Barbu A. Ştirbey

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prinţul Barbu Alexandru Ştirbey (n. 4 noiembrie 1872, Buftea - m. 1946) a jucat un rol deosebit în politica ţării până în 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea.

Bunicul său a fost Barbu Ştirbei, Domn al Munteniei între 1849 - 1856. Tatăl său a fost Alexandru Ştirbei, om politic iar mama, Maria Ghica Comăneşti. Este coborâtor şi din neamul Brâncovenilor prin bunica Elisaveta.

Prinţul Barbu Stirbey a urmat atât liceul, cât şi cursurile Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Paris. Întors în ţară, s-a căsătorit cu Nadeja Bibescu, verişoara sa primară, cu care a avut patru fiice: Maria, Adina, Elisa şi Jeana.

Personalitatea lui Barbu Ştirbey de om extrem de rafinat, cult, manierat, bărbat frumos, cu părul bogat şi negru, de o ţinută tipic englezească i-a adus supranumele de "Prinţul alb".

În anul 1913, regele Carol I îl numeşte pe Barbu Ştirbey, administrator al Domeniilor Coroanei Regale. Între prinţul moştenitor Ferdinand şi Barbu Ştirbey s-a legat o puternică prietenie. Devenit rege, Ferdinand îl va lua consilier personal pe Ştirbey. Şi între regina Maria şi familia lui Ştirbey relaţiile sunt foarte prieteneşti.

A înfiinţat lângă parcul palatului său de la Buftea o fabrică de conserve şi, tot la Buftea a înfiinţat o pepinieră de viţă americană, o lăptărie, o moară sistematică, iar în 1902 o fabrică de vată şi pansamente. Este primul care a introdus în Vechiul Regat cultura bumbacului şi a orezului. Moşiile sale se intindeau pe terenuri vaste: la Buftea avea 225 ha de teren arabil şi 225 ha de pădure; în judeţul Olt, la Ştirbey, avea 325 ha teren arabil, 2.500 ha pădure şi 45 ha vie; la Plugari, în Iaşi avea 5.800 ha teren arabil; la Plopii-Slăveşti din Teleorman deţinea 345 ha teren arabil. De asemenea, era preşedintele unor consilii de administratie ale unor mari bănci, societăţi şi uzine: Steaua Română, Uzinele Reşita, Titan-Nădrag-Călan, Astra, Societatea Generală de Asigurări din Bucureşti, Societatea Franco-Română de Materiale de Drum de Fier şi altele. Prin urmare, Ştirbey era posesorul uneia dintre cele mai fabuloase averi din România.

În timpul războiului, Barbu Ştirbey a fost alături de familia regală, în refugiul de la Iaşi. Izbucnirea revoluţiei în Rusia şi înlăturarea ţarismului, în martie 1917, au avut un puternic ecou asupra ostaşilor ruşi de pe frontul din Moldova. Pentru a preveni o eventuală "contaminare" a ostaşilor români, în covârşitoarea majoritate ţărani, regele Ferdinand a fost sfătuit de Ştirbey şi Brătianu, de N.Iorga şi regina Maria să adreseze ostaşilor un mesaj prin care să promită înfăptuirea reformelor. Textul a fost redactat de Barbu Ştirbey şi a avut o primire entuziastă, contribuind la calmarea spiritelor, dar şi la creşterea popularizării regelui.

La 4 ianuarie 1927 a acceptat solicitarea lui Ferdinand de a forma un guvern de "uniune naţională". Cu experienţa pe care o avea, Barbu Ştirbey a reuşit ca în doar câteva ore să formeze un asemenea cabinet, în care intrau reprezentanţii celor două mari partide aflate într-o acerbă dispută politică P.N.L. şi P.N.Ţ.. Guvernul Ştirbey s-a menţinut numai două săptămâni, după care frâiele puterii au fost preluate de Ion I.C.Brătianu. Moartea regelui la 20 iulie 1927 a însemnat încheierea rolului de "eminenţă cenuşie" a lui Barbu Ştirbey.

Atunci când Carol a fost proclamat rege, la 7 iunie 1930, Barbu a fost nevoit să plece în exil la Paris, unde a stat 10 ani. La Paris, Prinţul Ştirbey a fost victima unei tentative de asasinat în urma căreia s-a refăcut cu greu. Revenit din exil, după înlăturarea în 1940 a lui Carol al II-lea, Barbu Ştirbey a fost trimis în misiune diplomatică la Cairo şi Moscova, în încercarea de a trata cu Aliaţii.

În anul 1945, partidele politice istorice şi Regele Mihai doreau alternativa formării unui guvern sub conducerea lui Barbu Ştirbey, în timp ce ţara era în tranziţia de la guvernul lui Rădescu la cel al lui Petru Groza. Din păcate, la 2 martie 1945, Petru Groza este impus de Moscova, iar Barbu Ştirbey nu a apucat să fie numit prim-ministru. Prinţul Ştirbey a murit în mod neaşteptat în 1946 de cancer hepatic. "Prinţul alb" al politicii româneşti a fost înmormântat, alături de bunicul său, domnitorul Barbu Ştirbei, la Capela din parcul Palatului din Buftea.


Predecesor:
Ion Mitilineu
Ministrul României al Afacerilor Externe
420 iunie 1927
ad-interim
Succesor:
Ion I. C. Brătianu
Predecesor:
Alexandru Averescu
Prim-ministrul României
421 iunie 1927
Succesor:
Ion I. C. Brătianu



Prim Miniştrii ai României
 Principatele Române Unite  B. Catargiu | Creţulescu | Kogălniceanu | Creţulescu | L. Catargiu | I. Ghica | Creţulescu | Ş. Golescu | N. Golescu | Ion C. Brătianu | D. Ghica | A. Golescu | Epureanu | I. Ghica | L. Catargiu | Florescu | Epureanu | Ion C. Brătianu | D. Brătianu | Ion C. Brătianu
 Regatul României  Ion C. Brătianu | Rosetti | L. Catargiu | Florescu | L. Catargiu | Sturdza | Aurelian | Sturdza | Cantacuzino | Carp | Sturdza | Cantacuzino | Sturdza | Ion I. C. Brătianu | Carp | Maiorescu | Ion I. C. Brătianu | Averescu | Marghiloman | Coandă | Ion I. C. Brătianu | Văitoianu | Vaida-Voevod | Averescu | Ionescu | Ion I. C. Brătianu | Averescu | Ştirbey | Ion I. C. Brătianu | V. Brătianu | Maniu | Mironescu | Maniu | Mironescu | Iorga | Vaida-Voevod | Maniu | Vaida-Voevod | Duca | Anghelescu | Tătărescu | Goga | Cristea | Călinescu | Argeşanu | Argetoianu | Tătărescu | Gigurtu | Antonescu | Sănătescu | Rădescu | Groza
 România comunistă  Groza | Gheorghiu-Dej | Stoica | Maurer | Mănescu | Verdeţ | Dăscălescu
 România după 1989  Roman | Stolojan | Văcăroiu | Ciorbea | Dejeu | Vasile | Athanasiu | Isărescu | Năstase | Bejinariu | Popescu-Tăriceanu
În alte limbi