învăţat cineva foarte inteligent anumite cuvinte, aceasta petrecându-se de mult, cu mult înainte de-a fi învăţată chimia şi fizica prin şcoli…

A - P - A în traducere chimică H - O - H (H2O);

Şi cuvântul POM pare a fi inteligent, şi el ştie că fără el omul n-ar mai fi om… POM si OM, o literă în plus, iar Oxigenul ce este produs de pom, pentru a întreţine viaţa omului. Avem deci oxigen, azot şi un izotop special de azot… azot special ce are puterea sa treacă în izotop de carbon… carbonul fiind pe undeva schelet în vasta complexitate a chimiei organice.

P - O - M în traducere chimică O - N - XN

XN = izotop de azot

Ştim că izotopul de Azot (14N) din radiaţiile cosmice trece în izotop de Carbon (14C), ceea ce explică într-un fel diferenţa dintre OM si POM, dar aici este vorba de-o radioactivitate specială, de trecere de la un element chimic la altul - cu ajutorul unor radiaţii cosmice. Nu este vorba doar de cuvintele analizate aici, APĂ, POM, OM, le-am luat pe acestea fiindcă ele sunt cele mai elocvente... Mi se pare mai mult decât ciudat, ca aceste coincidenţe să fie doar un joc al întâmplării... În Biblie, ni se spune că La început a fost cuvântul, într-adevăr, se presupune că apa ar fi fost elementul ce a determinat apariţia vieţii... Din Cosmochimie aflăm că Hidrogenul este elementul cheie; studiind chimia vedem că, la originea lor, elementele au plecat de la HIDROGEN. Interesant este de urmărit ce silabă spun copii mici atunci când învaţă să vorbească ... A ... PA ... PA ... A … , apoi spun M ... am ... A, sau T ... at ... A. Ciudat mi se pare că dintre toate limbile de factură romanică, doar în limba română există cuvintele ca acestea, ce ştiu chimie din fire... deştepte din fire... aşa cum spunea Herodot despre strămoşii noştri, că ar fi deştepţi din fire… Cred şi eu, vorbeau o limbă simplă pe care o înţelegeau şi romanii cei deştepţi, vorbitori ai unei limbi moarte azi (zic eu, născută moartă, arhitectural construită, pentru unii ce erau atunci un fel de buric al lumii).

În volumul II de corespondenţă între B.P. Haşdeu şi contemporanii săi români şi străini, la pagina 14 se află o scrisoare ce mi-a atras în mod deosebit atenţia, scrisoarea domnului Mihail Obedenaru-Georgiade adresată domnului B.P. Haşdeu datată astfel: 18 martiu 1878. Voi cita doar paragraful ce m-a făcut să-mi dau seama că APĂ, acest cuvânt se comportă ciudat la Roma, acolo unde, potrivit teoriilor lingvistice cunoscute, ar fi trebuit să se comporte altfel, în ipoteza că limba latină ar fi fost mama limbii române. E totuşi ciudat că limba română - fiică fiind, să folosească un cuvânt cunoscător de chimie, deştept din fire şi în limba latină dar mai ales în limba italiană - moştenitoare a limbii latine (şi spaţial), cuvântul să fie mult mai complicat şi în acelaşi timp amnezic din punct de vedere chimic. Deci, voi cita doar paragraful legat de cuvântul APĂ, din scrisoarea de care am pomenit mai sus:

