Bugeac
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bugeacul sau Basarabia istorică este o regiune de stepă situată în sudul Republicii Moldova, între hotarul dintre acest stat, Dunăre şi Marea Neagră. Această regiune a făcut parte în mod tradiţional din Moldova, fiind preluată de Ucraina, după ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop.
[modifică] Istorie
Teritoriul Bugeacului a fost parte din vechiul regat Dacic al lui Burebista; partea sa sudica a fost adusă temporar sub stapânire romană. După ce a trecut în sec. IX-XII prin mai multe stăpâniri, fiind spaţiu predilect de aşezare a migratorilor (turanici), genovezii încep să construiască mai multe cetăţi pe litoralul Marii Negre, dar şi pe braţul Chilia din Delta Dunarii. Cetăţile Ismail, Chilia si Cetatea Albă au fost toate ori construite ori extinse de genovezi. În prima parte a secolului al XIV-lea, acest teritoriu intră în stăpânirea lui Basarab I, unificatorul Ţării Româneşti, care îi dă şi noul nume (Basarabia), nume ce se va extinde apoi pentru întregul spaţiu dintre Prut şi Nistru. Ulterior, Moldova preia aceste cetăţi, mai ales sub domnia lui Alexandru cel Bun (1399-1432). În 1484, Moldova lui Ştefan cel Mare este nevoită să renunţe la cetăţile de la Marea Neagră şi de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman.
De la 1484 şi până la 1812, Bugeacul, care mai târziu va include şi cetatea Tighina, face parte din paşalâkul (provincie) turcesc de la Silistra. Noul nume de Bugeac îi este dat de tătarii care s-au aşezat temporar aici. Regiunea este cedată ruşilor după Pacea de la Bucureşti din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut. Ruşii au alungat populaţia tătară majoritară în 1812 şi au invitat bulgari, găgăuzi, germani şi ucraineni să le ia locul. Scurta stăpânire românească şi lunga ocupaţie turcească şi rusească, dar şi procesul de colonizare de după 1812 explică populaţia eterogenă a regiunii.
În 1918 teritoriul trece în componenţa României, iar în 1940 este anexat de Uniunea Sovietică, care îl atribuie RSS Ucrainene. Conform unei înţelegeri între Hitler şi Stalin, populaţia germană emigrează în al 3-lea Reich. În locul acesteia este colonizată populaţie ucraineană.
Între 1941 şi 1944 teritoriul reintră în componenţa României, dar în 1944 este reocupat de trupele sovietice. Tratatul de pace din 1947 confirmă stăpînirea sovietică asupra Basarabiei, inclusiv a Bugeacului.
În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, Bugeacul devine parte a Ucrainei.
[modifică] Populaţie
Conform recensământului ucrainean din 2001, populaţie totală a Bugeacului este de 617.200 de persoane. În această regiune locuiesc 129.000 de bulgari (21%), 124.500 ruşi (20%) şi 78.300 de moldoveni (români) (13%) alături de o majoritate relativă ucraineană (40%). Bulgarii sunt cel mai mare grup etnic în raioanele Bolgrad (61%), Artsyz (39%) şi Tarutino (38%), ruşii în oraşul Ismail (44%) iar românii în raionul Reni (49%). În raionul Ismail, 29% din populaţie este de etnie ucraineană, 28% română şi 26% bulgară. Este de notat faptul că în raionul Ismail, populaţia românofonă a crescut cu un procent din 1989, în timp ce procentajul ucrainenilor şi bulgarilor se află în scădere. În restul raionanelor, ucrainenii sunt majoritari.
Importante comunităţi româneşti se mai află în raioanele Sărata (19%, în creştere), Tarutino (17%, în scădere), Chilia (16%, în creştere), Tatarbunar (9%, în scădere), Cetatea Albă (6%, în scădere), Artsyz (6%, în scădere), Ismail (oraş) (4%, în creştere), Bolgrad (2%, în creştere), Cetatea Albă (oraş) (2%, în scădere).
[modifică] Legături externe
Banat | Basarabia | Bucovina | Bugeac | Cadrilater | Crişana | Dobrogea | Maramureş | Moldova | Muntenia | Oltenia | Sătmar | Transilvania | Ţinutul Herţa
Subregiuni istorice: Mărginimea Sibiului | Ţara Bârsei | Ţara Făgăraşului | Ţara Haţegului | Ţara Mocanilor | Ţara Moţilor | Ţara Năsăudului | Ţara Oaşului | Ţara Oltului | Ţara Haţegului | Ţara Zarandului