Emil Brumaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Emil Brumaru
Extinde
Emil Brumaru

Emil Brumaru (n. 1 ianuarie 1939, Bahnutea, Basarabia), este un scriitor ieşan, unul dintre cei mai importanti poeţi contemporani.

Fiul lui Grigore Brumaru, funcţionar CFR şi al Elisabetei, învăţătoare. Apreciat în egala masură atât de critica literară, cât şi de publicul larg, reuşeşte să impresioneze şi prin personalitatea sa non-conformistă. Are rubrici în România literară, Ziarul de Iaşi şi în Suplimentul de cultură, a scris în revista Plai cu boi, dă interviuri în revistele mondene, participă la discuţii pe Internet.

Debut cu poezii în revista Luceafărul, debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, Versuri şi Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa, Anglia.

[modifică] Studii

Liceul Naţional (absolvit în 1955), Facultatea de Medicină din Iaşi (1963). Medic la Dolhasca (1963-1975), din 1975 renunţă la medicină pentru a se dedica scrisului.

[modifică] Selecţie din operele publicate

  • Julien Ospitalierul, 1974
  • Cîntece naive, 1976
  • Adio, Robinson Crusoe, 1978
  • Dulapul îndrăgostit, 1980
  • Ruina unui samovoar, 1983
  • Dintr-o scorbură de morcov, 1998
  • Poeme alese, 2003
  • Opera poetică (2 vol., 2003)
  • Fantezii din pandişpan, 2003
  • Poezii (carte la borcan), 2003
  • Submarinul erotic, 2005, antologie de autor
  • Infernala comedie, 2005

[modifică] Premii şi distincţii

  • Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut, 1970
  • Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" (2001), pentru Opera Omnia
  • Premiul de Excelenţă la ediţia a XXVI-a a Festivalului "George Bacovia", 2005, pentru întreaga activitate scriitoricească