Capacitate de autoepurare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prin capacitate de autoepurare se înţelege proprietatea factorilor de mediu – apă, aer, sol – care au suferit o poluare, de a-şi redobândi total sau parţial starea de puritate iniţială, prin procese fizice, chimice şi biologice, fără intervenţia omului.