Biserica Arbore
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În anul 1503, Luca Arbore - boier şi "Portar" al Sucevei pe vremea lui Ştefan cel Mare - a înălţat un paraclis la curtea sa din comuna care-i poartă numele, situată pe valea râului Solca în Bucovina. Din întregul complex, astăzi mai există doar biserica; curtea boierescă a fost distrusă de un incendiu în secolul al XIX-lea. Biserica poartă placa comemorativă dedicată Sfântului Ioan Botezătorul.
Concepută şi construită într-o formă simplă, pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, construcţia uimeşte prin marea sa stilizare. Prelungirile zidurilor laterale legate printr-un arc semicircular, delimitează în exterior, pe faţada apuseană, o mare nişă, destinată lăcaşului clopotelor. Meşterii lui Arbore au realizat pereţi drepţi, cu imense suprafeţe netede, conferind bisericii proporţii elegante. După 38 de ani de la ridicarea bisericii, în anul 1541, la iniţiativa Anei - sora boierului Arbore - se va realiza ansamblul de pictură exterioară şi interioară.
Ceea ce impresionează în mod deosebit în pictura bisericii este calitatea ei decorativă, coloritul cald şi luminos, ritmul şi eleganţa extremă a siluetelor. Întreaga pictură reprezintă un document de artă medievală moldovenească. Autorul principal al picturii - Dragoş Coman - din Iaşi, nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice şi acest lucru se vede în spontaneitatea picturii, în transparenţa culorii, aidoma unei acuarele. Se ramarcă tema din interiorul bisericii, Cavalcada împăratului Constantin, zugrăvită la vedere, pe peretele de vest al pronaosului, şi Marea rugăciune de la absidă. Zugravul a mai adăugat pe suprafaţa de sud o nouă Rugăciune. Printre sfinţii zugrăviţi figureză "Ioan cel Nou", iar în fruntea lor, caz unic în iconografia bizantină, împăraţii Constantin şi Elena, consideraţi, după cum se ştie, printre protectorii Moldovei.
Proba de geniu a zugravului o constituie decorul faţadei de apus, unde întregul perete pare un imens ansamblu de miniaturi, considerat drept cel mai bine realizat din toată pictura epocii.
Din mobilierul paraclisului nu s-a păstrat mare lucru, în schimb chivotul de mormânt al ctitorului în pronaos este apreciat ca cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina.
Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII, când edificiul a rămas fără acoperiş. Lucrări de consolidare şi restaurare au fost efectute în anii 1909-1914, 1936-1937 şi 1965-1970. În prezent se lucrează la renovarea interiorului bisericii, acţiunea fiind sprijinită financiar de Lions Club Voreifel, în care s-a angajat cu entuziasm Doctorul Ioan T. Marcea, Director al Spitalului de Psihiatrie din Zülpich/Germania.
Din Letopiseţul lui Grigore Ureche: ...în 1523 "în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ştefăniţă Vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie". Aşa a sfârşit Luca Arbore, unul din marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, sfetnicul de seamă al lui Bogdan al III-lea, tutorele lui Ştefăniţă Vodă.