Berini, Timiş

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Berini
Amplasare 45°34′54″N, 21°25′48″E
Judeţ Timiş
Comună Sacoşu Turcesc
Atestare 1333
Populaţie ([[|]])
Cod poştal 307356

Berini (în maghiară Temesberény, colocvial Berény, etimologic de la bárány, în trad. "miel") este o localitate în judeţul Timiş, Banat, România.

Cuprins

[modifică] Atestare documentara

[modifică] Populaţia

Recensământul[2] Structura etnică
Anul Populaţia Români Germani Maghiari Romi Alte etnii
1880 837 793 14 2 - 28
1900 1.184 1.090 8 86 - -
1930 1.003 913 8 9 - 6
1977 865 728 - - 136 1
1992 495 441 - - 54 -

[modifică] Mediu natural

Satul Berini este situat în Lunca Pogoniciului, la sud de râul Pogăniş, numit popular Pogonici. O parte din Lunca Pogoniciului, mai ales zona localităţilor Berini-Otveşti, şi Niţchidorf, în suprafaţă de 75,5 hectare, a fost declarată rezervaţie naturală. Obiectivul principal al acestei rezervaţii îl constituie protejarea lalelei pestriţe (fritillia meleagris), specie mediteraneană din familia liliaceelor.[3]

[modifică] Localizare

Vecini:

[modifică] Vestigii istorice şi arheologice

În punctul Gomila Cerii o movilă de pământ indică un obiectiv arheologic.

Pe malul Pogoniciului, către Blajova, se găsesc ruinele unuia dintre forturile turceşti de graniţă, datând din vremea Paşalâcului de Timişoara.

Vechea biserică ortodoxă, ridicată, după unele surse, în secolul al XIV-lea, era singura biserică bănăţeană din lemn, care păstra arhaica planimetrie cu două abside laterale rectangulare, arhitectură specifică unor lăcaşe de cult zidite. Bisericuţa din lemn a fost, practic, reconstruită la Pişchia, după ridicarea noii biserici de zid la Berini şi după ce se atinsese un nivel de degradare extrem. Cererea de strămutare a fost solicitată de parohia din Pişchia în 1985, în condiţiile în care, în acea perioadă, era aproape imposibil să se primească aprobare pentru ridicarea unei noi biserici. Comunitatea ortodoxă din Pişchia îşi dorea o biserică proprie şi nu a depus prea multe eforturi în vederea unei restaurări veritabile. Cu această ocazie s-a pierdut aproape în întregime materialul lemnos medieval, după ce incendiul din 1958 contribuise şi acesta la diminuarea substanţei originare. Astăzi, biserica din Pişchia nu prezintă decât asemănări de planimetrie cu vechea biserică din Berini.[4]

[modifică] Cronologie administrativă


[modifică] Economie

Agricultura şi creşterea animalelor reprezintă ocupaţiile de bază ale locuitorilor.

[modifică] Bibliografie:

  1. ^  Suciu, Coriolan - Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. I, Bucureşti, 1967
  2. ^  Nica, Octavian - Lunca Pogănişului, în Agenda, Timişoara, nr. 15, 10 aprilie 2004
  3. ^  Roşiu, Liliana - Consideraţii privind strămutarea, ca soluţie extremă de salvare a unor biserici de lemn din judeţul Timiş, în Memoria satului românesc I., Timişoara, 1977
  4. ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 1992

[modifică] Legături externe