Bătălie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O bătălie este manifestarea luptei dintr-un război la care participă două sau mai multe părţi, fiecare încercând să o învingă pe cealaltă. Bătăliile au de obicei loc în timpul războaielor sau campaniilor militare şi pot fi bine definite din punct de vedere spaţial, temporal şi de acţiune. Războaiele şi campaniile militare sunt ghidate de strategia militară, în timp ce bătăliile sunt stadii în care se folosesc tacticile militare. Strategul german Carl von Clausewitz a afirmat că "folosirea bătăliilor pentru a câştiga războiul până la sfârşit" este esenţa strategiei.
Cuprins |
[modifică] Caracteristicile unei bătălii
Istoricul militar britanic Sir John Keegan a sugerat o definiţie aproape ideală a bătăliei ca fiind "ceva care se petrece între două armate şi care duce la dezintegrarea morală şi mai apoi fizică a uneia sau alteia dintre ele". Cu toate acestea, originile şi efectele bătăliilor pot fi rareori rezumate aşa de limpede.
"Scopul" unei bătălii este de a ajunge la un rezultat favorabil, (rezultatul ideal este victoria), dar strategia şi circumstanţele cer deseori un compromis. Unul dintre beligeranţi este considerat victorios când inamicul său se recunoaşte învins, forţele sale fiind împrăştiate, obligate să se retragă, sau când acestea au devenit incapabile de a continua lupta. O luptă se poate sfârşi şi prin ceea ce se numeşte Victoria lui Pirus, care până în cele din urmă îi favorizează pe învinşi.
Până în secolul al XX-lea, majoritatea bătăliilor aveau o durată scurtă, cele mai multe durând o zi sau chiar mai puţin. (Bătălia de la Gettysburg a fost un caz deosebit, deoarece a durat trei zile.) Cauza principală pentru durata scurtă a bătăliilor era în principal dificultatea de a asigura o aprovizionare corespunzătoare a armatelor pe câmpul de luptă. În mod obişnuit, motivele pentru prelungirea unei lupte era asediul. Îmbunătăţirile aduse în transport şi apariţia războiului de tranşee, cu asemănările lui cu războiul de asediu, a făcut să crească durata luptelor la săptămâni sau luni, ajungându-se la cele mai lungi bătălii în timpul primului război mondial. Dar, în bătăliile lungi, rotirea unităţilor din spatele frontului pe linia întâi făcea ca perioada în care fiecarea soldat o petrecea în luptă să aibă tendinţa să rămână scurtă.
Bătăliile pot fi de amploare mică, implicând doar o mână de indivizi, la nivelul a câtorva detaşamente, până la încleştările în care sunt antrenate armate întregi, când se luptă sute şi mii de soldaţi într-o singură fază a bătăliei. Aria pe care se desfăşoară bătălia depinde de raza de acţiune a armelor folosite. Până la apariţia artilerie şi a avioanelor, bătăliile se duceau cu cei doi combatanţi faţă în faţă. Adâncimea de desfăşurare a bătăliilor a crescut în timp, existând în zonele din spatele frontului unităţi de aprovizionare, artilerie, medicale, etc, care în zilele noastre depăşesc numărul luptătorilor din linia întâi.
Bătăliile sunt ca întreg sunt formate dintr-o multitudine de lupte individuale, fiecare soldat fiind de obicei martor şi actor doar într-o mică parte a evenimentelor. Pentru un infanterist s-ar putea să existe diferenţe între lupta care este parte a unui raid minor sau a unei ofensive majore, fără ca acesta să poată anticipa cursul pe care îl va lua bătălia. Infanteriştii britanici, care aveau să înceapă lupta în prima zi pe Somme – 1 iulie 1916, ar fi fost incapabili să anticpeze că aveau să lupte în aceiaşi bătălie timp de cinci luni. Pe de altă parte, unii dintre infanteriştii aliaţi care participaseră la înfrângerea francezilor în bătălia de la Waterloo se aşteptau să intre în luptă şi în ziua următoare.
[modifică] Tipuri de bătălii
Batăliile pot fi date pe pământ, pe mare şi în aer. Bătăliile navaleau apărut încă din secolul al 5-lea îHr. Bătăliile aeriene sunt puţine la număr, cele mai importante fiind Bătălia Angliei din 1940, dar de la al doilea război mondial, puţine bătălii terestre sau navale s-au dat fără un sprijin aerian corespunzător. În timpul bătăliei de la Midway, cinci portavioane au fost scufundate fără ca flotele opozanţilor să fi venit în contact direct
Există numeroase tipuri de bătălii. "Bătăliile de întâlnire" sunt angajamente în care combatanţii se cionesc în teren fără ca una sau chiar amândouă părţile să se fi pregătit pentru pentru atac sau apărare. Scopul " bătăliilor de uzură" este de a cauza pierderi mai mari inamicului decât îţi poate el produce. Multe lupte din primul război mondial au fost în mod intenţionar, (Bătălia de la Verdun), sau neintenţionat ,(Bătălia de de pe Somme), bătălii de uzură. "Bătăliile de străpungere" au ca scop spargerea apărării inamicului, expunându-i astfel acestuia flacurile vulnerabile la învăluire. "Bătăliile de încercuire" – Kesselschlacht din Blitzkriegul german – înconjoară inamicul înghesuindu-l într-o pungi. "Bătăliile de învăluire" implică un atac pe unul sau pe amândouă flancurile – exemplul clasic fiind dubla învăluire din Bătălia de la Cannae. "Bătăliile de anihilare" sunt acelea în care învinşii sunt practic distruşi total pe câmpul de luptă, aşa cum a fost cazul flotei franceze în Bătălia de pe Nil.
