Bătălia de la Moscova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bătălia de la Moscova
 Bătălia pentru Moscova
Trupe sovietice în camuflaj de iarnă
Conflictul: Al doilea Război Mondial, Frontul de Est
Data: 2 octombrie 1941 - 7 ianuarie, 1942
Locaţia: Suburbiile Moscovei
Deznodământ: Victorie sovietică
Combatanţi
Germania Uniunea Sovietică
Comandanţi
Fedor von Bock Georgi Jukov
Efective
~ 1,200,000 ~ 1,500,000
Pierderi
250,000 700,000
editează acest cadru
Frontul de răsărit (al doilea război mondial)
Barbarossa – Silberfuchs – Smolensk – Uman – Kiev 1 – Taifun – Rostov 1 – Leningrad – Moscova – Sevastopol – Rjev-Viazma – Harkov 2 – Voronej 1 – Edelweiss – Stalingrad – Velikie Luki – Uranus – Rjev-Sicevka – Saturn – Harkov 3 – Kursk – Belgorod – Harkov 4 – Korsun – Narva – Punga lui Hube – Bagration – Lvov-Sandomierz – Kiev 2 – Debreţin – Vistula-Oder – Balaton – Berlin – Halbe – Praga

Bătălia de la Moscova se referă la apărarea capitalei sovietice, Moscova, şi contraofensiva ulterioară a Armatei Roşii (armata sovietică) împotriva Armatei Germane, între octombrie 1941 şi ianuarie 1942, pe Frontul de Est în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Cuprins

[modifică] Invazia germană

Pe 22 iunie 1941 trupele Axei (Germania şi aliaţii ei) invadează Uniunea Sovietica (Operaţiunea Barbarossa) într-o acţiune care constituie o surpriză totală pentru conducerea politica şi militară sovietică. Obţinând supremaţia aeriana prin distrugerea aviaţiei sovietice încă înainte ca aceasta să poată decola de pe aerodromuri, forţele germane realizează rapid un avans adânc în teritoriul sovietic utilizând tactica Războiului Fulger (Blitzkrieg). Trupele blindate germane avansează rapid într-o acţiune de gen 'cleşte' surprinzând şi distrugând numeroase corpuri de armată sovietice. Grupul German de Armate Nord înaintează spre Leningrad, Grupul de Armate Sud începe cucerirea Ucrainei, iar Grupul de Armate Centru avansează spre Moscova.

Liniile defensive sovietice sunt spulberate rapid, rezultând în pierderi enorme pentru Armata Roşie. La începutul lunii august 1941, armata germană capturează oraşul Smolensk, un important punct defensiv în ruta spre Moscova. Luptele din zona Smolensk-ului întârzie înaintarea trupelor germane până spre mijlocul lunii septembrie, blocând avansul rapid impus de strategia Razboiului Fulger. La data de 2 octombrie 1941, Grupul de Armate Centru sub comanda lui Fedor von Bock lansează atacul împotriva Moscovei în Operaţiunea Taifun.

Forţele sovietice împărţite în Frontul (sovietic) de Vest, Frontul în Rezervă, Frontul Bryansk şi Frontul Kalinin, apără zona Moscovei suferind pierderi considerabile dar continuând să opună o rezistenţă îndârjită. La data de 10 octombrie Georgi Jukov devine comandantul Frontului Vestic şi preia totodată comanda apărării Moscovei.

[modifică] Apărarea Moscovei

Frontul de Est în timpul Luptelor pentru apărarea Moscovei
Extinde
Frontul de Est în timpul Luptelor pentru apărarea Moscovei

Moscova devine acum ţinta bombardamentelor aeriene germane. Populaţia oraşului primeşte ordinul de a baricada străzile pâna chiar şi în jurul Kremlinului. Guvernul sovietic este evacuat spre est în oraşul Kuybyshev (actualul Samara), dar Stalin , liderul sovietic, nu părăseşte Moscova. Pentru a întări spiritul trupelor şi al populaţiei atins de disperarea momentului, Stalin insistă ca tradiţionala paradă militară de 7 Noiembrie comemorând aniversarea Revoluţiei Bolşevice, să aibă loc în Piaţa Roşie în ciuda pericolului raidurilor aeriene germane. După defilarea din Kremlin trupele se îndeaptă direct spre front.

