Bătălia de la Szigetvár

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Statuile lui Miklós Zrinyi şi Suleiman Magnificul din Parcul Prieteniei Maghiaro-Turceşti din Szigetvár
Extinde
Statuile lui Miklós Zrinyi şi Suleiman Magnificul din Parcul Prieteniei Maghiaro-Turceşti din Szigetvár

Bătălia de la Szigetvár a fost asediul unei cetăţi din localitatea Szigetvár, Ungaria, desfăşurată între 6 august şi 8 septembrie 1566. Lupta s-a dat între apărătorii cetăţii, reprezentând Imperiul Habsburgic, sub comanda banului croat Nikola Šubić Zrinski (în maghiară Miklós Zrínyi), şi armata Imperiului Otoman condusă de sultanul Suleiman Magnificul.

Trupele maghiare şi croate sub conducerea lui Zrinski, numărând aproximativ între două şi trei mii de luptători, au rezistat unei uriaşe forţe otomane (peste 90,000 de războinici şi 300 de tunuri) timp de mai multe săptămâni. Deşi apărătorii cetăţii au fost depăşiţi cu mult ca număr, armata imperială nu le-a trimis nici un ajutor de la Viena.

După mai multe zile istovitoare de lupte sângeroase, apărătorii s-au retras între zidurile Oraşului Vechi; având doar puţini luptători rămaşi în viaţă, acolo s-a dat ultima bătălie. Turcii au încercat să-l momească pe Zrinski, oferindu-i tronul Croaţiei ca vasalul lor, dar fără succes, Zrinksi spunând "...nimeni nu va arăta cu dispreţ la copii mei". În dimineaţa zilei de 7 septembrie a început atacul dezlănţuit al turcilor: ghiulele, proiectile incendiare, "foc grecesc", canonade concentrate şi foc de muschete. Nu după mult timp, ultimul punct de rezistenţă din cetate a fost învăluit de flăcări. Întrega armată otomană a năpădit Oraşul Vechi, acompaniată de strigăte şi bătăi de tobe, steagurile lor întunecând orizontul.

În ultimul atac, Zrinski a fost rănit, apoi ucis. Turcii au cucerit cetatea şi au câştigat victoria. Doar o mâna de apărători ai cetăţii au supravieţuit atacul, reuşind să treacă prin liniile otomane.

Armata otomană a suferit pierderi masive, estimate la circa 18,000 de călăreţi şi 7,000 ieniceri, corpul acestora fiind aproape total decimat. Cu toate acestea, cea mai mare pierdere a fost cu siguranţă moartea lui Suleyman Magnificul datorită unui infarct în timpul asediului. Aceşti factori au avut ca rezultat amânarea atacului otoman asupra Vienei din acel an.

Bătălia a fost imortalizată în poemul epic "Prăpădul de la Sziget" (în maghiară A Szigeti Veszedelem) (1664) compus de strănepotul lui Zrinski, Nikola Zrinski, de asemenea ban al Croaţiei. Acest poem este unul din primele compuse în limba maghiară.

Posibil cea mai importantă lucrare a compozitorului croat Ivan Zajc este opera Nikola Šubić Zrinski, în care este descrisă şi bătălia de la Szigetvár.