Carol cel Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".
Charlemagne, sau Carol cel Mare, a fost unul dintre cei mai mari lideri militari şi politici ai Evului Mediu. A cucerit mult din vestul şi centrul Europei. Ca rege, Charlemagne a revitalizat viaţa politică şi culturală care dispăruse odată cu dezintegrarea Imperiului Roman de Apus. Din păcate, urmaşii săi nu s-au ridicat la înălţimea sa.
Charlemagne, sau Carol cel Mare, a fost unul dintre cei mai mari lideri militari şi politici ai Evului Mediu. A cucerit mult din vestul şi centrul Europei. Ca rege, Charlemagne a revitalizat viaţa politică şi culturală care dispăruse odată cu dezintegrarea Imperiului Roman de Apus. Din păcate, urmaşii săi nu s-au ridicat la înălţimea sa.
Statuie în muzeul de istorie din Frankurt pe Main
Statuie în muzeul de istorie din Frankurt pe Main
Charlemagne şi Papa Adrian I
Extinde
Charlemagne şi Papa Adrian I

Carol cel Mare (în germană: Karl der Große, în latină: Carolus Magnus), Rege al Francilor, Împărat al Occidentului şi fondator al Imperiului Carolingian. S-a născut în jurul anului 742 şi a murit la începutul lui 814 d.Hr.

La moartea tatălui său, Pepin cel Scurt, Carol cel Mare şi-a asumat tronul francilor împreună cu fratele său, Carloman. În 771, Carloman a murit, iar Carol cel Mare a rămas domn singur pe Regatul Franc.

În politica externă, a înteprins o serie de campanii militare destinate extinderii frontierelor. Astfel i-a atacat pe longobarzii din Lombardia, făcându-i să dispară din istorie (772). În Spania a încercat să ducă un război contra arabilor, dar a trebuit să se mulţumescă cu crearea Mărcii hispanice în zonele din apropierea Barcelonei de astăzi (viitoarea Catalonie). În Germania i-a învins pe saxoni, şi a dus războiul până în Ungaria, unde i-a distrus pe avari.

Extinde

În anul 800, Papa l-a încoronat pe Carol cel Mare ca împărat al Occidentului, ceea ce a dus la răcirea relaţiile sale cu Imperiul Bizantin, guvernat pe atunci de o femeie, împărăteasa Irina.

În interior, Carol cel Mare a folosit comitatul ca unitate administrativă de bază a imperiului, condus de un comite, şi a creat diverse mărci, fiecare fiind condusă de un marcgraf. În acelaşi timp a creat un corp de dregători însărcinaţi cu suprevegherea, missi dominici, a căror menire era ţinerea în observaţie a nobililor şi autorităţilor locale.

Carol cel Mare a fost un om pasionat de cultură. A fondat Şcoala Palatină în Aachen. Când a murit a fost înmormântat în propria sa catedrală.

Sistemul imperiului a funcţionat bine pe durata vieţii sale, datorită mâinii sale de fier, dar succesorul său, Ludovic Piosul, a fost incapabil să oprească dezintegrarea Imperiului, care s-a divizat definitiv prin Tratatul de la Verdun, în 843.