Frank Lloyd Wright
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Frank Lloyd Wright , numele dat la naştere Frank Lincoln Wright, (n. 8 iunie 1867 - d. 9 aprilie 1959) a fost unul dintre cei mai proeminenţi şi influenţi architecţi ai primei jumătăţi a secolului 20. În prezent, este adesea recunoscut ca cel mai faimos arhitect al Statelor Unite ale Americii, fiind extrem de cunoscut şi apreciat în ochii opiniei publice după aproape 50 de ani de la stingerea sa din viaţă.
Cuprins |
[modifică] Biografie timpurie
[modifică] Copilărie
Frank Lloyd Wright s-a născut într-un oraş mic, Richland Center, Wisconsin, într-o zonă agricolă a statului Wisconsin, Statele Unite ale Americii, în 8 iunie 1867, doar la doi ani după terminarea războiului civil american.
A fost crescut în spiritul puternic religios al unitarismului, fapt care l-a făcut în 1905 să proiecteze o biserică unitariană devenită apoi faimoasă datorită arhitecturii şi arhitectului său, Unity Temple în Oak Park, Illinois).
În timpul perioadei preşcolare, urmând grădiniţa, şi-a manifestat de timpuriu o atracţie către construcţii, petrecându-şi mult timp jucându-se cu blocurile educative date de către mama sa, creaţie a cunoscutului psiholog şi educator Friedrich Wilhelm August Fröbel, devenite larg cunoscute sub denumirea uzuală de blocurile Froebel,
Aceste blocuri, folosite în decursul secolului 20 pe scală largă în gradiniţe, constau din piese geometrice spaţiale (de obicei confecţionate din lemn şi vopsite în culori fundamentale saturate) de forme diferite care se pot ansambla cu uşurinţă formând structuri tridimensionale. În autobiografia sa, Wright se referă la importanţa pe care aceste exerciţii de viziune spaţială urmau să o aibe asupra viziunii sale arhitectonice precum şi asupra designului său. Multe din clădirile lui Wright sunt notabile şi distincte tocmai datorită clarităţii formelor lor geometrice.
[modifică] Educaţie şi anii timpurii
Wright a început educaţia sa formală în 1885 la facultatea de inginerie a Universităţii din Wisconsin (University of Wisconsin, School for Engineering), unde a fost membru unei fraternităţii care a generat multe personalităţi, Confreria Phi Delta Theta. A urmat cursurile pentru doi ani, timp în care a lucrat perioada sa de ucenicie pentru Allen Conover, un inginer şi constructor local, care preda de asemenea şi cursuri inginerie civilă.
În 1887, Wright a abandonat cursurile fără a obţine un grad universitar (deşi i-a fost conferit un doctorat de onoare de către aceiaşi universitate în 1955) şi s-a mutat în Chicago, Illinois, pentru a se alătura firmei de arhitectură a lui Joseph Lyman Silsbee. Peste un an, a părăsit fima lui Silsbee pentru a se alătura firmei Adler and Sullivan. Începând cu 1890, Wright a fost responsabil de toate proiectele rezidenţiale ale firmei.

În 1893, după o dispută, probabil datorată muncii lui Wright în afara firmei, acesta părăseşte Adler şi Sullivan pentru a crea propria sa firmă şi casă în suburbia Oak Park, Illinois, a Chicago-ului. Până în 1901, Frank Lloyd Wright a terminat în jur de 50 de proiecte, incluzând multe case în oraşul său natal, toate concretizate. [1]
[modifică] Opera arhitecturală
[modifică] Prairie Houses
Între 1900 şi 1910, proiectele sale de case se încadrează în aşa-numitul grup al Caselor de preerie ("Prairie Houses") având caracteristici comune cum ar fi: clădiri extinse şi joase cu acoperişuri înguste şi înclinate, contururi clare, structuri externe suspendate şi terase largi, precum şi folosirea multor materiale nefinisate. Denumirea de "case de preerie" a fost dată întrucât designul lor este armonios integrat în peisajul din jurul metropolei Chicago. Aceste case sunt, de asemenea, creditate de a fi primele exemple de "planuri deschise", în engleză "open plan."

Folosirea cu măiestrie rar întâlnită anterior a spaţiilor interioare atât în realizarea clădirilor rezidenţiale cât şi în cele publice, aşa cum Wright a facut-o de pildă în cazul bisericii unitariene Unitarian Unity Temple, este una din caracteristicile sale de forţă arhitecturală.
Una din convingerile profunde ale lui Frank Lloyd Wright a fost că omul ca fiinţă aparţind omenirii trebuie să fie centrul tuturor proiectelor şi realizărilor arhitecturale. Multe exemple ilustrând acest concept fundamental al arhitectului american pot fi găsite în oraşul Buffalo din statul New York ca un rezultat direct al prieteniei dintre Wright şi un director executiv al Larkin Soap Company, Darwin D. Martin.
