Biserica Stavropoleos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Biserica Stavropoleos: pridvorul, vedere din exterior.
Extinde
Biserica Stavropoleos: pridvorul, vedere din exterior.
Biserica Stavropoleos: peretele sudic.
Extinde
Biserica Stavropoleos: peretele sudic[1].
Biserica Stavropoleos: iconostasul, vedere dinspre nartex (pronaos).
Extinde
Biserica Stavropoleos: iconostasul, vedere dinspre nartex (pronaos).
Biserica Stavropoleos: vedere de ansamblu
Extinde
Biserica Stavropoleos: vedere de ansamblu


Biserica Stavropoleos este o biserică Ortodoxă, construită în stil Brâncovenesc, în centrul Bucureştilor. Hramul bisericii (sfinţii cărora le este închinată biserica) este Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril. Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care se traduce prin "Oraşul Crucii".

Biserica a fost înălţată în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (domnitor al Munteniei, 1719-1730), de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas. În curtea hanului său Ioanichie a zidit biserica şi o mănăstire, susţinută economic din veniturile de la han (o situaţie frecvent întâlnită în epocă). În 1726 stareţul Ioanichie a fost ales mitropolit al Stavropolei şi exarh al Cariei. Mănăstirea pe care a construit-o poartă de atunci numele Stavropoleos, după numele vechiului scaun. La 7 februarie 1742 Ioanichie, în vârstă de 61 de ani, moare şi este îngropat în biserica sa.

Hanul şi anexele mănăstirii au fost demolate la sfârşitul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului biserica a fost afectată de cutremure, care au şubrezit turla până la cădere. Picturile turlei au fost restaurate însă la începutul secolului al XX-lea.

În prezent din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există o construcţie de la începutul secolului al XX-lea, care adăposteşte o bibliotecă, o sală de conferinţe şi o colecţie de icoane vechi (începutul sec. al XVIII-lea) şi obiecte de cult, precum şi fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist. Clădirea cea nouă a fost construită după planurile arhitectului Ion Mincu.

Din anul 1991 biserica este păstorită de părintele Iustin Marchiş, primul ieromonah al bisericii în ultima sută de ani. Comunitatea trăitoare aici, alături de slujbele zilnice, se ocupă cu restaurarea de carte veche, icoane şi haine sacerdotale. Corul bisericii cântă muzică (neo)bizantină (o singură voce susţinută de un sunet prelungit numit ison - acompaniament), acum rar întâlnită în bisericile din România.

[modifică] Vezi de asemenea

[modifică] Legături externe

[modifică] Note

  1. În tradiţia ortodoxă biserica se construieşte pe axa est-vest, altarul fiind orientat spre est.
În alte limbi