Bun de tip experienţă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În economie, un bun de tip experienţă este un produs sau un serviciu ale cărui caracteristici, cum ar fi, calitatea sau preţul sunt dificil de observat dinainte, însă aceste caracteristici pot fi stabilite asupra consumului. Conceptul de bun de tip experienţă se datorează, originar, lui Philip Nelson care a comparat un astfel de bun cu un bun căutat.

Bunurile de tip experienţă pun consumatorii în dificultatea de a lua decizii clare referitoare la consum. În domeniul serviciilor, cum ar fi asistenţa medicală, aceştia recompensează reputaţia şi creează încetineală. Bunurile de tip experienţă au în mod tipic, o elasticitate a preţului mai mică decât bunurile căutate, consumatorii temându-se că preţurile mai mici s-ar putea datora unor probleme neobservabile sau unor probleme calitative.

Bunurile de tip post-experienţă sunt bunuri pentru care consumatorilor le este dificil să stabilească calitatea, chiar după ce le-au consumat, cum ar fi suplimentele de vitamine. Uneori, aceste bunuri pot necesita regulări guvernamentale.

[modifică] Bibliografie

  • Luis M. B. Cabral: Introduction to Industrial Organisation, Massachusetts Institute of Technology Press, 2000, page 223.
  • Philip Nelson, "Information and Consumer Behavior", 78 Journal of Political Economy 311, 312 (1970).
Tipuri de bunuri economice

bun colectiv (bun social) - bun privat - bun comun - bun de tip club - bun public - bun public global - bun contabil

bun complementar vs. bun substitutiv
bun liber vs. bun rar

bun durabil - bun perisabil
bun intermediar (bunul producătorului) - bun final
bun de tip capital
bun Giffen - bun inferior - bun normal - bun de lux - bun Veblen - bun superior
bun căutat - bun de tip experienţă - bun meritoriu - bun de tip încredere

În alte limbi