În 1902 Larkin Company a decis să construiască o nouă clădire administrativă încredinţând proiectul lui Wright. Acesta a venit la Buffalo şi a designat nu numai proiectul pentru noua clădire administrativă a firmei (terminată în 1904, dar din păcate demolată în 1950) dar şi trei case rezidenţiale pentru directorii executivi ai companiei:
- George Barton House, Buffalo NY, 1903
- Darwin D. Martin House, Buffalo NY, 1904
- William Heath House, Buffalo NY, 1905
Darwin D. Martin House, prezentată în imaginea 4, este considerată de către majoritatea specialiştilor ca fiind una dintre cele mai importante ale perioadei Prairie Houses. Totuşi, capodoperele perioadei sunt considerate două reşedinţe realizate în anii târzii ai perioadei, în intervalul 1907 - 1909. Una din ele este Frederick Robie House, aflată pe teritoriul campusului Universităţii din Chicago (în engleză, University of Chicago) din Chicago, Illinois. Cealaltă este Avery and Queene Coonley House, de asemenea aflată în Chicago.
Casa Robie cu acoperişul său prelung şi foarte uşor înclinat, susţinut de o grindă de oţel de aproape 37 m lungime este cea mai spectaculară, dinamică şi remarcabilă dintre toate casele perioadei. Spaţiile sale de locuit, dormit şi de zi formează doar un singur spaţiu neîntrerupt, armonios divizat prin sugestii de folosire măiastră a spaţiului interior. Această clădire a avut o influenţă covârşitoare asupra arhitecţilor "tineri" europeni după primul război mondial, fiind adeoseori supranumită "piatra de hotar a modenismului". Este demn de remarcat, pentru a înţelege cu adevărat impactul pe care l-a avut opera lui Frank Lloyd Wright în Europa, că atât acesta cât şi creaţiile sale arhitecturale au fost practic necunoscute europenilor până în jurul anilor 1909 - 1910.
[modifică] Casele usoniene - Usonia
Usonia, sau usonian, ca un cuvânt alternativ, (pronunţat [juˈsoʊniə(n)]) este un termen complex foarte adesea folosit de Frank Lloyd Wright pentru a desemna viziunea sa referitoare la peisajul Statelor Unite, incluzând planificarea oraşelor şi arhitectura organică, al cărui creator şi promotor a fost. Printre altele, Wright a propus utilizarea adjectivului usonian în locul aceluia de american pentru a descrie caracterul particular al peisajului Lumii Noi, distinct faţă de cel al celorlalte continente şi, mai ales, liber de orice fel de convenţii sau constrângeri arhitecturale.
În sensul arhitectural, respectiv al "perioadei caselor usoniene", usonian este un adjectiv folosit pentru a desemna un grup de aproximativ 50 (până la 100, după alte surse) de case designate Frank Lloyd Wright pentru familii americane cu venit mediu, începând cu anul 1936, realizate în colaborare cu Jacobs House [2].
Casele usoniene (The "Usonian Homes") erau tipic mici, cu un singur nivel, fără garaj, sau prea mult spaţiu de stocare. Erau, de obicei, realizate în forma literei L pentru a se potrivi în jurul unei grădini terasate construite pe loturi de pământ ieftine, care aveau forme ciudate, ca rezultat al împărţirii unei suprafeţe de teren în loturi de dimensiuni şi forme variabile.
Casele erau realizate în spiritul conceptului arhitectural predominant la Wright şi arhitecturii sale organice. Astfel, folosirea armonioasă a spaţiului aflat la dispoziţie, un design care să se integreze în peisajul locului, utilizarea de materiale locale, acoperişuri plate, mari zone de aerisire, sprijinite pe structura de rezistenţă a casei, care să asigure ventilarea naturală (îmbunătăţind astfel randamentul răcirii dar şi al încălzirii casei), iluminarea naturală maximă şi încălzirea din podea erau elementele omniprezente în casele usoniene. Maşinile nu erau parcate în vreun garaj, ci sub o structură foarte simplă, fără pereţi dar cu un acoperiş.
Deloc surprinzător, diferite variante ale designului caselor de tipul Jacobs House, încorporând toate elementele tipice ale "perioadei usoniene" a lui Wright sunt încă în uz, în bune condiţiuni de folosire şi nu par deloc a fi desuete sau inadecvate locuitului şi. respectiv locului unde au fost construite.
[modifică] Case usoniene notabile
- Arthur Pieper residence, Paradise Valley, Arizona;
- Jacobs House, Madison, Wisconsin;
- Rosenbaum House, Florence, Alabama;
- Pope-Leighey House, Alexandria, Virginia;
- Weltzheimer/Johnson House, Oberlin, Ohio;
- Dorothy H. Turkel House, Detroit, Michigan.
[modifică] The Falling Water
[modifică] Vezi şi
- Usonia
- Taliesin East
- Taliesin West
- The Illinois
- Gammage Auditorium