Comitatul de Edessa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comitatul de Edessa este prima formaţiune statală condusă de cruciaţi în Asia Mică.

Cuprins

[modifică] Amplasare geo-politică

Comitatul Edessa a fost unul din cele mai întinse state latine ale Asiei Mici însă cu o populaţie foarte mică, cifrată undeva în jurul a 10.000 de locuitori. Datorită poziţionării în zona deluroasă din proximitatea Munţilor Taurus, nu erau multe oraşe ci o sumă de fortăreţe defensive. Comitatul se învecina cu Antiohia în vest; în nord se învecina cu Armenia Mare. În sud si est avea ca vecini trei dintre cele mai puternice state musulmane, emiratele de Alep, Mosul, şi Jazira (în nordul Irakului). Locuitorii, în marea lor majoritate erau sirieini şi armeni, creştini aparţinând cultelor Bisericilor Ortodoxe Iacobite şi Armene. Pe lângă aceştia mai erau în număr mic greci ortodocşi, musulmani şi catolici.

[modifică] Istoric

Primul conducător independent al Edessei a fost Thoros, fiul lui Hetum, mercenar armean de origine, ofiţer în slujba bizantinilor apoi trecând de partea musulmanilor. Acesta este numit guvernator al oraşului în 1094 de către sultanul selgiucid al Damascului. Profită de ocazie şi întăreşte zidurile procmându-şi independenţa. Trupele turce şi armene staţionate în zonă încep un asediu de 2 luni soldat cu un eşec.

În vara lui 1097, izbucneşte o puternică răscoală în oraş, iar Thoros cere sprijinul cruciaţilor ce erau în drum spre Antiohia. Baudouin de Boulogne nu ezită să facă un ocol cu trupele sale prin Est pentru a da o mână de ajutor lui Thoros însă nu complet dezinteresat ci pretinzându-i să-l infieze şi să-l proclame succesor. Presat de evenimente, Thoros acceptă. În primăvara anului următor izbucneşte o altă răscoală în urma căreia Thoros este asasinat (9 martie1098) iar Baudouin de Boulogne îşi ia „moştenirea“ în stăpânire luându-şi titlul de conte.

Baudouin de Boulogne duce o politică înţeleaptă de apropiere a populaţiei armene majoritare în zonă, pe de o parte sporindu-le privilegiile, pe de alta căsătorindu-se cu Arda, fiica lui Constantin I, regele Armeniei Mici. Această căsătorie garanta liniştea populaţiei, venituri substanţiale oferite de nobilii armeni din zonă cât şi stăpânirea unor fortăreţe din vecinătatea oraşului şi din Munţii Taurus oferite de socrul său drept moştenire.

La moartea fratelui său mai mare Godefroy de Bouillon în iulie 1100, Baudouin de Boulogne lasă comitatul în stăpânirea vărului său Baudouin du Bourg. Acesta, continuând polica iniţiată de Baudouin de Boulogne, se căsătoreşte cu Morfia, fiica principelui armean de Malatya, Gabriel. Încercările sale de a-şi extinde posesiunile în Est, în dauna emirului de Mosul, se soldează cu capturarea sa la asediul cetăţii Harran în 1104. Comitatul rămâne sub regenţa lui Richard de Salerno, senior de Adana care reuşeşte cu greu să respingă asediile musulmanilor până la eliberarea lui Baudouin du Bourg în 1108. În vara aceluiaşi an, Baudouin du Bourg mai încearcă o campanie de anexare a Mosulului, şi ea deasemeni eşuată, apoi renunţă definitiv la expansiunea în Est.

În 1118, Baudouin du Bourg succede pe tronul regilor de Ierusalim, numind conte iniţial pe vărul său Galéran du Puiset, senior de Bira, apoi, răzgândindu-se numeşte pe alt văr al său Josselin de Courtenay.

„Invincibilul soldat al lui Hristos“, cum este numit de cronicarul Mathieu d'Édesse, poartă războaie susţinute împotriva musulmanilor păstrând teritoriul comitatului intact, la moartea sa lăsând însă un moştenitor slab care se arăta mai mult interesat de artă şi tehnologie decât de problemele statului. Astfel Josselin al II-lea de Courtenay îşi mută capitala în fortăreaţa Turbessel neglijând nemulţumirile populaţiei armene din Edessa precum şi ameninţarea gravă creeată prin unirea emiratelor de Mosul şi Alep.

În 1144 începe ofensiva atabergului de Mosul, Josselin, nepregătit cerând ajutor disperat lui Raymond al III-lea de Toulouse, contele de Tripoli. Zangi, profită de lipsa contelui din capitala, precum şi de puţinele trupre lăsate în aparare şi, în urma unui asediu scurt, pe 24 decembrie cucereşte Edessa. În urma campaniei din acel an musulmanii cuceresc marea parte a teritoriului comitatului.

Josselin II de Courtenay continuă să domnească peste un număr mic de castele la vest de Eufrat şi după campania musulmană din anul acela, iar după moartea lui Zangi în septembrie 1146, reuşind chiar să recucerească Edessa în urma unei răscoale a populaţiei armene (27 octombrie 1146)însă numai pentru puţin timp căci în noiembrie, acelaşi an, este recucerit, de data asta definitiv, de către Nur ad-Din, fiul şi sucesorul lui Zanghi în Alep. Recucerirea oraşului este însoţită de un măcel înfiorător printre creştini. Vestea acestei băi de sânge a ajuns rapid în Occident şi a condus la venirea celui de al doilea val de armate creştine cunoscut sub numele de Cruciada a II-a.

În luptele din anul următor comitatul de Edessa este pierdut aproape în întregime iar Josselin al II-lea de Courtenay este capturat, în captivitate aflându-şi sfârşitul. Singura fortăreaţă rămasă ne anexată de Nur ad-Din, Turbessel, este vândută de soţia lui Josselin al II-lea, Béatrice, lui Manuel I Comnenul, împăratul bizantin, dar nici acestuia nu i-a purtat noroc căci a fost capturat şi el de sultanul de Rum, Nur al-Din un an mai târziu.

Ultimul care a purtat titlul de conte de Edessa a fost fiul lui Josselin al II-lea, Josselin al III-lea de Courtenay după care efemerul stat latin din Asia Mică rămâne doar o amintire glorioasă şi un subiect pentru menestreli.

[modifică] Conţii de Edessa

1094-1098 Thoros nu a purtat titlul de conte
1098-1100 Baudouin I de Boulogne
1100-1118 Baudouin al II-lea du Bourg
1119-1131 Josselin I de Courtenay
1131-1149 Josselin al II-lea de Courtenay

[modifică] Conţii titulari de Edessa

1149-1159 Josselin al II-lea de Courtenay
1159-1200 Josselin al III-lea de Courtenay

[modifică] Bibliografie

Florentina Cazan Cruciadele, Bucureşti, 1990.

[modifică] Vezi şi:

În alte limbi