În acest timp avansul german încetineşte considerabil. Ploile de toamnă paralizează mişcările de trupe ale armatei germane, şoselele devenind impracticabile. Abia odată cu venirea îngheţului la începutul lunii noiembrie germanii pot utiliza din nou şoselele, dar acum le lipseşte echipamentul de iarnă nealocat anterior deoarece Hitler anticipase o victorie rapidă, înainte de sfârşitul verii. Hainele călduroase de iarnă, costumele albe de camuflaj lipsesc, iar tancurile şi vehiculele de transport sunt imobilizate din cauza temperaturilor aflate sub pragul îngheţului. Iarna dintre 1941-1942 e neaşteptat de friguroasă chiar dupa standardele ruseşti.

În jurul Moscovei apărătorii luptă cu îndârjire disperată, sovieticii trimiţând mii de recruţi şi voluntari, chiar şi batalioane compuse din femei direct în focul mitralierelor germane. Pe frontul Moscovei s-a creat termenul Panfilovets : Ivan Panfilov, comandantul Divisiei de Infanterie 316, sacrificându-se în lupta disperată purtată de infanteriştii sovietici împotriva tancurilor germane. Foarte puţini soldaţi sovietici au supravieţuit carnagiului, germanii suferind şi ei numeroase pierderi.

Spre 27 noiembrie germanii reuşesc să avanseze în cea mai înaintata poziţie spre est pe care o vor atinge pe parcusul luptelor. O patrulă germană reuşeşte să ocupe o gară într-o suburbie a Moscovei de unde se pot vedea turnurile Kremlinului la doar 27 km departare, dar e respinsă de către trupele sovietice.

[modifică] Contraofensiva sovietică

Contraofensiva sovietică , între 5 decembrie 1941 - 7 mai 1942
Extinde
Contraofensiva sovietică , între 5 decembrie 1941 - 7 mai 1942

Pe 5 decembrie 1941, Jukov lansează un contra-atac sovietic masiv împotriva armatelor germane, lovitura principală fiind direcţionată împotriva Grupului de Armate Centru. Pe 6 decembrie contraofensiva se extinde pe întreg frontul Moscovei. Pe parcursul toamnei Jukov a transferat spre Moscova trupe şi echipament de luptă din Siberia şi Orientul Îndepărtat, ţinându-le în rezervă pentru pregătirea contraofensivei. Informaţii secrete colectate de către agentul sovietic Richard Sorge în Japonia, cum că Armata Japoneză (aliată în cadrul Axei) nu va ataca Uniunea Sovietică, au permis transferul tupelor care anterior serveau la apărarea graniţei cu Manciuria în eventualitatea unui astfel de atac. Acum cu inamicul inaintând spre centrul Moscovei, Jukov aruncă în luptă trupele din rezervă sprijinite de tancuri T-34 şi lansatoare mobile de rachete Katyusha. Trupele venite din Siberia dispun de echipament de iarnă având în componenţă şi batalioane pe schiuri. Până în 7 ianuarie trupele germane, extenuate de intensitatea luptelor şi asprimea gerului, sunt împinse înapoi între 100 si 200 km. Sovieticii îşi consolidează poziţiile în aprilie 1942, împingând pericolul german la distanţă considerabilă de Moscova. Victoria în luptele pentru Moscova a consolidat moralul trupelor sovietice dovedind că armata germana nu e invincibilă. Nereuşind să cucerească Uniunea Sovietică într-o campanie rapidă, germanii vor trebui să se pregatească pentru lupta lungă şi sângeroasă care va urma pe parcursul următorilor 3 ani de război.

Surse credibile, atât occidentale cât şi estice, estimează pierderile sovietice (morţi, răniţi şi dispăruţi) la circa 700,000 oameni, iar pierderile Axei la 250,000 oameni pe parcursul luptelor. În 1965, la comemorarea a 20 de ani de la victoria împotriva Germaniei Naziste, Moscovei i-a fost acordat titlul de Oraş Erou pentru a cinsti eroismul soldaţilor şi civililor în acţiunile de apărare a oraşului.

[modifică] Referinţe


Notă: Articolul este tradus şi adaptat după articolul în limba engleză



[modifică] Subiecte similare

  • Ski warfare