Încă o informaţiune: aci în Roma, unii copii mici, nainte de-a ajunge a pronunţa acqua, pronunţă apa. Ce zici, nu oare că apa, graţie evoluţiunii, devine acqua, şi în viaţa individului, şi în viaţa lungă a unei populaţiuni. Hotărât lucru, eu una nu pot crede că un fiu (fiică) ar complica firescul simplicităţii... cu atât mai mult cu cât apa este un cuvânt uzual... Dacii sub nici o formă nu puteau arăta apa cu degetul până la întâlnirea lor cu romanii, aşteptând să le spună aceştia cum se numeşte apa... Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu alte cuvinte uzuale, termeni de rudenie, cuvinte despre care se spune că ar avea origine latină... fiindcă întâlnim aceste cuvinte (soră, frate) şi-n limbi ce n-au nimic în comun cu structura latină, cuvinte ce par a exista de când e lumea lume şi graiul grai, cuvinte slave de exemplu despre care se spune că le-am fi luat noi în timpul formării limbii române (de parcă aceste cuvinte n-ar putea fi şi mai bătrâne decât formarea limbilor cunoscute fie ele vii sau moarte)... Aceste cuvinte modificate puţin fonetic par a aparţine unei limbi comune despre care aflăm că Dumnezeu ar fi stricat-o atunci când oamenii ar fi vrut să ajungă la CER. Gradul de rudenie există între limba latină şi limba română, dar de alta natură, cu un alt curs decât acela trâmbiţat prin manuale... Domnul Gabriel Gheorghe, directorul revistei Getica, are destule dovezi, adunate în ani de studiu intens despre această poveste (despre rudenia dintre limba română şi limba latină), ce nu e deloc o poveste... Eu una sunt convinsă că dacă specialişti de marcă din mai multe domenii de cercetare s-ar ocupa puţin de aceste ciudăţenii ar putea da o altă culoare Certificatului de naştere al LIMBII ROMÂNE. Din nefericire, din lipsa fondurilor, revista Getica a domnului Gabriel Gheorghe nu a mai putut apărea de foarte multă vreme... Nu ne-ar strica deloc să ştim mai multe despre limba pe care o vorbim... Merg puţin mai departe cu ipoteza: aşa cum există meloterapia, cristaloterapia, sau alte forme de terapii, sunt convinsă că ar putea exista şi terapia cu ajutorul cuvintelor... Aceasta, implicând desigur o mai aprofundată cunoaştere a puterii cuvintelor, fiindcă se cunoaşte deja ce putere are gândul... de ce n-ar avea şi - CUVÂNTUL (putere) rol constructiv sau distructiv? De avut are, dar şi aici este vorba de cunoaştere şi cercetare, abia apoi, în cunoştinţă de cauză, vom şi întelege de ce sunt poeme ce ne creează o stare de linişte, o stare de nelinişte, de revoltă sau mai ştiu eu ce altă stare. De ce m-am oprit la poezie? Fiindcă poezia este cea folosită şi-n descântece şi fiindcă tot poezia, uneori însoţită de o melodie, este cea care poate crea confortul sau disconfortul psihic.

Din acustică (fizică) ştim că sunetul (energia sunetului) la limita mării tinde spre infinit din punct de vedere matematic - geometric. Sunetul în contact cu apa atinge parcă o altă lume (alte dimensiuni, nu este cazul să scriu acum şi formulele din fizică, ele demonstrează însă că sunetul este o energie ce poate face şi bine, şi rău, dar şi că la frecvenţe imperceptibile însoţeşte reacţiile fizico-chimice din univers…)

Din Genetică - în plan biologic aflăm că: factorii mutageni mai eficienti sunt:

1) radiaţiile naturale determinate de prezenţa în scoarţa pământului a unor elemente radioactive cum sunt: uraniu, toriu, samariu s.a.;

2) radiaţiile cosmice;

3) radiaţiile unor elemente cum sunt carbonul şi potasiul din corpul unor animale şi plante - ce au izotopi în stare naturală;

4) excesul sau insuficienţa unor săruri în sol;

5) modul de hrană;

6) o mare gamă de substanţe chimice;

7) factorii poluanţi.

Relaţia între toate aceste discipline există... Sunetul este o formă de energie... Ceea ce azi numim de multe ori miracol, paranormal este ceva cât se poate de normal, atâta doar că ne aflăm în planul cunoaşterii undeva prin clasele primare... Si totuşi, Biblia nu specifică întâmplător faptul că: La început a fost cuvântul. Coincidenţele pe care le-am semnalat mă fac să cred acest adevăr... Nimic nu este întâmplător, totul are o logică, cred în inteligenţa materiei, numind materie şi energiile de tot felul (gând, sunet, lumină etc.), ce au posibilitatea să treacă în alte forme de manifestare aşa cum am încercat să descriu aici iscusinţa elementelor chimice ce pot trece dintr-un element chimic într-altul... cu proprietăţi total diferite... Când vom cunoaşte totul despre Hidrogen - vom şti mult mai multe despre toate... Bariera dintre materie şi antimaterie, dintre energiile despre care ştim atât de puţin, se va ridica atunci când vom înţelege că suntem într-un tot pe care l-am divizat prin cunoaşteri fragmentare, uneori eronate… Aşa cum pot fi şi cele scrise de mine aici - doar simple coincidenţe… Dar dacă totuşi nu sunt simple coincidenţe? Dacă a venit vremea să analizăm altfel spaţiul din jurul nostru? Şi totuşi, dacă Limba Română este o comoară pe care n-am exploatat-o aşa cum trebuia?


Gabriela Marieta Secu