Diamantul Hope

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol este suspect de violarea drepturilor de autor.
Cel puţin o parte apreciabilă din text a fost găsită la adresa/în lucrarea:
http://www.ziarultricolorul.ro/monden.html?aid=2144
Fragmentul copiat (sau întregul articol) poate fi şters dacă în termen de 7 zile nu se justifică preluarea textului.

Probabil că vă este interesant sa aflaţi ce mistere ascunde acest diamant, mai numit şi "Albastrul Francez". Să vedem delegarea misterului... Istorie În anul 1962, diamantul "Hope" a revenit în Franta si a fost prezentat publicului cu ocazia unei expozitii organizate la Muzeul Luvru. Astazi se stie precis ca diamantul "Albastrul Francez", disparut în timpul Revolutiei Franceze, si diamantul "Hope" este unul si acelasi. Expertii americani au reusit sa recreeze un model computerizat al "Albastrului Francez", bazat pe documente si schite de arhiva, iar din studierea acestuia a reiesit ca diamantul "Hope" a fost, cu siguranta, taiat din nestemata coroanei franceze. "S-a dovedit ca se potriveste perfect, se poate vedea cum a fost taiat", a declarat Joffrey Post, curatorul colectiei de pietre pretioase de la Institutul Smithson. Au taiat colturile "Albastrului Francez", au schimbat usor unghiul fatetelor de la baza si asa a aparut diamantul "Hope", a spus Post. Ipoteza ca e vorba de una si aceeasi piatra circula de mult, însa aceasta e prima atestare stiintifica a faptului ca diamantul "Hope" a apartinut cîndva regilor Frantei. La 20 de ani dupa Revolutia Franceza, dupa ce furtul s-a prescris, nestemata, avînd în noua forma 45,5 carate, a fost vînduta la licitatia de la Londra, fiind achizitionat de Henry Philip Hope. În anul 1997, diamantul "Hope", unul dintre cele mai celebre din lume, a fost expus într-o sala special construita pentru el, la Muzeul de Istorie Naturala din Washington. Sistemul de securizare, unic în lume, avea menirea de a descuraja si pe cei mai înraiti hoti. Montat în platina si asezat pe un postament rotativ, el a fost expus pentru prima data într-o caseta de sticla, identica aceleia folosite la Turnul Londrei, pentru casetele în care sînt expuse bijuteriile Coroanei, or, pîna acum, "Hope" nu a putut fi admirat în toata spendoarea sa, deoarece era expus într-un seif cu o singura latura de sticla. La orice semn, cît de mic, ca ar avea loc o tentativa de furt, sistemul de securitate se declansa automat si celebrul diamant era coborît într-o camera de valori situata sub podeaua salii de expozitie. Majoritatea elementelor de securitate au fost strict secrete. Proiectarea camerei cu întreg sistemul adiacent a fost facuta pe bucati si modificata tot timpul, astfel încît nici creatorii lui nu erau siguri de fiecare componenta. Caseta în care era tinut diamantul nu putea fi deschisa decît de doua persoane, deoarece nici un om nu cunostea codul complet de deschidere. Un alt diamant celebru este "Koh-i-Noor" (Muntele de lumina), care în prezent face parte din bijuteriile Coroanei britanice si este adapostit în Turnul Londrei dupa un perete blindat, din sticla. Si istoria lui a fost marcata de momente dramatice. Originea acestei pietre pretioase uriase este necunoscuta, si tocmai de aceea trecutul ei este învaluit în misterul a numeroase legende. Se presupune ca diamantul a fost descoperit într-o mina din statul indian Hyderabad, prin secolul al XII-lea sau al XIII-lea. În alte surse se sustine ideea ca acest diamant ar avea o vechime de cîteva mii de ani si ca ar fi apartinut în timpurile legendare lui Krisha si ca ar fi fost purtat, în urma cu 3.000 de ani î.Chr., de Karna, regele din Auga. Diamantul, care la început, în stare bruta, ar fi avut 1.304 carate, se stie sigur ca a facut parte, de-a lungul timpului, din tezaurele persane, mongole si indiene. Drumul lui sinuos nu este stiut, dar, potrivit legendei, el ar fi fost în posesia conducatorului Indiei, Mohammed Shah, care a fost învins, în 1739, de persii condusi de sahul Nadir. Stiind ca Shah are ascuns diamantul în turban, Nadir i l-a cerut, asigurîndu-l ca în schimbul lui îi va lasa domnia. Tîrgul a avut loc, dar noul proprietar, care i-a dat si denumirea de "Koh-i-Noor", a murit asasinat în cortul sau. Dupa nenumarate peripetii, diamantul s-a întors în India, în anul 1833 aflîndu-se în posesia lui Ranjit Singh, supranumit si "Leul din Punjab". Se pare ca Singh a fost asasinat si diamantului i se pierde urma, pentru un timp, cînd ajunge, nu se stie prin ce împrejurari, în posesia maharajahului Duleep, care, în timp ce conducea Punjabul, a devenit supus al Marii Britanii.




Sursa:http://www.ziarultricolorul.ro/monden.html?aid=2144