Corindon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Korund
Korund
Korund mineral
Größeres Bild
Formula chimică Al2O3
Sistem de cristalizare trigonal
Clasa cristalului ___
Culoare variată
Urma albă
Duritate 9
Densitatea relativă 3,9 bis 4,1
Strălucire sticloasă
Transparenţă transparent la opac
Spărtură sidefie, aşchioasă
Clivaj imperfect
Habitus coloane
Suprafaţa feţelor cristalului ___
Cristale gemene (duble) ___
Optică
Unghiul de refracţie ___
Refracţie dublă ___
Pleochroismus ___
Optica ___
Unghiul de dispersie
a axei optice
2vz ~ ___
alte Caractere
Proprietăţi chimice ___
Minerale asemănătoare ___
Radioactivitate inexistentă
Magnetismul inexistent
Caractere speciale după Diamant şi Moissanit mineral pe locul trei pe scara Mohs ca duritate

Korund sau Corindon este un mineral ca duritate (9) considerat pe locul doi după diamant pe scara Mohs, deoarece mineralul Moissanit cu duritate 9,25 este foarte rar întâlnit în natură nefiind luat în considerare. Din punct de vedere al compoziţiei chmice este un oxid de aluminiu având formula Al2O3, prin urmare aparţine de clasa oxizilor, cristalizând în sistemul trigonal. Culoarea fiind foarte variată, depinzând de impurităţile existente în cristal. Astfel de variaţii de culoare sunt: de la incolor, brun, sur, roz, roşu, galben, verde, violet, sau minerale de culoare albastră cu diferite nuanţe. În mod deosebit sunt apreciate fiind de valoare cristalele de korund de culoare roşie rubine şi cele albastre safire, aici se mai poate aminti o variantă a safirului de culoare roză Padparadsha (Sri Lanka).

Răspândire în natură

Korundul este frecvent însoţit de mineralele Spinell şi Magnetit apărând într-o masă lutoasă neagră cu cristale în formă de coloană. Se mai poate întâlni în roci magmatice vulcanice de granit, pegmatit de asemenea în roci metamorfice ca gnais şi marmoră sau în sedimente (aluviuni) în albia râurilor din Burma şi Sri Lanka.

Producere pe cale sintetică

Din secolul al IX-lea s-a reuşit producţia sintetică a mineralului, de către francezul Auguste Verneuil (1902), care din oxid de aluminiu cu adăugarea intenţionată de impurităţi reuşeşte să producă rubin artificial. Cu puţin înainte de primul război mondial reuşeşte chimistul german Paul Moyat producerea korundului artificial din bauxită (minereu bogat în oxid de aluminiu) într-un cuptor electric la ca 2120°C înlăturând celalte substanţe nedorite prin reacţie chimică de reducere. În Bavaria prin procese de calcinare a argilei bogată în bauxită s-a reuşit producerea "bauxitei albe" iar prin adăugarea oxidului de crom rubinul artificial. De remarcat este faptul că aceste minerale artificiale nu sunt atacate de acizi sau baze (excepţie fac numai la temperaturile înalte din cuptoarele de topire), punctul de topire fiind 2.050°C.

Importanţa ca materie primă

Duritatea mineralului face ca să poată fi utilizat ca material abraziv (şmirgel) la producerea sculelor, materialelor de construcţii (beton, ceramică) sau piese care sunt expuse la procese extreme de oxidaţie. Din korund prin şlefuire s-au obţinut şi pietre preţioase.

Ca piatră preţioasă

Korund (Rubin)
Extinde
Korund (Rubin)

Prin impuriăţile din cristal, ce determină variaţiile de culoare a oxidului de aluminiu (incolor). Această gamă variată de culori de la renumita bijuterie (Verneuil), sau pietrele preţioase roşii ce conţin crom rubinul, de asemenea variantele albastre (cu impurtăţi de fier, titan,vanadiu) numite safire. Vanadiul în special produce prin reflecţia luminii, fenomenul de Asterismus (steauă cu şase vârfuri) Forme de şlefuire speciale ca Cabochon sau Mugel când nu se crează prin şlefuire faţete distincte cristalului.

Vezi şi: