Cercetarea arheologică de salvare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cercetarea arheologică de salvare s-a dezvoltat mai ales la începutul anilor 70 mai ales în Marea Britanie. A aparut ca necesitate în urma construcţiilor masive şi a dezvoltarii agriculturii care au distrus o serie de situri arheologice.

În general în Europa şi în întreaga lume siturile arheologice sunt protejate prin lege, descoperirea unor vestigi cu ocazia unor lucrari de construcţii sau în agricultură aduce cu sine stoparea lucrarilor respective şi intervenţia arheologilor pentru cercetarea veastigiilor respective. După ce cercetarea arheologică are loc în cele mai multe cazuri se poate continua construcţia sau alte activităţi precedente. În România acest proces poartă numele de descarcare de sarcină istorică.

Respectivele lucrări arheologice se efectuează de muzee, universităţi sau uneori de firme private de arheologie de salvare. Arheologia de salvare a fost uneori criticată deoarece cercetarea se efectuează în urma unor contracte cu termene limită care afectează cercetarea ştiinţifică.

În alte limbi