Film documentar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Filmul documentar este producţia cinematografică unde nu se foloseşte actori, realizarea lui bazându-se prin preluarea din realitate a unor evenimente, peisaje, obiecte şi persoane. În filmele documentare, nu se recurge la puneri în scenă şi nu se folosesc decoruri sau costume.
Astfel documentarele pot fi: filme de călătorie, filme ştiinţifice, filme didactice, ş.a.m.d.
Promotorii filmului documentar sunt însăşi decoperitorii cinematografului, cei care au realizat prima proiecţie cu public, fraţii Lumière. Primul film prezentat de aceştia, "La sortie des usines "Lumiére" este un documentar veritabil, respectând întru totul definiţia. De asemeni şi L'Arrivée d'un train en gare de la Ciotat.
Remarcăm că la începuturile cinematografului, în anul 1896 renumitul nostru om de ştiinţă, academician dr. Gheorghe Marinescu, prin contribuţia cu tehnică şi operator din partea fraţilor Lumière, realizează câteva filmuleţe pe teme medicale. Dacă până în 1975 au fost o legendă, un operator TV, Cornel Rusu, le descoperă într-un fişet metalic din complexul spitalului "Gheorghe Marinescu".
Operatorii Lumiére, relizează câteva filme documentare cum sunt: Inundaţiile de la Galaţi, Vapoarele flotei române pe Dunăre, Scene de la hipodromul Băneasa.
În America, Robert Flaherty realizează în anul 1922 un documentar foarte interesant despre populaţia din nordul Alaskăi, intitulat "Nanook of the North" (traducere aproximativă Nanucii din Nord).
Din păcate, clasa conducătoare a văzut şi vede în film şi mai ales în filmul documentar un puternic mijloc de propagandă, de influienţare a maselor populare.
Dar aşa cum a fost folosit de către comunişti şi de nazişti întrece uneori orice închipuire. "Marele" conducător al clasei proletare, Lenin a văzut în film, atât în documentar cât şi în cel artistic cel mai puternic mijloc de propagandă şi influienţă a maselor. Lenin face şi remarca că Cinematografia pentru noi este cea mai importantă. "Îndemnul" lui a fost folosit de toate "ţările frăţeşti" (socialiste) delungul existenţei lor, inclsiv cinematografia românească care nu mai contenea în ultima perioadă cu filme osana "iubitului conducător, Nicolae Ceauşescu". Un alt exemplu este cel folosit de Adolf Hitler în Germania nazistă.