Anton Holban
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anton Holban (n. 10 februarie 1902, Huşi — d. 15 ianuarie 1937), Bucureşti) a fost un romancier şi un eseist român, nepotul criticului Eugen Lovinescu. Fiul lui Gheorghe Holban, ofiţer, şi al Antoanetei (născută Lovinescu), a fost un prozator şi profesor de franceză şi teoretician al romanului. Anton Holban este nepotul de frate al criticului Eugen Lovinescu. A debutat la cenaclul acestuia, Sburătorul, unde a citit povestiri şi fragmente din romane. Urmează şcoala primară la Fălticeni. După despărţirea părinţilor, copilul creşte în casa Lovineştilor.
Cuprins |
[modifică] Studii
Îşi continuă studiile la Fălticeni, Focşani şi Bucureşti, unde îşi dă bacalaureatul. Se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti, alegându-şi ca specialitate limba şi literatura franceză. Licenţiat în limba franceză al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, doctorat nefinalizat în Franţa, pe tema dandyismului lui Barbey d’Aurevilly. După participarea la cursurile de vară la Dijon, se reîntoarce în Franţa pentru pregătirea doctoratului, cu opera lui Barbey d’Aurevilly. Revine în ţară peste alţi doi ani, fără a-şi fi luat doctoratul şi e numit profesor la liceul de băieţi „V. Alecsandri” din Galaţi. Profesor de limbă franceză la acest liceu din Galaţi( 1928-1932) şi apoi, pînă la moarte, în Bucureşti. Se stinge stupid în 1937, în plină tinereţe şi putere creatoare din cauza unei operaţii banale de apendicită.
[modifică] Operă
Debut în revistă în Mişcarea literară a lui Liviu Rebreanu în 1928. A fost membru în consiliul director al revistei Sburătorul lui Eugen Lovinescu,la reapariţia în serie nouă.
Încă din această perioadă Anton Holban e un adept al “citadinizării literaturii”.
În 1929 apare în editura „Agora”, "Romanul lui Mirel". Tot acum e inclusă în repertoriul Teatrului Naţional, piesa "Oameni feluriţi" , scrisă la 19 ani. Doi ani mai târziu publică romanul "O moarte care nu dovedeşte nimic" (Ed. Cugetarea). În 1932, apare volumul „Parada dascălilor” (Ed. Cugetarea).
Începe să colaboreze la „România Literară” şi la revista „Azi”, condusă de Zaharia Stancu. În „România Literară”, publică un studiu intitulat, "Viaţa şi moartea în opera D-nei Hortensia Papadat Bengescu". În decembrie 1932, participă la simpozionul organizat de Asociaţia Criterion pentru comemorarea lui Proust. Anton Holban a vorbit mult pe tema "Suferinţelor lui Swann".
În decembrie 1934 ii apare romanul "Ioana". În acelaşi an primeşte menţiune pentru piesa într-un act, Rătăciri. În 1935 devine membru activ al Societăţii Scriitorilor Români. Anton Holban a mai scris volumele "Halucinaţii" şi "Nuvele". În manuscris a lăsat romanul "Jocurile Daniei", publicat postum.
[modifică] Nuvele
- Halucinaţii , 1934, nuvele (retipărite de editura Polirom sub titlul Conversaţii cu o moartă în 2005
- Bunica se pregăteşte să moară, o nuvelă în care eroina este chiar bunica sa, mama criticului Eugen Lovinescu
[modifică] Romane
- Romanul lui Mirel, 1929
- O moarte care nu dovedeşte nimic, 1931
- Parada dascălilor, 1932
- Ioana, 1934
- Jocurile Daniei (publicat postum în 1971)
[modifică] Studii critice despre opera lui Holban
- Nicolae Manolescu, Arca lui Noe
- Alexandru Călinescu, Anton Holban- Complexul lucidităţii