Antipapa Eulalius
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Eulalius
La moartea papei Zosimus (27 dec, 418), diaconii din Roma au pus stăpânire pe bazilica din Lateran, împiedicând intrarea celorlalţi clerici şi l-au ales papă pe şeful lor, Eulalius (Eulasius).
În acelaşi timp, preoţii reuniţi în biserica sf. Teodora (din Roma) l-au ales papă pe Bonifaciu.
Amândoi au fost consacraţi în duminica următoare, 29 dec..
Amândoi se considerau legitim, de unde au izbucnit conflicte şi lupte, care au tulburat liniştea publică.
Eulalius, sprijinit de Prefectul Romei – Simmacus – a avut la-nceput de partea sa şi favoarea împăratului. Însă, când susţinătorii lui Bonifaciu au reuşit să îi facă cunoscut împăratului adevărata stare a lucrurilor, împăratul a convocat la Ravena pentru luna februarie un sinod în care s-a decis ca amândoi competitorii să fie îndepărtaţi din Roma.
Bonifaciu s-a supus; Eulalius, însă, susţinut de partizanii săi, a încercat – în perioada sărbătorilor de Paşti – să se înscăuneze în Lateran; tentativa a eşuat, iar el a fost îndepărtat cu forţe şi pus sub pază.
Această ultimă încercare a sa a făcut să piardă total şi definitiv favoarea împăratului şi, întrucât Honoriu îl declarase căzut de la dreptul pontifical (414), a adus cu sine recunoaşterea lui Bonifaciu ca legitim pontif. La scurt timp Bonifaciu a fost primit în Roma cu aclamaţii de bucurie.
Eulalius a fost izolat („ţinut legat”) undeva la ţară, unde s-a stins uitat şi ignorat.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Bibliografie
Liber Pontificalis, I, pg. 227.
Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze;
Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume;
John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York;
Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume;
Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume;
Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).]]