"Bătăliile decisive" sunt lupte de o importanţă deosebită, deoarece pun capăt ostilităţilor, precum Bătălia de la Hastings, sau reprezintă un punct de cotitură în desfăşurarea războiului, precum Bătălia de la Stalingrad. O bătălie decisivă poate să aibă impact militar, dar şi politic, prin schimbarea echilibrului de putere sau prin redesenarea frontierelor între beligeranţi. Conceptul "bătălie decisivă" a devenit cunoscut odată cu publicarea în 1815 a lucrării lui Edward Creasy Cele cinsprezece bătălii decisive ale lumii. Istoricii militari J.F.C. Fuller (Bătăliile decisive ale lumii occidentale) şi B.H. Liddell Hart (Războaiele decisive ale istoriei), printre mulţi alţii, au scris cărţi în stilul lui lucrării lui Creasy.
[modifică] Numele bătăliilor

Bătăliile sunt în mod obişnuit denumite după câteva caracteristici geografice ale câmpului de luptă, aşa cum ar fi numele unui oraş, pădure sau râu. Mai rar bătăliile sunt numite după data la care au avut loc, precum Gloriosul 1 iunie, (cunoscută şi sunb numele de A treia bătălie de la Ushant). În evul mediu se considera că este important să stabileşti un nume potrivit pentru o bătălie, care să poată fi uşor folosit de cronicari. De exemplu, după ce Henry al V-lea al Angliei i-a învins pe francezi pe 25 octombrie 1415, el s-a întâlnit cu un important mesager francez, cu care a căzut de acord să numească lupta după numele castelului din apropiere, până în ziua de azi lupta fiind cunoscută ca Bătălia de la Agincourt. În alte cazuri, fiecare parte a adoptat un alt nume pentru aceiaşi bătălie. Bătălia de la Gallipoli este cunoscută în Turcia ca Bătălia de la Çanakkale. Unele denumiri au devenit sinonime cu bătăliile care au avut loc aici, aşa cum sunt Passchendaele, Pearl Harbor sau Alamo. Operaţiunile militare, dintre care multe au ca rezultat bătălii, primesc câte un nume de cod, care nu are în mod obligatoriu vreo semnificaţie sau nu dau un indiciu care să facă legătura cu locaţia în care urmează să se desfăşoare luptele. Operaţiunea Market Garden sau Operaţiunea Rolling Thunder sunt exemple de bătălii cunoscute după numele militar de cod.
Când un câmp de luptă este locul în care s-au desfăşurat mai multe bătălii din acelaşi război, se face distincţia între acestea folosind numeralele ordinale, aşa ca în cazul prima şi a doua bătălie de la Bull Run. Un caz extrem este cel al celor douăsprezece bătălii de la Isonzo dintre Italia şi Austro-Ungaria din primul război mondiual, (lupte numite în ordine prima până la a douăsprezecea bătălie de la Isonzo).
Unele bătălii sunt numite pentru uşurarea muncii istoricilor militari, astfel încât perioadele de luptă să fie clar definite pentru fiecare luptă. După încheierea primului război mondial, s-a format Comitetul britanic pentru denumirile bătăliilor pentru a decide numele tuturor luptelor şi al acţiunilor adiţionale. Pentru soldaţii care au luat parte efectiv la încleştările de la Beaumont Hamel din 13 noiembrie 1916, a fost probabil o surpriză să afle că s-au luptat în ceea ce sus-numitul colectiv a denumit "Bătălia de la Ancre".
Multe lupte sunt prea mici pentru a primi un nume. Termeni precum "acţiune", "ambuscadă", "schimb de focuri", "raid" sau "patrulare ofensivă" sunt folosiţi pentru a descrie ciocnirile de mică anvergură. Aceste lupte au de cele mai multe ori loc în cadrul general al unei bătălii importante. De multe ori soldaţii nu sunt capabili să măsoare imediat importanţa unei lupte. În ziua ce a urmat bătăliei de la Waterloo, unii ofiţeri britanici nu ştiau cum să denumească evenimentuul la care fuseseră părtaşi: "batălie" sau "acţiune".
[modifică] Vezi şi
- Bătălie navală
- Bătălie aeriană
- Bătălie decisivă
- Tactică militară
- Război