András Sütő

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

András Sütő
Extinde
András Sütő

András Sütő (n. 17 iunie 1927, Cămăraş, judeţul Cluj — d. 30 septembrie 2006, Budapesta) a fost un scriitor maghiar din Transilvania.

Cuprins

[modifică] Viaţa

András Sütő a provenit dintr-o familie de simpli ţărani maghiari transilvăneni. A urmat cursurile gimnaziului reformat din Aiud, apoi pe cele ale gimnaziului reformat din Cluj. A debutat la vârsta de 18 ani în revista clujeană Világosság cu eseul Levél egy román barátomhoz ("Scrisoare către un prieten de-al meu român"). A fost membru al Adunării Naţionale între 1965 şi 1977. A fost de asemenea vicepreşedintele Asociaţiei Scriitorilor din România între 1974 şi 1982.

În ultimii ani ai regimului Ceauşescu operele lui András Sütő nu au mai putut fi publicate în România. Între 1980 şi 1989 scrierile lui au apărut exclusiv în străinătate. În această perioadă a fost urmărit permanent de către Securitate. În martie 1990 a fost una din victimele violenţelor interetnice de la Târgu Mureş, ocazie cu care a fost bătut în plină stradă. După perioada de spitalizare s-a stabilit în Ungaria, unde şi-a petrecut ultima parte a vieţii. A murit la Budapesta şi a fost înmormântat pe 7 octombrie 2006 în cimitirul reformat din Târgu Mureş.

[modifică] Opere

  • Mezítlábas menyasszony (Mireasa desculţă), 1950
  • Félrejáró Salamon, 1956
  • Pompás Gedeon, 1968
  • Anyám könnyű álmot ígér (Mama promite somn uşor), 1970
  • Istenek és falovacskák (Zei şi căluţi de lemn), 1973
  • Egy lócsiszár virágvasárnapja (Floriile unui geambaş), 1975
  • Csillag a máglyán, 1975
  • Káin és Ábel, 1977
  • Engedjétek hozzám jönni a szavakat (Lăsaţi cuvintele să vină la mine), 1977
  • Évek - hazajáró lelkek, 1980
  • Szuzai menyegző (Nunta de la Susa), 1980
  • Advent a Hargitán, 1987
  • Szemet szóért, 1993
  • Balkáni gerle, 1999

[modifică] Memoria lui András Sütő

În mod normal, abia acum ar fi fost nevoie de autobuzele acelea din anii '90, care să aducă la această ceremonie ţăranii din satele din jurul Tîrgu Mureşului, nu înarmaţi cu bîte, ci cu braţele pline de flori, la catafalcul celui ce a scris cele mai frumoase şi mai emoţionante pagini despre ţărănimea maghiară şi română din Ardeal după cel de-al doilea război mondial. (...) Un coleg de generaţie şi-l aminteşte pe jurnalistul adolescent Sütő András alergînd pe jos sau cu bicicleta pe străzile Clujului, cu şpalturile în mînă de la redacţie la tipografie şi de la tipografie înapoi la redacţie. E bine să ni-l închipuim pe Sütő András pedalînd în continuare pe o bicicletă celestă, îndreptîndu-se spre o redacţie mai înaltă şi spre o tipografie căreia numai el îi ştie, în clipa asta, tainele presimţite în capodopera "Un leagăn pe cer" (...), fragment din necrologul "Cireşe de toamnă" scris de Mircea Dinescu, Adevărul, 9 octombrie 2006.

[modifică] Legături externe

În alte limbi